MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 188/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 188        LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 17 martie 2011

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 115 din 1 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, precum si ale art. 2 si art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri

 

Decizia nr. 133 din 1 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 163-170 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 134 din 1 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 916 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 157 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 si art. 52 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, precum si ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Decizia nr. 159 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală, precum si ale art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului

 

Decizia nr. 160 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 202 din 10 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

31. - Decizie pentru eliberarea domnului Todea Andrei-Barbu din functia de secretar de stat la Secretariatul General al Guvernului

 

32. - Decizie pentru numirea domnului Georgescu Eugen în functia de secretar de stat la Secretariatul General al Guvernului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

12. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor pentru modificarea art. 10 din Norma sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor privind stabilirea documentelor si evidentelor veterinare necesare în cadrul activitătii de neutralizare a deseurilor de origine animală, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 80/2005

 

146. - Ordin al ministrului transporturilor si infrastructurii privind aprobarea conditiilor contractuale speciale ale contractelor pentru echipamente si constructii, inclusiv proiectare, si ale contractelor pentru constructii clădiri si lucrări ingineresti proiectate de către beneficiar ale Federatiei Internationale a Inginerilor Consultanti în Domeniul Constructiilor (FIDIC), pentru obiective de investitii din domeniul infrastructurii rutiere de transport de interes national, finantate din fonduri publice


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 115

din 1 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, precum si ale art. 2 si art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, precum si ale art. 2 si art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, exceptie ridicată de Vasile Tiba în Dosarul nr. 6.104/118/2009 al Tribunalului Constanta - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 16 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 6.104/118/2009, Tribunalul Constanta - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, ale art. 2 si art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, exceptie ridicată de Vasile Tiba.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală contravine dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece instituie o inegalitate între părtile din proces, atribuind dreptul exercitării unei căi de atac, respectiv recursul, numai procurorului în situatia desesizării. În caz de respingere a cererii de sesizare, asa cum s-a dispus în cauză, inculpatul nu are acest drept.

Cu privire la dispozitiile art. 2 din Legea nr. 143/2000, se sustine că acestea contravin art. 1 alin. (3) si art. 21 alin. (3) din Constitutie, deoarece, desi alineatul (1) ai articolului mentionat contine mai multe modalităti de săvârsire a faptei si o referire relativă si arbitrară la alte operatiuni privind circulatia drogurilor de risc, legiuitorul a înteles să instituie un singur cadru de pedepsire cu închisoarea de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, fără să facă vreo diferentiere în functie si de alte criterii obiective. Se arată că, prin aceasta, procurorul sau judecătorul, în absenta unor reglementări cu un continut univoc, au la îndemână o paletă extrem de variată de a acuza si de a condamna, conceptul de dreptate ca valoare socială fiind neîndoios afectată.

În ceea ce priveste art. 10 din Legea nr. 143/2000, acesta contravine, în opinia autorului exceptiei, dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece instituie o inegalitate între persoana care coordonează, finantează activitatea si care este mai aspru pedepsită decât persoana care săvârseste propriu-zis fapta de trafic de droguri, în una dintre modalitătile prevăzute de art. 2-9 din lege.

Tribunalul Constanta - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, precum si ale art. 2 si art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală: “împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror si de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsă,”;

- art. 2 din Legea nr. 143/2000: “(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, detinerea ori alte operatiuni privind circulatia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.”;

- art. 10 din Legea nr. 143/2000: “Organizarea, conducerea sau finantarea faptelor prevăzute la art. 2-9 se pedepseste cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3 ani.”

În motivarea exceptiei se invocă dispozitiile art. 1 alin. (3) potrivit cărora România este stat de drept, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii, ale art. 20 referitoare ia tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 privind liberul acces la justitie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 126 alin. (1) potrivit cărora justitia se realizează prin înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege, cu raportare la prevederile art. 6 paragraful 1 si paragraful 3 lit. d) si ale art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil si dreptul la un recurs efectiv în fata unei instante nationale, precum si la dispozitiile art. 14 pct. 3 lit. d) din Pactul international privind drepturile civile si politice, referitor la dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, se constata următoarele:

I. Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală în raport de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 591 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.062 din 28 noiembrie 2005, respingând exceptia invocată, Curtea a statuat că dispozitiile criticate nu sunt contrare prevederilor art. 21, 24 si 129 din Constitutie. Curtea a retinut că, potrivit art. 126 si 129 din Constitutie, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătoresti în cadrul proceduri^ de judecată, precum si modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competente, legiuitorul stabileste hotărârile judecătoresti împotriva cărora pot fi exercitate căile de atac. Acest mod de reglementare a exercitării căilor de atac împotriva încheierilor se justifică prin necesitatea de a se asigura celeritatea procesului penal într-un termen rezonabil, exigentă recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constitutional, cât si în Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care consacră la art. 6 paragraful 1 dreptul oricărei persoane “la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale”. De asemenea, Curtea a retinut că nu sunt încălcate nici prevederile art. 21 din Constitutie, deoarece legea asigură accesul persoanelor interesate la justitie, prin reglementarea posibilitătii exercitării recursului împotriva încheierilor pronuntate de instantă, odată cu exercitarea recursului împotriva sentintei sau a deciziei atacate.

