MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 610/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 610         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 24 august 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 708 din 5 iulie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, şi, în mod special, ale art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

785. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 al Societăţii Comerciale Studioul Cinematografic „Sahia Film”- SA., aflată sub autoritatea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

450. - Decizie privind eliberarea domnului Adrian Gurău din funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale

 

451. - Decizie pentru numirea domnului Cătălin-Ştefăniţă Zisu în funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

3.240/373. - Ordin al ministrului mediului şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice pentru completarea Ordinului ministrului mediului şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice nr. 2.266/335/2012 privind aprobarea modelelor de documentaţii standardizate aferente procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie de lucrări publice pentru proiectele de „proiectare şi execuţie de staţie de tratare a apei/staţie de epurare de ape reziduale”, „execuţie de reţele de canalizare şi reţele de alimentare cu apă”, „proiectare şi execuţie de staţie de sortare, compostare si tratare mecano-biologică a deşeurilor”, „execuţie de depozit conform de deşeuri”

 

4.681. - Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, interimar, privind aprobarea curriculumului pentru cultura de specialitate, pregătire practică şi stagii de pregătire practică din aria curriculară Tehnologii pentru clasa a X-a, învăţământ profesional de 2 ani

 

5.103. - Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului privind modificarea anexei la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, interimar, nr. 4.301/2012 pentru aprobarea listei nominale a beneficiarilor Legii nr. 269/2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achiziţionării de calculatoare, pentru anul 2012

 

ACTE ALE CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

Hotărârea din 21 februarie 2012, definitivă la 21 mai 2012, în Cauza S.C. Bartolo Prod Corn - S R.L. şi Botomei împotriva României

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 708

din 5 iulie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, şi, în mod special, ale art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Botoşani în Dosarul nr. 3.678/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 254D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 255D/2012, nr. 267D/2012 - nr. 270D/2012, nr. 284D/2012, nr. 291 D/2012 şi nr. 294D/2012-nr. 297D/2012, având ca obiect excepţii de neconstituţionalitate a aceleiaşi legi, excepţii ridicate de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Botoşani,

În numele unor membri ai acestuia, în dosarele nr. 4.929/40/2011, nr. 3.652/40/2011, nr. 3.653/40/2011, nr. 3.488/40/2011, nr. 3.647/40/2011, nr. 3.451/40/2011. nr. 5.959/40/2011, nr. 3.676/40/2011, nr. 3.471/40/2011, nr. 3.656/40/2011 şi nr. 3.628/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 255D/2012, nr. 267D/2012- nr. 270D/2012, nr. 284D/2012, nr. 291 D/2012 şi nr. 294D/2012- nr. 297D/2012 la Dosarul nr. 254D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiată, apreciind

că motivările excepţiei nu cuprind elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: Prin încheierile din 15 noiembrie 2011, 5 decembrie 2011, 6 decembrie 2011 şi 12 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 3.678/40/2011, nr. 4.929/40/2011, nr. 3.652/40/2011, nr. 3.653/40/2011, nr. 3.488/40/2011, nr. 3.647/40/2011, nr. 3.451/40/2011, nr. 5.959/40/2011, nr. 3.676/40/2011, nr. 3.471/40/2011, nr. 3.656/40/2011 şi nr. 3.628/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Botoşani,

În numele unor membri ai acestuia, în litigii de muncă având ca obiect restituirea sumelor aferente drepturilor salariale reţinute în temeiul art. 1 alin. (1) din legea criticată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 încalcă prevederile art. 41 alin. (5) din Constituţie care consfinţesc obligativitatea contractelor colective de muncă, invocând, în acest sens, contractul colectiv de muncă la nivel naţional şi contractul colectiv de muncă la nivel de ramură în învăţământ care garantează dreptul la încasarea unui salariu nediminuat cel puţin pe tot parcursul anului 2010. Precizează că, prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, Curtea Constituţională a statuat că dreptul la muncă este un drept complex care include şi dreptul la salariu.

În ceea ce priveşte Legea nr. 118/2010 în ansamblul său, susţine că, din studierea modului de promulgare şi de intrare în vigoare a acesteia, rezultă că nesocoteşte dispoziţiile art. 147 alin. (2) din Constituţie, ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Arată că, după pronunţarea de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 874 din 25 iunie 2010, prin care a fost parţial admisă obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, proiectul legii a fost retransmis Parlamentului şi, după efectuarea de către acesta a modificărilor necesare punerii de acord cu decizia Curţii, legea a fost adoptată în şedinţa comună din 29 iunie 2010 şi a fost promulgată în aceeaşi zi în care a fost adoptată de Parlament, deşi, conform art. 15 din Legea nr. 47/1992, ar fi trebuit promulgată abia după două zile de la acest moment, în măsura în care nu se invoca nicio altă obiecţie de neconstituţionalitate. Cu toate acestea, în data de 30 iunie 2010, un număr de 40 de senatori a depus la Curtea Constituţională o sesizare de neconstituţionalitate pe care Curtea a analizat-o prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, fără să o respingă ca inadmisibilă, în ciuda faptului că legea fusese deja promulgată.

În fine, autorul excepţiei critică întinderea în timp a efectelor Legii nr. 118/2010, în condiţiile în care aceasta trebuia să îşi producă efectele doar până la 1 ianuarie 2011, dată la care, însă, măsura diminuării cu un sfert a salariilor (echivalentă cu suprimarea unei săptămâni de lucru dintr-o lună) nu a încetat, salariile nerevenind la cuantumurile iniţiale. Arată că, deşi Legea nr. 118/2010 iniţial a fost considerată constituţională prin prisma caracterului temporar al măsurilor de austeritate, a devenit neconstituţională prin perpetuarea şi permanentizarea acestor măsuri, care au ajuns să aducă atingere substanţei dreptului de proprietate asupra salariului.

Tribunalul Botoşani - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar criticile au fost pe larg analizate de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 872 din 25 iunie 2010, nr. 874 din 25 iunie 2010, nr. 975 din 7 iulie 2010 şi nr. 1.155 din 13 septembrie 2011.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că legea criticată este constituţională, precizând că îşi menţine punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 1.409D/2011 al Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum aceasta a fost formulată, îl constituie prevederile Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, şi, în mod special, ale art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, deşi instanţa a reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare doar Legea nr. 118/2010 în ansamblul său. Curtea va reţine ca obiect al excepţiei atât legea, în ansamblul său, cât şi articolul menţionat, care are următorul conţinut: „Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariate, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.

