MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 271/2012

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIV - Nr. 271         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marţi, 24 aprilie 2012

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE BIROURILOR PERMANENTE ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR ŞI SENATULUI

 

2. - Hotărâre privind numirea în funcţiile de adjuncţi ai Avocatului Poporului

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 169 din 28 februarie 2012 referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (1) lit. t), art. 14 alin. (2), art. 36, art. 88 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) şi (3), art. 91, art. 92 şi art. 95 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori

 

Decizia nr. 218 din 13 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Decizia nr. 219 din 13 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Decizia nr. 229 din 15 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. 2 din Codul de procedură penată

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

361. - Hotărâre privind încetarea raportului de serviciu al domnului Palaz Claudiu-Iorga, prefect al judeţului Constanţa

 

362. - Hotărâre privind încetarea raportului de serviciu al domnului Teculescu Petru-Mădălin. prefect al judeţului Ialomiţa

 

363. - Hotărâre privind aplicarea mobilităţii pentru domnul Petre Gigi din funcţia publică de subprefect al judeţului Ialomiţa în funcţia publică de prefect al judeţului Ialomiţa

 

364. - Hotărâre privind exercitarea, cu caracter temporar, în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect ai judeţului Ialomiţa de către domnul Ghiorghişor Ionel

 

365. - Hotărâre privind aplicarea mobilităţii pentru domnul St ruj an Constantin din funcţia publică de subprefect al judeţului Harghita în funcţia publică de inspector guvernamental

 

366. - Hotărâre privind exercitarea, cu caracter temporar, în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Harghita de către doamna Biro Rodica

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

92. - Decizie privind numirea, prin mobilitate, a domnului Strujan Constantin în funcţia publică de inspector guvernamental, în cadrul Secretariatului General ai Guvernului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

69. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru modificarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 83/2009 privind stabilirea condiţiilor de acordare a cotei individuale de lapte din rezerva naţională

 

HOTĂRÂRI ALE BIROURILOR PERMANENTE ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR SI SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

HOTĂRÂRE

privind numirea în funcţiile de adjuncţi ai Avocatului Poporului

În temeiul prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

la propunerea Avocatului Poporului,

cu avizul comisiilor juridice ale celor două Camere ale Parlamentului României,

birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. - Doamna Dane Erzsebet, domnul prof. univ. dr. Vaier Dorneanu, doamna Ecaterina Gica Teodorescu şi domnul Ionel Oprea se numesc în funcţiile de adjuncţi ai Avocatului Poporului, pe o durată de 5 ani.

 

Această hotărâre a fost adoptată de birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului în şedinţa comună din 23 aprilie 2012.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PREŞEDINTELE SENATULUI

VASILE BLAGA

 

Bucureşti, 23 aprilie 2012.

Nr. 2.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 169

din 28 februarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (1) lit. t), art. 14 alin. (2), art. 36, art. 88 alin. (1) Kt. b) şi d), alin. (2) şi (3), art. 91, art. 92 şi art. 95 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae -magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (1) lit. t), art. 14 alin. (2), art. 36, art. 88 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) şi (3), art. 91, art. 92 şi art. 95 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Volksbank

România” - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.897/320/2010 al Judecătoriei Târgu Mureş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.452D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii, respectiv Decizia nr. 1.446 din 3 noiembrie 2011, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin încheierea din 14 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 16.897/320/2010, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (1) lit. t), art. 14 alin. (2), art. 36, art. 88 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) şi (3), art. 91, art. 92 şi art. 95 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială „Volksbank România” - SA, într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 plivind contractele de credit pentru consumatori.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 sunt neconstituţionale, deoarece se aplică şi contractelor garantate cu ipotecă, precum şi contractelor de credit în derulare, impunând eliminarea unor costuri din contracte de credit în derulare. Astfel, consideră că dispoziţiile art. 2 alin. (1), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (1)lit. t)şi alin. (2), art. 91, art. 92 şi art. 95 din această ordonanţă de urgenţă contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi art. 115 alin. (4), întrucât noua lege nu poate desfiinţa modalitatea în care legea anterioară a reglementat contractele de credit, această modalitate fiind supusă regulii tempus regit actum. Dispoziţiile art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 înfrâng prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 115 alin. (4) şi art. 135 alin. (2) lit. a), în măsura în care limitează comisioanele ce pot fi percepute de către instituţiile de credit şi în măsura în care, coroborate cu dispoziţiile art. 95 din ordonanţa de urgenţă, impun instituţiilor de credit să elimine din toate contractele de credit aflate în derulare la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă a tuturor acelor comisioane care nu se regăsesc ca denumire în enumerarea limitativă prevăzută de art. 36, cu diminuarea corespunzătoare a veniturilor instituţiilor de credit aferente acestor comisioane. În fine, dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile constituţionale ale art. 21 şi art. 126 alin. (6), în măsura în care impun instituţiilor de credit să restituie împrumutaţilor sumele încasate fără temei legal şi, respectiv, să repare deficienţele constatate prin proces-verbal.

