MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 555/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 555         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marţi, 7 august 2012

 

SUMAR

 

 

DECRETE

 

546. - Decret pentru numirea unui consilier prezidenţial

 

547. - Decret pentru numirea unui consilier prezidenţial

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 622 din 12 iunie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege

 

Decizia nr. 624 din 12 iunie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (12) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

 

Decizia nr. 631 din 14 iunie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, şi ale art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege, în special

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

748. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 al Regiei Autonome „Monetăria Statului” din subordinea Băncii Naţionale a României

 

 


DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru numirea unui consilier prezidenţial

 

În temeiul art. 94 lit. c) şi al art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi al art. 3 alin. (1) şi al art. 4 alin. (1) din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Preşedintele României decretează:  

 

Articol unic. - Domnul Gheorghe Rotaru se numeşte în funcţia de consilier prezidenţial.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

- interimar -

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

 

Bucureşti, 6 august 2012.

Nr. 546.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru numirea unui consilier prezidenţial

 

În temeiul art. 94 lit. c) şi al art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi al art. 3 alin (1) şi al art. 4 alin. (1) din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, republicată, cu

modificările şi completările ulterioare,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Vasile Enache se numeşte în funcţia de consilier prezidenţial.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

- interimar -

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

 

Bucureşti, 6 august 2012.

Nr. 547.

 


DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 622

din 12 iunie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum şi ale Legii nr. 118/2010 în ansamblul său, excepţie ridicată de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Botoşani în Dosarul nr. 6.112/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 532D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 6.112/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum şi ale Legii nr. 118/2010 în ansamblul său, excepţie ridicată de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Botoşani într-o cauză având ca obiect plata diferenţei dintre indemnizaţia de concediu aferentă anului şcolar 2009-2010, calculată la salariul cuvenit conform contractelor individuale de muncă, şi salariul efectiv încasat în perioada iulie 2010 - decembrie 2010.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că textele criticate încalcă dreptul de proprietate asupra „bunului" reprezentat de indemnizaţiile de concediu de odihnă, fără a exista vreuna din cauzele prevăzute de art. 53 din Constituţie şi fără a se acorda în schimb vreo despăgubire proporţională cu privarea de bunul respectiv. Sunt invocate, în susţinerea argumentelor, hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauzele Kopecky împotriva Slovaciei (2003), Kechko împotriva Ucrainei (2005) şi Cazacu împotriva Moldovei (2007).

De asemenea, se arată că Legea nr. 118/2010 este neconstituţională şi sub aspect extrinsec, întrucât adoptarea acesteia s-â făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la promulgarea legilor, respectiva dispoziţiilor art. 147 alin. (2) din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi cu cele ale art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Tribunalul Botoşani - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului susţine că textele criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii Camerelor Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege.

Textele criticate, punctual, au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1): „(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/ indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariate, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1)-(3) - Dreptul de proprietate privată, art. 41 alin. (5) - Munca şi protecţia socială a muncii, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 alin. (1) şi (5) referitor la proprietate, art. 146 - Atribuţiile Curţii Constituţionale şi art. 147 alin. (2) cu privire la deciziile Curţii Constituţionale. De asemenea, sunt invocate prevederile ari. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privind dreptul de proprietate şi art. 1 - Protecţia proprietăţii din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

1. Cu privire la constituţionalitatea extrinsecă a Legii nr. 118/2010, Curtea constată că, în realitate, autorul excepţiei de neconstituţionalitate menţionează deciziile anterioare ale Curţii Constituţionale, insistând asupra faptului că, din jurisprudenţa recentă a Curţii, rezultă că în cazul unei obiecţii de neconstituţionalitate formulate după promulgarea legii, dar în termenul legal de sesizare, obiecţia de neconstituţionalitate este admisibilă, invocând însă şi Decizia nr. 233 din 20 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 28 decembrie 1999, prin care s-a respins obiecţia de neconstituţionalitate tocmai pentru motivul că s-a formulat după promulgare. Analizând susţinerea autorului excepţiei, Curtea constată că cele două situaţii nu sunt identice şi, prin urmare, şi soluţiile trebuie să fie diferite; sub acest aspect consideraţiile autorului excepţiei nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate.

2. Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 au avut o aplicabilitate limitată în timp, respectiv până la data de 31 decembrie 2010.

Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a constatat că sintagma „în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea constată că este competentă să exercite controlul de constituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, care şi-au produs efectele faţă de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit principiului tempus regit actum.

3. Referitor la critica de neconstituţionalitate intrinsecă, se observă că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 280 din 22 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 16 mai 2012.

Cu acel prilej, invocând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a arătat că prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reţinut, în esenţă, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. Realizând u examinare a compatibilităţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/ indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituţie. Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea „securităţii naţionale", noţiune înţeleasă în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. în acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională.

Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi că există un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.

Totodată, prin Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, Curtea a statuat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizează numai sumele certe, lichide şi exigibile. Curtea a observat că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietăţii.

Mutatis mutandis, cele prezentate mai sus sunt valabile şi în ceea ce priveşte diminuarea cu 25% a indemnizaţiilor şi altor drepturi salariale, respectiv a indemnizaţiei de concediu.

4. În continuarea celor reţinute mai sus. Curtea, prin Decizia nr. 280 din 22 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 16 mai 2012, a statuat că, în ceea ce priveşte aspectele referitoare la modul de aplicare şi interpretare a legii, prin Decizia nr. 20 din 17 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 21 noiembrie 2011, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi a stabilit că, „întrucât după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, cu modificările şi completările ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de 25%, în acelaşi mod şi indemnizaţia de concediu cuvenită personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar de stal pentru concediul efectuat după această dată (3 iulie 2010) se impune a fi diminuată proporţional, ca urmare a faptului că se calculează în raport cu media zilnică a veniturilor din fiecare lună în care se efectuează concediul".

Întrucât, faţă de cele examinate de Curtea Constituţională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d)şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Botoşani în Dosarul nr. 6.112/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 624

din 12 iunie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (12) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (12) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Visman Design" - S.R.L. din Slobozia în Dosarul nr. 1.848/229/2011 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 575D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 580D/2012, nr. 939D/2012 şi nr. 940D/2012 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (12) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Visman Design" - S.R.L. din Slobozia în dosarele nr. 1.856/229/2011, nr. 1.855/229/2011 şi nr. 3.548/229/2011 ale Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord CU conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 580D/2012, nr. 939D/2012 şi nr. 940D/2012 la Dosarul nr. 575D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin deciziile civile nr. 126/R şi nr. 127/R din 20 februarie 2012, nr. 416/R şi nr. 421/R din 9 aprilie 2012, pronunţate în dosarele nr. 1.848/229/2011, nr. 1.856/229/2011, nr. 1.855/229/2011 şi nr. 3.548/229/2011, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (12) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România.

Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Societatea Comercială „Visman Design" S.R.L. din Slobozia cu ocazia soluţionării recursurilor declarate împotriva sentinţelor pronunţate de Judecătoria Feteşti prin care au fost respinse plângerile formulate împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prevăzute de dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 25 alin. (1) şi art. 53 alin. (1), deoarece duc la pierderea valabilităţii rovinietei în cazul schimbării numărului de înmatriculare al autovehiculului, fiind astfel restrâns exerciţiul unui drept „dobândit prin achiziţia anterioară a rovinietei de tipul matcă-cupon", fără a fi determinat de motivele cuprinse în prevederile constituţionale, iar valabilitatea rovinietei păstrându-se doar dacă utilizatorul comunică această schimbare, în scris, contra cost, Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. Totodată, arată că, în speţa de faţă, rovinieta era plătită anterior constatării contravenţiei şi avea valabilitate pe un an. De asemenea, se consideră că sunt încălcate şi prevederile constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii în măsura în care sunt aplicabile şi rovinietelor emise sub imperiul vechii legislaţii.