În opinia autorului excepţiei, legea criticată, precum şi art. 1 alin. (1) din aceasta contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (5), art. 147 alin. (2) privind deciziile Curţii Constituţionale. De asemenea, invocă şi prevederile art. 1 privind protecţia proprietăţii din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cele ale art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care conţin garanţii privind protecţia proprietăţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, că prevederile Legii nr. 118/2010 referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 din aceasta. Cu toate acestea, prevederile legale criticate continuă să îşi producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale recente, şi anume Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea prevederilor legale criticate.

Totodată, Curtea constată că a mat examinat excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 118/2010 şi, în mod special, a art. 1 alin. (1) din aceasta, prin prisma unor argumente similare şi din perspectiva aceloraşi texte constituţionale şi convenţionale.

Astfel, în ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, referitoare la procedura de adoptare şi promulgare a Legii nr. 118/2010, şi anume la nerespectarea termenului prevăzut pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale asupra unei legi anterior promulgării, prin Decizia nr. 365 din 24 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 15 mai 2012, Curtea Constituţională a reţinut că a mai analizat o situaţie similară prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, reţinând, de principiu, că încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituţionalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigenţelor de ordin constituţional. Promulgarea este un act ulterior adoptării legii şi exterior voinţei emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituţionalitate în legătură cu acesta nu afectează constituţionalitatea extrinsecă a legii.

Faţă de criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 146 lit. a) şi a art. 147 alin. (2) din Constituţie din perspectiva nerespectării termenului acordat pentru sesizarea Curţii Constituţionale asupra neconstituţionalităţii unei legi înainte de promulgare, Curtea a observat, prin aceeaşi Decizie nr. 365 din 24 aprilie 2012, faptul că niciunul dintre cele două texte fundamentale nu conţine o referire expresă asupra acestui termen. Pentru situaţia în care o lege a fost trimisă spre reexaminare, Constituţia prevede, la art. 77 alin. (3), termenul de 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare în care Preşedintele este obligat să o promulge. Pentru celelalte cazuri, deci şi pentru situaţia în care legea nu a făcut obiectul controlului de constituţionalitate a priori, promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire, potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol. Termenele specifice procedurii premergătoare trimiterii legii spre promulgare sunt reglementate prin Legea nr. 47/1992, care stabileşte, prin dispoziţiile art. 15 alin. (2), că, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului. Potrivit aceleiaşi norme, în cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgenţă, termenul este de două zile. Aceeaşi soluţie juridică se regăseşte şi la art. 133 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, Curtea a reţinut că natură juridică a acestui termen este una de protecţie a titularilor dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii şi eludarea, în acest fel, a controlului de constituţionalitate a priori. Totodată, pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea, prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare şi-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituţionalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceştia să îşi fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituţie.

Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinseci similare celor formulate de autorul prezentei excepţii, Curtea a constatat că, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reţinut, în esenţă, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilităţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituţie. Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea „securităţii naţionale”, noţiune înţeleasă în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională.

Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi că există un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la o reconsiderare a acestei jurisprudenţe, îşi menţin valabilitatea considerentele şi soluţia pronunţată prin deciziile citate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, şi, în mod special, ale art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Botoşani în dosarele nr. 3.678/40/2011, nr. 4.929/40/2011, nr. 3.652/40/2011, nr. 3.653/40/2011, nr. 3.488740/2011, nr. 3.647/40/2011, ne 3.451/40/2011, nr. 5.959/40/2011, nr. 3.676/40/2011, nr. 3,471/4Q2011, nr. 3.656/40/2011 şi nr. 3.628/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 al Societăţii Comerciale Studioul Cinematografic „Sania Film” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional

 

Având în vedere prevederile Legii bugetului de stat pe anul 2012 nr. 293/2011, în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 15 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 275/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 203/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 al Societăţii Comerciale Studioul Cinematografic „Sania Film” - S.A., societate comercială aflată sub autoritatea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - (1) Nivelul cheltuielilor totale aferente veniturilor totale înscrise în bugetul de venituri şi cheltuieli, precum şi nivelul cheltuielilor în structură reprezintă limite maxime ce nu pot fi depăşite decât în cazuri justificate, cu aprobarea prealabilă a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice.

(2) în cazul în care în execuţie se înregistrează nerealizări ale veniturilor totale aprobate, Societatea Comercială Studioul Cinematografic „Sahia Film” - SA. poate efectua cheltuieli totale proporţional cu gradul de realizare a veniturilor totale, cu încadrarea în indicatorii de eficienţă aprobaţi.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul culturii şi patrimoniului naţional,

Puiu Haşotti

Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale,

Mariana Câmpeanu

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 25 iulie 2012.

Nr. 785.

 

ANEXĂ

 

Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional

Agentul Societatea Comercială „Sania Film” - S.A.

Sediul: Bucureşti, sectorul 1, Bd. Aviatorilor nr. 106 Codul 9566322

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2012

 

Nr. Crt.

INDICATORI

Nr. rd.

BVC 2012

Propuneri

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.2+Rd.10+Rd.15)

1

2,064.13

 

1

 

Venituri din exploatare, din care:

2

2,064.13

 

 

a)

din producţia vândută

3

908.15

 

 

b)

din vânzarea mărfurilor

4

0.00

 

 

c)

din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete, din care:

5

0.00

 

 

c1)

subvenţii, cf prevederilor legale în vigoare

6

0.00

 

 

c2)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

7

0.00

 

 

a)

producţia de imobilizări

8

0.00

 

 

 

alte venituri din exploatare

9

1,155.08

 

2

 

Venituri financiare, din care:

10

0.00

 

 

a)

din imobilizări financiare

11

0.00

 

 

b)

din alte investiţii si împrumuturi care fac parte din activele imobilizate

12

0.00

 

 

c)

din dobândi

13

0.00

 

 

d)

alte venituri financiare

14

0.00

 

3

 

Venituri extraordinare

15

0.00

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (rd, 17+48+51)

16

947.64

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

17

945.56

 

 

a)

cheltuieli materiale

18

18 92

 

 

b)

alte cheltuieli externe (cu energie şi apa)

19

79.00

 

 

c)

cheltuieli privind mărfurile

20

000

 

 

d)

cheltuieli cu personalul din care

21

300 95

 

 

d1

ch. cu salariile (Rd. 22+Rd. 94+Rd.95)

22

204 50

 

 

d2

cheltuieli cu asigurările sociale si protecţia sociala socială si alte obligaţii legale, din care:

