MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 420/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 420         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 16 iunie 2011

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

586. - Hotărâre privind redistribuirea sumelor alocate la titlul “Cheltuieli aferente programelor cu finantare rambursabilă” în bugetul pe anul 2011 între Ministerul Sănătătii si Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale

 

587. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 445/2007 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici pentru obiectivul de investitii “Variantă de ocolire Suceava”

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

203. - Decizie privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 139Adin 3 mai 2011 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze de proprietate intelectuală

 

204. - Decizie privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 114A din 5 aprilie 2011 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze de proprietate intelectuală


 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind redistribuirea sumelor alocate la titlul “Cheltuieli aferente programelor cu finantare rambursabilă” în bugetul pe anul 2011 între Ministerul Sănătătii si Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 15 din Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă diminuarea cu 10.750 mii lei a sumelor alocate Ministerului Sănătătii în bugetul pe anul 2011 la capitolul 66.01 “Sănătate”, titlul “Cheltuieli aferente programelor cu finantare rambursabilă”.

Art. 2. - Se aprobă suplimentarea cu 10.750 mii lei a sumelor alocate Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale în bugetul pe anul 2011 la capitolul 68.01 “Asigurări si asistentă socială”, titlul “Cheltuieli aferente programelor cu finantare rambursabilă”.

Art. 3. - Se autorizează Ministerul Finantelor Publice să introducă modificările prevăzute la art. 1 si 2 în volumul si în structura bugetelor celor două ministere.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

Ministrul sănătătii,

Cseke Attila

Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale,

Laurentiu Sebastian Lăzăroiu

 

Bucuresti, 8 iunie 2011.

Nr. 586.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 445/2007 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici pentru obiectivul de investitii “Variantă de ocolire Suceava”

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 42 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 445/2007 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici pentru obiectivul de investitii “Variantă de ocolire Suceava”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2007, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

“Art. 2. - Finantarea obiectivului de investitii prevăzut la art. 1 se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului

Transporturilor si Infrastructurii, în limita sumelor aprobate anual cu această destinatie, precum si din alte surse legal constituite, conform programelor de investitii publice aprobate potrivit legii.”

2. Anexa se modifică si se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. II. - Ministerul Transporturilor si Infrastructurii răspunde de modul de utilizare a sumei prevăzute în anexă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor si infrastructurii,

Anca Daniela Boagiu

Ministrul dezvoltării regionale si turismului,

Elena Gabriela Udrea

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 8 iunie 2011.

Nr. 587.

 


ANEXĂ

(Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 445/2007)

 

INDICATORII TEHNICO-ECONOMICI

ai obiectivului de investitie “Varianta de Ocolire Suceava”

 

Titular: Ministerul Transporturilor si Infrastructurii

Beneficiar: Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România - S.A.

Amplasament: judetul Suceava

Indicatorii tehnico-economici:

 

Valoarea totală a investitiei, inclusiv TVA: (în preturi la data de 2 ianuarie 2011/1 euro = 4,284 lei),

mii lei

361.943*)

din care:

- constructii+montaj (C+M)

 

 

mii lei

 

265.407

Esalonarea investitiei:

 

 

 

Anul I

INV

mii lei

36.194

C+M

mii lei

26.541

Anul II

INV

mii lei

72.389

C+M

mii lei

53.081

Anul III

INV

mii lei

253.360

C+M

mii lei

185.785

Capacităti:

 

 

 

- lungime drum:

 

12,434

km

- lătime platformă:

 

10

m

- parte carosabilă:

 

2x3,50

m

- acostamente consolidate:

 

2x0,75

m

- benzi de încadrare:

 

2x0,75

m

- structura rutieră este dimensionată pentru sarcina de 11,5 tone.

 

 

 

Noduri rutiere:

 

 

 

- nod rutier cu DN 2, km 13+200;

 

 

 

- nod rutier cu DN 2, km 0+200;

 

 

 

- nod rutier cu DN 17, km 7+300;

 

 

 

- intersectie la nivel tip giratie cu DJ 209C.

 

 

Lucrări de artă:

18 buc.

2.060,44 m

- poduri:

6 buc.

744,98 m

- pasaje:

8 buc.

318,42 m

- viaducte:

4 buc.

997,04 m

Durata de realizare a investitiei:

36 luni.

 

 

Factori de risc

Obiectivul se va proteja antiseismic conform Normativului P 100-1/2006, cu modificările si completările ulterioare.

Finantarea investitiei

Finantarea obiectivului de investitii se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii, în limita sumelor aprobate anual cu această destinatie, precum si din alte surse legal constituite, conform programelor de investitii publice aprobate potrivit legii.

 

*) Valoarea se va actualiza potrivit evolutiei ulterioare a preturilor.


 

ACTE ALE OFICIULUI ROMAN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 139Adin 3 mai 2011 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze de proprietate intelectuală

 

Având în vedere dispozitiile art. 1312 alin. (9) si art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 6 alin. (1) si art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, functionarea, structura personalului si dotările necesare îndeplinirii atributiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Articol unic. - Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia civilă nr. 139Adin 3 mai 2011 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze de proprietate intelectuală, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie, privind schimbarea în parte a Hotărârii arbitraledin data de 12 aprilie 2010 având ca obiect forma finală a Metodologiei privind remuneratiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 mai 2010, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 189/2010.

 

Directorul general al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor,

Robert Bucur

 

Bucuresti, 27 mai 2011.

Nr. 203.

 

ANEXĂ

 

CURTEA DE APEL BUCURESTI

SECTIA A IX- A CIVILĂ SI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

ÎNCHEIERE

Sedinta publică din 7 aprilie 2011

 

Curtea constituită din:

Presedinte - Andreea Vasile

Judecător - Ileana Ruxandra Dănăilă

Grefier - Noemi Gratiela Stanciu

 

Pe rol se află solutionarea cererilor de apel formulate de apelantii Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucuresti- ARCUB, Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România- Asociatia pentru Drepturile de Autor si Primăria Municipiului Bucuresti, prin Directia cultură, si Asociatia Producătorilor si Organizatorilor de Spectacole - APOSR împotriva Hotărârii arbitrale din 12 aprilie 2010 a Corpului de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), în contradictoriu cu intimatii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, Societatea Comercială E MAGIC CONCERTS - S.R.L. si Societatea Comercială BAZAR PRODUCTION -S.R.L.

La apelul nominal făcut în sedintă publică au răspuns apelanta Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociatia pentru Drepturile de Autor, reprezentată de avocat Roată Palade Alexandru, cu împuternicire avocatială nr. 194.467 din 29 iunie 2010, si apelanta Primăria Municipiului Bucuresti, prin Directia cultură, prin consilier juridic Esadaawi Ferid, cu delegatie de reprezentare la dosar, apelanta Asociatia Producătorilor si Organizatorilor de Spectacole - APOSR si intimata Societatea Comercială E MAGIC CONCERTS - S.R.L., prin avocat Alexander Popa, cu împuternicire avocatială nr. 252.561 din 7 septembrie 2010, lipsind apelantul Centrul de

Proiecte Culturale al Municipiului Bucuresti - ARCUB si intimatii Societatea Comercială BAZAR PRODUCTION - S.R.L. si Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedintă, după care:

Curtea acordă cuvântul pe exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a intimatei ORDA.

Apelanta Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociatia pentru Drepturile de Autor pune concluzii de admitere a exceptiei lipsei calitătii procesuale pasive a intimatei ORDA.

Reprezentantul apelantei Asociatia Producătorilor si Organizatorilor de Spectacole - APOSR si al intimatei Societatea Comercială E MAGIC CONCERTS - S.R.L. solicită admiterea exceptiei lipsei calitătii procesuale pasive a intimatei ORDA.

Reprezentantul apelantei Primăria Municipiului Bucuresti, prin Directia cultură, pune concluzii de respingere a exceptiei lipsei calitătii procesuale pasive a intimatei ORDA.

Curtea, deliberând, admite exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a intimatei ORDA, întrucât acesta este un organ care a emis hotărârea arbitrală apelată în prezenta cauză si, în consecintă, nu poate avea si calitatea de parte.

Apelanta Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociatia Pentru Drepturile de Autor învederează instantei că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat si solicită cuvântul pe cererile de apel.


Reprezentantul apelantei Asociatia Producătorilor si Organizatorilor de Spectacole - APOSR si al intimatei Societatea Comercială E MAGIC CONCERTS - S.R.L. Învederează instantei că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat si solicită cuvântul pe cererile de apel.

Reprezentantul apelantei Primăria Municipiului Bucuresti, prin Directia cultură, învederează instantei că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat si solicită cuvântul pe cererile de apel.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererile de apel.

Reprezentantul apelantei Asociatia Producătorilor si Organizatorilor de Spectacole - APOSR si al intimatei Societatea Comercială E MAGIC CONCERTS - S.R.L. solicită admiterea propriului apel astfel cum a fost formulat si motivat, solicitând amânarea pronuntării cauzei pentru a depune concluzii scrise.

Apelanta Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociatia Pentru Drepturile de Autor solicită admiterea propriului apel astfel cum a fost formulat si motivat, modificarea în parte a metodologiei stabilite prin hotărârea arbitrală, respectiv modificarea în parte a metodologiilor a căror

formă a fost stabilită prin Hotărârea arbitrală din 12 aprilie 2010 în sensul modificării art. 4, art. 5 alin. (1) pct. A, art. 5 alin. (1) pct. A lit. e), art. 7 alin. (1) lit. e), art. 7 alin. (2) lit. f) si art. 8, cu cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveste celelalte apeluri formulate în cauza de fată, pune concluzii de respingere a acestora.

Reprezentantul apelantei Primăria Municipiului Bucuresti, prin Directia cultură, solicită admiterea propriului apel astfel cum a fost formulat si motivat. De asemenea, solicită admiterea apelului formulat de apelanta Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucuresti - ARCUB si a apelului formulat de apelanta Asociatia Producătorilor si Organizatorilor de Spectacole - APOSR si de intimata Societatea Comercială E MAGIC CONCERTS - S.R.L., precum si respingerea apelului formulat de apelanta Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociatia Pentru Drepturile de Autor.

Reprezentantul apelantei Asociatia Producătorilor si Organizatorilor de Spectacole - APOSR si al intimatei Societatea Comercială E MAGIC CONCERTS - S.R.L. pune concluzii de respingere a apelului formulat de apelanta Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România- Asociatia Pentru Drepturile de Autor.

CURTEA,

Pentru a da posibilitate părtilor să formuleze si să depună concluzii scrise,

DISPUNE:

Amână pronuntarea cauzei pentru data de 14 aprilie 2011. Pronuntată în sedintă publică astăzi, 7 aprilie 2011.

 

PRESEDINTE,

ANDREEA VASILE

Judecător,

Ileana Ruxandra Dănăilă

Grefier,

Noemi Gratiela Stanciu

 

Dosar nr. 4.504/2/2010

 

CURTEA DE APEL BUCURESTI

SECTIA A IX- A CIVILĂ SI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

ÎNCHEIERE

Sedinta publică din 14 aprilie 2011

 

Curtea constituita din:

Presedinte - Andreea Vasile

Judecător - Ileana Ruxandra

Dănăilă Grefier - Noemi Gratiela Stanciu

 

Pe rol se află solutionarea cererilor de apel formulate de apelantii Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucuresti- ARCUB, Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor

din România - Asociatia pentru Drepturile de Autor si Primăria Municipiului Bucuresti, prin Directia cultură, si Asociatia Producătorilor si Organizatorilor de Spectacole - APOSR împotriva Hotărârii arbitrale din 12 aprilie 2010 a Corpului de arbitri din cadrul ORDA, în contradictoriu cu intimatii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, Societatea Comercială E MAGIC CONCERTS - S.R.L. si Societatea Comercială BAZAR PRODUCTION - S.R.L.

CURTEA,

Pentru a da posibilitate părtilor să formuleze si să depună concluzii scrise,

DISPUNE:

Amână pronuntarea cauzei pentru data de 21 aprilie 2011. Pronuntată în sedintă publică astăzi, 14 aprilie 2011.

 

PRESEDINTE,

ANDREEA VASILE

Judecător,

Ileana Ruxandra Dănăilă

Grefier,

Noemi Gratiela Stanciu

 


Dosar nr. 4.504/2/2010

 

CURTEA DE APEL BUCURESTI

SECTIAA IX- A CIVILĂ SI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

ÎNCHEIERE

Sedinta publică din 21 aprilie 2011

 

Curtea constituită din:

Presedinte - Andreea Vasile

Judecător - Ileana Ruxandra Dănăilă

Grefier - Noemi Gratiela Stanciu

 

Pe rol se află solutionarea cererilor de apel formulate de apelantii Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucuresti- ARCUB, Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor

din România- Asociatia Pentru Drepturile de Autor si Primăria Municipiului Bucuresti, prin Directia cultură, si Asociatia Producătorilor si Organizatorilor de Spectacole - APOSR împotriva Hotărârii arbitrale din 12 aprilie 2010 a Corpului de arbitri din cadrul ORDA, în contradictoriu cu intimatii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, Societatea Comercială E MAGIC CONCERTS - S.R.L. si Societatea Comercială BAZAR PRODUCTION - S.R.L.

CURTEA,

Pentru a da posibilitate părtilor să formuleze si să depună concluzii scrise,

DISPUNE:

Amână pronuntarea cauzei pentru data de 28 aprilie 2011. Pronuntată în sedintă publică astăzi, 21 aprilie 2011.

