MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 813/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 813         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 17 noiembrie 2011

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

204. - Lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 255/1998 privind protectia noilor soiuri de plante si a Legii nr. 186/2000 privind aderarea României la Conventia internatională pentru protectia noilor soiuri de plante din 2 decembrie 1961, revizuită la Geneva la 10 noiembrie 1972, la 23 octombrie 1978 si la 19 martie 1991

 

800. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 255/1998 privind protectia noilor soiuri de plante si a Legii nr. 186/2000 privind aderarea României la Conventia internatională pentru protectia noilor soiuri de plante din 2 decembrie 1961, revizuită la Geneva la 10 noiembrie 1972, la 23 octombrie 1978 si la 19 martie 1991

 

205. - Lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes national, judetean si local

 

801. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes national, judetean si local

 

803. - Decret privind numirea unui procuror

 

804. - Decret privind numirea unui judecător

 

805. - Decret pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Protocolului privind privilegiile si imunitătile Centrului Sud-Est European de Aplicare a Legii, semnat la Bucuresti la 24 noiembrie 2010

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

253. - Ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale privind stabilirea anumitor derogări pentru comercializarea amestecurilor de seminte de plante furajere destinate a fi utilizate pentru protectia mediului natural în România

 

1.554. - Ordin al ministrului sănătătii privind desemnarea Laboratorului de Chimia si Microbiologia Mediului si Alimentului din cadrul Institutului National de Sănătate Publică - Centrul Regional de Sănătate Publică Bucuresti ca laborator national de referintă pentru materialele si obiectele care vin în contact cu alimentele

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

Decizia nr. 22 din 17 octombrie 2011


 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

pentru modificarea si completarea Legii nr. 255/1998 privind protectia noilor soiuri de plante si a Legii nr. 186/2000 privind aderarea României la Conventia internatională pentru protectia noilor soiuri de plante din 2 decembrie 1961, revizuită la Geneva la 10 noiembrie 1972, la 23 octombrie 1978 si la 19 martie 1991

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea nr. 255/1998 privind protectia noilor soiuri de plante, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 26 ianuarie 2007, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(1) Drepturile amelioratorului asupra noilor soiuri de plante apartinând tuturor genurilor si speciilor de plante, incluzând, printre altele, hibrizii între genuri si specii, sunt protejate, recunoscute si apărate pe teritoriul României prin acordarea unui brevet pentru soi de către Institutul de Stat pentru Testarea si înregistrarea Soiurilor, denumit în continuare ISTIS, în conditiile prezentei legi.”

2. La articolul 2, literele g), j) si k) se modifică si vor avea următorul cuprins:

,,g) teste în vegetatie - experientele organizate în vegetatie pentru determinarea distinctivitătii, uniformitătii si stabilitătii (teste DUS);

j) Buletinul oficial- Buletinul Oficial de Protectie al Noilor Soiuri de Plante;

k) autoritatea natională - autoritatea pentru efectuarea testelor în vegetatie este ISTIS.”

3. La articolul 2, după litera k) se introduc trei noi litere, literele I)-n), cu următorul cuprins:

,,l) Registrul national- Registrul national al brevetelor pentru soiuri;

m) licenta de inventie - facultate concedată în tot sau în parte de titularul unui drept de proprietate industrială în favoarea unei alte persoane de a folosi dreptul său exclusiv de exploatare în schimbul unei redevente;

n) redeventa - obligatie plătibilă periodic la date fixe si sub formă de cotă pentru dreptul de a folosi proprietatea altuia în scopuri productive.”

4. La articolul 6 alineatul (1), litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,b) pe teritoriul altor state, cu mai mult de 4 ani de la înregistrarea cererii de brevet pentru soi, iar pentru pomi, arbori si arbusti ornamentali si vită-de-vie, cu mai mult de 6 ani.”

5. La articolul 7 alineatul (3), litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,b) înregistrate în catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România destinate comercializării sau în registre si cataloage similare din alte state, părti contractante la Conventie;”.

6. La articolul 11, literele a) si c) se modifică si vor avea următorul cuprins:

,,a) la sediul ISTIS;

c) în formă electronică, dacă solicitantul are această posibilitate.”

7. La articolul 12 alineatul (1), litera d) se abrogă.

8. La articolul 12, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(2) Cererea de brevet pentru soi va fi însotită de:

a) chestionarul tehnic tip UPOV, CPVO sau ghid national, completat de ameliorator;

b) dovada de plată a taxei de înregistrare a cererii;

c) documentele de prioritate;

d) o procură, dacă solicitantul este reprezentat printr-un reprezentant autorizat de ISTIS, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) lit. f).”

9. La articolul 15, alineatul (7) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(7) Dacă o cerere este depusă simultan în România si în alte tări, soiul va fi înregistrat cu aceeasi denumire în toate tările, cu exceptia cazului în care denumirea este apreciată de către ISTIS ca fiind nepotrivită.”

10. La articolul 16, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(1) În termen de o lună de la depunerea cererii de brevet pentru un nou soi, ISTIS examinează documentatia depusă de solicitant, sub aspectul regularitătii formale, respectiv al îndeplinirii conditiilor prevăzute la art. 10 alin. (1)-(4) si la art. 12.”

11. La articolul 17, alineatele (1), (2), (4) si (5) se modifică si vor avea următorul cuprins:

“(1) ISTIS va examina pe fond, în termen de 6 luni de la data înregistrării cererii, documentatia cererii de brevet pentru soi privind noutatea si denumirea soiului, potrivit prevederilor art. 6, 14 si 15.

(2) ISTIS notifică solicitantului sau succesorului său în drepturi rezultatul examinării pe fond a cererii; în cazul unui rezultat negativ, se acordă un termen de maximum 3 luni pentru răspuns din partea solicitantului.

(4) Dacă în urma examinării pe fond ISTIS hotărăste, în cadrul comisiei de examinare, că cererea îndeplineste conditiile prevăzute la art. 6-10, art. 12 si 15, soiul va fi supus examinării tehnice în centrele de testare ale ISTIS sau, pentru speciile la care ISTIS nu efectuează testul DUS, examinarea tehnică va fi efectuată de către o autoritate natională cu care ISTIS are încheiat contract administrativ bilateral tip UPOV. În cazul în care soiul pentru care s-a cerut protectie a fost examinat tehnic din punctul de vedere al distinctivitătii, stabilitătii si uniformitătii în reteaua de testare a ISTIS în vederea înregistrării în Catalogul oficial national si există un raport de examinare tehnică favorabil, acesta poate fi folosit pentru acordarea protectiei juridice a soiului. În cazul în care testul DUS a fost efectuat într-o tară membră a Uniunii Europene, raportul poate fi recunoscut ca atare si folosit pentru acordarea protectiei juridice, în conditiile Conventiei. Acest raport va fi solicitat de la autoritatea oficială implicată de către ISTIS si contravaloarea lui va fi achitată de către solicitant.

(5) Dacă cererea si documentele atasate nu îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 6-10, art. 12 si 15, iar solicitantul nu răspunde în termen notificării ISTIS si nici nu cere o prelungire a termenului de răspuns, ISTIS respinge cererea.”

12. La articolul 18, alineatele (1), (2), (4), (5), (7), (10) si (12) se modifică si vor avea următorul cuprins:

“(1) În cazul în care soiul nu a fost examinat în vegetatie din punctul de vedere al distinctivitătii, uniformitătii si stabilitătii (testul DUS), soiul candidat va fi supus unei examinări tehnice în centrele de testare ale ISTIS, pentru a se stabili:

a) dacă soiul apartine taxonului botanic declarat de solicitant;

b)dacă soiul este distinct, uniform si stabil, potrivit prevederilor art. 7-9;

c) în urma examinării tehnice prin teste pentru soiul care îndeplineste conditiile de distinctivitate, uniformitate si stabilitate se eliberează un raport de examinare tehnică.

(2) Examinarea tehnică a soiului se efectuează de către ISTIS în centrele sale de testare sau de către alte autorităti similare dintr-un stat membru al Uniunii Europene cu care ISTIS are contract administrativ bilateral.

(4) ISTIS va efectua experientele necesare în vederea stabilirii îndeplinirii conditiilor prevăzute la art. 7-9. Solicitantul va pune la dispozitie, gratuit, materialul de înmultire apartinând soiului, în cantitatea si la data cerute de către institut. În cazul în care testele vor fi efectuate de către o altă autoritate UE, materialul de înmultire va fi trimis în tara respectivă.