Totodată, nu sunt încălcate prevederile art. 24 din Constitutie, întrucât persoana interesată îsi poate formula apărări în cadrul căii de atac prevăzute de lege, care se exercită împotriva hotărârii prin care s-a solutionat fondul cauzei, în ceea ce priveste invocarea, în sustinerea exceptiei, a încălcării dispozitiilor art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv, s-a retinut că textele legale criticate nu opresc părtile interesate de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime si de a beneficia de toate garantiile procesuale care conditionează într:o societate democratică procesul echitabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia adoptată anterior, precum si considerentele pe care aceasta se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată, inclusiv în ceea ce priveste dispozitiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, care au preluat solutia legislativă de principiu, reglementată, la momentul pronuntării deciziei mai sus mentionate, de art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală, în acelasi sens sunt si Decizia nr. 285 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, si Decizia nr. 501 din 7 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 12 mai 2009, a căror solutie de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, precum si considerentele de principiu pe care aceasta se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie.

II. În ceea ce priveste critica dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000, formulată în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) si art. 21 alin. (3) din Constitutie, se constată că aceasta nu poate fi retinută. Astfel, prin acest text de lege, legiuitorul a instituit un cadru amplu de pedepsire cu închisoarea de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, individualizarea judiciară, sub aspectul cuantumului, a pedepsei închisorii realizându-se în functie de criterii obiective concretizate în modalităti ale infractiunii de trafic de droguri. Se constată că este neîntemeiată si critica de neconstitutionalitate formulată în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, întrucât textul de lege ce face obiectul exceptiei nu aduce atingere, sub niciun aspect, dreptului părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, câtă vreme acestea se pot prevala, fără nicio îngrădire, de toate garantiile procesuale prevăzute de lege în acest sens.

III. Cât priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000, Curtea constată că nu poate fi primită critica referitoare la încălcarea art. 16 din Legea fundamentală, deoarece acestea se aplică fără niciun fel de discriminare pe considerente arbitrare tuturor celor aflati în ipoteza normei. În plus, de vreme ce, potrivit Deciziei nr. 38/2008 a înaltei Curti de Casatie si Justitie, constituită în Sectii Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 16 martie 2009, fapta de organizare, conducere sau finantare a actiunilor prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 constituie o infractiune distinctă, si nu o formă agravată a infractiunilor prevăzute la art. 2-9 din aceeasi lege, nici compararea statutului juridic al subiectilor activi ai infractiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu subiectii activi ai infractiunilor prevăzute de art. 2-9 din acelasi act normativ nu poate sustine neconstitutionalitatea normelor criticate.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, precum si ale art. 2 si art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, exceptie ridicată de Vasile Tiba în Dosarul nr. 6.104/118/2009 al Tribunalului Constanta - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 133

din 1 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 163-170 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 163-170 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Lorand Farkas în Dosarul nr. 803/119/2009 al Tribunalului Covasna - Sectia penală si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 2.314D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 2.350D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 163-167, art. 169 si art. 170 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Dan Pârvu jr., Vasile Pârvu, Dan Pârvu sn. si Gheorghe Pârvu în Dosarul nr. 357/1.372/2009 al Tribunalului pentru Minori si Familie Brasov.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La dosar, autorii Dan Pârvu si Gheorghe Pârvu au depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată din motive medicale, fără a depune acte doveditoare în sustinerea cererii.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.

Curtea, având în vedere cererea formulată, în temeiul dispozitiilor art. 24 din Constitutie privind garantarea dreptului la apărare, ale art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, dispune respingerea cererii, deoarece nu au fost atasate acte doveditoare în sustinerea acesteia.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozitiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea partială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.350D/2010 la Dosarul nr. 2.314D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 21 iunie 2010 si 7 iunie 2010, pronuntate în dosarele nr. 803/119/2009 si nr. 357/1.372/2009, Tribunalul Covasna - Sectia penală si Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 163-170 din Codul de procedură penală si, respectiv, art. 163-167, art. 169 si art. 170 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Lorand Farkas, Dan Pârvu jr., Vasile Pârvu, Dan Pârvu sn. si Gheorghe Pârvu în dosarele de ma^sus având ca obiect solutionarea unor cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale criticate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovătie si dispozitiile art. 11 pct. 1 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane acuzate de un delict de a fi prezumată nevinovată până când vinovătia sa va fi dovedită în mod legal în cursul unui proces, deoarece principiul prezumtiei de nevinovătie vizează presupunerea rezonabilă că o persoană acuzată este considerată nevinovată ab initio si în orice fază a procesului, până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoresti. Asa fiind, organul de urmărire penală sau instanta de judecată sunt obligate să nu facă, să nu întreprindă sau să nu accepte nicio actiune care să prefigureze o oarecare directie îndreptată împotriva acestui principiu.

