MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 683/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 683         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 27 septembrie 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 922 din 7 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 lit. e) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 976 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Decizia nr. 978 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 alin. (1) lit. d) si art. 94 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Decizia nr. 1.041 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3741 din Codul de procedură civilă si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societătile de leasing

 

Decizia nr. 1.058 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (11), art. 3 alin.(1) lit. c) si art. 31 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 1.061 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 6 alin. (1) si (2), art. 10 alin. (2) si art. 111 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Decizia nr. 1.064 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

919. - Hotărâre privind declasificarea Hotărârii Guvernului nr. 01365/2002 pentru aprobarea “Listei cuprinzând categoriile de informatii secrete de stat, pe niveluri de secretizare, elaborate sau detinute de Ministerul Administratiei si Internelor”

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

7. - Decizie a presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale privind încetarea concesiunii miniere de explorare a nisipului si pietrisului din perimetrul Feldioara

 

8. - Decizie a presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale privind încetarea concesiunii miniere de explorare a nisipului si pietrisului din perimetrul Poiana

 

9. - Decizie a presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale privind încetarea concesiunii miniere de explorare a apei geotermale din perimetrul Seaca

 

10. - Decizie a presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale privind încetarea concesiunii miniere de explorare a granitului din perimetrul Călătele

 

- Rectificări la:

 - Decretul nr. 652/1997

 - Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 47/2011

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 922

din 7 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 lit. e) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 lit. e) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Doina Bolocan în Dosarul nr. 3.628/236/2009al Judecătoriei Giurgiu. Exceptia formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.218D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă. În acest sens, arată că dispozitiile de lege criticate nu se referă la scutirea asociatiilor de proprietari de la plata taxelor de timbru, criticile formulate vizând, în realitate, dispozitiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari. Curtea nu poate să îsi extindă controlul de constitutionalitate cu privire la textul mentionat, instanta de contencios constitutional pronuntându-se numai în limine litis.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 16 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 3.628/236/2009, Judecătoria Giurgiu a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 lit. e) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Doina Bolocan, într-o cauză având ca obiect pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile criticate, care permit scutirea asociatiilor de proprietari de la plata taxelor de timbru, contravin prevederilor constitutionale ale art. 16.

Judecătoria Giurgiu apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate, referitoare la scutirea asociatiilor de proprietari de la plata taxelor judiciare de timbru pentru promovarea actiunilor judiciare, nu se regăsesc în cuprinsul art. 12 din Legea nr. 146/1997. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare. Mai mult, Curtea Constitutională nu are competenta ca din oficiu să invoce motive de neconstitutionalitate sau să se substituie părtii în invocarea acestor motive. Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate apare ca fiind inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. 12 lit. e) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 12 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru dispun după cum urmează: “Cererile în vederea declarării recursului în anulare în cauze civile, adresate Ministerului Justitiei sau Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie, se taxează cu 8 lei.”

Curtea observă că art. 12 din Legea nr. 146/1997 nu este împărtit în litere, nici acest articol si nicio altă dispozitie a Legii nr. 146/1997 nu se referă la scutirea asociatiilor de proprietari de la plata taxei de timbru atunci când acestea au calitatea de reclamanti.

Totodată, Curtea retine că scutirea asociatiilor de proprietari de la plata taxei de timbru este reglementată de dispozitiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, cu următorul continut: “Actiunea asociatiei de proprietari este scutită de taxă de timbru.”

Astfel, Curtea observă că obiectiile autorului nu au legătură cu dispozitiile art. 12 din Legea nr. 146/1997, critica referindu-se la scutirea asociatiilor de proprietari de la plata taxelor de timbru, în consecintă, Curtea constată că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este inadmisibilă, întrucât nu este motivată asa cum prevede art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Pentru a fi îndeplinite exigentele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, motivele de neconstitutionalitate invocate trebuie să aibă legătură cu textul criticat; or, în cauza de fată, autorul exceptiei fie se raportează la o situatie de fapt de care este nemultumit, fie ar fi trebuit să ridice exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007. Însă, Curtea nu poate să se autosesizeze si să îsi extindă controlul de constitutionalitate cu privire la textul mentionat, instanta de contencios constitutional pronuntându-se numai în limine litis.