 

PRESEDINTE,

ANDREEA VASILE

Judecător,

Ileana Ruxandra Dănăilă

Grefier,

Noemi Gratiela Stanciu

 

Dosar nr. 4.504/2/2010

 

CURTEA DE APEL BUCURESTI

SECTIAA IX- A CIVILĂ SI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

ÎNCHEIERE

Sedinta publică din 28 aprilie 2011

 

Curtea constituită din:

Presedinte - Andreea Vasile

Judecător - Ileana Ruxandra Dănăilă

Grefier - Marina Daniela Ungureanu

 

Pe rol se află solutionarea cererilor de apel formulate de apelantii Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucuresti- ARCUB, Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor

din România - Asociatia pentru Drepturile de Autor si Primăria Municipiului Bucuresti, prin Directia cultură, si Asociatia Producătorilor si Organizatorilor de Spectacole - APOSR împotriva Hotărârii arbitrale din 12 aprilie 2010 a Corpului de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

în contradictoriu cu intimatii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, Societatea Comercială E MAGIC CONCERTS - S.R.L. si Societatea Comercială BAZAR PRODUCTION - S.R.L.

CURTEA,

În aceeasi compunere si pentru aceleasi motive,

având în vedere faptul că grefierul de sedintă din data de 7 aprilie 2011 se află în concediu medical, urmează ca pentru acesta să semneze grefierul-sef, astfel încât

DISPUNE:

Amână pronuntarea cauzei pentru data de 2 mai 2011. Pronuntată în sedintă publică astăzi, 28 aprilie 2011.

 

PRESEDINTE,

ANDREEA VASILE

Judecător,

Ileana Ruxandra Dănăilă

Grefier,

Marina Daniela Ungureanu


Dosar nr. 4.504/2/2010

 

CURTEA DE APEL BUCURESTI

SECTIAA IX- A CIVILĂ SI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

ÎNCHEIERE

Sedinta publică din 2 mai 2011

 

Curtea constituită din:

Presedinte - Andreea Vasile

Judecător - Ileana Ruxandra Dănăilă

Grefier - Marina Daniela Ungureanu

 

Pe rol se află solutionarea cererilor de apel formulată de apelantii Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucuresti- ARCUB, Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor

din România - Asociatia pentru Drepturile de Autor si Primăria Municipiului Bucuresti, prin Directia cultură, si Asociatia Producătorilor si Organizatorilor de Spectacole - APOSR împotriva Hotărârii arbitrale din 12 aprilie 2010 a Corpului de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în contradictoriu cu intimatii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, Societatea Comercială E MAGIC CONCERTS - S.R.L. si Societatea Comercială BAZAR PRODUCTION - S.R.L.

CURTEA,

În aceeasi compunere si pentru aceleasi motive,

având în vedere faptul că grefierul de sedintă din data de 7 aprilie 2011 se află în concediu medical, urmează ca pentru aceasta să semneze grefierul-sef, astfel încât

DISPUNE:

Amână pronuntarea cauzei pentru data de 3 mai 2011. Pronuntată în sedintă publică, astăzi, 2 mai 2011.

 

PRESEDINTE,

ANDREEA VASILE

Judecător,

Ileana Ruxandra Dănăilă

Grefier,

Marina Daniela Ungureanu

 

Dosar nr. 4.504/2/2010

 

CURTEA DE APEL BUCURESTI

SECTIAA IX- A CIVILĂ SI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA

CIVILĂ Nr. 139A

Sedinta publică din 3 mai 2011

 

Curtea constituită din:

Presedinte - Andreea Vasile

Judecător - Ileana Ruxandra Dănăilă

Grefier - Marina Daniela Ungureanu

 

Pe rol se află pronuntarea asupra cererilor de apel formulată de apelantii Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucuresti - ARCUB, Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociatia pentru Drepturile de Autor (UCMR- ADA) si Primăria Municipiului Bucuresti (PMB), prin Directia cultură, si Asociatia Producătorilor si Organizatorilor de Spectacole - APOSR împotriva Hotărârii arbitrale din 12 aprilie 2010 a Corpului de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), în contradictoriu cu intimatii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, Societatea Comercială E MAGIC CONCERTS - S.R.L. si Societatea Comercială BAZAR PRODUCTION - S.R.L.

Dezbaterile pe fondul cererilor de apel au avut loc în sedinta publică din data de 7 aprilie 2011, când părtile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de sedintă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, si când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate părtilor să depună concluzii scrise, a amânat pronuntarea pentru data de 14 aprilie 2011, 21 aprilie 2011, 28 aprilie 2011, 2 mai 2011 si 3 mai 2011, când în aceeasi compunere, a hotărât următoarele:

CURTEA,

Asupra apelurilor de fată, retine următoarele: Ca urmare a Cererii de arbitraj formulate de reclamanta UCMR- ADA, înregistrată la ORDA cu nr. RGII/7.038 din 7 ianuarie 2010, prin care acest organism de gestiune colectivă a solicitat stabilirea formei finale a Metodologiei având ca obiect remuneratiile cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru comunicarea publică a operelor muzicale în spectacole sau concerte, ORDA [în temeiul prevederilor art. 1312 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare] a convocat părtile la data de 12 ianuarie 2010 în vederea desemnării prin tragere la sorti a 5 arbitri titulari care să constituie completul de arbitraj, precum si a 3 arbitri de rezervă.

Conform procesului-verbal încheiat la 12 ianuarie 2010, având în vedere prevederile art. 1312 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, părtile au procedat la tragerea la sorti a arbitrilor din lista prevăzută în


Hotărârea Guvernului nr. 128/2002 privind numirea membrilor corpului de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

Ulterior, prin Adresa nr. RGII/7.629 din 10 martie 2010, ORDA, în conformitate cu prevederile art. 1312 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, a convocat pentru data de 11 martie 2010, la sediul său din Bucuresti, Str. Transilvaniei nr. 2, sectorul 1, arbitrii desemnati si părtile, în vederea constituirii completului de arbitraj.

ORDA a luat act de retragerea din completul de arbitraj din motive obiective a arbitrilor titulari Popescu Romeo Radu, Mihai Lucian si Vasiliu Adrian, astfel încât au fost convocati pentru participarea în cadrul arbitrajului arbitrii de rezervă desemnati, si anume domnii Lucan- Arjoca Marius, Popovici Ernestsi Seucan Claudiu.

Conform procesului-verbal încheiat, completul de arbitraj s-a constituit la data de 11 martie 2010, când arbitrii au stabilit onorariul, primul termen si locul arbitrajului si au informat părtile despre aceste aspecte.

Prin cererea de arbitraj formulată, UCMR- ADA solicită stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneratiile cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru comunicarea publică a operelor muzicale în spectacole sau concerte. În motivarea cererii de arbitraj, în conformitate cu prevederile art. 1231 alin. (1) lit. e) si alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, UCMR- ADA arată că dreptul ce face obiect al metodologiei este dreptul patrimonial privind comunicarea publică a operelor muzicale, gestionat colectiv în mod obligatoriu. În acest sens, UCMR- ADA solicită ca la stabilirea formei finale a metodologiei să fie avute în vedere propunerile UCMR- ADA aflate în concordantă cu drepturile patrimoniale de autor câstigate si recunoscute pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte si spectacole pe teritoriul României. Se sustine si faptul că baza de calcul al remuneratiilor propusă de UCMR- ADA este în concordantă cu prevederile Legii nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, si cu practica din domeniu.

În contradictoriu cu opiniile UCMR- ADA, prin notele de sedintă formulate, ARCUB, APOSR si PMB - Directia cultură precizează că principiile aplicabile metodologiei propuse sunt următoarele: o variantă a textului metodologiei mai simplificată, pentru a fi mai usor de aplicat; aplicarea practicii europene din domeniu; aplicarea unor sume forfetare sau a unor procente la o bază de calcul, în functie de tipul, valoarea si anvergura spectacolului, evenimentului sau concertului; stabilirea bazei de calcul raportat la încasările din vânzarea de bilete si, în cazul în care nu există vânzare de bilete, plata unei sume forfetare ori a unui procent din onorariile artistilor interpreti si costul de lumini si sunet destinate exclusiv comunicării de opere muzicale; stabilirea unor remuneratii care au drept scop încurajarea industriei de spectacole, cu efect de crestere a remuneratiilor colectate pentru autori.

Prin întâmpinarea formulată, ARCUB, APOSR si PMB - Directia cultură solicită admiterea în integralitate a propunerii de metodologie în varianta care a fost formulată în comun si respingerea propunerii de metodologie formulate de reclamantă, în acest sens, se arată că propunerea de metodologie a utilizatorilor reprezintă o propunere comună a organizatorilor de spectacole, institutii si organisme profesionale private si publice, cu cel mai ridicat grad de reprezentativitate din România. Totodată, se arată că propunerea de metodologie a utilizatorilor reglementează o bază de calcul mult mai clară si mai usor de aplicat, în legătură directă cu comunicarea publică a operelor muzicale, respectiv veniturile din vânzarea de bilete sau, în lipsa acestora, onorariile artistilor interpreti, sonorizare si lumini. Se mai arată că baza de calcul si remuneratiile propuse sunt în concordantă cu practica europeană din domeniu, iar procentele propuse sunt mult mai apropiate de realitătile economice actuale, datorate crizei financiare si economice globale, astfel încât cuantumul acestora permite supravietuirea organismelor organizatoare de spectacole, sustinând astfel si interesul autorilor.

Prin Hotărârea arbitrală din 12 aprilie 2010 având ca obiect forma finală a Metodologiei privind remuneratiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice emisă de Corpul de arbitri al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor si publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 mai 2010, s-au stabilit următoarele:

Completul de arbitraj este legal învestit si are competenta de a solutiona cererea de arbitraj formulată de reclamanta UCMR- ADA în contradictoriu cu pârâtele ARCUB, APOSR si PMB - Directia cultură în vederea stabilirii formei finale a Metodologiei privind remuneratiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice, în temeiul prevederilor art. 1312 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

În prealabil, se constată că titlul metodologiei, propus de părti, nu este adecvat continutului negocierilor si medierii prin arbitraj, de stabilire a remuneratiilor cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, “spectacole ori manifestări artistice.

În consecintă, titlul metodologiei va fi următorul: “Metodologie privind remuneratiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice”.

Completul constată următoarele elemente de dezacord dintre părti:

1. Privitor la licentele pentru folosirea operelor muzicale, părtile propun rezolvări cu nuantări diferite, sens în care completul decide următoarele:

Autorizatia licentă neexclusivă încheiată cu organismul de gestiune colectivă a drepturilor autorilor de opere muzicale conferă utilizatorului dreptul de a utiliza opere muzicale, prin comunicare publică pe teritoriul României, fiind utilizator persoana fizică sau juridică ce organizează concerte, spectacole ori manifestări artistice în cadrul cărora sunt utilizate opere muzicale. În cazul în care activitătile de organizare a unui concert, spectacol ori a unei manifestări artistice se realizează de două sau mai multe persoane, acestea răspund solidar pentru îndeplinirea obligatiilor prevăzute de prezenta metodologie.

În vederea obtinerii licentei, persoana interesată trebuie să solicite organismului de gestiune colectivă eliberarea acesteia cu cel putin 10 zile înainte de data la care urmează a avea loc concertul, spectacolul ori manifestarea artistică.

2. Privitor la remuneratiile pentru autorii operelor muzicale, completul de arbitraj va tine seama de necesitatea încurajării serviciilor de comunicare publică a operelor muzicale în concerte, spectacole sau manifestări artistice si a evitării situatiei inechitabile în care un posibil utilizator ar datora titularilor de drepturi sume mai mari decât cele încasate. De asemenea, s-a urmărit asigurarea unui echilibru între interesul publicului de a avea acces la concerte, spectacole sau manifestări artistice în conditii facile si rezonabile, prin încurajarea dezvoltării investitiilor în acest domeniu, si interesul creatorilor de a fi remunerati pentru utilizarea operelor lor.

Remuneratia datorată de utilizatori pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole sau manifestări artistice se calculează potrivit valorilor procentuale stabilite în tabel, dar nu mai putin decât remuneratiile minime cuprinse în acelasi tabel.


Remuneratia stabilită se plăteste de către utilizatori în termen de maximum 45 de zile de la data desfăsurării spectacolului, concertului sau manifestării artistice. În cazul discotecilor, remuneratia se plăteste lunar până la data de 25 a lunii următoare.

În cazul întârzierii plătii remuneratiei, utilizatorii datorează penalităti de 0,2%/zi de întârziere.

3. Privitor la baza de calcul al remuneratiilor procentuale, se decide că aceasta este formată din veniturile utilizatorului, mai putin TVA si alte taxe, cum sunt: vânzarea de bilete pentru spectacol, concert ori manifestarea artistică, publicitatea ocazionată de acestea, sumele cuvenite utilizatorului pentru radiodifuzarea spectacolului, concertului ori manifestării artistice, sponsorizările primite pentru spectacol, concert ori manifestare artistică, alocatiile sau alte finantări bugetare destinate subventionării pretului biletelor spectacolului, concertului ori manifestării artistice, consumatii generate de spectacol, concert ori manifestarea artistică. În cazul în care nu se realizează venituri din organizarea concertului, spectacolului ori manifestării artistice, se va avea în vedere bugetul de cheltuieli, compus din cheltuielile efectuate de utilizator, cum sunt: cheltuieli cu onorariile, cazarea, transportul artistilor interpreti, al organizatorilor si al colaboratorilor, cheltuieli pentru locatia spatiului de desfăsurare, cheltuieli de sonorizare, cheltuieli de publicitate si promotie, cheltuieli de regie si orice alte cheltuieli necesare desfăsurării spectacolului, concertului sau manifestării artistice.

