MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 845/2011

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.231

din 22 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3, art. 8 lit. k) si art. 14 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finantării actelor de terorism si ale art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3, art. 8 lit. k) si art. 14 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantării actelor de terorism si ale art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Mono View Fruct” - S.R.L. din Afumati, judetul Ilfov, în Dosarul nr. 3.917/94/2010 al Judecătoriei Buftea si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.743D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în_vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 24 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.917/94/2010, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3, art. 8 lit. k) si art. 14 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finantării actelor de terorism si ale art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Mono View Fruct” - S.R.L. din Afumati, judetul Ilfov, cu ocazia solutionării unei plângeri contraventionale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 3, art. 8lit. k) si art. 14 din Legea nr. 656/2002 încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 45 referitoare la libertatea economică si ale art. 135 alin. (1) referitoare la economia de piată, deoarece impun administratorului unei societăti comerciale să angajeze o persoană căreia să-i achite drepturi salariale si care să facă servicii unei autorităti publice, si anume Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor. Totodată, obligarea salariatilor să informeze această persoană, atunci când au suspiciuni că o operatiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor sau finantarea actelor de terorism, promovează delatiunea ca obligatie de serviciu, instituind un sistem similar cu cel din perioada comunistă. De asemenea, consideră că prevederile art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996, prin stabilirea unui plafon maxim ăl plătilor în numerar pe care le pot efectua persoanele juridice, aduc atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45 referitoare la libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei si ale art. 135 alin. (1) si alin. (2)lit. a) privind economia de piată, întrucât instituie d nouă piedică în operatiunile de plăti în numerar între operatorii economici. Restrictia priveste doar plătile fragmentate către furnizorii de bunuri si servicii pentru facturile a căror valoare este mai mare de 50.000.000 lei, nu si plătile unor taxe sau impozite către stat, ceea ce creează b discriminare în favoarea societătilor bancare, care încasează comisioanele aferente fiecărei operatiuni în parte. Totodată, această restrictie, care încalcă dreptul operatorilor economici de a dispune liber asupra proprietătii private si de a hotărî în ce mod înteleg să-si achite obligatiile către terti, nu se justifică prin interesul national, nu respecta libertatea comertului si nici principiul proportionalitătii.

Judecătoria Buftea apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozitiilor din Constitutie invocate de autorul exceptiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3, art. 8 lit. k) si art. 14din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finantării actelor de terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002, modificate si completate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 53/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 30 aprilie 2008, si dispozitiile art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 31 ianuarie 1996, modificate prin Legea nr. 507/2004 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.080 din 19 noiembrie 2004. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 3 din Legea nr. 656/2002: “(1) De îndată ce salariatul unei persoane juridice sau una dintre persoanele fizice prevăzute la art. 8 are suspiciuni că o operatiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor sau finantarea actelor de terorism, va informa persoana desemnată conform art. 14 alin. (1), care va sesiza imediat Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor, denumit în continuare Oficiul. Persoana desemnată va analiza informatiile primite si va sesiza Oficiul cu privire la suspiciunile motivate rezonabil. Acesta va confirma primirea sesizării.

(1¹) Banca Natională a României, Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private va informa de îndată Oficiul cu privire la autorizarea ori refuzul autorizării operatiunilor prevăzute la art. 28 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului, comunicând si motivul pentru care s-a dispus solutia respectivă.

(2) Dacă Oficiul consideră necesar, poate dispune, motivat, suspendarea efectuării operatiunii pe o perioadă de 48 de ore. În cazul în care cele 48 de ore se împlinesc într-o zi nelucrătoare, termenul se prorogă până la prima zi lucrătoare. Suma pentru care s-a dispus suspendarea operatiunii rămâne blocată în contul titularului până la expirarea perioadei pentru care s-a dispus suspendarea sau, după caz, până la dispunerea altei măsuri de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, în conditiile legii.

(3) Dacă Oficiul consideră că perioada prevăzută de alin. (2) nu este suficientă, poate solicita, motivat, înainte de expirarea acestui termen, Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie prelungirea suspendării efectuării operatiunii cu cel mult 72 de ore. În cazul în care cele 72 de ore se împlinesc într-o zi nelucrătoare, termenul se prorogă până la prima zi lucrătoare. Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie poate autoriza o singură dată prelungirea solicitată sau, după caz, poate dispune încetarea suspendării operatiunii. Decizia Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie se comunică de îndată Oficiului.

(4) Oficiul trebuie să comunice persoanelor prevăzute la art. 8, în termen de 24 de ore, decizia de suspendare a efectuării operatiunii ori, după caz, măsura prelungirii acesteia, dispusă de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie.

(5) Dacă Oficiul nu a făcut comunicarea în termenul prevăzut la alin. (4), persoanele la care se referă art. 8 vor putea efectua operatiunea.

(6) Persoanele prevăzute la art. 8 ori persoanele desemnate potrivit dispozitiilor art. 14 alin. (1) vor raporta Oficiului, în cel mult 10 zile lucrătoare, efectuarea operatiunilor cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzactia se realizează prin una sau mai multe operatiuni ce par a avea o legătură între ele.

(7) Prevederile alin. (6) se aplică si transferurilor externe în si din conturi pentru sume a cărorlimită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro.

(8) Persoanele prevăzute la art. 8 lit. e) si f) nu au obligatia de a raporta către Oficiu informatiile pe care le primesc sau pe care le obtin de la unul dintre clientii lor în cursul determinării situatiei juridice a acestuia ori al apărării sau reprezentării acestuia în cadrul unor proceduri judiciare ori în legătură cu acestea, inclusiv al acordării de consultantă cu privire la declansarea unor proceduri judiciare, potrivii legii, indiferent dacă aceste informatii au fost primite sau obtinute înainte, în timpul ori după încheierea procedurilor.

(9) Forma si continutul raportului pentru operatiunile prevăzute la alin. (1), (6) si (7) vor fi stabilite prin decizie a plenului Oficiului, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Raportările prevăzute la alin. (6) si (7) se transmit Oficiului o dată la 10 zile lucrătoare, în baza unei metodologii de lucru elaborate de Oficiu.

(10) În cazul persoanelor prevăzute la art. 8 lit. e) si f), raportările se fac către persoanele desemnate de către structurile de conducere ale profesiilor liberale, care au obligatia de a le transmite Oficiului în cel mult 3 zile de la primire. Informatiile se transmit Oficiului nealterate.

(11) Autoritatea Natională a Vămilor comunică lunar Oficiului toate informatiile pe care le detine, potrivit legii, în legătură cu declaratiile persoanelor fizice privind numerarul în valută si/sau în monedă natională, care este egal sau depăseste limita stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 1.889/2005 al Parlamentului European si al Consiliului privind controlul numerarului la intrarea sau la iesirea din Comunitate, detinute de acestea la intrarea sau iesirea din Comunitate. Autoritatea Natională a Vămilor va comunica Oficiului de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore, toate informatiile legate de suspiciunile de spălare de bani sau finantare a terorismului ce sunt identificate în cursul activitătii specifice.