(5) ISTIS sau altă autoritate competentă, în termen de un an de la initierea testării soiului, va transmite solicitantului un raport interimar, iar la sfârsitul examinării, dacă soiul corespunde din punct de vedere al distinctivitătii, uniformitătii si stabilitătii, va elabora raportul de examinare tehnică.

(7) Pentru speciile de pomi fructiferi si vită-de-vie pentru care ISTIS nu are conditii de efectuare a testului DUS în centre de testare proprii, acest test poate fi efectuat de către specialisti ai ISTIS, în bazine pomicole si viticole specifice.

(10) ISTIS va respinge cererea de brevet pentru soi dacă valabilitatea testelor este infirmată.

(12) Hotărârile ISTIS pot fi atacate de către solicitant la comisia de reexaminare, în termen de 3 luni de la comunicare.”

13. La articolul 18, alineatele (3), (8), (9) si (11) se abrogă.

14. La articolul 19, alineatele (1) si (2) se modifică si vor avea următorul cuprins:

“(1) În vederea testării noului soi, ISTIS organizează teste în vegetatie în centrele de testare aflate în subordinea sa.

(2) Testele în vegetatie se organizează în conformitate cu metodologia elaborată de ISTIS, conform normelor UPOV si CPVO.”

15. Articolul 20 se abrogă.

16. Titlul articolului 21 se modifică si va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL 21

Hotărârile ISTIS”

17. La articolul 21, alineatele (1) si (4) se modifică si vor avea următorul cuprins:

“(1) Pe baza raportului de examinare tehnică, ISTIS stabileste dacă noul soi îndeplineste conditiile prevăzute la art. 6-8 si art. 15 si, după caz, acordă brevetul pentru soi sau respinge cererea de brevet pentru soi.

(4) Pe baza evolutiei cunostintelor agrobiologice, metodologia de examinare si tipul de caracteristici urmărite în cursul testării în conformitate cu normele UPOV sau CPVO pot fi modificate corespunzător, în cursul duratei de valabilitate a brevetului, fără modificarea întinderii protectiei acordate si a caracteristicilor noului soi.”

18. Articolul 24 se modifică si va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL 24

Prelungirea termenului-limită

(1) Termenele-limită privind examinarea cererii de brevet pentru soi, precum si pentru repetarea testelor în vegetatie pot fi prelungite cu până la un an, cu plata tarifelor legale.

(2) La cererea solicitantului, înaintea expirării termenelor-limită potrivit prevederilor art. 17, durata termenelor poate fi prelungită cu câte 3 luni, dar nu mai mult de două ori, sub conditia plătii tarifului legal.”

19. La articolul 26, alineatul (4) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(4) Comisia de reexaminare poate să solicite ISTIS să repete testele în vegetatie sau să folosească un expert de cultură care să participe la examinarea soiului.”

20. La articolul 28, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(2) Brevetul pentru soi si denumirea soiului se înscriu în Registrul national al brevetelor pentru soiuri, care este public si poate fi consultat de terti, cu plata tarifului de inspectare prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.”

21. Titlul articolului 29 se modifică si va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL 29

Tarife pentru eliberarea brevetului pentru soi si înregistrarea denumirii soiului”

22. La articolul 29, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(1) Pentru procedurile de examinare în fata ISTIS, solicitantul va plăti tarife stabilite prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.”

23. La articolul 29 alineatul (2), litera e) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,e) examinarea tehnică, pe grupe de specii, potrivit art. 18.”

24. La articolul 29, alineatul (3) se abrogă.

25. Articolul 30 se modifică si va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL 30

Durata de protectie a soiului

(1) Durata de protectie a soiului este de 25 de ani si se calculează de la data acordării brevetului pentru soi până la sfârsitul celui de-al 25-lea an calendaristic care urmează anului acordării.

(2) Durata de protectie pentru soiurile de pomi, arbori si arbusti ornamentali, vită-de-vie, cartofi si hamei este de 30 de ani si se calculează de la data acordării brevetului pentru soi până la sfârsitul celui de-al 30-lea an calendaristic care urmează anului acordării.”

26. La articolul 31, alineatul (5) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(5) Titularul de brevet pentru soi este îndreptătit să solicite redevente pentru exploatarea soiului protejat în cazul acordării de licente pe bază contractuală, iar licentiatul este obligat la plata sumelor de bani convenite.”


27. La articolul 31, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (51), cu următorul cuprins:

“(51) Valoarea redeventei se va stabili prin contract între titularul de brevet si cel care multiplică si exploatează pentru productie si/sau comercializează sământa si materialul săditor. Acordul titularului de brevet privind acordarea licentei pe bază contractuală va fi depus de către operatorii economici producători de seminte, în copie, la inspectoratele teritoriale pentru calitatea semintelor si a materialului săditor.”

28. La articolul 33, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(1) Pentru stimularea productiei agricole la speciile de plante prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, fermierii pot să utilizeze, să cultive soiuri, pentru a obtine recolte pentru folosul propriu, fără a detine o licentă de la titular, cu exceptia soiurilor protejate care sunt hibrizi sau soiuri sintetice.”

29. La articolul 33, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

“(11) Pentru speciile care nu sunt incluse în anexă se aplică prevederile alin. (4).”

30. La articolul 33, alineatele (4) si (10) se modifică si vor avea următorul cuprins:

“(4) Fermierii sunt obligati să plătească titularului de brevet o remuneratie echitabilă pentru folosirea semintei din soiul protejat, mai scăzută decât pretul plătit pentru o licentă de înmultire a materialului din categoria biologică minimală acceptată, folosită pentru certificarea oficială a soiului protejat.

(10) Titularul de brevet poate cere informatii agricultorilor si procesatorilor de sământă. Informatii pot fi furnizate si de organismele oficiale implicate în controlul productiei agricole, dacă aceste informatii au fost obtinute în exercitarea atributiilor de serviciu, fără alte obligatii si costuri suplimentare. Referitor la datele personale, aceste prevederi nu pot să încalce legislatia natională privind protectia individuală referitoare la procesarea si miscarea liberă a datelor personale.”

31. La articolul 36 alineatul (1), litera d) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,d) titularul de brevet pentru soi nu plăteste tarifele de mentinere în vigoare a brevetului pentru soi.”

32. La articolul 39, alineatele (5) si (8) se modifică si vor avea următorul cuprins:

“(5) Transmiterea drepturilor intră în vigoare la data încheierii perioadei de 30 de zile.

(8) O transmitere care încă nu a fost înscrisă în Registru poate să fie invocată împotriva tertilor care au dobândit drepturi ulterior datei de transmitere, dacă la data la care au dobândit aceste drepturi cunosteau că s-a făcut transmiterea.”

33. La articolul 40, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

“(11) Producerea de seminte certificate, procesarea sau comercializarea acestora pot fi transmise numai în baza contractului de licentă încheiat cu titularul de brevet în care se includ plata redeventei si durata contractului.”

34. La articolul 40, alineatul (5) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(5) La solicitarea persoanei interesate, ISTIS poate înregistra si alte transmiteri de drepturi asupra soiului protejat, cu plata tarifului legal.”

35. Titlul articolului 42 se modifică si va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL 42

Căile de atac împotriva hotărârilor ISTIS”

36. La articolul 42, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(2) Contestatia sau, după caz, cererea de revocare ori de anulare a brevetului pentru soi va fi examinată de către comisia de reexaminare, în termen de 90 de zile de la depunere, dacă dovezile permit solutionarea cauzei în acest termen. Componenta acestei comisii va fi alta decât a celei de examinare si va fi alcătuită din reprezentanti ai Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale si ai ISTIS. Conducerea ministerului va aproba componentacomisiei de reexaminare, formată din experti pe cultură.”

37. Articolul 47 se modifică si va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL 47

Competente

(1) Competentele pentru punerea în aplicare a prezentei legi apartin ISTIS.