Judecătoria Târgu Mureş consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este în principal inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (1) lit. t), art. 14 alin. (2), art. 36, art. 88 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) şi (3), art. 91, art. 92 şi art. 95 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010.

Prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 alin. (3) lit. m) privind reglementarea prin lege organică a regimului juridic general al proprietăţii şi al moştenirii, art. 108 alin. (3) privind regimul adoptării ordonanţelor, art. 115 alin. (1), (4) şi (6) referitor la adoptarea ordonanţelor de urgenţă, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice şi art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) privind obligaţiile statului în economie, art. 136 privind proprietatea şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că autorul acesteia aduce atât critici de neconstituţionalitate extrinseci, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinseci prevederilor Ordonanţai de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010. Având în vedere acest aspect, Curtea va analiza mai întâi criticile de neconstituţionalitate extrinseci şi, ulterior, pe cele intrinseci.

I. Curtea constată că adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 a intervenit într-un context mai larg în care au fost promovate mai multe acte normative care au avut drept scop limitarea efectelor crizei economico-financiare asupra economiei naţionale.

În acest sens, Curtea observă că Guvernul, la data de 7 iunie 2010, şi-a angajat răspunderea în faţa Parlamentului asupra proiectului de lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum şi asupra proiectului de lege privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Acest pachet de măsuri, afectând nivelul veniturilor populaţiei, cu consecinţe directe asupra nivelului de trai al acesteia, a fost însoţit şi de alte acte normative, precum ordonanţa de urgenţă criticată, adoptate în scopul limitării efectelor măsurilor de austeritate asupra populaţiei. În acest sens, în nota de fundamentare se face referire în mod expres la „criza economico-financiară cu impact asupra veniturilor per familie”, ceea ce indică faptul că ordonanţa de urgenţă criticată se constituie într-o veritabilă măsură de protecţie a populaţiei, respectiv a consumatorilor care intră în sfera sa de incidenţă. Adoptarea tardivă a acesteia ar fi lipsit persoanele afectate de un instrument de natură să protejeze veniturile per familie ale populaţiei.

Pe lângă aspectele legate de criza economică şi care în jurisprudenţa Curţii Constituţionale au fost considerate motive importante, dar nu suficiente pentru a justifica existenţa situaţiei extraordinare (de exemplu, Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010 şi Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011), Curtea urmează a avea în vedere faptul că, deşi declanşarea procedurii de infringement în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene prevăzută de art. 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene nu era iminentă (a se vedea şi Decizia nr. 802 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, şi Decizia nr. 1.599 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 26 ianuarie 2011), şi că, de principiu, măsurile naţionale necesare pentru implementarea directivei trebuie adoptate de Parlament, în calitatea sa de legiuitor ordinar (a se vedea Decizia nr. 1.599 din 9 decembrie 2010), necesitatea adoptării acestor măsuri de către legiuitorul delegat, respectiv Guvernul României, s-a impus în scopul evitării consecinţelor negative ce s-ar fi produs asupra concurenţei la nivelul Uniunii Europene, respectiv asupra asigurării protecţiei imediate a consumatorilor.

Astfel, Curtea reţine că prin adoptarea actului normativ criticat s-a încurajat mobilitatea consumatori lor în sensul de a li se permite acestora mutarea creditelor de la un creditor la altul în condiţii contractuale mai avantajoase, s-a dat posibilitatea consumatorilor de a rambursa anticipat sumele contractate fără a plăti penalităţi excesive şi s-a creat cadrul necesar pentru relansarea acordării de credite în condiţii de transparentă şi liberă concurenţă.

Pe lângă protecţia consumatorilor, această intervenţie legislativă a fost necesară pentru a permite creditorilor să îndeplinească obligaţiile prevăzute în actul normativ european, astfel încât să fie atins obiectivul de creare a pieţei interne a Uniunii Europene, care impune asigurarea unui cadru de reglementare unitar la nivelul acesteia.

