MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 585/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 585         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 16 august 2012

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 676 din 26 iunie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (5) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

 

Decizia nr. 690 din 28 iunie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, ale Legii nr. 118/2010, în ansamblul său, precum şi a prevederilor art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

 

Decizia nr. 709 din 5 iulie 2012 referitoare ia excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, ale Legii nr. 118/2010, în ansamblul său, şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

846. - Hotărâre pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Ungare privind stabilirea conexiunii autostrăzii între Cluj-Napoca - Santăul Mare (RO) şi Nagykereki - Szolnok (H), semnat la Budapesta la 5 iulie 2011

 

Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind stabilirea conexiunii autostrăzii între Cluj-Napoca - Santăul Mare (RO) si Nagykereki - Szolnok (H)

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

2.628. - Ordin al ministrului mediului şi pădurilor privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comitetului naţional pentru Programul Hidrologic Internaţional şi a componenţei acestuia

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 676

din 26 Iunie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (5) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iul ia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (5) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 9B4D/2012.

La apelul nominal se prezintă personal domnul Gheorghe Iancu, Avocat al Poporului, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că sintagma „care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi” este neconstituţională, deoarece, instituind plata unor despăgubiri pentru exercitarea drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private afectate de capacităţile energetice, doar în privinţa acelor capacităţi energetice care se vor realiza după intrarea în vigoare a Legii energiei electrice nr. 13/2007, încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi. Se susţine că discriminarea creată între deţinătorii de terenuri afectate de capacităţi energetice, în ceea ce priveşte plata indemnizaţiilor sau a despăgubirilor, în funcţie de momentul realizării acestora din urmă, nu este întemeiată pe niciun motiv obiectiv şi rezonabil.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că deosebirea de tratament juridic creată între titularii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor afectate de capacităţi energetice este justificată de momentul obiectiv al realizării capacităţilor energetice, respectiv înainte sau după intrarea în vigoare a actului normativ criticat. Mai mult, arată că legea nouă nu poate fi aplicată efectelor juridice produse sub imperiul legii anterioare. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 986 din 12 iulie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Adresa nr. 5.267/IG din 16 mai 2012, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.477 din 16 mai 2012, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (5) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, în temeiul prevederilor art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie, ale art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi art. 32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Avocatul Poporului arată că prevederile art. 16 alin. (5) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 instituie regula potrivit căreia vor primi indemnizaţii sau despăgubiri numai acei titulari ai drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor afectate de capacităţile energetice care se vor realiza după intrarea în vigoare a Legii energiei electrice nr. 13/2007.

Astfel, textul de lege criticat instituie despăgubiri doar pentru o parte din titularii dreptului de proprietate privată afectaţi de servituţi cauzate de capacităţile energetice, deşi sunt produse aceleaşi efecte juridice în mod continuu şi în egală măsură şi faţă de proprietarii terenurilor afectate de capacităţi energetice deja realizate. Prin urmare, această diferenţă de tratament juridic, deşi se poate justifica în mod obiectiv, şi anume în raport de momentul realizării capacităţilor energetice, nu se poate justifica şi în mod rezonabil.

Invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauzele D.H. şi alţii împotriva Cehiei şi Sampanis şi alţii împotriva Greciei, prin care s-a statuat că prin discriminare se înţelege un tratament diferenţiat al persoanelor aflate în situaţii comparabile, fără a exista o justificare obiectivă şi rezonabilă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat reprezintă o aplicare a principiului general de drept tempus regit actum, legiuitorul urmărind să clarifice diferenţa obiectivă dintre situaţia titularilor drepturilor de proprietate asupra terenurilor afectate de capacităţile energetice, şi anume momentul realizării acestor capacităţi, respectiv înainte sau după intrarea în vigoare a Legii energiei electrice nr. 13/2007, în funcţie de acesta fiind instituit caracterul oneros al exercitării drepturilor de uz şi servitute asupra terenurilor afectate de capacităţile energetice.

Se mai arată că, în temeiul art. 16 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, drepturile de uz şi servitute se exercitau cu titlu gratuit, iar efectele legii noi nu s-ar fi putut întindă şi la situaţii juridice anterioare, fără încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Se mai apreciază că textul de lege criticat păstrează un just echilibru între interesul general al societăţii de exploatare a reţelelor electrice în condiţii de siguranţă, pe de o parte, şi interesul cetăţenilor de a nu li se îngrădi dreptul de proprietate, pe de altă parte, astfel încât nu se poate susţine că reglementarea dreptului la indemnizare reprezintă o discriminare, ci o garanţie a dreptului de proprietate privată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 16 alin. (5) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:

„(5) Exercitarea drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private afectate de capacităţile energetice, care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condiţiile şi termenii referitori la durata, conţinutul şi limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenţie-cadru, precum şi pentru determinarea cuantumului indemnizaţiilor şi a despăgubirilor şi a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenţia-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi.

De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: în ceea ce priveşte cadrul de reglementare pentru desfăşurarea activităţilor în sectorul energiei electrice, anterior adoptării actului normativ criticat, Curtea observă că, în ceea ce priveşte realizarea de noi capacităţi energetice, precum şi pentru retehnologizarea celor existente, titularii autorizaţiilor de înfiinţare şi titularii licenţelor de exploatare comercială a capacităţilor de producere, transport şi distribuţie a energiei electrice beneficiau de exercitarea cu titlu gratuit a drepturilor de uz şi de servitute, pe toată durata existenţei capacităţii energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacităţi în funcţiune, potrivit prevederilor art. 16 alin. (4) teza întâi din Legea energiei electrice nr. 318/2003*), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003.