23

67 29

 

 

 

ch. privind contribuţia la asigurări sociale

24

50.84

 

 

 

ch. privind contribuţia la asigurări pt. şomaj

25

1.78

 

 

 

ch. privind contribuţia la asigurări sociale de sănătate

26

14.68

 

 

 

ch. privind contribuţiile la fondurile speciale aferente fondului de salarii

27

000

 

 

33

alte cheltuieli cu personalul, din care:

26

29 16

 

 

 

d3.1) ch. sociale prevăzute prin art. 21 Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare

29

0.00

 

 

 

- tichete de creşa, cf. Legii nr. 193/2006, cu modificările si completările ulterioare

30

0.00

 

 

 

- tichete cadou pentru cheltuieli sociale potrivit Legii nr. 193/2006, cu modificările si completările ulterioare

31

0.00

 

 

 

d3.2) tichete de masa

32

29.16

 

 

 

d3.3) tichete de vacanta

33

0.00

 

 

e)

ch. cu plăţile compensatorii cf. CCM aferente disponibilizărilor potrivit programelor de disponibilizări

34

0.00

 

 

f)

ch. cu drepturile salariale cuvenite în baza unor hotărâri judecătoreşti

35

0.00

 

 

g)

ch. cu amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale

36

82.00

 

 

h)

ch. cu prestaţiile externe

37

399.74

 

 

i)

alte cheltuieli de exploatare, din care:

38

64.85

 

 

 

i1) contract de mandat

39

60.00

 

 

 

i2) ch. de protocol, din care:

40

4.86

 

 

 

tichete cadou potrivit Legii nr. 193/2006, cu modificările si completările ulterioare

41

0.23

 

 

 

i3) ch. de reclama si publicitate, din care:

42

0.00

 

 

 

tichete cadou pt. cheltuieli de reclama si publicitate, potrivit Legii nr. 193/2006, cu modificările si completările ulterioare

43

0.00

 

 

 

tichete cadou pt. campanii de marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţe existente sau noi, potrivit Legii nr. 193/2006, cu modificările si completările ulterioare

44

0.00

 

 

 

i4) ch. cu sponsorizarea

45

0.00

 

 

 

i5) ch. cu taxa pt. activitatea de exploatare a resurselor minerale

46

0.00

 

 

 

i6) ch. cu redevenţa pentru concesionarea bunurilor

47

0.00

 

2

 

Cheltuieli financiare, din care:

48

2.08

 

 

a)

cheltuieli privind dobânzile

49

 

 

 

 

alte cheltuieli financiare

50

2.08

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

51

0.00

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

52

1.116,00

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

53

179,00

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

54

937.00

 

1

 

Rezerve legale

55

0.00

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

56

0.00

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

57

0.00

 

 

 

4

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

58

0.00

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

59

0.00

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la rd.55, 56, 57, 58 şi 59.

60

937.00

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţa

61

15.00

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome, ori dividende în cazul societăţilor/companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat

62

843.00

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la pct.1-8 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

63

79.00

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

64

 

VII.

 

 

CHELTUIELI DIN FONDURI EUROPENE, din care:

65

 

 

 

a)

cheltuieli materiale

6a

 

 

 

b)

Cheltuieli salariale

67

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestări servicii

68

 

 

 

d)

cheltuieli cu reclama si publicitate

69

 

 

 

 

alte cheltuieli

70

 

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

71

79.00

 

1

 

Surse proprii

72

79.00

 

2

 

Alocaţii de la buget

73

0.00

 

3

 

Credite bancare

74

0.00

 

 

a)

- interne

75

000

 

 

 

- externe

76

0.00

 

4

 

Fonduri europene

77

 

 

5

 

Alte surse

78

0.00

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTITII, din care:

79

0.00

 

1

 

Cheltuieli aferente investiţiilor, inclusiv cele aferente investiţiilor în curs la finele anului

80

0.00

 

2

 

Rambursări de rate aferente creditelor pentru investiţii

81

0.00

 

 

a)

interne

82

 

 

 

b)

externe

83

 

X.

 

 

REZERVE, din care:

84

28.06

XI.

1

 

Rezerve legale

85

0.55

 

2

 

Rezerve statutare

86

26.74

 

3

 

Alte rezerve

87

0.77

XII.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

88

 

 

1

 

Venituri totale

89

2.064.13

 

2

 

Cheltuieli aferente veniturilor totale

90

947.64

 

3

 

Nr. prognozat de personal la finele anului

91

17.00

 

4

 

Nr. mediu de salariaţi total

92

19.00

 

5

 

Cheltuieli de natură salarială (a+b+c), din care:

93

204.50

 

 

a)

fond de salarii aferent personalului angajat pe baza de contract individual de muncă

94

204.29

 

 

b)

alte cheltuieli cu personalul

95

0.21

 

 

c)

alte bonificaţii si bonusuri

96

 

 

6

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) (Rd.94/Rd.92)/12*1000

97

0.90

 

 

b)

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoana) influenţat de bonificaţiile si bonusurile în lei si sau natură (Rd.93/Rd. 92)/12*1000

98

896.92

 

7

 

Productivitatea muncii pe total personal mediu în preţuri curente (lei/persoană)(Rd. 89/92)/12*1000

99

108.638.42

 

8

 

Productivitatea muncii pe total personal mediu în preţuri comparabile (lei/persoană) (Rd.89/92 x ICP)

100

108.538.42

 

9

 

Productivitatea muncii în unităţi fizice pe total personal mediu (unităţi fizice/persoana)

101

0.00

 

10

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (cheltuieli totale/venituri totale)x1000=(Rd. 16/rd.1)x1000

102

459.10

 

11

 

Plăţi restante

103

0.00

 

 

a)

preţuri curente

104

0.00

 

 

b)

preţuri comparabile

105

 

 

12

 

Creanţe restante

106

300.00

 

 

a)

preţuri curente

107

300.00

 

 

b)

preţuri comparabile

108

 

 

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind eliberarea domnului Adrian Gurău din funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 1 alin. 3 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 4 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.380/2009 privind înfiinţarea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, cu modificările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Adrian Gurău se eliberează din funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Morarii

 

Bucureşti, 24 august 2012.

Nr. 450.

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIMUL-MINISTRU

DECIZIE

pentru numirea domnului Cătălin-Ştefăniţă Zisu în funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale

 

Având în vederea propunerea formulată de ministrul administraţiei şi internelor,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 1 alin. 3 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 4 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.380/2009 privind înfiinţarea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, cu modificările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Cătălin-Ştefăniţă Zisu se numeşte în funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 24 august 2012.