(2) ISTIS, ca organ de specialitate în subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, este autoritatea oficială desemnată pentru acordarea protectiei juridice a soiurilor pe teritoriul României, care acordă brevete pentru noile soiuri, în conformitate cu prezenta lege si cu respectarea conventiilor la care România este parte, si are următoarele atributii:

a) înregistrează, publică si examinează cererile de acordare a brevetelor pentru noile soiuri;

b) organizează si tine Registrul national al cererilor de brevete pentru soiuri si Registrul national al brevetelor pentru soiuri;

c) editează periodic Buletinul oficial, care contine informatii cu privire la cererile de brevete pentru soiuri, la denumirea de noi soiuri si la propunerea de denumiri, precum si la noile soiuri pentru care s-a acordat brevet;

d) elaborează metodologia de examinare tehnică în vederea stabilirii distinctivitătii, uniformitătii si stabilitătii soiurilor pentru care s-a cerut acordarea protectiei în conformitate cu normele CPVO, UPOV si interne, în domeniu;

e) stabileste, pentru speciile pentru care nu există ghiduri UPOV sau CPVO, metodologia de examinare tehnică în conformitate cu normele interne si internationale în vigoare;

f) efectuează examinarea tehnică în vegetatie pentru stabilirea distinctivitătii, uniformitătii si stabilitătii (DUS) în centrele de testare, pentru soiurile la care s-a cerut acordarea protectiei;

g) atestă reprezentantii autorizati pentru procedurile privind protectia noilor soiuri de plante în fata ISTIS;

h) asigură schimbul de publicatii cu autoritătile nationale similare străine si cu organisme si organizatii internationale de profil;

i) dezvoltă relatii de cooperare cu statele-părti contractante ale Conventiei, cu Biroul UPOV si cu Oficiul comunitar.

(3) În exercitarea atributiilor sale, Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale:

a) monitorizează activitatea privind protectia dreptului de proprietate intelectuală asupra soiurilor, cu toate drepturile si obligatiile ce decurg din prezenta lege;

b) împreună cu ISTIS colaborează cu asociatiile amelioratorilor, ale titularilor de brevete pentru soiuri, ale producătorilor de seminte si material de înmultire, cu institutele si statiunile de cercetare de profil, în vederea protectiei si promovării noilor soiuri, si stabileste strategia de dezvoltare în domeniul creării de noi soiuri;

c) acordă licentă obligatorie, potrivit prevederilor art. 41 alin. (1);

d) acordă licentă obligatorie neexclusivă, potrivit prevederilor art. 41 alin. (8);


e) prin inspectoratele teritoriale pentru calitatea semintelor si materialului săditor, în cazul soiurilor protejate, solicită multiplicatorilor acordul titularului de brevet.”

38. La articolul 50, litera m) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,m) tariful de eliberare si de mentinere a brevetului pentru soi;”.

39. La articolul 51, alineatul (1) litera b) si alineatele (2) si (3) se modifică si vor avea următorul cuprins:

,,b) la ISTIS, care va functiona ca oficiu receptor al cererii de protectie.

(2) Cererea de protectie a noului soi continând documentele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2100/1994 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui regim de protectie comunitară a soiurilor de plante, depusă la ISTIS, va fi transmisă la Oficiul comunitar în interval de două săptămâni de la depunere, sub conditia plătii tarifului de înregistrare a cererii.

(3) Data de depozit a cererii la Oficiul comunitar va fi data la care se primeste o cerere completă si sunt plătite tarifele legale.”

40. La articolul 52, alineatul (3) se abrogă.

41. În tot cuprinsul legii, termenul “Oficiu” se înlocuieste cu abrevierea “ISTIS”, iar anexa se modifică si se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

Art. II. - (1) Predarea-preluarea documentelor privind protectia noilor soiurilor de plante între Oficiul de Stat pentru Inventii si Mărci si ISTIS se face pe bază de protocol, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Protocolul de predare-preluare cuprinde următoarele documente:

a) Registrul national al cererilor de brevete pentru soiuri (RNCBS);

b) Registrul national al brevetelor pentru soiuri (RNBS);

c) baza de date cu soiurile brevetate, soiuri revocate, soiuri respinse etc;

d) cererile de acordare a brevetelor de soi, în curs;

e) formularul de brevet de soi;

f) Buletinul Oficial al Brevetelor pentru Soiuri;

g) toate celelalte documente privind activitatea de protectie a noilor soiuri de plante.

(3) Cererile de brevete pentru soi înregistrate la Oficiul de Stat pentru Inventii si Mărci în conditiile Legii nr. 255/1998 privind protectia noilor soiuri de plante, republicată, pentru care nu s-a luat o hotărâre de acordare sau de respingere până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se solutionează potrivit prevederilor prezentei legi.

(4) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, ISTIS va elabora regulamentul pentru aplicarea Legii nr. 255/1998 privind protectia noilor soiuri de plante, republicată, care va fi aprobat prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.

Art. III. - Articolul 3 din Legea nr. 186/2000 privind aderarea României la Conventia Internatională pentru protectia noilor soiuri de plante din 2 decembrie 1961, revizuită la Geneva la 10 noiembrie 1972, la 23 octombrie 1978 si la 19 martie 1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 noiembrie 2000, se modifică după cum urmează:

“Art. 3. - Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale este desemnat să plătească Uniunii Internationale pentru Protectia Noilor Soiuri de Plante contributia anuală a României, determinată în conformitate cu art. 29 din Conventia internatională pentru protectia noilor soiuri de plante.”

Art. IV. - La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă:

a) Sectiunea a 3-a din Cap. II, alcătuită din art. 18-21, si anexa nr. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 41/1998 privind taxele în domeniul protectiei proprietătii industriale si regimul de utilizare a acestora, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 29 noiembrie 2006, cu modificările ulterioare;

b) Hotărârea Guvernului nr. 984/2007 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 255/1998 privind protectia noilor soiuri de plante, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 18 septembrie 2007.

Art. V. - Legea nr. 255/1998 privind protectia noilor soiuri de plante, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 26 ianuarie 2007, cu modificările si completările aduse prin prezenta lege, se va republica, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 7 noiembrie 2011.

Nr. 204.

 

ANEXA

(Anexa la Legea nr. 255/1998)

 

SPECIILE DE PLANTE AGRICOLE

la care se aplică dispozitiile privitoare la privilegiul fermierului

 

a) Plante furajere

Cicer arietinum L. - năut

Lupinus luteus L.- lupin galben

Medicago sativa L. - lucerna

Pisum sativum L. (partim.) - mazăre de câmp

Trifolium alexandrinum L. - trifoi de Alexandria

Trifolium resupinatum L. - trifoi persan

Vicia faba L. - bob

Vicia sativa L. - măzăriche

Lolium multiflorum Lam. - raigras italian

b) Cereale

Avena sativa L. - ovăz

Hordeum vulgare L. - orz

Oryza sativa L. - orez

Phalaris canariensis L. - iarba canarilor

Secale cereale L. - secară

X Triticosecale Wittm. - triticale

Triticum aestivum L. Emend, Fiori et Paol - grâu comun

Triticum du rum Desf. - grâu dur

Triticum spelta L. - grâu spelta


c) cartof

Solanum tuberosum L. - cartof

d) Plante tehnice si oleaginoase

Brassica napus L. (partim.) - rapită pentru ulei

Brassica râpa L - colza

Linum usitatissimum L. - in pentru ulei (cu exceptia inului pentru fibră)

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 255/1998 privind protectia noilor soiuri de plante si a Legii nr. 186/2000 privind aderarea României la Conventia internatională pentru protectia noilor soiuri de plante din 2 decembrie 1961, revizuită la Geneva la 10 noiembrie 1972, la 23 octombrie 1978 si la 19 martie 1991

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 255/1998 privind protectia noilor soiuri de plante si a Legii nr. 186/2000 privind aderarea României la Conventia internatională pentru protectia noilor soiuri de plante din 2 decembrie 1961, revizuită la Geneva la 10 noiembrie 1972, la 23 octombrie 1978 si la 19 martie 1991, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 7 noiembrie 2011.