4. Privitor la informatiile ce trebuie comunicate organismului de gestiune colectivă pentru autorizarea utilizării, este de esenta gestiunii colective ca utilizatorii să transmită ulterior utilizării către organismul de gestiune colectivă informatii privind operele utilizate, în scopul remunerării corespunzătoare a titularilor de drepturi, în conformitate cu prevederile art. 130 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare. Utilizatorii sunt obligati ca, în termen de 25 de zile de la data desfăsurării spectacolului, concertului ori manifestării artistice, să depună la sediul organismului de gestiune colectivă un raport cuprinzând datele de identificare si de contact ale utilizatorului: numele, prenumele si calitatea reprezentantului utilizatorului, denumirea si data spectacolului, concertului sau manifestării artistice, locul în care s-a desfăsurat concertul, spectacolul ori manifestarea artistică, denumirea, autorii si durata operelor muzicale utilizate si interpretii acestora sau, după caz, formatiile, baza de calcul al remuneratiei. Pentru cluburi, utilizatorii vor depune la sediul organismului de gestiune colectivă un raport lunar pentru luna precedentă, cuprinzând pentru fiecare punct de lucru: datele de identificare si de contact ale utilizatorului, numele, prenumele si calitatea reprezentantului utilizatorului, denumirea si adresa punctului de lucru, numărul de spectacole (zile) în care au fost comunicate public opere muzicale, denumirea si data fiecărui eveniment (spectacol, concert ori manifestare artistică), denumirea, autorii si durata operelor muzicale utilizate si interpretii acestora sau, după caz, formatiile, pentru fiecare eveniment (spectacol, concert ori manifestare artistică). Pentru activitatea de discotecă, utilizatorii vor depune la sediul organismului de gestiune colectivă un raport lunar pentru luna precedentă, cuprinzând pentru fiecare punct de lucru: datele de identificare si de contact ale utilizatorului, numele, prenumele si calitatea reprezentantului utilizatorului, denumirea si adresa punctului de lucru, numărul de spectacole (zile) în care au fost comunicate public opere muzicale. Raportul se depune la sediul organismului de gestiune colectivă până la data de 15 a lunii pentru luna încheiată.

Prin spectacol sau zi de spectacol se întelege intervalul de 24 de ore, precum si orice fractiune din acesta, înăuntrul căruia se desfăsoară activitate de spectacol, concert sau discotecă, chiar dacă programul respectiv cuprinde timpi din două zile calendaristice consecutive.

Fiecare raport va fi stampilat si semnat de reprezentantul legal al utilizatorului si va include declaratia pe propria răspundere a reprezentantului legal al utilizatorului că datele cuprinse în raport sunt complete si corecte.

La raport va fi anexată, în cazul concertelor, spectacolelor, evenimentelor muzicale cu vânzare de bilete, altele decât cluburile si discotecile, o copie a decontului privind veniturile obtinute din vânzarea de bilete, astfel cum a fost înregistrat la autoritătile competente.

5. Privitor la controlul exercitat de organismul de gestiune colectivă, acesta poate monitoriza, prin reprezentanti împuterniciti în acest sens, utilizarea operelor muzicale, accesul acestora fiindu-le permis în mod liber în orice spatiu de utilizare a muzicii, în baza unei delegatii speciale. Reprezentantii organismului de gestiune colectivă pot utiliza echipamente de înregistrare audio si/sau video portabile în spatiile în care sunt utilizate operele muzicale, cu acordul utilizatorului, înregistrările astfel efectuate făcând dovada deplină a utilizării operelor muzicale.

Împotriva acestei hotărâri arbitrale au formulat apel în cadrul termenului legal apelantele Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucuresti - ARCUB, Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România- Asociatia pentru Drepturi de Autor, Asociatia Producătorilor si Organizatorilor de Spectacole din România si Primăria Municipiului Bucuresti prin Directia Cultură.

I. Prin apelul formulat de apelanta Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucuresti - ARCUB, se solicită modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din 12 aprilie 2010 având ca obiect forma finală a Metodologiei privind remuneratiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice (în continuare Hotărârea arbitrală - Anexa 1), si pe cale de consecintă modificarea în parte a Metodologiei publicate în conformitate cu Hotărârea arbitrală, conform celorde mai jos, în baza art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996.

În motivarea apelului, s-au arătat următoarele:

I. “Baza de calcul” - formulare imprecisă si care permite interpretări subiective

Formularea art. 5 teza A nu este clară, întrucât nu stabileste din ce anume trebuie să provină veniturile. Fraza “veniturile obtinute de utilizator” trebuie asadar completată cu precizarea “din comunicarea publică a operelor muzicale”, pentru a nu lăsa loc la interpretări eronate. Această completare se coroborează cu teza B a art. 5, unde e precizat: “în cazul în care nu se realizează venituri din organizarea concertului, spectacolului sau manifestării artistice”.

De asemenea, arbitrii au stabilit o bază de calcul imprecisă, lăsând loc la interpretări subiective. Astfel, consideră că trebuie eliminată sintagma “cum sunt”: “Veniturile, [...] cum sunt”: din art. 5 teza A. Enumerarea art. 5 din teza A este suficient de acoperitoare pentru orice situatie si nu permite interpretări de natură subiectivă.

De asemenea, solicită eliminarea art. 5 lit. e) “alocatiile sau alte finantări bugetare destinate subventionării pretului biletelor spectacolului, concertului ori manifestării artistice”, întrucât aceste alocatii nu vor fi niciodată venituri obtinute de utilizator din organizarea evenimentului muzical, ci vor fi întotdeauna sume provenind de la bugetul de stat, destinate în prealabil organizării ulterioare a unor evenimente muzicale.

Apelanta arată că teza B a art. 5 este la fel de neclară. Solicită eliminarea sintagmei “cum sunt” “[...] cheltuielilor efectuate de utilizator, cum sunt”.

De asemenea, solicită completarea frazei de la art. 5 teza B: “bugetul de cheltuieli este compus din totalitatea cheltuielilor efectuate de utilizator, cum sunt:”, după cum urmează: “Bugetul de cheltuieli este compus din totalitatea cheltuielilor efectuate de utilizator pentru comunicarea publică a operelor muzicale: [...].”

Solicită înlăturarea din partea finală a art. 5 teza B a frazei: “[...], cheltuieli de publicitate si promotie, cheltuieli de regie si orice alte cheltuieli necesare desfăsurării spectacolului, concertului sau manifestării artistice”, aceasta devenind inutilă prin completarea frazei din paragraful anterior.

II. Alte lipsuri ale Hotărârii arbitrale

Arbitrii nu au analizat si nici solutionat în vreun fel mai multe din propunerile apelantei. În spetă, nu au analizat solicitările de acordare a unei reduceri în cazul în care (i) se promovează cultura locală sau (ii) se respectă întru totul metodologia. Aceste reduceri sunt acordate în practica europeană, asa cum a fost probat în cursul arbitrajului si cum va rezulta din probatoriul din prezenta cauză.

De asemenea, arbitrii nu au analizat formularele simplificate propuse de apelantă pentru solicitarea si obtinerea unei autorizatii - licenta neexclusivă (texte propuse în anexele 2 si 3). Aceste propuneri preîntâmpina practica de până acum de încheiere a unui contract impus unilateral de UCMR- ADA, cu multiple clauze-tip, inclusiv penalităti de 50.000 lei indiferent de valoarea datorată către UCMR- ADA.

În sensul celor de mai sus, apelanta ARCUB a făcut următoarele propuneri:

Solicită introducerea următoarelor alineate distincte în cadrul articolelor de mai jos:

- Art. 3: “(2) Formularele de solicitare si de acordare a autorizatiei licentă neexclusivă se află în anexele nr. 1 si 2 ale prezentei metodologii.”

- Art. 10: “(1) Pentru utilizările prevăzute în tabelele de mai jos, utilizatorii care încheie autorizatie licentă neexclusivă în conditiile art. 1 si îsi îndeplinesc la termen obligatiile de plată si raportare, conform prezentei metodologii, beneficiază de o reducere de 20% a remuneratiei datorate pentru acel spectacol, concert sau eveniment muzical.

(2) Conform practicii europene, pentru concertele, spectacolele sau evenimentele muzicale prin care se promovează cultura locală sau natională, organizatorii beneficiază de o reducere suplimentară de 10% a remuneratiei datorate pentru acel spectacol, concert sau eveniment muzical.”

De asemenea, ARCUB a solicitat tinerea unei evidente si transmiterea acesteia către utilizatorii care au plătit remuneratiile. Această solicitare este similară cu mai multe clauze din metodologie, în care solicitantii trebuie să transmită către UCMR- ADA rapoarte cu multiple informatii. Ca urmare, s-ar obtine un echilibru rezonabil, printr-un mecanism transparent de informare a utilizatorului care plăteste cu privire la alocarea făcută efectiv din sumele vărsate.

Solicită asadar introducerea unui aliniat distinct:

- Art. 8: “(8) La solicitarea utilizatorului, UCMR- ADA va transmite un raport scris la sfârsitul anului în care a avut încasarea remuneratiilor pentru comunicarea publică a operelor muzicale, la sediul utilizatorului, continând informatii cu privire la modul si proportia alocării remuneratiilor colectate de la utilizatorul respectiv.”

De asemenea, tabelul de la art. 4 din textul metodologiei este incomplet si generator de confuzii.

De exemplu, în antetul primei coloane trebuia specificat: “Tipul concertului/spectacolului/manifestării artistice”.

Mai departe, în coloana a treia, la pct. 10 si 11, trebuie descrisă complet remuneratia minimă: “500 lei/concert/ spectacol/manifestare artistică”. În caz contrar, spre exemplu în cazul unei manifestări artistice încadrate la pct. 10 “Concerte, spectacole sau manifestări artistice cu caracter festiv”, care prevede în program 3 concerte, nu se poate calcula precis remuneratia minimă a acelui eveniment. Poate fi vorba:

- de 1 eveniment artistic x 500 lei, rezultă remuneratie minimă de 500 lei;

- de 3 concerte x 500 lei/concert, rezultă remuneratie minimă de 1.500 lei;

- de 1 eveniment artistic si 3 concerte, rezultă remuneratie minimă de 2.000 lei.

Se arată că actuala formă de licentă impusă de UCMR- ADA (anexa 4) nu corespunde cu prevederile metodologiei. În spetă, două încălcări sunt evidente:

- în art. 16 se impun fără niciun temei legal daune către UCMR- ADA, reprezentând triplul remuneratiilor ce s-ar fi cuvenit pentru comunicarea publică, în cazul comunicării de opere muzicale fără autorizatie licentă neexclusivă.

- în chiar titlul autorizatiei se specifică: “valabilă numai însotită de documentele de plată ale remuneratiilor scadente”. Or, niciun temei legal nu exista să conditioneze acordarea autorizatiei licentă neexclusivă de plată remuneratiei.

Fată de aceste abuzuri, pentru prevenirea lor ulterioară si exercitarea cu bună-credintă a relatiei utilizatori - UCMR- ADA, se solicită instantei să se pronunte dacă UCMR- ADA poate impune un formular tipizat în vederea încheierii autorizatiei licentă neexclusivă sau există doar câteva elemente obligatorii, iar alte detalii cum ar fi daune, penalităti etc. putând fi doar negociate, nu impuse.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1311, art. 1312 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe.

În motivarea cererii de apel formulate de apelanta Primăria Municipiului Bucuresti, prin Directia cultură, se arată următoarele:

I. “Baza de calcul” - formulare imprecisă si care permite interpretări subiective

Formularea art. 5 teza A nu este clară, întrucât nu stabileste din ce anume trebuie să provină veniturile. Fraza “veniturile obtinute de utilizator” trebuie asadar completată cu precizarea “din comunicarea publică a operelor muzicale”, pentru a nu lăsa loc la interpretări eronate si solicitări de sume de bani care nu au nicio legătură cu comunicarea publică (e.g. sume obtinute din activităti în care nu s-a comunicat nicio operă muzicală).

Această completare se coroborează cu teza B a art. 5, unde e precizat: “în cazul în care nu se realizează venituri din organizarea concertului, spectacolului sau manifestării artistice”.

De asemenea, arbitrii au stabilit o bază de calcul imprecisă, lăsând loc la interpretări subiective. Astfel, consideră că trebuie eliminată sintagma “cum sunt”: “Veniturile, [...] cum sunt” din art. 5 teza A. Enumerarea din art. 5 teza A este suficient de acoperitoare pentru orice situatie si nu permite interpretări de natură subiectivă.

De asemenea, solicită eliminarea art. 5 lit. e) “alocatiile sau alte finantări bugetare destinate subventionării pretului biletelor spectacolului, concertului ori manifestării artistice”, întrucât aceste alocatii nu vor fi niciodată venituri obtinute de utilizator din organizarea evenimentului muzical, ci vor fi întotdeauna sume provenind de la bugetul de stat, destinate în prealabil organizării ulterioare a unor evenimente muzicale.

Teza B a art. 5 este la fel de neclară. Solicită eliminarea sintagmei “cum sunt:” “[...] cheltuielilor efectuate de utilizator, cum sunt”.

De asemenea, solicită completarea frazei de la art. 5 teza B: “Bugetul de cheltuieli este compus din totalitatea cheltuielilor efectuate de utilizator, cum sunt:” după cum urmează: “Bugetul de cheltuieli este compus din totalitatea cheltuielilor efectuate de utilizator pentru comunicarea publică a operelor muzicale: [...].”

Solicită înlăturarea din partea finală a art. 5 teza B a frazei: “[...], cheltuieli de publicitate si promotie, cheltuieli de regie si orice alte cheltuieli necesare desfăsurării spectacolului, concertului sau manifestării artistice”, aceasta devenind inutilă prin completarea frazei din paragraful anterior.

