MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 440/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 440         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 23 iunie 2011

 

SUMAR

 

DECRETE

 

588. - Decret pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Tratatului dintre România si Regatul Norvegiei privind transferarea persoanelor condamnate, semnat la Oslo la 20 septembrie 2010

 

589. - Decret pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului dintre România si Regatul Spaniei cu privire la functionarea Institutului Cultural Român de la Madrid si a Centrului Spaniol al Institutului Cervantes din Bucuresti, semnat la Madrid la 19 octombrie 2010

 

590. - Decret pentru supunerea spre adoptare Parlamentului a aderării României la Tratatul referitor la Sistemul European de Informatii privind Vehiculele si Permisele de Conducere (EUCARIS), semnat la Luxemburg la 29 iunie 2000

 

591. - Decret privind numirea unui judecător

 

592. - Decret privind eliberarea din functie a unui procuror

 

593. - Decret privind eliberarea din functie a unui judecător

 

594. - Decret privind eliberarea din functie a unui judecător

 

595. - Decret privind eliberarea din functie a unui judecător

 

596. - Decret privind eliberarea din functie a unui judecător

 

597. - Decret privind acordarea Drapelului de luptă Batalionului 316 Asigurare Date “Guruslău”

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constitutiei României

 

- Opinie separată

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

606. - Hotărâre pentru aprobarea amendamentului convenit între Guvernul României si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, prin scrisoarea semnată la Washington la 21 februarie 2011 sila Bucuresti la 28 februarie 2011, la Acordul de împrumut dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, destinat finantării Proiectului privind reforma sectorului sanitar - faza a II-a, semnat la Bucuresti la 28 ianuarie 2005

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

24. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei pentru prorogarea termenului de intrare în vigoare a Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 31/2010 privind aprobarea tarifelor prevăzute în anexa nr. 10 la Codul retelei pentru Sistemul national de transport al gazelor naturale, aprobat prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 54/2007, si a pretului de achizitie a gazelor naturale livrate în excedent în Sistemul national de transport

 

25. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei pentru prorogarea termenului de intrare în vigoare a prevederilor art. 221, art. 25 pct. A “cerinte financiare” pct. (v), art. 26 alin. (2), art. 36, art. 38 alin. (11), art. 39, 41, 42 si 44 din Codul retelei pentru Sistemul national de transport al gazelor naturale, aprobat prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energieinr. 54/2007

 

26. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei pentru completarea anexei la Decizia presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 1.078/2003 privind aprobarea Criteriilor si metodelor pentru aprobarea preturilor si stabilirea tarifelor reglementate în sectorul gazelor naturale

 

1.483/89. - Ordin al ministrului mediului si pădurilor si al ministrului sănătătii pentru aprobarea Criteriilor si pragurilor critice aferente sectorului alimentare cu apă

 

 


DECRETE

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Tratatului dintre România si Regatul Norvegiei privind transferarea persoanelor condamnate, semnat la Oslo la 20 septembrie 2010

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1)si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 99 din 4 mai 2011,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se supune spre ratificare Parlamentului Tratatul dintre România si Regatul Norvegiei privind transferarea persoanelor condamnate, semnat la Oslo la 20 septembrie 2010, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată,  contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

 

Bucuresti, 20 iunie 2011.

Nr. 588.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului dintre România si Regatul Spaniei cu privire la functionarea Institutului Cultural Român de la Madrid si a Centrului Spaniol al Institutului Cervantes din Bucuresti, semnat la Madrid la 19 octombrie 2010

 

            În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1)si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 109 din 25 mai 2011,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se supune spre ratificare Parlamentului Acordul dintre România si Regatul Spaniei cu privire la functionarea Institutului Cultural Român de la Madrid si a Centrului Spaniol al Institutului Cervantes din Bucuresti, semnat la Madrid la 19 octombrie 2010, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată,  contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

 

Bucuresti, 20 iunie 2011.

Nr. 589.


PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru supunerea spre adoptare Parlamentului a aderării României la Tratatul referitor la Sistemul European de Informatii privind Vehiculele si Permisele de Conducere (EUCARIS), semnat la Luxemburg la 29 iunie 2000

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1)si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 19 alin. (1) lit. a) si ale art. 21 alin. (1) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 117 din 8 iunie 2011,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se supune spre adoptare Parlamentului aderarea României la Tratatul referitor la Sistemul European de Informatii privind Vehiculele si Permisele de Conducere (EUCARIS), semnat la Luxemburg la 29 iunie 2000, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată,  contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

 

Bucuresti, 20 iunie 2011.

Nr. 590.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind numirea unui judecător

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 310 din 19 mai 2011,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Joldis D. Emil se numeste în functia de judecător la Judecătoria Deva.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 20 iunie 2011.

Nr. 591.


 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din functie a unui procuror

 

            În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 292/2011,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Ciucu Ion, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, se eliberează din functie ca urmare a pensionării.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 20 iunie 2011.

Nr. 592.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din functie a unui judecător

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 306/2011,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Bulzan Marcela Elena, judecător la Tribunalul Mures, se eliberează din functie ca urmare a pensionării.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 20 iunie 2011.

Nr. 593.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din functie a unui judecător

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 334/2011,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Olariu Todor, vicepresedintele Tribunalului Covasna, se eliberează din functie ca urmare a pensionării.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 20 iunie 2011.

Nr. 594.


PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din functie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 307/2011,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Dragomir Larisa Julieta, judecător la Judecătoria Cornetu, se eliberează din functie ca urmare a demisiei.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 20 iunie 2011.

Nr. 595.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din functie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. e) si alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 291/2011,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Dinea-Tofalvi Mihaela-Laura, judecător la Judecătoria Târgu Mures, se eliberează din functie ca urmare a aplicării sanctiunii disciplinare a excluderii din magistratură.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 20 iunie 2011.

Nr. 596.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind acordarea Drapelului de luptă Batalionului 316 Asigurare Date “Guruslău”

 

În temeiul prevederilor art. 92 si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 1 din Legea nr. 34/1995 privind acordarea drapelului de luptă marilor unităti si unitătilor militare,

având în vedere propunerea ministrului apărării nationale,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se acordă Drapelul de luptă Batalionului 316 Asigurare Date “Guruslău”.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 20 iunie 2011.

Nr. 597.


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 799

din 17 iunie 2011

asupra proiectului de lege privind revizuirea Constitutiei României

În temeiul art. 146 lit. a) teza finală din Constitutie, Curtea Constitutională se pronuntă, din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei.

Prin Adresa nr. 1.172 din 9 iunie 2011, Presedintele României a înaintat Curtii Constitutionale proiectul de lege privind revizuirea Constitutiei României, initiat la propunerea Guvernului.

Proiectul de lege privind revizuirea Constitutiei României are următoarea redactare:

“Art. I. - Constitutia României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, se modifică si se completează astfel:

1. Articolul 6 se completează cu un nou alineat, (3), astfel:

- După alineatul (2) se introduce un nou alineat, (3), cu următorul cuprins:

“(3) Autoritătile publice vor consulta organizatiile cetătenilor apartinând minoritătilor nationale în legătură cu deciziile privind păstrarea, dezvoltarea si exprimarea identitătii lor etnice, culturale si religioase.”

2. Alineatul (3) al articolului 23 se modifică astfel:

- Alineatul (3) va avea următorul cuprins: “(3) Retinerea nu poate depăsi 48 de ore.”

3. Alineatul (2) al articolului 37 se modifică astfel:

- Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Candidatii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel putin 23 de ani pentru a fi alesi în Parlamentul României sau în organele administratiei publice locale si vârsta de cel putin 35 de ani pentru a fi alesi în functia de Presedinte al României.”

4. Alineatul (3) al articolului 40 se modifică astfel:

- Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curtii Constitutionale, Avocatul Poporului si adjunctii acestuia, magistratii, cadrele militare în activitate, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organică.”

5. Alineatul (8) al articolului 44 se modifică astfel:

- Alineatul (8) va avea următorul cuprins:

“(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată.”

6. Alineatul (3) al articolului 52 se modifică astfel:

- Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în conditiile legii si nu înlătură răspunderea magistratilor pentru erorile judiciare săvârsite.”

7. Alineatul (1) al articolului 58 se modifică astfel:

- Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Avocatul Poporului este numit de către Parlament, pe o durată de 5 ani, pentru apărarea drepturilor si libertătilor persoanelor fizice. Adjunctii Avocatului Poporului sunt specializati pe domenii de activitate, conform legii de organizare si functionare a institutiei.”

8. Articolul 60 se modifică si va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL 60

Avocatul Poporului prezintă Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestuia. Rapoartele pot contine recomandări privind legislatia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor si a libertătilor cetătenilor.”

9. Alineatul (2) al articolului 61 se modifică astfel:

- Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Parlamentul este alcătuit dintr-o singură Cameră.”

10. Articolul 62 se modifică si va avea următorul cuprins:

- Denumirea articolului va fi: “Alegerea Parlamentului”.

- Cuprinsul articolului va fi:

“ARTICOLUL 62

(1) Parlamentul este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, potrivit legii electorale.

(2) Organizatiile cetătenilor apartinând minoritătilor nationale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de parlamentar, în conditiile legii electorale. Cetătenii unei minorităti nationale pot fi reprezentati numai de o singură organizatie.

(3) Numărul parlamentarilor se stabileste prin legea electorală, în raport cu populatia tării, si nu poate depăsi 300 de persoane.”

11. Alineatele (1), (2) si (4) ale articolului 63 se modifică astfel:

- Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Parlamentul este ales pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeste de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgentă, până la încetarea acestora.”

- Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Alegerile pentru Parlament se desfăsoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea acestuia.”

- Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

“(4) Mandatul Parlamentului se prelungeste până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constitutia si nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.”

12. Articolul 64 se modifică si va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL 64

(1) Organizarea si functionarea Parlamentului se stabilesc prin regulament propriu, adoptat cu votul majoritătii membrilor săi. Resursele financiare ale Parlamentului sunt prevăzute în bugetul propriu, aprobat de acesta si care face parte integrantă din bugetul de stat.

(2) Parlamentul îsi alege un birou permanent. Presedintele Parlamentului se alege pe durata mandatului Parlamentului. Ceilalti membri ai biroului permanent sunt alesi la începutul fiecărei sesiuni. Presedintele Parlamentului si ceilalti membri ai biroului permanent pot fi revocati înainte de expirarea mandatului, în conditiile prevăzute de regulamentul de organizare si functionare al Parlamentului.

(3) Parlamentarii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului de organizare si functionare al Parlamentului.

(4) Parlamentul îsi constituie comisii permanente si poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale.


(5) Biroul permanent si comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuratiei politice a Parlamentului.”

13. Articolul 65 se modifică si va avea următorul cuprins:

- Denumirea articolului va fi: “Sedintele Parlamentului”.

- Cuprinsul articolului va fi:

“ARTICOLUL 65

(1) Parlamentul lucrează în sedinte. Sedintele Parlamentului sunt publice.

(2) Parlamentul poate hotărî ca anumite sedinte să fie secrete.”

14. Articolul 66 se modifică si va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL 66

(1) Parlamentul se întruneste în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie si nu poate depăsi sfârsitul lunii iunie. Adoua sesiune începe în luna septembrie si nu poate depăsi sfârsitul lunii decembrie.

(2) Parlamentul se întruneste si în sesiuni extraordinare, la cererea Presedintelui României, a biroului permanent al Parlamentului ori a cel putin o treime din numărul parlamentarilor.

(3) Convocarea Parlamentului se face de presedintele acestuia.”

15. Articolul 67 se modifică si va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL 67

Parlamentul adoptă legi, hotărâri si motiuni, în prezenta majoritătii membrilor.”

16. Articolul 68 se abrogă.

17. La titlul III capitolul I, titlul sectiunii a 2-a se modifică si va avea următorul cuprins:

“SECTIUNEA a 2-a

Statutul parlamentarilor”

18. Alineatul (1) al articolului 69 se modifică astfel:

- Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

(1) în exercitarea mandatului, parlamentarii sunt în serviciul poporului.”

19. Articolul 70 se modifică si va avea următorul cuprins:

- Denumirea articolului va fi: “Mandatulparlamentarilor”.

- Cuprinsul articolului va fi:

“ARTICOLUL 70

(1) Parlamentarii intră în exercitiul mandatului la data întrunirii legale a Parlamentului, sub conditia validării alegerii si a depunerii jurământului. Jurământul se stabileste prin lege organică.

(2) Calitatea de parlamentar încetează la data întrunirii legale a Parlamentului nou-ales sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.”

20. Alineatele (1) si (2) ale articolului 71 se modifică astfel:

- Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Nimeni nu poate fi, în acelasi timp, membru al Parlamentului si membru al Parlamentului European.”

- Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Calitatea de parlamentar este incompatibilă cu exercitarea oricărei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.”

21. Articolul 72 se modifică si va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL 72

(1) Parlamentarii nu pot fi trasi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

(2) Urmărirea si trimiterea în judecată penală a parlamentarilor, pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, se pot face numai de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecată apartine înaltei Curti de Casatie si Justitie.”

22. Alineatul (3) al articolului 73 se modifică si se completează astfel:

- Litera c) va avea următorul cuprins:

,,c) statutul parlamentarilor, stabilirea indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale acestora;”.

- După litera s) se introduce o nouă litera, s1), cu următorul cuprins:

“s1) răspunderea judecătorilor si procurorilor;”.

23. Alineatele (1), (3), (4) si (5) ale articolului 74 se modifică astfel:

- Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Initiativa legislativă apartine, după caz, Guvernului, parlamentarilor sau unui număr de cel putin 100.000 de cetăteni cu drept de vot. Cetătenii care îsi manifestă dreptul la initiativă legislativă trebuie să provină din cel putin un sfert din judetele tării, iar în fiecare din aceste judete, respectiv în municipiul Bucuresti, trebuie să fie înregistrate cel putin 5.000 de semnături în sprijinul acestei initiative.”

- Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Guvernul îsi exercită initiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către Parlament.”

- Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

“(4) Parlamentarii si cetătenii care exercită dreptul la initiativă legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi.”

- Alineatul (5) se abrogă.

24. Articolul 75 se abrogă.

25. Articolul 76 se modifică si va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL 76

(1) Propunerile legislative si proiectele de legi vor fi dezbătute si votate în plen în două lecturi succesive, la cel putin 30 de zile distantă. În cadrul primei lecturi, dezbaterile si votul se vor face pe articole. În cadrul celei de-a doua lecturi, dezbaterile si votul se vor face pe articole, urmate de votul final pe întreaga lege. În mod exceptional, Parlamentul poate aproba, cu majoritatea voturilor membrilor prezenti, reducerea termenului de 30 de zile si adoptarea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative în procedură de urgentă.

(2) Legile organice si hotărârea privind regulamentul de organizare si functionare al Parlamentului se adoptă cu votul majoritătii membrilor săi.

(3) Legile ordinare si hotărârile se adoptă cu votul majoritătii membrilor prezenti la sedinta Parlamentului.

(4) La cererea Guvernului sau din propria initiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative în procedura de urgentă prevăzută la alineatul (1). Această procedură se reglementează prin regulamentul de organizare si functionare al Parlamentului.”

26. Alineatul (2) al articolului 77 se modifică astfel:

- Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

(2) înainte de promulgare, Presedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii. Prevederile articolului 76 alineatul (4) se aplică în mod corespunzător.”

27. Alineatul (2) al articolului 82 se modifică astfel:

- Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în fata Parlamentului următorul jurământ: «Jur să-mi dăruiesc toată puterea si priceperea pentru propăsirea spirituală si materială a poporului român, să respect Constitutia si legile tării, să apăr democratia, drepturile si libertătile fundamentale ale cetătenilor,


suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritorială a României. Asa să-mi ajute Dumnezeu!».”

28. Articolul 85 se completează cu un nou alineat, (21), astfel:

- După alineatul (2) se introduce un nou alineat, (21), cu următorul cuprins:

“(21) Propunerea primului-ministru de revocare si de numire a unor membri ai Guvernului se poate face numai după consultarea prealabilă a Presedintelui.”

29. Alineatul (1) al articolului 87 se modifică astfel:

- Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Presedintele României poate lua parte la sedintele Guvernului în care se dezbat probleme de interes national privind politica externă, securitatea natională si, la cererea primului-ministru, în alte situatii.”

30. Alineatul (1) al articolului 89 se modifică astfel:

- Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) După consultarea presedintelui Parlamentului si a liderilor grupurilor parlamentare, Presedintele României poate dizolva Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 45 de zile de la prima solicitare si numai după respingerea a cel putin două solicitări de învestitură.”

31. Articolul 90 se completează cu trei noi alineate, (2), (3) si (4), astfel:

- Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Problemele care se supun referendumului si data desfăsurării acestuia se stabilesc de Presedintele României, prin decret.”

- Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Punctul de vedere al Parlamentului asupra initierii referendumului de către Presedintele României se exprimă, printr-o hotărâre adoptată de Parlament, cu votul majoritătii membrilor prezenti, în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la solicitarea Presedintelui.”

- Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

“(4) Dacă hotărârea Parlamentului nu este adoptată în termenul prevăzut la alineatul (3), procedura de consultare a Parlamentului se consideră îndeplinită, iar Presedintele României poate emite decretul privind organizarea referendumului.”

32. Articolul 92 se completează cu două noi alineate, (31) si (5), astfel:

- După alineatul (3) se introduce un nou alineat, (31), cu următorul cuprins:

“(31) Declararea stării de război, precum si suspendarea sau încetarea ostilitătilor militare se fac de către Parlament, cu votul majoritătii membrilor acestuia.”

- După alineatul (4) se introduce un nou alineat, (5), cu următorul cuprins:

“(5) Presedintele României propune Parlamentului numirea directorilor serviciilor de informatii, iar Parlamentul exercită controlul asupra activitătii acestor servicii.”

33. Litera a) a articolului 94 se modifică astfel:

- Litera a) va avea următorul cuprins:

,,a) conferă si retrage decoratii si titluri de onoare;”.

34. Articolul 95 se modifică si se completează astfel:

- Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

(1) în cazul săvârsirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constitutiei, Presedintele României poate fi suspendat din functie de către Parlament, cu votul majoritătii membrilor săi, după obtinerea avizului obligatoriu al Curtii Constitutionale cu privire la gravitatea faptelor si încălcarea Constitutiei.”

- După alineatul (1) se introduc două noi alineate, (11) si (12), astfel:

- alineatul (11) va avea următorul cuprins:

“(11) Continuarea procedurii de suspendare este conditionată de avizul favorabil al Curtii Constitutionale. Presedintele poate da Parlamentului explicatii cu privire la faptele ce i se impută.”;

- alineatul (12) va avea următorul cuprins:

“(12) în cazul unui aviz negativ din partea Curtii Constitutionale, procedura de suspendare va înceta.”

- Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Propunerea de suspendare din functie poate fi initiată de cel putin o treime din numărul parlamentarilor si se aduce, neîntârziat, la cunostinta Presedintelui.”

35. Alineatele (1) si (2) ale articolului 96 se modifică astfel:

- Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Parlamentul, cu votul a cel putin două treimi din numărul membrilor săi, poate hotărî punerea sub acuzare a Presedintelui României pentru înaltă trădare.”

- Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi initiată de majoritatea parlamentarilor si se aduce, neîntârziat, la cunostinta Presedintelui României pentru a putea da explicatii cu privire la faptele ce i se impută.”

36. Alineatul (2) al articolului 97 se modifică astfel:

- Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

(2) în termen de 60 de zile de la data la care a intervenit vacanta functiei de Presedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru functia de Presedinte.”

37. Articolul 98 se modifică si va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL 98

(1) Dacă functia de Presedinte devine vacantă ori dacă Presedintele este suspendat din functie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-si exercita atributiile, interimatul se asigură de către presedintele Parlamentului.

(2) Atributiile prevăzute la articolul 85 alineatul (1), articolele 88-90 si articolul 103 din Constitutie nu pot fi exercitate pe durata interimatului functiei prezidentiale, cu exceptia suspendării de drept a Presedintelui României, prevăzută la articolul 96 alineatul (3).”