Asa fiind, Curtea va respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 lit. e) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 lit. e)din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Doina Bolocan în Dosarul nr. 3.628/236/2009 al Judecătoriei Giurgiu.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 976

din 12 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Viorel Micula în Dosarul nr. 795/111/C/2009 al Curtii de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal. Exceptia formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.093D/2010.

La apelul nominal răspunde avocatul Gheorghe Piperea pentru partea Micula Ioan, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul avocatului Gheorghe Piperea care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

În acest sens, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 28 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 795/111/C/2009, Curtea de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Viorel Micula.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că, prin acordarea dreptului actionarilor minoritari, nemultumiti de votul exprimat în cadrul adunării generale, de a solicita invalidarea votului exprimat de majoritatea actionarilor, se încalcă dreptul de proprietate al celor din urmă. Desi prin Legea fundamentală statul si-a asumat rolul de a crea cadrul economic, social si politic necesar derulării activitătii comerciantilor, proclamând libertatea economică si libera asociere, prin dispozitiile criticate se încalcă aceste două componente ale economiei de piată. De asemenea, textul criticat creează discriminări între actionari, fără a fi justificat un interes general, măsura nefiind proportională cu scopul urmărit.

Curtea de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu următorul cuprins: “Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justitie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra si au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al sedintei.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 45 referitoare la libertatea economică, art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie si art. 136 alin. (5) referitoare la proprietatea privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 178 din 29 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 21 iunie 2005, a statuat, pe de o parte, că dispozitiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 asigură satisfacerea cerintei constitutionale a respectării legilor, prevăzute de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, precum si a dreptului de acces liber la justitie, prevăzut de art. 21 din Constitutie. Din această perspectivă reglementarea dreptului actionarilor care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra si au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al sedintei de a ataca în justitie hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv se bucură de legitimitatea constitutională. Pe de altă parte, Curtea a observat că alin. (1) al art. 132 din Legea nr. 31/1990 prevede că hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii ori actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.

De asemenea, prin Decizia nr. 250 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din data de 13 aprilie 2006, Curtea a constatat că reglementarea instituită de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 constituie o măsură de protectie a actionarilor minoritari care se consideră vătămati printr-o hotărâre a adunării generale a actionarilor, contrară legii sau actului constitutiv, acestia putându-se adresa instantei de judecată pentru apărarea drepturilor si intereselor lor legitime, textul de lege criticat reprezentând o consacrare în plan legislativ a principiului constitutional al accesului liber la justitie.

Totodată, prin Decizia nr. 572 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, Curtea a retinut că reglementarea dreptului actionarilor care se consideră vătămati printr-o hotărâre a adunării generale de a se adresa instantei de judecată, pentru apărarea drepturilor si intereselor lor legitime, reprezintă o consacrare a principiului constitutional al liberului acces la justitie si nu contravine dispozitiilor art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie. În continuare, Curtea a constatat că textul de lege criticat este în deplină conformitate cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, cu atât mai mult cu cât cadrul juridic instituit de legiuitor pentru exercitarea dreptului de proprietate nu trebuie să contravină intereselor generale sau intereselor particulare ale unor subiecte de drept.

În final, prin Decizia nr. 904 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007, Curtea a apreciat că nu se poate sustine că introducerea în justitie, în mod abuziv, a unor actiuni în anularea hotărârilor adunării generale a actionarilor are drept efect blocarea activitătii societătii. Aceasta deoarece, conform art. 133 din Legea nr. 31/1990, intentarea actiunii în anulare nu este suspensivă de executare a hotărârii atacate, suspendarea executării pronuntându-se prin ordonantă presedintială, cu posibila obligare a reclamantului la plata unei cautiuni. Ca atare, asemenea prevederi reprezintă garantii procesuale de natură să evite introducerea sicanatorie a actiunilor de anulare a hotărârilor adunărilor generale ale societătilor comerciale.