Tribunalul Covasna - Sectia penală si Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 163 - Măsurile asigurătorii, art. 164 - Organele care aduc la îndeplinire măsurile asigurătorii, art. 165 - Procedura sechestrului, art. 166 - Procesul-verbal de sechestru si inscriptia ipotecară, art. 167 - Poprirea, art. 168 - Contestarea măsurii asigurătorii, art. 169 - Restituirea lucrurilor si art. 170 - Restabilirea situatiei anterioare, toate din Codul de procedură penală.


Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovătie si dispozitiile art. 11 pct. 1 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane acuzate de un delict de a fi prezumată nevinovată până când vinovătia sa va fi dovedită în mod legal în cursul unui proces.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece întreaga reglementare referitoare la măsurile asigurătorii este menită să dea eficientă dreptului la un proces echitabil pe parcursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul beneficiind de toate garantiile procesuale specifice. Astfel, nu se încalcă prezumtia de nevinovătie, deoarece instituirea acestor măsuri nu echivalează cu o pronuntare asupra vinovătiei învinuitului sau inculpatului. Măsurile asigurătorii au caracter provizoriu, finalitatea lor constând în garantarea executării obligatiilor cu caracter patrimonial, în cazul condamnării inculpatului printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronuntată cu respectarea garantiilor reglementate de Codul de procedură penală pentru desfăsurarea unui proces echitabil, asadar numai dacă instanta de judecată constată vinovătia inculpatului sau a părtii responsabile civilmente.

De altfel, împotriva măsurii asigurătorii luate si a modului de ducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum si orice altă persoană interesată se pot plânge procurorului sau instantei de judecată, în orice fază a procesului penal si orice altă persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispozitiilor art. 168 din Codul de procedură penală, stabilirea acestui drept si restituirea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 163-170 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Lorand Farkasîn Dosarul nr. 803/119/2009 al Tribunalului Covasna- Sectia penală si de Dan Pârvujr., Vasile Pârvu, Dan Pârvu sn. si Gheorghe Pârvu în Dosarul nr. 357/1.372/2009 al Tribunalului pentru Minori si Familie Brasov.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 134

din 1 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 916 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 916 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Remus Păcurar în Dosarul nr. 3.253/55/2010 al Judecătoriei Arad - Sectia penală si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 2.385D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 3.582D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 916 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mircea Dolha în Dosarul nr. 5.417/100/2008 al Curtii de Apel Cluj - Sectia penală si de minori.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La dosar autorul exceptiei a depus o cerere prin care solicită judecata în lipsă.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozitiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea partială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.582D/2010 la Dosarul nr. 2.385D/2010, care a fost primul înregistrat.


Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 26 mai 2010 si 5 mai 2010, pronuntate în dosarele nr. 3.253/55/2010 si nr. 5.417/100/2008, Judecătoria Arad - Sectia penală si Curtea de Apel Cluj - Sectia penală si de minori au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 916 alin. 2 din Codul de procedură penală si, respectiv, art. 916 din acelasi cod.

Exceptia a fost ridicată de Remus Păcurar si Mircea Dolha în dosarele de mai sus având ca obiect solutionarea unor cauze penale în fond si, respectiv, în apel.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 28 referitoare la Secretul corespondentei, art. 124 alin. (1)si (2) referitoare la înfăptuirea justitiei în numele legii si la unicitatea, impartialitatea si egalitatea acesteia, art. 132 alin. (1) referitoare la principiile care guvernează activitatea procurorilor, precum si dispozitiilor art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la Dreptul la respectarea vietii private si de familie, deoarece, în lipsa unei autorizatii din partea instantei de judecată, se conferă părtilor sau oricăror altor persoane posibilitatea să efectueze înregistrări ale convorbirilor sau comunicărilor, fără a fi reglementate cazurile, conditiile sau durata în care pot fi efectuate, persoanele înregistrate fiind lipsite de protectia minimă a drepturilor lor. De asemenea, nu se asigură nici dreptul la un proces echitabil prin lipsa egalitătii armelor, fiind imperios necesar ca în situatia utilizării probelor obtinute în conditiile art. 916 alin. 2 din Codul de procedură penală să se instituie nu posibilitatea, ci obligativitatea instantei de judecată de a supune expertizării respectivul mijloc de probă, în plus, autorul exceptiei mai consideră că si în situatia în care s-ar admite cererea de expertizare a înregistrărilor efectuate de părti ori alte persoane, persoana cercetată nu are garantia respectării tuturor canoanelor procesuale si procedurale, cum ar fi posibilitatea nominalizării unui expert parte.

Judecătoria Arad - Sectia penală opinează că dispozitiile legale criticate nu pot fi calificate ca fiind neconstitutionale.

Curtea de Apel Cluj - Sectia penală si de minori opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 916 cu denumirea marginală Verificarea mijloacelor de probă din Codul de procedură penală, asa cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 14 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea solutionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care au următorul continut:

“Mijloacele de probă prevăzute în prezenta sectiune pot fi supuse expertizei la cererea procurorului, a părtilor sau din oficiu.