38. Alineatele (2) si (3) ale articolului 103 se modifică astfel:

- Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Candidatul pentru functia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului de guvernare si a listei propunerilor pentru membrii Guvernului. Parlamentul se va pronunta prin vot asupra formării noului Guvern în termen de 10 zile de la data solicitării votului de încredere. În caz contrar, după trecerea celor 10 zile, candidatul propus, împreună cu programul de guvernare si lista propunerilor pentru membrii Guvernului, va fi considerat respins de către Parlament, iar Presedintele României va desemna un alt candidat pentru functia de prim-ministru.”

- Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Programul de guvernare si lista propunerilor pentru membrii Guvernului se dezbat de către Parlament, care acordă încredere Guvernului cu votul majoritătii parlamentarilor.”

39. Alineatul (1) al articolului 105 se modifică astfel:

- Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Functia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de parlamentar. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei functii de reprezentare profesională salarizate în cadrul organizatiilor cu scop comercial.”

40. Alineatele (1) si (4) ale articolului 107 se modifică astfel:

- Alineatul (1) va avea următorul cuprins:


“(1) Primul-ministru conduce Guvernul si coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atributiile ce le revin. De asemenea, prezintă Parlamentului rapoarte si declaratii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.”

- Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

“(4) Dacă unul dintre ceilalti membri ai Guvernului se află în una dintre situatiile prevăzute la articolul 106 sau este în imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele României, la propunerea primului-ministru, va desemna un alt membru al Guvernului ca ministru interimar, până la numirea unui nou ministru. Interimatul, pe perioada imposibilitătii exercitării atributiilor, încetează dacă ministrul îsi reia activitatea în Guvern. Interimatul nu poate dura mai mult de 45 de zile.”

41. Articolul 109 se modifică si se completează astfel:

- Alineatul (2) se abrogă.

- Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Reglementarea răspunderii penale a membrilor Guvernului, pentru fapte săvârsite în exercitiul functiei lor, se stabileste prin lege organică. Urmărirea si trimiterea în judecată penală a membrilor Guvernului se realizează numai de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecată apartine înaltei Curti de Casatie si Justitie”.

- După alineatul (3) se introduce un nou alineat, (4), cu următorul cuprins:

“(4) Dacă s-a început urmărirea penală a unui membru al Guvernului, Presedintele României poate dispune suspendarea acestuia din functie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din functie.”

42. Alineatul (1) al articolului 111 se modifică astfel:

- Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activitătii lor, sunt obligate să prezinte informatiile si documentele cerute de Parlament sau de comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora. În cazul în care o initiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie.”

43. Articolul 112 se modifică si va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL 112

(1) Guvernul si fiecare dintre membrii săi au obligatia să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de parlamentari, în conditiile prevăzute de regulamentul de organizare si functionare al Parlamentului.

(2) Parlamentul poate adopta o motiune simplă prin care sa­si exprime pozitia cu privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.”

44. Articolul 113 se modifică si va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL 113

(1) Parlamentul poate retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei motiuni de cenzură, cu votul majoritătii membrilor săi.

(2) Motiunea de cenzură poate fi initiată de cel putin o pătrime din numărul total al parlamentarilor si se comunică Guvernului la data depunerii.

(3) Motiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în Parlament.

(4) Dacă motiunea de cenzură a fost respinsă, parlamentarii care au semnat-o nu mai pot initia, în aceeasi sesiune, o nouă motiune de cenzură, cu exceptia cazului în care Guvernul îsi angajează răspunderea potrivit articolului 114.”

45. Articolul 114 se modifică si se completează astfel:

- Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Guvernul îsi poate angaja răspunderea în fata Parlamentului, o singură dată într-o sesiune, asupra unui program, a unei declaratii de politică generală sau a unui proiect de lege.”

- După alineatul (1) se introduce un nou alineat, (11), cu următorul cuprins:

“(11) Limitarea angajării răspunderii prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în cazul proiectului bugetului de stat si celui al asigurărilor sociale de stat”.

- Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

(4) în cazul în care Presedintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterile si votul se vor face de către Parlament, într-o singură lectură, pe articolele sesizate, urmate de votul final pe întreaga lege.”

46. Alineatul (5) al articolului 115 se modifică astfel:

- Alineatul (5) va avea următorul cuprins:

“(5) Ordonanta de urgentă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere la Parlament si după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Parlamentul, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere. Ordonanta de urgentă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).”

47. Articolul 119 se completează cu două noi alineate, (2) si (3), astfel:

- Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

(2) în conditiile legii, Consiliul Suprem de Apărare a Tării transmite Parlamentului, în vederea aprobării, strategia de securitate natională.”

- Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Consiliul Suprem de Apărare a Tării transmite Parlamentului rapoartele asupra activitătii desfăsurate, în vederea examinării acestora.”

48. Articolul 124 se modifică si se completează astfel:

- Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Judecătorii sunt independenti si se supun numai Constitutiei, legii si deciziilor Curtii Constitutionale.”

- După alineatul (3) se introduce un nou alineat, (4), cu următorul cuprins:

“(4) Răspunderea judecătorilor si procurorilor se reglementează prin lege organică.”

49. Alineatul (6) al articolului 126 se modifică astfel:

- Alineatul (6) va avea următorul cuprins:

“(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, a actelor de comandament cu caracter militar, precum si a celor care privesc politicile fiscale si bugetare ale Guvernului, în conditiile legii contenciosului administrativ. Instantele de contencios administrativ sunt competente să solutioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonante sau, după caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale.”

50. Alineatele (2), (3), (4), (5) si (6) ale articolului 133 se modifică astfel:

- Litera a) a alineatului (2) va avea următorul cuprins:

,,a) 10 sunt alesi în adunările generale ale magistratilor si validati de Parlament; acestia fac parte din două sectii, una pentru judecători si una pentru procurori; prima sectie este compusă din 5 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;”.

- Litera b) a alineatului (2) va avea următorul cuprins:

,,b) 6 reprezentanti ai societătii civile, care se bucură de înaltă reputatie profesională si morală: 3 numiti de Parlament si 3 de către Presedintele României;”.


- Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales dintre membrii prevăzuti la alineatul (2) literele a) si b), pentru un mandat de un an, ce poate fi înnoit o singură dată. Mandatul acestuia nu poate fi prelungit.”

- Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

“(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani si nu poate fi prelungit sau înnoit.”

- Alineatul (5) va avea următorul cuprins:

“(5) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nu pot fi luate prin vot secret si se motivează.” Alineatul (6) se abrogă.

51. Articolul 138 se modifică si se completează astfel:

- Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le transmite institutiilor Uniunii Europene, după informarea prealabilă a Parlamentului asupra continutului acestora.”

- După alineatul (2) se introduce un nou alineat, (21), cu următorul cuprins:

“(21) Guvernul supune spre aprobare Parlamentului, separat, proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurărilor sociale de stat.”

52. După articolul 138 se introduce un nou articol, 1381, cu următorul cuprins:

- Denumirea articolului va fi: “Politica financiară”.

- Cuprinsul articolului va fi:

“ARTICOLUL 1381

(1) Statul trebuie să evite deficitul bugetar excesiv. Deficitul bugetar nu poate fi mai mare de 3% din produsul intern brut, iar datoria publică nu poate depăsi 60% din produsul intern brut.

(2) împrumuturile externe pot fi contractate numai în domeniul investitiilor.

(3) în cazul producerii unei catastrofe naturale sau ivirii unor situatii exceptionale cu impact negativ semnificativ asupra finantelor publice, valorile maxime prevăzute la alineatul (1) pot fi depăsite, cu acordul majoritătii membrilor Parlamentului, numai dacă depăsirea poate fi compensată în maximum 3 ani.

(4) Prin derogare de la dispozitiile alineatului (2), pentru prevenirea consecintelor unei calamităti naturale sau ale unui dezastru deosebit de grav, cu acordul majoritătii membrilor Parlamentului, pot fi contractate si alte împrumuturi externe.”

53. Alineatul (3) al articolului 140 se modifică astfel:

- Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) La cererea Parlamentului, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice si raportează despre cele constatate.”

54. Alineatul (3) al articolului 142 se modifică astfel:

- Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Sase judecători sunt numiti de Parlament si trei de Presedintele României.”

55. Literele a), b), c), e) si h) ale articolului 146 se modifică astfel:

- Litera a) va avea următorul cuprins:

,,a) se pronuntă asupra constitutionalitătii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Presedintelui României, a presedintelui Parlamentului, a Guvernului, a înaltei Curti de Casatie si Justitie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel putin 40 de parlamentari; precum si, din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei;”.

- Litera b) va avea următorul cuprins:

,,b) se pronuntă asupra constitutionalitătii tratatelor sau altor acorduri internationale, la sesizarea presedintelui Parlamentului sau a unui număr de cel putin 40 de parlamentari;”.

- Litera c) va avea următorul cuprins:

,,c) se pronuntă asupra constitutionalitătii regulamentului Parlamentului, la sesizarea presedintelui Parlamentului, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel putin 40 de parlamentari;”.

- Litera e) va avea următorul cuprins:

,,e) solutionează conflictele juridice de natură constitutională dintre autoritătile publice, la cererea Presedintelui României, a presedintelui Parlamentului, a primului-ministru sau a presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;”.

- Litera h) va avea următorul cuprins:

,,h) dă aviz obligatoriu pentru propunerea de suspendare din functie a Presedintelui României;”.

56. Alineatele (1) si (2) ale articolului 147 se modifică astfel:

- Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Dispozitiile din legile si ordonantele în vigoare, precum si cele din Regulamentul Parlamentului, constatate ca fiind neconstitutionale, îsi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.”

- Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

(2) în cazurile de neconstitutionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozitiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii Constitutionale. Prevederile articolului 76 alineatul (4) se aplică în mod corespunzător.”

57. Articolul 148 se modifică si se completează astfel:

- Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) România este stat membru al Uniunii Europene si exercită în comun cu celelalte state membre competentele stabilite de tratatele Uniunii.”

- După alineatul (1) se introduce un nou alineat, (11), cu următorul cuprins:

“(11) Ratificarea actelor de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene se face prin lege adoptată de Parlament, cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor săi.”

- Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive sau de revizuire, precum si celelalte acte juridice ale Uniunii Europene cu caracter obligatoriu au prioritate fată de dispozitiile contrare din legile interne.”

- După alineatul (2) se introduce un nou alineat, (21), cu următorul cuprins;

“(21) Ratificarea tratatului privind aderarea unui stat la Uniunea Europeană se face prin lege adoptată de Parlament, cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor săi.”

- Alineatul (3) se abrogă.

- Alineatul (5) se abrogă.

58. Articolul 149 se modifică si va avea următorul cuprins:

- Denumirea articolului va fi: “Participarea la Tratatul Atlanticului de Nord”.

- Cuprinsul articolului va fi:

“ARTICOLUL 149

România este parte la Tratatul Atlanticului de Nord. Obligatiile care decurg din această calitate a României vor fi aduse la îndeplinire de către Parlament, Presedintele României si Guvern.”

59. Alineatul (1) al articolului 150 se modifică astfel:

- Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Revizuirea Constitutiei poate fi initiată de Presedintele României la propunerea Guvernului, de cel putin o pătrime din numărul parlamentarilor, precum si de cel putin 500.000 de cetăteni cu drept de vot.”


60. Alineatele (1) si (2) ale articolului 151 se modifică astfel:

- Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Parlament, cu o majoritate de cel putin două treimi din numărul membrilor săi.”

- Alineatul (2) se abrogă.

61. Articolului 155 se modifică si va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL 155

(1) Prezenta lege de revizuire a Constitutiei intră în vigoare după aprobarea ei prin referendum.

(2) Institutiile prevăzute de Constitutie, existente la data intrării în vigoare a legii de revizuire, rămân în functiune până la constituirea celor noi.

(3) Până la întrunirea legală a noului Parlament ales conform prezentei legi de revizuire, proiectele de legi si propunerile legislative în curs de legiferare se dezbat si se adoptă potrivit dispozitiilor constitutionale anterioare intrării în vigoare a legii de revizuire.

(4) După întrunirea legală a noului Parlament ales conform legii de revizuire, proiectele de legi si propunerile legislative adoptate sau respinse de către prima Cameră sesizată, potrivit dispozitiilor constitutionale anterioare intrării în vigoare a legii de revizuire, se dezbat si se adoptă de către Parlament, într-o singură lectură, pe articole, urmate de votul final pe întreaga lege.”

Art. II. - Revizuirea adoptată prin prezenta lege se supune aprobării prin referendum, organizat potrivit dispozitiilor art. 151 alin. (3) din Constitutia României.”

La dosarul cauzei, Consiliul Superior al Magistraturii a depus un document prin care îsi exprimă opinia cu privire la propunerile de revizuire referitoare la textele constitutionale care vizează autoritatea judecătorească.

De asemenea, Asociatia Magistratilor din România a transmis Curtii Constitutionale un punct de vedere vizând “neconformitatea proiectului de revizuire a Constitutiei cu limitele de revizuire a Legii fundamentale, stabilite prin art. 152 din Constitutie”.

Luând în dezbatere acest proiect de lege, la termenele din 16 iunie 2011 si, respectiv, 17 iunie 2011,

CURTEA,

examinând proiectul de lege privind revizuirea Constitutiei României, raportul întocmit de judecătorii-raportori, dispozitiile Constitutiei, precum si prevederile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine următoarele:

Competenta Curtii Constitutionale de a solutiona prezenta cauză este prevăzută de dispozitiile art. 146 lit. a) teza finală din Constitutie, potrivit cărora Curtea Constitutională “se pronuntă [...], din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei”.

În exercitarea acestei competente, Curtea Constitutională urmează să se pronunte asupra îndeplinirii conditiilor constitutionale de formă si de fond privind revizuirea Constitutiei, prevăzute de titlul VII - art. 150-152 ale Legii fundamentale - “Revizuirea Constitutiei”, conditii care se referă la initiativa revizuirii si limitele revizuirii. Totodată, Curtea urmează să se pronunte cu privire la respectarea prevederilor tratatelor internationale în materia drepturilor omului, la care România este parte, iar, în exercitarea rolului său de garant al suprematiei Constitutiei, să examineze modificările propuse din perspectiva principiilor care fundamentează si definesc statul român, prevăzute de art. 1 din Constitutie.

A. Îndeplinirea conditiilor pentru exercitarea dreptului de initiativă în materia revizuirii Constitutiei

Curtea retine că dreptul Presedintelui României de a initia revizuirea Legii fundamentale este prevăzut de art. 150 alin. (1) din Constitutie, potrivit căruia “Revizuirea Constitutiei poate fi initiată de Presedintele României la propunerea Guvernului [...]”.

În cauză, Guvernul a adoptat, sub forma unui proiect de lege, propunerea de revizuire a Constitutiei în sedinta din 21 aprilie 2010 si a transmis-o Presedintelui României, cu Adresa nr. 5/EB/38 din 21 aprilie 2010.

În exercitarea dreptului său constitutional, prevăzut de art. 150 alin. (1) din Legea fundamentală, Presedintele României a decis initierea procedurii de revizuire a Constitutiei si, înainte de sesizarea Parlamentului, a transmis Curtii Constitutionale proiectul de lege privind revizuirea Constitutiei, însotit de următoarele documente: expunere de motive, avizul Consiliului Legislativ transmis Presedintelui României cu Adresa nr. 256 din 9 iunie 2011, Adresa Guvernului României nr. 5/EB/38 din 21 aprilie 2010 de înaintare a propunerii de revizuire a Constitutiei către Presedintele României, Adresa ministrului justitiei nr. 41.947 din 21 aprilie 2010 prin care a transmis primului-ministru proiectul de lege privind revizuirea Constitutiei României, împreună cu expunerea de motive.

Examinând aceste documente, Curtea constată că proiectul legii de revizuire înaintat de Presedintele României Curtii Constitutionale pentru a se pronunta, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constitutie, contine o serie de modificări si completări ale proiectului legii de revizuire înaintat Presedintelui României de către Guvern. Astfel fiind, Curtea urmează să decidă dacă interventia Presedintelui, în sensul modificării si completării proiectului legii de revizuire a Constitutiei propus de Guvern, constituie o încălcare a normelor constitutionale incidente în materia initiativei revizuirii, norme care circumscriu limitele acesteia.

Curtea retine că dispozitiile art. 150 din Constitutie, care reglementează titularii dreptului de initiere a revizuirii Constitutiei (Presedintele României, deputati si senatori, respectiv cetăteni), instituie si o serie de conditii cu privire la exercitarea acestui drept. În cazul Presedintelui României, dispozitiile mentionate conditionează exercitarea dreptului în cauză doar de formularea unei propuneri în acest sens din partea Guvernului. Stabilind că revizuirea “poate fi initiată de Presedintele României”, textul constitutional nu distinge referitor la competentele Presedintelui României în calitate de titular al dreptului de initiativă a revizuirii Constitutiei si nici nu instituie vreo obligatie sau interdictie în ceea ce îl priveste. Prin urmare, Presedintele României, primind propunerea Guvernului de revizuire a Constitutiei, are deplina libertate de a decide să initieze revizuirea Constitutiei sau să nu o initieze, iar, în cazul în care decide initierea acesteia, să îsi însusească întocmai, numai în parte sau să completeze propunerea Guvernului. O altă interpretare a textului constitutional, în sensul atribuirii unui rol pur formal Presedintelui României în cadrul acestei proceduri, respectiv acela de a transmite Parlamentului un proiect de lege privind revizuirea Constitutiei astfel cum a fost propus de Guvern, ar fi de natură să golească de continut dreptul său de initiativă. Or, acest drept i-a fost conferit de legiuitorul constituant tocmai în considerarea rolului si a pozitiei pe care Presedintele României o ocupă în cadrul sistemului politic al societătii, care îi permite să cunoască evolutia acesteia si perspectivele sale de dezvoltare si să valorifice aceste constatări, inclusiv pe calea initierii unui proces de modificare a Legii fundamentale a statului, atunci când, prin propunerea Guvernului în acest sens, se realizează un acord al celor 2 reprezentanti ai puterii executive cu privire la initierea unui astfel de proces.

Fată de cele retinute, Curtea constată că exercitarea dreptului de initiativă legislativă a revizuirii Constitutiei s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 150 alin. (1) din Constitutia României.

De asemenea, au fost respectate dispozitiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, proiectul legii de revizuire depus la Curtea Constitutională fiind însotit de avizul Consiliului Legislativ.

B. Îndeplinirea conditiilor privind limitele revizuirii Constitutiei

Curtea constată că, în ceea ce priveste limitele revizuirii, art. 152 din Constitutie stabileste: “(1) Dispozitiile prezentei Constitutii privind caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

(2) De asemenea, nicio revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertătilor fundamentale ale cetătenilor sau a garantiilor acestora.

(3) Constitutia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgentă si nici în timp de război.”

Textul citat prevede conditii de fond ale initiativei de revizuire [alineatele (1) si (2) ale art. 152] si conditii de formă a acesteia [alin. (3) al art.152].

Sub aspectul conditiilor de formă, privitoare la normalitatea împrejurărilor revizuirii Constitutiei, textul art. 152 alin. (3) din Legea fundamentală, care interzice revizuirea Constitutiei pe durata stării de asediu sau a stării de război, se coroborează cu cel al art. 63 alin. (4) teza a doua din Constitutie, potrivit căruia revizuirea Constitutiei nu se poate realiza în perioada în care mandatul Camerelor se prelungeste până la întrunirea legală a noului Parlament.

Curtea constată că în cauză nu subzistă niciuna dintre situatiile la care fac referire textele constitutionale mentionate, fiind întrunite conditiile de formă ale initiativei de revizuire.

Pronuntarea cu privire la constitutionalitatea de fond a initiativei de revizuire impune examinarea modificărilor propuse prin raportare la dispozitiile art. 152 alin. (1)si (2) din Constitutie, pentru a determina dacă fac obiectul revizuirii caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficială, precum si dacă modificările propuse au ca efect suprimarea drepturilor si a libertătilor fundamentale ale cetătenilor sau a garantiilor acestora. În acest cadru, Curtea urmează să analizeze si modul de respectare a prevederilor tratatelor internationale în materia drepturilor omului, la care România este parte, precum si a principiilor care definesc si fundamentează statul român.