În prezent, în privinţa exercitării drepturilor de uz şi servitute asupra terenurilor proprietate privată afectate de capacităţi energetice, Curtea reţine că prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 13/2007, criticate în prezenta cauză, instituie regula potrivit căreia în convenţia-cadru referitoare la durata, conţinutul şi limitele de exercitare a acestor drepturi trebuie să se determine şi cuantumul indemnizaţiilor şi al despăgubirilor şi modul de plată a acestora, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Prin urmare, Curtea constată că, prin instituirea obligativităţii plăţii unor indemnizaţii sau despăgubiri pentru exercitarea drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private afectate de capacităţile energetice, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 13/2007, dispare caracterul gratuit al exercitării acestor drepturi, creându-se titularilor drepturilor de proprietate asupra terenurilor afectate un regim juridic favorabil

Curtea reţine că principala critică de neconstituţionalitate vizează faptul că un asemenea regim juridic favorabil nu este instituit şi pentru proprietarii terenurilor afectate de capacităţi energetice deja realizate, anterior intrării în vigoare a actului normativ criticat.

Din această perspectivă, Curtea constată că autorul excepţiei solicită, cu alte cuvinte, modificarea textului de lege criticat în sensul extinderii sferei titularilor drepturilor de proprietate îndreptăţiţi la plata unor indemnizaţii sau despăgubiri asupra unor terenuri afectate de capacităţi energetice. Or, o atare chestiune ţine de competenţa exclusivă a legiuitorului originar sau delegat, Curtea Constituţională, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, neavând competenţa de a modifica sau de a completa textul de lege supus controlului de constituţionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (5) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 iunie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie


*) Legea nr. 318/2003 a fost abrogată prin Legea nr. 13/2007.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 690

din 28 iunie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, ale Legii nr. 118/2010, în ansamblul său, precum şi a prevederilor art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iul ia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1)lit. b)din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, ale Legii nr. 118/2010, în ansamblul său, precum şi a prevederilor art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani în Dosarul nr. 6.585/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 367D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 368D/2012, nr. 379D/2012 şi nr. 398D/2012-403D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi a prevederilor art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani în dosarele nr. 6.547/40/2011, nr. 6.588/40/2011, nr. 6.586/40/2011, nr. 6.594/40/2011, nr. 6.827/40/2011, nr. 4.716/40/2011, nr. 4.825/40/2011 şi nr. 7,399/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5} din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 368D/2012, nr. 379D/2012 si nr. 398D/2012-403D/2012 la Dosarul nr. 367D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 15 decembrie 2011, 8 decembrie 2011, 25 ianuarie 2012 si 24 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 6.585/40/2011, nr. 6.547/40/2011, nr. „6.588/40/2011, nr. 6.586/40/2011, nr. 6.594/40/2011, nr. 6.827/40/2011, nr. 4.716/40/2011. nr. 4.825/40/2011 şi nr. 7.399/402011, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin, (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi a prevederilor art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani,

În numele şi în calitate de reprezentant al reclamanţilor, în dosarele de mai sus având ca obiect soluţionarea unor litigii de muncă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile Legii nr. 118/2010 sunt neconstituţionale sub aspect extrinsec, întrucât adoptarea acesteia s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la promulgarea legilor, respectiv a dispoziţiilor art. 147 alin. (2) din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 şi cu cele ale art. 133 alin. (3)-(5} din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Se afirmă astfel că Legea nr. 118/2010 a fost promulgată în ziua în care a fost adoptată, fără ca proiectul acesteia să fi fost depus, anterior datei promulgării, la Secretariatul General al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului şi fără să fi fost comunicat Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Avocatului Poporului, în vederea exercitării de către aceste autorităţi, într-un termen de două zile, a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, conform prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Se face trimitere, în susţinerea acestui demers, la decizia Curţii Constituţionale nr. 874 din 25 iunie 2010.

Se susţine, de asemenea, neconstituţionalitatea intrinsecă a textelor criticate, arătându-se că acestea încalcă dreptul de proprietate asupra salariului şi a celorlalte drepturi băneşti prevăzute la art. 104 alin. (3) şi art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, ce reprezintă bunuri conform dispoziţiilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fără a exista una dintre cauzele prevăzute la art. 53 din Constituţie, stabilind o diminuare sine die a acestor drepturi, fără acordarea unor despăgubiri proporţionale. Se arată că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, salariul este o componentă a dreptului la muncă, reprezentând contraprestaţia angajatorului în raport cu munca efectuată, şi că diminuarea acestuia, prin textele criticate, încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 53. Se susţine, totodată, că prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 încalcă dispoziţiile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. Sunt invocate, în acest sens, hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 26 noiembrie 2002, 28 septembrie 2004, 8 noiembrie 2005 şi 23 octombrie 2007, pronunţate în cauzele Buchen împotriva Cehiei, Kopecky împotriva Slovaciei, Kechko împotriva Ucrainei şi Cazacu împotriva Moldovei.

Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă apreciază în mod diferit asupra excepţiei. Astfel, unele complete arată că, în ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010, prin nerespectarea termenelor şi condiţiilor impuse de Legea nr. 47/1992, a fost lipsită de substanţă forma de control de constituţionalitate a legilor înainte de promulgare, actul normativ încălcând astfel atât prevederile art. 146, cât şi art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 16 din Constituţie.

Alte complete apreciază că dispoziţiile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 sunt constituţionale, făcând trimitere la jurisprudenţa în materie.

În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, instanţa apreciază că sunt constituţionale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), a!e art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, precum şi prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010.

În realitate, având în vedere criticile de neconstituţionalitate extrinsecă referitoare la Legea nr. 118/2010, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din acest act normativ, precum şi Legea nr. 118/2010, în ansamblul său.