Nr. 800.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea si completarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes national, judetean si local

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes national, judetean si local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 1. - Prezenta lege stabileste cadrul juridic pentru luarea măsurilor necesare executării: lucrărilor de constructie, reabilitare si modernizare a drumurilor de interes national, judetean si local, lucrărilor de constructie, reabilitare si extindere a infrastructurii feroviare publice, lucrărilor necesare dezvoltării retelei de transport cu metroul si de modernizare a retelei existente, lucrărilor de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare, precum si a infrastructurii de transport naval, lucrărilor din domeniul gospodăririi apelor, respectiv constructiile hidrotehnice si lucrările anexe, acumulările de apă permanente si nepermanente, cantoanele de exploatare, digurile de apărare împotriva inundatiilor, constructiile si instalatiile hidrometrice, instalatiile de determinare automată a calitătii apei, lucrările de amenajare, regularizare sau consolidare a albiilor, canalelor si derivatiilor hidrotehnice, statiile de pompare, precum si altor constructii hidrotehnice realizate pe ape, lucrări de renaturare, reabilitare zone umede si de asigurare a conectivitătii laterale, lucrărilor de constructie, reabilitare, modernizare si dezvoltare a statiunilor turistice de interes national, lucrărilor de constructie, reabilitare, modernizare, dezvoltare si ecologizare a zonei litorale a Mării Negre, lucrărilor de amenajare, dezvoltare sau reabilitare a pârtiilor de schi, cu instalatiile de transport pe cablu aferente, cu lucrările de amenajare, instalatiile si echipamentele de producere a zăpezii si ghetii artificiale si de întretinere a pârtiilor, instalatiile pentru iluminatul pârtiilor de schi si alte echipamente necesare dezvoltării domeniului schiului, amenajarea, dezvoltarea sau reabilitarea pârtiilor destinate practicării celorlalte sporturi de iarnă - biatlon, bob, sanie, sărituri de la trambulină -, a patinoarelor si echiparea cu instalatii si echipamente corespunzătoare, cuprinse în Programul national de dezvoltare a turismului «Schi în România», aprobat prin Legea nr. 526/2003, cu modificările si completările ulterioare, lucrărilor de interes national pentru realizarea, dezvoltarea si producerea de energie electrică, transportului si distributiei de gaze naturale, de extractie a gazelor naturale, lucrărilor de dezvoltare, modernizare si reabilitare a Sistemului national de transport al titeiului, gazolinei, etanului, condensatului si gazelor naturale si lucrărilor miniere de interes national pentru exploatarea zăcămintelor de lignit, care se execută în baza unei licente de exploatare, lucrărilor pentru realizarea Sistemului national al perdelelor forestiere de protectie, lucrărilor pentru împădurirea terenurilor degradate, precum si, în situatia în care nu există o altă solutie tehnică, lucrărilor de interes public de constructie, reabilitare si modernizare a infrastructurii de alimentare cu apă, a infrastructurii de apă uzată si lucrărilor de constructie, reabilitare si modernizare a statiilor de epurare.”

2. La articolul 2 alineatul (1), literele d) si e) se modifică si vor avea următorul cuprins:

,,d) lucrările de interes national pentru realizarea, dezvoltarea si producerea de energie electrică, transport si distributie de gaze naturale, extractiei de gaze naturale, precum si lucrările de dezvoltare, modernizare si reabilitare a Sistemului national de transport al titeiului, gazolinei, etanului, condensatului;

e) lucrările miniere de interes national pentru exploatarea zăcămintelor de lignit, care se execută în baza unei licente de exploatare de către operatorii economici aflati sub autoritatea Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri;”.

3. La articolul 2 alineatul (1), după litera g) se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins:

,,h) lucrările de interes public de constructie, reabilitare si modernizare a infrastructurii de alimentare cu apă, a infrastructurii de apă uzată si lucrările de constructie, reabilitare si modernizare a statiilor de epurare.”

4. La articolul 2 alineatul (3), literele d) si e) se modifică si vor avea următorul cuprins:

,,d) Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, prin societătile comerciale care functionează sub autoritatea sa, pentru lucrările miniere de interes national pentru exploatarea zăcămintelor de lignit, care se execută în baza unei licente de exploatare, si prin societătile comerciale producătoare de energie electrică aflate sub autoritatea sa, pentru lucrările de producere a energiei electrice, Societatea Natională de Transport Gaze Naturale «Transgaz» - S.A. Medias si Societatea Natională de Gaze Naturale «Romgaz» - S.A. Medias, pentru extractia gazelor naturale, si Societatea Comercială «Conpet» S.A. Ploiesti pentru lucrările de dezvoltare, modernizare si reabilitare a Sistemului national de transport al titeiului, gazolinei, etanului si condensatului, precum si societătile de proiect care au actionari companii/societăti nationale/societăti comerciale cu capital majoritar de stat;

e) unitătile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritătile administratiei publice locale sau de aeroporturile de interes local pentru lucrările de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare proprii, precum si de autoritătile administratiei publice locale pentru lucrările de interes public de constructie, reabilitare si modernizare a infrastructurii de alimentare cu apă, a infrastructurii de apă uzată si pentru lucrările de constructie, reabilitare si modernizare a statiilor de epurare.”

5. La articolul 6, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

“(21) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), pentru fâsia de teren lată de maximum 300 m măsurati pe orizontală de la linia cea mai înaintată a mării în directia uscatului sau până la limita falezelor care sunt în contact cu marea ori cu proprietatea publică a statului, respectiv până la 10 m în spatele crestei falezei, exproprierea pentru cauză de utilitate publică se face conform coridorului de expropriere stabilit în baza documentatiilor topocadastrale întocmite în Sistemul national de proiectie Stereografic 1970, care contine si lista imobilelor ce urmează a fi expropriate, aprobate prin hotărâre a Guvernului.”

6. La articolul 8, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(2) În termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligatia prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.”

7. La articolul 8, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (21) si (22), cu următorul cuprins:

“(21) În cazul exproprierii pentru realizarea obiectivelor de ecologizare si de reabilitare a zonei litorale a Mării Negre, proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligatia prezentării la sediul expropriatorului în termen de 20 de zile lucrătoare de la data notificării prevăzute la alin. (1), în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.

(22) Prin notificarea prevăzută la alin. (1) se va stabili si termenul de eliberare a imobilului, care nu poate fi mai mic de 30 de zile lucrătoare.”

8. La articolul 9, alineatele (1) si (3) se modifică si vor avea următorul cuprins:

“Art. 9. - (1) În termen de 5 zile lucrătoare de la expirarea termenelor prevăzute la art. 8, expropriatorul are obligatia emiterii deciziei de expropriere.

(3) Decizia de expropriere se emite si îsi produce efectele si în situatia în care proprietarii imobilelor cuprinse în listă nu se prezintă în termenele stabilite la art. 8, nu prezintă un titlu valabil sau nu sunt cunoscuti proprietarii, precum si în situatia succesiunilor nedeschise ori a succesorilor necunoscuti sau în care nu se ajunge la o întelegere privind valoarea despăgubirii.”

9. La articolul 28, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 28. - (1) Bunurile imobile, proprietate publică a unitătilor administrativ-teritoriale, care sunt afectate de lucrările de utilitate publică trec, în conditiile legii, în proprietatea publică a statului si în administrarea reprezentantilor expropriatorilor în termen de 30 de zile de la înstiintarea unitătii administrativ-teritoriale. Fac exceptie de la prevederile prezentului alineat lucrările de constructie de drumuri de interes judetean si cele aferente dezvoltării aeroporturilor de interes local, precum si lucrările de interes public de constructie, reabilitare si modernizare a infrastructurii de alimentare cu apă, a infrastructurii de apă uzată si lucrările de constructie, reabilitare si modernizare a statiilor de epurare.”

10. La articolul 28, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

“(11) Prin derogare de la prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările si completările ulterioare, la expirarea termenului prevăzut la alin. (1) bunurile imobile care sunt afectate de lucrările de utilitate publică trec de drept din proprietatea publică a unitătilor administrativ-teritoriale în proprietatea publică a statului si în administrarea reprezentantilor expropriatorilor.”


11. La articolul 28, alineatul (3) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(3) În cazul bunurilor imobile aflate în proprietatea publică sau privată a statului si în administrarea institutiilor publice, institutelor de cercetare-dezvoltare, regiilor autonome, precum si a oricăror altor autorităti publice, al căror regim a fost stabilit prin legi speciale, în vederea realizării obiectivelor de importantă natională prevăzute în prezenta lege, transferul dreptului de administrare se efectuează prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 15 zile de la data aprobării indicatorilor tehnico-economici ai obiectivelor.”

12. Articolul 31 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 31. - Expropriatorul poate folosi orice documentatie tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 7 noiembrie 2011.

Nr. 205.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes national, judetean si local

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes national, judetean si local si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 7 noiembrie 2011.

Nr. 801.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind numirea unui procuror

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 713 din data de 11 octombrie 2011,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Cret Cristian se numeste în functia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiesti.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 14 noiembrie 2011.

Nr. 803.


PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind numirea unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 696 din 4 octombrie 2011,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Grejdeanu Aurelia Irina se numeste în functia de judecător la Judecătoria Constanta.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 14 noiembrie 2011.