Nr..451.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL MEDIULUI ŞI PĂDURILOR

Nr.. 3.240 din 14 august 2012

AUTORITATEA NAŢIONALA PENTRU REGLEMENTAREA ŞI monitorizarea achiziţiilor publice

Nr.. 373 din 14 august 2012

 

ORDIN

pentru completarea Ordinului ministrului mediului şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice nr. 2.266/335/2012 privind aprobarea modelelor de documentaţii standardizate aferente procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie de lucrări publice pentru proiectele de „proiectare şi execuţie de staţie de tratare a apei/staţie de epurare de ape reziduale”, „execuţie de reţele de canalizare şi reţele de alimentare cu apă”, „proiectare şi execuţie de staţie de sortare, compostare şi tratare mecano-biologică a deşeurilor”, „execuţie de depozit conform de deşeuri”

 

Având în vedere prevederile:

- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare,

luând în considerare:

- necesitatea evitării întârzierilor în atribuirea contractelor de lucrări prin refacerea documentaţiilor de atribuire finalizate la data aprobării Ordinului ministrului mediului si pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice nr. 2.266/335/2012 privind aprobarea modelelor de documentaţii standardizate aferente procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie de lucrări publice pentru proiectele de „proiectare şi execuţie de staţie de tratare a apei/staţie de epurare de ape reziduale”, „execuţie de reţele de canalizare şi reţele de alimentare cu apă”, „proiectare şi execuţie de staţie de sortare, compostare şi tratare mecano-biologică a deşeurilor”, „execuţie de depozit conform de deşeuri”;

- prevenirea apariţiei unor costuri suplimentare pentru refacerea documentaţiilor finalizate şi aprobate de ordonatorii de credite la data aprobării Ordinului ministrului mediului şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice nr. 2.266/335/2012,

în temeiul prevederilor:

- art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2005 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2006, cu modificările ulterioare;

- art. 16 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 544/2012 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Pădurilor, ministrul mediului şi pădurilor şi preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice emit următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului mediului şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice nr. 2.266/335/2012 privind aprobarea modelelor de documentaţii standardizate aferente procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie de lucrări publice pentru proiectele de „proiectare şi execuţie de staţie de tratare a apei/staţie de epurare de ape reziduale”, „execuţie de reţele de canalizare şi reţele de alimentare cu apă”, „proiectare şi execuţie de staţie de sortare, compostare şi tratare mecano-biologică a deşeurilor”, „execuţie de depozit conform de deşeuri”, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 şi 410 bis din 20 iunie 2012, se completează după cum urmează:

- După articolul 2 se introduce un nou articol, articolul 21, cu următorul cuprins:

„Art. 21. - Modelele prezentate ca documentaţii standardizate pot fi utilizate şi adaptate diverselor tipuri de lucrări, în funcţie de necesităţile autorităţilor contractate. Autorităţile contractante pot decide alegerea tipului de documentaţie folosit: de tip execuţie, de tip proiectare şi execuţie, după caz.”

Art. II. - (1) Documentaţiile de atribuire aferente proiectelor din domeniul infrastructurii de mediu prevăzute îh Ordinul ministrului mediului şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice nr. 2.266/335/2012 privind aprobarea modelelor de documentaţii standardizate aferente procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie de lucrări publice pentru proiectele de „proiectare şi execuţie de staţie de tratare a apei/staţie de epurare de ape reziduale”, „execuţie de reţele de canalizare şi reţele de alimentare cu apă”, „proiectare şi execuţie de staţie de sortare, compostare şi tratare mecano-biologică a deşeurilor”, „execuţie de depozit conform de deşeuri”, în forma în care acestea sunt întocmite/contractate la data publicării prezentului ordin, pot fi transmise sau retransmise în Sistemul electronic de achiziţii publice S.E.A.P. până la data de 31 august 2012, în vederea evaluării de către Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice.

(2) Documentaţiile de atribuire care fac obiectul alin. (1) şi care nu respectă forma standard prevăzută în Ordinul ministrului mediului şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice nr. 2.266/335/2012 vor fi însoţite de declaraţia proiectantului şi/sau de declaraţia reprezentantului legal al autorităţii contractante privind respectarea cerinţelor tehnice prevăzute în documentaţia standardizată pe tipuri de contract, respectiv că includ toate informaţiile la gradul de detaliere specificat prin aceste modele.

(3) Declaraţia prevăzută la alin. (2) se va încărca în S.E.A.P. odată cu documentaţia de atribuire si notele justificative prevăzute de legislaţia în domeniul achiziţiilor publice.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului şi pădurilor,

Rovana Plumb

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice,

Lucian Dan Vlădescu

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

privind aprobarea curriculumului pentru cultura de specialitate, pregătire practică şi stagii de pregătire practică din aria curriculară Tehnologii pentru clasa a X-a, învăţământ profesional de 2 ani

 

Având în vedere prevederile art. 32, 64, 65 şi 94 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederile Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3.168/2012 privind organizarea şi funcţionarea învăţământului profesional cu durata de 2 ani,

în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, interimar, emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă curriculumul pentru cultura de specialitate, pregătire practică şi stagii de pregătire practică, din aria curriculară Tehnologii pentru clasa a X-a, învăţământ profesional de 2 ani, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Curriculumul pentru cultura de specialitate, pregătire practică şi stagii de pregătire practică, din aria curriculară Tehnologii pentru clasa a X-a, învăţământ profesional de 2 ani, se aplică începând cu anul şcolar 2012-2013.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 4. - Secretariatul de Stat pentru învăţământul Preuniversitar, Direcţia generală educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii, Direcţia generală învăţământ în limbile minorităţilor, relaţia cu Parlamentul şi partenerii sociali, Direcţia generală management, resurse umane şi reţea şcolară, Centrul Naţional de Dezvoltare a învăţământului Profesional şi Tehnic, inspectoratele şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, conducerile unităţilor de învăţământ preuniversitar duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, interimar,

Liviu Marian Pop

 

Bucureşti, 29 iunie 2012.

Nr.. 4.681.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, sos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

privind modificarea anexei la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, interimar, nr. 4.301/2012 pentru aprobarea listei nominale a beneficiarilor Legii nr. 269/2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achiziţionării de calculatoare, pentru anul 2012

 

Văzând solicitările Inspectoratului Şcolar Judeţean Argeş nr. 8.593 din 26 iulie 2012 şi 8.541 din 24 iulie 2012, în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului emite prezentul ordin.