Înregistrările prevăzute în prezenta sectiune, efectuate de părti sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu tertii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 28 referitoare la Secretul corespondentei, art. 124 alin. (1) si (2) referitoare la înfăptuirea justitiei în numele legii si la unicitatea, impartialitatea si egalitatea acesteia, art. 132 alin. (1) referitoare la principiile care guvernează activitatea procurorilor, precum si prevederile art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la Dreptul la respectarea vietii private si de familie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 593 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 19 octombrie 2006, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 916 alin. 2 din Codul de procedură penală, statuând că ratiunea reglementării urmăreste să valorifice toate probele ce pot servi la aflarea adevărului, dispozitiile respective fiind aplicabile în cazul surprinderii în mod spontan a unor fapte sau întâmplări ce sunt înregistrate prin mijloace audio sau video. Folosirea unor astfel de înregistrări ca mijloc de probă într-un proces penal este în concordantă cu prevederile art. 53 din Constitutie, care recunosc legitimitatea unor restrângeri ale exercitiului unor drepturi sau libertăti, inclusiv ale exercitiului dreptului la respectarea si ocrotirea de către autoritătile publice a vietii intime, familiale si private - invocat în motivarea exceptiei -, dacă acestea se fac prin lege si în vederea apărării unor valori sociale importante, precum desfăsurarea instructiei penale sau prevenirea faptelor penale.

Mai mult, legislatia procesual-penală prevede suficiente garantii în vederea înlăturării unor eventuale abuzuri, dispozitiile art. 916 alin. 2 din Codul de procedură penală aplicându-se numai în cazul săvârsirii unei infractiuni, când, în vederea aflării adevărului, înregistrările pot fi supuse expertizei (art. 916 alin. 1), părtile având posibilitatea contestării lor potrivit prevederilor art. 64, 67 si 68 din Codul de procedură penală.

Curtea a constatat, de asemenea, că dispozitiile legale criticate nu încalcă nici prevederile actelor internationale aplicabile în materie. Astfel, Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale admite, prin prevederile art. 8 paragraful 2, amestecul unei autorităti publice în exercitarea dreptului la respectarea vietii private si familiale a persoanei, a domiciliului său si a corespondentei sale, “în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege si dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea natională, siguranta publică, bunăstarea economică a tării, apărarea ordinii si prevenirea faptelor penale [... ]”. Culegerea de informatii si date cu privire la pregătirea săvârsirii unor infractiuni sau la derularea actiunilor cu caracter infractional se realizează, fără îndoială, în scopul “desfăsurării instructiei penale” (chiar dacă se face anterior momentului începerii urmăririi penale) si constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de “prevenire a faptelor penale. [...]”

În examinarea exceptiei de neconstitutionalitate Curtea a avut în vedere, de asemenea, si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, în Hotărârea din 25 septembrie 2001 pronuntată în Cauza P.G. si J.H. Împotriva Regatului Unit, a apreciat că, în cazul în care “înregistrările nu au constituit singura probă împotriva acuzatului, iar acesta a avut posibilitatea să conteste atât autenticitatea, cât si folosirea ei”, nu s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil.

În legătură cu constitutionalitatea prevederilor de lege criticate în prezenta cauză, sub aspectul altor critici de neconstitutionalitate, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 21 din 3 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 17 aprilie 2000, precum si prin Decizia nr. 539 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 18 ianuarie 2005, retinând că acestea nu încalcă dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile fundamentale ale cetătenilor, fiind în concordantă si cu prevederile Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Prin aceleasi decizii s-a constatat, de asemenea, că dispozitiile mentionate respectă conditiile stabilite de Constitutie pentru restrângerea exercitiului unor drepturi.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 916 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Remus Păcurar în Dosarul nr. 3.253/55/2010 al Judecătoriei Arad - Sectia penală si de Mircea Dolha în Dosarul nr. 5.417/100/2008 al Curtii de Apel Cluj - Sectia penală si de minori.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 157

din 8 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 si art. 52 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, precum si ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 si art. 52 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, precum si ale art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie invocată de Emil Balaure în Dosarul nr. 2.888/99/2009 al Curtii de Apel Iasi - Sectia penală si pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât criticile autorului privesc, în realitate, completarea textelor de lege ce formează obiectul acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 20 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.888/99/2009, Curtea de Apel Iasi - Sectia penală si pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 si art. 52 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, precum si ale art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie invocată de Emil Balaure.


În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că dispozitiile art. 51 si art. 52 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală sunt neconstitutionale, deoarece împiedică recuzarea întregii instante. În ceea ce priveste art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, se arată că încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece împiedică sesizarea directă a Curtii Constitutionale, impunând ca aceasta să se facă prin intermediul instantei de judecată pe rolul căreia se află dosarul cauzei, ceea ce, în opinia autorului exceptiei, “permite judecătorilor incorecti si corupti să blocheze sesizarea Curtii Constitutionale”.

Curtea de Apel Iasi - Sectia penală si pentru cauze cu minori apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

În ceea ce priveste obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, se constată că, desi, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, acesta îl constituie, cât priveste Legea nr. 47/1992, dispozitiile art. 23 alin. (4), în realitate sunt criticate prevederile art. 29 alin. (4) din acest act normativ. Se constată, totodată, că, ulterior sesizării Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitu­tionalitate invocată în cauză, dispozitiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 au fost modificate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a Codului de procedură civilă si a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, solutia legislativă criticată de autorul exceptiei fiind însă păstrată si în noua redactare a textului. Legea nr. 47/1992 a fost republicată, cu modificările si completările ulterioare, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010.