Nr. 804.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Protocolului privind privilegiile si imunitătile Centrului Sud-Est European de Aplicare a Legii, semnat la Bucuresti la 24 noiembrie 2010

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1)si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, precum si ale art.19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 200 din 5 octombrie 2011,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se supune spre ratificare Parlamentului Protocolul privind privilegiile si imunitătile Centrului Sud-Est European de Aplicare a Legii, semnat la Bucuresti la 24 noiembrie 2010, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

 

Bucuresti, 14 noiembrie 2011.

Nr. 805.


 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind stabilirea anumitor derogări pentru comercializarea amestecurilor de seminte de plante furajere destinate a fi utilizate pentru protectia mediului natural în România

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 209.417 din 31 octombrie 2011, elaborat de Directia generală control si inspectii,

luând în considerare necesitatea armonizării legislatiei românesti cu Directiva 2010/60/UE a Comisiei din 30 august 2010 de stabilire a anumitor derogări pentru comercializarea amestecurilor de seminte de plante furajere destinate a fi utilizate pentru protectia mediului natural, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 228 din 31 august 2010,

în baza prevederilor art. 12 din Legea nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul si certificarea calitătii, comercializarea semintelor si a materialului săditor, precum si testarea si înregistrarea soiurilor de plante, republicată,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea si functionarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, precum si a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii si dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

 

ARTICOLUL 1

Definitii

 

În cuprinsul prezentului ordin se utilizează următoarele definitii:

a) zonă-sursă înseamnă:

(i) zonă desemnată ca zonă specială de conservare în conformitate cu art. 4 alin. (4) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale si a speciilor de faună si floră sălbatică; sau

(ii) zonă care contribuie la conservarea resurselor genetice vegetale, care este desemnată în conformitate cu o procedură natională bazată pe criterii comparabile cu cele prevăzute la art. 4 alin. (4) din Directiva 92/43/CEE, coroborat cu art. 1 lit. (k) si (I) din directiva respectivă, si care este gestionată, protejată si supravegheată conform unor dispozitii echivalente celor prevăzute la art. 6 si 11 din directiva respectivă;

b) loc de colectare înseamnă o parte a zonei-sursă, unde au fost colectate semintele;

c) amestec recoltat direct înseamnă un amestec de seminte comercializat asa cum a fost colectat la locul de colectare, cu sau fără curătare;

d) amestec cultivat înseamnă un amestec de seminte produs în conformitate cu următorul procedeu:

(i) semintele de specii individuale sunt prelevate la locul de colectare;

(ii) semintele mentionate la pct. (i) sunt multiplicate în afara locului de colectare ca specii unice;

(iii) semintele speciilor respective sunt apoi amestecate pentru a crea un amestec compus din genuri, specii si, după caz, subspecii care caracterizează tipul de habitat din locul de colectare.

 

ARTICOLUL 2

Amestecuri de protectie

 

(1) Prin derogare de la prevederile art. 3 alin. (1) si (2) din Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 155/2010 privind producerea în vederea comercializării si comercializarea semintelor de plante furajere, Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, prin Inspectia Natională pentru Calitatea Semintelor (INCS), prin inspectoratele teritoriale pentru calitatea semintelor si a materialului săditor (ITCSMS) si Laboratorul Central pentru Calitatea Semintelor si a Materialului Săditor Bucuresti (LCCSMS), autorizează comercializarea amestecurilor de diferite genuri, specii si, după caz, subspecii, destinate a fi utilizate pentru protectia mediului natural în contextul conservării resurselor genetice mentionate la art. 17 alin. (1) lit. (c) din ordinul mentionat. Astfel de amestecuri pot contine seminte de plante furajere prevăzute în Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 155/2010 si, în plus, seminte de plante care nu sunt plante furajere în sensul ordinului mentionat. Astfel de amestecuri sunt denumite în continuare amestec de protectie.

(2) În cazul în care un amestec de protectie contine o varietate în conservare, se aplică prevederile Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 335/2009 privind aprobarea unor derogări pentru acceptarea populatiilor locale si a soiurilor de plante agricole amenintate de eroziunea genetică adaptate natural la conditiile locale si regionale si pentru comercializarea semintelor si cartofului pentru sământă ale acestor populatii locale si soiuri.

(3) Dacă nu se prevede altfel în prezentul ordin, se aplică prevederile Ordinului ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 155/2010.

 

ARTICOLUL 3

Regiunea de origine

 

Atunci când se autorizează comercializarea unui amestec de protectie, autoritatea oficială prevăzută la art. 2 alin. (1) defineste regiunea de origine ca fiind regiunea cu care amestecul respectiv este asociat în mod natural, pe baza informatiilor furnizate de autoritatea pentru resurse genetice vegetale, respectiv LCCSMS, prin Banca de Resurse Genetice Suceava si Institutul de Stat pentru Testarea si înregistrarea Soiurilor. În cazul în care regiunea de origine se situează pe teritoriul mai multor state membre, aceasta este identificată de comun acord de toate statele membre în cauză.

 

ARTICOLUL 4

Autorizarea

 

(1) Autoritatea oficială prevăzută la art. 2 alin. (1) autorizează comercializarea amestecurilor de protectie în regiunea lor de origine cu conditia ca acele amestecuri să îndeplinească cerintele prevăzute la art. 5, în cazul amestecurilor de protectie recoltate direct, sau cerintele prevăzute la art. 6, în cazul amestecurilor de protectie cultivate.

(2) Autorizarea include următoarele elemente:

a) numele si adresa producătorului;


b) metoda de recoltare: seminte recoltate direct sau cultivate;

c) procentul în greutate al componentelor ca specii si, după caz, ca subspecii;

d) în cazul amestecurilor de protectie cultivate, o facultate germinativă specifică pentru componentele amestecului cuprinse în Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 155/2010, care nu îndeplineste prevederile referitoare la facultatea germinativă stabilite în anexa nr. 2 la Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 155/2010;

e) cantitatea de amestec pentru care este valabilă autorizarea;

f) regiunea de origine;

g) restrictia de comercializare în regiunea de origine;

h) zona-sursă;

i) locul de colectare si, în cazul unui amestec de protectie cultivat, locul de multiplicare;

j) tipul de habitat al locului de colectare; si

k) anul colectării.

(3) Referitor la prevederile alin. (2) lit. c), pentru amestecurile de protectie recoltate direct este suficient să se mentioneze componentele ca specii si, după caz, subspecii, care sunt tipice pentru tipul de habitat de la locul de colectare si care, în calitate de componente ale amestecului, sunt importante pentru protectia mediului natural în contextul conservării resurselor genetice.

 

ARTICOLUL 5

Cerinte privind autorizarea pentru amestecurile de protectie recoltate direct

 

(1) Un amestec de protectie recoltat direct trebuie să fi fost prelevat din zona sa sursă la un loc de colectare care nu a fost însământat timp de 40 de ani înainte de data depunerii cererii, mentionată la art. 7 alin. (1), de către producător. Zona-sursă este situată în regiunea de origine.

(2) Procentul componentelor amestecului de protectie recoltat direct din specii si, după caz, subspecii tipice habitatului de la locul de colectare si care, fiind componente ale amestecului, sunt importante pentru protectia mediului natural în contextul conservării resurselor genetice trebuie să fie adecvat scopului de recreare a tipului de habitat al locului de colectare.

(3) Valoarea facultătii germinative a componentelor mentionate la alin. (2) trebuie să fie suficientă pentru recrearea tipului de habitat al locului de colectare.

(4) Continutul maxim de specii si, după caz, subspecii care nu îndeplinesc conditiile prevăzute la alin. (2) nu trebuie să depăsească 1% din greutate. Amestecul de protectie recoltat direct nu trebuie să contină Avena fatua, Avena sterilis si Cuscuta spp. Continutul maxim de Rumex spp., altul decât Rumex acetosella si Rumex maritimus, nu trebuie să depăsească 0,05% din greutate.

 

ARTICOLUL 6

Cerinte privind autorizarea pentru amestecurile de protectie cultivate

 

(1) În ceea ce priveste amestecurile de protectie cultivate, sământa colectată care compune amestecul de protectie cultivat trebuie să fi fost prelevată în zona sa sursă, la un loc de colectare care nu a fost însământat timp de 40 de ani înainte de data depunerii cererii, mentionată la art. 7 alin. (1), de către producător. Zona-sursă este situată în regiunea de origine.

(2) Sământa amestecului de protectie cultivat trebuie să provină de la specii si, după caz, subspecii care caracterizează tipul de habitat de la locul de colectare si care, în calitate de componente ale amestecului, sunt importante pentru protectia mediului natural în contextul conservării resurselor genetice.