Art. I. - Poziţiile nr. 176,289,290 şi 291 din anexa la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, interimar, nr. 4.301/2012 pentru aprobarea listei nominale a beneficiarilor Legii nr. 269/2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achiziţionării de calculatoare, pentru anul 2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 şi 425 bis din 26 iunie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi vor avea următorul cuprins:

 

Nr. crt.

Cod judeţ înscriere

Localitatea unităţii

Unitatea de învăţământ

Numele solicitantului

Localitatea de domiciliu

Judeţul de domiciliu

Numele elevului

„176

AG

BOTENI

SCOALĂ CU CLASELE I-VIII „PETRE TUTEA BOTENI

Lupu G. Georgiana Andreea

BOTENI

AG

Ratea R. Alberto Andrei

……..

……..

……..

……..

……..

……..

……..

289

AG

CORBI

SCOALĂ CU CLASELE I-VIII CORBI

Lixandru F. Dumitra

CORBŞORI

AG

Lixandru I. Elena-Cristina

290

AG

CORBI

SCOALĂ CU CLASELE I-VIII CORBI

Mariuţ D. Filofteia

JGHEABURI

AG

Mariuţ N. Ioana Antonia

291

AG

CORBI

SCOALĂ CU CLASELE I-VIII CORBI

Metehoiu I. lustiana

JGHEABURI

AG

Metehoiu P. Mălina Georgiana”

 

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,

Ecaterina Andronescu

 

Bucureşti, 9 august 2012.

Nr.. 5.103.

 

ACTE ALE CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECŢIA A TREIA

 

HOTĂRÂREA

din 21 februarie 2012, definitivă la 21 mai 2012,

în Cauza S.C. Bartolo Prod Com - S.R.L. şi Botomei împotriva României

Strasbourg

(Cererea nr. 16.294/03)

 

Hotărârea a devenit definitivă în condiţiile prevăzute la art. 44 §2 din Convenţie. Aceasta poate suferi modificări de formă.

În Cauza S.C. Bartolo Prod Com - S.R.L. şi Botomei împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită într-o cameră compusă din:

Josep Casadevall, preşedinte, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Jân Sikuta, Luis Lopez Guerra, Nona Tsotsoria, Mihai Poalelungi, judecători, şi Santiago Quesada, grefier de secţie,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 31 ianuarie 2012, pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată.

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află Cererea nr. 16.294/03 îndreptată împotriva României, prin care o societate comercială română, S.C. Bartolo Prod Com - S.R.L., şi un resortisant român, domnul V. Botomei, au sesizat Curtea la 5 mai 2003 în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia).

2. Societatea Comercială Bartolo Prod Com - S.R.L. este reprezentată de al doilea reclamant, domnul Botomei, administratorul acesteia, care este totodată avocat în Bacău. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul său, doamna I. Cambrea, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. În urma abţinerii lui Corneliu Bîrsan, judecător ales să reprezinte România (art. 28 din Regulamentul Curţii}, Preşedintele Camerei l-a desemnat pe domnul Mihai Poalelungi în calitate de judecător ad-hoc (art. 26 § 4 din Convenţie şi art. 29 § 1 din Regulamentul Curţii).

4. La 8 martie 2010, cererea a fost comunicată Guvernului. În conformitate cu art. 29 § 1 din Convenţie, s-a hotărât, de asemenea, că admisibilitatea şi fondul cauzei vor fi examinate împreună,

ÎN FAPT

I. Circumstanţele cauzei

5. Prima reclamantă este o societate cu răspundere limitată înfiinţată în 1994, cu sediul social în municipiul Bacău. Domnul Botomei, al doilea reclamant, este administratorul şi reprezentantul legal al acesteia.

6. La 28 iulie 1995 şi 3 mai 1996, Primăria oraşului Bacău a autorizat societatea reclamantă să comercializeze produse alimentare într-un spaţiu comercial amenajat în două apartamente aflate în proprietatea societăţii reclamante şi situate la parterul unui imobil de locuinţe. Autorizaţia era valabilă pentru un an.

7. La 16 septembrie 1996, primăria a anulat autorizaţia, motivând că spaţiul fusese extins prin lucrări efectuate ilegal. Primăria a dispus totodată demolarea acestora.

8. Prin 3 acţiuni introduse în faţa instanţelor interne, reclamanţii au solicitat anularea deciziei primăriei, reînnoirea autorizaţiei şi recunoaşterea dreptului de proprietate al societăţii asupra spaţiului comercial.

9. Printr-o primă hotărâre definitivă, pronunţată la 4 iunie 1998, Curtea de Apel Suceava a anulat decizia în litigiu. Curtea a reţinut că primăria nu precizase ce construcţii făceau obiectul deciziei din 16 septembrie 1996. Prin a două hotărâre definitivă, din 29 aprilie 1999, aceeaşi curte de apel a obligat primăria să reînnoiască autorizaţia societăţii reclamante pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale în spaţiul care îi aparţinea. În fine, prin a treia hotărâre definitivă, din 10 noiembrie 2000, aceeaşi curte de apel a confirmat că societatea reclamantă era proprietara spaţiului respectiv.

10. Primăria a refuzat reînnoirea autorizaţiei şi, la 15 septembrie 1999, a dispus demolarea celor două anexe ce serveau ca depozit.

11. Reclamanţii s-au opus măsurii însă, în dimineaţa zilei de 20 septembrie 1999, angajaţi ai primăriei au demolat anexele.

12. La aceeaşi dată, reclamanţii au introdus o acţiune împotriva autorităţilor locale. Aceştia au solicitat anularea ordinului de demolare şi plata de despăgubiri. Prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată, instanţa o dispus suspendarea ordinului de demolare până la pronunţarea pe fondul cauzei.

13. Prin Hotărârea definitivă din 3 decembrie 1999, Curtea de Apel Bacău a admis recursul primăriei, considerând că suspendarea nu era justificată şi, în orice caz, la ora la care s-a pronunţat instanţa, anexele fuseseră demolate deja.

14. Prin Hotărârea din 4 iulie 2002, Tribunalul Suceava a anulat ordinul de demolare, iar primarul a fost obligat la plata unei amenzi pentru refuzul de a se conforma hotărârii definitive care dispunea reînnoirea autorizaţiei.