Tribunalul Ialomiţa - Secţia civila opinează în sensul ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul, în dosarele nr. 575D/2012 şi nr. 580D/2012, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie,

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (12) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(12) Începând cu data de 1 octombrie 2010, în cazul schimbării numărului de înmatriculare al vehiculului, rovinieta îşi menţine valabilitatea numai în condiţiile în care utilizatorul informează în scris Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. cu privire la schimbarea numărului de înmatriculare, în vederea operării modificării în baza de date. Documentele necesare şi condiţiile de efectuare a modificării, precum şi tarifele aferente se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului transporturilor şi infrastructurii.''

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 25 alin. (1) privind libera circulaţie şi art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele;

1. Textul legal criticat prevede posibilitatea ca, în cazul schimbării numărului de înmatriculare al vehiculului, rovinieta să îşi menţină valabilitatea, cu condiţia ca utilizatorul să informeze în scris Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. cu privire la schimbarea numărului de înmatriculare, în vederea operării modificării numărului de înmatriculare în baza de date a Companiei Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. De asemenea, prevede că documentele necesare şi condiţiile de efectuare a modificării, precum şi tarifele aferente se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului transporturilor şi infrastructurii. Aşadar, acestea instituie reguli speciale privind valabilitatea rovinietei, pentru toate categoriile de vehicule şi condiţiile ce trebuie îndeplinite în cazul schimbării numărului de înmatriculare al vehiculului pentru păstrarea valabilităţii rovinietei.

2. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii, Curtea observă că aceasta nu este întemeiată, întrucât prevederile criticate nu conţin norme contrare art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Prevederile alin. (12) ale art. 1 au fost introduse prin art. I pct. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010, iar textul criticat a intrat în vigoare „începând cu data de 1 august 2010". Acest termen a fost, ulterior, prorogat pentru data de 1 octombrie 2010, prin articolul unic din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2010 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România şi de Ordonanţa Guvernului nr. 8/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 30 iulie 2010.

Or, Curtea observă că, astfel cum reiese din cuprinsul prevederilor criticate, acestea se aplică tuturor schimbărilor numerelor de înmatriculare efectuate după intrarea în vigoare a acestora, ceea ce nu contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii.

3. Referitor la susţinerea încălcării prevederilor art. 25 din Constituţie, Curtea observă că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât dreptul la liberă circulaţie se referă la mişcarea transfrontalieră a persoanelor şi la cea din interiorul frontierelor unui stat, vizând atât libertatea de mişcare propriu-zisă, cât şi libertatea oricărui cetăţean de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, precum şi dreptul de a emigra şi de a reveni în ţară. Stabilirea regulii potrivit cărei utilizatorul unui vehicul trebuie să informeze în scris Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. cu privire la schimbarea numărului de înmatriculare, pentru ca rovinieta să îşi menţină valabilitatea, nu este de natură să încalce dreptul fundamental reglementat de art. 25 din Constituţie.

4. Întrucât nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale, nu se poate reţine nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Constituţie.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d)şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (12) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Visman Design" - S.R.L. din Slobozia în dosarele nr. 1.848/229/2011, nr. 1.856/229/2011, nr. 1.855/229/2011 şi nr. 3.548/229/2011 ale Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 631

din 14 iunie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, şi ale art. 1 alin. (1)

din aceeaşi lege, în special

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, şi ale art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege, în special, excepţie ridicată de către instanţa de judecată din oficiu şi de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Botoşani în Dosarul nr. 3.478/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 51 D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 52D/2012 şi nr. 6870D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de aceiaşi autori în dosarele nr. 6.116/40/2011, nr. 6.652/40/2011, nr. 3.670/40/2011 şi nr. 3.502/40/2011 ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 52D/2012 şi nr. 68-70D/2012 la Dosarul nr. 51 D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 5 decembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 3.478/40/2011, nr. 6.116/40/2011, nr. 6.652/40/2011, nr. 3.670/40/2011 şi nr. 3.502/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, a fost ridicată din oficiu de către instanţa de judecată, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege a fost ridicată de către reprezentantul legal al reclamanţilor,