Textele criticate în mod special au următorul cuprins:

- Art. 1 din Legea nr. 118/2010: „(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariate, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.

(2) în situaţia în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, suma care se acordă este de 600lei.;

- Art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010: „(1) Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salariată de care beneficiază personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare al acestora:

[…]

b) drepturile prevăzute la art. 104 alin. (3) şi art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare;

- Art. 1 din Legea nr. 285/2010: (1) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(2) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010. se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legi! până la 31 decembrie 2010.

(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum şi cuantumul gradaţiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(5) în salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariate, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ari. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 alin. (1) şi (5) referitor la proprietate, art. 147 alin. (2) cu privire la deciziile Curţii Constituţionale şi art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum şi prevederile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privind dreptul de proprietate şi art. 1 - Protecţia proprietăţii din Protocolul adiţional la

Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 493 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 28 iunie 2012, Curtea a statuat următoarele:

I. În ceea ce priveşte criticile privind neconstituţionalitatea extrinsecă a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, prin încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (2) din Constituţie, art. 15 din Legea nr. 47/1992 şi art. 133 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele statuate prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, cu prilejul examinării obiecţiei de neconstitu­ţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, devenită Legea nr. 118/2010.

Cu acel prilej, pronunţându-se asupra unor critici de neconstituţionalitate identice, Curtea a respins obiecţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, statuând că, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (2) din Constituţia României şi ale art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „în cazurile de neconstitu­ţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale”. În cazul legilor declarate parţial neconstituţionale (situaţia Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, devenită Legea nr. 118/2010), după punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale de către Parlament, Preşedintele României este obligat să promulge legea în termen de 10 zile, conform art. 77 alin. (3) din Constituţie. În cadrul acestui termen, Preşedintele poate promulga legea în oricare dintre zilele care îi stau la dispoziţie, prin emiterea unui decret în temeiul art. 100 din Legea fundamentală, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, odată cu legea.

Curtea a reţinut că Legea nr. 118/2010, precum şi Decretul de promulgare nr. 603/2010 au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010; de asemenea, decretul de promulgare a fost emis la data de 29 iunie 2010, deci în interiorul termenului de două zile prevăzut de Legea nr. 47/1992. Natura juridică a acestui termen este una de protecţie a titularilor dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii şi eludarea, în acest fel, a controlului de constituţionalitate a priori. Pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea, prin decizia precitată, a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare şi-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituţionalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceştia să îşi fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituţie.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că promulgarea este un act ulterior adoptării legii şi exterior voinţei emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituţionalitate în legătură cu acesta nu afectează constituţionalitatea extrinsecă a legii. Curtea a mai arătat că obiectul controlului de constituţionalitate reglementat la art. 146 lit. d) din Constituţie îl constituie legile şi ordonanţele Guvernului, şi nu decretul de promulgare sau modul în care instituţiile publice înţeleg să îşi exercite competenţele constituţionale sau legale.

Întrucât criticile de neconstituţionalitate extrinsecă relevate în prezenta cauză privesc aspecte identice cu cele relevate în deciziile precitate şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

II. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea constată următoarele:

1. Prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010, referitoare la diminuarea cu 25% a drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010. Cu toate acestea, aceste prevederi legale continuă să îşi producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale recente (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmează a analiza constituţionalitatea prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010.

Analizând excepţia, Curtea a constatat că soluţia legislativă criticată a mai fost supusă controlului de neconstituţionalitate, prin raportare la motive similare de neconcordanţă cu Legea fundamentală.

Astfel, prin Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Curtea, reiterând cele statuate prin deciziile nr. 872 din 25 iunie 2010 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reţinut, în esenţă, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilităţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală, pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituţie.

Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea „securităţii naţionale”, noţiune înţeleasă în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională.

Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi că există un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.

De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi mod. Curtea a observat, totodată, că măsura criticată prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, şi anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat.

În legătură cu această cerinţă a caracterului temporar al măsurii de restrângere a dreptului la salariu, în prezenta cauză, analizând contextul legislativ actual, Curtea a constatat că, prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a stabilit că, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/ indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

De asemenea, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizează numai sumele certe, lichide şi exigibile.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, potrivit căreia art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietăţii.

2. Referitor Sa excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele pronunţate cu prilejul examinării obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum şi, în special, ale art. 1 din lege, devenită Legea nr. 285/2010

Astfel, prin Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011, Curtea a examinat motive de neconstitu­ţionalitate identice cu cele relevate în prezenta cauză, constatând că Legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, devenită Legea nr. 285/2010, este constituţională.

S-a reţinut, în decizia menţionată, că premisa potrivit căreia reglementările art. 1 din legea criticată permanentizează diminuarea temporară a drepturilor salariale prevăzute de Legea nr. 118/2010 este una greşită. În realitate, legiuitorul a ales să permită ultraactivarea prevederilor legale anterioare adoptării Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice în privinţa modului concret de calcul al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor brute lunare, însă cu un corectiv, respectiv prin creşterea cu 15% a bazei de calcul diminuate cu 25%.

Constatând că, pentru perioada cât drepturile salariale stabilite sunt inferioare momentului iunie 2010, există o restrângere a dreptului la salariu, ca şi corolar al dreptului la muncă, prin decizia menţionată. Curtea a analizat îndeplinirea criteriilor expres prevăzute de art. 53 din Constituţie pentru ca restrângerea menţionată să fie justificată, constatând că măsura este conformă acestor exigenţe constituţionale.