De asemenea, Curtea observă că, în lipsa unei reglementări imediate a contractelor de credit pentru consumatori, aceştia nu ar fi putut beneficia de drepturile prevăzute de actul normativ european, ceea ce ar fi avut un impact direct asupra veniturilor consumatorilor. Totodată, s-ar fi creat o denaturare a concurenţei la nivelul instituţiilor de credit.

Curtea mai reţine că România fiind un stat de drept, care face parte din Uniunea Europeană şi care şi-a asumat anumite obligaţii faţă de aceasta în baza art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, trebuie să respecte prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi să asigure aducerea la îndeplinire a cerinţelor celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. Curtea observă, însă, în conformitate cu jurisprudenţa sa mai sus citată, că necesitatea transpunerii şi implementării în legislaţia naţională a Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului, care trebuia realizată până la data de 11 iunie 2010, nu poate justifica, singură, îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie referitoare la existenţa unei situaţii extraordinare. Mai mult, o atare concluzie este susţinută şi de faptul că Guvernul nu a făcut demersurile necesare şi nu a depus vreun proiect de lege la Parlament prin care să se urmărească transpunerea Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008, astfel că Guvernul nu ar putea invoca propria culpă pentru netranspunerea în timp util a acesteia.

Cu toate acestea, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, Guvernul a venit în preîntâmpinarea dificultăţilor economico-financiare ale populaţiei, atenuându-le, în contextul adoptării măsurilor legislative mai sus menţionate. Mai mult, prin implementarea directivei, Guvernul a reuşit să creeze cadrul favorabil liberei concurenţe între instituţiile de credit.

Desigur, limita temporală stabilită în textul directivei nu echivalează cu existenţa unei situaţii care să nu sufere amânare, în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, situaţie ce ar fi fost determinată de iminenţa declanşării procedurii de infringement de către Comisia Europeană, potrivit dispoziţiilor art. 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Acest articol prevede posibilitatea sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene către Comisie, atunci când un stat membru a încălcat oricare dintre obligaţiile care îi revin în temeiul tratatelor, după ce Comisia emite un aviz motivat cu privire la acest aspect, după ce a oferit statului în cauză posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile şi doar în cazul în care statul în cauză nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisie. Aşadar, această procedură presupune mai multe faze, nu intervine automat, prin simpla netranspunere în termenul prevăzut de o directivă, iar decizia de a o declanşa şi continua, respectiv de a sesiza Curtea este un atribut discreţionar al Comisiei Europene. Or, declanşarea procedurii de infringement în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cazul de faţă nu era iminentă în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Aşadar, Curtea reţine că situaţia extraordinară a fost determinată de contextul economico-financiar dificil care reclama măsuri rapide, ferme, de natură să diminueze efectele crizei economice şi ale măsurilor de austeritate pe care aceasta Ie-a generat, precum şi de necesitatea luării unor măsuri pozitive pentru a nu fi afectat obiectivul de realizare a pieţei interne a Uniunii Europene.

II. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinseci, Curtea constată că şi acestea sunt neîntemeiate pentru motivele ce vor fi expuse mai jos.

În legătură cu pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii legii, prevăzut de Constituţie, se reţine că, în concepţia Curţii Constituţionale, concretizată, de exemplu, prin Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Rezultă că retroactivitatea legii priveşte modificarea unei situaţii pentru trecut, iar nu reglementarea diferită a unei situaţii juridice pentru viitor.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 respectă prevederile art. 15 alin.(2) din Constituţie, producând efecte pentru viitor de la data intrării în vigoare, creditorilor nefiindu-le impuse obligaţii de recalculare transparentă a dobânzilor şi de eliminare a comisioanelor percepute în trecut, contractul de credit fiind un contract cu executare succesivă. Obligaţiile care cad în sarcina creditorilor acestora operează pentru viitor, dispoziţiile legale ce le impun fiind de aplicabilitate imediată, adică din momentul intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, ceea ce înseamnă că acestea vizează prestaţiile viitoare pa care contractanţii trebuie să le execute în temeiul unui contract cu executare succesivă.

Curtea mai observă că dispoziţiile în cauză, aplicându-se contractelor în curs de derulare, nu încalcă prevederile art. 44 din Constituţie. Astfel, nu este afectat patrimoniul creditorilor, întrucât nu este diminuat principalul obligaţiei de plată, Ci modalitatea în care sunt stabilite pe viitor dobânzile şi alte costuri pe care le implică un contract de credit. Prestaţiile viitoare sub forma dobânzilor nu intră în sfera de protecţie a dreptului de proprietate, acesta protejând doar acele creanţe - în cazul de faţă sub forma sumei împrumutate, dobânzilor sau comisioanelor - care sunt certe, lichide şi exigibile.