15. În urma recursului pârâţilor, prin Hotărârea definitivă din 28 noiembrie 2002, Curtea de Apel Suceava a casat Hotărârea din 4 iulie 2002 şi, pe fond, a respins acţiunea, cu motivarea că anexele fuseseră construite ilegal.

16. Primăria a reiterat refuzul de reînnoire a autorizaţiei şi a condiţionat acordarea acesteia de anumite lucrări de modernizare a spaţiului comercial.

17. În urma respingerii cererii pentru autorizaţie de construire în vederea lucrărilor de modernizare, prin Hotărârea definitivă din 19 iulie 2004, Tribunalul Bacău a obligat primăria să emită autorizaţia solicitată. Un executor judecătoresc s-a deplasat la sediul primăriei în vederea executării hotărârii, însă a primit un nou refuz.

18. Societatea reclamantă a efectuat lucrările şi, la 3 septembrie 2004, primarul a dispus demolarea acestora, motivând că noile construcţii erau ridicate abuziv pe domeniul public. Reclamanţii au contestat ordinul de demolare, susţinând că primarul refuza să se conformeze hotărârilor definitive care îl obligau să emită autorizaţia de funcţionare şi autorizaţia de construire.

19. La 29 septembrie 2005, primarul a emis autorizaţia de construire.

20. Prin Hotărârea din 22 decembrie 2005, Tribunalul Bacău a respins acţiunea şi a confirmat legalitatea ordinului de demolare, cu motivarea că respectivele construcţii erau ilegale, deoarece depăşeau suprafaţa prevăzută de hotărârea definitivă din 19 iulie 2004. Reclamanţii au formulat recurs.

21. În cursul anului 2006, inspectori ai primăriei au constatat că spaţiul comercial fusese închiriat altor societăţi care desfăşurau acolo activităţi comerciale.

22. La 23 iunie 2009, primarul a emis autorizaţia de funcţionare, care i-a fost transmisă societăţii reclamante prin scrisoare recomandată la adresa indicată de aceasta din urmă. Scrisoarea nu i-a parvenit, deoarece nu a ridicat-o de la poştă. Societatea reclamantă a luat cunoştinţă de existenţa acestor autorizaţii în cursul anului 2010, când la dosarul cauzei au fost depuse copii ale acestora.

23. Prin Hotărârea definitivă din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel Bacău a respins recursul şi a confirmat ordinul de demolare.

24. În cursul lunii decembrie 2010, angajaţi ai primăriei au demolat construcţiile anexe.

II. Dreptul intern relevant

25. Esenţialul din reglementările interne relevante, şi anume articolele din Codul de procedură civilă şi din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, este descris în cauzele Roman şi Hogea împotriva României [(dec), nr. 62.959/00, 31 august 2004] şi Topciov împotriva României [(dec), nr. 17.369/02, 15 iunie 2006].

ÎN DREPT

I. Cu privire la pretinsele încălcări ale art. 6 § 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 ia Convenţie

26. Reclamanţii susţin că refuzul reînnoirii autorizaţiei de funcţionare şi demolarea construcţiilor au adus atingere dreptului lor de acces la o instanţă şi dreptului lor ia respectarea bunurilor. Aceştia invocă art. 6 § 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1, redactate, în părţile lor relevante, după cum urmează:

Art. 6 § 1

„Orice persoană are dreptul ia judecarea în mod echitabil a cauzei sale [...] de către o instanţă independentă şi imparţială [...] care va hotărî [...] asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil [...]”

Art. 1 din Protocolul nr. 1

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”

A. Admisibilitate

1. Cu privire la calitatea de „victimă” a reclamantului

27. Curtea observă că domnul Botomei a introdus prezenta cerere

În numele Societăţii Comerciale Bartolo Prod Corn - S.R.L., dar şi în nume propriu, în temeiul calităţii sale de administrator al societăţii.

28. Pentru început, Curtea observă că dacă domnul Botomei a participat la procedurile interne, acesta a acţionat în calitate de reprezentant legal al societăţii reclamante, aceasta din urmă fiind unicul titular al dreptului de proprietate asupra spaţiului comercial şi al autorizaţiei de funcţionare.

29. Curtea aminteşte că nu se justifică ridicarea „vălului corporativ” sau neluarea în considerare a personalităţii juridice a unei societăţi decât în împrejurări excepţionale, în special atunci când se stabileşte cu certitudine că aceasta se află în imposibilitatea de a sesiza, prin intermediul organismelor ei statutare, organele Convenţiei (Agrotexim şi altele împotriva Greciei, 24 octombrie 1995, § 66, seria A nr. 330- A). În mod evident, nu aceasta era situaţia în speţă, atât timp cât societatea reclamantă a putut sesiza Curtea fără vreo dificultate.

30. În orice caz, deţinerea unei părţi, chiar substanţiale, din capitalul social nu poate fi suficientă, în principiu, pentru a-l considera pe reclamant „victimă” în sensul art. 34 din Convenţie (Agrotexim şi altele, citată anterior, § 63). Este necesar totodată să existe un interes personal al respectivei persoane în obiectul cererii [Olczak împotriva Poloniei (dec), nr. 30.417/96, § 58-60, CEDO 2002-X (fragmente), şi Pokis împotriva Letoniei (dec), nr. 528/02, CEDO 2006-XV], Se impune constatarea că situaţia este diferită în prezenta cauză, domnul Botomei neinvocând alt prejudiciu în afara celui suferit de societatea al cărei administrator este (a se vedea, mutatis mutandis, Gărdean şi S.C. Group 95 - S.A. Împotriva României, nr. 25.787/04, § 15, 1 decembrie 2009).

31. Prin urmare, Curtea consideră că domnul Botomei nu se poate pretinde victima unei încălcări a articolelor din Convenţie invocate şi, în consecinţă, declară cererea, în ceea ce îl priveşte pe acesta, incompatibilă ratione personae cu dispoziţiile Convenţiei în sensul art. 35 § 3 şi o respinge în conformitate cu art. 35 §4.

2. Cu privire Ia capătul de cerere referitor la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1

32. Din perspectiva art. 6 § 1 din Convenţie şi a art. 1 din Protocolul nr. 1, societatea reclamantă se plânge de demolarea construcţiilor anexe la localul comercial şi de refuzul reînnoirii autorizaţiei de funcţionare.

a) Cu privire la capătul de cerere privind demolarea construcţiilor anexe ia localul comercial

33. Reclamanta susţine că demolarea construcţiilor anexe i-a încălcat dreptul de acces la o instanţă şi dreptul la respectarea bunurilor,

34. Curtea constată că respectivele construcţii anexe au fost demolate în conformitate cu dispoziţiile primarului, pe care societatea reclamantă era liberă să le conteste în faţa instanţelor interne care au judecat pe fond legalitatea dispoziţiilor respective. Aceasta a beneficiat de posibilitatea de a-şi susţine argumentele şi de a-şi apăra punctul de vedere în cadrul procedurilor echitabile şi contradictorii, atât pe fond, cât şi în cadrul căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă.