De altfel, un argument suplimentar în sensul convenţionalităţii măsurii de reducere cu 25 de procente a drepturilor salariale sau de natură salarială, prin Legea nr. 118/2010, îl constituie şi Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele conexate nr. 44.232/11 şi nr. 44.605/11 - Fetida Mihăieş şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, prin care s-a arătat că dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu conferă un drept de a primi un salariu într-un anumit cuantum (paragraful 14), revenind statului să stabilească, de o manieră discreţionară, ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat, acesta putând dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare (paragraful 15).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile precitate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 fit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, ale Legii nr. 118/2010, în ansamblul său, precum şi a prevederilor art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani în dosarele nr. 6.585/40/2011, nr. 6.547/40/2011, nr. 6,588/40/2011, nr. 6.586/40/2011, nr. 6.594/40/2011, nr. 6.827/40/2011. nr. 4.716/40/2011, nr. 4.825/40/2011 şi nr. 7.399/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 709

din 5 iulie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, ale Legii nr. 118/2010, în ansamblul său, şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b)din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani în Dosarul nr. 5.048/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 256D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul atât în dosarele nr. 358D/2012, nr. 359D/2012 şi nr. 361 D/2012-3660/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1)lit. b)din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani în dosarele nr. 7.867/40/2011, nr. 7.455/40/2011, nr. 7.452/40/2011, nr. 7.462/40/2011, nr. 7.488/40/2011, nr. 7.479/40/2011, nr. 7.476/40/2011 şi nr. 7.868/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, cât şi în Dosarul nr. 360D/2012, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1)lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 6.595/40/2011 ai Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 256D/2012 şi nr. 358D-366D/2012 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexare.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 358D-366D/2012 la Dosarul nr. 256D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a

excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 15 noiembrie 2011 şi 15 decembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 5.048/40/2011” şi nr. 6.595/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia 1 civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, reprezentant legal al reclamanţilor în cadrul unor litigii de muncă având ca obiect acordarea de drepturi băneşti.

Prin încheierile din 18 si 25 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 7.867/40/2011, nr. 7.455/40/2011, nr. 7.452/40/2011, nr. 7.462/40/2011, nr. 7.488/40/2011, nr. 7.479/40/2011, nr. 7.476/40/2011 şi nr. 7.868/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, reprezentant legal al reclamanţilor în cadrul unor litigii de muncă având ca obiect acordarea de drepturi băneşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, stipulând diminuarea cu 25% a drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, încalcă dreptul de proprietate asupra salariului cuvenit pentru munca prestată, ce reprezintă un „bun” conform dispoziţiilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şt a libertăţilor fundamentale, fără a exista vreuna din cauzele prevăzute de art. 53 din Constituţie şi fără caracter temporar, deoarece art. 1 din Legea nr. 285/2010 preia sine die diminuarea salarială dispusă prin Legea nr. 118/2010, precum şi fără acordarea unor despăgubiri proporţionale. Considera, astfel, că dispoziţiile de lege criticate încalcă şi prevederile referitoare la protecţia proprietăţii ale art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 1 din primul Protocolul adiţional la Convenţie, invocând, în acest sens, hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 26 noiembrie 2002, 28 septembrie 2004, 8 noiembrie 2005 şi 23 octombrie 2007, pronunţate în cauzele Buchen împotriva Cehiei, Kopecky împotriva Slovaciei, Kechko împotriva Ucrainei şi Cazacu împotriva Moldovei.

Mai arată că, după pronunţarea Deciziei nr. 874/2010 de către Curtea Constituţională, proiectul de lege privind diminuarea drepturilor salariale ale bugetarilor a fost retrimis Parlamentului pentru punerea de acord cu decizia Curţii. Actul normativ a fost adoptat de către Parlament în şedinţa comună din 29 iunie 2010, iar legea a fost promulgată în aceeaşi zi în care a fost adoptată. Astfel, Legea nr. 118/2010 încalcă prevederile constituţionale ale art. 147 alin. (2), precum şi dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

În fine, Legea nr. 118/2010 a continuat să producă efecte şi după expirarea perioadei de aplicare a dispoziţiilor referitoare la diminuarea salarială, având în vedere că Legea nr. 285/2010 foloseşte ca referinţă pentru calculul drepturilor salariale aferente anului 2011 tocmai „salariul brut pentru luna octombrie 2010”, adică salariul afectat de Legea nr. 118/2010, lege care prevede, în acest sens, că se aplică doar până la 31 decembrie 2010.

Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 5.048/40/2011, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 şi ale aii. 1 din Legea nr. 285/2010 este neîntemeiată, invocând, în acest sens, Deciziile Curţii Constituţionale nr. 872/2010, nr. 874/2010, nr. 975/2010 si nr. 1.655/2010.

Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă, în complete diferite, apreciază, în celelalte dosare, că dispoziţiile Legii nr. 118/2010 contravin prevederilor constituţionale ale art. 147 alin. (2) raportat la art. 146, art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (2) şi art. 77 alin. (3). În acest sens, arată că Legea nr. 118/2010 a fost adoptată de Parlament în procedură de urgenţă, pe 29 iunie 2010, şi a fost trimisă spre promulgare Preşedintelui României în aceeaşi zi, fiind promulgată tot pe 29 iunie 2010, prin Decretul nr. 603/2010.

Prin nerespectarea termenelor şi condiţiilor impuse de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au încălcat atât dispoziţiile art. 146, cât şi cele ale art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 16 alin. (2) din Constituţie. Astfel, în acord cu prevederile menţionate. Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar trebuia depusă la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului şi comunicată Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului. După expirarea unui termen de două zile, actul adoptat de Parlament putea fi trimis Preşedintelui României în vederea exercitării dreptului constituţional de a sesiza Curtea Constituţională în scopul verificării modalităţii de punere de acord cu deciziile Curţii Constituţionale nr. 872/2010 şi nr. 874/2010 ori pentru a promulga actul respectiv. Această procedură şi termenul de două zile nu au fost respectate, atâta timp cât legea a fost trimisă Preşedintelui şi promulgată în aceeaşi zi în care a fost adoptată, adică pe 29 iunie 2010.