Curtea mai reţine că dispoziţiile de lege criticate transpun în dreptul intern o reglementare secundară a Uniunii Europene, şi anume o directivă, act obligatoriu care stabileşte în sarcina statelor membre destinatare o obligaţie de rezultat în ceea ce priveşte transpunerea, obligaţie care însă nu este de natură să împiedice legiuitorul naţional să reglementeze mai amplu, mai riguros sau mai detaliat domeniul vizat. Legiuitorul naţional este obligat, însă, să efectueze această operaţiune în mod corect, în acord cu scopul şi spiritul directivei europene transpuse care, în cazul de faţă, vizează asigurarea unei mai eficiente protecţii a consumatorilor. De altfel, punctul 9 din preambulul Directivei 2QQ8/4S/CE prevede necesitatea de a asigura consumatorilor din Uniunea Europeană un nivel ridicat şi echivalent de protecţie a intereselor lor şi de a crea o veritabilă piaţă interna, recunoscând dreptul statelor membre de a menţine sau introduce, în anumite condiţii, dispoziţii legale naţionale suplimentare. Interdicţia adresată statelor membre, prin acelaşi punct 9, de a menţine sau de a introduce alte dispoziţii de drept intern decât cele prevăzute de prezenta directivă nu se aplică decât în cazul dispoziţiilor armonizate din directivă. Referitor la acest aspect, şi anume la faptul dacă legiuitorul delegat a afectat prin ordonanţa de urgenţă dispoziţiile armonizate, Curtea mai reţine că instanţele de judecată, împreună cu Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, sunt singurele competente să analizeze şi să constate neconcordanţa dintre legislaţia internă ce vizează transpunerea unei directive şi dreptul Uniunii Europene (a se vedea Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010).

Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 73 şi 108 din Constituţie, Curtea constată că printr-o ordonanţă de urgenţă se poate reglementa într-un domeniu rezervat legii organice (a se vedea Decizia nr. 1.189 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 16 noiembrie 2011).

În fine, invocarea art. 16 din Legea fundamentală în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate, autorul excepţiei nemotivând în niciun fel relaţia de contrarietate existentă între textul criticat şi această dispoziţie constituţională. În acest caz, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în invocarea acestor motive (a se vedea şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).

Având în vedere argumentele prezentate, Curtea nu poate reţine nici încălcarea art. 45 privind libertatea economică din

Constituţia României, ţinând cont de faptul că libertatea economică se exercită în limitele legii. Aşadar, intervenţia legiuitorului în stabilirea condiţiilor de executare a contractelor cu executare succesivă nu are semnificaţia încălcării acestui articol.

Curtea mai observă că dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie nu au incidenţă în cauză, întrucât dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate nu intră în sfera de aplicare a acestor dispoziţii constituţionale.

Luând în considerare faptul că nu s-a constatat încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale invocate sau a altor dispoziţii constituţionale, Curtea reţine că prevederile art. 53, respectiv ale art. 1 alin. (5) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.

De altfel, asupra dispoziţiilor legale criticate, respectiv dispoziţiile art. 2 alin. (1), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (1) lit. t) si alin. (2), art. 36, art. 88 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) şi (3), art. 91, art. 92 şi art. 95 din ordonanţa de urgenţă, Curtea s-a pronunţat, prin raportare la critici similare, prin Decizia nr. 1.446 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 895 din 16 decembrie 2011, prin deciziile nr. 1.540 şi nr. 1.541 din 6 decembrie 2011*), precum şi prin Decizia nr. 1.622 din 20 decembrie 2011**), nepublicate la data pronunţării prezentei decizii.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (1) lit. t), art. 14 alin. (2), art. 36, art. 88 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) şi (3), art. 91, art. 92 şi art. 95 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Volksbank România” - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.897/320/2010 al Judecătoriei Târgu Mureş.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae


*) Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.540 şi 1.541 din 6 decembrie 2011 au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 7 martie 2012.

**) Decizia Curţii Constituţionale nr. 1,622 din 20 decembrie 2011 a fost publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 8 martie 2012.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 218

din 13 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Mihail Lazăr în Dosarul nr. 2.275/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.513D/2011.

La apelul nominal răspunde consilier juridic Mihaela Jugaru, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.275/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Mihail Lazăr într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că actul normativ criticat contravine dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, deoarece stabileşte competenţa instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa asupra unor acte de comandament cu caracter militar, care, în opinia autorului excepţiei, sunt specifice activităţii serviciilor de informaţii.