(12) Sunt exceptate de la obligatiile de raportare prevăzute la alin. (6) următoarele operatiuni derulate în nume si pe cont propriu: între institutii de credit, între institutii de credit si Banca Natională a României, între institutii de credit si trezoreria statului, între Banca Natională a României si trezoreria statului. Prin hotărâre a Guvernului se pot stabili, la propunerea plenului Oficiului, si alte exceptări de la cerintele de raportare prevăzute la alin. (6), pe durată determinată.”;

- Art. 8 lit. k) din Legea nr. 656/2002: “Intră sub incidenta prezentei legi următoarele persoane fizice sau juridice: [...] k) alte persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri si/sau servicii, numai în măsura în care acestea au la bază operatiuni cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzactia se execută printr-o singură operatiune sau prin mai multe operatiuni ce par a avea o legătură între ele.”;

- Art. 14 din Legea nr. 656/2002: “(1) Persoanele juridice prevăzute la art. 8 vor desemna una sau mai multe persoane care au responsabilităti în aplicarea prezentei legi, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului, împreună cu natura si cu limitele responsabilitătilor mentionate.

(1¹) Persoanele prevăzute la art. 8 lit. a)-d), g)-j), precum si structurile de conducere ale profesiilor liberale prevăzute la art. 8 lit. e) si f) vor desemna una sau mai multe persoane care au responsabilităti în aplicarea prezentei legi, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului, cu precizarea naturii si limitelor responsabilitătilor încredintate, si vor stabili politici si proceduri adecvate în materie de cunoastere a clientelei, de raportare, de păstrare a evidentelor secundare sau operative, de control intern, evaluare si gestionare a riscurilor, managementul de conformitate si comunicare, pentru a preveni si a împiedica operatiunile suspecte de spălarea banilor sau finantarea terorismului, asigurând instruirea corespunzătoare a angajatilor. Institutiile de credit si institutiile financiare au obligatia de a desemna un ofiter de conformitate subordonat conducerii executive, care coordonează implementarea politicilor si procedurilor interne pentru aplicarea prezentei legi.

(2) Persoanele desemnate conform alin. (1) si (1¹) răspund pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite în aplicarea prezentei legi.

(3) Dispozitiile alin. (1), (1¹) si (2) nu sunt aplicabile persoanelor fizice si juridice prevăzute la art. 8 lit. k).

(4) Institutiile de credit si institutiile financiare trebuie să informeze toate sucursalele si filialele lor situate în state terte asupra politicilor si procedurilor stabilite potrivit alin. (1¹).”;

- Art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996: “Prin exceptie de la prevederile alineatului precedent persoanele juridice pot efectua plăti în numerar în următoarele cazuri: [... ] c) plăti către persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim de 100.000.000 lei, plătile către o singură persoană juridică fiind admise în limita unui plafon zilnic în sumă de 50.000.000 lei. Sunt interzise plătile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri si servicii, pentru facturile a căror valoare este mai mare de 50.000.000 lei. Se admit plăti către o singură persoană juridică în limita unui plafon zilnic în numerar în sumă de 100.000.000 lei, în cazul plătilor către retelele de magazine de tipul Cash&Carry, care sunt organizate si functionează în baza legislatiei în vigoare. Sunt interzise plătile fragmentate în numerar către astfel de magazine, pentru facturile a căror valoare este mai mare de 100.000.000 lei.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin! (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45 referitoare la libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei si ale art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) privind economia de piată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 3, art. 8 lit. k) si art. 14 din Legea nr. 656/2002 si ale art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii din Legea fundamentală invocate si în prezenta cauză si fată de critici similare.

Astfel, prin Decizia nr. 635 din 3 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 31 octombrie 2006, Decizia nr. 464 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 8 iunie 2007, si Decizia nr. 71 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 februarie 2008, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a textelor din Legea nr. 656/2002 supuse controluluide constitutionalitate, retinând că, în vederea realizării scopului Legii nr. 656/2002, care constă în prevenirea si combaterea spălării banilor, precum si a finantării actelor de terorism, legiuitorul a prevăzut în cuprinsul acesteia o serie de obligatii ce revin persoanelor care intră sub incidenta sa, expres prevăzute la art. 8 din lege. Una dintre aceste obligatii este cea reglementată de art. 14 alin. (1) din acelasi act normativ si constă în desemnarea uneia sau mai multor persoane care au responsabilităti în aplicarea Legii nr. 656/2002, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor, împreună cu natura si cu limitele responsabilitătilor mentionate. Instituirea acestei obligatii s-a realizat în scopul protejării unui interes general, si anume prevenirea si combaterea spălării banilor, si nu aduce atingere cu nimic principiilor economiei de piată.

În acelasi sens este si Decizia nr. 1.268 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 17 decembrie 2008.

Totodată, prin Decizia nr. 394 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996, retinând că dispozitiile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor juridice care efectuează plăti si încasări în numerar, fără privilegii si fără discriminări. Băncile, ca mijlocitori de plăti si încasări între operatori economici, nu se află în aceeasi situatie cu celelalte persoane juridice, iar comisionul reprezintă o plată pentru serviciile efectuate. În ceea ce priveste pretinsa pozitie privilegiată a statului, Curtea a retinut că art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 nu creează o situatie privilegiată pentru stat, ci asigură îndeplinirea obligatiilor constitutionale ce îi revin acestuia.

De asemenea, Curtea a stabilit că, potrivit prevederilor art. 45 din Constitutie, accesul persoanei la o activitate economică si libera initiativă pot fi exercitate numai în conditiile legii. Or, dispozitiile de lege supuse controlului de constitutionalitate nu îngrădesc în niciun fel exercitiul dreptului de acces la o activitate economică si nici pe cel al liberei initiative, reglementând doar conditiile în care pot fi efectuate plătile si încasările în numerar.