Astfel fiind, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 51 si art. 52 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, precum si ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată.

Textele legale criticate au următorul cuprins:

- art. 51 din Codul de procedură penală: “În cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declaratie de abtinere, poate fi recuzată atât în cursul urmăririi penale cât si în cursul judecătii, de oricare dintre părti, de îndată ce partea a aflat despre existenta cazului de incompatibilitate.

Recuzarea se formulează oral sau în scris, cu arătarea pentru fiecare persoană în parte a cazului de incompatibilitate invocat si a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzării. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată.

Nerespectarea conditiilor prevăzute în alin. 2 sau recuzarea aceleiasi persoane pentru acelasi caz de incompatibilitate si pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri anterioare de recuzare care a fost respinsă atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, care se constată de completul în fata căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat.

Completul în fata căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronuntă asupra măsurilor preventive.”;

- art. 52 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală: “Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instantă, iar dacă se găseste necesar, si părtile, precum si persoana care se abtine sau a cărei recuzare se cere.

Când abtinerea sau recuzarea priveste cazul prevăzut în art. 46 si 49 alin. 1, instanta, admitând recuzarea, stabileste care dintre persoanele arătate în mentionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.”;

- art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992: “Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de către instanta în fata căreia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părtilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi însotită de dovezile depuse de părti. Dacă exceptia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând si sustinerile părtilor, precum si dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanta de judecată va trimite Curtii Constitutionale si numele părtilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate încalcă dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutie, precum si pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, se constată că dispozitiile din Codul de procedură penală criticate nu aduc nicio atingere liberului acces la justitie si nici dreptului părtilor la un proces echitabil. Dimpotrivă, reglementarea modului de formulare a cererilor de recuzare, realizată prin aceste texte de lege, are menirea de a asigura deplina realizare a drepturilor constitutionale invocate. Stabilind că “cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată”, precum si faptul că este inadmisibilă recuzarea aceleiasi persoane “pentru acelasi caz de incompatibilitate si pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri anterioare de recuzare”, legiuitorul a avut în vedere limitarea abuzului de drept si a posibilitătilor de tergiversare a solutionării cauzelor, în deplină concordantă cu cerintele dreptului la un proces echitabil. De altfel, reglementarea procedurii de solutionare a cererilor de recuzare, în ansamblu, reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celeritătii acestei proceduri, respectiv pentru solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, corespunzător cerintelor impuse de art. 21 din Legea fundamentală. În acelasi sens Curtea Constitutională s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 198 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2007, si Decizia nr. 380 din 25 martie 2008, publicată în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 316 din 22 aprilie 2008, ale căror considerente sunt valabile si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi.

Tot astfel, prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 au mai format obiectul controlului de constitutionalitate exercitat de Curte, din perspectiva unor critici similare. Respingând, prin Decizia nr. 840 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 6 august 2008, exceptia de neconstitutionalitate invocată, Curtea Constitutională a retinut că dispozitiile legale criticate sunt norme de procedură pe care instanta care a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor exceptii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutională, unica autoritate de jurisdictie constitutională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea exceptiei de neconstitutionalitate de către instanta judecătorească, al cărei rol este numai acela de filtru al exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de părti, instanta având obligatia de a respinge ca inadmisibile acele exceptii care nu îndeplinesc cerintele legii. Pentru aceste considerente, care îsi mentin valabilitatea, Curtea nu a retinut pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, reglementată de art. 21 alin. (3) din Constitutie si de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 si art. 52 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, precum si ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie invocată de Emil Balaure în Dosarul nr. 2.888/99/2009 al Curtii de Apel Iasi - Sectia penală si pentru cauze cu minori.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 159

din 8 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală, precum si ale art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală si ale art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, exceptie invocată de Jozsef Nemeth în Dosarul nr. 421/251/2008 al Tribunalului Mures - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 13 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 421/251/2008, Tribunalul Mures - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală si ale art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, exceptie invocată de Jozsef Nemeth.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că dispozitiile art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt neconstitutionale prin aceea că, permitând instantei să dispună îndreptarea unor neregularităti, a transformat faza de urmărire penală într-o procedură pur formală, dându-i-se posibilitatea Parchetului ca, între două termene de judecată, să remedieze aceste neregularităti în mod formal. În ceea ce priveste dispozitiile din Legea nr. 59/1934 criticate, acestea încalcă dreptul la un proces echitabil si dreptul la apărare, întrucât obligă justitiabilii la o anumită conduită si prevăd sanctiuni severe în caz de neconformare. În schimb, “datorită vechimii foarte mari a acestor prevederi legale, există riscul sporit ca justitiabilii să nu cunoască aceste prevederi, ori să le cunoască, însă stiind vechimea acestora, să nu le mai dea importantă, crezând că au căzut în desuetudine.”

Tribunalul Mures - Sectia penală consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât normele criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate. Se face referire si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.