Se mai arată că prevederile art. 2 lit. a) din acelaşi act normativ încalcă prezumţia de nevinovăţie, astfel cum este consacrată prin dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie, deoarece creează premisele unei răspunderi morale şi juridice pentru lucrătorii Securităţii care au desfăşurat activităţi specifice atribuţiilor de serviciu, conforme actelor normative în vigoare la acea dată. Se mai susţine că actul normativ criticat acordă atribuţii jurisdicţionale Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin faptul că acesta administrează probe şi face constatări care ar trebui să f e de competenţa exclusivă a instanţei de judecată, exercitând astfel o jurisdicţie specifică, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 126 alin. (5) din Constituţie. De asemenea, prin introducerea acţiunilor în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al fostei Securităţi, Consiliul se substituie în dreptul cetăţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, realizându-se o extindere nejustificată a sferei titularilor acestui drept. Mai mult, o astfel de atribuţie a acestei autorităţi administrative autonome este contrară scopului acesteia, şi anume asigurarea accesului oricărui cetăţean la propriul dosar existent în arhivele fostei Securităţi, numai acesta din urmă fiind îndreptăţit să sesizeze instanţe de judecată în cazul în care se consideră vătămat în drepturile sau interesele sale legitime.

De asemenea, în opinia autorului excepţiei, actul normativ criticat este neconstituţional, deoarece nu prevede posibilitatea persoanei verificate de a se apăra în faţa Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care emite nota de constatare a calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Avocatul Poporului apreciază că actul normativ criticat este constituţional, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 436 din 15 aprilie 2010, nr. 267 din 24 februarie 2009, nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009 şi nr. 1.476 din 10 noiembrie 2009.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, democratic şi social, art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 23 - Libertatea individuală, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 54 - Fidelitatea faţă de ţară, art. 55 - Apărarea ţării, art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor şi art. 126 - Instanţele judecătoreşti.

De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 - Dreptul Ia un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege, art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 9 - Libertatea de gândire, conştiinţă si religie, art. 10 - Libertatea de exprimare, art. 14 - Interzicerea discriminării şi art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale Primului Protocol adiţional la Convenţie, ale protocoalele nr. 4, 6, 7 şi 11 adiţionale la Convenţie.

Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, constatând că acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză.

Curtea a reţinut în mod constant că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a adus o modificare a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii, realizând o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti.

Curtea a arătat că actuala reglementare legală are ca finalitate deconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, sau Decizia nr. 1.252 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012.

Prin aceste decizii, invocând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a mai constatat că este neîntemeiată critica referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător ai drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a promova acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii nu reprezintă o substituire a acestuia în atribuţiile Avocatului Poporului. Această instituţie dispune de mecanisme specifice, reglementate în legea sa de organizare şi funcţionare, de natură să asigure realizarea rolului său constituţional. De altfel, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 15 septembrie 2004, „în exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autorităţilor publice”.

Totodată, prin deciziile menţionate, Curtea a statuat că, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rolul de instanţă extraordinară, astfel că nu se poate susţine încălcarea dispoziţiilor art. 126 alin. (5) din Constituţie.

Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivă a unei singure instanţe de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea Constituţională a observat, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. Or, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 satisfac pe deplin exigenţele constituţionale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitor la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare.

Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalităţii în drepturi, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Totodată, prin Decizia nr. 1.311 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 760 din 15 noiembrie 2010, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 ca neîntemeiată, reţinând că, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare şi nici celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale invocate, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.

Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte identice cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, ai art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Mihail Lazăr în Dosarul nr. 2.275/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 219

din 13 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocarii - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, precum şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Niculae Palade în Dosarul nr. 11.812/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.532D/2011.

La apelul nominal răspunde consilier juridic Mihaela Jugaru, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.650D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, precum şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Luminiţa Valeria Patru în Dosarul nr. 6.481/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde consilier juridic Mihaela Jugaru, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în dosarele nr. 1.532D/2011 şi nr. 1.650D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.

Partea prezentă nu se opune conexării dosarelor.

Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 1.650D/2011 la Dosarul nr. 1.532D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită

respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele;

Prin Sentinţa civilă nr. 6.271 din 28 octombrie 2011 şi încheierea din 27 octombrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 11.812/2/2010 şi nr. 6.481/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, precum şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Niculae Palade şi Luminiţa Valeria Patru în cauze având ca obiect soluţionarea unor acţiuni în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că actul normativ criticat creează o discriminare între foştii lucrători ai Securităţii şi actualii ofiţeri ai Serviciului Român de Informaţii, în sensul că, deşi, în opinia sa, îndatoririle profesionale îndeplinite sunt identice, doar primei categorii Ti incumbă o responsabilitate morală şi juridică, în temeiul actelor normative criticate. Se mai susţine că, deşi prin activitatea desfăşurată în calitatea sa de ofiţer al fostei Securităţi, nu a îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale ale cetăţenilor, actul normativ criticat reprezintă un veritabil tratament inuman şi degradant la adresa foştilor ofiţeri de Securitate.

Se mai arată că prevederile art. 2 lit. a) din actul normativ criticat încalcă prezumţia de nevinovăţie, astfel cum este consacrată prin dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie, deoarece creează premisele unei răspunderi morale şi juridice pentru lucrătorii Securităţii care au desfăşurat activităţi specifice atribuţiilor de serviciu, conforme actelor normative în vigoare la acea dată. Se arată că echivalarea atribuţiilor de serviciu specifice lucrătorilor Securităţii cu desfăşurarea de activităţi prin care s-au suprimat ori s-au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului este de natură a aduce prejudicii morale şi materiale lucrătorilor fostei Securităţi.

Se mai susţine că actul normativ criticat acordă atribuţii jurisdicţionale Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin faptul că acesta administrează probe şi face constatări care ar trebui să fie de competenţa exclusivă a instanţei de judecată, exercitând astfel o jurisdicţie specifică, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 126 alin. (5) din Constituţie. De asemenea, prin introducerea acţiunilor în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al fostei Securităţi, Consiliul se substituie atât în dreptul cetăţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, realizându-se o extindere nejustificată a sferei titularilor acestui drept, cât şi atribuţiei Avocatului Poporului de a acţiona pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor persoanelor fizice, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie. Mai mult, o astfel de atribuţie a acestei autorităţi administrative autonome este contrară scopului acesteia, şi anume asigurarea accesului oricărui cetăţean la propriul dosar existent în arhivele fostei Securităţi, numai acesta fiind îndreptăţit să sesizeze instanţe de judecată în cazul în care se consideră vătămat în drepturile sau interesele sale legitime.

De asemenea, în opinia autorului excepţiei, actul normativ criticat este neconstituţional, deoarece nu prevede posibilitatea persoanei verificate de a se apăra în faţa Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care emite nota de constatare a calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii, dreptul de apărare fiind recunoscut doar în faţa instanţei de judecată care se pronunţă în cadrul acţiunii în constatare.

Se mai susţine că, în cazul acţiunii în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii, competenţa de soluţionare aparţine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în timp ce adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă criticată pot fi contestate în faţa instanţei de contencios administrativ competente teritorial de către orice persoană interesată. În acest mod, persoanei verificate i se îngrădeşte posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare în faţa unei instanţe de judecată apropiată domiciliului său, ceea ce contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi.

Actul normativ criticat contravine şi dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, deoarece stabileşte competenţa instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa asupra unor acte de comandament cu caracter militar, care, în opinia autorului excepţiei, sunt specifice activităţii serviciilor de informaţii.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal consideră că actele normative criticate sunt constituţionale, arătând că acestea realizează un act de lustraţie, identificând persoanele care au colaborat cu fosta Securitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Avocatul Poporului apreciază că actul normativ criticat este constituţional, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 436 din 15 aprilie 2010, nr. 267 din 24 februarie 2009, nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009 şi nr. 1.476 din 10 noiembrie 2009, nr. 530 din 9 aprilie 2009, nr. 815 din 19 mai 2009, nr. 1.157 din 13 septembrie 2011 şi nr. 608 din 12 mai 2011.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, precum şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Curtea observă că, în acord cu jurisprudenţa sa, (de exemplu, Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006), ordonanţele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituţie, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare şi devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din raţiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă şi elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern.

Prin urmare, în prezenta cauză, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, astfel cum a fost aprobat cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 22 alin. (2) privind interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, art. 52 aţin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 58 alin. (1) privind rolul Avocatului Poporului şi art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice.

De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege, art. 14 - Interzicerea discriminării şi art. 17- Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, constatând că acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză.

Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a adus o modificare a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii, realizând o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată. Actuala reglementare legală are ca finalitate deconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, Decizia nr. 1.252 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012.