Prin necomunicarea proiectului de act normativ Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Avocatului Poporului, aceste instituţii au fost lipsite de dreptul de a formula obiecţii de neconstituţionalitate, fiind încălcate astfel prevederile art. 15 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 146 din Constituţie. Faptul necomunicării proiectului celor două instituţii reprezintă un viciu de procedură care nu poate fi înlăturat, având în vedere principiile de rang constituţional potrivit cărora „respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie” [art. 1 alin. (5)] şi „Nimeni nu este mai presus de lege” [ari. 16 alin. (2)].

Totodată, faţă de considerentele Deciziei nr. 975/2010 a Curţii Constituţionale, consideră că Legea nr. 118/2010 nu putea să intre în vigoare la 3 iulie 2010, atâta timp cât a fost înregistrată în termen legal o obiecţie de neconstituţionalitate. Or, conform art. 77 alin. (3) din Constituţie, actul normativ putea fi promulgat doar după primirea deciziei Curţii Constituţionale prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 285/2010, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 6.595/40/2011, instanţa de judecată apreciază că acestea sunt constituţionale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie invocate de autorii excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 872/2010, nr. 874/2010 şi nr. 1.655/2010.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi a!e art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit încheierilor de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010. În realitate, având în vedere criticile de neconstituţionalitate extrinsecă referitoare la Legea nr. 118/2010, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din acest act normativ, precum şi Legea nr. 118/2010, în ansamblul său, împreună cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 285/2010, Textele de lege criticate în mod special au următorul cuprins:

- Art. 1 din Legea nr. 118/2010: „(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora., precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.

(2) în situaţia în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei.”;

- Art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010: „(1) Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare al acestora: [...]

b) drepturile prevăzute la art. 104 alin. (3) şi ari. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare.”;

- Art. 1 din Legea nr. 285/2010: (1) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(2) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin, (1) şi (2) se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii până la 31 decembrie 2010.

(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum şi cuantumul gradaţilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(5) în salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/ salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/ salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariate, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale cuprinse în ari. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 alin. (1) privind proprietatea şi alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietăţii private, art. 147 alin. (2) privind obligaţia Parlamentului de a reexamina dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale, în cazul legilor aflate înainte de promulgare, şi art. 148 alin. (2) referitor la prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, precum şi în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu privire la protecţia proprietăţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 1 si art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010, ale Legii nr. 118/2010, în ansamblul său, şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din actele normative internaţionale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici identice. Astfel, prin Decizia nr. 493 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 28 iunie 2012, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, cu următoarea motivare:

I. În ceea ce priveşte criticile privind neconstituţionalitatea extrinsecă a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010, prin încălcarea prevederilor art. 147 alin. (2) din Constituţie, ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 133 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele statuate prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, cu prilejul examinării obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, devenită Legea nr. 118/2010.

Cu acel prilej, pronunţându-se asupra unor critici de neconstituţionalitate identice, Curtea a respins obiecţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, statuând că, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (2) din Constituţia României şi ale art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „în cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale”. În cazul legilor declarate parţial neconstituţionale (situaţia Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, devenită Legea nr. 118/2010), după punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale de către Parlament, Preşedintele României este obligat să promulge legea în termen de 10 zile, conform art. 77 alin. (3) din Constituţie. În cadrul acestui termen, Preşedintele poate promulga legea în oricare dintre zilele care îi stau la dispoziţie, prin emiterea unui decret în temeiul art. 100 din Legea fundamentală, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, odată cu legea.

Curtea a reţinut că Legea nr. 118/2010, precum şi Decretul de promulgare nr. 603/2010 au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010; de asemenea, decretul de promulgare a fost emis la data de 29 iunie 2010, deci în interiorul termenului de două zile prevăzut de Legea nr. 47/1992. Natura juridică a acestui termen este una de protecţie a titularilor dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii şi eludarea, în acest fel, a controlului de constituţionalitate a priori. Pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea, prin decizia precitată, a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare şi-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituţionalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceştia să îşi fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituţie.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 14 decembrie 2011, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că promulgarea este un act ulterior adoptării legii şi exterior voinţei emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituţionalitate în legătură cu acesta nu afectează constituţionalitatea extrinsecă a legii. Curtea a mai arătat că obiectul controlului de constituţionalitate reglementat la art. 146 lit. d) din Constituţie îl constituie legile şi ordonanţele Guvernului, şi nu decretul de promulgare sau modul în care instituţiile publice înţeleg să îşi exercite competenţele constituţionale sau legale.

II. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, prin Decizia nr. 493/2012, Curtea a reţinut următoarele:

1. Prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010, referitoare la diminuarea cu 25% a drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010. Cu toate acestea, dispoziţiile de lege criticate continuă să îşi producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale recente (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea are sarcina de a analiza constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010.

Prin Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Curtea, reiterând cele statuate prin deciziile nr. 872 din 25 iunie 2010 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a statuat, în esenţă, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilităţii dispoziţiilor de lege criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală, pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/ indemnizaţiei/ soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă ce afectează dreptul ia salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituţie.

Astfel, Curtea a reţinut că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea „securităţii naţionale”, noţiune înţeleasă în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial a! României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat ca situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională.

Cu privire !a proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi că există un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.

De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi mod. Curtea a observat, totodată, că măsura criticată prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, şi anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat.