II. Alte lipsuri ale Hotărârii arbitrale

Arbitrii nu au analizat si nici solutionat în vreun fel mai multe din propunerile apelantei. În spetă, nu au analizat solicitările de acordare a unei reduceri în cazul în care (i) se promovează cultura locală sau (ii) se respectă întru totul metodologia. Aceste reduceri sunt acordate în practica europeană, asa cum a fost probat în cursul arbitrajului si cum va rezulta din probatoriul din prezenta cauză.

De asemenea, arbitrii nu au analizat formularele simplificate propuse de apelantă pentru solicitarea si obtinerea unei autorizatii licentă neexclusivă (texte propuse în anexele 2 si 3). Aceste propuneri preîntâmpină practica de până acum de încheiere a unui contract impus unilateral de UCMR- ADA, cu multiple clauze-tip, inclusiv penalităti de 50.000 lei indiferent de valoarea datorată către UCMR- ADA.

În sensul celor de mai sus, apelanta Primăria Municipiului Bucuresti prin Directia Cultură, a făcut următoarele propuneri:

Solicită introducerea următoarelor aliniate distincte în cadrul articolelor de mai jos:

- Art. 3: “(2) Formularele de solicitare si de acordare a autorizatiei licentă neexclusivă se află în anexele 1 si 2 ale prezentei metodologii.”

- Art. 10: “(1) Pentru utilizările prevăzute în tabelele de mai jos, utilizatorii care încheie autorizatie licentă neexclusivă în conditiile art. 1, si îsi îndeplinesc la termen obligatiile de plată si raportare, conform prezentei metodologii, beneficiază de o reducere de 20% a remuneratiei datorate pentru acel spectacol, concert sau eveniment muzical.

(2) Conform practicii europene, pentru concertele, spectacolele sau evenimentele muzicale prin care se promovează cultura locală sau natională, organizatorii beneficiază de o reducere suplimentară de 10% a remuneratiei datorate pentru acel spectacol, concert sau eveniment muzical.”

De asemenea, s-a solicitat tinerea unei evidente si transmiterea acesteia către utilizatorii care au plătit remuneratiile. Această solicitare este similară cu mai multe clauze din metodologie, în care solicitantii trebuie să transmită către UCMR- ADA rapoarte cu multiple informatii. Ca urmare, s-ar obtine un echilibru rezonabil, printr-un mecanism transparent de informare a utilizatorului care plăteste cu privire la alocarea făcută efectiv din sumele vărsate.

Solicită asadar introducerea unui aliniat distinct:

- Art. 8: “(8) La solicitarea utilizatorului, UCMR- ADA va transmite un raport scris la sfârsitul anului în care a avut încasarea remuneratiilor pentru comunicarea publică a operelor muzicale, la sediul utilizatorului, continând informatii cu privire la modul si proportia alocării remuneratiilor colectate de la utilizatorul respectiv.”

De asemenea, tabelul de la art. 4 din textul metodologiei este incomplet si generator de confuzii.

De exemplu, în antetul primei coloane trebuia specificat: “Tipul concertului/spectacolului/manifestării artistice”.

Mai departe, în coloana a treia, la pct. 10 si 11, trebuie descrisă complet remuneratia minimă: “500 lei/concert/spectacol/manifestare artistică”. În caz contrar, spre exemplu, în cazul unei manifestări artistice încadrate la pct. 10 “Concerte, spectacole sau manifestări artistice cu caracter festiv”, care prevede în program 3 concerte, nu se poate calcula precis remuneratia minimă a acelui eveniment. Poate fi vorba:

- de 1 eveniment artistic x 500 lei, rezultă remuneratie minimă de 500 lei;

- de 3 concerte x 500 lei/concert, rezultă remuneratie minimă de 1.500 lei;

- de 1 eveniment artistic si 3 concerte, rezultă remuneratie minimă de 2.000 lei.

Se arată că actuala formă de licentă impusă de UCMR- ADA (anexa 4) nu corespunde cu prevederile metodologiei. În spetă, două încălcări sunt evidente:

- în art. 16 se impun fără niciun temei legal daune către UCMR- ADA, reprezentând triplul remuneratiilor ce s-ar fi cuvenit pentru comunicarea publică, în cazul comunicării de opere muzicale fără autorizatie licentă neexclusivă.

- în chiar titlul autorizatiei se specifică: valabilă numai însotită de documentele de plată ale remuneratiilor scadente. Or, niciun temei legal nu există să conditioneze acordarea autorizatiei licentă neexclusivă de plata remuneratiei.

Fată de aceste abuzuri, pentru prevenirea lor ulterioară si exercitarea cu bună-credintă a relatiei utilizatori - UCMR- ADA, se solicită instantei să se pronunte dacă UCMR- ADA poate impune un formular tipizat în vederea încheierii autorizatiei licentă neexclusivă sau există doar câteva elemente obligatorii, iar alte detalii cum ar fi daune, penalităti etc. putând fi doar negociate, nu impuse.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1311, art. 1312 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe.

Prin apelul formulat de apelanta Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România- Asociatia pentru Drepturi de Autor, se solicită admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii arbitrale, modificarea în parte a metodologiilor a căror formă a fost stabilită prin Hotărârea arbitrală din 12 aprilie 2010, publicată prin Decizia presedintelui Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 189/2010, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 3 mai 2010.

Se solicită modificarea hotărârii arbitrale apelate, după cum urmează:

- modificarea tabelului conform celor arătate în cererea de apel;

- modificarea art. 5 alin. (1) pct. A în sensul că baza de calcul al remuneratiilor o reprezintă: “veniturile obtinute de utilizator din activitatea în cadrul căreia sunt comunicate public opere muzicale, cum ar fi veniturile din: ...”

- modificarea art. 5 alin. (1) pct. A lit. e) în sensul că din baza de calcul al remuneratiilor fac parte si veniturile din “alocatiile sau alte finantări bugetare”;

- modificarea art. 7 alin. (1) lit. e) în sensul de a avea următorul continut: ,,e) denumirea, autorii si durata de utilizare a fiecărei opere muzicale utilizate si interpretii acestora sau, după caz, formatiile, pentru fiecare eveniment (spectacol, concert ori manifestare artistică)”;

- modificarea art. 7 alin. (2) lit. f) în sensul de a avea următorul continut: ,,f) denumirea, autorii si durata de utilizare a fiecărei opere muzicale utilizate si interpretii acestora sau, după caz, formatiile, pentru fiecare eveniment (spectacol, concert ori manifestare artistică)”;

- modificarea art. 8 în sensul că: “Organismul de gestiune colectivă poate monitoriza, prin reprezentanti împuterniciti în acest sens, utilizarea operelor muzicale, accesul acestora fiind permis în mod liber în orice spatiu de utilizare a muzicii, în baza unei delegatii speciale. Pentru realizarea monitorizării reprezentantii organismului de gestiune colectivă pot utiliza echipamente de înregistrare audio si/sau video portabile în spatiile în care sunt utilizate operele muzicale, fără a fi necesară o autorizare prealabilă a utilizatorului si fără plată, înregistrările astfel efectuate făcând dovada deplină a utilizării operelor muzicale.”

în motivarea apelului, s-au arătat următoarele: 1. Hotărârea arbitrală, în ceea ce priveste remuneratiile procentuale, a fost dată cu încălcarea art. 1312 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

Potrivit Hotărârii arbitrale, în mod netemeinic si nelegal, completul de arbitraj a stabilit la art. 4 din metodologie un nivel


diminuat al remuneratiilor procentuale pentru următoarele considerente:

- “necesitatea încurajării serviciilor de comunicare publică a operelor muzicale în concerte, spectacole sau manifestări artistice”;

- “evitarea situatiei inechitabile în care un posibil utilizator ar datora titularilor de drepturi sume mai mari decât cele încasate”;

- “asigurarea unui echilibru între interesul publicului de a avea acces la concerte, spectacole sau manifestări artistice”;

- “încurajarea dezvoltării investitiilor în acest domeniu”;

- “interesul creatorilor de a fi remunerati pentru utilizarea operelor lor”.

Se arată că niciunul din criteriile (considerentele) retinute de completul de arbitraj pentru a stabili remuneratii procentuale nu se regăseste printre criteriile prevăzute în mod expres de lege.

Ignorând criteriile prevăzute de lege si în mod special practica europeană, inclusiv cea din România, completul de arbitraj a redus remuneratiile procentuale prevăzute de metodologie fată de cele practicate în România în perioada 1999-2010 si fată de cele practicate la nivel european.

Cu toate că UCMR- ADAa invocat atât practica din România, cât si din celelalte tări ale Uniunii Europene, instanta a neglijat acest criteriu legal si a retinut exclusiv alte criterii decât cele prevăzute în lege pentru a justifica diminuarea remuneratiilor procentuale.

Hotărârea arbitrală si astfel diminuarea remuneratiilor procentuale este nelegală, fiind dată cu încălcarea art. 1312 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

În plus, în mod cu totul si cu totul surprinzător, pentru a pronunta hotărârea apelată si pentru a stabili forma finală a metodologiei, completul de arbitraj invoca “interesul creatorilor de a fi remunerati pentru utilizarea operelor lor” pentru a justifica diminuarea unui drept la remuneratie recunoscut prin lege si prin Conventia de la Berna ratificată de România prin Legea nr. 77/1998.

Se arată că remuneratia reprezintă un drept al autorilor si nu un simplu interes al acestora. Dreptul patrimonial de autor este un drept de proprietate privată, recunoscut si garantat si prin art. 44 din Constitutia României. Dreptul patrimonial de autor, ca orice alt drept de proprietate privată, nu poate fi restrâns decât în conditii exprese si speciale.

Contrar dispozitiilor constitutionale, ale Conventiei de la Berna, ratificată de România prin Legea nr. 77/1998, si ale art. 1 din Primul protocol aditional la Conventia Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea arbitrală retine în mod nelegal că autorii au interes la remuneratie.

În realitate legea recunoaste autorilor un drept si nu un interes la remuneratie.

Mai mult, completul de arbitraj a diminuat dreptul autorilor la remuneratie prevăzut atât de Hotărârea Guvernului nr. 769/1999 anexa 3, dar si de titlul II al metodologiei publicate prin Decizia presedintelui Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 365/2006, precum si fată de remuneratiile practicate în celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Procedând astfel, prin diminuarea remuneratiilor procentuale, Hotărârea arbitrală încalcă dreptul de proprietate al autorilor, precum si prevederile legale.

Având în vedere că prin Hotărârea arbitrală apelată ce a stabilit remuneratiile cuprinse în tabelul de la art. 4 din metodologie s-au încălcat prevederile art. 1312 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, solicită admiterea apelului, modificarea art. 4 al metodologiei în sensul modificării remuneratiilor procentuale din tabel, conform celor indicate în cererea de apel.

Hotărârea arbitrală în mod nelegal si netemeinic, cu încălcarea drepturilor patrimoniale de autor si prejudicierea titularilor acestora, contrar practicii europene a introdus în metodologie noi “modalităti” de utilizare a operelor muzicale pentru care a prevăzut remuneratii minime procentuale ce avantajează anumite categorii de utilizatori, drept pentru care solicită eliminarea acestor “modalităti” de utilizare din tabel. Comunicarea publică a operelor muzicale ce ar fi fost inclusă în aceste “modalităti” este deja cuprinsă în celelalte tipuri de utilizare specificate în celelalte puncte ale tabelului.

2. Hotărârea este nelegală si cu privire la unele dispozitii ale art. 5.

Hotărârea este dată cu încălcarea dispozitiilor art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

Potrivit acestei dispozitii legale, baza de calcul al remuneratiilor procentuale o constituie “veniturile obtinute de utilizatori din activitatea în cadrul căreia se utilizează repertoriul, cum ar fi: radiodifuzare, retransmitere prin cablu sau comunicare publică”.

Metodologia mentionează cu caracter exemplificativ categoriile de venituri ce fac parte din baza de calcul al remuneratiei.

Cu toate acestea, pentru veniturile din alocatii sau subventii bugetare, cu încălcarea dispozitiei legale mai sus mentionate, limitează în mod nelegal baza de calcul pentru această categorie de venituri numai la alocatiile sau alte finantări bugetare prin care se subventionează pretul biletului.

Metodologia contravine astfel dispozitiilor legale si în plus afectează mediul concurential dintre utilizatorii de opere muzicale care nu primesc alocatii sau alte finantări bugetare si utilizatorii care primesc astfel de finantări sau alocatii pentru finantarea si asigurarea desfăsurării activitătii de spectacole, dar fără ca prin aceasta să se realizeze o subventionare a pretului biletelor de spectacol.

Astfel, prima categorie de utilizatori va plăti remuneratii la întregul volum al veniturilor, în timp ce a doua categorie de utilizatori va fi exceptată de la plata unei părti a remuneratiei prin fragmentarea bazei de calcul ca urmare a excluderii nelegale a veniturilor din alocatii sau finantări bugetare pentru sustinerea activitătii de spectacole, concerte ori alte manifestări artistice a utilizatorului, dar care nu sunt destinate subventionării pretului biletelor.

În concluzie, în mod nelegal prin Hotărârea arbitrală a fost realizată o fragmentare a bazei de calcul a remuneratiei atunci când veniturile aferente activitătii în cadrul căreia sunt comunicate public opere muzicale provin din alocatii sau alte finantări bugetare. O astfel de fragmentare nu este prevăzută si permisă de lege.

Tot în mod nelegal la art. 5 alin. (1) pct. A din Hotărârea arbitrală defineste notiunea de bază de calcul, respectiv venituri, într-un alt sens decât cel prevăzut de lege.

Astfel, art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare prevede, fără exceptie ca remuneratiile procentuale se raportează la “veniturile obtinute de utilizatori din activitatea în cadrul căreia se utilizează repertoriul”.