În fine, Curtea a retinut că dreptul de proprietate, asa cum este consacrat de dispozitiile art. 44 alin. (1) din Constitutie, nu este un drept absolut, limitele si continutul dreptului de proprietate fiind stabilite prin lege. Astfel, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în acceptiunea principială conferită de Constitutie, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Prevederile de lege criticate nu fac decât să dea expresie acestui text din Constitutie, stabilind cadrul exercitării dreptului de proprietate în acord cu necesitatea stabilirii unei ordini în operatiunile financiare desfăsurate de către persoanele juridice, a căror monitorizare facilitează evidenta circulatiei monetare, între altele, si pentru a preveni eventualele acte de evaziune fiscală.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntată de Curte prin deciziile mai sus mentionate, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3, art. 8 lit. k) si art. 14 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finantării actelor de terorism si ale art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Mono View Fruct” - S.R.L. din Afumati, judetul Ilfov, în Dosarul nr. 3.917/94/2010 al Judecătoriei Buftea.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 septembrie 2011.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.286

din 29 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. c) si art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-sef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, exceptie ridicată de Mate Magdolna în Dosarul nr. 2.961/96/2010 al Tribunalului Harghita - Sectia civilă si care formează obiectul Dosarului nr. 4.762D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 4.763D/2010-4.764D/2010, nr. 4.766D/2010-4.768D/2010, nr. 4.770D/2010, nr. 4.771D/2010, nr. 4.791 D/2010-4.797D/2010, având ca obiect o exceptie de neconstitutionalitate identică, exceptie ridicată de Natea Matilda, Incze Ghizela, Lorincz Károly, Vagasi Anna, Valeria Slavic, Szakács Maria, Câmpean Anasztazia, Valeria Petres, Imre Ana, Gál Maria-Lili, Császár Clara, Valeria Baciu, András Magdolna Iliana si Horváth Iolanda în dosarele nr. 2.962/96/2010, nr. 2.958/96/2010, nr. 2.960/96/2010, nr. 2.968/96/2010, nr. 2.965/96/2010, nr. 2.966/96/2010, nr. 2.950/96/2010, nr. 2.963/96/2010, nr. 2.957/96/2010, nr. 2.955/96/2010, nr. 2.954/96/2010, nr. 2.952/96/2010, nr. 2.951/96/2010 si nr. 2.956/96/2010 ale Tribunalului Harghita - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor nr. 4.763D/2010 - 4.764D/2010, nr. 4.766D/2010 -4.768D/2010, nr. 4.770D/2010, nr. 4.771D/2010, nr. 4.791D/2010 - 4.797D/2010 la Dosarul nr. 4.762D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.763D/2010 - 4.764D/2010, nr. 4.766D/2010 -4.768D/2010, nr. 4.770D/2010, nr. 4.771D/2010, nr. 4.791D/2010 - 4.797D/2010 la Dosarul nr. 4.762D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, Decizia Curtii Constitutionale nr. 871 din 25 iunie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 2 decembrie 2010, pronuntate în dosarele nr. 2.961/96/2010, nr. 2.962/96/2010, nr. 2.958/96/2010, nr. 2.960/96/2010, nr. 2.968/96/2010, nr. 2.965/96/2010, nr. 2.966/96/2010, nr. 2.950/96/2010, nr. 2.963/96/2010, nr. 2.957/96/2010, nr. 2.955/96/2010, nr. 2.954/96/2010, nr. 2.952/96/2010, nr. 2.951/96/2010 si nr. 2.956/96/2010, Tribunalul Harghita - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, exceptie ridicată de Mate Magdolna, Natea Matilda, Incze Ghizela, Lorincz Károly, Vagasi Anna, Valeria Slavic, Szakács Maria, Câmpean Anasztazia, Valeria Petres, Imre Ana, Gál Maria-Lili, Császár Clara, Valeria Baciu, András Magdolna Iliana si Horváth Iolanda în cauze având ca obiect solutionarea contestatiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale criticate încalcă principiul neretroactivitătii legilor, întrucât o lege nu poate diminua cuantumul pensiilor aflate în plată decât cu încălcarea art. 15 alin. (2) din Constitutie. Totodată, se arată că pensia în sine constituie un “bun” în sensul art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, astfel încât reducerea pensiei echivalează cu încălcarea dreptului de proprietate privată. În fine, se mai apreciază că sunt încălcate si prevederile constitutionale referitoare la dreptul la pensie.

Tribunalul Harghita - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate formulată este întemeiată, prin raportare la dispozitiile art. 44 alin. (1) si art. 17 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, în măsura în care dreptul la pensie este un drept ce se regăseste în patrimoniul unei persoane.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este inadmisibilă, întrucât textele legale criticate nu mai sunt formal în vigoare, epuizându-si efectele juridice odată cu transformarea pensiilor speciale în pensii contributive. În acest sens, se mai arată că, în momentul de fată, este aplicabilă numai Legea nr. 263/2010 în privinta sistemului de pensii publice, aspect subliniat si prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.237 din 6 octombrie 2010. Pe fond, invocă deciziile Curtii Constitutionale nr. 871 si 873 din 25 iunie 2010, precum si Decizia nr. 1.612 din 15 decembrie 2010.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie dispozitiile art. 1 si 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

În realitate, din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, rezultă că aceasta priveste numai dispozitiile art. 1 lit. c) si art. 3 din Legea nr. 119/2010, texte asupra cărora Curtea, potrivit jurisprudentei sale, urmează a se pronunta prin prezenta decizie. Acestea au următorul cuprins:

- Art. 1 lit. c): “Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislatiei anterioare, devin pensii în întelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare:

[...]

c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea;”;

- Art. 3: “(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(2) în situatia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite conditiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(3) în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului”.

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin, în esentă, că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitătii legii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată si art. 47 alin (2) cu referire la dreptul la pensie. Totodată, sunt invocate în sustinerea exceptiei si dispozitiile art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale cu privire la protectia proprietătii, art. 17 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului privind dreptul de proprietate, precum si art. 6 privind dreptul la libertate si la sigurantă, art. 17 privind dreptul de proprietate, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 34 privind securitatea socială si asistenta socială, art. 54 privind interzicerea abuzului de drept din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate formulată, Curtea constată următoarele:

I. Nu se poate retine punctul de vedere al Guvernului în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, întrucât, chiar dacă operatiunea de transformare a pensiilor speciale în pensii contributive a fost realizată, Legea nr. 119/2010 continuă să producă efecte juridice directe pentru perioada 3 iulie-31 decembrie 2010 si indirecte/subsecvente pentru perioada de după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Astfel, legea criticată nu si-a epuizat efectele juridice, Curtea arătând, în Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, că viitoarea Lege nr. 263/2010 nu are caracter novator fată de cadrul legal consacrat prin Legea nr. 119/2010; asadar, o eventuală neconstitutionalitate a Legii nr. 119/2010, coroborată cu neconstitutionalitatea dispozitiilor abrogatoare - care, de principiu, au caracter constatator - cuprinse în Legea nr. 263/2010 referitoare la textele legale care vizau pensii de serviciu, are drept rezultat repunerea în plată a pensiei speciale existente anterior Legii nr. 119/2010.

În aceste conditii, tinând cont si de Decizia Curtii Constitutionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, exceptia de neconstitutionalitate urmează să fie analizată pe fond.

II. Prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat, în mod principial, că textele de lege criticate, conformându-se dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, afectează pensiile speciale doar pe viitor si numai în ceea ce priveste cuantumul acestora. Celelalte conditii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie si vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestatiilor deja obtinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.