Curtea, examinând din acest punct de vedere proiectul legii de revizuire a Constitutiei, observă mai întâi că prin noua reglementare propusă se urmăreste atingerea următoarelor finalităti, exprimate în cuprinsul expunerii de motive care însoteste acest proiect:

- trecerea la un Parlament unicameral, propunere justificată prin optiunea exprimată în acest sens de majoritatea cetătenilor care au participat la referendumul national organizat de Presedintele României la data de 22 noiembrie 2009;

- necesitatea unor adaptări si ajustări ale Constitutiei la realitătile societătii actuale, cei 20 de ani de aplicare dovedind nu numai viabilitatea, ci si o serie de deficiente în aplicarea unor dispozitii constitutionale la realitătile vietii sociale, economice si politice românesti;

- clarificarea institutională si reglementarea unor solutii de natură să determine cooperarea autoritătilor publice si eliminarea blocajelor ce ar putea să apară în raporturile dintre ele, tinând seama, îndeosebi, de jurisprudenta Curtii Constitutionale exprimată în ultimii ani ca urmare a conflictelor juridice de natură constitutională pe care Ie-a solutionat.

În realizarea acestor deziderate, proiectul de lege privind revizuirea Constitutiei cuprinde următoarele propuneri:

I. În cadrul titlului I - Principii generale se propune o singură modificare, prin adăugarea unui al treilea alineat la art. 6, articol care reglementează dreptul la identitate al minoritătilor nationale.

Textul introdus, care prevede obligatia autoritătilor publice de a consulta organizatiile cetătenilor apartinând minoritătilor nationale în legătură cu deciziile privind păstrarea, dezvoltarea si exprimarea identitătii lor etnice, culturale si religioase, dă expresie obligatiei statului de recunoastere si garantare pentru această categorie de persoane a dreptului la păstrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitătii lor, prevăzută de alin. (1) al aceluiasi articol, constituind una dintre modalitătile de garantare a dreptului la care textul constitutional face referire.

Această modificare nu pune în discutie niciuna dintre limitele revizuirii prevăzute de art. 152 alin. (1) si (2) din Constitutie. Curtea retine, însă, că reglementarea modalitătilor în care statul garantează dreptul la identitate al minoritătilor nationale nu este de domeniul Constitutiei, ci al legii, ridicarea la rang de principiu constitutional a uneia dintre aceste garantii negăsindu-si justificarea. În situatia în care se va mentine această reglementare, pentru ca deciziile organizatiilor cetătenilor apartinând minoritătilor nationale privitoare la păstrarea, dezvoltarea si exprimarea identitătii lor etnice, culturale si religioase să nu contravină principiilor de egalitate si nediscriminare fată de ceilalti cetăteni români, ar trebui să se prevadă si obligatia acestor organizatii de a consulta în scris autoritătile publice în legătură cu deciziile pe care urmează să le adopte.

II. În cadrul titlului II - Drepturile, libertătile si îndatoririle fundamentale sunt propuse modificări determinate de corelarea necesară cu propunerea de modificare a structurii Parlamentului, în sensul înlocuirii referirilor la cele două Camere ale acestuia [este vorba despre alin. (2) al art. 37 si de art. 60], corelări care se justifică în conditiile trecerii la un Parlament unicameral.

De asemenea, sunt propuse modificări de continut în privinta art. 23 - Libertatea individuală, art. 40 - Dreptul de asociere, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică si art. 58 - Numirea si rolul [Avocatului Poporului].

1. Art. 23 - Libertatea individuală

Este propusă modificarea alin. (3) al art. 23 - Libertatea individuală, în sensul măririi duratei maxime a retinerii de la cel mult 24 ore la cel mult 48 de ore.

Curtea constată că retinerea unei persoane constituie o ingerintă majoră în ceea ce priveste libertatea persoanei, astfel încât reglementarea duratei maxime pe care aceasta o poate avea, printr-o normă de rang constitutional, constituie o reală garantie a libertătii individuale.

Cât priveste durata retinerii, aceasta constituie o chestiune de politică penală a statului, care trebuie să asigure un just echilibru între imperativul realizării intereselor generale ale societătii si al apărării ordinii de drept, constând în identificarea si aducerea în fata autoritătilor judiciare competente a persoanelor cu privire la care există motive temeinice de a bănui că au săvârsit o infractiune ori de a crede în necesitatea de a le împiedica să săvârsească o infractiune sau să se sustragă după săvârsirea acesteia, pe de o parte, si interesul comun al apărării drepturilor individului, pe de altă parte, fără a atinge substanta dreptului la libertate a unei persoane.

Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale stabileste sub acest aspect, în art. 5 alin. (1), regula potrivit căreia orice privare de libertate trebuie să se facă “potrivit căilor legale”, adică să fie reglementată în dreptul intern. Acest principiu se regăseste si în art. 9 pct. (1) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. În art. 5 alin. (3) din Conventie, precum si în art. 9 pct. (3) din acelasi Pact, este instituită regula potrivit căreia orice persoană arestată sau detinută trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Aceasta se corelează cu cea din art. 6 paragraful 1 din aceeasi Conventie [preluată si în art. 21 alin. (3) din Constitutia României], potrivit căreia orice persoană are dreptul ca un proces în care a fost formulată o acuzatie împotriva sa să se desfăsoare într-un termen rezonabil. Totodată, într-o jurisprudentă constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că pentru ca o măsură să poată fi considerată ca prevăzută de lege, în sensul Conventiei, legea trebuie să fie accesibilă si previzibilă. Astfel, în cauze precum Sunday Times contra Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, 1979, Rekvenyi contra Ungariei, 1999, Rotaru împotriva României, 2000, Damman împotriva Elvetiei, 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că “nu poate fi considerată «lege» decât o normă enuntată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să-si regleze conduita”.

Noua redactare a textului constitutional, reglementând durata maximă a retinerii, printr-o normă clară, nesusceptibilă de interpretare, iar termenul prevăzut în acest sens fiind unul de natură să permită o ingerintă minimă în ceea ce priveste libertatea persoanei, respectă exigentele mentionate si nu poate fi interpretat ca având ca efect suprimarea garantiilor unui drept fundamental, în sensul art. 152 alin. (2) din Constitutie. Modificarea propusă răspunde obligatiei statului de a asigura un just echilibru între interesul apărării drepturilor fundamentale ale individului si interesul apărării ordinii de drept, tinând seama de problemele pe care Ie-a ridicat în practică durata actuală a termenului de retinere, cât priveste activitatea organelor de urmărire penală, cu consecinte directe asupra modului în care este asigurată realizarea intereselor generale ale societătii si apărarea ordinii de drept. Retinerea cu o durată maximă de 48 de ore se justifică pentru efectivitatea măsurii si eficienta acesteia.

2. Art. 40 - Dreptul de asociere

Modificarea textului, care vizează consacrarea interdictiei de a face parte din partide politice si pentru adjunctii Avocatului Poporului, înlocuirea sintagmei “avocatiipoporului” cu “Avocatul Poporului” si a sintagmei “membrii activi ai armatei” cu aceea de “cadre militare în activitate” nu pune în discutie limite ale revizuirii Constitutiei.

Extinderea interdictiei prevăzute de text si la adjunctii Avocatului Poporului este justificată de statutul si activitatea pe care acestia o desfăsoară, potrivit legii. Ratiunile pentru care subzistă această interdictie pentru persoanele care ocupă functia de Avocat al Poporului sunt comune si pentru cele care ocupă functia de adjuncti ai acestuia, cu atât mai mult cu cât persoanele având această calitate pot fi si înlocuitori ai Avocatului Poporului.

Cât priveste reformularea unor sintagme, aceasta aduce un plus de precizie si unitate terminologică Legii fundamentale. Astfel, actuala formulare în ceea ce priveste sintagma “avocati ai poporului” este inadecvată, întrucât nu pot exista mai multe persoane care să ocupe în acelasi timp functia de Avocat al Poporului. În ceea ce priveste înlocuirea sintagmei de “membrii activi ai armatei” cu aceea de “cadre militare în activitate”, se constată că realizează o corelare terminologică a dispozitiilor art. 40 din Constitutie - Dreptul de asociere, cu cele ale art. 118 - Fortele armatei, care se referă la statutul “cadrelor militare”.

3. Art. 44 - Dreptul de proprietate privată

Este propusă modificarea alin. (8) al art. 44, text care în prezent are următoarea redactare: “Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă”. Propunerea de modificare vizează eliminarea tezei a doua a art. 44 alin. (8), potrivit căreia “Caracterul licit al dobândirii se prezumă.”

Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra unor initiative de revizuire a aceluiasi text constitutional, initiative care au vizat, în esentă, aceeasi finalitate: eliminarea din Constitutie a prezumtiei caracterului licit al dobândirii averii.

Astfel, prin Decizia nr. 85 din 3 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 6 septembrie 1996, Curtea s-a pronuntat asupra unei initiative de revizuire a Constitutiei prin care se propunea înlocuirea textului care reglementa această prezumtie cu următorul text: “Averea a cărei dobândire licită nu poate fi dovedită se confiscă”. Cu acel prilej Curtea a retinut că prezumtia dobândirii licite a averii constituie una dintre garantiile constitutionale ale dreptului de proprietate, în concordantă cu prevederile alin. (1) al art. 41 din Constitutie [în prezent art. 44 alin. (1)], conform cărora dreptul de proprietate este garantat. Această prezumtie se întemeiază si pe principiul general potrivit căruia orice act sau fapt juridic este licit până la dovada contrarie, impunând, în ce priveste averea unei persoane, ca dobândirea ilicită a acesteia să fie dovedită. Retinând că prin propunerea de revizuire se urmăreste răsturnarea sarcinii probei privind caracterul licit al averii, în sensul că averea unei persoane este prezumată ca fiind dobândită ilicit, până la dovada contrarie făcută de titularul ei, precum si faptul că securitatea juridică a dreptului de proprietate asupra bunurilor ce alcătuiesc averea unei persoane este indisolubil legată de prezumtia dobândirii licite a averii, iar înlăturarea acestei prezumtii are semnificatia suprimării unei garantii constitutionale a dreptului de proprietate, Curtea a constatat neconstitutionalitatea acestei propuneri.

De asemenea, prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 13 mai 2003, Curtea Constitutională s-a pronuntat asupra constitutionalitătii propunerii legislative de modificare a aceluiasi text, modificare ce viza circumstantierea prezumtiei dobândirii licite a averii. Textul propus stabilea că prezumtia nu se aplică “pentru bunurile dobândite ca urmare a valorificării veniturilor realizate din infractiuni”. Curtea a retinut că acest mod de redactare este criticabil si poate conduce la confuzii, arătând că din modul de redactare a alin. (71), propus a fi introdus, rezultă că se urmăreste răsturnarea sarcinii probei privind caracterul licit al averii, prevăzându-se caracterul ilicit al averii dobândite prin valorificarea veniturilor rezultate din infractiuni. Ca urmare, referindu-se si la Decizia sa nr. 85 din 3 septembrie 1996, Curtea a stabilit că si în acest caz se vizează suprimarea unei garantii constitutionale a dreptului de proprietate, ceea ce este contrar dispozitiilor art. 148 alin (2) din Constitutie [actualul art. 152 alin. (2)]. Cu acelasi prilej Curtea, referindu-se la modul de redactare a normei examinate a retinut că “dacă textul urmăreste să permită confiscarea averii dobândite în mod licit, dar care s-a clădit pe o sumă de bani provenită din infractiuni, redactarea sa este necorespunzătoare”.

Prin prezentul proiect de lege se propune eliminarea din Constitutie a prezumtiei caracterului licit al dobândirii averii. Ca si în precedentele enuntate, Curtea retine că această prezumtie constituie o garantie a dreptului de proprietate al persoanei. În absenta unei astfel de prezumtii, detinătorul unui bun ar fi supus unei insecurităti continue întrucât, ori de câte ori s-ar invoca dobândirea ilicită a respectivului bun, sarcina probei nu ar reveni celui care face afirmatia, ci detinătorului bunului. Tocmai de aceea, în cadrul lucrărilor Adunării Constituante, în sedinta din 9 octombrie 1991, a fost respins amendamentul de eliminare a dispozitiei privind prezumtia dobândirii licite a averii, neîntrunind decât votul a 14 parlamentari, astfel cum rezultă din Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 29 din 11 octombrie 1991.


Făcând aplicarea dispozitiilor art. 152 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora nicio revizuire nu poate fi făcută dacă are ca efect suprimarea drepturilor fundamentale ale cetătenilor sau a garantiilor acestora, Curtea constată că eliminarea tezei a doua a art. 44 alin. (8) din Constitutie, potrivit căreia “Caracterul licit al dobândirii se prezumă” este neconstitutională, deoarece are ca efect suprimarea unei garantii a dreptului de proprietate, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art. 152 alin. (2) din Constitutie.

Curtea subliniază în acest context cele retinute în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 85 din 3 septembrie 1996, mentionată, sau prin Decizia nr. 453 din 16 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2008, în sensul că reglementarea acestei prezumtii nu împiedică cercetarea caracterului ilicit al dobândirii averii, sarcina probei revenind însă celui care invocă acest caracter. În măsura în care partea interesată dovedeste dobândirea unor bunuri, a unei părti sau a întregii averi a unei persoane în mod ilicit, asupra acelor bunuri sau a averii dobândite ilegal se poate dispune confiscarea, în conditiile legii.

Curtea subliniază totodată că reglementarea acestei prezumtii nu împiedică legiuitorul primar sau delegat ca, în aplicarea dispozitiilor art. 148 din Constitutie - Integrarea în Uniunea Europeană, să adopte reglementări care să permită deplina respectare a legislatiei Uniunii în domeniul luptei împotriva criminalitătii. De altfel, acest obiectiv a fost avut în vedere si de initiatorul propunerii de revizuire, în mod special cu referire la Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor si a bunurilor având legătură cu infractiunea, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 68 din 15 martie 2005, care obligă la luarea măsurilor necesare pentru a duce la îndeplinire cele stabilite în cuprinsul acesteia, în special a unei reduceri a sarcinii probei în ceea ce priveste sursa bunurilor detinute de o persoană condamnată pentru o infractiune care are legătură cu criminalitatea organizată.

4. Art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

Este propusă modificarea alin. (3) al art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, text care, în actuala redactare, stabileste că “Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în conditiile legii si nu înlătură răspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credintă sau gravă neglijentă.”în forma propusă, teza a doua a alin. (3) al art. 52 are următoarea redactare: “Răspunderea statului este stabilită în conditiile legii si nu înlătură răspunderea magistratilor pentru erorile judiciare săvârsite.” în economia proiectului de revizuire a Constitutiei, acest text se corelează cu modificările propuse în ceea ce priveste art. 73 - Categorii de legi si art. 124 - înfăptuirea justitiei. Astfel, la alin. (3) al art. 73 se propune introducere literei s1, potrivit căreia “Prin lege organică se reglementează [...] s1) răspunderea judecătorilor si procurorilor”, iar la art. 124 se propune introducerea alin. (4), potrivit căruia “Răspunderea judecătorilor si procurorilor se reglementează prin lege organică.”

Se constată că modificarea propusă, eliminând sintagmele “rea-credintă” si, respectiv “gravă neglijentă”, care circumstantiază răspunderea magistratilor, pune în acord cele două teze ale aceluiasi alineat al art. 52, referitoare la răspunderea statului si, respectiv, răspunderea magistratilor pentru erorile judiciare săvârsite, urmând ca, în ambele cazuri, conditiile răspunderii să fie stabilite prin lege. Modificarea realizează, practic, o distinctie între un principiu de rang constitutional - răspunderea patrimonială a statului si a magistratilor pentru erorile judiciare, si norme de rang infraconstitutional - conditiile angajării acestei răspunderi. Nu sunt puse în discutie limite ale revizuirii Constitutiei, întrucât principiul constitutional al independentei justitiei nu poate fi interpretat ca exonerând pe cei care o înfăptuiesc de răspundere pentru erorile judiciare pe care le săvârsesc, având în vedere consecintele acestor erori atât pentru justitiabili, cât si pentru statul român. În plus, răspunderea magistratilor urmează a se stabili, potrivit modificărilor corelative propuse, prin lege organică, adică prin norme considerate drept prelungiri ale dispozitiilor constitutionale ca pozitie si fortă în ierarhia actelor juridice, ceea ce constituie, în sine, o garantie a respectării principiilor constitutionale care guvernează înfăptuirea justitiei.

Această garantie ar trebui însă reglementată chiar de textul care instituie răspunderea magistratilor. Ca urmare, art. 52 alin. (3) teza a doua din Constitutie care, în redactarea propusă, face referire, numai cât priveste răspunderea statului, la “conditiile legii”, ar trebui reformulat, după cum urmează: “în conditiile legii organice, răspunderea statului nu înlătură răspunderea magistratilor pentru erorile judiciare săvârsite.”

5. Art. 58 - Numirea si rolul [Avocatului Poporului]

Completările aduse textului actual prin precizarea expresă a autoritătii care realizează numirea Avocatului Poporului, respectiv prin trimiterea la legea de organizare si functionare a institutiei, nu pun în discutie limite ale revizuirii Constitutiei.

III. Titlul III- Autoritătile publice

a) Cap. I - Parlamentul

1. Art. 61 - Rolul si structura [Parlamentului]

Examinând continutul proiectul legii de revizuire, precum si expunerea de motive care îl însoteste, se observă că cea mai amplă modificare propusă priveste trecerea la un Parlament unicameral si stabilirea unui număr de maximum 300 de parlamentari, cu recorelarea în mod corespunzător a textelor constitutionale care fac referire la Parlament, deputati, senatori si procedură legislativă.

Curtea constată mai întâi că modificarea propusă în acest sens este în concordantă cu rezultatul referendumului national din 22 noiembrie 2009, initiat de Presedintele României si confirmat de Curtea Constitutională prin Hotărârea nr. 37 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 30 decembrie 2009, prin care Curtea a retinut că, “dintre voturile valabil exprimate, 72,31% au fost pentru răspunsul «DA» la întrebarea «Sunteti de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România?», iar 83,31 % dintre voturile valabil exprimate au fost pentru răspunsul «DA» la întrebarea «Sunteti de acord cu reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane?» Prin urmare, majoritatea participantilor la vot a ales la ambele întrebări răspunsul afirmativ.”

Această modificare nu pune în discutie niciuna dintre limitele revizuirii prevăzute de art. 152 din Constitutie, ci reprezintă exclusiv o optiune politică asupra căreia se vor pronunta participantii la procedura de revizuire a Constitutiei.

Nu trebuie ignorate totusi, în exprimarea acestei optiuni, traditia statului român si avantajele pe care le oferă o structură bicamerală a Parlamentului în raport cu cea unicamerală.

Curtea retine în acest sens că, în mod traditional, Parlamentul României a avut o structură bicamerală. Această structură a forului legiuitor, consacrată în anul 1864, prin “Statutul dezvoltător al Conventiei de la Paris” al domnitorului Alexandru loan Cuza, a continuat să existe sub imperiul Constitutiilor din 1866, 1923 si 1938, fiind întreruptă doar în perioada regimului comunist, când reprezentanta natională era unicamerală - Marea Adunare Natională. După revolutia din decembrie 1989, prin Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea Parlamentului si a Presedintelui României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 martie 1990, act în baza căruia s-au organizat alegerile din mai 1990, a fost reintrodusă formula bicameralismului. Constitutia din 1991 a preluat, cu unele modificări, această structură a Parlamentului, mentinută cu prilejul revizuirii Legii fundamentale din anul 2003. Modificarea textelor incidente în materie, realizată cu prilejul revizuirii, a vizat doar trecerea la un sistem de bicameralism functional.