Cele statuate în deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudentei în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Viorel Micula în Dosarul nr. 795/111/C/2009 al Curtii de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 978

din 12 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 alin. (1) lit. d) si art. 94 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 si art. 94 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Maria Puscasu în Dosarul nr. 3.437/91/2010 al Tribunalului Vrancea - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că dispozitiile legale criticate au fost abrogate prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, lege care, însă, a preluat solutia legislativă criticată. Se apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 79 din 26 ianuarie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.437/91/2010, Tribunalul Vrancea - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 si art. 94 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Maria Puscasu într-o cauză având ca obiect solutionarea contestatiilor formulate împotriva unor decizii emise de o casă judeteană de pensii, decizii ce privesc suspendarea plătii pensiei de urmas si recuperarea debitului cauzat ca urmare a nerespectării art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât interzic cumulul pensiei de urmas cu veniturile brute realizate mai mari de o pătrime din salariul mediu dintr-o activitate profesională. O astfel de reglementare contravine art. 41, art. 47 teza a doua si art. 115 alin. (6) din Constitutie.

Tribunalul Vrancea - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, întrucât, prin efectul lor, se ajunge la o discriminare între persoanele beneficiare ale pensiei de urmas care pot cumula venituri brute mai mici de o pătrime din salariul mediu dintr-o activitate profesională si cele care, desi beneficiază de o atare pensie, nu pot cumula venituri brute mai mari de o pătrime din salariul mediu dintr-o activitate profesională.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate formulată este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 92 si art. 94 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea exceptiei, autorul acesteia critică numai art. 92 alin. (1) lit. d) si art. 94 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, texte asupra cărora Curtea, potrivit jurisprudentei sale, urmează să se pronunte si care au următorul cuprins:

- Art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000: “(1) Plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care:

[...]

d) beneficiarul unei pensii de urmas realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie, stabilit conform art. 5 alin. (3)”.

- Art. 94 alin. (2) din Legea nr. 19/2000: “(2) Beneficiarii pensiei de urmas pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, dacă veniturile brute lunare realizate nu depăsesc o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economie, stabilit conform art. 5 alin. (3)”.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 41 privind dreptul la muncă, art. 47 teza a doua privind nivelul de trai si art. 115 alin. (6) privind domeniile în care nu se poate reglementa prin ordonante de urgentă. Totodată, sunt invocate în sustinerea exceptiei si prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate formulată, Curtea constată următoarele:

I. Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, a fost abrogată prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Desi solutia legislativă criticată a fost reluată principial în art. 114 alin. (1) lit. h) si art. 118 alin. (1) lit. c) si alin. (2) din noua lege, se modifică un element esential al acesteia, si anume pragul până la care se poate cumula pensia de urmas cu venitul brut realizat dintr-o activitate profesională, respectiv de la o pătrime din salariul mediu brut pe economie la 35% din câstigul salarial mediu brut.

Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicată încă la data pronuntării prezentei decizii, a stabilit că sintagma “în vigoare” din cuprinsul dispozitiilor art. 29 alin. (1) si ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, este constitutională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constitutionalitate si legile sau ordonantele ori dispozitiile din legi sau din ordonante ale căror efecte juridice continuă să se producă si după iesirea lor din vigoare. Astfel, sub aspectul admisibilitătii exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea observă că dispozitiile legale criticate continuă să producă efecte juridice din moment ce, prin deciziile contestate de către autorul exceptiei, s-a stabilit în sarcina acestuia un debit tocmai ca urmare a încălcării textului art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000. Astfel, prin efectul textului criticat, decizia de debit poate fi pusă în plată, aceasta constituind si titlu executoriu.

În consecintă, exceptia de neconstitutionalitate ridicată este admisibilă si urmează să fie analizată pe fond.

II. Curtea constată că, prin Decizia nr. 79 din 26 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 23 februarie 2010, a statuat că ratiunea instituirii pensiei de urmas rezidă în obligatia pozitivă a statului de a sustine sotul supravietuitor sau copiii celui decedat prin acoperirea cheltuielilor materiale necesare traiului si pentru a suplini astfel contributia materială a celui decedat. Pensia de urmas, întrucât are natura unui ajutor din partea statului, nu se poate cumula cu alte venituri dacă beneficiarul acesteia realizează venituri peste un anumit cuantum, considerat de legiuitor ca fiind suficient pentru un trai decent. În acest caz, ajutorul nu se mai justifică din moment ce beneficiarul pensiei de urmas realizează venituri din activităti profesionale peste un anumit cuantum ce îi permite să îsi asigure un trai decent, independent de ajutorul primit din partea statului sub forma pensiei de urmas.