Având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă si ratională, Curtea a considerat că acestea pot fi eliminate doar dacă există o ratiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestatiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechitătilor existente în sistem si, nu în ultimul rând, situatia de criză economică si financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât si cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea a observat că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferentieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează, pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult ori mai putin măsura de reducere a venitului obtinut dintr-o atare pensie.

Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, în notiunea de “bun”, ea reprezintă totusi, din această perspectivă, un drept câstigat numai cu privire la prestatiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificatia exproprierii.

Curtea a arătat, în privinta pretinsei încălcări a art. 47 din Constitutie, că drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, si anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, si anume optica legiuitorului si resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această directie.

III. Distinct de cele arătate prin decizia mentionată, Curtea mai retine că dispozitiile legale criticate nu impietează cu nimic asupra calitătii de pensionar dobândită în temeiul reglementărilor legale în vigoare la momentul emiterii deciziei de pensionare. Astfel, această decizie este o faptă constitutivă a unei situatii juridice realizate înainte de o eventuală intrare în vigoare a prevederilor criticate. Rezultă că, sub aspectul cuantumului pensiei, efectele acestei decizii de pensionare rămân câstigate pe toată perioada cuprinsă între emiterea deciziei de pensionare si momentul la care va intra în vigoare prezenta lege. Dacă prezenta lege ar fi diminuat sau crescut cuantumul pensiei aflate în plată pe perioada mentionată, aceasta cu sigurantă ar fi fost retroactivă, încălcând art. 15 alin. (2) din Constitutie, întrucât ar fi desfiintat o facta praeterita.

Prin urmare, ceea ce se subsumează, în mod evident, conceptului de facta praeterita este dobândirea calitătii de pensionar. Însă, cu privire la drepturile rezultate în urma obtinerii calitătii mentionate, se observă că acestea se constituie în veritabile efecte rezultante ale actului de pensionare, ceea ce nu înseamnă că actul de pensionare determină a priori si ad aeternam cuantumul pensiei/drepturilor aflate în plată. Astfel, prestatiile de asigurări sociale, subsecvente actului de pensionare, nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe măsura curgerii timpului, însă cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmează unei luni încheiate este mai degrabă un efect viitor al raporturilor juridice trecute - facta Mura, întrucât raportul juridic trecut, în speta de fată, se constituie chiar în dobândirea calitătii de pensionar si toate prestatiile succesive lunare sub forma pensiei sunt facta futura, care, pe măsura trecerii timpului, devin facta praeterita.

Legiuitorul, fie el originar sau derivat, nu poate modifica pentru trecut - crescând sau diminuând - cuantumul pensiilor legal primite si încasate lunar. Deci, drepturi legal câstigate în sensul Deciziei nr. 120 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 26 martie 2007, sunt cele care sunt deja legal încasate, cu conditia să fi fost si legal stabilite; de asemenea, drept legal câstigat în sensul aceleiasi decizii este, bineînteles, si calitatea de pensionar.

Curtea observă că pensia de serviciu este compusă, principial, din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, si anume: pensia contributivă si un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment tine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale si nu se subsumează dreptului constitutional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Obligatia statului este aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurări sociale, persoana în cauză si-a garantat dreptul la pensia de drept comun tocmai prin plata contributiilor. Este un drept pe care l-a obtinut si realizat prin plata contributiilor legal datorate. De asemenea, nu există un drept constitutional la pensie de serviciu, astfel încât, cu privire la suplimentul acordat de stat, nu se poate sustine că este un drept viitor câstigat ad aeternam din moment ce este sub conditie.

Mai mult, Curtea observă că si Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 si din 31 mai 2011, pronuntate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio si altii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenta sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul aditional la Conventie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietătii sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în acelasi sens, si hotărârile din 12 octombrie 2004 si 28 septembrie 2004, pronuntate în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv cauza Kopecky împotriva SIovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plătii unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o interventie în privinta bunului ce trebuie justificată (cauza Maggio si altii împotriva Italiei, paragraful 58). Curtea a arătat că sistemul de securitate socială este expresia solidaritătii societătii în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio si altii împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esential pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat în seamă atunci când a analizat dacă restrângerea adusă implica o sarcină individuală excesivă. Curtea a mai arătat că statele au o marjă largă de apreciere atunci când reglementează sistemul de pensii (paragraful 63) si că scăderea cuantumului pensiei cu aproape 50% nu este de natură să stirbească esenta dreptului la pensie, reclamantul fiind deci obligat să suporte o scădere rezonabilă si proportională (paragrafele 62 si 63). Nu în ultimul rând, din paragraful 63 al hotărârii reiese că o reducere a cuantumului pensiei în vederea egalizării unor stări de fapt existente este de dorit, respectiv acordarea unui cuantum al pensiei în functie de contributiile vărsate, si nu în functie de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv); în aceste conditii, pierderea partială a unei părti din pensie nu este o sarcină individuală excesivă (paragraful 63).

Curtea constată că eliminarea pensiilor de serviciu reglementată de Legea nr. 119/2010 nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă, această sarcină fiind suportată de cvasimajoritatea personalului angajat în domeniul public care beneficia de astfel de pensii în egală măsură (spre deosebire de cele retinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, 2005, precitată). Ajustarea dictată de principiul contributivitătii nu numai că elimină un beneficiu suplimentar acordat unor angajati ai statului, darîi integrează pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodată, conform jurisprudentei Curtii, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusă pensia contributivă (a se vedea Decizia nr. 872 si Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, în cauza de fată, nu se pune o atare problemă, pensia contributivă nefiind în niciun fel afectată sau restrânsă.

De asemenea, Curtea observă că, prin Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, a statuat: “cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil”.

În fine, Curtea retine că dispozitiile procedurale cuprinse la art. 3 din Legea nr. 119/2010 nu încalcă cu nimic textele constitutionale invocate, ele reprezentând prevederi de natură tehnică, legiuitorul fiind îndrituit să stabilească modalitatea concretă de calcul al noilor pensii prin trimiterea generală pe care o face la principiile fostei Legi nr. 19/2000 - în prezent trimiterea, desigur, vizează Legea nr. 263/2010.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. c) si art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, exceptie ridicată de Mate Magdolna, Natea Matilda, Incze Ghizela, Lorincz Károly, Vagasi Anna, Valeria Slavic, Szakács Maria, Câmpean Anasztazia, Valeria Petres, Imre Ana, Gál Maria-Lili, Császár Clara, Valeria Baciu, András Magdolna Iliana si Horváth Iolanda în cauze având ca obiect solutionarea contestatiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010 în dosarele nr. 2.961/96/2010, nr. 2.962/96/2010, nr. 2.958/96/2010, nr. 2.960/96/2010, nr. 2.968/96/2010, nr. 2.965/96/2010, nr. 2.966/96/2010, nr. 2.950/96/2010, nr. 2.963/96/2010, nr. 2.957/96/2010, nr. 2.955/96/2010, nr. 2.954/96/2010, nr. 2.952/96/2010, nr. 2.951/96/2010 si nr. 2.956/96/2010 ale Tribunalului Harghita - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 septembrie 2011.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Benke Kâroly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.302