În legătură cu această cerinţă a caracterului temporar al măsurii de restrângere a dreptului la salariu, în prezenta cauză, analizând contextul legislativ actual, Curtea a constatat că, prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a stabilit că, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

Aşa cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011, o asemenea modalitate de stabilire a cuantumului concret al salariilor/soldelor/ indemnizaţiilor brute nu este de natură să încalce cele stabilite prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligaţie de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condiţiile încadrării în politicile sociale şi de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare. Este în acelaşi timp o obligaţie sub condiţie care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010. Stabilirea modalităţii concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care decide, în funcţie de situaţia economico-financiară a ţării, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligaţiei sale de rezultat, în sensul revenirii cel puţin la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor sau soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010.

De asemenea, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizează numai sumele certe, lichide şi exigibile.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, potrivit căreia art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietăţii.

2. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, prin Decizia nr. 493/2012, Curtea a constatat că şi aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele pronunţate cu prilejul examinării obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. În ansamblul său, precum şi, în special, ale art. 1 din lege, devenită Legea nr. 285/2010.

Astfel, prin Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011, Curtea a constatat că Legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, devenită Legea nr. 285/2010, este constituţională, reţinând că premisa potrivit căreia reglementările art. 1 din legea criticată permanentizează diminuarea temporară a drepturilor salariale prevăzute de Legea nr. 118/2010 este una greşită. În realitate, legiuitorul a ales să permită ultraactivarea dispoziţiilor de lege anterioare adoptării Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice în privinţa modului concret de calcul al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor brute lunare, însă cu un corectiv, respectiv prin creşterea cu 15% a bazei de calcul diminuate cu 25%.

Constatând că, pentru perioada cât drepturile salariale stabilite sunt inferioare momentului iunie 2010, există o restrângere a dreptului la salariu, ca şi corolar al dreptului la muncă, prin decizia menţionată, Curtea a analizat îndeplinirea criteriilor expres prevăzute de art. 53 din Constituţie pentru ca restrângerea menţionată să fie justificată, statuând că măsura este conformă acestor exigenţe constituţionale.

În fine, un argument suplimentar, reţinut prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 493/2012, în sensul convenţionalităţii măsurii de reducere cu 25 de procente a drepturilor salariale sau de natură salariată, prin Legea nr. 118/2010, îl constituie şi Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din fi decembrie 2011, pronunţată în cauzele conexate nr. 44.232711 şi nr. 44.605/11 - Felicia Mihăieş şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, prin care s-a arătat că dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu conferă un drept de a primi un salariu într-un anumit cuantum (paragraful 14), revenind statului să stabilească, de o manieră discreţionară, ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat, acesta putând dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare (paragraful 15).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de

Curte prin Decizia nr. 493/2012 şi celelalte decizii mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat această soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, ale Legii nr. 118/2010, în ansamblul său, şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani în Dosarele nr. 5.048/40/2011, nr. 7.867/40/2011, nr. 7.455/40/2011, nr. 7.452/40/2011, nr. 7.462/40/2011, nr.7.488/40/20Î1, nr. 7.479/40/2011, nr. 7.476/40/2011, nr. 7.868/40/2011 şi nr. 6.595/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind stabilirea conexiunii autostrăzii între Cluj-Napoca - Santăul Mare (RO) şi Nagykereki - Szolnok (H), semnat la Budapesta la 5 iulie 2011

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind stabilirea conexiunii autostrăzii între Cluj-Napoca - Santăul Mare (RO) si Nagykereki - Szolnok (H), semnat la Budapesta la 5 iulie 2011.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor şi infrastructurii,

Ovidiu Ioan Silaghi

Ministrul afacerilor externe,

Titus Corlăţean

Ministrul mediului şi pădurilor,

Rovana Plumb

Ministrul dezvoltării regionale şi turismului,

Eduard Hellvig

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

 

Bucureşti, 7 august 2012.

Nr. 846.

 

ACORD

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind stabilirea conexiunii autostrăzii între Cluj-Napoca - Santăul Mare (RO) şi Nagykereki - Szolnok (H)

 

Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare, denumite în continuare părţi contractante,

urmărind promovarea reciprocă şi consolidarea în continuare a relaţiilor reciproce de bună vecinătate şi prietenie, precum şi extinderea cooperării în domeniul relaţiilor economice bilaterale, comerţului internaţional, turismului şi transporturilor,

intenţionând în mod deosebit să creeze condiţiile necesare pentru un trafic internaţional şi bilateral rutier fluent în zona comună a frontierei de stat,

ţinând cont de legislaţia Uniunii Europene privind dezvoltarea infrastructurii rutiere şi de necesitatea asigurării condiţiilor pentru o dezvoltare durabilă, prin aceasta urmărindu-se diminuarea influentelor negative asupra mediului şi creşterea fluidizării şi siguranţei traficului rutier,

având în vedere dezvoltarea reţelei transeuropene de transport (TEN-T),

luând în considerare tratatele şi acordurile internaţionale dintre cele două state,

au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

 

(1) Părţile contractante stabilesc o legătură între cele două ţări prin conexiunea directă a următoarelor autostrăzi:

- din partea română: Cluj-Napoca - Santăul Mare - frontiera de stat,

- din partea ungară: Szolnok - Berettydujfalu - Nagykereki - frontiera de stat.