Prin urmare, Curtea a constatat că pensia de urmas are natura juridică a unui ajutor acordat de stat persoanelor care se regăsesc în Capitolul IV Sectiunea V din Legea nr. 19/2000, în scopul suplinirii pe cât posibil a contributiei materiale a celui decedat.

În aceste conditii, suspendarea plătii pensiei de urmas în cazul în care beneficiarul acesteia realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie nu este decât o aplicare, la nivelul legii, a ratiunii pentru care a fost instituită pensia de urmas. Angajarea unei persoane beneficiare a pensiei de urmas reprezintă un act de vointă al acesteia în sensul că îsi poate asigura traiul fără a mai apela la ajutorul acordat de stat sub forma pensiei de urmas; în această situatie, plata pensiei de urmas se suspendă, putând fi reluată în momentul în care persoana în cauză nu mai realizează venituri.

Curtea a mai retinut că, în măsura în care beneficiarul unei pensii de urmas realizează venituri din activităti profesionale (nu ca angajat, ci ca prestator de servicii, profesii liberale etc.) sub acest nivel, va putea cumula pensia de urmas cu venitul realizat.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată, inclusiv în raport cu art. 94 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 alin. (1) lit. d) si art. 94 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Maria Puscasu în Dosarul nr. 3.437/91/2010 al Tribunalului Vrancea - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Károly


*) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.041

din 14 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3741 din Codul de procedură civilă si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societătile de leasing

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3741 din Codul de procedură civilă si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societătile de leasing, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Universum Family” - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 3.638/314/2009 al Tribunalului Suceava - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal. Exceptia formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.683D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 3 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.638/314/2009, Tribunalul Suceava - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3741 din Codul de procedură civilă si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societătile de leasing, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Universum Family” - S.R.L. din Suceava într-o cauză ce are ca obiect judecarea recursului împotriva unei sentinte pronuntate de Judecătoria Suceava ce priveste contestatie la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine, în esentă, că textul criticat este neconstitutional deoarece permite ca înscrisurile cărora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu să fie puse în executare fără a se impune învestirea lor cu formulă executorie, în continuare, face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, prin care aceasta a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat că dispozitiile art. 3731 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006, sunt neconstitutionale.

Tribunalul Suceava - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. 3741 din Codul de procedură civilă si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societătile de leasing, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000. Dispozitiile art. 3741 din Codul de procedură civilă au fost introduse prin art. I pct. 16 din Legea nr. 459/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006.

Textele de lege criticate au următorul continut:

- Art. 3741 din Codul de procedură civilă: “înscrisurile cărora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formula executorie.”;

- Art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 51/1997: “Contractele de leasing, precum si garantiile reale si personale, constituite în scopul garantării obligatiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la accesul liber la justitie, art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi si a unor libertăti si art. 124 alin. (1) si (2) referitoare la înfăptuirea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 au acordat, în mod general, calitatea de titluri executorii contractelor de leasing, precum si garantiilor reale si personale constituite în scopul garantării obligatiilor asumate prin contractul de leasing, fără ca prin aceasta să se instituie privilegii sau discriminări. (Decizia nr. 1.182 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2008)

Cât priveste dispozitiile art. 3741 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din


Constitutie, intră în competenta exclusivă a legiuitorului. (Decizia nr. 1.529 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 9 februarie 2010)

Totodată, Curtea retine că cele două texte criticate fac aplicarea principiului consacrat de art. 372 din Codul de procedură civilă, în sensul că executarea silită se poate face nu numai pe baza unei hotărâri judecătoresti învestite cu formulă executorie, ci si în virtutea unui titlu executoriu prevăzut de lege. Prin instituirea acestei proceduri legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare a executării silite si să realizeze un plus de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.

Curtea constată că posibilitatea creditorului contractului de leasing de a se adresa direct executorului judecătoresc în vederea executării silite nu înseamnă o încălcare a dreptului debitorului de a se adresa justitiei. Potrivit art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, atunci când executarea silită se face

În temeiul unui titlu executoriu ce nu a fost emis de o instantă de judecată, se pot invoca, în cadrul contestatiei la executare, apărări de fond împotriva acelui titlu, fiind astfel asigurate exigentele unui proces echitabil.