Avantajele pe care structura bicamerală a forului legiuitor le prezintă sunt evidente. Astfel, se evită concentrarea puterii în Parlament, întrucât Camerele acestuia se vor împiedica reciproc să devină suport al unui regim autoritar. Totodată, se asigură dezbateri si un cadru de analiză succesivă a legilor de către două corpuri diferite ale forului legiuitor, ceea ce oferă o mai mare garantie a calitătii actului legislativ. Adoptarea legilor în cadrul unui Parlament unicameral se face după mai multe “lecturi” succesive ale unui text, astfel cum, de altfel, se propune si în prezentul proiect de revizuire a Constitutiei. Fiind realizate însă de acelasi corp legiuitor, lecturile pot deveni o formalitate artificială, sau pot fi suprimate din ratiuni de urgentă. Bicameralismul determină ca a doua lectură a legii să se facă, întotdeauna, de o altă adunare, ceea ce este de natură să determine o perceptie critică accentuată. Se oferă astfel oportunitatea unei mai bune cooperări critice, a dezbaterii comune si colective de luare a deciziilor, conferindu-se amploare formării vointei statului parlamentar. În plus, bicameralismul minimizează riscul dominatiei majoritătii, favorizând dialogul între majoritătile din cele două Camere, precum si între grupurile parlamentare. Cooperarea si supervizarea legislativă sunt extinse în acest mod, demonstrându-se astfel că sistemul bicameral este o formă importantă a separatiei puterilor, care nu functionează doar între puterile legislativă, executivă si judecătorească, ci si în interiorul celei legislative.

Atât traditia care, fiind legată de fiinta statului român, îl defineste si îl reprezintă, cât si avantajele enuntate constituie puternice motive de reflectie cu prilejul optiunii pentru una dintre cele două formule: unicameralism sau bicameralism.

2. Examinând celelalte dispozitii ale proiectului legii de revizuire, Curtea constată că recorelarea, din perspectiva acestei propuneri, a textelor constitutionale, a determinat modificarea următoarelor articole din Constitutie: art. 37 alin. (2)- Dreptul de a fi ales, art. 60 - Raportul în fata Parlamentului, art. 61 alin. (2) - Rolul si structura Parlamentului; art. 62 - Alegerea Camerelor, devenit Alegerea Parlamentului, art. 63 alin. (1), (2) si (4) - Durata mandatului, art. 64 - Organizarea internă, art. 65 - Sedintele Camerelor, devenit Sedintele Parlamentului, art. 66 - Sesiuni, art. 67 - Actele juridice si cvorumul legal, art. 68 - Caracterul public al sedintelor (abrogat), Titlul III, Capitolul I, titlul Sectiunii a doua - Statutul deputatilor si senatorilor, devenit Statutul parlamentarilor, art. 69 alin. (1) - Mandatul reprezentativ, art. 70 - Mandatul deputatilor si senatorilor, devenit Mandatul parlamentarilor, art. 71 alin. (1) si (2) - Incompatibilităti, art. 72- Imunitatea parlamentară, art. 73 alin. (3) lit. c) - Categorii de legi, art. 74 alin. (1), (3), (4) si (5) - Initiativa legislativă, art. 75 - Sesizarea Camerelor- abrogat; art. 76 - Adoptarea legilor si hotărârilor, art. 77 alin. (2) - Promulgarea legii, art. 82 alin. (2) - Validarea mandatului si depunerea jurământului, art. 89 alin. (1) - Dizolvarea Parlamentului, art. 95- Suspendarea din functie, art. 96 alin. (1) si (2) - Punerea sub acuzare, art. 98 - Interimatul functiei, art. 103 alin. (2) si (3) - învestitura, art. 105 alin. (1) - Incompatibilităti, art. 107 alin. (1) - Primul-ministru, art. 111 alin. (1) - Informarea Parlamentului, art. 112 - întrebări, interpelări si motiuni simple, art. 113 - Motiunea de cenzură, art. 114 - Angajarea răspunderii Guvernului, art. 115 alin. (5) - Delegarea legislativă, art. 133 alin. (2) - Rolul si structura [Consiliului Superior al Magistraturii], art. 140 alin. (3) - Curtea de Conturi, art. 142 alin. (3) - Structura [Curtii Constitutionale], art. 146 lit. a), b), c) si e) - Atributii [ale Curtii Constitutionale], art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană, art. 150 alin. (1) - Initiativa revizuirii, art. 151 alin. (1) si (2) - Procedura de revizuire.

Distinct de modificările constând în înlocuirea denumirilor de deputati si senatori, respectiv a referirilor la cele două Camere ale forului legislativ, consecintă directă, de ordin formal, a reglementării structurii unicamerale a Parlamentului, în cadrul capitolului I - Parlamentul, cuprins în titlul III - Autoritătile publice, se mai constată existenta unor propuneri de modificare de ordin substantial, respectiv a unor reformulări a normelor constitutionale, examinate în cele ce urmează.

3. Art. 64 - Organizarea internă

Propunerile de modificare vizează, în esentă, adaptarea organizării interne a Parlamentului la structura unicamerală si nu pun în discutie limite ale revizuirii Constitutiei.

Pentru a conferi însă mai multă claritate alin. (1) al art. 64, care, referindu-se la regulamentul Parlamentului, utilizează sintagma “adoptat cu votul majoritătii membrilor săi”, si în corelare cu art. 76 alin. (1) din Constitutie, se recomandă înlocuirea acesteia cu sintagma “adoptat prin hotărâre cu votul majoritătii membrilor săi”.

De asemenea, pentru a se da deplină expresie principiului autonomiei parlamentare, în sensul de a se stabili dreptul parlamentarilor de a decide, prin regulament propriu, asupra întelesului notiunii de “configuratie politică”, alineatul (5) al art. 64, care, în redactarea propusă, prevede că “Biroul permanent si comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuratiei politice a Parlamentului”, ar trebui completat cu sintagma “stabilită conform Regulamentului de organizare si functionare a Parlamentului”.

4. Art. 65 - Sedintele Parlamentului

În redactarea propusă, textul constitutional este adaptat specificului structurii unicamerale a Parlamentului. Referirea, în cuprinsul acestuia, la caracterul sedintelor, determină, în mod corespunzător, propunerea de abrogare a actualului art. 68 - Caracterul public al sedintelor.

5. Art. 71 - Incompatibilităti

Potrivit proiectului legii de revizuire, alin. (1) al art. 71 din Constitutie reglementează un nou caz de incompatibilitate, acela dintre calitatea de membru al Parlamentului si membru al Parlamentului European, propunere justificată si care nu pune în discutie limitele revizuirii Constitutiei.

Pentru a da expresie principiului separatiei si echilibrului puterilor în stat si a asigura deplina efectivitate a textului constitutional în sensul asigurării independentei membrilor Parlamentului si a protejării legislativului împotriva influentelor executivului, alin. (2) al art. 72 ar trebui modificat, în sensul eliminării exceptiei pe care o instituie în prezent si care permite cumulul calitătii de parlamentar si de membru al Guvernului. Mentinerea acestei dispozitii ar determina lipsa de eficientă a prevederilor constitutionale cuprinse în art. 109 alin. (1), potrivit cărora “Guvernul răspunde politic numai în fata Parlamentului pentru întreaga sa activitate”.

6. Art. 72 - Imunitatea parlamentară

Initial, Adunarea Constituantă a dat următoarea redactare imunitătii parlamentare:

“(1) Deputatul sau senatorul nu poate fi retinut, arestat, perchezitionat sau trimis în judecată, penală ori contraventională, fără încuviintarea Camerei din care face parte, după ascultarea sa. Competenta de judecată apartine Curtii Supreme de Justitie.

(2) în caz de infractiune flagrantă, deputatul sau senatorul poate fi retinut si supus perchezitiei. Ministrul justitiei va informa neîntârziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si a perchezitiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.”


În redactarea actuală, art. 72 din Constitutie, care reglementează institutia imunitătii parlamentare, are următorul cuprins “(1) Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

(2) Deputatii si senatorii pot fi urmăriti si trimisi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fără încuviintarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea si trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecată apartine înaltei Curti de Casatie si Justitie.

(3) în caz de infractiune flagrantă, deputatii sau senatorii pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul justitiei îl va informa neîntârziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si a perchezitiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.”

În redactarea proiectului legii de revizuire a Constitutiei, alineatul (1) al art. 72 se păstrează, singura diferentă fiind înlocuirea denumirilor de “deputati” si “senatori” cu aceea de “parlamentari”, alineatul (3) al aceluiasi articol este eliminat, iar alineatul 2 are următoarea redactare: “Urmărirea si trimiterea în judecată penală a parlamentarilor, pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, se pot face numai de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecată apartine înaltei Curti de Casatie si Justitie.”

Din analiza comparativă a textelor mentionate rezultă că modificarea propusă vizează eliminarea inviolabilitătii parlamentare, ca formă a imunitătii parlamentare.

Examinând această propunere, în raport cu dispozitiile art. 152 din Constitutie, Curtea constată, mai întâi, că actuala reglementare a imunitătii parlamentare, sub cele două forme ale sale, respectiv lipsa răspunderii juridice pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului [alin. (1) al art. 72] si inviolabilitatea parlamentarului [alin. (2) si (3) ale art. 72], continuă traditia statului român ale cărei baze au fost puse încă din anul 1864. Statutul dezvoltător al Conventiei de la Paris prevedea în acest sens, în art. VII, că membrii Adunării Ponderatrice, ca de altfel si membrii Adunării Elective, se bucură de “neviolabilitate”, ei neputând fi arestati sau judecati pe timpul sesiunii parlamentare, cu exceptia flagrantului, si numai după ce Adunarea a autorizat urmărirea. Institutia imunitătii parlamentare a fost preluată si întărită de constitutiile următoare, cu exceptia celor din perioada dictaturii comuniste.

Constitutia României din 1991 a consacrat din nou institutia imunitătii parlamentare, abolită practic în perioada 1948-1989, aceasta căpătând o reglementare de principiu în acord cu constitutiile statelor europene, influentate îndeosebi de modelul francez, care reglementează distinct lipsa răspunderii juridice si inviolabilitatea. Astfel, institutia imunitătii parlamentare este reglementată atât sub forma imunitătii pentru opinii, fiind general admis faptul că niciun parlamentar nu poate să fie urmărit, civil sau penal, pentru declaratiile făcute si voturile exprimate în exercitiul mandatului, cât si a imunitătii materiale, denumită si imunitate relativă, neprofesională sau inviolabilitate, fiind admis, de regulă, că un parlamentar nu poate fi arestat, cercetat sau urmărit în materie penală, fără autorizarea Camerei din care face parte [de exemplu, constitutiile Belgiei (art. 58 si art. 59), Finlandei (art. 30), Frantei (art. 26), Greciei (art. 60-62), Italiei (art. 68), Poloniei (art. 105), Portugaliei (art. 157), Spaniei (art. 71) ]. Mai mult, în unele cazuri, chiar dacă parlamentarul a fost surprins în flagrant, el nu poate fi arestat decât dacă infractiunea este pasibilă cu o pedeapsă cu închisoarea de cel putin 5 ani [constitutiile Croatiei (art. 75), Macedoniei (art. 64), SIoveniei (art. 83)].

Reglementarea constitutională a imunitătii parlamentare este justificată de necesitatea protectiei mandatului parlamentar, ca garantie a înfăptuirii prerogativelor constitutionale si, totodată, o conditie a functionării statului de drept. În activitatea sa, parlamentarul trebuie să se bucure de o reală libertate de gândire, expresie si actiune, astfel încât să-si exercite mandatul în mod eficient. Institutia imunitătii parlamentare, sub cele două forme ale sale, protejează parlamentarul fată de eventualele presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei sale, fiindu-i astfel asigurată independenta, libertatea si siguranta în exercitarea drepturilor si a obligatiilor care-i revin potrivit Constitutiei si legilor.

Astfel fiind, eliminarea oricăreia dintre aceste forme ale imunitătii parlamentare are ca efect direct suprimarea unei garantii care priveste atât mandatul Camerelor, cât si al fiecărui parlamentar în parte, cu consecinte grave asupra îndeplinirii de către Parlament a rolului său constitutional. În ceea ce priveste persoana care ocupă demnitatea publică de parlamentar, eliminarea oricăreia dintre aceste forme ale imunitătii parlamentare are ca efect suprimarea garantiilor unor drepturi si libertăti fundamentale, respectiv libertatea individuală si libertatea de exprimare.

Pentru aceste considerente, si văzând că prin proiectul legii de revizuire a Constitutiei este eliminată inviolabilitatea parlamentarului, adică acea imunitate de procedură care protejează parlamentarul împotriva urmăririlor penale abuzive sau vexatorii, institutia imunitătii parlamentare fiind astfel golită de continut, Curtea constată că modificarea propusă sub acest aspect este neconstitutională, deoarece are ca efect suprimarea unei garantii a unui drept fundamental al persoanei care ocupă o demnitate publică, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art. 152 alin. (2) din Constitutie.

7. Art. 73 - Categorii de legi

Alineatul (3) al art. 73 stabileste domeniile care, în considerarea importantei acestora, se reglementează prin lege organică. Prin proiectul legii de revizuire se propune adăugarea unui nou domeniu de reglementare prin lege organică, si anume cel al răspunderii judecătorilor si a procurorilor, alineatul (3) al art. 73 fiind completat în acest sens cu litera s1). Curtea constată că reglementarea propusă instituie o garantie a respectării principiilor constitutionale care guvernează înfăptuirea justitiei, aspect retinut, de altfel, cu prilejul examinării constitutionalitătii propunerii de modificare a art. 52 alin. (3) din Constitutie. Având în vedere însă natura domeniului în cauză, Curtea recomandă ca acesta să fie introdus, în structura alineatului (3) al art. 73, imediat după litera I), care se referă la “organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecătoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi”, constituindu-se astfel litera I1).

8. Art. 76 - Adoptarea legilor si a hotărârilor Adaptarea procedurii de adoptare a legilor si hotărârilor la specificul Parlamentului unicameral a determinat propunerea de modificare, în consecintă, a modului de reglementare a acestei proceduri. Curtea constată în această privintă că, în redactarea art. 76 alin. (1) teza întâi, text care se referă la dezbaterea si votarea în plen a propunerilor legislative si a propunerilor de legi în două lecturi succesive, se propune, referitor la a cea de-a doua lectură, ca realizarea acesteia să se facă “la cel putin 30 de zile distantă”. Utilizarea în acest context a notiunii de “distantă” este improprie, recomandându-se înlocuirea sintagmei propuse cu sintagma “după cel putin 30 de zile”.

b) Cap. II - Presedintele României

Din prevederile constitutionale cuprinse în Titlul III, Capitolul II din Constitutie rezultă că seful statului are atributii importante în procesul de constituire a Guvernului si a altor autorităti publice, în procesul legislativ, în domeniul politicii externe, în domeniul apărării nationale, în garantarea independentei justitiei.

Totodată, potrivit art. 80 alin. (1) din Constitutie, Presedintele României este garantul independentei nationale, al unitătii si al integritătii teritoriale a tării, iar potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, are rolul de a veghea la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritătilor publice si exercită functia de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate.

În considerarea acestor atributii si obligatii constitutionale, urmează a fi analizate modificările propuse cu privire la institutia prezidentială:

1. Referitor la completarea art. 85 cu un nou alineat (21), potrivit căruia “Propunerea primului-ministru de revocare si de numire a unor membri ai Guvernului se poate face numai după consultarea prealabilă a Presedintelui”, Curtea retine că:

Articolul 85 din Constitutia României prevede 3 cazuri în care Presedintele României numeste Guvernul [alin. (1)] sau numai pe unii membri ai Guvernului [alin. (2) si (3)]. În cazul prevăzut ia alin. (1) numirea are loc pe baza votului de încredere acordat de Parlament în conformitate cu prevederile art. 103 din Legea fundamentală, iar în cazul prevăzut la alin. (3), pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru. Actul juridic în baza căruia Presedintele României face numirile este hotărârea Parlamentului, adoptată în conditiile art. 85 alin. (1), ale art. 103 alin. (3) din Constitutie si ale dispozitiilor corespunzătoare ale Regulamentului sedintelor comune ale Camerelor Parlamentului.

Reglementarea consacrată în art. 85 alin. (2) al aceluiasi articol prevede că “Presedintele revocă si numeste, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului”. Interpretarea literală a textului impune concluzia că, în acest caz, Presedintele nu execută o hotărâre a Parlamentului, ci se află în situatia de a decide el însusi numirea unor ministri, la propunerea primului-ministru. Actul de decizie în această fază fiind prin definitie un act de vointă, este evident că Presedintele are libertatea de a primi propunerea primului-ministru sau de a-i cere să facă o altă propunere.

Prin Decizia nr. 98 din 7 februarie 2008 asupra cererii de solutionare a conflictului juridic de natură constitutională dintre Presedintele României si Guvernul României, formulată de primul-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 22 februarie 2008, Curtea Constitutională a constatat că “solutia prevăzută la art. 85 alin. (2) din Constitutie reprezintă o aplicatie a conceptiei legiuitorului constituant care a stat la baza principiului echilibrului puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, principiu aplicat, în egală măsură, în modul de atribuire si de exercitare a competentelor tuturor autoritătilor publice, inclusiv a celor care fac parte din aceeasi putere, dintre cele 3 prevăzute de textul mentionat. Pe baza acestui principiu, pentru evitarea blocajelor institutionale si pentru buna lor functionare, autoritătile publice au obligatia să colaboreze.” De asemenea, Curtea Constitutională a constatat că “raporturile dintre Presedintele României si primul-ministru nu pot fi pur formale. De aceea, verificarea îndeplinirii conditiilor de numire în cazurile prevăzute de art. 85 alin. (2) din Constitutie intră în competenta Presedintelui României la exercitarea, pentru prima dată, de către primul-ministru, a dreptului de a propune. Limitarea la o singură respingere a propunerii se justifică prin faptul că, în continuare, răspunderea pentru o altă nominalizare revine, în exclusivitate, primului-ministru”.

În consecintă, Curtea Constitutională, apreciind că una dintre conditiile realizării obiectivelor fundamentale ale statului român, definite în textul citat, o constituie buna functionare a autoritătilor publice, cu respectarea principiilor separatiei si echilibrului puterilor, fără blocaje institutionale, a constatat că, în aplicarea art. 85 alin. (2) din Constitutie, “Presedintele României, neavând drept de veto, poate să ceară primului-ministru o singură dată, motivat, să facă o nouă propunere de numire a altei persoane în functia de ministru. Motivele cererii Presedintelui României nu pot fi cenzurate de primul-ministru, care nu are decât dreptul de a propune Presedintelui numirea unui ministru, iar nu si competentă decizională. Ca si în cazul exercitării celorlalte atributii prevăzute în Constitutie, Presedintele rămâne răspunzător politic, în fata electoratului, pentru modul în care a motivat refuzul de a da curs propunerii primului-ministru, după cum primul-ministru si Guvernul rămân răspunzători politic în fata Parlamentului.”

Luând în considerare argumentele retinute de Curtea Constitutională cu prilejul pronuntării deciziei mai sus mentionate, completarea textului constitutional în sensul consultării Presedintelui de către primul-ministru înaintea propunerii de revocare sau de numire a unor membri ai Guvernului constituie consacrarea în norma constitutională a solutiei pronuntate de Curtea Constitutională.

2. Referitor la modificarea art. 87 alin. (1): “(1) Presedintele României poate lua parte la sedintele Guvernului în care se dezbat probleme de interes national privind politica externă, securitatea natională si, la cererea primului-ministru, în alte situatii.”

Propunerea de revizuire vizează înlocuirea sintagmelor “apărarea tării” si “asigurarea ordinii publice” cu sintagma “securitatea natională”. Pentru o transpunere mai fidelă a atributiilor Presedintelui care justifică prezenta sa la sedintele Guvernului, respectiv cele care asigură rolul său de garant al independentei nationale, al unitătii si al integritătii teritoriale a tării (art. 80 alin. 1), precum si calitatea sa de comandant al fortelor armate si de presedinte al Consiliului Superior de Apărare a Tării (art. 92 alin. 1), Curtea recomandă păstrarea sintagmelor din redactarea actuală a Constitutiei si adăugarea sintagmei “securitate natională”.

3. Referitor la completarea art. 90 cu trei noi alineate, (2), (3) si (4):

“(2) Problemele care se supun referendumului si data desfăsurării acestuia se stabilesc de Presedintele României, prin decret.