În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală si ale art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificările si completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală: “în cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată si nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.”;

- art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 din Legea nr. 59/1934: “Se va pedepsi cu amendă de la 5.000-100.000 lei si închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul când faptul constituie un delict sanctionat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă: [...]

2. Oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul si mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut.

3. Oricine emite un cec cu data falsă sau căruia îi lipseste unul din elementele esentiale arătate de alineatele 1, 2, 3 si 5 al art. 1 si art. 11.”

Textele constitutionale invocate în motivarea exceptiei sunt cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la critici similare.

Astfel, prin Decizia nr. 291 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 iulie 2005, Curtea Constitutională a respins ca nefondată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 din Codul de procedură penală, statuând că acestea nu contravin dreptului la un proces echitabil. Cu acel prilej a retinut că, în temeiul dispozitiilor constitutionale ale art. 126 alin. (2) potrivit cărora “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, ca modalităti de exercitare a drepturilor procedurale, liberul acces la justitie si, implicit, dreptul la un proces echitabil presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza aceste proceduri în formele si modalitătile instituite de lege. Asa fiind, dispozitiile legale criticate nu numai că nu aduc atingere prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) si ale art. 24 alin. (1), ci constituie o aplicare a acestora, legiuitorul fiind preocupat de asigurarea exigentelor dreptului la apărare în cadrul unui proces echitabil, prin împiedicarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale si prin asigurarea celeritătii procesului penal.

De altfel, în prezenta cauză autorul exceptiei critică prevederile art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală din perspectiva modului de interpretare si aplicare a acestora, respectiv pentru faptul că procedura pe care acestea o consacră ar permite, în opinia sa, abuzuri din partea organelor de urmărire penală. Or, atât aspectele privind interpretarea si aplicarea legii, cât si eventualele propuneri de modificare a acesteia nu intră în competenta Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă “numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

De asemenea, Curtea a mai examinat constitutionalitatea dispozitiilor din Legea nr. 59/1934 criticate în prezenta cauză, de exemplu prin Decizia nr. 645 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 21 august 2007, Decizia nr. 1.304 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 24 februarie 2009, si Decizia nr. 1.397 din 3 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 9 decembrie 2009, a căror solutie de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, cât si considerentele care o fundamentează îsi mentin valabilitatea. În ceea ce priveste argumentele expuse în prezenta cauză, referitoare la vechimea actului normativ care cuprinde normele criticate, de natură, în opinia autorului exceptiei, să determine riscul ca justitiabilii să nu le cunoască, obligativitatea acestor norme, respectiv severitatea sanctiunilor pe care le reglementează, nu constituie veritabile critici de neconstitutionalitate si, prin urmare, nu pot fi retinute în sustinerea exceptiei formulate.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală si ale art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, exceptie invocată de Jozsef Nemeth în Dosarul nr. 421/251/2008 al Tribunalului Mures - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Maneta Safta


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 160

din 8 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ilie Obrijan în Dosarul nr. 6.884/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 31 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 6.884/299/2010, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ilie Obrijan.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textul de lege ce face obiectul exceptiei încalcă principiul publicitătii, al contradictorialitătii si al oralitătii dezbaterilor, fiind “anacronic în conditiile în care aceste principii constituie tocmai regulile esentiale care determină structura internă a procesului penal si îi dau acestuia fizionomia sa generală”.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

În ceea ce priveste obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în considerentele încheierii de sesizare, se retine că, “desi petentul invocă neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 51 din Codul de procedură penală, instanta constată că, în fapt, acesta contestă procedura de solutionare în cursul judecătii a cererii de recuzare, prevăzută, ca atare, de dispozitiile art. 52 din Codul de procedură penală”, astfel încât acest din urmă text de lege face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate cu care este sesizată Curtea Constitutională.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- art. 52: “Abtinerea sau recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se solutionează de un alt complet, în sedintă secretă, fără participarea celui ce declară că se abtine sau care este recuzat.

Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instantă, iar dacă se găseste necesar, si părtile, precum si persoana care se abtine sau a cărei recuzare se cere.

Când abtinerea sau recuzarea priveste cazul prevăzut în art. 46 si 49 alin. 1, instanta, admitând recuzarea, stabileste care dintre persoanele arătate în mentionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.

În caz de admitere a abtinerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se mentin.

Când pentru solutionarea abtinerii sau a recuzării nu se poate alcătui completul potrivit alin. 1, abtinerea sau recuzarea se solutionează de instanta ierarhic superioară. În cazul în care găseste întemeiată abtinerea sau recuzarea si, din cauza abtinerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată la instanta competentă să solutioneze cauza, instanta ierarhic superioară desemnează pentru judecarea cauzei o instantă egală în grad cu instanta în fata căreia s-a formulat abtinerea sau recuzarea.

Este inadmisibilă recuzarea judecătorului chemat să decidă asupra recuzării.

Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse niciunei căi de atac.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare si art. 126 privind instantele judecătoresti. Se invocă, de asemenea, dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si ale art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, care interzic privarea de libertate pentru datorii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, se constată că prevederile art. 52 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la dispozitiile art. 21 si 24 din Legea fundamentală, invocate si în prezenta cauză, si fată de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 380 din 25 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 316 din 22 aprilie 2008, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor de lege criticate în prezenta cauză, retinând că reglementarea procedurii de solutionare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celeritătii acestei proceduri, iar normele criticate dau expresie acestei preocupări. Astfel, potrivit art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, examinarea cererii de recuzare se face “de îndată”, iar părtile sunt ascultate numai “dacă se găseste necesar”, în vederea împiedicării tergiversării solutionării cererii de recuzare si, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulată. Curtea a retinut, totodată, că normele criticate nu aduc atingere dreptului persoanei ca în tot cursul procesului să fie asistată de un avocat, ales sau numit din oficiu, si de a se prevala, neîngrădit, de toate garantiile pe care le presupune un proces echitabil, astfel încât nu poate fi retinută nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 24 din Constitutie privind dreptul la apărare.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si ale art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, care interzic privarea de libertate pentru datorii, invocate de autorul exceptiei în motivarea acesteia, se constată că nu au incidentă în cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ilie Obrijan în Dosarul nr. 6.884/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 202

din 10 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror luliana Nedelcu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicată de Dumitru Lascu în Dosarul nr. 2.987/88/2008 al Curtii de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze cu minori si de familie.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 25 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.987/88/2008, Curtea de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicată de Dumitru Lascu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că dispozitiile Legii nr. 78/2000 în ansamblul său, “datorită modului în care reglementează, cel putin prin dispozitiile articolului 1”, contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, deoarece incriminează persoane, si nu fapte. Astfel, în conditiile în care, printr-o lege specială, o anumită categorie de făptuitori/învinuiti/inculpati este reglementată separat de dreptul comun, desi se încadrează în institutiile de drept penal substantial definite de acesta, este evident că au fost nesocotite dispozitiile constitutionale invocate, mai ales că “ne aflăm în situatia unei duble incriminări a faptelor de coruptie, una în Codul penal si alta în Legea nr. 78/2000, ceea ce pune în discutie chiar principiile fundamentale ale dreptului”. Se arată că, “în mod practic si contrar Constitutiei, au fost inversate principiile care stau la fundamentul legiferării, iar scopul explicit al Legii nr. 78/2000 a fost, mai înainte de toate, circumstantierea persoanelor care urmau a fi făcute răspunzătoare pentru fapte de coruptie”.

Curtea de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze penale cu minori si de familie opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, consideră că legea criticată nu aduce nicio atingere prevederilor constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările si completările ulterioare.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, actul normativ criticat încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, se constată că acelasi act normativ a mai fost examinat de Curtea Constitutională din perspectiva unor critici similare.

Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.455 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 14 ianuarie 2011, pronuntându-se asupra constitutionalitătii Legii nr. 78/2000, în raport cu aceleasi dispozitii constitutionale, Curtea a retinut că principiul constitutional al egalitătii nu are semnificatia uniformitătii, existând posibilitatea instituirii unor reglementări juridice diferite pentru situatii care sunt diferite, în cazul în care aceasta se justifică în mod rational si obiectiv. Or, Legea nr. 78/2000 constituie o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, care instituie măsuri de prevenire, descoperire si sanctionare a faptelor de coruptie si se aplică unei categorii de persoane clar circumstantiate de legiuitor încă din primul articol al legii. Statutul juridic diferit al acestor persoane, din perspectiva scopului urmărit de legiuitor prin dispozitiile Legii nr. 78/2000, justifică stabilirea unui tratament juridic diferit. Astfel fiind si întrucât dispozitiile legii criticate se aplică, fără privilegii sau discriminări, în toate situatiile ce implică persoane dintre cele mentionate la art. 1 din lege, nu se poate sustine încălcarea principiului egalitătii în drepturi ori a principiului referitor la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate de Curte în jurisprudenta mentionată îsi mentin valabilitatea.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicată de Dumitru Lascu în Dosarul nr. 2.987/88/2008 al Curtii de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze cu minori si de familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Maneta Safta


 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIM-MINISTRU

DECIZIE

pentru eliberarea domnului Todea Andrei-Barbu din functia de secretar de stat la Secretariatul General al Guvernului

 

Având în vedere Cererea de eliberare din functie formulată de domnul Todea Andrei-Barbu, secretar de stat la Secretariatul General al Guvernului, înregistrată sub nr. 20/6.618/D.N.A. din 14 martie 2011,

în temeiul art. 15 lit. d) si al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Pe data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Todea Andrei-Barbu se eliberează din functia de secretar de stat la Secretariatul General al Guvernului.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

 

Bucuresti, 17 martie 2011.

Nr. 31.

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

pentru numirea domnului Georgescu Eugen în functia de secretar de stat la Secretariatul General al Guvernului

 

În temeiul art. 15 lit. d) si al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Pe data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Georgescu Eugen se numeste în functia de secretar de stat la Secretariatul General al Guvernului.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

 

Bucuresti, 17 martie 2011.

Nr. 32.