Notiunea de venituri este reglementată prin legea contabilitătii si prin alte norme legale financiar-contabile. O parte a taxelor, asa cum este TVA, potrivit actualelor dispozitii legale nu reprezintă venituri. Nu aceeasi este situatia pentru alte taxe si impozite. Astfel, anumite taxe si impozite reprezintă obligatii ale contribuabilului, calculate prin raportare la venituri, fără însă ca prin plata acestora să se diminueze venitul contribuabilului.

Astfel, taxele asupra imobilelor sau autoturismelor utilizatorului plătite de către acesta nu diminuează venitul înregistrat potrivit normelor contabile, ci diminuează profitul acestuia.

În concluzie, contrar dispozitiilor legale, Hotărârea arbitrală fragmentează baza de calcul a remuneratiilor, se substituie legiuitorului si adaugă la lege o noua notiune a veniturilor.


Pentru aceste motive solicită modificarea art. 5 alin. (1) pct. A în sensul că baza de calcul a remuneratiilor o reprezintă: “veniturile obtinute de utilizator din activitatea în cadrul căreia sunt comunicate public opere muzicale, cum ar fi veniturile din: ...” astfel cum prevede art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

3. Hotărârea este nelegală si cu privire la unele dispozitii ale art. 7.

Potrivit art. 130 lit. h) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, coroborat cu art. 127 lit. f) si art. 134 alin. (2) lit. d) din aceeasi lege, utilizatorii au obligatia de a comunica organismelor de gestiune colectivă durata reală de utilizare a fiecărei opere muzicale.

Durata reală de utilizare nu coincide în mod obligatoriu cu durata operei muzicale. Utilizarea unei opere poate să fie integrală, partială sau multiplă, aspect ce prezintă relevanta asupra repartizării remuneratiilor către titularii de drepturi de autor.

Pentru acest motiv, este nelegală si netemeinică omiterea de la art. 7 lit. e) a obligatiei utilizatorului de a comunica durata reală de utilizare a fiecărei opere muzicale si mentionarea doar a obligatiei de a comunica durata operelor muzicale.

Pentru acest motiv este necesar să fie comunicată în raport durata reală de utilizare a fiecărei opere muzicale astfel încât UCMR- ADA să poată repartiza remuneratiile colectate proportional cu durata de utilizare a operelor muzicale si nu cu durata operei, drept pentru care solicită modificarea art. 7 alin. (1) lit. e) din metodologie în sensul de a avea următorul continut:

,,e) denumirea, autorii si durata de utilizare a fiecărei opere muzicale utilizate si interpretii acestora sau, după caz, formatiile;”

Pentru aceleasi motive solicită si modificarea art. 7 alin. (2) lit. f) în sensul de a avea următorul continut: ,,f) denumirea, autorii si durata de utilizare a fiecărei opere muzicale utilizate si interpretii acestora sau, după caz, formatiile, pentru fiecare eveniment (spectacol, concert ori manifestare artistică)”.

4. Hotărârea este dată cu încălcarea art. 37 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

Contrar dispozitiei exprese a legiuitorului, Hotărârea arbitrală, prin art. 8 al metodologiei, limitează si conditionează monitorizarea activitătii de utilizare a operelor muzicale de acordul prealabil al utilizatorului. Astfel, pentru a monitoriza activitatea de comunicare publică a operelor muzicale cu ajutorul echipamentelor de înregistrare audio/video, singura cu relevantă în astfel de situatii, metodologia impune organismului de gestiune colectivă să obtină acordul prealabil al utilizatorului.

Potrivit art. 37 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, “pentru supravegherea utilizării repertoriului propriu de către terti, organismele de gestiune colectivă pot monitoriza prin orice mijloace activitatea utilizatorilor, fără a fi necesară autorizarea acestora si fără plată”.

Pentru aceste motive solicită modificarea art. 8 din metodologie în sensul că: “Organismul de gestiune colectivă poate monitoriza, prin reprezentanti împuterniciti în acest sens, utilizarea operelor muzicale, accesul acestora fiind permis în mod liber în orice spatiu de utilizare a muzicii, în baza unei delegatii speciale. Pentru realizarea monitorizării reprezentantii organismului de gestiune colectivă pot utiliza echipamente de înregistrare audio si/sau video portabile în spatiile în care sunt utilizate operele muzicale, fără a fi necesară o autorizare prealabilă a utilizatorului si fără plată, înregistrările astfel efectuate făcând dovada deplină a utilizării operelor muzicale.”

În drept, au fost invocate dispozitiile Legii nr. 8/1996, cu modificările ulterioare, ale Conventiei de la Berna ratificată de România prin Legea nr. 77/1998, ale art. 6 din Conventia

Europeană a Drepturilor Omului si ale art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia Europeană a Drepturilor Omului, ale art. 282 si următoarele din Codul de procedură civilă si pe toate celelalte prevederi legale incidente în cauză.

Prin apelul formulat de apelanta Asociatia Producătorilor si Organizatorilor de Evenimente din România (APOSR), se solicită admiterea apelului si modificarea în parte a Hotărârii arbitrale.

În motivarea cererii de apel, se arată următoarele:

Apelanta invocă ineficacitatea unora dintre dispozitiile hotărârii, precum si faptul că altele sunt în defavoarea utilizatorilor, fiind susceptibile de a genera venituri nejustificate titularilor de drepturi.

Se arată că este oportună introducerea unei mentiuni legale în cuprinsul metodologiei, în sensul că aceasta produce efecte numai pentru operele muzicale purtătoare de drepturi; operele folclorice sau cele ale căror autori au decedat cu peste 70 de ani în urmă ori cu autori necunoscuti nu trebuie să facă obiectul prezentei metodologii. Plata nediscriminatorie pentru utilizarea oricăror opere muzicale ar genera o redeventă nedatorată în beneficiul unor titulari de drepturi care nu pot fi identificati de către utilizatori.

Se arată următoarele critici:

(i) definitia utilizatorului este de natură a crea confuzii, trebuind să fie lămurită.

Astfel, art. 2 alin. (2) reglementează situatia în care un eveniment este organizat de două sau mai multe persoane, stabilind că acestea răspund solidar. Criticile vizează atât aspecte de legalitate, cât si de redactare a acestui text.

Se arată că este organizator acea persoană care îsi asumă responsabilitatea de a organiza, urmând să furnizeze resursele pe baza cărora acel eveniment se poate realiza. Definitia este dată prin analogie cu un alt text legal, respectiv cel referitor la drepturile producătorilor.

În lipsa unor dispozitii exprese, apelanta consideră că raportarea se poate face la acest text legal, organizator al concertului sau al evenimentului fiind acea persoană care furnizează resursele organizării, inclusiv dar fără a se limita, la responsabilitatea asumată în fata organelor fiscale în ceea ce priveste realizarea decontului de bilete. Asadar, numai organizatorului îi revine dubla obligatie de a obtine licenta neexclusivă si de a plăti remuneratia, obligatie care nu e nici divizibilă si nici transmisibilă.

Se arată că textul este deficitar redactat în sensul stabilirii unei obligatii de răspundere în solidar fată de obligatiile existente în metodologie, deoarece singurele obligatii sunt cele de a obtine licenta si de a plăti remuneratia, iar licenta este unică pentru fiecare eveniment.

Astfel, textul contine dispozitii care nu pot fi aduse la îndeplinire deoarece sunt contradictorii.

(ii) obtinerea licentei neexclusive într-un termen de mai mult de 10 zile înaintea desfăsurării evenimentului

Se arată că această prevedere nu este concordantă cu realitătile economice existente în piata de profil la acest moment. Cu alte cuvinte, organizatorul are obligatia de a solicita autorizarea cu cel putin 10 zile înainte de eveniment. În conditiile în care biletele se comercializează până în ziua spectacolului, existând posibilitatea anulării spectacolului înaintea datei de realizare, termenul minim de obtinere a licentei trebuie să fie cu cel putin 3 zile înaintea evenimentului.

Textul metodologiei este deficitar redactat, prevăzând numai obligatia de a solicita licenta neexclusivă, dar nu si obligatia corelativă a UCMR- ADA de a o acorda, ceea ce este de natură a genera abuzuri. Astfel, se consideră oportun ca instanta să constate necesitatea introducerii unei obligatii în sarcina UCMR- ADA de a acorda licenta de vreme ce aceasta este solicitată fără drept de refuz.


(iii) depăsirea cadrului legal prin stabilirea unor penalităti de 0,2%

Se arată că hotărârea arbitrală ar trebui să fie rezultatul negocierilor dintre titularii de drepturi si utilizatori, dar apare ca fiind un mijloc de constrângere si îndatorare a utilizatorilor.

Se arată că penalitătile la nivel bugetar sunt de 0,06%, iar uzanta comercială si civilă stabileste penalităti de 0,05% până la 0,1% pe zi de întârziere.

Se mai arată că firesc este ca titularii de drepturi să primească dobânda legală pentru nerespectarea dispozitiilor metodologiei, iar nu penalităti. Textul legal este deficitar redactat, neprecizând baza la care aceste penalităti se aplică si faptul că acestea nu vor depăsi sub niciun aspect debitul restant si neachitat al remuneratiei.

(iv) baza de calcul de la art. 5 cuprinde excesiv venituri ce nu pot fi corelate sau nu au legătură cu comunicarea publică a operelor muzicale.

Art. 5 lit. A trebuie să aibă un caracter limitativ, iar instanta trebuie să statueze acest principiu.

Tinând cont de sustinerile UCMR- ADA, noua metodologie ar urma să înlăture prevederile interpretabile din cuprinsul Deciziei nr. 365.

Astfel, categoriile de venituri trebuie prevăzute în mod expres si limitativ, iar aceste venituri trebuie să fie obtinute în mod direct din exploatarea operelor muzicale prin comunicare publică. În această lumină, singurele venituri susceptibile a forma baza de calcul la care să se aplice procentul prevăzut în tabel sunt acelea obtinute din vânzarea de bilete.

Prevederea referitoare la publicitatea ocazionată este de natură a genera interpretări care să lărgească în mod nejustificat baza de calcul. Consumatiile ocazionate generate de spectacol reprezintă o definitie exagerată, deoarece punerea la dispozitia publicului a posibilitătii de a efectua consumatii tine de confortul oferit de organizator.

Se arată că art. 5 pct. B reprezintă o enumerare liberă si dincolo de limita unui buget de cheltuieli aferent comunicării publice a unor opere muzicale. Se mai arată că baza de calcul poate fi constituită numai din bugetul de cheltuieli aferent onorariilor artistilor interpreti si închirierii echipamentelor cu care comunicarea publică se realizează în mod efectiv.

(v) remuneratii minime

Se arată că introducerea unor remuneratii minime obligatorii este de natură a face să dispară în mod efectiv evenimentele cu caracter restrâns. Se subliniază cuantumul exorbitant al acestor remuneratii, care pot stabili un nivel prohibitiv sub care niciun organizator nu îsi va putea desfăsura activitatea, restrângând libertatea economică.

Se formulează si o critică referitoare la aplicabilitatea dispozitiilor metodologiei prin raportare la dispozitiile Legii nr. 8/1996.

Existenta contractelor directe dintre utilizatori si titularii de drepturi nu a fost avută în vedere nici de Decizia nr. 365 din 2006, nici de prezenta hotărâre.

Astfel, nicio dispozitie legala nu interzice titularilor de drepturi să îsi cedeze drepturile patrimoniale detinute direct către utilizatori, fiind absurdă interpretarea textului legal ca impunând gestiunea obligatorie fată de drepturile dobândite.

Se arată că drepturile patrimoniale de autor sunt o formă de proprietate si impunerea unei forme de gestiune, în cazul unui refuz de a fi gestionate colectiv, este o atingere adusă art. 136 alin. (5) din Constitutie.

În cazul în care un titular de drepturi cedează drepturile către utilizatori, plata unei remuneratii către UCMR- ADA, din care acest organism de gestiune colectivă poate să îsi oprească un comision de gestiune pentru ca apoi să returneze partial remuneratia, apare ca o îmbogătire fără justă cauză, în conditiile art. 992 din Codul civil.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1312 din Legea nr. 8/1996.

În cauză a fost formulată întâmpinare de către Asociatia Producătorilor si Organizatorilor de Evenimente din România (APOSR).

Apelul formulat de apelanta Asociatia Producătorilor si Organizatorilor de Evenimente din România (APOSR) a fost înregistrat sub nr. 5.132/2/2010 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze de proprietate intelectuală, iar celelalte apeluri sub nr. 4.504/2/2010 pe rolul aceleiasi instante.

La termenul din data de 2 decembrie 2010 s-a dispus conexarea Dosarului nr. 5.132/2/2010 la Dosarul nr. 4.504/2/2010 aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze de proprietate intelectuală.

A fost administrată proba cu înscrisuri, solicitată si încuviintată pentru toate apelantele din cauză.

Analizând apelurile de fată prin prisma motivelor formulate, a apărărilor expuse si a probelor administrate,

CURTEA

retine următoarele:

I. În ceea ce priveste apelul formulat de apelanta Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucuresti - ARCUB, un prim motiv de critică se referă la baza de calcul al remuneratiilor.

1. Se critică formularea art. 5 teza A, solicitându-se completarea sintagmei “veniturile obtinute de utilizator” cu precizarea “din comunicarea publică a operelor muzicale”.

Sub acest aspect, Curtea constată că obiectul prezentului arbitraj l-a reprezentat stabilirea formei finale a metodologiei privind remuneratiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice.

Apoi, prevederile art. 1231 alin. (1)lit. (e)din Legea nr.8/1996 se referă la gestiunea colectivă obligatorie pentru exercitarea dreptului de comunicare publică a operelor muzicale.