Prin aceste decizii, invocând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a mai constatat că este neîntemeiată critica referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a promova acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii nu reprezintă o substituire a acestuia în atribuţiile Avocatului Poporului. Această instituţie dispune de mecanisme specifice, prin legea sa de organizare şi funcţionare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituţional. De altfel, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului,”În exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autorităţilor publice”.

Totodată, prin decizia menţionată, Curtea a statuat că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 s-a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rolul de instanţă extraordinară, astfel că nu se poate susţine încălcarea dispoziţiilor art. 126 alin. (5) din Constituţie.

Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivă a unei singure instanţe de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea Constituţională a observat, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. Or, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 satisfac exigenţele constituţionale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitor la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare.

Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalităţii în drepturi, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie nici un privilegiu sau discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Totodată, prin Decizia nr. 1.311 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 15 noiembrie 2010, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 ca neîntemeiată, reţinând că, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură a încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare şi nici celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale invocate, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.

Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte identice cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În legătură cu susţinerea privind încălcarea dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, deoarece actele normative criticate stabilesc competenţa instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa asupra unor acte de comandament cu caracter militar, care, în opinia autorului excepţiei, sunt specifice activităţii serviciilor de informaţii, se constată că şi aceasta este neîntemeiată. Promovarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, pe calea contenciosului administrativ, nu reglementează controlul judecătoresc al unor acte de comandament cu caracter militar. Controlul legalităţi sau temeiniciei unor astfel de acte excedează cadrului normativ al ordonanţei de urgenţă criticate, obiectul de reglementare al acesteia fiind în mod univoc menţionat, şi anume „accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii”.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Niculae Palade în Dosarul nr. 11.812/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi de Luminiţa Valeria Patru în Dosarul nr. 6.481/2/2011 al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2012.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 229

din 15 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocarii - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Naghi în Dosarul nr. 3.379/94/2007 al Judecătoriei Satu Mare şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 233D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin încheierea din 7 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.379/94/2007, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. 2 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Adrian Naghi cu ocazia soluţionării unei cauze penale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 301 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale privind dreptul la un proces echitabil, precum şi prevederile art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală referitoare la oficialitatea procesului penal, întrucât dau posibilitatea părţilor vătămate să se transforme din victime în acuzatori în faza de cercetare judecătorească, în condiţiile în care, în cauza în care are calitatea de inculpat, persoanele respective nu au făcut nicio dovadă în sensul că ar fi suferit vreo vătămare şi nici nu au participat personal la faza de cercetare judecătorească. Or, potrivit art. 24 alin. 1 din Codul de procedură penală, partea vătămată este persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal. Prin urmare, nu se poate vorbi despre atribuirea calităţii de părţi vătămate persoanelor în cauză şi nici despre dreptul acestora de a solicita instanţei restituirea cauzei către procuror pentru refacerea urmăririi penale, cerere formulată, de altfel, înainte ca instanţa să verifice regularitatea actului de sesizare.

Judecătoria Satu Mare apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere dreptului la un proces echitabil.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 301 alin. 2 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Partea vătămată poate formula cereri, ridica excepţii şi pune concluzii cu privire la latura penală a cauzei. În caz de concurs de infracţiuni sau de conexitate, dreptul părţii vătămate se limitează la fapta care i-a cauzat vătămarea.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi a prevederilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală referitoare la oficialitatea procesului penal.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 301 alin, 2 din Codul de procedură penală, ci este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a acestor prevederi de lege de către instanţa de judecată. Or, asemenea aspecte nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţelor de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Totodată, autorul excepţiei invocă contradicţia dintre dispoziţiile de lege criticate şi prevederile art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală. O asemenea critică nu poate fi nici ea reţinută, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne.

Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. 2 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Naghi în Dosarul nr. 3,379/94/2007 al Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 martie 2012.

 

REŞEDINŢELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind încetarea raportului de serviciu al domnului Palaz Claudiu-Iorga, prefect al judeţului Constanţa

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (3) şi art. 97 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează raportul de serviciu al domnului Palaz Claudiu-Iorga, prefect al judeţului Constanţa.

 

PRIM MINJSTRU

MIHAI-RAZVAN UNGUREANU

Contrasemnează:

Ministrul administraţiei şi internelor,

Gabriel Berca

 

Bucureşti, 24 aprilie 2012.

Nr. 361.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind încetarea raportului de serviciu al domnului Teculescu Petru-Mădălin, prefect al judeţului Ialomiţa

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (3) şi art. 97 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează raportul de serviciu al domnului Teculescu Petru-Mădălin, prefect al judeţului Ialomiţa.