din 4 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20, art. 21 si art. 25 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20, art. 21 si art. 25 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, exceptie ridicată de Partidul Verde, prin presedintele său Silviu Popa, în Dosarul nr. 12.563/01/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a-a civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 4.383D/2010 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că autorul acesteia învederează aspecte referitoare la interpretarea si aplicarea legii la spetă, care excedează competentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 12.563/01/3/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20, art. 21 si art. 25 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, exceptie ridicată de Partidul Verde, prin presedintele său Silviu Popa, într-o cauză civilă având ca obiect modificarea statutului partidului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine în esentă că, desi scopul textelor de lege criticate este “corect, legal si moral”, totusi, prin modul în care acestea sunt formulate, se instituie un control judecătoresc pur formal asupra asocierii, anterior oricărei manifestări exprese de vointă a partidului respectiv. Sustine că existenta în statutul partidului sau în proiectul de modificare a acestuia a unor texte care, “formal si aparent”, ar încălca ordinea de drept, “nu este o conditie suficientă pentru respingerea cererii, fată de textul art. 40 alin. (2) din Constitutie, care cere existenta unor manifestări exprese, fătise, iar nu doar existenta unei intentii care s-ar putea sau nu materializa într-un viitor incert”. Precizează că textele de lege supuse controlului de constitutionalitate pot fi utilizate în scopuri sicanatorii si vexatorii, în dorinta de a se împiedica înregistrarea unor statute sau proiecte de modificare a statutului perfect legale si conforme cu ordinea de drept. De aceea, apreciază că acestea devin o piedică în calea înfiintării unui partid sau a desfăsurării normale a vietii unui partid politic.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a-a civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, libertatea de asociere nefiind restrânsă prin faptul că legiuitorul a stabilit, în vederea apărării ordinii de drept, unele conditii a căror îndeplinire este supusă controlului judecătoresc.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constitutionale, întrucât nu aduc atingere dreptului de asociere a cetătenilor în partide politice, astfel că nu pun în discutie restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti fundamentale. Arată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul poate institui reguli deosebite în considerarea unor situatii diferite, or, importanta domeniului supus reglementării în spetă impune reguli stricte în ceea ce priveste înregistrarea ori modificarea statutului sau a programului partidului politic. În plus, observă că autorul exceptiei sesizează necesitatea reformulării textelor de lege ce formează obiectul acesteia, “de o manieră care să stabilească cu maximă precizie controlul care să fie exercitat la înregistrarea unui partid politic sau la înregistrarea proiectului de modificare a unui statut”. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 20, art. 21 si art. 25 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003, care au următorul continut:

- Art. 20: “(1) Tribunalul Bucuresti examinează cererea de înregistrare a partidului politic în sedintă publică, cu participarea reprezentantului Ministerului Public.

(2) Persoanele fizice sau juridice interesate pot interveni în proces, dacă depun o cerere de interventie în interes propriu, potrivit Codului de procedură civilă. Cererea de interventie se comunică din oficiu persoanelor care au semnat cererea de înregistrare.”;

- Art. 21: “(1) Tribunalul Bucuresti se pronuntă asupra cererii de înregistrare a partidului politic în cel mult 15 zile de la expirarea termenului prevăzut la art. 18 alin. (2).

(2) împotriva deciziei Tribunalului Bucuresti pot face contestatie la Curtea de Apel Bucuresti, în termen de 5 zile de la comunicare, persoanele prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a), Ministerul Public sau persoanele prevăzute la art. 20 alin. (2).

(3) Curtea de Apel Bucuresti va examina contestatia în sedintă publică, în termen de cel mult 15 zile de la înregistrarea acesteia.

(4) Decizia Curtii de Apel Bucuresti este definitivă si irevocabilă.”;

- Art. 25 alin. (2): “(2) Orice modificare se comunică Tribunalului Bucuresti, în termen de 30 de zile de la data adoptării, cu îndeplinirea prevederilor art. 18 alin. (2) si (3). Tribunalul Bucuresti o examinează potrivit procedurii prevăzute la art. 20 si 21.”

În opinia autorului exceptiei, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constitutie cuprinse la art. 40 - “Dreptul de asociere”s\ art. 53 -”Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul acesteia deduce neconstitutionalitatea textelor de lege criticate din modalitatea de aplicare a acestora, sustinând, de fapt, că acestea pot deveni neconstitutionale atunci când sunt invocate în scopuri “sicanatorii sau vexatorii”. Aceasta nu reprezintă însă o veritabilă critică de neconstitutionalitate, având în vedere că nu textul de lege devine neconstitutional atunci când este utilizat abuziv, ci atitudinea celui care încearcă să îl aplice cu o finalitate ilicită este neconstitutională, contravenind art. 57 din Constitutie, potrivit căruia “Cetătenii români, cetătenii străini si apatrizii trebuie să-si exercite drepturile si libertătile constitutionale cu bună-credintă, fără să încalce drepturile si libertătile celorlalti”. În aceste conditii, revine exclusiv instantei de judecată atributul aprecierii cu privire la fondul litigiului, chestiunea criticată de autorul exceptiei tinând, asadar, de aplicarea si de interpretarea legii la spetă, respectiv examinarea cererii de modificare a statutului Partidului Verde.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20, art. 21 si art. 25 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, exceptie ridicată de Partidul Verde, prin presedintele său Silviu Popa, în Dosarul nr. 12.563/01/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 octombrie 2011.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.309

din 4 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, precum si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Ioan Botofei în Dosarul nr. 683/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 6D/2011.