(3) În cazul în care componentele amestecului de protectie cultivat sunt seminte de plante furajere în sensul prevederilor Ordinului ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 155/2010, acestea trebuie să îndeplinească, înainte de realiza amestecul, conditiile stabilite pentru sământa comercială, prevăzute la pct. III din anexa nr. 2 la Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 155/2010, referitoare la:

(i) puritatea fizică, ce trebuie să corespundă valorilor prevăzute în coloanele 4-11 ale tabelului de la pct. I subpct. 2 lit. A din anexa nr. 2 la Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 155/2010;

(ii) continutul maxim de alte specii de plante într-un esantion, având greutatea prevăzută în coloana 4 din anexa nr. 3 la Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 155/2010 (total pe coloană), care trebuie să corespundă valorilor prevăzute în coloanele 12, 13 si 14 ale tabelului de la pct. I subpct. 2 lit. A din anexa nr. 2 la Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 155/2010;

(iii) continutul în seminte de Lupin, care trebuie să corespundă valorilor prevăzute în coloana 15 a tabelului de la pct. I subpct. 2 lit. A din anexa nr. 2 la Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 155/2010.

(4) Multiplicarea poate fi realizată în 5 generatii.

 

ARTICOLUL 7

Cerinte de procedură

 

(1) Autorizarea este acordată la cererea producătorului. Cererea este însotită de informatiile necesare verificării îndeplinirii cerintelor prevăzute la art. 4 si 5, în cazul amestecurilor de protectie recoltate direct, sau la art. 4 si 6, în cazul amestecurilor de protectie cultivate.

(2) În ceea ce priveste amestecurile de protectie recoltate direct, statul membru pe teritoriul căruia este situat locul de colectare efectuează inspectii vizuale, prin autoritatea oficială prevăzută la art. 2 alin. (1). Aceste inspectii vizuale sunt efectuate la locul de colectare în cursul perioadei de vegetatie, la intervale adecvate, pentru a garanta că amestecul îndeplineste cel putin cerintele în materie de autorizare prevăzute la art. 5 alin. (2) si (4). Autoritatea oficială prevăzută la art. 2 alin. (1) care a efectuat inspectiile vizuale consemnează în scris rezultatele acestora.

(3) La examinarea cererii pentru autorizarea amestecurilor de protectie cultivate, autoritatea oficială prevăzută la art. 2 alin. (1) efectuează teste sau se asigură că sunt efectuate teste sub supravegherea sa oficială, pentru a verifica faptul că amestecul îndeplineste cel putin cerintele în materie de autorizare prevăzute la art. 6 alin. (2) si (3). Testele se efectuează în conformitate cu metodele internationale actuale sau, în cazul în care nu există astfel de metode, în conformitate cu orice metode corespunzătoare. Autoritatea oficială prevăzută la art. 2 alin. (1) se asigură că esantioanele destinate acestor teste sunt prelevate din loturi omogene si că acestea respectă cerintele privind greutatea lotului si greutatea esantioanelor prevăzute la art. 8 alin. (4) din Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 155/2010.

 

ARTICOLUL 8

Restrictia cantitativă

 

Autoritatea oficială prevăzută la art. 2 alin. (1) se asigură că totalul cantitătii de seminte de amestecuri de protectie comercializate în fiecare an nu depăseste 5% din greutatea totală a tuturor amestecurilor de seminte de plante furajere


prevăzute în Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 155/2010 si comercializate pe teritoriul său, în anul de piată respectiv.

 

ARTICOLUL 9

Aplicarea restrictiilor cantitative

 

(1) În cazul amestecurilor de protectie recoltate direct, producătorii au obligatia de a notifica autoritătii oficiale prevăzute la art. 2 alin. (1), înainte de începerea fiecărui sezon de productie, cantitatea de seminte de amestecuri de protectie pentru care intentionează să solicite o autorizare, precum si suprafata si pozitionarea locului sau locurilor de colectare preconizat(e). În cazul amestecurilor de protectie cultivate, producătorii au obligatia de a comunica autoritătii oficiale prevăzute la art. 2 alin. (1), înainte de începerea fiecărui sezon de productie, cantitatea de seminte de amestecuri de protectie pentru care intentionează să solicite o autorizare, suprafata si pozitionarea locului sau locurilor de colectare preconizat (e), precum si suprafata si pozitionarea locului sau locurilor de multiplicare preconizat(e).

(2) În cazul în care, pe baza notificărilor mentionate la alin. (1), cantitătile stabilite la art. 8 sunt susceptibile de a fi depăsite, autoritatea oficială prevăzută la art. 2 alin. (1) alocă fiecărui producător în cauză cantitatea pe care este autorizat să o comercializeze în anul respectiv.

 

ARTICOLUL 10

Sigilarea ambalajelor

 

(1) Autoritatea oficială prevăzută la art. 2 alin. (1) garantează că amestecurile de protectie pot fi comercializate numai în ambalaje închise si sigilate.

(2) În vederea asigurării sigilării, sistemul de sigilare trebuie să cuprindă cel putin eticheta sau aplicarea unui sigiliu.

(3) Ambalajele mentionate la alin. (1) sunt sigilate astfel încât să nu poată fi deschise fără deteriorarea dispozitivului de sigilare sau fără a se lăsa urme de manipulare frauduloasă pe eticheta furnizorului ori pe ambalaj sau recipient.

 

ARTICOLUL 11

Etichetarea

 

(1) Autoritatea oficială prevăzută la art. 2 alin. (1) garantează că ambalajele si recipientele amestecurilor de protectie poartă o etichetă a furnizorului sau o mentiune tipărită ori stampilată direct pe ambalaj, ce cuprinde cel putin următoarele informatii:

a) mentiunea “norme si standarde UE”;

b) numele si adresa persoanei responsabile cu aplicarea etichetelor sau marca de identificare a acesteia;

c) metoda de recoltare: seminte recoltate direct sau cultivate;

d) anul sigilării, exprimat după cum urmează: “sigilat ...” (anul);

e) regiunea de origine;

f) zona-sursă;

g) locul de colectare;

h) tipul de habitat al locului de colectare;

i) mentiunea “amestec de seminte de plante furajere de protectie, destinat a fi utilizat într-o zonă cu acelasi habitat ca si locul de colectare, fără a tine seama de conditiile biotice”;

j) numărul de referintă al lotului, atribuit de persoana responsabilă cu aplicarea etichetelor;

k) procentul în greutate al componentelor pe specii si, după caz, pe subspecii;

l) greutatea netă sau brută declarată;

m) în cazul în care se utilizează pesticide granulate, substante de drajare sau alti aditivi solizi, se indică natura aditivului, precum si raportul aproximativ dintre greutatea glomerulelor sau a semintelor pure si greutatea totală; si

n) în cazul amestecurilor de protectie cultivate, valoarea efectivă a facultătii germinative pentru componentele amestecului, prevăzute în Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 155/2010, a căror germinatie nu corespunde prevederilor anexei nr. 2 la Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 155/2010.

(2) Referitor la informatiile prevăzute la alin. (1) lit. k), este suficient să se indice componentele amestecurilor de protectie recoltate direct, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3).

(3) Referitor la informatiile prevăzute la alin. (1) lit. n), este suficient să se indice o medie a procentului de germinatie, în cazul în care numărul procentelor specifice de germinatie solicitate este mai mare de 5.

 

ARTICOLUL 12

Monitorizarea

 

Autoritatea oficială prevăzută la art. 2 alin. (1) se asigură, prin monitorizare oficială, că sunt respectate prevederile prezentului ordin.

 

ARTICOLUL 13

Raportarea

 

Producătorii care îsi desfăsoară activitatea pe teritoriul României notifică autoritătii oficiale prevăzute la art. 2 alin. (1), pentru fiecare sezon de productie, cantitatea de amestecuri de protectie comercializate. Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale (MADR), prin INCS, raportează, la cerere, Comisiei Europene si celorlalte state membre cantitatea de amestecuri de protectie comercializate pe teritoriul României.

 

ARTICOLUL 14

Notificarea către organizatiile recunoscute în domeniul resurselor genetice vegetale

 

La cerere, autoritatea oficială prevăzută la art. 13 comunică Comisiei Europene numele autoritătilor responsabile cu resursele genetice vegetale în România.

 

ARTICOLUL 15

Intrarea în vigoare

 

Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

*

Prezentul ordin transpune Directiva 2010/60/UE a Comisiei din 30 august 2010 de stabilire a anumitor derogări pentru comercializarea amestecurilor de seminte de plante furajere destinate a fi utilizate pentru protectia mediului natural, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 228 din 31 august 2010.