(3) Punctul de vedere al Parlamentului asupra initierii referendumului de către Presedintele României se exprimă, printr-o hotărâre adoptată de Parlament, cu votul majoritătii membrilor prezenti, în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la solicitarea Presedintelui.

(4) Dacă hotărârea Parlamentului nu este adoptată în termenul prevăzut la alineatul (3), procedura de consultare a Parlamentului se consideră îndeplinită, iar Presedintele României poate emite decretul privind organizarea referendumului.”

Potrivit dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfăsurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000: “(1) Presedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să îsi exprime vointa prin referendum cu privire la probleme de interes national.

(2) Problemele care se supun referendumului si data desfăsurării acestuia se stabilesc de Presedintele României, prin decret.

(3) Punctul de vedere al Parlamentului asupra referendumului initiat de Presedintele României urmează să fie exprimat, printr-o hotărâre adoptată în sedinta comună a celor două Camere, cu votul majoritătii deputatilor si senatorilor prezenti, în termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la solicitarea Presedintelui.

(4) Dacă Parlamentul nu îsi transmite punctul de vedere în termenul stabilit la alin. (3), Presedintele României emite decretul privind organizarea referendumului după expirarea acestui termen, procedura constitutională de consultare a Parlamentului considerându-se îndeplinită.”

Prin urmare, modificarea propusă constitutionalizează norma cuprinsă în legea organică, reglementând la rang de Constitutie procedura de initiere de către Presedinte a referendumului cu privire la probleme de interes national. Cu privire la această completare, Curtea formulează rezerve sub aspectul oportunitătii unui asemenea demers.

Distinct de modificarea propusă, Curtea apreciază necesară completarea dispozitiilor art. 90 alin. (1) în sensul exceptării de la referendumul cerut de Presedinte a problemelor de interes national care, aprobate prin exprimarea vointei poporului, ar impune revizuirea Constitutiei. Prin eliminarea acestei posibilităti s-ar evita o dublă consultare a poporului pentru una si aceeasi problemă: organizarea unui prim referendum prin care acesta si-ar exprima punctul de vedere cu privire la o anumită problemă de interes national a cărei rezolvare necesită revizuirea Legii fundamentale, declansarea procedurii de revizuire în sensul celor statuate în urma consultării populare si, în fine, organizarea unui nou referendum pentru aprobarea legii de revizuire.

4. Referitor la completarea art. 92 cu două noi alineate, (31) si (5):

“(31) Declararea stării de război, precum si suspendarea sau încetarea ostilitătilor militare se fac de către Parlament, cu votul majoritătii membrilor acestuia.

(5) Presedintele României propune Parlamentului numirea directorilor serviciilor de informatii, iar Parlamentul exercită controlul asupra activitătii acestor servicii.”

Cele două alineate nu prezintă niciun element de noutate, ele reiau solutiile constitutionale cuprinse în actualul art. 65, propus spre abrogare, care consacră Sedintele Camerelor, si care prevede la alin. (2): “Camerele îsi desfăsoară lucrările si în sedinte comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majoritătii deputatilor si senatorilor, pentru:

d) declararea stării de război;

e) suspendarea sau încetarea ostilitătilor milita re;[...]

h) numirea, la propunerea Presedintelui României, a directorilor serviciilor de informatii si exercitarea controlului asupra activitătii acestor servicii.”

Cu privire la dispozitiile art. 92 alin. (31), pentru acuratetea redactării, în sensul precizării actului prin care Parlamentul îsi exercită atributiile stabilite prin Constitutie, Curtea propune completarea textului în sensul “Declararea stării de război, precum si suspendarea sau încetarea ostilitătilor militare se fac de către Parlament, prin hotărâre adoptată cu votul majoritătii membrilor acestuia”.

5. Referitor la completarea art. 94 lit. a):

,,a) conferă si retrage decoratii si titluri de onoare;”.

Textul constitutional în noua redactare consacră dreptul Presedintelui de a retrage decoratiile si titlurile de onoare conferite în prealabil anumitor persoane. Cu privire la acest aspect, Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 88 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 3 martie 2009, si a retinut următoarele:

“În ceea ce priveste critica potrivit căreia Presedintele României nu are competenta de a retrage decoratii

Articolul 94 din Legea fundamentală, sub titlul marginal «Alte atributii», prevede la lit. a) că Presedintele României «conferă decoratii si titluri de onoare». Atributia de conferire de decoratii si titluri de onoare este exercitată de Presedintele României în considerarea calitătii de reprezentant al statului român, conform art. 80 alin. (1) din Constitutie. Această atributie de ordin constitutional si-a găsit dezvoltarea si concretizarea în reglementările cuprinse în Legea nr. 29/2000 privind sistemul national de decoratii al României si în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/1998 privind reinstituirea Ordinului national Steaua României. Chiar dacă Constitutia nu a prevăzut, în mod expres, alături de atributia Presedintelui României de conferire a unei decoratii, si pe aceea de retragere, Curtea Constitutională constată că prima o implică si pe cea de-a doua, că retragerea unei decoratii decurge din atributia constitutională de a conferi. Altfel, a nega posibilitatea Presedintelui României de a retrage o decoratie înseamnă a restrânge una dintre atributiile ce îi revin în calitatea sa de reprezentant al statului român.”

Prin urmare, textul propus prin legea de revizuire nu face decât să consacre expres ceea ce Curtea Constitutională a statuat prin decizia prin care a interpretat dispozitiile art. 94 din Constitutie.

6. Referitor la modificarea si completarea art. 95:

(1) în cazul săvârsirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constitutiei, Presedintele României poate fi suspendat din functie de către Parlament, cu votul majoritătii membrilor săi, după obtinerea avizului obligatoriu al Curtii Constitutionale cu privire la gravitatea faptelor si încălcarea Constitutiei.

(11) Continuarea procedurii de suspendare este conditionată de avizul favorabil al Curtii Constitutionale. Presedintele poate da Parlamentului explicatii cu privire la faptele ce i se impută.

(12) în cazul unui aviz negativ din partea Curtii Constitutionale, procedura de suspendare va înceta.

(2) Propunerea de suspendare din functie poate fi initiată de cel putin o treime din numărul parlamentarilor si se aduce, neîntârziat, la cunostinta Presedintelui.”

Coroborat, se modifică si dispozitiile art. 146 lit. h), Curtea Constitutională “dă aviz obligatoriu pentru propunerea de suspendare din functie a Presedintelui României”.

Potrivit actualei reglementări - art. 95 alin. (1) teza întâi din Constitutie, “în cazul săvârsirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constitutiei, Presedintele României poate fi suspendat din functie de Camera Deputatilor si de Senat, în sedintă comună, cu votul majoritătii deputatilor si senatorilor, după consultarea Curtii Constitutionale”. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 146 lit. h), Curtea Constitutională dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din functie a Presedintelui României.

Din analiza comparată a celor două texte rezultă că modificarea are ca obiect caracterul avizului solicitat Curtii Constitutionale în cadrul procedurii de suspendare a Presedintelui.

Astfel, actuala reglementare consacră caracterul consultativ al actului Curtii, Parlamentul fiind unica autoritate competentă să decidă, pe baza datelor si a informatiilor care îi sunt prezentate cu ocazia dezbaterilor, asupra existentei si gravitătii faptelor pentru care s-a propus suspendarea din functie a Presedintelui României, în concordantă cu dispozitiile art. 95 din Constitutie.

Propunerea cuprinsă în proiectul de revizuire a Constitutiei conferă caracter obligatoriu avizului Curtii si prevede efectele juridice ale unui asemenea act. Astfel, continuarea procedurii de suspendare este conditionată de avizul favorabil al Curtii Constitutionale, în cazul unui aviz negativ, procedura de suspendare încetând. Analizând modificările propuse, reglementate în două alineate distincte (11) si (12), Curtea constată că dispozitiile sunt redundante, consacrând în ambele alineate acelasi efect: continuarea procedurii de suspendare numai în cazul avizului favorabil, respectiv încetarea acesteia în cazul avizului negativ. Consacrarea expresă a celor două tipuri de avize se poate întemeia pe împrejurarea că numai avizul negativ are un efect imediat, fiind de natură să împiedice continuarea procedurii de suspendare a Presedintelui în fata Parlamentului. În situatia în care avizul Curtii Constitutionale este unul favorabil, este de neconceput maniera în care acest act ar obliga în vreun fel Parlamentul în luarea unei decizii prin votul majoritătii membrilor săi. Mai mult, într-o atare situatie, avizul Curtii Constitutionale ar conduce direct la organizarea referendumului, rolul Parlamentului limitându-sedoarla initierea procedurii de suspendare.

Date fiind aceste consideratii, propunem eliminarea sintagmei “obligatoriu”din cuprinsul prevederilor constitutionale, reglementarea expresă a efectului extinctiv al avizului negativ al Curtii Constitutionale cu privire la procedura de suspendare a Presedintelui fiind suficientă.

În altă ordine de idei, modificarea operată atribuie efecte determinante avizului Curtii Constitutionale, sporind rolul acestei institutii în cadrul procedurii de suspendare a Presedintelui. În exercitarea competentei atribuite de Constitutie, respectiv analizarea săvârsirii unor fapte grave prin care Presedintele încalcă prevederile Constitutiei si pronuntarea unei solutii cu privire la aceste aspecte, Curtea Constitutională îsi asumă rolul de garant al suprematiei Constitutiei. În virtutea acestei calităti, Curtea este unica autoritate care se poate pronunta asupra faptelor de încălcare a ordinii juridice constitutionale la care se referă art. 95 alin. (1) din Legea fundamentală, precum actele de decizie sau sustragerea de la îndeplinirea unor acte de decizie obligatorii, prin care Presedintele României ar împiedica functionarea autoritătilor publice, ar suprima sau ar restrânge drepturile si libertătile cetătenilor, ar tulbura ordinea constitutională ori ar urmări schimbarea ordinii constitutionale sau alte fapte de aceeasi natură care ar avea sau ar putea avea efecte similare.

7. Referitor la modificarea art. 97 alin. (2):

(2) în termen de 60 de zile de la data la care a intervenit vacanta functiei de Presedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru functia de Presedinte.”

Modificarea propusă operează asupra termenului în care Guvernul va organiza alegeri pentru functia de Presedinte în caz de vacantă a functiei, termen care se reduce de la 3 luni la 60 de zile. Noul text este menit să asigure stabilitatea sistemului politic si a institutiilor democratice, precum si existenta unor autorităti statale functionale într-un termen cât mai scurt.

8. Referitor la modificarea art. 98 alin. (2):

“(2) Atributiile prevăzute la articolul 85 alineatul (1), articolele 88-90 si articolul 103 din Constitutie nu pot fi exercitate pe durata interimatului functiei prezidentiale.”

Completarea propusă operează o restrângere a atributiilor Presedintelui interimar în ceea ce priveste desemnarea candidatului pentru functia de prim-ministru si implicit pentru formarea Guvernului. Această restrângere creează premisele unui blocaj institutional în cazul în care primul-ministru s-ar afla în una dintre situatiile prevăzute de art. 106 din Constitutie, situatii în care Guvernul este demis, sau în cazul demiterii Guvernului, dacă o motiune de cenzură a fost votată în conditiile art. 113 din Constitutie, motiv pentru care Curtea nu recomandă adoptarea modificării propuse.

c) Cap. III - Guvernul

1. Referitor la completarea art. 103 alin. (2):

“(2) Candidatul pentru functia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului de guvernare si a listei propunerilor pentru membrii Guvernului. Parlamentul se va pronunta prin vot asupra formării noului Guvern în termen de 10 zile de la data solicitării votului de încredere. În caz contrar, după trecerea celor 10 zile, candidatul propus, împreună cu programul de guvernare si lista propunerilor pentru membrii Guvernului, va fi considerat respins de către Parlament, iar Presedintele României va desemna un alt candidat pentru functia de prim-ministru.”

Dispozitiile art. 103 alin. (2) trebuie coroborate cu cele ale art. 89 alin. (1) care au suferit si ele o modificare sub aspectul

termenului reglementat care a fost scurtat de la 60 de zile la 45 de zile: “După consultarea presedintelui Parlamentului si a liderilor grupurilor parlamentare, Presedintele României poate dizolva Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 45 de zile de la prima solicitare si numai după respingerea a cel putin două solicitări de învestitură.”

Propunerea de modificare este în spiritul dispozitiilor art. 1 alin. (4) din Constitutie, ce consacră separatia puterilor în stat si obligatia autoritătilor publice de a-si îndeplini loial si cu bună-credintă competentele constitutionale. De altfel, Curtea Constitutională a subliniat în repetate rânduri importanta, pentru buna functionare a statului de drept, a colaborării dintre puterile statului, care ar trebui să se manifeste în spiritul normelor de loialitate constitutională, comportamentul loial fiind o prelungire a principiului separatiei si echilibrului puterilor în stat (de exemplu, prin Decizia nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 12 noiembrie 2010, sau prin Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 23 februarie 2011).

2. Referitor la modificarea art. 105 alin. (1), Curtea constată că argumentele care au fundamentat recomandarea de eliminare a exceptiei pe care o instituie în prezent art. 71 alin. (2) teza finală din Constitutie, text care permite cumulul calitătii de parlamentar cu cea de membru al Guvernului, sunt aplicabile mutatis mutandis si cu privire la propunerea de modificare a art. 105.

3. Referitor la modificarea art. 107 alin. (4):

“(4) Dacă unul dintre ceilalti membri ai Guvernului se află în una dintre situatiile prevăzute la articolul 106 sau este în imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele României, la propunerea primului-ministru, va desemna un alt membru al Guvernului ca ministru interimar, până la numirea unui nou ministru. Interimatul, pe perioada imposibilitătii exercitării atributiilor, încetează dacă ministrul îsi reia activitatea în Guvern. Interimatul nu poate dura mai mult de 45 de zile.”

Propunerea de modificare preia solutia actuală prevăzută de art. 107 alin. (4), prevăzând expres procedura de desemnare a unui ministru interimar similară desemnării primului-ministru interimar. Cu toate acestea, în redactarea propusă, norma este susceptibilă a fi interpretată în sensul că inclusiv primul-ministru poate fi desemnat ca ministru interimar atunci când unul dintre ceilalti membri ai Guvernului se află în una dintre situatiile prevăzute la art. 106 sau este în imposibilitate de a-si exercita atributiile. O asemenea interpretare intră în conflict cu dispozitiile art. 107 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora “primul-ministru conduce Guvernul si coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atributiile ce le revin”.

Curtea recomandă o circumscriere mai precisă a notiunii “un alt membru al Guvernului” pe care primul-ministru să-l propună spre desemnare Presedintelui României. Curtea apreciază că această notiune nu trebuie să îl includă pe primul-ministru, al cărui rol este acela de a asigura conducerea si coordonarea activitătii Guvernului, iar nu si de a îndeplini atributiile unui ministru, fie si interimar, pentru o perioadă determinată de 45 de zile.

4. Referitor la modificarea art. 109:

“(3) Reglementarea răspunderii penale a membrilor Guvernului, pentru fapte săvârsite în exercitiul functiei lor, se stabileste prin lege organică. Urmărirea si trimiterea în judecată penală a membrilor Guvernului se realizează numai de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecată apartine înaltei Curti de Casatie si Justitie.”

Actuala reglementare prevede “(2) Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârsite în exercitiul functiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Presedintele României poate dispune suspendarea acestora din functie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din functie. Competenta de judecată apartine înaltei Curti de Casatie si Justitie.

(3) Cazurile de răspundere si pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.”

Cu privire la răspunderea penală a membrilor Guvernului, Curtea Constitutională, prin Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 15 decembrie 2007, a constatat că dispozitiile art. 109 alin. (2) din Constitutie “instituie neconditionat dreptul Camerei Deputatilor, Senatului si Presedintelui României de a cere urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârsite în exercitiul functiei lor.

În consecintă, atât cele două Camere ale Parlamentului, cât si Presedintele României au libertatea de a stabili, fără altă reglementare exterioară, aplicând direct Constitutia, modul de exercitare a acestui drept.

Autoritătilor prevăzute la art. 109 alin. (2) nu li se poate impune, fără să se încalce principiul separatiei puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constitutie, obligatia de a efectua cercetări proprii sau de a încredinta unor structuri extrajudiciare verificarea faptelor penale cu care sunt sesizate de Ministerul Public, de alte organe ale statului sau de cetăteni. Asemenea cercetări au caracterul de acte de urmărire penală sau de acte premergătoare urmăririi penale si sunt cu totul străine statutului juridic constitutional, rolului si functiilor autoritătilor publice mentionate.

Cerând urmărirea penală a unor membri ai Guvernului sau refuzând să dea curs unei sesizări în acest sens, Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele României îsi asumă răspunderea politică pentru temeinicia deciziei lor.”

Pe de altă parte, consacrarea constitutională a dreptului Camerei Deputatilor, Senatului si Presedintelui României de a cere urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârsite în exercitiul functiei lor constituie, din perspectiva membrilor Guvernului, o garantie constitutională de ordin procedural, menită să ocrotească interesul public, si anume realizarea actului de guvernare prin exercitiul mandatului. Cu alte cuvinte, prevederile art. 109 alin. (2) din Constitutie instituie o măsură de protectie a mandatului exercitat de membrii Guvernului, având deci caracterul obiectiv al unei garantii constitutionale a libertătii individuale a persoanei care ocupă functia de demnitate publică si a dreptului său la apărare. Or, prin abrogarea dispozitiilor mentionate, garantia constitutională este suprimată, împrejurare ce este de natură a încălca prevederile art. 152 alin. (1) din Constitutie.

d) Cap. IV - Raporturile Parlamentului cu Guvernul

Referitor la modificarea art. 114:

“(1) Guvernul îsi poate angaja răspunderea în fata Parlamentului, o singură dată pe sesiune, asupra unui program, a unei declaratii de politică generală sau a unui proiect de lege.”

(11) Limitarea angajării răspunderii prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în cazul proiectului bugetului de stat si celui al asigurărilor sociale de stat.

(4) în cazul în care Presedintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterile si votul se vor face de către Parlament, într-o singură lectură, pe articolele sesizate, urmate de votul final pe întreaga lege.”

În privinta angajării răspunderii Guvernului, Constitutia României din 1991 s-a inspirat după modelul Constitutiei franceze de la 1958, care prevedea la art. 49 paragraful 3 că primul-ministru putea să angajeze răspunderea Guvernului în fata Adunării Nationale pentru adoptarea unui text; acesta era considerat adoptat dacă nu a fost votată o motiune de cenzură. Dispozitia constitutională a permis ca Guvernul să îsi angajeze răspunderea în fata Adunării Nationale de foarte multe ori; în acest sens, este grăitor faptul că în cea de IX-a legislatură (o legislatură vizează o perioadă de 4 ani), această procedură a fost folosită de 39 de ori.

Legiuitorul constituant francez a modificat procedura angajării răspunderii Guvernului prevăzută de art. 49 din Constitutia franceză de la 1958 prin Legea constitutională nr. 2008-724 din 23 iulie 2008 privind modernizarea institutiilor celei de-a V-a Republici, limitând folosirea procedurii angajării răspunderii la un anumit număr de ori pe sesiune. Actualul text al art. 49 paragraful 3 din Constitutie prevede: “După deliberarea din cadrul Consiliului de ministri, Primul-ministru poate să angajeze răspunderea Guvernului în fata Adunării Nationale pentru votarea unui proiect de lege privind finantele publice sau finantarea sistemului de securitate socială. În acest caz, proiectul este considerat adoptat, cu exceptia cazului în care o motiune de cenzură, depusă în următoarele douăzeci si patru de ore, este votată în conditiile prevăzute de alineatul anterior, în plus, Primul-ministru poate recurge la această procedură pentru încă un proiect sau încă o propunere de lege din acea sesiune.”

Astfel, în urma revizuirii constitutionale din 23 iulie 2008, care a intrat în vigoare la data de 1 martie 2009, legiuitorul constituant francez a precizat in terminis că Guvernul poate să îsi asume răspunderea pe legea bugetului de stat si pe cea a bugetului asigurărilor sociale. În schimb, Guvernul poate să îsi asume într-o sesiune o singură dată răspunderea pe un alt proiect de lege.