În ceea ce priveste considerentele Deciziei nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009 prin care Curtea Constitutională a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3731 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în prezenta cauză, în care sunt criticate norme cu caracter derogatoriu de la dreptul comun în materia începerii executării silite, norme reglementate de legiuitor în temeiul competentei sale constitutionale si care, pentru motivele arătate, nu încalcă Legea fundamentală. (Decizia nr. 1.528 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 20 ianuarie 2011)

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3741 din Codul de procedură civilă si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societătile de leasing, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Universum Family” - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 3.638/314/2009 al Tribunalului Suceava - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.058

din 14 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (11), art. 3 alin. (1) lit. c) si art. 31 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (11), art.3 alin. (1) lit. c) si art. 31 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Gheorghe Anghel în Dosarul nr. 2.369/229/2009 al Judecătoriei Fetesti. Exceptia formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.885D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 13 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.369/299/2009, Judecătoria Fetesti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (11), art. 3 alin. (1) lit. c) si art. 31 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Gheorghe Anghel într-o cauză având ca obiect partaj judiciar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prin modificările aduse Legii nr. 146/1997 s-a ajuns la o limitare neconstitutională a accesului liber la justitie, dreptul în cauză transformându-se într-un drept teoretic si iluzoriu. Totodată, prin practicarea unor taxe judiciare de timbru impuse indirect de către camerele notarilor publici, fără cenzura instantei de judecată se ajunge la o îngrădire a liberului acces la justitie.

Judecătoria Fetesti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. 2 alin. (1) si (11), art. 3 alin. (1) lit. c) liniutele 2-5 si art. 31 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu următorul continut:

- Art. 2 alin. (1) si (11): “(1) Actiunile si cererile evaluabile în bani, introduse la instantele judecătoresti, se taxează astfel:

a) până la valoarea de 50 lei - 6 lei;

b) între 51 lei si 500 lei - 6 lei + 10% pentru ce depăseste 50 lei;

c) între 501 lei si 5.000 lei - 51 lei + 8% pentru ce depăseste 500 lei;

d) între 5.001 lei si 25.000 lei - 411 lei + 6% pentru ce depăseste 5.000 lei;

e) între 25.001 lei si 50.000 lei - 1.611 lei + 4% pentru ce depăseste 25.000 lei;

f) între 50.001 lei si 250.000 lei - 2.611 lei + 2% pentru ce depăseste 50.000 lei;

g) peste 250.000 lei- 6.611 lei + 1% pentru ce depăseste 250.000 lei.

(11) Dispozitiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător si cererilor privind declararea nulitătii, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum si cererilor privind constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea părtilor în situatia anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie cererii privind declararea nulitătii, anularea, rezolutiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial.”

- Art. 3 lit. c): “Actiunile si cererile neevaluabile în bani se taxează astfel:

c) cereri pentru:

- stabilirea calitătii de mostenitor - 50 lei/mostenitor - stabilirea masei succesorale - 3% la valoarea masei succesorale;

- cereri de raport - 3% la valoarea bunurilor a căror raportare se solicită;

- cereri de reductiune a liberalitătilor - 3% la valoarea rezervei care urmează a fi reîntregită prin reductiunea liberalitătilor;

- cereri de partaj - 3% la valoarea masei partajabile.” Separat de această taxă, dacă părtile contestă bunurile de împărtit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată în conditiile art. 2 alin. (1).

- Art. 31: “(1) Cererile introduse la instantele judecătoresti, prin care se solicită pronuntarea unei hotărâri judecătoresti care tine loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, se taxează potrivit prevederilor art. 2 alin. (1), la valoarea imobilului.

(2) Taxarea cererilor prevăzute la alin. (1) se face la valoarea imobilului declarat de părti. În cazul în care valoarea declarată de părti este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camerele notarilor publici, taxarea cererilor se va face la această din urmă valoare.

(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplică în mod corespunzător si la taxarea cererilor în materie de mostenire.