Sindicatul învăţământului Preuniversitar Botoşani, în cadrul unor litigii de muncă având ca obiect acordare de drepturi băneşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine că dispoziţiile Legii nr. 118/2010 contravin prevederilor constituţionale ale art. 147 alin. (2) raportate la art. 146, art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (2) şi art. 77 alin. (3). În acest sens, arată că Legea nr. 118/2010 a fost adoptată de Parlament în procedură de urgenţă, la data de 29 iunie 2010, şi a fost trimisă spre promulgare Preşedintelui României în aceeaşi zi, fiind promulgată tot la data de 29 iunie 2010 prin Decretul nr. 603/2010.

Prin nerespectarea termenelor şi condiţiilor impuse de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au încălcat atât dispoziţiile art. 146, cât şi cele ale art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 16 alin. (2) din Constituţie. Astfel, în acord cu prevederile menţionate, Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar trebuia depusă la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului şi comunicată Guvernului, înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului. După expirarea unui termen de două zile, actul adoptat de Parlament putea fi trimis Preşedintelui României în vederea exercitării dreptului constituţional de a sesiza Curtea Constituţională în vederea verificării modalităţii de punere de acord cu deciziile Curţii Constituţionale nr. 872/2010 şi nr. 874/2010 ori pentru a promulga actul respectiv. Această procedură, cât şi termenul de două zile nu au fost respectate atât timp cât legea a fost trimisă Preşedintelui şi promulgată în aceeaşi zi în care a fost adoptată, adică la 29 iunie 2010. Termenul de două zile stabilit pentru procedura de urgenţă nu a început să curgă atât timp cât actul normativ nu a fost depus la secretarul general şi nici nu a fost comunicat celor două instituţii amintite.

Totodată, arată că în sistemul de drept românesc se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, doar forma de lege adoptată de către Parlament în legătură cu care Curtea Constituţională s-a pronunţat în măsura în care a fost sesizată a priori. Nu există nicio obligaţie legală de a publica proiectele de legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv proiectele de legi puse de acord cu decizia Curţii Constituţionale privind o obiecţie de neconstituţionalitate admisă, înainte de promulgarea acestora. Cu alte cuvinte, singura modalitate de comunicare spre opozabilitate a actului normativ adoptat în primă instanţă sau pus de acord cu decizia Curţii Constituţionale este cea reglementată de art. 15 din Legea nr. 47/1992.

Prin necomunicarea proiectului de text normativ înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Avocatului Poporului, aceste instituţii au fost lipsite de dreptul de a formula obiecţii de neconstituţionalitate, fiind încălcate astfel prevederile art. 15 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 146 din Constituţie. Faptul necomunicării proiectului celor două instituţii reprezintă un viciu de procedură care nu poate fi înlăturat sub nicio formă, în România fiind edictate principiile potrivit cărora „respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie" şi „nimeni nu este mai presus de lege".

Totodată, în raport cu considerentele Deciziei nr. 975/2010, instanţa de judecată consideră că Legea nr. 118/2010 nu putea să intre în vigoare la 3 iulie 2010, atât timp cât a fost înregistrată în termen legal o obiecţie de neconstituţionalitate. Conform art. 77 alin. (3) din Constituţie, atât timp cât s-a formulat o obiecţie de neconstituţionalitate, actul normativ putea fi promulgat doar după primirea deciziei Curţii Constituţionale prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.

Instanţa de contencios constituţional trebuie să stabilească dacă „România mai este stat de drept în care respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie pentru toţi cetăţenii atât timp cât a reţinut prin decizia sus-amintită încălcări incontestabile ale procedurii de legiferare. Astfel, procedura legiferării include atât adoptarea de către Parlament, cât şi promulgarea de către Preşedintele României. Cu alte cuvinte, nu este suficient ca actul normativ să fie doar adoptat după procedura prevăzută de Constituţie, atât timp cât pentru a deveni lege el trebuie să fie şi promulgat."