35. Întrucât legalitatea ordinelor de demolare a fost confirmată în urma unor proceduri care nu prezintă niciun aspect arbitrar, Curtea consideră că societatea reclamantă nu poate invoca o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor ca urmare a punerii în aplicare a hotărârilor respective.

36. Rezultă că acest capăt de cerere este în mod vădit nefondat şi trebuie respins în conformitate cu art. 35 § 3 şi 4 din Convenţie.

b) Cu privire la capătul de cerere privind refuzul reînnoirii autorizaţiei de funcţionare

37. Societatea reclamantă se plânge de refuzul primarului municipiului Bacău de a executa hotărârea definitivă din 29 aprilie 1999 şi de a-i reînnoi autorizaţia de funcţionare.

38. Guvernul ridică excepţia cu privire la lipsa calităţii de „victimă” a societăţii reclamante. Acesta consideră că societatea nu a dovedit că a suferit un prejudiciu în urma refuzului reînnoirii autorizaţiei. Acesta susţine că societatea reclamantă şi-a continuat activitatea comercială în lipsa autorizaţiei, motiv pentru care a fost amendată de mai multe ori, şi că a închiriat spaţiul altor societăţi, obţinând astfel profit.

39. Societatea reclamantă contestă acest argument. Aceasta susţine că a suferit pierderi semnificative, deoarece activitatea sa a fost grav perturbată de refuzul reînnoirii autorizaţiei.

40. Curtea constată, mai întâi, că autorizaţia în litigiu a fost emisă de Primăria Bacău la 23 iunie 2009 şi că a fost trimisă cu scrisoare recomandată societăţii reclamante, care a omis să o ridice.

41. Întrucât societatea reclamantă nu a indicat niciun motiv valabil pentru justificarea acestei omisiuni, Curtea consideră că se impune restrângerea examinării capătului de cerere la perioada cuprinsă între 29 aprilie 1999 şi 23 iunie 2009.

42. Referitor la excepţia ridicată de Guvern, Curtea consideră că profitul obţinut de pe urma închirierii spaţiului comercial nu o privează pe societatea reclamantă de calitatea de victimă a unei încălcări a Convenţiei, în sensul art. 34 din Convenţie.

43. În această privinţă, Curtea aminteşte că pierderea calităţii de „victimă” este posibilă numai dacă autorităţile naţionale au recunoscut, explicit sau în substanţă, şi apoi au reparat încălcarea Convenţiei (/. Dalban împotriva României [MC], nr. 28.114/95, § 44, CEDO 1999-VI).

44. În cazul de faţă, pe lângă faptul că autorităţile naţionale nu au recunoscut în niciun moment o încălcare a Convenţiei, chiriile încasate, chiar dacă ar fi putut atenua parţial consecinţele economice ale refuzului reînnoirii autorizaţiei de funcţionare, nu puteau compensa faptul că, timp de peste 10 ani, societatea reclamantă a fost obligată să renunţe (a activitatea ei ori să o continue cu riscul primirii de amenzi.

45. În consecinţă, Curtea respinge excepţia ridicată de Guvern în ceea ce priveşte lipsa calităţii de victimă a societăţii reclamante.

46. Curtea subliniază apoi că susţinerile formulate de societatea reclamantă în legătură cu refuzul reînnoirii autorizaţiei, în măsura în care se referă la perioada cuprinsă între 29 aprilie 1999 şi 23 iunie 2009, nu sunt în mod vădit nefondate în sensul art. 35 § 3 din Convenţie şi că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Este necesar aşadar ca acest capăt de cerere să fie declarat admisibil.

B. Pe fond

47. Guvernul consideră că întârzierea acordării autorizaţiei se datora în mare parte atitudinii societăţii reclamante, care a insistat să obţină o autorizaţie de funcţionare şi o autorizaţie de construire pentru anexe ridicate abuziv pe domeniul public. Mai mult, acesta afirmă că primăria a fost sesizată în mai multe rânduri de locatarii imobilului în care era amplasat spaţiul comercial, care şi-au exprimat nemulţumirea faţă de activitatea societăţii reclamante.

48. Societatea reclamantă susţine că nerespectarea hotărârii definitive din 29 aprilie 1999 şi refuzul reînnoirii autorizaţiei de funcţionare constituiau forme de comportament abuziv din partea primarului faţă de societatea reclamantă.

49. Curtea reaminteşte că a soluţionat numeroase cauze care ridicau probleme similare celei din prezenta speţă, constatând încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie ca urmare a omisiunii autorităţilor, fără o justificare valabila, de a executa într-un termen rezonabil o hotărâre definitivă pronunţată împotriva lor (a se vedea, de exemplu, Tăcea împotriva României, nr. 746/02, 29 septembrie 2005; Dragne şi alţii împotriva României, nr. 78.047/01, 7 aprilie 2005; Orna împotriva României, nr. 1.486/02,12 octombrie 2006; Musteaţă şi alţii împotriva României, nr. 67.344/01,10.772/04,14.819/04, 14.025/05 şi 23.596/06, § 32, 6 octombrie 2009).

50. În prezenta cauză, Curtea observă că, deşi reclamanta a obţinut la 29 aprilie 1999 o hotărâre definitivă care obliga primăria să îi reînnoiască autorizaţia de funcţionare, această hotărâre nu a fost executată decât la 23 iunie 2009. Prin urmare, a fost întârziată executarea cu mai mult de 10 ani.

51. Curtea nu poate accepta argumentele Guvernului, care susţine că refuzul era consecinţa atitudinii societăţii reclamante. Curtea consideră că cererile societăţii reclamante pentru obţinerea unei autorizaţii de funcţionare şi a unei autorizaţii de construire pentru anexele spaţiului comercial nu puteau constitui un pretext pentru administraţie să refuze reînnoirea autorizaţiei de funcţionare, dat fiind că litigiile referitoare la anexele respective au făcut obiectul unor proceduri diferite, soluţionate în favoarea primăriei. Pe de altă parte, Curtea observă că, la 23 iunie 2009, primarul a emis autorizaţia de funcţionare doar pentru spaţiul comercial descris în Hotărârea din 29 aprilie 1999, fără să indice motivele obiective care l-au împiedicat timp de peste 10 ani să se conformeze hotărârii respective.