În ceea ce priveste Constitutia României, Curtea constată următoarele:

Dispozitiile cuprinse în art. 114 reprezintă corespondentul art. 49 paragraful 3 din Constitutia franceză în formularea anterioară revizuirii constitutionale ce a avut loc în anul 2008.

Interpretând dispozitiile textului constitutional, Curtea, prin jurisprudenta sa, a impus anumite conditii în care Guvernul îsi poate angaja răspunderea în fata Parlamentului. Astfel, Guvernul are îndrituirea constitutională de a-si angaja răspunderea în următoarele conditii, respectiv:

- existenta unei urgente în adoptarea măsurilor continute în legea asupra căreia Guvernul si-a angajat răspunderea;

- necesitatea ca reglementarea în cauză să fie adoptată cu maximă celeritate;

- importanta domeniului reglementat;

- aplicarea imediată a legii în cauză.

Prin urmare, Guvernul nu este limitat în a folosi procedura angajării răspunderii la un anumit număr de ori pe sesiune, premisa folosirii acestei proceduri având în vedere existenta unei urgente în adoptarea măsurii legislative, indiferent de criteriul cantitativ. Însă, angajarea repetată a răspunderii Guvernului si limitarea accentuată a atributiei principale a Parlamentului de a legifera sunt argumente suficiente în sensul reglementării mai stricte a acestei institutii. Prin limitarea cantitativă a posibilitătii Guvernului de a folosi această procedură în cursul unei sesiuni parlamentare sunt eliminate premisele exercitării abuzive din partea Guvernului a dreptului constitutional de a-si angaja răspunderea în fata Parlamentului, iar, în ceea ce priveste autoritatea legiuitoare, aceasta îsi poate exercita competenta în plenitudinea sa, asa cum este conferită de art. 61 alin. (1) din Constitutie.

Distinct de modificarea propusă, Curtea recomandă completarea prevederilor art. 114 alin. (1) din Constitutie, în sensul limitării obiectului asupra căruia Guvernul îsi poate angaja răspunderea la un program, o declaratie de politică generală sau la un singur proiect de lege care să reglementeze unitar relatii sociale care privesc un singur domeniu. Lipsa unei atare conditionări cu privire sfera de reglementare a proiectului de lege ar conduce la eludarea prevederilor constitutionale propuse spre modificare, si anume posibilitatea angajării răspunderii o singură dată pe sesiune, întrucât dau posibilitatea Guvernului de a-si asuma răspunderea prin intermediul unui proiect de lege, care în mod formal îndeplineste conditiile constitutionale, dar care, printr-o structură complexă si un continut eterogen, ar îngloba reglementări din domenii sociale foarte diferite.

Argumentul pe care se întemeiază propunerea Curtii Constitutionale îl constituie însăsi jurisprudenta sa, de exemplu în cazul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, proiect asupra căruia Guvernul si-a angajat răspunderea si asupra căruia Curtea Constitutională a efectuat controlul de constitutionalitate a priori prin Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005. Cu acel prilej, criticile formulate se întemeiau pe dispozitiile art. 114 alin. (1) din Constitutie, care desi reglementează posibilitatea angajării răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege, “în cazul de fată, Guvernul si-a angajat răspunderea asupra unui pachet de proiecte de lege, cum, de altfel, în mod constant si-a anuntat intentia si scopul urmărit, întrucât în realitate, fiecare dintre cele 17 titluri ale legii are semnificatia unui proiect de lege de sine stătător, ceea ce excede textului constitutional.

Legea astfel adoptată cuprinde modificări si completări de esentă la 9 legi organice privind regimul proprietătii, la 3 legi organice privind organizarea judiciară, statutul magistratilor si Consiliul Superior al Magistraturii, la două coduri (penal si fiscal), precum si două legi noi privind renta viageră si procedura specială de judecare a unor procese.

Formularea si structurarea legii în 17 titluri nu acoperă încălcarea dispozitiei imperative a art. 114 alin. (1) din Constitutie, asa cum acest text trebuie interpretat prin raportare la art. 61, privind monopolul legislativ al Parlamentului, cât si la art. 102 alin. (1) referitor la rolul Guvernului.”

Or, analizând criticile astfel formulate, Curtea a statuat că “nicio dispozitie a Legii fundamentale nu interzice ca printr-o lege să fie reglementate mai multe domenii ale relatiilor sociale. Astfel, Guvernul poate opta ca într-un proiect de lege, pe care îl supune Parlamentului spre adoptare, fie pe calea procedurii obisnuite de legiferare, fie prin angajarea răspunderii în fata Parlamentului să propună reglementarea mai multor domenii prin modificări, completări sau abrogări a mai multor acte normative în vigoare”.

Asa fiind, pentru ca propunerea de modificare să producă efectul preconizat de initiator se impune completarea prevederilor art. 114 alin. (1) din Constitutie, în sensul celor mentionate de Curte.

Pe de altă parte, Curtea observă că propunerea de modificare privind limitarea cantitativă a folosirii procedurii angajării răspunderii Guvernului la o singură dată pe sesiune nu priveste “proiectul bugetului de stat sau al asigurărilor sociale de sfaf”[art. 114 alin. (11) din Constitutie]; această sintagmă este usor confuză, întrucât este susceptibilă a fi interpretată fie că orice proiect care vizează acest domeniu poate fi supus procedurii angajării răspunderii Guvernului, fie că numai proiectul legii bugetului de stat sau al asigurărilor sociale de stat. Prin urmare, norma constitutională trebuie reformulată în scopul precizării mai clare a obiectului proiectelor de lege cu privire la care Guvernul îsi poate angaja răspunderea.

e) Cap. V - Administratia publică

Sectiunea 1 - Administratia publică centrală de specialitate

Referitor la completarea art. 119 cu două noi alineate, (2) si (3):

(2) în conditiile legii, Consiliul Suprem de Apărare a Tării transmite Parlamentului, în vederea aprobării, strategia de securitate natională.

(3) Consiliul Suprem de Apărare a Tării transmite Parlamentului rapoartele asupra activitătii desfăsurate, în vederea examinării acestora.”

Securitatea natională se realizează în cadrul ordinii democratice prin exercitarea deplină a drepturilor si libertătilor cetătenesti, asumarea constientă a responsabilitătilor, perfectionarea capacitătii de decizie si de actiune a statului, precum si afirmarea României ca membru activ al comunitătii internationale. Ca instrument national ce dă fortă si valoare concretă acestor exigente, strategia de securitate natională reprezintă un factor integrator de sinteză, ce se concretizează printr-un ansamblu de decizii, planuri, măsuri si actiuni menite să prevină si să contracareze eficient riscurile si amenintările ce pun în pericol valorile si interesele nationale, precum si valorile care dau identitate si unitate constructiei europene. Dată fiind importanta unui asemenea document-program, se impune cu necesitate adoptarea sa în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Tării si aprobarea sa de către Parlament.

Prin urmare, legea de revizuire a Constitutiei atribuie Consiliului Suprem de Apărare a Tării, în virtutea competentelor sale de organizare si coordonare unitară a activitătilor care privesc apărarea tării si securitatea natională, sub toate aspectele sale: securitatea internă, securitatea energetică, securitatea alimentară, securitatea transporturilor si a infrastructurii, securitatea sănătătii publice, securitatea financiară, securitatea informatică etc, o nouă obligatie constitutională, si anume aceea de a elabora strategia de securitate natională pe care o supune aprobării Parlamentului.

Alineatul (3) nu prezintă niciun element de noutate, ci reia solutia constitutională cuprinsă în actualul art. 65, propus spre abrogare, care consacră Sedintele Camerelor si care prevede la alin. (2) “Camerele îsi desfăsoară lucrările si în sedinte comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majoritătii deputatilor si senatorilor, pentru:

g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Tării”.

f) Cap. V - Autoritatea judecătorească

Sectiunea 1 - Instantele judecătoresti

1. Referitor la modificarea si completarea art. 124:

“(3) Judecătorii sunt independenti si se supun numai Constitutiei, legii si deciziilor Curtii Constitutionale.

(4) Răspunderea judecătorilor si procurorilor se reglementează prin lege organică.”

Propunerea de completare a alineatului (3) vizează înlocuirea formulării sintetice si cuprinzătoare pe care o contine în prezent Constitutia la o formulare enumerativă, care cuprinde, pe lângă lege, Constitutia si deciziile Curtii Constitutionale. Modificarea reprezintă o aplicare a dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Constitutie, potrivit cărora “în România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”, coroborate cu cele ale art. 142 alin. (1), conform cărora “Curtea Constitutională este garantul suprematiei Constitutiei”. În exercitarea acestui rol constitutional, Curtea se pronuntă asupra constitutionalitătii legilor înainte de promulgarea acestora, precum si asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial sau ridicate direct de Avocatul Poporului. Potrivit art. 147 alin. (4), “Deciziile Curtii Constitutionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor”. Mai mult, Curtea Constitutională a retinut, prin Decizia nr. 847 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 14 august 2008, că “decizia de constatare a neconstitutionalitătii face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstitutională încetându-si aplicarea pentru viitor”. De asemenea, Curtea a constatat că, în acord cu jurisprudenta sa, spre exemplu Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronuntate în cadrul controlului de constitutionalitate, puterea de lucru judecat ce însoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se atasează nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, Curtea a retinut că atât considerentele, cât si dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii si se impun cu aceeasi fortă tuturor subiectelor de drept. În consecintă, Parlamentul, Guvernul, instantele judecătoresti, respectiv autoritătile si institutiile publice urmează, în aplicarea legii criticate, să respecte cele stabilite de Curtea Constitutională în considerentele si dispozitivul deciziei. (De exemplu, prin Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, sau prin Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010.)

În considerarea acestor ratiuni, Curtea apreciază că propunerea de completare a dispozitiilor art. 124 alin. (3) este redundantă, obligatia judecătorilor de a se supune Constitutiei si de a respecta deciziile Curtii Constitutionale fiind deja consacrată prin norme constitutionale.

Mai mult, sintagma constitutională în vigoare în prezent, “judecătorii sunt independenti si se supun numai legii”, reprezintă garantia constitutională a “nesupunerii” judecătorului unei alte puteri, unor alte persoane sau interese, dinăuntrul sau din afara sistemului judiciar, si a “supunerii” sale doar legii, astfel încât orice structură de subordonare sau de comandă asupra acestuia este exclusă si nu îi poate afecta independenta. Notiunea de “lege” este folosită în sensul său larg, care include si Constitutia, ca Lege fundamentală, dar si toate celelalte acte normative, cu fortă juridică echivalentă legii sau inferioară acesteia, care constituie ansamblul normativ pe care trebuie să se fundamenteze actul de justitie.

În ceea ce priveste propunerea de completare a art. 124 cu un nou alineat (4), Curtea observă că aceasta este de prisos, întrucât reglementarea răspunderii judecătorilor si procurorilor, prin lege organică, a fost deja consacrată prin propunerea de introducere a unei noi litere s1) la art. 73 alin. (3).

2. Referitor la completarea art. 126 alin. (6):

“(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, a actelor de comandament cu caracter militar, precum si a celor care privesc politicile fiscale si bugetare ale Guvernului, în conditiile legii contenciosului administrativ. Instantele de contencios administrativ sunt competente să solutioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonante sau, după caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale.”

În urma revizuirii Constitutiei din anul 2003, la articolul 126 a fost introdus un nou alineat, alin. (6), care stabileste că instantele judecătoresti, pe calea contenciosului administrativ, exercită controlul judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice, control care este garantat si de la care fac exceptie în mod absolut numai două categorii de acte - cele de comandament cu caracter militar si cele care privesc raporturile cu Parlamentul - care, prin natura lor, nu sunt supuse sub nicio formă controlului judecătoresc.

Din punct de vedere constitutional, art. 126 alin. (6) este singurul sediu al materiei cu privire la actele administrative exceptate de la controlul judecătoresc, norma fiind de strictă interpretare, întrucât constituie o derogare de la principiul liberului acces la justitie.

Propunerea de completare a alineatului (6) vizează o nouă exceptie de la controlul judecătoresc si anume actele administrative care privesc politicile fiscale si bugetare ale Guvernului.

Cu privire la politica fiscală si bugetară a Guvernului, retinem că, potrivit dispozitiilor art. 137 alin. (1) din Constitutie, “Formarea, administrarea, întrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului, ale unitătilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice sunt reglementate prin lege”. De asemenea, potrivit art. 139 alin. (1), “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”.

În ceea ce priveste conceputul de “lege”, prin Decizia nr. 120 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 aprilie 2004, Curtea a retinut că acesta “are mai multe întelesuri în functie de distinctia ce operează între criteriul formal sau organic si cel material.

Potrivit primului criteriu, legea se caracterizează ca fiind un act al autoritătii legiuitoare, ea identificându-se prin organul chemat să o adopte si prin procedura ce trebuie respectată în acest scop. Această concluzie rezultă din coroborarea dispozitiilor art. 61 alin. (1) teza a doua din Constitutie, republicată, conform cărora «Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a tării» cu prevederile art. 76, 77 si 78, potrivit cărora legea adoptată de Parlament este supusă promulgării de către Presedintele României si intră în vigoare la trei zile după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, dacă în continutul său nu este prevăzută o altă dată ulterioară. Criteriul material are în vedere continutul reglementării, definindu-se în considerarea obiectului normei, respectiv a naturii relatiilor sociale reglementate.

În ceea ce priveste ordonantele Guvernului, Curtea retine că, elaborând astfel de acte normative, organul administrativ exercită o competentă prin atribuire care, prin natura ei, intră în sfera de competentă legislativă a Parlamentului. Prin urmare, ordonanta nu reprezintă o lege în sens formal, ci un act administrativ de domeniul legii, asimilat acesteia prin efectele pe care le produce, respectând sub acest aspect criteriul material.

În consecintă, întrucât un act juridic normativ, în general, se defineste atât prin formă, cât si prin continut, legea, în sens larg, deci cuprinzând si actele asimilate, este rezultatul combinării criteriului formal cu cel material”.

Date fiind argumentele expuse în prealabil, actul administrativ care priveste politicile fiscale si bugetare ale Guvernului îl poate constitui în exclusivitate o ordonantă a Guvernului. O interpretare contrară este de natură a încălca prevederile art. 137 alin. (1) si art. 139 alin. (1) din Constitutie.

Pe de altă parte, necircumscrierea notiunii de “act administrativ” prin norma constitutională, coroborată cu sintagma “în conditiile legii contenciosului administrativ” este susceptibilă de interpretarea conform căreia această lege poate stabili care acte pot face obiectul controlului judecătoresc, respectiv care acte administrative pot fi exceptate de la acest control. Or, o atare interpretare, care ar conferi legiuitorului ordinar ca, prin intermediul unei legi infraconstitutionale, să adauge la Constitutie noi cazuri de acte administrative exceptate de la controlul judecătoresc, contravine principiului constitutional consacrat de art. 1 alin. (5) referitor la suprematia Constitutiei, precum si principiului prevăzut de art. 21 privind accesul liber la justitie si, implicit, art. 152 alin. (2) care stabileste interdictia revizuirii prevederilor constitutionale care ar avea ca efect suprimarea drepturilor si libertătilor fundamentale ale cetătenilor.

Pe de altă parte, întrucât norma propusă prin legea de revizuire stabileste doar domeniul de reglementare - politicile fiscale si bugetare ale Guvernului, competenta de a reglementa sfera actelor administrative supuse controlului judecătoresc apartine în exclusivitate legiuitorului, primar sau delegat. Or, în cazul acestuia din urmă - Guvernul, există posibilitatea unei suprapuneri de calităti: aceea de legiuitor care stabileste actele administrative excluse de la controlul judecătoresc si aceea de emitent al respectivelor acte, ceea ce contravine principiului separatiei puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutie.

Mai mult, nici sub aspectul previzibilitătii, norma infraconstitutională care ar reglementa sfera actelor administrative exceptate de la controlul judiciar nu corespunde exigentelor constitutionale si conventionale, întrucât lasă la latitudinea legiuitorului ordinar modificarea acestei sfere, împrejurare care poate genera discriminări între cetăteni.

Sectiunea a 3-a - Consiliul Superior al Magistraturii

3. Referitor la modificarea art. 133 alin. (2), (3), (4), (5) si (6):

“(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:

a) 10 sunt alesi în adunările generale ale magistratilor si validati de Parlament; acestia fac parte din două sectii, una pentru judecători si una pentru procurori; prima sectie este compusă din 5 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;

b) 6 reprezentanti ai societătii civile, care se bucură de înaltă reputatie profesională si morală: 3 numiti de Parlament si 3 de către Presedintele României;

(3) Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales dintre membrii prevăzuti la alineatul (2) literele a) si b), pentru un mandat de un an, ce poate fi înnoit o singură dată. Mandatul acestuia nu poate fi prelungit.

(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani si nu poate fi prelungit sau înnoit.

(5) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nu pot fi luate prin vot secret si se motivează.”

Modificarea esentială priveste alin. (2) referitor la structura Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul că, desi se păstrează numărul total de 19 membri, se măreste (de la 2 la 6) numărul membrilor reprezentati ai societătii civile si se micsorează proportional (de la 14 la 10), numărul membrilor care au calitatea de judecători si procurori. Sporirea numărului de membri reprezentanti ai societătii civile este coroborată cu propunerea de numire a celor 6, după cum urmează: 3 de către Parlament si 3 de către Presedintele României.

Curtea observă că si în alte state europene, structura organului reprezentativ al autoritătii judiciare, cu competente în numirea, transferul, promovarea si sanctionarea magistratilor, este diferită, putând include un număr variabil de membri care nu sunt magistrati.

Astfel, în Portugalia, potrivit art. 218 din Constitutie, Consiliul Judecătoresc Suprem este format din: 2 membri numiti de Presedintele tării, 7 membri alesi de Parlament si 7 judecători alesi de către adunările generale ale magistratilor, pe baza principiului reprezentării proportionale.

În Spania, Consiliul General al Puterii Judiciare este condus de Presedintele Curtii Supreme si este compus din 20 de membri numiti de Regele Spaniei, dintre care: 12 membri judecători sau alti magistrati, 4 membri propusi de Congresul Deputatilor si 4 membri propusi de Senat. Cei 8 membri numiti de Parlament trebuie să fie avocati sau alti juristi cu înaltă competentă profesională si să aibă peste 15 ani de experientă profesională.

În Italia, potrivit dispozitiilor art. 104 din Constitutie, două treimi dintre membrii Consiliului Superior al Magistraturii sunt alesi dintre magistrati, iar o treime dintre acestia sunt alesi de Parlament, în sedintă comună, dintre profesorii universitari de drept si avocatii cu peste 15 ani vechime.

Analizând propunerea de modificare, Curtea retine că, potrivit art. 133 alin. (1) din Constitutie si dispozitiilor Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, Consiliul Superior al Magistraturii este un organism independent, cu activitate permanentă, cu atributii referitoare la cariera judecătorilor si procurorilor. Totodată, acest Consiliu reprezintă garantul independentei justitiei, iar membrii săi răspund în fata judecătorilor si procurorilor pentru activitatea desfăsurată în exercitarea mandatului.

Curtea observă că legiuitorul constituant originar a optat pentru includerea în componenta Consiliului Superior al Magistraturii si a unor membri care nu sunt magistrati de profesie, dar care reprezintă societatea civilă, sunt specialisti în domeniul dreptului si se bucură de înaltă reputatie profesională si morală.

Curtea constată că îndeplinirea rolului constitutional al Consiliului Superior al Magistraturii, acela de garant al independentei justitiei, precum si a principalelor atributii care privesc cariera si răspunderea disciplinară a magistratilor, presupune ca judecătorii si procurorii să aibă o pondere corespunzătoare imperativului constitutional, consacrat de art. 133 alin. (1).

Asa fiind, în virtutea atributiilor Consiliului Superior al Magistraturii, componenta acestui organism trebuie să reflecte specificitatea acestei activităti, calitatea de magistrati a membrilor - asa cum o impune însăsi titulatura acestui organism suprem de reprezentare, care cunosc în mod direct implicatiile activitătii desfăsurate de această categorie profesională, fiind definitorie pentru hotărârile pe care le adoptă Consiliul.