Sindicatul învăţământului Preuniversitar Botoşani - reprezentant legal al reclamanţilor susţine, în esenţă, că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 44 alin. (1)-(3), art. 53, art. 136 alin. (1) şi (5), art. 148 alin. (2) şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, coroborat cu art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului din care s-ar deduce că reducerea salariilor cu 25% reprezintă o privare de proprietate, astfel încât statul român trebuia să îi despăgubească pentru atingerea adusă dreptului de proprietate. în plus, arată că, deşi în cadrul controlului de constituţionalitate a priori s-a reţinut o aplicare limitată în timp a efectelor actului normativ, în fapt acesta îşi produce efectele şi în prezent, ca urmare a perpetuării măsurii de diminuare a salariilor.

De asemenea, invocă şi nerespectarea art. 41 alin. (5) din Constituţie, text care consfinţeşte obligativitatea contractului colectiv de muncă la nivel naţional şi a contractului colectiv la nivel de ramură.

În ceea ce priveşte art. 147 alin. (2) din Constituţie, raportat la art. 15 din Legea nr. 47/1992 şi la art. 133 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, menţionează că Legea nr. 118/2010 a fost promulgată în aceeaşi zi în care a fost adoptată, deci fără a se respecta textele menţionate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece prevederile Legii nr. 118/2010 s-au aplicat doar în perioada 1 iulie - 31 decembrie 2010.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.


Prevederile de lege criticate referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010. Cu toate acestea, prevederile Legii nr. 118/2010 continuă să îşi producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), urmează a se analiza constituţionalitatea dispoziţiilor Legii nr. 118/2010.

Textul de lege criticat în special are următorul cuprins:

„(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/îndemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariate, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%".

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie; art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (2) potrivit căruia „Nimeni nu este mai presus de lege", art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 77 alin. (3) privind promulgarea legii după reexaminare, art. 136 alin. (1) şi (5) privind proprietatea, art. 147 alin. (2) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale raportate la art. 146 privind atribuţiile Curţii Constituţionale, art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, coroborat cu art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 256 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2012, reţinând că natura juridică a termenului de două zile prevăzut de art. 15 din Legea nr. 47/1992 este una de protecţie a titularilor dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii şi eludarea, în acest fel, a controlului de constituţionalitate a priori. Pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea, prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea f, nr. 568 din 11 august 2010, a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare şi-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituţionalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceştia să îşi fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituţie. Or, cu privire ia viitoarea Lege nr. 118/2010, titularii dreptului de sesizare prevăzuţi la art. 146 Iit. a) din Constituţie şi-au exercitat acest drept (a se vedea chiar Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010), Astfel, chiar dacă Preşedintele a promulgat legea criticată pentru neconstituţionalitate, aceştia aveau dreptul şi posibilitatea să sesizeze Curtea Constituţională în termenul de două zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării (ceea ce s-a şi întâmplat).

Încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituţionalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigenţelor de ordin constituţional.

Promulgarea este un act ulterior adoptării legii şi exterior voinţei emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituţionalitate în legătură cu acesta nu afectează constituţionalitatea extrinsecă a legii, în acest sens fiind Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011.

De asemenea, Curtea, în deciziile citate, a subliniat că dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cele ale art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor sunt aplicabile şi în cazul în care obiecţia de neconstituţionalitate este formulată împotriva unei legi pe care Parlamentul a pus-o de acord cu o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, în conformitate cu art. 147 alin. (2) din Constituţie. Numai în aceste condiţii Curtea are posibilitatea de a verifica punerea de acord a prevederilor constatate ca fiind neconstituţionale cu decizia Curţii Constituţionale în sensul art. 147 alin. (2) din Constituţie. întrucât şi acest control al Curţii este o formă a controlului a priori de constituţionalitate, prevederile art. 146 Iit. a) teza întâi din Constituţie şi ale art. 15-18 din Legea nr. 47/1992 se aplică în mod corespunzător.