(4) Instantele de judecată vor solicita la începutul fiecărui an camerelor notarilor publici expertizele privind stabilirea valorilor orientative ale bunurilor imobile din circumscriptia teritorială a instantei.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii, autoarea exceptiei invocă prevederile constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, art. 47 referitoare la nivelul de trai, art. 56 referitoare la contributiile financiare, art. 124 alin. (3) referitoare la înfăptuirea justitiei si art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeană.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1)si (11), Curtea constată că prin Decizia nr. 258 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 19 martie 2009, sau Decizia nr. 411 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 18 iunie 2010, a statuat că nicio dispozitie constitutională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justitie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autoritătilor judecătoresti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justitie. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o conditie legală pentru începerea proceselor civile, obligatia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanta judecătorească) este justificată, ca si sanctiunea anulării actiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretentii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestatiile efectuate, în conditiile legii, de organele de justitie.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 31 din Legea nr. 146/1997, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 765 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 17 august 2010, că ratiunea pentru care a fost adoptată o asemenea reglementare tine de politica statului de a limita folosirea procedurilor judiciare de către cetăteni doar pentru a evita costurile unei proceduri notariale mult mai oneroase si, astfel, o procedură eminamente necontencioasă să fie transformată, în mod indirect, în una contencioasă. Pentru a-si atinge scopul, Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, prin textul criticat, a prevăzut ca taxele judiciare de timbru aplicabile procedurii judiciare să nu fie mai mici decât costurile pe care le implică procedura notarială. Numai în acest fel se pot evita actiunile judiciare promovate, din punct de vedere al timbrajului, în frauda legii. Această motivatie care a stat la baza adoptării solutiei legislative criticate nu relevă niciun fine de neconstitutionalitate atât timp cât etalonul folosit pentru stabilirea taxei judiciare de timbru este unul obiectiv. În spetă, legiuitorul a ales ca taxa judiciară de timbru să fie calculată în functie de valoarea imobilului, stabilită prin expertiza întocmită de camerele notarilor publici.

Dispozitiile art. 771 alin. (4) si (5) din Codul fiscal stabilesc obligatia camerelor notarilor publici de a efectua expertize cu privire la valoarea de circulatie a bunurilor imobile si de a le reactualiza anual. Aceste expertize constituie un criteriu suficient de obiectiv si precis în functie de care să fie calculată taxa judiciară de timbru, având în vedere entitatea care le dispune (Camera Notarilor Publici) si persoanele care le întocmesc (experti). Astfel, raportarea la aceste expertize evită declararea valorii imobilului la cote inferioare valorii sale de circulatie în scopul plătii unei taxe judiciare de timbru mult diminuate fată de situatia în care s-ar fi stabilit valoarea reală de circulatie a bunului imobil.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 4 august 2010, că accesul liber la justitie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justitie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autoritătilor judecătoresti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justitie. În virtutea dispozitiilor constitutionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora “Cetătenii au obligatia să contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice”, plata taxelor si a impozitelor reprezintă o obligatie constitutională a cetătenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanta de judecată prin hotărârea pe care o pronuntă în cauză, plata acestora revenind părtii care cade în pretentii. În acelasi sens este, de altfel, si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justitie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronuntată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii). Astfel, acest drept, care cere prin însăsi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăsi substanta sa.

Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, argumentele si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (11), art. 3 alin. (1) lit. c) si art. 31 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Gheorghe Anghel în Dosarul nr. 2.369/229/2009 al Judecătoriei Fetesti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 1.061

din 14 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 6 alin. (1) si (2), art. 10 alin. (2) si art. 111 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 6 alin. (1)si (2), art. 10 alin. (2) si art. 111 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Crapmar Sercom” - S.R.L. din Brasov în Dosarul nr. 11.843/281/2010 al Judecătoriei Ploiesti. Exceptia formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.953D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 21 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 11.843/281/2010, Judecătoria Ploiesti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 6 alin. (1) si (2), art. 10 alin. (2) si art. 111 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Crapmar Sercom” - S.R.L. din Brasov, într-o cauză având ca obiect somatie de plată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine că textele de lege criticate exclud posibilitatea administrării de probe, ceea ce creează premisele încălcării dreptului la apărare, accesului liber la justitie si dreptului la un proces echitabil. Totodată, legiuitorul nu precizează semnificatia termenilor “lămuriri” si “explicatii” din art. 6 alin. (1), determinând astfel imposibilitate debitorului de a se apăra.