 

Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale,

Valeriu Tabără

 

Bucuresti, 1 noiembrie 2011.

Nr. 253.

 


MINISTERUL SĂNĂTĂTII

 

ORDIN

privind desemnarea Laboratorului de Chimia si Microbiologia Mediului si Alimentului din cadrul Institutului National de Sănătate Publică - Centrul Regional de Sănătate Publică Bucuresti ca laborator national de referintă pentru materialele si obiectele care vin în contact cu alimentele

 

Văzând Referatul de aprobare al Directiei sănătate publică si control în sănătate publică nr. RL 2.709/2011 din cadrul Ministerului Sănătătii,

având în vedere art. 33 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformitătii cu legislatia privind hrana pentru animale si produsele alimentare si cu normele de sănătate animală si de bunăstare a animalelor,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul sănătătii emite următorul ordin:

Art. 1. - Laboratorul de Chimia si Microbiologia Mediului si Alimentului din cadrul Institutului National de Sănătate Publică - Centrul Regional de Sănătate Publică Bucuresti se desemnează ca laborator national de referintă pentru materialele si obiectele care vin în contact cu alimentele.

Art. 2. - Atributiile si responsabilitătile laboratorului national de referintă pentru materialele si obiectele care vin în contact cu alimentele sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Institutul National de Sănătate Publică va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii,

Ritli Ladislau

 

Bucuresti, 11 noiembrie 2011.

Nr. 1.554.

 

ANEXA

 

Atributiile si responsabilitătile laboratorului national de referintă pentru materialele si obiectele care vin în contact cu alimentele

 

Laboratorul national de referintă pentru materialele si obiectele care vin în contact cu alimentele are următoarele atributii si responsabilităti:

1. colaborează cu laboratoarele de referintă comunitare, cu laboratoarele de referintă nationale din statele membre ale Uniunii Europene, precum si cu alte organizatii de profil din Uniunea Europeană si din tări terte, în domeniul materialelor care vin în contact cu alimentele, în vederea îmbunătătirii capacitătii de supraveghere si control al materialelor si obiectelor care vin în contact cu alimentele;

2. coordonează, pentru domeniul materialelor si obiectelor care vin în contact cu alimentele, activitătile laboratoarelor directiilor de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti responsabile pentru analiza probelor prelevate în cadrul controlului oficial;

3. organizează teste de intercomparare cu laboratoarele directiilor de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti, asigură urmărirea adecvată a acestor teste comparative;

4. se asigură că informatiile furnizate de laboratoarele de referintă comunitare sunt transmise directiei de specialitate din Ministerul Sănătătii, precum si laboratoarelor directiilor de sănătate publică judetene;

5. stabileste, pe baza recomandărilor laboratoarelor de referintă comunitare în domeniul materialelor si obiectelor care vin în contact cu alimentele, metodele de analiză utilizate de către laboratoarele directiilor de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti;

6. stabileste criteriile de performantă si efectuează studii de validare care să demonstreze aplicabilitatea metodelor de analiză utilizate pentru testarea probelor prelevate în cadrul controlului oficial, în conformitate cu ghidurile internationale privind procedura de validare;

7. participă la activitătile de standardizare a metodelor de analiză pentru materialele si obiectele care vin în contact cu alimentele întreprinse de laboratoarele comunitare de referintă sau de către alte organizatii si institutii de profil;

8. participă la testele de intercomparare organizate de laboratoarele de referintă comunitare;

9. efectuează contra cost, pe cheltuiala solicitantului, expertiza materialelor si obiectelor care vin în contact cu alimentele, prin utilizarea de metode de confirmare sau de referintă;

10. acordă consultantă tehnică laboratoarelor directiilor de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti si asigură instruirea personalului din cadrul laboratoarelor care efectuează analize ale materialelor care vin în contact cu alimentele;

11. asimilează, elaborează si validează metode de analiză în domeniul materialelor si obiectelor care vin în contact cu alimentele;

12. participă, în cadrul unor proiecte de cercetare din domenii de specialitate sau conexe, la programe initiate de către institute de cercetare, de către universităti sau de către organisme si autorităti de reglementare, pe plan national sau international, cu respectarea legislatiei în vigoare.


 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII

DECIZIA Nr. 22

din 17 octombrie 2011

 

Dosar nr. 24/2011

 

Rodica Aida Popa -vicepresedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele completului

Lavinia Curelea - presedintele Sectiei I civile

Corina Michaela Jîjîie - presedintele Sectiei penale

Gabriela Victoria Bîrsan - presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal

Adrian Bordea -presedintele Sectiei a II-a civile

Raluca Moglan - judecător Sectia I civilă

Românită Vrânceanu - judecător Sectia I civilă

Bianca Elena Tăndărescu - judecător Sectia I civilă

Cretu Dragu - judecător Sectia I civilă

Carmen Elena Popoiag - judecător Sectia I civilă

Florentin Sorin Drăgut - judecător Sectia I Civilă - judecător raportor

Corina Alina Corbu - judecător Sectia de contencios administrativ si fiscal

Carmen Frumuselu - judecător Sectia de contencios administrativ si fiscal - judecător raportor

Iuliana Rîciu - judecător Sectia de contencios administrativ si fiscal

Gabriela Bogasiu - judecător Sectia de contencios administrativ si fiscal

Liliana Visan - judecător Sectia de contencios administrativ si fiscal

Gheorghita Lutac - judecător Sectia de contencios administrativ si fiscal

Viorica Trestianu - judecător Sectia a II-a civilă

Elena Daniela Marta - judecător Sectia a II-a civilă

Roxana Popa - judecător Sectia a II-a civilă

Aurelia Motea - judecător Sectia a II-a civilă

Maura Olaru - judecător Sectia a II-a civilă

Minodora Condoiu - judecător Sectia a II-a civilă

Vasile Alixandri - judecător Sectia penală

Mariana Ghena - judecător Sectia penală

 

Completul competent să judece recursul în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 24/2011 este legal constituit conform dispozitiilor art. 3306 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, si ale art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativă a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificările si completările ulterioare.

Conform dispozitiilor art. 3306 alin. (8) din Codul de procedură civilă, la sedinta de judecată participă toti judecătorii Completului competent să judece recursul în interesul legii.

Sedinta completului este prezidată de doamna judecător Rodica Aida Popa, vicepresedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, procuror-sef adjunct al Sectiei judiciare - Serviciul judiciar civil.

La sedinta de judecată participă doamna Niculina Vrâncut, magistrat-asistent în cadrul Sectiilor Unite, desemnată în conformitate cu dispozitiile art. 273 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativă a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificările si completările ulterioare.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati privind competenta functională a tribunalelor (civil sau comercial si de contencios administrativ si fiscal) în solutionarea recursului în materie de contestatie la executare propriu-zisă, prevăzută de dispozitiile art. 399 din Codul de procedură civilă.

Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin a sustinut punctul de vedere exprimat în scris si depus la dosar de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie cu referire la hotărârile judecătoresti anexate acestui punct de vedere.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

1. Problema de drept ce a generat practica neunitară

Prin recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati s-a arătat că la nivelul tribunalelor din raza teritorială a Curtii de Apel Galati există o practică neunitară în ceea ce priveste competenta functională a tribunalelor (civil sau comercial si de contencios administrativ si fiscal) în solutionarea recursului în materia contestatiei la executare propriu-zise, prevăzute de art. 399 din Codul de procedură civilă.

2. Examenul jurisprudential

Se sustine în cuprinsul recursului în interesul legii că tribunalele din raza teritorială a Curtii de Apel Galati au solutionat în mod divergent problema competentei functionale a sectiilor din cadrul aceleiasi instante, învestite cu solutionarea recursurilor în materia contestatiei la executare propriu-zisă, reglementată de dispozitiile art. 399 din Codul de procedură civilă.

3. Solutiile pronuntate de instantele judecătoresti

3.1. Într-o primă opinie s-a considerat că sectia competentă să solutioneze contestatia la executare propriu-zisă este cea comercială si/sau de contencios administrativ, în functie de natura litigiului.

În sustinerea acestei opinii s-a avut în vedere, ca prim argument, necesitatea respectării principiului specializării judecătorului.