Curtea a mai reţinut, prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, că obiectul controlului de constituţionalitate reglementat la art. 146 Iit. d) din Constituţie îl constituie legile şi ordonanţele Guvernului şi nu decretul de promulgare ori modul în care instituţiile publice înţeleg să îşi exercite competenţele constituţionale sau legale.

II. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale precum cele invocate în cauza de faţă, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, în esenţă, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilităţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituţie. Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea „securităţii naţionale", noţiune înţeleasă în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. în acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională.

Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi că există un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.

De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi mod. Curtea a observat, totodată, că măsura criticată prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, şi anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat.

Totodată, Curtea a statuat că, în contextul legislativ actual, prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, s-a stabilit că, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în acest sens fiind Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011. publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011.

O atare modalitate de stabilire a cuantumului concret al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor brute nu este de natură să încalce cele stabilite prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligaţie de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la „cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condiţiile încadrării în politicile sociale şi de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare". Este în acelaşi timp o obligaţie sub condiţie care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010. Stabilirea modalităţii concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care va decide, în funcţie de situaţia economico-financiară a ţării, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligaţiei sale de rezultat, în sensul revenirii cel puţin la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010.

De asemenea, prin Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, Curtea a statuat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizează numai sumele certe, lichide şi exigibile. De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Decizia de admisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele conexate nr. 44.232/11 şi 44.605/11 Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României (paragraful 16), a stabilit că se pot considera cu greu ca fiind un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie sumele de bani neîncasate ca urmare a intrării în vigoare a legii criticate. Prin aceeaşi decizie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, în privinţa reducerilor salariale operate prin Legea nr. 118/2010, că, şi dacă salariile viitoare ar fi considerate bunuri, ingerinţa (reducerea) este prevăzută de lege, urmăreşte o cauză de utilitate publică (salvarea echilibrului bugetar al statului) şi respectă un just echilibru între interesele generale ale colectivităţii şi interesele individuale ale cetăţeanului (paragrafele 17-20). Totodată, Curtea a atras atenţia că autorităţile naţionale se află într-o poziţie mai favorabilă decât judecătorul internaţional de a aprecia „utilitatea publică" (paragraful 19).

Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În final, Curtea observă că, potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, „Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:

a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012;

b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012,"

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, şi ale art. 1 alin, (1) din aceeaşi lege, în special, excepţie ridicată de către instanţa de judecată din oficiu şi de Sindicatul învăţământului Preuniversitar Botoşani în dosarele nr. 3.478/40/2011, nr. 6.116/40/2011, nr. 6.652/40/2011, nr. 3.670/40/2011 şi nr. 3.502/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iunie 2012.

 

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 al Regiei Autonome „Monetăria Statului" din subordinea Băncii Naţionale a României

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 15 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 275/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 6 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 203/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 al Regiei Autonome „Monetăria Statului" din subordinea Băncii Naţionale a României, prevăzut în anexa ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - (1) Nivelul cheltuielilor totale aferente veniturilor totale înscrise în bugetul de venituri şi cheltuieli în structura aprobată pentru acestea reprezintă limită maximă şi nu poate fi depăşit decât în cazuri justificate, cu aprobarea prealabilă a Guvernului, la propunerea Băncii Naţionale a României, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice şi al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin promovarea unei hotărâri de rectificare a bugetului de venituri şi cheltuieli.

(2) În cazul în care în cursul execuţiei bugetare se înregistrează nerealizări ale veniturilor totale aprobate, Regia Autonomă „Monetăria Statului" va putea efectua cheltuieli totale proporţional cu gradul de realizare a veniturilor totale, cu încadrarea în indicatorii de eficienţă aprobaţi.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Guvernatorul Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Florin Georgescu

Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale,

Mariana Câmpeanu

 

Bucureşti, 25 iulie 2012.