(2) Cele două autostrăzi intersectează frontiera de stat comună între bornele G34.1 şi G34.2 şi se conectează între ele, cu respectarea caracteristicilor care să confere siguranţă şi securitate traficului rutier, conform celor convenite de autorităţile şi, respectiv, organele competente şi de experţii părţilor contractante

 

ARTICOLUL 2

 

Conectarea celor două autostrăzi menţionate în paragraful {1) al articolului 1 din prezentul acord se realizează în scopul asigurării condiţiilor necesare pentru un trafic internaţional rutier fluent

 

ARTICOLUL 3

 

(1) Părţile contractante construiesc autostrăzile cu un profil de 2x2 benzi de circulaţie, inclusiv toate dotările lor corespunzătoare pe teritoriul statelor lor respective, în conformitate cu legislaţia lor naţională armonizată cu actele normative ale UE, pentru care finanţarea necesară va fi asigurată din fonduri disponibile identificate de fiecare parte contractantă.

(2) Părţile contractante vor desfăşura evaluarea impactului de mediu transfrontalier a secţiunilor de îmbinare a autostrăzii, aşa cum este prevăzut de Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier, semnată la Espoo, în data de 26 februarie 1991.

 

ARTICOLUL 4

 

(1) Pentru implementarea prezentului acord:

- autoritatea competentă pentru partea română este Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii,

- organul competent pentru partea ungară este Ministerul condus de ministrul însărcinat cu activitatea de transport

(denumite în continuare ministere).

(2) Sarcinile referitoare la implementarea prezentului Acord vor fi coordonate de un grup de lucru bilateral la nivel de experţi (denumit în continuare grup de lucru) stabilit de ministere.

(3) Pentru coordonarea activităţii grupului de lucru fiecare minister desemnează un preşedinte al grupului de lucru şi numeşte membrii săi şi informează corespunzător, în scris, celălalt minister.

(4) Grupul de lucru îşi stabileşte propriile reguli de procedură şi poate, de asemenea, implica în activitatea sa şi alţi experţi, după caz.

(5) Reuniunile grupului de lucru se vor desfăşura, alternativ, pe teritoriul statului fiecărei părţi contractante.

 

ARTICOLUL 5

 

Pe baza recomandării grupului de lucru, părţile contractante stabilesc condiţiile de construire a conexiunii celor două autostrăzi menţionate la paragraful (1) al articolului 1 din prezentul acord, precum şi data dării sale în exploatare şi metoda de exploatare.

 

ARTICOLUL 6

 

Orice divergenţe rezultate din interpretarea şi aplicarea prezentului acord vor fi soluţionate de către părţile contractante, în cadrul grupului de lucru. În caz de nereuşită, părţile contractante îşi vor soluţiona disputele prin canale diplomatice.

 

ARTICOLUL 7

 

(1) Părţile contractante încheie prezentul acord pe termen nelimitat.

(2) Părţile contractante vor aproba prezentul acord în conformitate cu reglementările lor naţionale.

(3) Prezentul acord va intra în vigoare în a 30-a (treizecea) zi de la data primirii ultimei notificări diplomatice, prin care părţile contractante îşi comunică reciproc îndeplinirea procedurilor interne cerute de legislaţiile lor naţionale pentru intrarea în vigoare a acestuia.

(4) Bazându-se pe consensul părţilor contractante, prezentul acord poate fi modificat, în scris, în orice moment. Orice amendament la prezentul acord va intra în vigoare printr-o procedură identică cu cea a intrării în vigoare a prezentului acord.

(5) Prezentul acord poate fi terminat în scris, prin canale diplomatice, de oricare parte contractantă. În acest caz, prezentul acord îşi încetează valabilitatea la 6 (şase) luni după primirea notificării diplomatice privind terminarea acordului de către cealaltă parte contractantă.

Drept pentru care subsemnaţii, deplin împuterniciţi de către guvernele lor au semnat prezentul acord.

Semnat la Budapesta în ziua de 5 a lunii iulie, anul 2011, în 2 (două) exemplare originale, fiecare în limbile română, maghiară şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţă în interpretare, textul în limba engleză va prevala.

 

Pentru Guvernul României

Anca Boagiu,

ministrul transporturilor şi infrastructurii

Pentru Guvernul Republicii Ungare

Pâl Volner,

secretar de stat

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comitetului naţional pentru Programul Hidrologic Internaţional şi a componenţei acestuia

 

Având în vedere recomandările UNESCO privind desfăşurarea Programului Hidrologic Internaţional şi necesitatea conjugării eforturilor specialiştilor din România care activează în domeniul hidrologiei şi al gospodăririi resurselor de apă,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 16 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 544/2012 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Pădurilor,

ministrul mediului şi pădurilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comitetului naţional pentru Programul Hidrologic Internaţional, prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă componenţa Comitetului naţional pentru Programul Hidrologic Internaţional, prevăzută în anexa nr. 2.

Art. 3- - Secretariatul tehnic permanent al Comitetului naţional pentru Programul Hidrologic Internaţional se asigură de către specialişti din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor.

Art. 4. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5. - Direcţia managementul resurselor de apă din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor şi Administraţia Naţională Apele Române” vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 6. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 663/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comitetului Naţional pentru Programul Hidrologic Internaţional şi a componenţei acestuia, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 25 august 2005, se abrogă.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului şi pădurilor,

Rovana Plumb

 

Bucureşti, 20 iulie 2012.

Nr. 2.628.

 

ANEXA Nr. 1

 

REGULAMENT

de organizare si funcţionare a Comitetului naţional pentru Programul Hidrologic Internaţional

 

Art. 1. - (1) Comitetul naţional pentru Programul Hidrologic Internaţional, denumit în continuare Comitet, este organismul consultativ care funcţionează pe lângă Ministerul Mediului şi Pădurilor.

(2) Comitetul este format din 30 de membri, nominalizaţi prin ordin al ministrului mediului şi pădurilor, pe baza propunerilor înaintate de către conducerile unităţilor din care aceştia provin, conform anexei nr. 2 la ordin.