Este de retinut si argumentul de text invocat de apelantă, în sensul că teza B a art. 5 se referă în mod expres la “venituri din organizarea concertului, spectacolului sau manifestării artistice”.

Astfel, pentru coroborarea acestor două texte, precum si pentru asigurarea unitătii lingvistice si terminologice pe tot cuprinsul metodologiei, Curtea consideră că se impune modificarea prevederilor criticate, în sensul introducerii în text a sintagmei “obtinute de utilizatori din comunicarea de opere muzicale în concerte, spectacole sau manifestări artistice”.

2. Tot cu privire la art. 5 lit. A, apelanta solicită eliminarea sintagmei “cum sunt”, pentru a se înlătura posibilitatea aparitiei de interpretări subiective, enumerarea din text fiind deja suficientă si acoperitoare pentru toate categoriile de venituri.

Curtea va respinge însă acest motiv de apel, având în vedere faptul că însusi modul de redactare a textului legal sugerează că s-a urmărit definirea notiunii de “venituri” într-o manieră enumerativă, tocmai dintr-o dificultate obiectivă si practică de a identifica toate posibilele categorii de venituri ce ar putea fi încadrate în text. Pe de altă parte, dacă sustinerea apelantei este corectă si nu mai există astfel de categorii de venituri care să nu fie deja enumerate în textul amintit, atunci este lipsită de aplicabilitate practică sintagma criticată, neexistând un interes real în eliminarea acesteia.

3. Apelanta a mai solicitat eliminarea art. 5 lit. e) din categoria veniturilor (“alocatiile sau alte finantări bugetare destinate subventionării pretului biletelor spectacolului, concertului, ori manifestării artistice”), întrucât aceste alocatii nu vor fi niciodată venituri obtinute de utilizator din organizarea evenimentului muzical, ci vor fi întotdeauna sume provenind de la bugetul de stat, destinate în prealabil organizării ulterioare a unor evenimente muzicale.


Curtea va respinge această solicitare, considerând nefondată critica adusă de apelantă.

Pentru a stabili dacă alocatiile sau alte finantări bugetare destinate subventionării pretului biletelor pot fi luate în considerare la stabilirea bazei de calcul pentru plata remuneratiilor, trebuie avut în vedere care a fost scopul avut în vedere de legiuitor atunci când a stabilit că remuneratiile trebuie raportate la veniturile obtinute de utilizatori din activitatea în cadrul căreia se utilizează repertoriul.

Din interpretarea strict literală a dispozitiilor art. 1311 alin. (2) din Legea nr.8/1996 nu există niciun impediment în a încadra alocatiile si finantările bugetare în categoria veniturilor obtinute din comunicarea publică a operelor muzicale.

Principiul de bază ce trebuie să prevaleze în materia dreptului de autor este acela în sensul că titularii drepturilor de autor trebuie să beneficieze de remuneratie stabilită după criterii unitare si egale, indiferent de utilizatorul operelor. În acelasi timp, trebuie să existe un tratament juridic unitar aplicabil utilizatorilor, pentru a nu se crea o discriminare între acestia.

Cu alte cuvinte, Curtea retine că, în cazul utilizării identice a operelor lor de către utilizatori care obtin surse financiare în cuantum egal, autorii operelor trebuie să primească remuneratii egale. O interpretare contrară ar duce la situatii inegale atât între autori, cât si între utilizatori.

Astfel, excluderea din baza de calcul pentru stabilirea remuneratiilor a sumelor de bani primite cu titlu de alocatii sau finantări bugetare ar afecta drepturile cuvenite titularilor de opere muzicale.

Având în vedere aceste considerente, Curtea consideră că, fată de modul de redactare si de interpretare a dispozitiilor art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, se consideră că alocatiile si finantările bugetare destinate subventionării biletului sunt venituri în sensul textului legal amintit anterior si pot face parte din baza de calcul al remuneratiei.

4. Apelanta mai solicită eliminarea sintagmei “cum sunt” din cuprinsul tezei B a art. 5 , tot pe motiv de neclaritate.

Pentru aceleasi argumente retinute de Curte si la critica adusă art. 5 lit. A pe acelasi motiv, Curtea va respinge această solicitare. Astfel, însusi modul de redactare a textului legal sugerează că s-a urmărit definirea notiunii de “cheltuieli” într-o manieră enumerativă, tocmai dintr-o dificultate obiectivă si practică de a identifica toate posibilele categorii ce ar putea fi încadrate în text. Pe de altă parte, dacă sustinerea apelantei este corectă si nu mai există astfel de categorii de venituri care să nu fie deja enumerate în textul amintit, atunci este lipsită de aplicabilitate practică sintagma criticată, neexistând un interes real în eliminarea acesteia.

5. De asemenea, apelanta mai solicită completarea frazei de la art. 5 teza B: “bugetul de cheltuieli este compus din totalitatea cheltuielilor efectuate de utilizator, cum sunt:” după cum urmează: “Bugetul de cheltuieli este compus din totalitatea cheltuielilor efectuate de utilizator pentru comunicarea publică a operelor muzicale: [...].”

Pentru argumentele deja expuse la pct. 1.1. din prezenta hotărâre, existând identitate de ratiune, pentru asigurarea unitătii lingvistice si terminologice, Curtea va dispune modificarea textului de la art. 5 lit. B din metodologie, în sensul introducerii sintagmei “efectuate de utilizatori pentru comunicarea publică de opere muzicale în concerte, spectacole sau manifestări artistice”.

6. Apelanta mai solicită înlăturarea din partea finală a art. 5 teza B a frazei: “[...], cheltuieli de publicitate si promotie, cheltuieli de regie si orice alte cheltuieli necesare desfăsurării spectacolului, concertului sau manifestării artistice”, întrucât aceasta ar deveni inutilă prin completarea frazei din paragraful anterior.

Curtea respinge această solicitare, având în vedere argumentul legat de caracterul enumerativ al definitiei date notiunii de “cheltuieli”, repetat si la pct. I.4 din prezenta hotărâre.

7. Apelanta mai invocă faptul că arbitrii nu au analizat solicitările de acordare a unei reduceri în cazul în care se promovează cultura locală sau se respectă întru totul metodologia, având în vedere că aceste reduceri sunt acordate în practica europeană.

Curtea respinge acest motiv de apel, având în vedere, pe de o parte, faptul că orice reducere de remuneratie ar trebui să fie acordată ca urmare a unor negocieri, interventia instantei (chiar învestită cu judecarea apelului împotriva hotărârii arbitrale) fiind una limitată, chestiunea în discutie fiind legată de oportunitatea acordării unor asemenea reduceri, iar nu de legalitatea sau nelegalitatea lor, neexistând un text legal care să impună ori să interzică expres acest lucru.

Pe de altă parte, notiunea de “promovare a culturii locale” este vag definită si susceptibilă de interpretări atât de largi si extensive, încât ar putea duce la o aplicare abuzivă. De asemenea, Curtea nu consideră că este oportun a se acorda reduceri pentru respectarea corespunzătoare a metodologiei, deoarece regula în desfăsurarea raporturilor juridice ar trebui să fie respectarea legii în litera si spiritul ei, si nu nerespectarea ei; cu alte cuvinte, stimulentul respectării legii ar trebui să fie legea însăsi.

8. Apelanta mai invocă faptul că arbitrii nu au analizat formularele simplificate propuse de apelantă pentru solicitarea si obtinerea unei autorizatii licentă neexclusivă (texte propuse în anexele nr. 2 si 3). Se sustine că aceste propuneri preîntâmpină practica de până acum de încheiere a unui contract impus unilateral de UCMR- ADA, cu multiple clauze-tip, inclusiv penalităti de 50.000 lei indiferent de valoarea datorată către UCMR- ADA.

Curtea constată că nu există nici o obligatie, dar nici o interdictie pentru UCMR- ADA de a folosi, în activitatea sa de autorizare a utilizatorilor, formulare tipizate.

Legea nu impune o asemenea obligatie, ceea ce înseamnă că nici utilizatorii nu au obligatia de a accepta formulare impuse unilateral de UCMR- ADA, dacă acestea nu respectă dispozitiile legale si metodologice în vigoare.

Pe de altă parte, legea nici nu interzice acestui organism de gestiune colectivă ca, pentru fluidizarea activitătii sale, să emită asemenea formulare, dar cu rezerva respectării dispozitiilor legale si metodologice în vigoare.

Cum, de altfel, nimic nu împiedică un utilizator, care consideră că o anumită clauză din asemenea formulare este nelegală sau abuzivă, să refuze semnarea lor, iar în caz de conflict, să apeleze la instanta de judecată pentru transarea litigiului.

Însă, în concluzie, fată de principiul disponibilitătii si al libertătii circuitului juridic civil, Curtea nu apreciază că se impune necesitatea aprobării unui model-tip de autorizatie pentru licenta neexclusivă pentru a preîntâmpina eventuale abuzuri ce ar putea fi comise de către organismul de gestiune colectivă, abuzuri fată de care utilizatorii s-ar putea apăra individual, prin mijloacele legale.

9. Apelanta ARCUB a mai solicitat tinerea unei evidente si transmiterea acesteia către utilizatorii care au plătit remuneratiile, ca echilibru rezonabil, printr-un mecanism transparent de informare a utilizatorului care plăteste cu privire la alocarea făcută efectiv din sumele vărsate.

Curtea respinge această solicitare formulată de apelantă, având în vedere că nu există reglementată legal o obligatie a organismului de gestiune colectivă fată de utilizatori de a-i informa si de a le da socoteală cu privire la modul de repartizare ulterioară către titularii drepturilor de autor (ale căror drepturi patrimoniale le gestionează) a remuneratiilor încasate de la acestia; o astfel de obligatie există numai fată de titularii drepturilor de autor si ai drepturilor conexe. Art. 130 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, care reglementează obligatiile organismelor de gestiune colectivă, nu prevede o asemenea obligatie fată de utilizatori, or o metodologie de aplicare a unei legi nu poate adăuga la lege.

10. Apelanta mai arată că tabelul de la art. 4 din textul metodologiei este incomplet si generator de confuzii.

Curtea va încuviinta modificarea antetului tabelului, pentru păstrarea unitătii terminologiei, în sensul că se va specifica în antetul primei coloane: “Tipul concertului/spectacolului/ manifestării artistice “.

11. Cât priveste însă critica legată de pct. 10 si 11 de la lit. A din tabel, Curtea apreciază că aceasta se subscrie mai mult unei cereri de lămurire a modului în care se va calcula remuneratia, decât unei necesităti de modificare a tabelului.

Astfel, ceea ce invocă apelanta este o viitoare confuzie asupra modului de aplicare a remuneratiei minime.

Or, Curtea constată că din modul de stabilire a remuneratiei de către arbitri reiese că ceea ce a avut în vedere comisia de arbitri este aplicarea unei remuneratii minime pe concert. Cât priveste definirea notiunilor de “concert”, “spectacol” sau “manifestare artistică”, Curtea apreciază că nu îi revine sarcina de a le da un continut concret prin prezenta hotărâre, urmând ca aplicarea acestor notiuni si corelarea lor să se facă fie în raport de dispozitiile legale, fie în raport de dispozitiile prezentei metodologii. Astfel, această critică legată de necesitatea modificării tabelului si la pct. 10 si 11 de la lit. Anu este sustinută.

12. Se mai arată de către apelantă că actuala formă de licentă impusă de UCMR- ADA nu corespunde prevederilor metodologiei. În spetă, două încălcări sunt evidente: în art. 16 se impun fără niciun temei legal daune către UCMR- ADA, reprezentând triplul remuneratiilor ce s-ar fi cuvenit pentru comunicarea publică, în cazul comunicării de opere muzicale fără autorizatie licentă neexclusivă; în chiar titlul autorizatiei se specifică: valabilă numai însotită de documentele de plată ale remuneratiilor scadente. Or, niciun temei legal nu există să conditioneze acordarea autorizatiei licentă neexclusivă de plata remuneratiei.

Fată de aceste abuzuri, pentru prevenirea lor ulterioară si exercitarea cu bună-credintă a relatiei utilizatori - UCMR- ADA, se solicită instantei să se pronunte dacă UCMR- ADA poate impune un formular tipizat în vederea încheierii autorizatiei licentă neexclusivă sau există doar câteva elemente obligatorii, iar alte detalii, cum ar fi daune, penalităti etc, putând fi doar negociate, nu impuse.

Cu privire la acest motiv de apel, Curtea s-a pronuntat deja la pct. 1.8 din prezenta hotărâre, retinând că legea nu impune o asemenea obligatie, ceea ce înseamnă că nici utilizatorii nu au obligatia de a accepta formulare impuse unilateral de UCMR- ADA, dacă acestea nu respectă dispozitiile legale si metodologice în vigoare.

Pe de altă parte, legea nici nu interzice acestui organism de gestiune colectivă ca, pentru fluidizarea activitătii sale, să emită asemenea formulare, dar cu rezerva respectării dispozitiilor legale si metodologice în vigoare.

Cum, de altfel, nimic nu împiedică un utilizator care consideră că o anumită clauză din asemenea formulare este nelegală sau abuzivă să refuze semnarea lor, iar în caz de conflict să apeleze la instanta de judecată pentru transarea litigiului.

Curtea mai retine că nimic nu poate împiedica negocierea dintre organismul de gestiune colectivă si utilizatorul individual, iar faptul că în prezent organismul de gestiune colectivă ar folosi un formular de autorizatie licentă neexclusivă care, potrivit sustinerilor apelantei, ar încălca dispozitiile legii nu reprezintă un motiv în sine de modificare a metodologiei.