Nr. 748.

 


ANEXĂ [1]

 

BANCA NAŢIONALA A ROMÂNIEI

Regia Autonomă „Monetăria Statului"

Sediul: str. Fabrica de chibrituri nr. 30, Bucureşti

CUI RO 427304

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2012

 

 

 

 

 

mii lei

 

 

 

 

Nr. rd.

BVC 2012

 

 

 

INDICATORI

propuneri

0

1

2

3

 

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.2+Rd.10+Rd.15)

1

49345

 

1

 

Venituri din exploatare, din care:

2

48785

 

 

a)

din producţia vânduta

3

48200

 

 

b)

din vânzarea mărfurilor

4

85

 

 

c)

din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete, din care:

5

0

 

 

 

c1

subvenţii, cf prevederilor legale In vigoare

6

0

 

 

 

c2

transferuri cf prevederilor legale in vigoare

7

0

 

 

d)

producţia de imobilizări

8

0

 

 

e)

alte venituri din exploatare

9

500

 

2

 

Venituri financiare, din care:

10

560

 

 

a)

din imobilizări financiare

11

0

 

 

b)

din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate

12

0

 

 

c)

din dobânzi

13

60

 

 

d)

alte venituri financiare

14

500

 

3

 

Venituri extraordinare

15

0

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (rd.17+48+51)

16

42395

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

17

41735

 

 

a)

cheltuieli materiale

18

24763

 

 

b)

alte cheltuieli externe (cu energie şi apă)

19

750

 

 

c)

cheltuieli privind mărfurile

20

65

 

 

d)

cheltuieli cu personalul, din care:

21

10678

 

 

 

d1

ch. cu salariile (Rd.22=Rd.94+Rd.95)

22

7746

 

 

 

d2

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială şi alte obligaţii legale, din care:

23

2152

 

 

 

 

ch privind contribuţia la asigurări sociale

24

1677

 

 

 

 

ch. privind contribuţia la asigurări pt. şomaj

25

39

 

 

 

 

 

ch privind contribuţia la asigurări sociale de sănătate

26

403

 

 

 

 

ch privind contribuţiile la fondurile speciale aferente fondului de salarii

27

33

 

 

 

d3

alte cheltuieli cu personalul,din care:

28

780

 

 

 

 

d3.1).ch sociale prevăzute prin art.21 Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, din care:

29

155

 

 

 

 

- tichete de creşă, cf. Legii nr.193/2006, cu modificările şi completările ulterioare

30

0

 

 

 

 

- tichete cadou pentru cheltuieli sociale potrivit Legii nr.193/2006. cu modificările şi completările ulterioare

31

0

 

 

 

 

d3.2) tichete de masă

32

625

 

 

 

 

d3.3) tichete de vacanţa

33

0

 

 

e)

ch. cu plătite compensatorii cf. CCM aferente disponibilizărilor potrivit programelor de disponibilizări

34

0

 

 

f)

ch. cu drepturile salariale cuvenite în baza unor hotărâri judecătoreşti

35

0

 

 

g)

ch, cu amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale

36

4325

 

 

h)

ch. cu prestaţiile externe

37

1000

 

 

i)

alte cheltuieli de exploatare, din care

38

154

 

 

 

i1) contract de mandat

39

135

 

 

 

i2) ch de protocol, din care

40

4

 

 

 

 

- tichete cadou potrivit Legii nr.193V2006, cu modificările şi completările ulterioare

41

0

 

 

 

i3) ch. de reclamă şi publicitate, din care

42

15

 

 

 

 

tichete cadou pt. cheltuieli de reclamă şi publicitate potrivit Legii nr.193/2006, cu modificările şi completările ulterioare

43

0

 

 

 

 

tichete cadou pt. campanii de marketing studiul pieţei promovarea pe pieţe existente sau noi, potrivit Legii nr.193/2006, cu modificările şi completările ulterioare

44

0

 

 

 

i4) ch, cu sponsorizarea

45

0

 

 

 

i5) ch cu taxa pt. activitatea de exploatare a resurselor minerale

46

0

 

 

 

i6) ch. cu redevenţa pentru concesionarea bunurilor

47

0

 

2

 

Cheltuieli financiare, din care:

48

660


 

 

a)

cheltuieli privind dobânzile

49

195

 

 

b)

alte cheltuieli financiare

50

465

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

51

0

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

52

6950

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

53

1112

 

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ

 

 

V.