 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

 

ORDIN

pentru modificarea art. 10 din Norma sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor privind stabilirea documentelor si evidentelor veterinare necesare în cadrul activitătii de neutralizare a deseurilor de origine animală, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 80/2005

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 460 din 2 februarie 2011, întocmit de Directia generală sanitară veterinară din cadrul Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b) si ale art. 40 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitătii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările si completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 47/2005 privind reglementări de neutralizare a deseurilor de origine animală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 73/2006, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) si al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitătilor din subordinea acesteia, cu modificările ulterioare,

presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite următorul ordin:

Art. I. - Articolul 10 din Norma sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor privind stabilirea documentelor si evidentelor veterinare necesare în cadrul activitătii de neutralizare a deseurilor de origine animală, aprobata prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelornr. 80/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 si 822 bis din 12 septembrie 2005, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 10. - (1) Documentul de miscare a subproduselor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman/produselor procesate va fi tipărit în topuri autocopiative (original, 2 copii si matcă), înseriate în sistem unic, de către unitătile de neutralizare a subproduselor de origine animală, activitate concesionată de Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale în baza Ordonantei Guvernului nr. 47/2005 privind reglementări de neutralizare a deseurilor de origine animală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 73/2006, cu modificările ulterioare.

(2) în sensul prezentei norme sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor, unitătile de neutralizare sunt reprezentate de toate tipurile de unităti autorizate/înregistrate sanitar veterinar conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.069/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală si produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman si de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002.

(3) Unitătile de neutralizare a subproduselor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman solicită în scris Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor numerele necesare pentru înserierea în regim unic a documentelor de miscare prevăzute la alin. (1).

(4) Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor va transmite prin adresă scrisă numerele alocate fn termen de maximum 15 zile de la data primirii solicitării.

(5) Prevederile alin. (3) nu se aplică:

a) unitătilor de procesare care sunt situate pe acelasi amplasament cu o unitate generatoare de subproduse de origine animală; aceste unităti au însă obligatia de a solicita documentul de miscare prevăzut la alin. (1) pentru transportul produselor procesate către diferiti destinatari, conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.069/2009;

b) unitătilor de incinerare, compostare, biogaz care sunt situate pe acelasi amplasament cu o unitate generatoare de subproduse de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman, cât si pentru unitătile producătoare de hrană pentru animale de companie care folosesc numai proteine animale procesate pentru productia de hrană destinată animalelor de companie.

(6) Unitătile de procesare care sunt situate pe acelasi amplasament cu o unitate de abatorizare si care utilizează derogarea mentionată la pct. 1 lit. (a) din sectiunea 1 cap. I din anexa IV la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei din 25 februarie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1.069/2009 al Parlamentului European si al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală si produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman si de punere în aplicare a Directivei 97/78/CE a Consiliului în ceea ce priveste anumite probe si produse care sunt scutite de la controalele sanitar-veterinare la frontieră în conformitate cu directiva mentionată au obligatia aplicării prevederilor alin. (1) si (3).

(7) Transportatorii independenti de subproduse de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman/produse procesate, care au încheiat, în conditiile legii, un contract de prestări servicii pentru transportul acestora cu o unitate de neutralizare autorizată sanitar veterinar, vor efectua transportul în baza documentului de miscare pentru subprodusele de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman emis de unitatea de neutralizare.

(8) Unitatea de neutralizare mentionată la alin. (7) are obligatia notificării listei actualizate a transportatorilor independenti cu care a încheiat contract de prestări servicii la directia sanitar-veterinară si pentru siguranta alimentelor judeteană pe raza căreia îsi desfăsoară activitatea.”

Art. II. - Documentele de miscare detinute de transportatorii independenti, emise în baza normei sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor prevăzute la art. I, mai pot fi utilizate maximum 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

Roatis Chetan Radu

 

Bucuresti, 7 martie 2011.

Nr. 12.


 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR SI INFRASTRUCTURII

 

ORDIN

privind aprobarea conditiilor contractuale speciale ale contractelor pentru echipamente si constructii, inclusiv proiectare, si ale contractelor pentru constructii clădiri si lucrări ingineresti proiectate de către beneficiar ale Federatiei Internationale a Inginerilor Consultanti în Domeniul Constructiilor (FIDIC), pentru obiective de investitii din domeniul infrastructurii rutiere de transport de interes national, finantate din fonduri publice

În temeiul art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.405/2010 privind aprobarea utilizării unor conditii contractuale ale Federatiei Internationale a Inginerilor Consultanti în Domeniul Constructiilor (FIDIC) pentru obiective de investitii din domeniul infrastructurii de transport de interes national, finantate din fonduri publice, si al art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul transporturilor si infrastructurii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă conditiile contractuale speciale ale contractelor pentru echipamente si constructii, inclusiv proiectare, si ale contractelor pentru constructii clădiri si lucrări ingineresti proiectate de către beneficiar ale Federatiei Internationale a Inginerilor Consultanti în Domeniul Constructiilor (FIDIC), pentru obiective de investitii din domeniul infrastructurii rutiere de transport de interes national, finantate din fonduri publice, prevăzute în anexele nr. 1 si 2.

Art. 2. - Anexele nr. 1 si 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor si infrastructurii,

Anca Daniela Boagiu

 

Bucuresti, 1 martie 2011.

Nr. 146.


*) Anexele nr. 1 si 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 bis, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.