La apelul nominal răspunde avocatul Eugen Man pentru autorul exceptiei de neconstitutionalitate, cu împuternicire avocatială depusă la dosar, si consilierul juridic Mihaela Jugaru pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 48D/2011, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, precum si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, ridicată de Valerica Costin în Dosarul nr. 6.436/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mihaela Jugaru pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică, lipsind autorul exceptiei de neconstitutionalitate, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 53D/2011, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, ridicată de Ochea Lionede în Dosarul nr. 3.174/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei de neconstitutionalitate si consilierul juridic Mihaela Jugaru pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 211 D/2011, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, ridicată de Andrei Uram-Tuculescu în Dosarul nr. 6.295/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 229D/2011, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, ridicată de Lup Tepelea în Dosarul nr. 4.776/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 265D/2011, în Dosarul nr. 272D/2011, în Dosarulnr. 273D/2011 si în Dosarul nr. 282D/2011, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, exceptie ridicată de Adam Pescaru în Dosarul nr. 5.387/2/2010, de Theodor Borcan în Dosarul nr. 4.492/2/2010, de Ioan Adamescu în Dosarul nr. 12.143/2/2009, de Aurel Iatan în Dosarul nr. 3.175/2/2010, toate ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde, în toate dosarele, consilierul juridic Mihaela Jugaru pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică, lipsind autorii exceptiei de neconstitutionalitate, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 305D/2011, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, precum si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, ridicată de Petru Vraci în Dosarul nr. 3.280/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 344D/2011, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, precum si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Dan- Adrian Turcanu în Dosarul nr. 2.776/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 353D/2011, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Andrei Sora în Dosarul nr. 5.388/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 390D/2011, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Grigore Predisorîn Dosarul nr. 7.311/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 398D/2011, în Dosarul nr. 413D/2011 si în Dosarul nr. 440D/2011, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, precum si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Clement Pisică în Dosarul nr. 4.387/2/2010 si de Francisc Balogi în Dosarul nr. 3.893/2/2010 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, precum si de Minai Volf în Dosarul nr. 10.158/2/2009 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 581 D/2011 si în Dosarul nr. 618D/2011, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, precum si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, respectiv exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, exceptie ridicată de Constantin Dăianu în Dosarul nr. 2.349/2/2010 si de Nicolae Mavru în Dosarul nr. 4.904/2/2010 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspund autorii exceptiei de neconstitutionalitate si consilierul juridic Mihaela Jugaru pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 645D/2011, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Tudor Sovan în Dosarul nr. 3.024/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Avocatul Eugen Man, autorii exceptiei de neconstitutionalitate Ochea Lionede, Constantin Dăianu, Nicolae Mavru si consilierul juridic al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii sunt de acord cu conexarea.

Reprezentantul Ministerului Public sustine că nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 48D/2011, nr. 53D/2011, nr. 211D/2011, nr. 229D/2011, nr. 265D/2011, nr. 272D/2011, nr. 273D/2011, nr. 282D/2011, nr. 305D/2011, nr. 344D/2011, nr. 353D/2011, nr. 390D/2011, nr. 398D/2011, nr. 413D/2011, nr. 440D/2011, nr. 581D/2011, nr. 618D/2011 si nr. 645D/2011 la Dosarul nr. 6D/2011, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul avocatului Eugen Man, pentru autorii exceptiei de neconstitutionalitate Ioan Botofei, Lup Tepelea, Dan- Adrian Turcanu si Grigore Predisor, care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată în fata instantei judecătoresti, sustinând că, în continuare, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii are atributii jurisdictionale, prin întocmirea de note de constatare, cu fortă probantă, ceea ce încalcă principiul separatiei puterilor în stat. Totodată, sustine că atributiile Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii se suprapun cu atributiile Avocatului Poporului, subrogându-se în dreptul cetătenilor de a avea acces liber la justitie.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate Ochea Lionede solicită admiterea acesteia, sustinând că nu a încălcat art. 28 din Constitutia României din 1965 si nici un alt act normativ.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate Constantin Dăianu, de asemenea, solicită Curtii Constitutionale admiterea acesteia.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate Nicolae Mavru solicită admiterea acesteia, întrucât nu se poate invoca un interes public peste limitele constitutionale. Astfel, dispozitiile criticate contravin principiului neretroactivitătii legii. Pe de altă parte, sustine că profesia de ofiter (si orice altă profesie) nu poate face obiectul unei actiuni în justitie, cum este actiunea în constatare de la Curtea de Apel Bucuresti, iar Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii nu se poate subroga în drepturile cetătenilor de a avea acces liber la justitie. În final, arată că Legea nr. 293/2008 este neconstitutională, deoarece nu respectă Decizia Curtii Constitutionale nr. 51/2008, neputând fi create, pe cale legislativă, premisele unei forme de răspundere morală.

Consilierul juridic al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale, potrivit căreia Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii nu mai are atributii jurisdictionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 683/2/2010, prin încheierea din 24 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 6.436/2/2010, prin încheierea din 27 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.174/2/2010, prin încheierea din 26 ianuarie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 6.295/2/2010, prin încheierea din 13 ianuarie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 4.776/2/2010, prin încheierea din 15 februarie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 5.387/2/2010, prin încheierea din 10 februarie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 4.492/2/2010, prin încheierea din 12 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 12.143/2/2009, prin încheierea din 10 februarie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 3.175/2/2010, prin Sentinta civilă nr. 519 din 26 ianuarie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 3.280/2/2010, prin Sentinta civilă nr. 438 din 25 ianuarie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 2.776/2/2010, prin încheierea din 15 februarie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 5.388/2/2010, prin încheierea din 14 februarie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 7.311/2/2010, prin încheierea din 4 martie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 4.387/2/2010, prin încheierea din 8 decembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.893/2/2010, prin Sentinta civilă nr. 2.484 din 29 martie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 2.349/2/2010, prin încheierea din 12 aprilie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 4.904/2/2010 si prin încheierea din 8 aprilie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 3.024/2/2010, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâtii Ioan Botofei, Valerica Costin, Ochea Lionede, Andrei Uram-Tuculescu, Lup Tepelea, Adam Pescaru, Theodor Borcan, Ioan Adamescu, Aurel Iatan, Petru Vraci, Dan- Adrian Turcanu, Andrei Sora, Grigore Predisor, Clement Pisică, Francisc Balogi, Constantin Dăianu, Niculae Mavru si Tudor Sovan în cauze de contencios administrativ având ca obiect solutionarea unor actiuni în constatare formulate de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii.

Prin încheierea din 25 martie 2011, pronuntată în Dosarul nr. 10.158/2/2009, înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâtul Mihai Volf într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect solutionarea unei actiuni în constatare formulate de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 si ale Legii nr. 293/2008 sunt neconstitutionale, deoarece încalcă prezumtia de nevinovătie, creând premisele unei forme de răspundere morală si juridică, fără a se stabili vreo formă de vinovătie. Totodată, dispozitiile criticate acordă atributii jurisdictionale Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, care trebuie să fie doar o autoritate administrativă autonomă. Or, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 creează posibilitatea acestui consiliu de a se substitui unei instante judecătoresti, prin faptul că structurile sale interne, inclusiv Colegiul, emit evaluări si constatări care sunt de competenta unei instante judecătoresti, iar fostii lucrători ai Securitătii nu au dreptul de a se apăra în fata Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii. De asemenea, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii se subrogă si institutiei Avocatul Poporului, care este creată special pentru apărarea drepturilor si libertătilor persoanelor fizice.