Pe de altă parte, numirea celor 6 reprezentanti ai societătii civile de către Parlament, autoritatea legiuitoare, respectiv de către Presedintele României, reprezentant al autoritătii executive, constituie o interferentă a celorlalte puteri constitutionale în activitatea autoritătii judecătoresti, punând sub semnul întrebării rolul Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independentei justitiei. Astfel, majorarea numărului membrilor reprezentantilor societătii civile, deci a persoanelor din afara sistemului judiciar, si schimbarea proportiei de reprezentare în Consiliu, are consecinte negative asupra activitătii sistemului judiciar. Mai mult, se ajunge la situatia în care acesti membri dobândesc un rol important în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor si procurorilor, ceea ce reprezintă o ingerintă a politicului în justitie, împrejurare ce este de natură a anihila garantia constitutională referitoare la independenta justitiei.

Totodată, textul propus modifică si alin. (3) al art. 133, prevăzând că presedintele Consiliului Superior al Magistraturii poate fi ales atât dintre membrii - judecători sau procurori, cât si dintre membrii - reprezentanti ai societătii civile. Pentru argumentele expuse anterior, Curtea retine că si această modificare este de natură a aduce atingere garantiei constitutionale care consacră independenta justitiei.

O altă modificare a alin. (3) al art. 133 constă în acordarea posibilitătii ca mandatul presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii să poată fi înnoit o singură dată, dar să nu poată fi prelungit. Curtea observă că modificarea este justificată de faptul că mandatul presedintelui Consiliului este unul foarte scurt, de doar un an, fiind necesară acordarea posibilitătii înnoirii acestuia, dar în mod limitat, la o singură dată.

La alin. (4) al art. 133, initiatorul propune introducerea interdictiei ca mandatul membrilor să poată fi prelungit sau înnoit. Curtea observă că durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani, iar interdictia ca acesta să fie prelungit sau înnoit este prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Prin urmare, modificarea propusă nu face decât să constitutionalizeze norma cuprinsă în legea organică.


Referitor la alin. (5) se propune modificarea acestuia, în sensul că hotărârile Consiliului nu pot fi luate prin vot secret si se motivează. Această modificare reprezintă o garantare a drepturilor fundamentale de acces liber la justitie si de apărare, întrucât Consiliul Superior al Magistraturii are atributii în ceea ce priveste numirea în functie si eliberarea din functie a judecătorilor si a procurorilor, numirea judecătorilor stagiari si procurorilor stagiari, promovarea judecătorilor si a procurorilor, eliberarea din functie a judecătorilor stagiari si a procurorilor stagiari. Prin votul deschis si obligatia de motivare a hotărârii, norma asigură transparentă activitătii Consiliului, constituind o garantie a respectării drepturilor constitutionale mentionate, împotriva abuzurilor si arbitrarului. Mai mult, în virtutea calitătii sale de garant al independentei justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să se supună exigentelor constitutionale în ceea ce priveste actele sale decizionale, asupra cărora pot plana suspiciuni în conditiile în care acestea nu contin argumentele pe care se fundamentează hotărârea adoptată.

Distinct de analiza propunerii de revizuire ce are ca obiect dispozitiile art. 133 din Constitutie, Curtea repune în discutie ceea ce a constatat prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003 privind constitutionalitatea propunerii legislative de revizuire a Constitutiei României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003. Astfel, cu privire la dispozitiile alineatului 7 al art. 133 care consacră că “Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive si irevocabile, cu exceptia celor prevăzute la articolul 134 alineatul (2)”, Curtea a statuat că “această dispozitie se află într-un raport antinomic cu prevederile art. 21 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora «Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime». Mai mult, într-un stat de drept neasigurarea accesului liber la instantele judecătoresti este inacceptabilă. Ca atare, interzicerea recursului la justitie, cu privire la astfel de hotărâri, este contrară principiului stabilit de art. 6 al Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, în virtutea căruia orice persoană are dreptul la un proces echitabil, un asemenea proces fiind exclus în afara unei instante care să garanteze efectiv independenta judecătorului.

Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineste rolul de instantă de judecată, în sectii si în plen, în domeniul jurisdictiei disciplinare a judecătorilor si procurorilor, fără votul ministrului justitiei si al procurorului general, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. Această dispozitie constitutională nu poate interzice accesul liber la justitie al persoanei judecate de această «instantă» extrajudiciară, fără încălcarea prevederilor art. 6 al Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale”.

Prin urmare, Curtea apreciază ca fiind oportună reanalizarea caracterului definitiv si irevocabil al hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii consacrat de art. 133 alin. (7) din Constitutie.

IV. Titlul IV - Economia si finantele publice

1. Referitor la modificarea si completarea art. 138:

“(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le transmite institutiilor Uniunii Europene, după informarea prealabilă a Parlamentului asupra continutului acestora.

(21) Guvernul supune spre aprobare Parlamentului, separat, proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurărilor sociale de stat.”

Propunerea de modificare a textului constitutional cuprins în alineatul (2) al art. 138 vizează obligatia Guvernului de a transmite institutiilor Uniunii Europene proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurărilor sociale de stat, după informarea prealabilă a Parlamentului. Oportunitatea constitutionalizării unei atare obligatii, care se limitează la transmiterea acestor proiecte către institutiile Uniunii Europene, comportă anumite critici. Astfel, în măsura în care România este stat membru al Uniunii Europene si în această calitate exercită în comun cu celelalte state membre competentele stabilite de tratatele Uniunii, consacrarea acestei obligatii la nivel constitutional apare ca fiind redundantă si excesivă.

Alineatul (21) nu prezintă niciun element de noutate, ci reia solutia constitutională cuprinsă în actualul art. 138 alin. (2), referitoare la supunerea spre aprobare Parlamentului, separat, a celor două proiecte al bugetului de stat, respectiv al bugetului asigurărilor sociale de stat.

2. Referitor la introducerea art. 1381, cu denumirea marginală “Politica financiară”:

(1) Statul trebuie să evite deficitul public excesiv. Deficitul bugetar nu poate fi mai mare de 3% din produsul intern brut, iar datoria publică nu poate depăsi 60% din produsul intern brut.

(2) împrumuturile externe pot fi contractate numai în domeniul investitiilor.

(3) în cazul producerii unei catastrofe naturale sau ivirii unor situatii exceptionale cu impact negativ semnificativ asupra finantelor publice, valorile maxime prevăzute la alineatul (1) pot fi depăsite, cu acordul majoritătii membrilor Parlamentului, numai dacă depăsirea poate fi compensată în maximum 3 ani.

(4) Prin derogare de la dispozitiile alineatului (2), pentru prevenirea consecintelor unei calamităti naturale sau ale unui dezastru deosebit de grav, cu acordul majoritătii membrilor Parlamentului, pot fi contractate si alte împrumuturi externe.”

Potrivit Pactului de Stabilitate si Crestere (PSC), acord între statele membre ale Uniunii Europene având scopul de a coordona politicile fiscale nationale în cadrul Uniunii Economice Monetare pentru asigurarea unui climat de stabilitate si de prudentă bugetară, procedura privind deficitul excesiv reprezintă principalul instrument de constrângere a statelor membre de a respecta criteriile de convergentă stabilite prin Tratatul de la Maastricht privind evitarea deficitelor publice excesive. În cazul în care un stat are un deficit bugetar mai mare de 3% din produsul intern brut sau o datorie publică mai mare de 60%, Comisia Europeană poate recomanda Consiliului să ia o serie de măsuri împotriva statului ce încalcă termenii pactului.

Începând cu 1 decembrie 2009, data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, dispozitiile art. 104 din Tratatul de la Maastricht au fost preluate în art. 126 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C83 din 30 martie 2010. Potrivit acestor dispozitii, “(2) Pentru a identifica erorile evidente, Comisia supraveghează evolutia situatiei bugetare si a nivelului datoriei publice în statele membre. Comisia examinează în special dacă disciplina bugetară a fost respectată, pe baza următoarelor două criterii:

(a) dacă raportul dintre deficitul public planificat sau real si produsul intern brut depăseste o valoare de referintă, cu exceptia cazului în care:

- raportul s-a diminuat în mod semnificativ si constant si atinge un nivel apropiat de valoarea de referintă; sau

- depăsirea valorii de referintă este exceptională si temporară si respectivul raport se mentine aproape de valoarea de referintă;

(b) dacă raportul dintre datoria publică si produsul intern brut depăseste o valoare de referintă, cu exceptia cazului în care acest raport se diminuează suficient si se apropie de valoarea de referintă într-un ritm satisfăcător.

Valorile de referintă sunt precizate în Protocolul privind procedura aplicabilă deficitelor excesive, care este anexat la tratate”.

Sub acest aspect, art. 1 din Protocolul nr. 12 privind procedura aplicabilă deficitelor excesive stabileste că “Valorile de referintă mentionate la articolul 126 alineatul (2) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene sunt următoarele:

- 3% pentru raportul dintre deficitul public prevăzut sau realizat si produsul intern brut la preturile pietei;

- 60% pentru raportul dintre datoria publică si produsul intern brut la preturile pietei”.

De asemenea, potrivit Declaratiei cu privire la articolul 126 din tratat, “consolidarea potentialului de crestere si garantarea unor situatii bugetare sănătoase formează cei doi piloni pe care se sprijină politica economică si bugetară a Uniunii si a statelor membre. Pactul de stabilitate si de crestere este un instrument important pentru realizarea acestor obiective. [...] Conferinta [...] confirmă faptul că un sistem întemeiat pe norme este cel mai bun mijloc de a garanta respectarea angajamentelor si egalitatea de tratament pentru toate statele membre. [...] Uniunea urmăreste o crestere economică echilibrată si stabilitatea preturilor. În consecintă, politicile economice si bugetare trebuie să stabilească priorităti adecvate în domeniul reformelor economice, al inovatiilor, al competitivitătii si al consolidării investitiilor private si al consumului pe parcursul perioadelor în care cresterea economică este redusă”.

Legea de revizuire consacră, la nivel de normă juridică de rang constitutional, principiul echilibrului bugetar: reglementarea unui deficit bugetar maxim de 3% din produsul intern brut si a unei datorii publice care nu poate depăsi 60% din produsul intern brut. Propunerea se fundamentează pe necesitatea convertirii într-un criteriu de constitutionalitate a exigentei economice privind disciplina si rigoarea bugetară si nu încalcă limitele de revizuire a Constitutiei, prevăzute de art. 152 alin. (1).

V. Titlul V - Curtea Constitutională

1. Referitor la modificarea art. 142 alin. (3)

“(3) Sase judecători sunt numiti de Parlament si trei de Presedintele României.”

Modificarea reflectă schimbarea structurii Parlamentului de la sistemul bicameral la sistemul unicameral, astfel că numirea judecătorilor Curtii Constitutionale urmează a se adapta noii reglementări.

2. Referitor la modificarea literelor a), b), c), e) si h) ale articolului 146

Modificările operate vizează schimbarea structurii Parlamentului si privesc subiectele de sesizare a Curtii Constitutionale, care urmează a fi presedintele Parlamentului si 40 de parlamentari.

Cu privire la modificarea lit. h), aceasta a fost examinată în prealabil în cadrul analizei modificărilor aduse prin legea de revizuire a dispozitiilor constitutionale referitoare la suspendarea Presedintelui.

Independent de analiza propunerii de revizuire ce are ca obiect dispozitiile art. 146 din Constitutie, Curtea consideră oportună completarea dispozitiilor literei a) în sensul ,,a) se pronuntă asupra constitutionalitătii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Presedintelui României, a presedintelui Parlamentului, a Guvernului, a înaltei Curti de Casatie si Justitie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel putin 40 de parlamentari, precum si, din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei si a legilor de revizuire a Constitutiei, înainte de aprobarea lor prin referendum;” si a literei c) în sensul care urmează ,,c) se pronuntă asupra constitutionalitătii regulamentului si a hotărârilor cu caracter normativ ale Parlamentului, la sesizarea presedintelui Parlamentului, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel putin 40 de parlamentari;”.

Propunerea vizează constitutionalizarea normelor cuprinse în Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, reglementând la rang de Constitutie atributiile Curtii reglementate în cuprinsul art. 23 alin. (1) si al art. 27 alin. (1) din legea sa organică. Cu privire la completarea literei a), Curtea apreciază că este necesar ca legea de revizuire adoptată de Parlament, înainte de a fi supusă referendumului în conditiile art. 151 alin. (3) din Legea fundamentală, să fie examinată de Curtea Constitutională pentru a constata, pe de o parte, dacă a fost respectată decizia Curtii privind proiectul de lege sau propunerea de revizuire a Constitutiei si, pe de altă parte, dacă modificările si completările aduse proiectului sau propunerii de revizuire în procedura de dezbatere si adoptare parlamentară respectă principiile si dispozitiile constitutionale referitoare la revizuire.

De asemenea, în ceea ce priveste dispozitiile art. 146 lit. e), Curtea apreciază necesară reevaluarea acestei atributii în sensul circumscrierii notiunii de “conflict juridic de natură constitutională” numai cu privire la conflictele dintre autoritătile publice care “presupun acte sau actiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îsi arogă puteri, atributii sau competente, care, potrivit Constitutiei, apartin altor autorităti publice, ori omisiunea unor autorităti publice, constând în declinarea competentei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligatiile lor”. O atare conceptie este în acord cu cele stabilite prin Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, sau prin Decizia nr. 97 din 7 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008, conform cărora “conflictul juridic de natură constitutională există între două sau mai multe autorităti si poate privi continutul ori întinderea atributiilor lor decurgând din Constitutie, ceea ce înseamnă că acestea sunt conflicte de competentă, pozitive sau negative, si care pot crea blocaje institutionale”.

Potrivit textului în vigoare în prezent, Curtea Constitutională este competentă să solutioneze în fond orice conflicte juridice de natură constitutională născute între autoritătile publice, iar nu numai conflictele pozitive sau negative de competentă de natură constitutională dintre autoritătile publice, cum ar fi fost firesc. Pentru a se evita antrenarea Curtii în solutionarea unor conflicte care au ca sursă dispute politice sau altă sorginte decât cea juridică, Curtea consideră că se impune modificarea textului constitutional în sensul circumscrierii atributiei Curtii numai cu privire la solutionarea conflictelor de autoritate, respectiv de conflictele pozitive sau negative de competentă.

Curtea recomandă abrogarea literei I), potrivit căreia “îndeplineste si alte atributii prevăzute de legea organică a Curtii”. Propunerea este justificată de împrejurarea că, în virtutea acestei dispozitii, Curtea, alături de atributiile “de rang constitutional” prevăzute la art. 146 lit. a)-k), poate dobândi si alte atributii instituite de legiuitorul ordinar prin legea ei de organizare si functionare, atributii “de rang” legal.

Asa fiind, în temeiul textului constitutional propus spre abrogare - art. 146 lit. I), atributiile Curtii Constitutionale pot fi multiplicate ori de câte ori interese ale fortelor politice impun modificarea sau completarea legii de organizare a Curtii. Curtea apreciază că, prin eliminarea dispozitiei constitutionale, este garantată independenta instantei constitutionale si se păstrează vointa puterii constitutionale originare cu privire la atributiile Curtii limitativ prevăzute numai în cuprinsul Constitutiei.

Distinct de cele mentionate mai sus, Curtea propune introducerea unei noi atributii a Curtii Constitutionale, respectiv aceea de a se pronunta, din oficiu, asupra constitutionalitătii deciziilor pronuntate de înalta Curte de Casatie si Justitie prin care solutionează recursurile în interesul legii. Propunerea formulată porneste de la împrejurarea că, pe de o parte, dezlegarea dată problemelor de drept deduse judecătii este obligatorie pentru instantele judecătoresti, iar, pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 124 alin. (3) din Constitutie, judecătorii sunt independenti si se supun numai legii.


Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, s-a statuat “în exercitarea atributiei prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constitutie, înalta Curte de Casatie si Justitie are obligatia de a asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii de către toate instantele judecătoresti, cu respectarea principiului fundamental al separatiei puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutia României. Înalta Curte de Casatie si Justitie nu are competenta constitutională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constitutionalitate al acestora”.

Curtea Constitutională apreciază că solutiile pronuntate în recursul în interesul legii, obligatorii pentru instantele de judecată, adoptate în vederea asigurării, interpretării si aplicării unitare a legii, trebuie să respecte exigentele constitutionale, sens în care se impune controlul de constitutionalitate al acestora.

VI. Titlul VI - Integrarea euroatlantică

1. Referitor la modificarea art. 148

“(1) România este stat membru al Uniunii Europene si exercită în comun cu celelalte state membre competentele stabilite de tratatele Uniunii.

(11) Ratificarea actelor de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene se face prin lege adoptată de Parlament, cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor săi.

(2) Ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive sau de revizuire, precum si celelalte reglementări ale Uniunii cu caracter obligatoriu au prioritate fată de dispozitiile contrare din legile interne.

(21) Ratificarea tratatului privind aderarea unui stat la Uniunea Europeană se face prin lege adoptată de Parlament, cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor săi.”

Propunerea de revizuire nu face decât să consacre formal statutul de stat membru al Uniunii Europene, actualizând prevederile constitutionale adoptate în perioada de preaderare. Noul text reia solutia constitutională referitoare la ratificarea, de această dată a actelor de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene si a tratatelor privind aderarea unor state la Uniunea Europeană, prin legi adoptate de Parlament, cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor săi. De asemenea, legea de revizuire reia solutia care consacră prioritatea de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive, precum si a celorlalte acte juridice cu caracter obligatoriu fată de dispozitiile contrare din legile interne. De altfel, Curtea retine că, în urma aderării la Uniunea Europeană, statele membre trebuie să respecte un principiu fundamental al ordinii juridice comunitare, si anume efectul direct al normelor adoptate de institutiile Uniunii.

În plus, în cuprinsul noului articol nu se mai regăseste obligatia Guvernului de a transmite Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării institutiilor Uniunii Europene.

Curtea observă că, în domeniile care impun aplicarea principiului subsidiaritătii, dispozitiile art. 4 din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiaritătii si proportionalitătii, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C83 din 30 martie 2010, prevăd expres obligatia institutiilor Uniunii Europene de a transmite parlamentelor nationale proiectele legislative, astfel, “Comisia transmite parlamentelor nationale proiectele sale legislative si proiectele sale modificate, în acelasi timp în care le transmite organului legislativ al Uniunii.

Parlamentul European transmite parlamentelor nationale proiectele sale de acte legislative, precum si proiectele sale modificate.

Consiliul transmite parlamentelor nationale proiectele de acte legislative emise de un grup de state membre, de Curtea de Justitie, Banca Centrală Europeană sau Banca Europeană de Investitii, precum si proiectele modificate”.

2. Referitor la modificarea art. 149 cu denumirea marginală “Participarea la Tratatul Atlanticului de Nord”

“România este parte la Tratatul Atlanticului de Nord. Obligatiile care decurg din această calitate a României vor fi aduse la îndeplinire de către Parlament, Presedintele României si Guvern.”

Propunerea de revizuire consacră formal statutul de parte la Tratatul Atlanticului de Nord, mentionând expres autoritătile care au obligatia de a îndeplini sarcinile care decurg din această calitate.

VII. Titlul VIII - Dispozitii finale si tranzitorii

1. Curtea recomandă abrogarea dispozitiilor art. 154 alin. (2) din Constitutie, care prevăd obligatia Consiliului Legislativ ca, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de organizare, să examineze conformitatea legislatiei cu prezenta Constitutie si să facă Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare, întrucât dispozitiile constitutionale si-au epuizat efectele juridice, la momentul prezent, fiind caduce.

2. Referitor la modificarea art. 155

“(1) Prezenta lege de revizuire a Constitutiei intră în vigoare după aprobarea ei prin referendum.

(2) Institutiile prevăzute de Constitutie, existente la data intrării în vigoare a legii de revizuire, rămân în functiune până la constituirea celor noi.