S-a mai retinut că etapa executării este ultima în cadrul procesului civil si, atâta vreme cât se recunoaste competenta functională a sectiei comerciale si/sau de contencios administrativ de a judeca în fond/căi de atac actiunile privitoare la actele juridice comerciale sau administrative fiscale, nu ar fi logic ca faza finală a procesului să intre în competenta altei sectii, creându-se astfel o deosebire artificială între faza judecătii si cea a executării.

În contextul examinat au fost invocate si considerentele referitoare la principiul specializării, retinute în Decizia nr. XV/2007, pronuntată de Înalta Curte de Casatie si Justitie, constituită în Sectii Unite.

S-a mai apreciat că din interpretarea dispozitiilor generale ale art. 2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în raport cu cele speciale ale art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, si ale Ordonantei Guvernului nr. 2/2011 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, nu rezultă că ar fi exclusă competenta Sectiei de contencios administrativ si fiscal a tribunalului de a solutiona astfel de recursuri, în conditiile în care competenta în primă instantă revine judecătoriei.

Totodată, s-a invocat ca argument si natura specială, derogatorie de la dreptul comun, reprezentat de Codul de procedură civilă, a dispozitiilor Codului de procedură fiscală, care reprezintă sediul materiei pentru contestatia la executare, în situatia în care titlul executoriu este un act administrativ fiscal si care nu contine nicio normă de trimitere la Codul de procedură civilă.

3.2. Într-o altă opinie, contestatia la executare se solutionează de sectia civilă a tribunalului, deoarece în cadrul acesteia se analizează aspectele ce vizează modul de aplicare si interpretare a dispozitiilor legale privitoare la executarea silită, ce constituie ultima fază a procesului civil, indiferent de natura sau materia juridică în cadrul căreia s-a emis titlul executoriu.

Cât priveste împrejurarea că, în considerentele Deciziei nr. XV/2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, constituită în Sectii Unite, s-a exprimat opinia că, în anumite situatii, ar trebui ca anumite recursuri în materia contestatiei la executare să se judece la sectia comercială, s-a considerat că nu pot fi aplicabile dispozitiile deciziei în interesul legii mentionate, deoarece obiectul examinării în acel caz l-au constituit divergentele jurisprudentiale referitoare la competenta materială de solutionare a diverselor categorii de contestatii la executare, iar nu solutiile diferite privind competenta functională a sectiilor din cadrul aceleiasi instante - cazul în spetă.

Pe de altă parte, s-a retinut că ceea ce produce efecte obligatorii pentru instante este dispozitivul deciziei în interesul legii, iar nu considerentele acesteia, mai ales acele părti din considerente care excedează limitelor sesizării.

4. Raportul asupra recursului în interesul legii

Proiectul de solutie propus prin raportul în cauză a vizat respingerea sesizării Colegiului de conducere al Curtii de Apel Galati, privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 2 pct. 3 din Codul de procedură civilă, raportat la prevederile art. 399-400 din Codul de procedură civilă, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ conditiile prevăzute de art. 329 si art. 3305 din Codul de procedură civilă.

5. Înalta Curte:

Înainte de a proceda la o analiză în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casatie si Justitie constată că nu sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate a recursului în interesul legii fată de prevederile art. 329 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 329 din Codul de procedură civilă “Pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii de către toate instantele judecătoresti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, colegiul de conducere al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, colegiile de conducere ale curtilor de apel, precum si Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curti de Casatie si Justitie să se pronunte asupra problemelor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecătoresti”, iar conform art. 3305 din acelasi act normativ, “Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecătii au fost solutionate în mod diferit prin hotărâri judecătoresti irevocabile, care se anexează cererii”.

Din aceste dispozitii legale rezultă că obiectul recursului în interesul legii vizează problemele de drept care au fost solutionate diferit prin hotărâri judecătoresti irevocabile.

Recursul în interesul legii poate avea ca obiect numai acele părti din hotărâri care se referă la probleme de drept ce au primit o solutionare diferită din partea instantelor; per a contrario, nu poate avea ca obiect elemente de fapt ale cauzei sau chestiuni de organizare si functionare administrativă a instantelor.

O altă conditie de admisibilitate a recursului în interesul legii este existenta unor hotărâri judecătoresti irevocabile, prin care să se fi statuat în mod diferit asupra aceleiasi probleme de drept.

Din hotărârile anexate sesizării în cauză, în număr de 19, pronuntate de două tribunale din raza teritorială a Curtii de Apel Galati, nu rezultă îndeplinirea acestor conditii.

Astfel, problema de drept evocată în recursul în interesul legii de către Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati îsi găseste rezolvarea doar într-o singură hotărâre anexată (încheierea din 12 octombrie 2010, Dosarul nr. 4.599/231/2010, a Tribunalului Vrancea, Sectia civilă), prin celelalte hotărâri anexate nefiind analizată problema de drept a competentei functionale a sectiilor. În aceste din urmă hotărâri, problema competentei functionale a fost rezolvată exclusiv pe cale administrativă, nefăcând obiect de dezbatere juridică.

Reiese, asadar, că argumentele cuprinse în sesizare privind conturarea în practica instantelor de judecată a două opinii privind competenta de solutionare a recursului în materia contestatiei la executare nu se regăsesc în continutul hotărârilor anexate de către autorul sesizării.

Sesizat ulterior de Înalta Curte de Casatie si Justitie în vederea verificării existentei unei practici neunitare la nivelul tării, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a exprimat si a depus la dosar punctul său de vedere si a făcut un examen jurisprudential referitor la problema de drept în discutie, anexând o serie de hotărâri judecătoresti, care ar releva orientări jurisprudentiale diferite în materie.

În legătură cu problema de drept în privinta căreia s-a considerat că instantele nu au un punct de vedere unitar, se constată că situatiile invocate în sprijinul solicitării de pronuntare a unei decizii de interpretare a legii nu constituie aspecte de aplicare diferită a vreunei dispozitii legale. De altfel, nici în sesizarea formulată de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati si nici în punctul de vedere exprimat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie nu au fost indicate expres reglementări susceptibile de interpretări diferite. Rezolvarea diferită a chestiunii referitoare la competenta functională a tribunalelor în solutionarea contestatiei în anulare nu îsi are temeiul în niciun text care să poată fi propus spre interpretare Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

Scopul urmărit prin reglementarea institutiei recursului în interesul legii, astfel cum rezultă din prevederile art. 329 din Codul de procedură civilă, este acela de a asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii de către toate instantele judecătoresti.

În cauză însă, asa cum s-a arătat, problema în legătură cu care a fost sesizat Completul competent să judece recursul în interesul legii nu vizează dispozitii ale legii.


Invocarea drept temei al prezentei sesizări a principiului specializării sau a considerentelor unei decizii anterioare, pronuntate în interesul legii de către Înalta Curte de Casatie si Justitie, constituită în Sectii Unite, asupra unei alte probleme de drept, ca si a dispozitiilor art. 2 din Codul de procedură civilă, care reglementează competenta materială (ratione materiae), stabilită atât sub aspect functional (ratione oficii), cât si sub aspect procesual, nu este de natură să atragă incidenta dispozitiilor art. 329 din Codul de procedură civilă.

Ceea ce interesează în prezenta cauză este că aspectele sesizate, desi reprezintă o problemă practică, reclamă, în fapt, absenta unei norme clare si lipsite de echivoc în materie, însă acestea nu pot fi solutionate prin mijlocul procedural ales, Înalta Curte având rolul de a asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii, iar nu pe acela de a crea norme de drept.

Pe de altă parte, noile dispozitii legale în materie, respectiv cele ale Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările si completările ulterioare, în vigoare la momentul solutionării recursului în interesul legii, acordă o configuratie distinctă competentei functionale a tribunalelor.

În consecintă, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite conditiile prevăzute de art. 329 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 202/2010.

În raport cu noile reglementări legale incidente si cu evolutia jurisprudentei instantelor nationale în materie, este posibilă luarea în examinare a unei alte sesizări, formulate, eventual, dintr-o altă perspectivă.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 3307, cu referire la art. 329 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 202/2010,

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibil, recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati privind competenta functională a tribunalelor (civil sau comercial si de contencios administrativ si fiscal) în solutionarea recursului în materia contestatiei la executare propriu-zisă, prevăzută de dispozitiile art. 399 din Codul de procedură civilă.

Obligatorie, potrivit art. 3307 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronuntată în sedintă publică astăzi, 17 octombrie 2011.

 

VICEPRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

RODICA AIDA POPA

Magistrat-asistent,

Niculina Vrâncut


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.