Totodată, se sustine că prin adoptarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 au fost încălcate prevederile art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, neexistând o situatie extraordinară care a determinat emiterea acestui act normativ, care a afectat drepturi fundamentale. Ordonanta în discutie are caracter politic si vindicativ, contrar sistemului de drept, are un caracter discriminatoriu si a fost emisă cu încălcarea prevederilor constitutionale, fără a se motiva urgenta în cuprinsul acesteia.

De asemenea, reglementarea criticată încalcă si principiile ce guvernează competenta materială a instantelor de contencios administrativ, care nu se pot pronunta asupra actelor de comandament militar, si îngrădeste dreptul la apărare la o instantă competentă si apropiată de domiciliul pârâtului prin instituirea unei singure instante competente.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 s-au realizat o modificare esentială a regimului juridic aplicabil persoanelor verificate sub aspectul constatării calitătii de lucrător sau colaborator al Securitătii, precum si o reconfigurare a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, ca autoritate autonomă, lipsită de atributii jurisdictionale, ale cărei acte privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii sunt supuse controlului instantelor de judecată.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal consideră că dispozitiile criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, precum si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate consideră că prevederile criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea, ale art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitătii legii, ale art. 16 privind egalitatea în fata legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 22 privind dreptul la viată si la integritate fizică si psihică, ale art. 23 alin. (11) privind prezumtia de nevinovătie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 30 alin. (6) privind libertatea de exprimare, ale art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 54 privind fidelitatea fată de tară, ale art. 55 privind apărarea tării, ale art. 58 alin. (1) privind numirea si rolul Avocatului Poporului, ale art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonantelor Guvernului în temeiul unei legi speciale de abilitare, ale art. 115 alin. (4) si (6) privind cerintele de adoptare a ordonantelor de urgentă ale Guvernului, ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justitiei, ale art. 126 alin. (5) si (6) privind interzicerea înfiintării de instante extraordinare si controlul judecătoresc al actelor administrative, ale art. 130 privind politia instantelor si ale art. 131 privind rolul Ministerului Public. Totodată, autorii exceptiei de neconstitutionalitate invocă si prevederile art. 6-10, 13, 14 si 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 2, 12, 17-19 si 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, precum si ale art. 33 din Constitutia Republicii Socialiste România din 1965.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat în numeroase cazuri asupra prevederilor de lege criticate, constatând că acestea nu contravin dispozitiilor constitutionale si conventionale invocate.

Astfel, cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinsecă a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, prin Decizia nr. 220 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010, Curtea a constatat că nu poate retine critica referitoare la nesocotirea dispozitiilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, întrucât la momentul emiterii ordonantei de urgentă criticate au fost îndeplinite conditiile impuse de textul constitutional invocat: existenta unei situatii extraordinare a cărei reglementare să nu poată fi amânată si motivarea urgentei în cuprinsul ordonantei. În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 108 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea a observat că este lipsită de incidentă în cauză, în formularea acestei critici făcându-se confuzie între regimul adoptării ordonantelor simple, care se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, si regimul adoptării celor de urgentă, care pot fi adoptate de Guvern în virtutea dispozitiilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, cu respectarea conditiilor amintite mai sus.

Referitor la criticile de neconstitutionalitate intrinsecă, prin aceeasi decizie Curtea a constatat că nu este întemeiată sustinerea potrivit căreia Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 ar fi contrară dispozitiilor art. 124 alin. (1) din Constitutie, care prevăd că justitia se înfăptuieste în numele legii, “nicidecum în numele ordonantei”. Aceasta deoarece notiunea de “lege” este utilizată de textul constitutional în sens larg, legislatorul constituant neavând în vedere exclusiv semnificatia restrânsă, de act adoptat de Parlament, ca unică autoritate legiuitoare a tării, ci referindu-se la ansamblul actelor normative ce formează dreptul intern.

Prin Decizia nr. 45 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 10 martie 2011, Curtea a constatat că este neîntemeiată critica referitoare la nesocotirea dispozitiilor constitutionale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor si libertătilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii de a promova actiuni în constatarea calitătii de lucrător sau de colaborator al Securitătii nu reprezintă o substituire a acestuia în atributiile Avocatului Poporului. Această institutie dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător si detaliat în legea sa de organizare si functionare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constitutional. De altfel, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, “în exercitarea atributiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autoritătilor publice”.

Totodată, prin Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, Curtea a statuat că prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 s-a realizat o reconfigurare a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atributii jurisdictionale, ale cărei acte privind accesul la dosar si deconspirarea Securitătii sunt supuse controlului instantelor de judecată. Asadar, în conditiile în care actiunea în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii este introdusă la o instantă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii rolul de instantă extraordinară, astfel că nu se poate sustine încălcarea dispozitiilor art. 126 alin. (5) din Constitutie.

Cu privire la critica referitoare la competenta exclusivă a unei singure instante de solutionare a cauzelor având ca obiect constatarea calitătii de lucrător sau colaborator al Securitătii, si anume Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti, Curtea Constitutională a observat, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că, potrivit art. 126 alin. (1) si (2) din Constitutie, justitia se realizează prin instantele judecătoresti, a căror competentă este stabilită numai prin lege. Or, dispozitiile criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 satisfac pe deplin exigentele constitutionale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitoare la interdictia înfiintării de instante extraordinare.

Prin aceeasi decizie Curtea a constatat că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalitătii în drepturi, deoarece Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Curtea a mai retinut că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreste deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de politie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică si politică a acestora si fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală si juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informatii, în conditiile lipsei de vinovătie si a vreunei încălcări a drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Totodată, prin Decizia nr. 1.311 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 15 noiembrie 2010, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 ca neîntemeiată, retinând că, în conditiile în care actiunea în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii este introdusă la o instantă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil si dreptul la apărare si nici celelalte drepturi si libertăti fundamentale invocate, părtile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garantiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-si sustine pozitia asupra problemelor de fapt si de drept.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate din prezenta cauză privesc, în esentă, aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutiile deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Curtea mai retine că celelalte dispozitii din Constitutie si din actele internationale invocate nu au legătură cu cauza de fată.