II. În ceea ce priveste apelul formulat de apelanta Primăria Municipiului Bucuresti, prin Directia cultură, Curtea constată că motivele acestui apel sunt identice cu cele ale apelantei Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucuresti - ARCUB, astfel că în mod corespunzător va primi aceeasi solutionare si motivare, conform celor arătate la pct. 1.1-12.

III. 1. Într-un prim motiv de apel, apelanta Asociatia Producătorilor si Organizatorilor de Spectacole din România (APOSR) invocă ineficacitatea unora dintre dispozitiile hotărârii, precum si faptul că altele sunt în defavoarea utilizatorilor, fiind susceptibile de a genera venituri nejustificate titularilor de drepturi.

Se arată că este oportună introducerea unei mentiuni legale în cuprinsul metodologiei, în sensul că aceasta produce efecte numai pentru operele muzicale purtătoare de drepturi, iar nu si pentru operele folclorice, cele ale căror autori au decedat cu peste 70 de ani în urmă sau cu autori necunoscuti.

Curtea respinge acest prim motiv de apel ca nefiind fondat, tinând cont că scopul metodologiei este acela de a explicita modul matematic de aplicare a legii, iar nu de a repeta sau sublinia ceea ce este suficient de clar reglementat de Legea-cadru privind dreptul de autor si drepturile conexe. Or, legea este suficient de clară în a stabili în ce măsură se nasc, se exercită si se sting drepturile de autor si drepturile conexe si, chiar în lipsa unei astfel de clarificări, Curtea nu consideră că acesta este actul normativ indicat pentru a solutiona astfel de aspecte juridice, care nu au legătură directă cu modul de calcul al remuneratiilor.

2. Apelanta mai arată că definitia utilizatorului este de natură a crea confuzii, trebuind să fie lămurită, din perspectiva aplicării prevederilor art. 2 alin. (2), în situatia în care un eveniment este organizat de două sau mai multe persoane.

Pe de o parte, apelanta solicită a se aplica, prin analogie, ca si definitie a notiunii de “organizator”, criteriile reglementate de Legea nr. 8/1996 pentru calitatea de producător. Or, Curtea nu poate face o astfel de analogie cât timp notiunea de “producător” este o notiune care priveste alte categorii de drepturi protejate (cele aferente operelor cinematografice si altor opere audiovizuale) decât cele ce fac obiectul prezentei metodologii.

Ceea ce solicită, de fapt, apelanta este definirea notiunii de “organizator” pentru ipoteza existentei mai multor persoane fizice sau juridice ce ar putea avea această calitate pentru acelasi eveniment (concert, spectacol sau manifestare artistică), interesul justificat de apelantă în acest sens fiind acela că singurele obligatii născute prin metodologie în sarcina organizatorilor sunt cele de a obtine licenta si de a plăti remuneratia, obligatii care nu pot fi impuse solidar, nu sunt divizibile si nici transmisibile.

Or, Curtea retine că stabilirea caracterului solidar al obligatiei ce revine organizatorilor de a obtine licenta de autorizare nu creează o obligatie imposibil de executat, modalitatea faptică de executare a acestei obligatii fiind aceea că fiecare dintre organizatori are dreptul de a solicita eliberarea licentei, iar obtinerea autorizatiei de către unul dintre organizatori profită celorlalti; totodată, pentru realizarea unui concert, spectacol sau a unei manifestări artistice fără licentă, răspunderea revine fiecărui organizator în parte.

Cât priveste obligatia de a achita remuneratia, care este o obligatie lichidă, sub nicio formă stabilirea caracterului solidar al acesteia nu poate duce la o dificultate practică de aplicare a metodologiei.

Curtea constată că, de altfel, chiar în forma de metodologie propusă de ARCUB, PMB si APOSR în comun (fila 323 din dosarul arbitrai), aceste 3 apelante au fost de acord ca, în situatia în care mai multe persoane intră sub incidenta notiunii de “organizator” ( asa cum o propuseseră aceste 3 apelante), acestea să fie considerate coorganizatori si să le revină în solidar îndeplinirea obligatiilor prevăzute de prezenta metodologie.

Notiunea de organizator propusă de apelantă a fost aceea a persoanei sub numele căreia se înregistrează la directia de impozite si taxe locale biletele pentru spectacolul, concertul sau evenimentul muzical, respectiv pentru spectacolele fără bilet, persoana care suportă cheltuielile de organizare a spectacolului, concertului ori evenimentului muzical.

Dincolo de aspectul că ceea ce s-a dezbătut în contradictoriu în cadrul procedurii arbitrale a fost dacă se poate stabili sau nu o solidaritate a coorganizatorilor, ceea ce se urmăreste de fapt prin acest motiv de apel este să se sustină că nu poate exista un eveniment, concert ori spectacol cu mai multi organizatori, ci că, prin definirea în modul propus de apelantă, se stabileste de fapt care este persoana care poartă întreaga răspundere a organizării.

Curtea nu exclude însă de plano posibilitatea existentei unei organizări multiple, motiv pentru care apreciază că nu se impune introducerea în textul metodologiei a unei definitii a notiunii de “organizator”.

3. Apelanta mai critică obligatia impusă prin metodologie de a obtine licenta neexclusivă într-un termen de mai mult de 10 zile înaintea desfăsurării evenimentului, pe criterii de eficientă a acestui termen, solicitând scurtarea acestui termen la 3 zile înaintea evenimentului.

Curtea constată că la solutionarea acestui motiv de apel, care implică o analiză de oportunitate, este utilă verificarea reglementării similare din textul metodologiei anterioare, care prevedea un termen de 5 zile.

Apreciind că nu s-a dovedit ineficienta, inutilitatea sau caracterul greu aplicabil ori vătămător al acestui termen, Curtea consideră oportună mentinerea acestui termen de 5 zile, pentru previzibilitatea legislativă si pentru asigurarea unei mai usoare aplicări a prezentei metodologii. Astfel, acest motiv de apel este considerat fondat.

Cât priveste sustinerea apelantei că este oportun ca instanta să constate necesitatea introducerii unei obligatii în sarcina UCMR- ADA de a acorda licenta, Curtea retine că, potrivit prevederilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, organismele de gestiune colectivă au obligatia de a acorda autorizatii neexclusive utilizatorilor, la cererea acestora, efectuată înainte de utilizarea repertoriului protejat, în schimbul unei remuneratii, prin licentă neexclusivă, în formă scrisă. Astfel, nu se mai impune reluarea acestei dispozitii prin metodologie, această solicitare fiind nefondată.

4. Apelanta mai critică cuantumul penalitătilor stabilite prin metodologie, arătând că prin stabilirea unor penalităti de 0,2% se depăseste cadrul legal reprezentat de penalitătile la nivel bugetar care sunt de 0,06%, precum si de uzanta comercială si civilă care stabileste penalităti de 0,05 % până la 0,1% pe zi de întârziere.

Se mai arată de către apelantă că firesc este ca titularii de drepturi să primească dobânda legală pentru nerespectarea dispozitiilor metodologiei, iar nu penalităti. Sub acest aspect, Curtea constată că instituirea de penalităti este o formă de manifestare a libertătii continutului actelor juridice, or chiar apelanta a solicitat, alături de apelantele PMB si ARCUB, stabilirea unor penalităti în cuantum de 0,01% pe zi de întârziere, ceea ce înseamnă că în cadrul negocierilor a fost de acord cu stabilirea unor penalităti ca si mod de sanctionare a utilizatorilor care întârzie plata remuneratiei; astfel, părtile de la arbitraj au fost de acord cu stabilirea penalitătilor, dezacordul privind numai cuantumul acestora.

Sub acest aspect, criteriile indicate de apelantă pentru cuantumul penalitătilor se referă, de fapt, la cuantumul dobânzii legale; cât timp reglementarea instituie penalităti, si nu dobândă legală, aceste criterii nu se pot aplica cu fortă juridică obligatorie.

Pe de altă parte însă, aceste criterii nu sunt complet nerelevante, în măsura în care instanta este oricum chemată să facă o analiză de oportunitate cu privire la acest motiv de apel legat de cuantumul penalitătilor ce se pot aplica pentru întârzierea plătii remuneratiei de către utilizatori, iar o comparatie între cuantumul penalitătilor stabilite de metodologie si cuantumul dobânzii legale practicate pe piată nu este lipsită de utilitate.

Asa cum s-a retinut mai sus, apelanta a fost de acord cu stabilirea penalitătilor în cuantum de 0,01% pe zi de întârziere, în timp ce apelanta UCMR- ADA a solicitat stabilirea penalitătilor în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere, această din urmă propunere fiind si cea aprobată de comisia de arbitri.

Având în vedere, pe de o parte, faptul că procesul de negociere si arbitraj presupune asigurarea unui echilibru între pretentiile reciproce ale părtilor ori, în situatia în care arbitrii decid în favoarea exclusivă a uneia dintre pretentii (cum este cazul de fată), explicarea ratiunilor obiective care au determinat această solutie, iar pe de altă parte, faptul că prin hotărârea arbitrală nu se motivează retinerea cuantumului de 0,2% al penalitătilor, Curtea apreciază că se impune stabilirea prin metodologie, pentru ipoteza întârzierii plătii remuneratiilor, a unor penalităti în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere.

Astfel, acest motiv de apel este considerat fondat de către instantă.

Cât priveste critica apelantei în sensul că nu se precizează baza la care aceste penalităti se aplică si faptul că acestea nu vor depăsi sub niciun aspect debitul restant si neachitat al remuneratiei, aceste aspecte nu au fost invocate de apelantă la negocieri, nefiind incluse în propunerea acestora. Pe de altă parte, în această materie, în lipsa unor clauze exprese în metodologie, se vor aplica normele legale de drept comun.

5. Apelanta mai sustine critici referitoare la baza de calcul de la art. 5 lit. A, respectiv faptul că ar cuprinde excesiv venituri ce nu pot fi corelate sau nu au legătură cu comunicarea publică a operelor muzicale.

Curtea nu poate retine sustinerea apelantei în sensul că art. 5 lit. A trebuie să aibă un caracter limitativ, instanta trebuind să statueze acest principiu, deoarece ceea ce invocă în esentă apelanta este retinerea unei singure categorii de sume (cele obtinute din vânzarea de bilete) care să intre în continutul notiunii de “venituri”, iar nu o eventuală necesitate de schimbare a tehnicii legislative de definire a unei notiuni (din maniera enumerativă în cea limitativă).

Analizând însă argumentele apelantei pentru excluderea celorlalte categorii de venituri, Curtea constată că de fapt aceasta a motivat doar solicitarea de excludere a veniturilor obtinute din publicitatea ocazionată de spectacol, concert sau evenimentul artistic [(lit. b)] si cele obtinute din consumatiile ocazionate/generate de spectacol [(lit. f)]. Astfel, cu privire la lit. c), d) si e) de la art. 5 lit. A, apelanta nu a motivat în mod concret de ce acestea nu pot reprezenta venituri care să poată fi incluse în calculul remuneratiei.

Curtea înlătură însă criticile legate de lit. b), fată de argumentul că, din punct de vedere economic si financiar, în mod evident, veniturile obtinute din publicitatea ocazionată de un eveniment artistic au o strânsă legătură de cauzalitate si decurg din chiar evenimentul respectiv.

Nu aceeasi este însă opinia Curtii cu privire la veniturile obtinute din consumatiile ocazionate/generate de spectacol [(lit. f)], care nu au o legătură directă cu evenimentul artistic desfăsurat, neputând constitui venit obtinut din comunicarea publică a operelor muzicale. Astfel de venituri sunt auxiliare unei activităti de comunicare publică a operei muzicale, iar cuantumul veniturilor obtinute din consumatii depinde de cu totul alti factori decât natura operei muzicale comunicate public.


Astfel, acest motiv de apel va fi admis, urmând a fi înlăturată lit. f) din cadrul art. 5 lit. A din metodologie.

Cât priveste critica legată de art. 5 lit. B, se sustine că baza de calcul poate fi constituită numai din bugetul de cheltuieli aferent onorariilor artistilor interpreti si închirierii echipamentelor cu care comunicarea publică se realizează în mod efectiv.

Curtea respinge acest motiv de critică, având în vedere, pe de o parte, faptul că enumerarea din text este o reluare a prevederilor metodologice anterioare, iar pe de altă parte, apelanta nu motivează în mod expres de ce celelalte categorii de cheltuieli ar trebui excluse din baza de calcul fată de practica deja existentă de includere a acestora.

6. Apelanta a mai formulat un motiv de apel cu privire la remuneratiile minime, solicitând eliminarea acestora.

Pentru argumentele retinute anterior legate de existenta unor asemenea prevederi si în metodologia anterioară, pentru asigurarea previzibilitătii legii si pentru că apelanta nu a arătat un motiv obiectiv al necesitătii eliminării aplicării unor remuneratii minime (al căror scop principal este acela de a proteja interesele patrimoniale ale autorilor operelor muzicale), Curtea respinge acest motiv ca nefondat.

7. Se formulează si o critică referitoare la aplicabilitatea dispozitiilor metodologiei prin raportare la dispozitiile Legii nr. 8/1996, în sensul că existenta contractelor directe dintre utilizatori si titularii de drepturi nu a fost avută în vedere nici de Decizia nr. 365 din 2006, nici de prezenta hotărâre.

Curtea retine ca fiind corectă sustinerea apelantei, în sensul că nicio dispozitie legală nu interzice titularilor de drepturi să îsi cedeze drepturile patrimoniale detinute direct către utilizatori.

Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 1231 alin. (1) lit. e) din lege, gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea dreptului de comunicare publică a operelor muzicale, încuviintarea solicitării apelantei ar duce de fapt la modificarea textului legal amintit printr-o normă juridică de fortă inferioară - textul metodologiei, ceea ce este expres interzis de lege.