(3) Până la întrunirea legală a noului Parlament ales conform prezentei legi de revizuire, proiectele de legi si propunerile legislative în curs de legiferare se dezbat si se adoptă potrivit dispozitiilor constitutionale anterioare intrării în vigoare a legii de revizuire.

(4) După întrunirea legală a noului Parlament ales conform legii de revizuire, proiectele de legi si propunerile legislative adoptate sau respinse de către prima Cameră sesizată, potrivit dispozitiilor constitutionale anterioare intrării în vigoare a legii de revizuire, se dezbat si se adoptă de către Parlament, într-o singură lectură, pe articole, urmate de votul final pe întreaga lege.”

Legea de revizuire prevede dispozitii tranzitorii menite să asigure continuitatea procesului legislativ si a activitătii Parlamentului.

Includerea unor dispozitii privitoare la intrarea în vigoare a legii de revizuire după aprobarea ei prin referendum potrivit art. 155 alin. (1), precum si includerea unor dispozitii privitoare la supunerea legii de revizuire unui referendum, potrivit art. II “Revizuirea adoptată prin prezenta lege se supune aprobării prin referendum organizat potrivit dispozitiilor art. 151 alin. (3) din Constitutia României” al proiectului de lege, sunt imprecise. Astfel, Curtea consideră că dispozitiile art. II din legea de revizuire ar trebui reformulate în sensul următor: “Legea de revizuire a Constitutiei României intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii Curtii Constitutionale pentru confirmarea rezultatului referendumului national privind legea de revizuire.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) teza finală, al art. 150 alin. (1)si al art. 152 din Constitutie, precum si al art. 19-21 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Cu majoritate de voturi, constată că proiectul de lege pentru revizuirea Constitutiei a fost initiat cu respectarea prevederilor art. 150 alin. (1) din Constitutie.

2. Cu majoritate de voturi, constată că eliminarea tezei a doua a art. 44 alin. (8) din Constitutie, potrivit căreia “Caracterul licit al dobândirii se prezumă” este neconstitutională, deoarece are ca efect suprimarea unei garantii a dreptului de proprietate, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art. 152 alin. (2) din Constitutie.

3. Cu majoritate de voturi, constată că modificarea alin. (2) si eliminarea alin. (3) ale art. 72 din Constitutie sunt neconstitutionale, deoarece au ca efect suprimarea unui drept fundamental al persoanei care ocupă o demnitate publică, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art. 152 alin. (2) din Constitutie.

4. Cu majoritate de voturi, constată că abrogarea alin. (2) si modificarea alin. (3) ale art. 109 din Constitutie sunt neconstitutionale, deoarece au ca efect suprimarea unui drept fundamental al persoanei care ocupă o demnitate publică, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art. 152 alin. (2) din Constitutie.

5. Cu majoritate de voturi, constată că modificarea alin. (6) al art. 126 din Constitutie, în sensul introducerii sintagmei “precum si a celor care privesc politicile fiscale si bugetare ale Guvernului, în conditiile legii contenciosului administrativ” este neconstitutională, deoarece are ca efect suprimarea liberului acces la justitie, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art. 152 alin. (2) din Constitutie.

6. Cu majoritate de voturi, constată că modificările alin. (2) lit. a) si b) si alin. (3) ale art. 133 sunt neconstitutionale, deoarece au ca efect încălcarea independentei justitiei, în contradictie cu dispozitiile art. 152 alin. (1) din Constitutie.

7. Supune atentiei Presedintelui României observatiile din considerentele prezentei decizii privitoare la următoarele dispozitii din proiectul de lege pentru revizuirea Constitutiei: art. 6 alin. (3), art. 52 alin. (3), art. 64 alin. (1) si alin. (5), art. 71 alin. (2), art. 73 alin. (3) lit. s\ art. 76 alin. (1), art. 87 alin. (1), art. 90, art. 92 alin. (31), art. 95, art. 98 alin. (2), art. 105 alin. (1), art. 107 alin. (4), art. 114 alin. (1), art. 124 alin. (3) si (4), art. 133 alin. (5), art. 146 lit. a), c), e) si I), art. 154 alin. (2), art. 155 alin. (1) si art. II.

8. Cu unanimitate de voturi, constată că celelalte prevederi din proiectul de lege pentru revizuirea Constitutiei nu contravin dispozitiilor constitutionale.

Definitivă si general obligatorie.

Decizia se comunică Presedintelui României si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterile au avut loc în Sedintele Plenului Curtii Constitutionale din 16 si 17 iunie 2011, la care au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Iulia Antoanella Motoc, Mircea Stefan Minea, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán si Tudorel Toader, judecători.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

Magistrat-asistent-sef,

Mihaela Senia Costinescu

 

OPINIE SEPARATĂ

 

În dezacord cu opinia Curtii Constitutionale exprimată prin decizia de mai sus, considerăm că propunerea de modificare vizând eliminarea tezei a doua din alin. (8) al art. 44 din Constitutie potrivit căreia “caracterul licit al dobândirii se prezumă” nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate sau a garantiilor acestuia.

Mentionăm că în niciunul dintre statele Uniunii Europene nu se regăseste prezumtia caracterului dobândirii licite a averii, a se vedea, de exemplu, constitutiile Frantei, Germaniei, Italiei, Portugaliei, Spaniei si Ciprului.

Apreciem că această prezumtie trebuie înlăturată, deoarece nu aduce atingere securitătii juridice a dreptului de proprietate, acesta fiind în continuare garantat si ocrotit prin Legea fundamentală, de vreme ce operează interdictia confiscării averii dobândite licit.

De asemenea, principiul securitătii juridice nu se referă la protectia bunurilor sau a persoanelor potrivit unei conceptii traditionale asupra securitătii, ci se referă la protectia drepturilor fundamentale prin stabilitate legislativă.

Este stiut că principiul securitătii juridice îsi are originea în dreptul german, care a consacrat protectia cetătenilor împotriva efectelor secundare ale legii, în special a incoerentelor legislative care pot decurge din schimbări repetate ale acesteia, în acest sens Consiliul Constitutional din Franta a arătat că securitatea juridică are ca elemente accesibilitatea si caracterul inteligibil al legii (Frangois Luchaire - Cahiers du Conseil Constitutionnel nr. 11). Curtea de Justitie a Uniunii Europene a preluat acelasi sens al conceptului de securitate juridică în Cauza Bosch, solutionată prin Decizia din 6 aprilie 1962. Totodată, si Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronuntat în acelasi sens prin hotărârile din 26 aprilie 1979 si 22 septembrie 1994, pronuntate în cauzele Sunday Times împotriva Marii Britanii si Hentrich împotriva Frantei.

Prin urmare, sensul principiului securitătii juridice retinut în Decizia Curtii Constitutionale nr. 85 din 3 septembrie 1996, precum si prin prezenta decizie nu corespunde modului în care acesta a fost înteles la nivel european.

Prezumtia caracterului licit al dobândirii averii contravine tratatelor internationale pe care România Ie-a ratificat, respectiv Conventia din 8 noiembrie 1990 a Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor având legătură cu infractiunea si Conventia ONU din 12 decembrie 2000 împotriva criminalitătii organizate transnationale. Astfel, în conformitate cu art. 12 din Conventia ONU, statele părti pot analiza posibilitatea de a solicita autorului unei infractiuni să demonstreze originea licită a unor produse presupuse ca având legătură cu infractiunea sau a altor bunuri care ar putea face obiectul unei confiscări, în măsura în care această solicitare este conformă cu principiile dreptului lor intern si cu natura procedurii judiciare.

Măsurile cuprinse în conventiile mentionate au fost luate pentru combaterea criminalitătii organizate transfrontaliere, pentru prevenirea si combaterea următoarelor infractiuni: spălarea banilor, traficul de persoane, exploatarea sexuală a copiilor si pornografia infantilă, traficul ilicit de droguri si terorismul, precum si pentru identificarea, urmărirea, înghetarea, sechestrarea si confiscarea instrumentelor si produselor infractiunilor.

Propunerea de revizuire a avut în vedere prevenirea si combaterea acestor infractiuni prin înlăturarea prezumtiei dobândirii licite a averilor rezultate în urma comiterii infractiunilor mentionate si este în conformitate cu Decizia-cadru 2005/212/JAla Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor si a bunurilor având legătură cu infractiunea, decizie care produce efecte obligatorii.

Astfel, potrivit acesteia, statele membre sunt obligate să nu formuleze si nici să nu mentină rezerve în ce priveste dispozitiile Conventiei Consiliului Europei privind confiscarea.

Se arată, de asemenea, că instrumentele care există în acest domeniu nu au contribuit în mod suficient la asigurarea unei cooperări transfrontaliere eficace în materie de confiscare.

Scopul acestei decizii-cadru este acela de a garanta că toate statele membre dispun de norme eficiente în materie de confiscare a produselor având legătură cu infractiunea, inter alia, în ceea ce priveste sarcina probei privind sursa bunurilor detinute de o persoană condamnată pentru o infractiune având legătură cu criminalitatea organizată.

Propunerea de revizuire a art. 44 alin. (8) teza a doua din Constitutie nu numai că nu aduce nicio atingere dreptului de proprietate, ci a fost făcută pentru respectarea tratatelor internationale anterior mentionate si a dreptului comunitar, în sensul art. 148 alin. (4) din Legea fundamentală.

În concluzie, apreciem că respingerea de către Curtea Constitutională a propunerii de modificare vizând eliminarea tezei a doua din alin. (8) al art. 44 din Constitutie poate atrage răspunderea statului român pentru nerespectarea obligatiilor pe care acesta si Ie-a asumat prin tratatele la care este parte.

 

Judecător,

prof. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea amendamentului convenit între Guvernul României si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, prin scrisoarea semnată la Washington la 21 februarie 2011 si la Bucuresti la 28 februarie 2011, la Acordul de împrumut dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, destinat finantării Proiectului privind reforma sectorului sanitar - faza a II-a, semnat la Bucuresti la 28 ianuarie 2005

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 5 alin. (2) din Legea nr. 171/2005 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, destinat finantării Proiectului privind reforma sectorului sanitar - faza a II-a, semnat la Bucuresti la 28 ianuarie 2005, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă amendamentul convenit între Guvernul României, prin Ministerul Finantelor Publice, si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, prin scrisoarea*) semnată la Washington la 21 februarie 2011 si la Bucuresti la 28 februarie 2011, la Acordul de împrumut dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, destinat finantării Proiectului privind reforma sectorului sanitar - faza a II-a, semnat la Bucuresti la 28 ianuarie 2005, ratificat prin Legea nr. 171/2005, cu modificările si completările ulterioare.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

Ministrul sănătătii,

Cseke Attila

 

Bucuresti, 16 iunie 2011.

Nr. 606.


*) Traducere.

 

 


BANCA MONDIALĂ

1818 H Street N.W

BANCA INTERNATIONALĂ PENTRU RECONSTRUCTIE

Washington D.C 20433 202 -473 6048

SI DEZVOLTARE

SUA

Asociatia Internatională pentru Dezvoltare

 

 

21 februarie 2011

Excelentei sale

 

Gheorghe Ialomitianu,

 

ministrul finantelor publice

 

Bucuresti, România

 

 

România: Proiectul privind reforma sectorului sanitar - faza a II-a

(împrumut nr. 4760 RO)

Al patrulea amendament la Acordul de împrumut

 

Stimate domnule ministru,

Ne referim la Acordul de împrumut pentru proiectul la care se face referire mai sus, dintre România (împrumutatul) si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare (Banca), din data de 28 ianuarie 2005 (Acordul de împrumut), cu amendamentele ulterioare, si la scrisorile dumneavoastră din data de 23 septembrie 2010 si, respectiv, 19 noiembrie 2010, prin care se solicită anumite amendamente la Acordul de împrumut mentionat mai sus.

Suntem de acord cu solicitarea dumneavoastră si prin prezenta ne exprimăm acordul cu privire la amendarea Acordului de împrumut, după cum urmează (modificările sunt prezentate cu caractere cursive):

1. În articolul I sectiunea 1.02 se introduce un nou paragraf (d), care va avea următorul cuprins:

“(d) «Strategia natională de rationalizare a spitalelor si a sistemului sanitar» înseamnă strategia împrumutatului pe 2010- 2012, astfel cum a fost adoptată de MS.”

Toate paragrafele din sectiunea 1.02 a articolului 1 din Acordul de împrumut vor fi renumerotate în mod corespunzător.

2. În articolul II, sectiunea 2.03 se modifică după cum urmează (modificările sunt prezentate cu caractere cursive): “Sectiunea 2.03. Noua dată-limită de tragere va fi 15 decembrie 2011 sau oricare altă dată ulterioară pe care Banca o va stabili. Banca va notifica prompt împrumutatul despre această dată ulterioară.”

3. Anexa 2 se modifică după cum urmează:

3.1. În partea C se introduce un nou subparagraf c), care va avea următorul cuprins:

,,c) reabilitarea liniei de productie, fiolare si sigilare a vaccinurilor din Institutul Cantacuzino, inclusiv achizitionarea echipamentelor necesare.”

3.2. În partea E se introduce un nou subparagraf 3), care va avea următorul cuprins:

“3. Furnizarea de asistentă tehnică MS pentru pregătirea si demararea implementării Strategiei nationale de rationalizare a spitalelor si a sistemului sanitar.”

4. În anexa 4, sectiunile I.Asi I.B sunt amendate pentru aplicarea “Liniilor directoare pentru achizitii în cadrul împrumuturilor B.I.R.D. si creditelor A.I.D.” (Liniile directoare pentru achizitii) si, respectiv, a “Liniilor directoare: Selectarea si angajarea consultantilor de către împrumutatii Băncii Mondiale” (Liniile directoare pentru servicii de consultantă), din luna mai 2004, revizuite la 1 octombrie 2006 si 1 mai 2010.

Liniile directoare pentru achizitii si Liniile directoare pentru servicii de consultantă sunt transmise împreună cu această scrisoare.

Scrisoarea suplimentară revizuită este prezentată separat.

Va rugăm să confirmati acordul dumneavoastră cu privire la cele de mai sus, în numele României, prin semnarea, datarea si retransmiterea către noi a exemplarului anexat al acestei scrisori. Prezentul amendament va intra în vigoare la data contrasemnării de dumneavoastră a acestei scrisori.

 

Cu stimă,

Peter Harold,

director

Europa Centrală si Tările Baltice

Regiunea Europa si Asia Centrală

De acord: România

Prin: reprezentant autorizat

Bogdan Drăgoi,

secretar de stat

 

Data: 28 februarie 2011.


 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru prorogarea termenului de intrare în vigoare a Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 31/2010 privind aprobarea tarifelor prevăzute în anexa nr. 10 la Codul retelei pentru Sistemul national de transport al gazelor naturale, aprobat prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 54/2007, si a pretului de achizitie a gazelor naturale livrate în excedent în Sistemul national de transport

 

Având în vedere prevederile art. 8 lit. i) si n) din Legea gazelor nr. 351/2004, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 2 din Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 54/2007 privind aprobarea Codului retelei pentru Sistemul national de transport al gazelor naturale, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.428/2009 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei, cu completările ulterioare,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Termenul de intrare în vigoare a Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 31/2010 privind aprobarea tarifelor prevăzute în anexa nr. 10 la Codul retelei pentru Sistemul national de transport al gazelor naturale, aprobat prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 54/2007, si a pretului de achizitie a gazelor naturale livrate în excedent în Sistemul national de transport, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 8 decembrie 2010, se prorogă până la data de 1 octombrie 2011.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Iulius Dan Plaveti

 

Bucuresti, 22 iunie 2011.

Nr. 24.

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru prorogarea termenului de intrare în vigoare a prevederilor art. 221, art. 25 pct. A “cerinte financiare” pct. (v), art. 26 alin. (2), art. 36, art. 38 alin. (1*1), art. 39, 41, 42 si 44 din Codul retelei pentru Sistemul national de transport al gazelor naturale, aprobat prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 54/2007

 

Având în vedere prevederile art. 8 lit. i) si n) din Legea gazelor nr. 351/2004, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 2 din Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 54/2007 privind aprobarea Codului retelei pentru Sistemul national de transport al gazelor naturale, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.428/2009 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei, cu completările ulterioare,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Termenul de 1 iulie 2011 prevăzut pentru intrarea în vigoare a prevederilor art. 221, art. 25 pct. A “cerinte financiare” pct. (v), art. 26 alin. (2), art. 36, art. 38 alin. (1i), art. 39, 41, 42 si 44 din Codul retelei pentru Sistemul national de transport al gazelor naturale, aprobat prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 54/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 si 71 bis din 30 ianuarie 2008, cu modificările si completările ulterioare, se prorogă până la data de 1 octombrie 2011.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Iulius Dan Plaveti

 

Bucuresti, 22 iunie 2011.

Nr. 25.


 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru completarea anexei la Decizia presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 1.078/2003 privind aprobarea Criteriilor si metodelor pentru aprobarea preturilor si stabilirea tarifelor reglementate în sectorul gazelor naturale

 

Având în vedere dispozitiile art. 8 lit. I) din Legea gazelor nr. 351/2004, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 53/2011 pentru instituirea unor măsuri în domeniul gazelor naturale,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.428/2009 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei, cu completările ulterioare,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei emite prezentul ordin.

Art. I. - Anexa la Decizia presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 1.078/2003 privind aprobarea Criteriilor si metodelor pentru aprobarea preturilor si stabilirea tarifelor reglementate în sectorul gazelor naturale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 19 ianuarie 2004, cu modificările si completările ulterioare, se completează după cum urmează:

- La articolul 41, după alineatul (3) se introduc trei noi alineate, alineatele (4)-(6), cu următorul cuprins:

“(4) Prognozele privind structura surselor de gaze naturale din productia internă si din import, care stau la baza estimării sumei fixe unitare pentru acoperirea costurilor legate de achizitia gazelor naturale, mentionate la alin. (1) liniuta a doua, se elaborează distinct de către Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Energiei, începând cu data de 1 iulie 2011, după cum urmează:

a) pentru consumatorii casnici si producătorii de energie termică, numai pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la producerea de energie termică în centralele de cogenerare si în centralele termice destinată consumului populatiei;

b) pentru consumatorii noncasnici de gaze naturale, cu exceptia producătorilor de energie termică, pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la producerea de energie termică în centralele de cogenerare si în centralele termice care este destinată consumului populatiei.

(5) Pentru perioada iulie 2011-martie 2012 structura de amestec import-intern se stabileste astfel încât preturile finale reglementate pentru consumatorii casnici si producătorii de energie termică, numai pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la producerea de energie termică în centralele de cogenerare si în centralele termice, destinată consumului populatiei, să rămână constante.

(6) începând cu data de 1 iulie 2011, corespunzător fiecărei structuri de amestec import-intern, Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Energiei stabileste sumele fixe unitare CUGfr, conform prevederilor prezentei metodologii.”

Art. II. - Compartimentele de specialitate din cadrul Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei, precum si operatorii licentiati din sectorul gazelor naturale vor asigura ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Iulius Dan Plaveti

 

Bucuresti, 22 iunie 2011.

Nr. 26.

 

MINISTERUL MEDIULUI SI PĂDURILOR

Nr. 1.483 din 27 mai 2011

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

Nr. 89 din 30 mai 2011

 

ORDIN

pentru aprobarea Criteriilor si pragurilor critice aferente sectorului alimentare cu apă

În temeiul art. 9 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 98/2010 privind identificarea, desemnarea si protectia infrastructurii critice, aprobată cu modificări prin Legea hr. 18/2011, al art. 15 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.635/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Mediului si Pădurilor, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul mediului si pădurilor si ministrul sănătătii emit prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Criteriile si pragurile critice aferente sectorului alimentare cu apă, prevăzute în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Autoritătile publice responsabile pun în aplicare prevederile prezentului ordin în scopul identificării infrastructurilor critice din domeniul de competentă.

Art. 3. - Criteriile si pragurile critice aferente sectorului alimentare cu apă pot fi revizuite la propunerea uneia dintre autoritătile publice responsabile.

Art. 4. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului si pădurilor,

László Borbély

Ministrul sănătătii,

Cseke Attila

 


*) Anexa nu se publică, fiind clasificată potrivit legii.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.