Cât priveste raportarea la norme ale Constitutiei din anul 1965, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, deoarece - în cadrul controlului de constitutionalitate - Curtea Constitutională poate analiza doar conformitatea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 si a Legii nr. 293/2008 cu prevederile Constitutiei din anul 1991, revizuită în anul 2003, în baza principiului tempus regit actum, din moment ce aceste două acte normative au fost adoptate sub imperiul Constitutiei din anul 1991.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Ioan Botofei în Dosarul nr. 683/2/2010, de Valerica Costin în Dosarul nr. 6.436/2/2010, de Ochea Lionede în Dosarul nr. 3.174/2/2010, de Andrei Uram-Tuculescu în Dosarul nr. 6.295/2/2010, de Lup Tepelea în Dosarul nr. 4.776/2/2010, de Adam Pescaru în Dosarul nr. 5.387/2/2010, de Theodor Borcan în Dosarul nr. 4.492/2/2010, de Ioan Adamescu în Dosarul nr. 12.143/2/2009, de Aurel Iatan în Dosarul nr. 3.175/2/2010, de Petru Vraci în Dosarul nr. 3.280/2/2010, de Dan- Adrian Turcanu în Dosarul nr. 2.776/2/2010, de Andrei Sora în Dosarul nr. 5.388/2/2010, de Grigore Predisor în Dosarul nr. 7.311/2/2010, de Clement Pisică în Dosarul nr. 4.387/2/2010, de Francisc Balogi în Dosarul nr. 3.893/2/2010, toate ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, de Mihai Volf în Dosarul nr. 10.158/2/2009 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal, de Constantin Dăianu în Dosarul nr. 2.349/2/2010, de Nicolae Mavru în Dosarul nr. 4.904/2/2010 si de Tudor Sovan în Dosarul nr. 3.024/2/2010 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 octombrie 2011.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.414

din 20 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 219 si art. 267 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă, precum si ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 222 si art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă, precum si ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Petrom” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 14.061/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale si care constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 723D/2011.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca inadmisibilă, sens în care invocă Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.424/2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 8 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 14.061/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 222 si ari. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă, precum si ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Petrom” - S.A. din Bucuresti într-o cauză civilă având ca obiect obligatia de a face.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile legale criticate sunt într-o vădită contradictie cu litera si spiritul Constitutiei, deoarece nu impun imperativ ca sindicatele să fie parte în proces. Cu alte cuvinte, solutia legislativă actuală, caracterizată printr-un “formalism excesiv”, nu recunoaste posibilitatea pentru unitate să cheme în judecată, pe cale principală sau pe cale incidentală, sindicatele, în calitatea lor de parteneri de dialog social, implicati în procesul de asigurare a păcii sociale. Se încalcă astfel egalitatea în fata legii a unitătii si a salariatilor, care presupune egalitatea de arme juridice utilizate în conflictele de muncă, dreptul unitătii de apărare, drept al cărui exercitiu nu poate fi restrâns, precum si caracterul obligatoriu al conventiilor colective încheiate în urma dialogului social.

De asemenea, autorul exceptiei sustine că prevederile legale criticate impun o diferentiere arbitrară de regim juridic între conflictele de interese si cele de drepturi, pe de parte, si de reglementare a rolului sindicatelor în cadrul conflictelor de drepturi, pe de altă parte, în timp ce mentinerea în legislatia actuală a art. 222 si art. 282 din Legea nr. 53/2003, a art. 73 din Legea nr. 168/1999 si a art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 reprezintă o incoerentă legislativă în privinta calitătii procesuale a sindicatelor la rezolvarea conflictelor de drepturi. Totodată, rolul recunoscut sindicatelor prin Legea fundamentală nu poate fi limitat în mod arbitrar de legiuitor, care alege să dea sindicatelor doar drepturi de reprezentare, fără posibilitatea unitătii de a formula cereri în contradictoriu cu acestea, în legătură cu executarea contractului colectiv de muncă negociat.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 222si art. 282 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.

Curtea constată că, ulterior sesizării sale, art. 222 din Legea nr. 53/2003 a fost modificat prin art. I pct. 77 din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011, preluându-se solutia legislativă contestată; în urma acestei modificări, Legea nr. 53/2003 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, solutiile legislative criticate cuprinse în art. 222 si art. 282 regăsindu-se în prezent în art. 219 si art. 267 din lege.

Aceste prevederi de lege au următoarea redactare:

- Art. 219: “La cererea membrilor lor, sindicatele pot să îi reprezinte pe acestia în cadrul conflictelor de muncă, în conditiile legii.”;

- Art. 267: “Pot fi părti în conflictele de muncă:

a) salariatii, precum si orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligatii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;

b) angajatorii - persoane fizice si/sau persoane juridice -, agentii de muncă temporară, utilizatorii, precum si orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăsurată în conditiile prezentului cod;

c) sindicatele si patronatele;

d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocatie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă.”

De asemenea, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie si prevederile art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, si ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, cu următorul continut:

- Art. 73 din Legea nr. 168/1999: “Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate, după cum urmează:

a) măsurile unilaterale de executare, modificare suspendare sau încetare a contractului de muncă, inclusiv deciziile de imputare sau angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data la care cel interesat a luat cunostintă de măsura dispusă;

b) constatarea nulitătii unui contract individual sau colectiv de muncă poate fi cerută de părti pe întreaga perioadă în care contractul respectiv este în fiintă;

c) constatarea încetării unui contract colectiv de muncă poate fi cerută până la încheierea unui nou contract colectiv de muncă;

d) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate si restituirea unor sume care au format obiectul unor plăti nedatorate pot fi cerute de salariati în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.”;

- Art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003: “în exercitarea atributiilor prevăzute la alin. (1) organizatiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice actiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula actiune în justitie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Actiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizatia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renuntă la judecată.”

Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 54/2003 si Legea nr. 168/1999 au fost abrogate prin prevederile art. 224 lit. a) si b) din Legea dialogului social nr. 62/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011.

Având însă în vedere considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, din care se desprinde, în esentă, necesitatea analizării constitutionalitătii acelor dispozitii de lege care sunt aplicabile spetei în care s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, Curtea urmează a exercita controlul de constitutionalitate cu privire la prevederile art. 219 si art. 267 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 73 din Legea nr. 168/1999, precum si ale art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003.

Autorul exceptiei consideră că textele de lege criticate sunt contrare dispozitiilor din Constitutie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 9 privind sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale, art. 16 alin. (1) si (2) care consacră principiul egalitătii în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare, art. 40 alin. (1) referitor la dreptul de asociere, art. 41 alin. (5) privind dreptul la negocieri colective în materie de muncă si caracterul obligatoriu al conventiilor colective si art. 53 referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. Sunt invocate totodată dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstitutionalitate, ci solicită, de fapt, modificarea si completarea prevederilor legale, fapt ce excedează competentei Curtii Constitutionale, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 219 si art. 267 din Legea nr. 53/2003, ale art. 73 din Legea nr. 168/1999, precum si ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

De altfel, prin mai multe decizii, de exemplu, Decizia nr. 1.045 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 12 octombrie 2011, si Decizia nr. 1.066 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea Constitutională a respins ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a acelorasi prevederi de lege, ridicată din perspectiva unor critici similare celor formulate în situatia de fată.

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 219 si art. 267 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă, precum si ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Petrom” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 14.061/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 octombrie 2011.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu


	Copyright 1998-2024 DSC.NET All rights reserved.