52. Referitor la disconfortul de care s-au plâns unii locatari, Curtea consideră că se referă la litigii cu caracter privat, care ar fi putut fi formulate în faţa instanţelor interne de către persoanele interesate, în orice caz, nici aceste plângeri nu îl exonerau pe primar de obligaţia de a se conforma hotărârii definitive sus-menţionate, cu atât mai mult cu cât primarul avea posibilitatea de a retrage autorizaţia ulterior, în conformitate cu procedurile legale, în cazul în care reclamaţiile locatarilor s-ar fi dovedit întemeiate.

53. După ce a examinat toate elementele ce i-au fost prezentate. Curtea consideră că Guvernul nu a expus nicio faptă şi niciun argument care ar putea conduce, în prezenta cauză, la o concluzie diferită de cea la care a ajuns în cauzele precitate (supra, § 49).

54. Având în vedere jurisprudenţa sa în materie şi probele aflate la dosar, Curtea consideră că autorităţile locale ale municipiului Bacău nu au depus toate eforturile necesare pentru executarea cu celeritate a hotărârii definitive pronunţate în favoarea societăţii reclamante.

55. Prin urmare, a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenţie ca urmare a refuzului autorităţilor locale de a reînnoi autorizaţia de funcţionare a societăţii reclamante în perioada 29 aprilie 1999- 23 iunie 2009.

56. Pe de altă parte, având în vedere constatarea încălcării art. 6 § 1 din Convenţie în raport cu perioada în litigiu, Curtea nu consideră necesar să examineze separat capătul de cerere întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1.

II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie

57. Art. 41 din Convenţie prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.”

A. Prejudiciu

58. Societatea reclamantă solicită 868.355,76 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material pe care l-ar fi suferit şi care reprezintă foloase nerealizate ca urmare a imposibilităţii exploatării normale a spaţiului comercial şi a anexelor acestuia. Aceasta prezintă un raport de expertiză contabilă. Societatea reclamantă solicită totodată un milion de euro cu titlu de prejudiciu moral.

59. Guvernul contestă aceste pretenţii, considerând că sumele solicitate sunt excesive şi că au un caracter speculativ. În această privinţă, Guvernul subliniază că autorizaţia de funcţionare era valabilă doar pentru un an. Guvernul adaugă că autorizaţia menţionată nu viza anexele spaţiului şi că, în orice caz, societatea reclamantă a închiriat localul altor societăţi, obţinând astfel profit.

60. Curtea subliniază că singura bază care trebuie reţinută pentru acordarea unei reparaţii echitabile constă, în speţă, în constatarea încălcării art. 6 § 1 din Convenţie, ca urmare a faptului că autorităţile locale nu au executat, într-un termen rezonabil, Hotărârea definitivă din 29 aprilie 1999. Aceasta nu poate să facă speculaţii cu privire la rezultatele activităţii societăţii reclamante în absenţa unei asemenea încălcări, nici să examineze totalul sumelor pe care aceasta din urmă le-ar fi putut obţine dacă activitatea ei ar fi putut continua normal (a se vedea, mutatis mutandis, S.C. Ghepardul - S.R.L. Împotriva României, nr. 29.268/03, § 68, 14 aprilie 2009).

61. Ţinând seama de cele de mai sus, Curtea acordă societăţii reclamante 6.000 EUR cu titlu de prejudiciu material şi moral.

B. Cheltuieli de judecată

62. De asemenea, societatea reclamantă solicită 80.212 EUR pentru cheltuielile de judecată efectuate în faţa instanţelor interne şi pentru cele efectuate în faţa Curţii. Au fost prezentate două facturi din 2005 şi 2009, care atestau plata onorariului avocatului în cadrul procedurilor interne, şi o factură din 2009, emisă pe numele cabinetului de avocat Botomei, pentru 20.000 EUR cu titlu de cheltuieli de reprezentare în faţa Curţii.

63. Guvernul consideră că sumele solicitate sunt excesive şi că, în orice caz, din documentele prezentate nu reiese că onorariul în litigiu avea legătură cu prezenta cerere şi că a fost achitat în mod real. Prin urmare, Guvernul solicită Curţii să respingă cererea societăţii reclamante.

64. Conform jurisprudenţei Curţii, un reclamant nu poate obţine rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care se stabileşte caracterul real, necesar şi rezonabil al acestora.

65. În speţă, Curtea consideră că documentele justificative furnizate de societatea reclamantă nu permit stabilirea unei legături între cheltuielile şi procedurile interne care fac obiectul prezentei cauze.

66. Referitor la cheltuielile de reprezentare în faţa Curţii, aceasta consideră că, în absenţa altor documente justificative, factura emisă pe numele cabinetului de avocat Botomei nu permite stabilirea naturii exacte a serviciilor oferite şi caracterul lor necesar şi obiectiv în cadrul procedurii angajate în faţa Curţii. Astfel, Curtea admite că domnul Botomei a efectuat în mod cert anumite cheltuieli pentru prezentarea cererii în faţa Curţii. În aceste condiţii, pronunţându-se în echitate, în conformitate cu art. 41, Curtea decide să acorde societăţii reclamante 500 EUR pentru toate cheltuielile.

C. Dobânzi moratorii

67. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În unanimitate,

CURTEA

1. declară cererea admisibilă în ceea ce priveşte capătul de cerere întemeiat de reclamantă pe art. 6 § 1 şi art. 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la refuzul autorităţilor locale de a reînnoi autorizaţia de funcţionare a societăţii reclamante în perioada 29 aprilie 1999-23 iunie 2009 şi inadmisibilă pentru celelalte capete de cerere;

2. hotărăşte că a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenţie;

3. hotărăşte că nu este necesar să examineze separat capătul de cerere din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1;

4. hotărăşte:

a) că statul pârât trebuie să plătească societăţii reclamante, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitivă a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii:

(i) 6.000 EUR (şase mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru ansamblul prejudiciilor suferite;

(ii) 500 EUR (cinci sute de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit de către societatea reclamantă, pentru cheltuielile de procedură;

b) că, de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte procentuale;

5. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris, la 21 februarie 2012, în temeiul art. 77 § 2 şi 3 din Regulament.

 

Josep Casadevall,

preşedinte

Santiago Quesada,

grefier