Art. 2. - (1) Comitetul este condus de un preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi un secretar, care formează Biroul operativ, cu rol de a asigura continuitatea activităţii.

(2) Preşedintele Comitetului este directorul general al Direcţiei generale Autoritatea pentru Inundaţii şi Managementul Apelor din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor.

(3) Vicepreşedinţii şi secretarul sunt propuşi de preşedinte dintre membrii Comitetului, fiind apoi aleşi, de către Comitet, la prima consfătuire desfăşurată după intrarea în vigoare a prezentului regulament, cu majoritatea simplă a membrilor prezenţi.

(4) Secretariatul tehnic permanent al Comitetului este compus din 3 membri, specialişti ai Direcţiei managementul resurselor de apă din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor.

(5) Comitetul se întruneşte în consfătuiri ordinare anuale; ori de câte ori este necesar, la iniţiativa preşedintelui Comitetului sau când un număr de cei puţin 10 membri solicită aceasta, se organizează consfătuiri extraordinare.

(6) Consfătuirile pot avea loc în prezenţa a două treimi din numărul membrilor.

(7) Hotărârile se adoptă prin vot deschis, cu majoritatea si m pi a a ce/or prezenţi fa consfătuire.

(8) Deciziile operative dintre două consfătuiri ale Comitetului se adoptă de Biroul operativ, cu majoritatea simplă a voturilor membrilor acestuia.

(9) Hotărârile Comitetului şi deciziile Biroului operativ cuprind propuneri care se înaintează spre aprobare ministrului mediului şi pădurilor.

(10) La conferinţele Comitetului, Biroul operativ poate invita şi alţi specialişti şi personalităţi recunoscute în domeniu.

Art. 3. - Componenţa nominală a Comitetului, aprobată prin ordin al ministrului mediului şi pădurilor, se comunică, anual şi la cerere, secretarului general al UNESCO, pentru includerea acesteia în Lista comitetelor naţionale pentru Programul Hidrologic Internaţional şi a punctelor focale din ţările membre ale UNESCO, care se publică periodic de către acest for.

Art. 4. - Membrii Comitetului sunt salarizaţi de unităţile unde sunt angajaţi.

Art. 5. - Comitetul desfăşoară următoarele activităţi:

a) informează anual Comisia Naţională a României pentru UNESCO asupra activităţilor desfăşurate şi asupra modificărilor survenite în componenţa sa;

b) asigură corelarea programelor naţionale din domeniul hidrologiei şi gospodăririi resurselor de apă cu recomandările Consiliului interguvernamental de coordonare a activităţii în cadrul Programului Hidrologic Internaţional, coordonat de UNESCO;

c) colaborează cu Comisia Naţională a României pentru UNESCO în vederea asigurării corelării programului cu alte activităţi cultural-ştiinţifice, conform prerogativelor acestei comisii;

d) participă cu experţi la elaborarea şi derularea temelor şi proiectelor cu caracter internaţional, care fac obiectul colaborării regionale şi globale; propune experţi şi raportori pentru grupele de lucru, comisiile şi conferinţele organizate în cadrul Programului Hidrologic Internaţional;

e) participă cu delegaţi la acţiunile şi manifestările ştiinţifice internaţionale legate de Programul Hidrologic Internaţional;

f) coordonează şi corelează pe plan naţional programul propriu cu programele elaborate de Organizaţia Meteorologică Mondială, Organizaţia Internaţională pentru Alimentaţie şi Agricultură - FAO şi de alte organizaţii şi organisme naţionale şi internaţionale de specialitate;

g) propune includerea activităţilor pentru realizarea Programului Hidrologic Internaţional în activitatea specifică desfăşurată în cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor şi al unităţilor de specialitate aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea acestuia, şi urmăreşte ulterior derularea acestor activităţi;

h) organizează, prin intermediul Biroului operativ, concursurile pentru candidaţii la burse în vederea participării la cursuri postuniversitare şi stagii de perfecţionare în ţară şi în străinătate pe linia Programului Hidrologic Internaţional.

Art. 6. - Corespondenţa internă şi internaţională a Comitetului se primeşte şi se expediază prin registratura Ministerului Mediului si Pădurilor.

 

 

ANEXA Nr. 2

 

COMPONENŢA

Comitetului naţional pentru Programul Hidrologic Internaţional

 

- 3 specialişti din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor;

- 5 specialişti din cadrul Administraţiei Naţionale „Apele Române” şi al direcţiilor sale bazinale;

- 4 specialişti din cadrul Institutului Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor;

- 3 specialişti din cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului - câte unul din fiecare subunitate;

- 1 specialist din cadrul Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti;

- 1 specialist din cadrul Universităţii Bucureşti, Facultatea de Geografie;

- 1 specialist din cadru! Universităţii POLITEHNICA Bucureşti;

- 1 specialist din cadru! Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară;

- 1 specialist din cadrul Institutului de Geografie Bucureşti;

- 1 specialist din cadru! Universităţii POLITEHNICA din Timişoara;

- 1 specialist din cadrul Comisiei de Limnologie a Academiei Române;

- 1 specialist din cadru! Societăţii Comerciale „AQUAPROIECT” - S.A.;

- 1 specialist din cadru! Societăţii Comerciale „Hidroelectrica” - SA;

- 1 specialist din cadrul Agenţiei Naţionale de îmbunătăţiri Funciare - SA;

- 1 specialist din cadru! Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO;

- 1 specialist din cadrul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”;

- 1 specialist din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului;

- 1 specialist din cadrul Administraţiei Naţionale de Meteorologie;

- 1 specialist din cadrul Administraţiei Fondului pentru Mediu.