Judecătoria Ploiesti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 alin. (1), art. 6 alin. (1) si (2), art. 10 alin. (2) si art. 111 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, cu următorul continut:

- Art. 1 alin. (1): “Procedura somatiei de plată se desfăsoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de părti prin semnătură ori în alt mod admis de lege si care atestă drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestatii.”;

- Art. 6 alin. (1) si (2): “(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în conditiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum si a explicatiilor si lămuririlor părtilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.

(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretentiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanta care va contine somatia de plată către creditor, precum si termenul de plată. “\

- Art. 10 alin. (2): “Prin contestatia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu exceptia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonantei de admitere a cererii creditorului.”;

- Art. 111: “(1) Ordonanta privind somatia de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părti.

(2) Prevederile art. 338 din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale autorul exceptiei invocă prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor, art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi si a unor libertăti si art. 124 referitoare la înfăptuirea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra unor exceptii de neconstitutionalitate identice atât din perspectiva obiectului exceptiei, cât si din cea a criticii de neconstitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 1.092 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009, Decizia nr. 139 din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 19 martie 2008, Decizia nr. 219 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 2 iunie 2005, si Decizia nr. 470 din 4 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2004, Curtea a constatat că dispozitiile actului normativ criticat nu încalcă principiul egalitătii în drepturi, accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare si nici obligatia exercitării cu bună-credintă a drepturilor si a libertătilor. De asemenea, Curtea a statuat că procedura somatiei de plată, reglementată prin Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, este o procedură specială în materia executării creantelor. Legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată conform atributiilor prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, cu conditia ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei dispozitii constitutionale.

Atât considerentele, cât si solutiile acestor decizii sunt valabile si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 6 alin. (1) si (2), art. 10 alin. (2) si art. 111 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Crapmar Sercom” - S.R.L. din Brasov în Dosarul nr. 11.843/281/2010 al Judecătoriei Ploiesti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.064

din 14 iulie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Romarta” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 30.921/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti. Exceptia formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionalenr. 3.994D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 7 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 30.921/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Romarta” - S.R.L. din Bucuresti, într-o cauză ce are ca obiect contestatie la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine că textul de lege criticat contravine prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (1). Prin scutirea A.V.A.S.-ului de la plata taxelor de timbru, a timbrului judiciar, a cautiunilor si a oricăror altor taxe se creează o diferentă nejustificată a gradului de protectie oferit dreptului de proprietate.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, cu următorul continut: “Cererile formulate de A.V.A.S. si orice alte acte procedurale efectuate de si pentru aceasta în orice fel de cauze sunt scutite de taxe de timbru, timbru judiciar, cautiuni si orice alte taxe.”


În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale autorul exceptiei invocă prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1) referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate în raport cu aceleasi critici si aceleasi dispozitii constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, Curtea, invocând dispozitiile art. 139 alin. (1) din Constitutie, a arătat că este atributul exclusiv al legiuitorului să prevadă inclusiv scutirea institutiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru si a celorlalte taxe, având în vedere interesul general pe care-l prezintă aceste institutii publice. În plus, această scutire îsi are justificarea în strânsa legătură cu bugetul de stat (alimentat, printre altele, si prin încasarea taxelor judiciare) a actiunilor în justitie promovate de acestea în interes public.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie, solutia adoptată în precedent, precum si considerentele pe care aceasta se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Romarta” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 30.921/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind declasificarea Hotărârii Guvernului nr. 01365/2002 pentru aprobarea “Listei cuprinzând categoriile de informatii secrete de stat, pe niveluri de secretizare, elaborate sau detinute de Ministerul Administratiei si Internelor”

 

Având în vedere prevederile art. 19 si 23 din Standardele nationale de protectie a informatiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - (1) Se aprobă declasificarea Hotărârii Guvernului nr. 01365/2002 pentru aprobarea “Listei cuprinzând categoriile de informatii secrete de stat, pe niveluri de secretizare, elaborate sau detinute de Ministerul Administratiei si Internelor”, clasificată secret de stat, nivelul secret.

(2) Autoritătile si institutiile publice care au in gestiune exemplare ale documentului prevăzut la alin. (1) iau măsuri pentru suprimarea marcajelor de clasificare si scoaterea prevederilor hotărârii de sub incidenta reglementărilor privind protectia informatiilor clasificate.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Constantin-Traian Igas

p. Directorul general al Oficiului Registrului National

al Informatiilor Secrete de Stat,

Mihai Ion

 

Bucuresti, 14 septembrie 2011.