 

 

DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

54

5838

 

1

 

Rezerve legale

55

0

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi

 

 

 

 

 

fiscale prevăzute de lege

56

0

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

57

0

 

4

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum 5 pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

58

0

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

59

0

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la rd.55. 56, 57, 58 şi 59.

60

5838

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

61

584

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local in cazul regiilor autonome, ori dividende in cazul societăţilor/companiilor naţionale si societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat

62

2919

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la pct.1-8 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursa proprie de finanţare

63

2335

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

64

0

VII.

 

 

CHELTUIELI DIN FONDURI

 

 

 

 

 

EUROPENE din care

65

0

 

 

a)

cheltuieli materiale

36

0

 

 

b)

cheltuieli salariale

37

0

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestări servicii

68

0

 

 

d)

cheltuieli cu reclama si publicitate

69

0

 

 

e)

alte cheltuieli

70

0

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

71

4795

 

1

 

Surse proprii

72

4795

 

2

 

Alocaţii de la buget

73

0

 

3

 

Credite bancare

74

0

 

 

a)

- interne

75

0

 

 

b)

externe

76

0

 

4

 

Fonduri europene

77

0

 

5

 

Alte surse

78

0

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII, din care:

79

4795

 

1

 

Cheltuieli aferente investiţiilor, inclusiv cele aferente investiţiilor în curs la finele anului

80

4795

 

2

 

Rambursări de rate aferente creditelor pentru investiţii

81

0

 

 

a)

interne

82

0

 

 

b)

externe

83

0

X.

 

 

REZERVE, din care:

84

5488

XI.

1

 

Rezerve legale

85

116

 

2

 

Rezerve statutare

86

0

 

3

 

Alte rezerve

87

5372

XII.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

88

 

 

1

 

Venituri totale

89

49345

 

2

 

Cheltuieli aferente veniturilor totale

90

42395

 

3

 

Nr. prognozat de personal la finele anului

91

300

 

4

 

Nr. mediu de salariaţi total

82

300

 

5

 

Cheltuieli de natura salariata |a+b+c), din care:

93

8371

 

 

a)

fond de salarii aferent personajului angajat pe baza de contract individual de munca

94

7659

 

 

b)

alte cheltuieli cu personalul

95

87

 

 

c)

Alte bonificaţii si bonusuri in bani sau natura

90

625

 

6

a)

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoana)(Rd.94;Rd.92)(1 2-1000

97

2127,5

 

 

b)

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoana) influenţat de bonificaţiile si bonusurile in lei si sau natura (Rd.93/Rd.s2)f12*1000

98

2325,2778

 

7

 

Productivitatea muncii pe total personal mediu în preţuri curente(lei/persoana)(Rd.89/92)

99

0

 

8

 

Productivitatea muncii pe total personal mediu in preţuri comparabile (lei/persoană)(Rd.89/92 x ICP)

100

0

 

9

 

Productivitatea muncii in unităţi fizice pe total personal mediu (unităţi fizice/persoana)

101

1530,08

 

10

 

Cheltuieli totale ta 1000 lei venituri totale (cheltuieli totale/venituri totale)* 1000 =(Rd.16/rd.1)x1000

102

859,15

 

11

 

Plăţi restante

103

0

 

 

a)

preţuri curente

104

0

 

 

b)

pre|uri comparabile

105

0

 

12

 

Creanţe restante

106

0

 

 

a)

preţuri curente

107

0

 

 

b)

preturi comparabile

108

0

 



[1] Anexa este reprodusă în facsimil.