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

Contrasemnează:

Ministrul administraţiei şi internelor,

Gabriel Berca

 

Bucureşti, 24 aprilie 2012.

Nr. 362.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aplicarea mobilităţii pentru domnul Petre Gigi din funcţia publică de subprefect al judeţului Ialomiţa în funcţia publică de prefect al judeţului Ialomiţa

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 33 alin. (1) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, domnului Petre Gigi i se aplică mobilitatea din funcţia publică de subprefect al judeţului Ialomiţa în funcţia publică de prefect al judeţului Ialomiţa.

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

Contrasemnează:

Ministrul administraţiei şi internelor,

Gabriel Berca

 

Bucureşti, 24 aprilie 2012.

Nr. 363.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind exercitarea, cu caracter temporar, în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Ialomiţa de către domnul Ghiorghişor Ionel

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) şi ale art. 89 şi 92 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul Ghiorghişor Ionel exercită, cu caracter temporar, în condiţiile legii, funcţia publică de subprefect al judeţului Ialomiţa.

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

Contrasemnează:

Ministrul administraţiei şi internelor,

Gabriel Berca

 

Bucureşti, 24 aprilie 2012.

Nr. 364.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aplicarea mobilităţii pentru domnul Strujan Constantin din funcţia publică de subprefect al judeţului Harghita în funcţia publică de inspector guvernamental

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 33 alin. (1) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, domnului Strujan Constantin i se aplică mobilitatea din funcţia publică de subprefect al judeţului Harghita în funcţia publică de inspector guvernamental.

Art. 2. - Numirea în funcţia publică de inspector guvernamental se face prin decizie a primului-ministru.

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

Contrasemnează:

Ministrul administraţiei şi internelor,

Gabriel Berca

 

Bucureşti, 24 aprilie 2012.

Nr. 365.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind exercitarea, cu caracter temporar, în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Harghita de către doamna Biro Rodica

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) şi ale art. 89 şi 92 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Doamna Biro Rodica exercită, cu caracter temporar, în condiţiile legii, funcţia publică de subprefect al judeţului Harghita.

PRIM-MINISTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

Contrasemnează:

Ministrul administraţiei şi internelor,

Gabriel Berca

 

Bucureşti, 24 aprilie 2012.

Nr. 366.

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind numirea, prin mobilitate, a domnului Strujan Constantin în funcţia publică de inspector guvernamental, în cadrul Secretariatului General al Guvernului

 

Având în vedere prevederile art. 33 alin. (1) lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Strujan Constantin se numeşte în funcţia publică de inspector guvernamental, în cadrul Secretariatului General al Guvernului, în aplicarea mobilităţii înalţilor funcţionari publici.

 

PR1M-M1NJSTRU

MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Dézsi Attila

 

Bucureşti, 24 aprilie 2012.

Nr. 92.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 83/2009 privind stabilirea condiţiilor de acordare a cotei individuale de lapte din rezerva naţională

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 8.977 din 23 martie 2012, întocmit de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură,

având în vedere prevederile art. 68 şi 71 din Regulamentul (CE) nr. 1.234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul Legii nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 83/2009 privind stabilirea condiţiilor de acordare a cotei individuale de lapte din rezerva naţională, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 5 martie 2009, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - Cota de lapte disponibilă în rezerva naţională se distribuie la solicitarea producătorilor pentru exploataţiile în care s-a depăşit cota individuală de lapte pe perioada anului de cotă precedent şi pentru exploataţii le care şi-au început activitatea în timpul anului de cotă.”

2. La articolul 5, litera b) va avea următorul cuprins: ,,b) deţin exploataţii cu un efectiv minim de 2 capete de vaci de lapte la sfârşitul anului de cotă/la data solicitării.”

3. La articolul 5, litera c) se abrogă.

4. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - Cantitatea minimă a cotei din rezerva naţională ce poate fi solicitată de către producători este de 1.000 kg, iar cantitatea maximă este de 1.800.000 kg.”

5. La articolul 8, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 8. - (1) Producătorii de lapte pot solicita acordarea cotelor din rezerva naţională pe bază de cereri-tip, care se depun între datele de 1 iunie-31 iulie şi 1 octombrie-30 noiembrie ale fiecărui an de cotă la centrul judeţean al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură pe raza căruia funcţionează exploataţia.”

6. La articolul 10, litera h) se abrogă.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Stelian Fuia

 

Bucureşti, 9 aprilie 2012.

Nr. 69.


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.