Nr. 919.

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

DECIZIE

privind încetarea concesiunii miniere de explorare a nisipului si pietrisului din perimetrul Feldioara

 

Având în vedere:

- Referatul Directiei generale inspectie si supraveghere teritorială a activitătilor miniere si a operatiunilor petroliere nr. 2.138 din 3 august 2011;

- prevederile art. 34 lit. a) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 37 alin. (1) din Legea nr. 85/2003, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite prezenta decizie.

Art. 1. - Concesiunea minieră de explorare a nisipului si pietrisului din perimetrul Feldioara, convenită prin Licenta de concesiune nr. 13.887/2010, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială “Derivate Energy” - S.R.L. din municipiul Deva, în calitate de concesionar, încetează la data publicării prezentei decizii. Art. 2. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Alexandru Pătruti

 

Bucuresti, 29 august 2011.

Nr. 7.

 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

DECIZIE

privind încetarea concesiunii miniere de explorare a nisipului si pietrisului din perimetrul Poiana

 

Având în vedere:

- Referatul Directiei generale inspectie si supraveghere teritorială a activitătilor miniere si a operatiunilor petroliere nr. 402.844 din 8 iulie 2011;

-prevederile art. 34 lit. a) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările si completările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 37 alin. (1) din Legea nr. 85/2003, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite prezenta decizie.

Art. 1. - Concesiunea minieră de explorare a nisipului si pietrisului din perimetrul Poiana, convenită prin Licenta de concesiune nr. 13.498/2010, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială BALASTIERA NEDELEA - S.R.L. Românesti, în calitate de concesionar, încetează la data publicării prezentei decizii. Art. 2. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Alexandru Pătruti

 

Bucuresti, 29 august 2011.

Nr. 8.


 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

DECIZIE

privind încetarea concesiunii miniere de explorare a apei geotermale din perimetrul Seaca

 

Având în vedere:

- Referatul Directiei generale inspectie si supraveghere teritorială a activitătilor miniere si a operatiunilor petroliere nr. 2.231 din 16 august 2011;

- prevederile art. 34 lit. a) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 37 alin. (1) din Legea nr. 85/2003, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite prezenta decizie.

Art. 1. - Concesiunea minieră de explorare a apei geotermale din perimetrul Seaca, convenită prin Licenta de concesiune nr. 13.941/2010, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială Foradex - S.R.L. din municipiul Bucuresti, în calitate de concesionar, încetează la data publicării prezentei decizii.

Art. 2. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Alexandru Pătruti

 

Bucuresti, 29 august 2011.

Nr. 9.

 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

DECIZIE

privind încetarea concesiunii miniere de explorare a granitului din perimetrul Călătele

 

Având în vedere:

- Referatul Directiei generale inspectie si supraveghere teritorială a activitătilor miniere si a operatiunilor petroliere nr. 2.229 din 16 august 2011;

- prevederile art. 34 lit. a) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 37 alin. (1) din Legea nr. 85/2003, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite prezenta decizie.

Art. 1. - Concesiunea minieră de explorare a granitului din perimetrul Călătele, convenită prin Licenta de concesiune nr. 13.917/2010 încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială Holcim (România) - S.R.L. din municipiul Bucuresti, în calitate de concesionar, încetează la data publicării prezentei decizii.

Art. 2. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Alexandru Pătruti

 

Bucuresti, 29 august 2011.

Nr. 10.


 

RECTIFICĂRI

 

La Decretul nr. 652/1997 privind conferirea medaliei “Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945”, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 si 14 bis din 16 ianuarie 1998, se face următoarea rectificare (care apartine emitentului):

- în anexă, la nr. crt. 5853, în loc de “Leafu T. Tudor”se va citi: “Leafu N. Tudor”.

 

La Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situatiei juridice a unor săli si grădini de spectacol cinematografic, precum si a altor imobile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 25 mai 2011, se face următoarea rectificare (care apartine emitentului):

- în anexa nr. 1, la pozitia 133, în coIoana 1 “Denumirea cinematografului sau a grădinii cinematograf, în loc de: “Grădina de vară UNIREA”se va citi: “Grădina de vară «NICOLAE BĂLCESCU»“.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.