Mai mult, se invocă o pretinsă neconstitutionalitate a impunerii gestiunii obligatorii, în raport de prevederile art. 136 alin. 5 din Constitutie, aspect care, de asemenea, nu poate fi verificat pe calea apelului de fată; în plus, aspectele de neconformitate a legii speciale cu Constitutia nu pot fi verificate pe calea unei proceduri în care se încearcă punerea de acord a metodologiei, ca act juridic subsidiar, cu legea respectivă.

Nici aspectele legate de îmbogătirea fără justă cauză, în conditiile art. 992 din Codul civil, invocate de apelantă, nu pot fi retinute, acestea venind de fapt tot în sustinerea unei eventuale neconformităti a textului din Legea nr. 8/1996 cu prevederile constitutionale.

Astfel, această solicitare a apelantei este nefondată.

IV. 1. Apelanta Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România- Asociatia pentru Drepturi de Autor formulează critici cu privire la cuantumul remuneratiilor procentuale.

Curtea retine mai întâi că, desi criticile privesc nelegalitatea cuantumului remuneratiilor stabilite de arbitri, nu se poate considera că s-a încălcat vreo normă legală prin stabilirea altor procente decât cele din metodologiile anterioare sau diferite de cele din practica europeană, cât timp scopul renegocierii la anumite perioade de timp este tocmai acela de a verifica dacă se impune modificarea acestora ori mentinerea lor, în functie de noile circumstante economice sau de altă natură ce ar fi invocate de părti.

Cu alte cuvinte, stabilirea concretă a procentelor remuneratiilor este, în totalitate, un aspect de oportunitate, astfel că toate consideratiile făcute de apelantă cu privire la încălcarea art. 1312 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, a dispozitiilor constitutionale, ale Conventiei de la Berna ratificată de România prin Legea nr. 77/1998, si ale art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia Europeană a Drepturilor Omului nu pot fi retinute.

Trecând mai departe, la analizarea concretă a pretentiilor apelantei, Curtea va încuviinta efectuarea următoarelor modificări ale remuneratiilor, având în vedere faptul că procesul de negociere si arbitraj presupune asigurarea unui echilibru între pretentiile reciproce ale părtilor, dacă nu există o ratiune obiectivă pentru a înclina balanta în favoarea exclusivă a uneia dintre părti:

1.1. În ceea ce priveste remuneratia aferentă pct. 10 lit. A, pentru concerte, spectacole sau manifestări artistice cu caracter festiv, Curtea constată că apelantele APOSR, PMB si ARCUB au fost de acord cu stabilirea unui procent de 3% pentru festivaluri, iar Hotărârea arbitrală a stabilit un procent de 1% pentru acest punct si, respectiv, 3% pentru festivalurile cu caracter artistic.

Curtea va răspunde cu această ocazie motivului de apel legat de faptul că metodologia ar fi introdus noi “modalităti” de utilizare a operelor muzicale, dar care sunt deja cuprinse în celelalte tipuri de utilizare specificate în celelalte puncte ale tabelului. În concret, se arată că între pct. 10 (“Concerte, spectacole sau manifestări artistice cu caracter festiv”) si 12 (“Festivaluri cu caracter artistic”) nu există o delimitare clară, aspect cu care Curtea este de acord, considerând că nu se impune reglementarea lor separată; pentru acest motiv, Curtea va elimina din tabel pct. 12, urmând ca în practică încadrarea unui eveniment de genul festivalului să se facă în una dintre celelalte categorii deja existente în tabel.

Se vor renumerota punctele aferente lit. A, ca urmare a acestei eliminări.

Pentru identitate de obiect (deja retinută mai sus), Curtea va modifica însă cuantumul remuneratiei aferente pct. 10 lit. A din tabel de la 1% la 3%, având în vedere că acest procent fusese deja acordat prin Hotărârea arbitrală pentru pct. 12 lit. A si fusese acceptat de apelantele APOSR, PMB si ARCUB pentru festivaluri.

1.2. Remuneratia aferentă pct. 14 (“Karaoke”) va fi modificată de la 1% la 4%, pentru asigurarea echilibrului între ceea ce s-a cerut (8,5%) si ceea ce se acordase de comisia de arbitri (1%).

1.3. Cu privire la remuneratiile aferente pct. 2 lit. B (“Teatru, alte spectacole cu actori sau păpusi, recitaluri de muzică”) vor fi crescute procentele cu câte 1% pentru fiecare dintre lit. a)-e), tot pentru asigurarea echilibrului între ceea ce s-a cerut si ceea ce se acordase de comisia de arbitri.

1.4. Vor fi respinse celelalte solicitări ale apelantei de modificare a cuantumului remuneratiilor, pentru argumentele expuse anterior, apreciind că s-a stabilit un echilibru între pretentiile reciproce ale părtilor, acest echilibru fiind singurul criteriu de măsurare a corectitudinii si oportunitătii măsurilor dispuse de comisia de arbitri.

2. Apelanta a invocat si faptul că Hotărârea arbitrală este nelegală si cu privire la unele dispozitii ale art. 5.

2.1. Se arată că se limitează în mod nelegal baza de calcul numai la alocatiile ori alte finantări bugetare prin care se subventionează pretul biletului, excluzându-se veniturile din alocatii sau finantări bugetare pentru sustinerea activitătii de spectacole, concerte sau alte manifestări artistice ale utilizatorului, dar care nu sunt destinate subventionării pretului biletelor.

Curtea retine că, în primul rând, Legea nr. 8/1996 nu reglementează în mod expres categoria alocatiilor sau a subventiilor bugetare, ca si categorie de venituri ce poate intra în baza de calcul al remuneratiilor.

Asa cum s-a retinut mai sus (pct. 1.1 din prezenta hotărâre), concluzia că alocatiile sau subventiile bugetare pot intra în această bază de calcul a fost dedusă de Curte din interpretarea coroborată a dispozitiilor legale si din aplicarea principiului echitătii.

Critica legată de fragmentarea bazei de calcul al remuneratiei atunci când veniturile aferente activitătii în cadrul căreia sunt comunicate public opere muzicale provin din alocatii sau alte finantări bugetare nu este relevantă sub aspectul nelegalitătii Hotărârii arbitrale, ci doar ca aspect de oportunitate.

Or, Curtea reiterează rolul instantei în cadrul solutionării unei astfel de cauze, respectiv acela de a arbitra si a asigura echilibrul între pretentiile părtilor, pe acele aspecte care nu reprezintă critici de nelegalitate; cât timp apelantele PMB, ARCUB si APOSR s-au opus complet includerii alocatiilor si subventiilor bugetare în cadrul bazei de calcul, UCMR- ADA a solicitat includerea acestora în integralitatea lor, iar comisia de arbitraj a dispus includerea doar a alocatiilor sau a altor finantări bugetare prin care se subventionează pretul biletului, Curtea consideră că s-a asigurat acest echilibru între solicitări.

2.2. Apelanta mai arată că tot în mod nelegal art. 5 alin. (1) pct. A din Hotărârea arbitrală defineste notiunea de “bază de calcul”, respectiv “venituri”, într-un alt sens decât cel prevăzut de lege. Pentru aceste motive solicită modificarea art. 5 alin. (1) pct. A, în sensul că baza de calcul al remuneratiilor o reprezintă: “veniturile obtinute de utilizator din activitatea în cadrul căreia sunt comunicate public opere muzicale, cum ar fi veniturile din: ...”astfel cum prevede art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

Cu privire la acest motiv de apel, Curtea constată, pe de o parte, că eliminarea din cadrul veniturilor - bază de calcul al sumei reprezentând TVA- este sprijinită de chiar argumentatia apelantei UCMR- ADA, care recunoaste că TVA-ul nu este venit. Astfel, solicitarea de eliminare a deducerii TVA-ului din baza de calcul este neîntemeiată.

Este însă întemeiată solicitarea de eliminare din textul de la art. 5 alin. (1) pct. A al metodologiei a sintagmei “si alte taxe”, din cauza modului imprecis, neclar si nedefinit de desemnare, neputându-se face o verificare a corectitudinii deducerii acestor taxe la momentul aplicării.

Astfel, acest motiv de apel este, partial, întemeiat, sub aspectul eliminării din textul de la art. 5 alin. (1) pct. A al metodologiei a sintagmei “si alte taxe”.

3. Apelanta mai sustine că hotărârea este nelegală si cu privire la unele dispozitii ale art. 7, deoarece durata reală de utilizare a unei opere muzicale nu coincide în mod obligatoriu cu durata în sine a operei muzicale.

Instanta retine justetea acestui argument cât timp, potrivit art. 130 lit. h) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, coroborat cu art. 127 lit. f) si art. 134 alin. (2) lit. d) din aceeasi lege, utilizatorii au obligatia de a comunica organismelor de gestiune colectivă durata reală de utilizare a fiecărei opere muzicale.

Astfel, va fi încuviintată cererea apelantei de modificare a art. 7 alin. 1 lit. e) după cum urmează: “denumirea, autorii si durata de utilizare a fiecărei opere muzicale utilizate si interpretii acestora sau, după caz, formatiile”.

Pentru aceleasi motive, pentru identitate de ratiune, va fi încuviintată cererea apelantei de modificare a art. 7 alin. (2) lit. f), în sensul de a avea următorul continut: “denumirea, autorii si durata de utilizare a fiecărei opere muzicale utilizate si interpretii acestora sau, după caz, formatiile, pentru fiecare eveniment (spectacol, concert ori manifestare artistica)”.

4. Într-un ultim motiv de apel, se arată că hotărârea este dată cu încălcarea art. 37 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

Curtea constată că art. 8 al metodologiei încuviintate de comisia de arbitri prevede că “organismul de gestiune colectivă poate monitoriza, prin reprezentanti împuterniciti în acest sens, utilizarea operelor muzicale, accesul acestora fiind permis în mod liber în orice spatiu de utilizare a muzicii, în baza unei delegatii speciale. Reprezentantii organismului de gestiune colectivă pot utiliza echipamente de înregistrare audio si/sau video portabile în spatiile în care sunt utilizate operele muzicale, cu acordul utilizatorului, înregistrările astfel efectuate făcând dovada deplină a utilizării operelor muzicale”.

Or, art. 37 din Legea nr. 8/1996 prevede următoarele:

(1) în scopul de a testa functionarea produselor la momentul fabricării sau vânzării, societătile comerciale care produc ori vând înregistrări sonore sau audiovizuale, echipament pentru reproducerea ori comunicarea publică a acestora, precum si echipament pentru receptarea de emisiuni de radio si de televiziune pot reproduce si prezenta extrase din opere, cu conditia ca aceste operatiuni să fie reduse la dimensiunile necesare testării.

(2) Pentru supravegherea utilizării repertoriului propriu de către terti, organismele de gestiune colectivă pot monitoriza prin orice mijloace activitatea utilizatorilor, fără a fi necesară autorizarea acestora si fără plată, putând solicita în acest scop si informatii de interes public, detinute, potrivit legii, de institutiile publice competente.”

Fată de contradictia evidentă dintre textul art. 8 din metodologie si textul art. 37 din lege, Curtea va admite solicitarea apelantei de modificare a textului criticat, în sensul înlocuirii sintagmei “cu acordul utilizatorului” cu sintagma “fără a fi necesară autorizarea acestora si fără plată”.

V. Pentru toate aceste argumente, în temeiul art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996, Curtea va admite apelurile declarate de apelante, va schimba în parte hotărârea apelată, stabilind forma finală a Metodologiei privind remuneratiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice, conform celor arătate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECIDE:

Admite apelurile declarate de apelantele Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociatia pentru Drepturi de Autor, Asociatia Producătorilor si Organizatorilor de Spectacole din România, Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucuresti - ARCUB si Primăria Municipiului Bucuresti, prin Directia cultură, împotriva Hotărârii arbitrale din 12 aprilie 2010 având ca obiect forma finală a Metodologiei privind remuneratiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice, emisă de completul de arbitraj de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

Schimbă în parte hotărârea apelată, stabilind următoarea formă finală a Metodologiei privind remuneratiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice:

“Art. 1. - Utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică în concerte, spectacole ori manifestări artistice se poate face numai în baza unei autorizatii licentă neexclusivă încheiate în prealabil cu organismul de gestiune colectivă a drepturilor autorilor de opere muzicale (denumit în continuare organismul de gestiune colectivă).


Art. 2. - (1) Este utilizator, în sensul prezentei metodologii, oricare persoană juridică sau fizică autorizată care organizează concerte, spectacole ori manifestări artistice în cadrul cărora sunt utilizate opere muzicale.

(2) în cazul în care activitătile de organizare a unui concert, spectacol ori a unei manifestări artistice se realizează de două sau mai multe persoane, acestea răspund solidar pentru îndeplinirea obligatiilor prevăzute de prezenta metodologie.

Art. 3. - Utilizatorii au obligatia să solicite organismului de gestiune colectivă încheierea autorizatiei licentă neexclusivă cu cel putin 5 zile înainte de data la care urmează a avea loc concertul, spectacolul ori manifestarea artistică.

Art. 4. - (1) Remuneratia datorată de utilizatori pentru comunicarea publică a operelor muzicale se calculează potrivit valorilor procentuale, dar nu maiputin decât remuneratiile minime cuprinse în tabel:

 

Tipul concertului/spectacolului/manifestării artistice/localului

Remuneratie procentuală

Remuneratie minimă/zi/spectacol/

concert sau manifestare artistică

A. Concerte si spectacole cu caracter muzical

1. Concerte simfonice, corale, de cameră

8%

500 lei/concert

2. Spectacol de operă

8%

500 lei/concert

3. Spectacol de operetă

7%

400 lei/concert

4. Spectacol de balet

6%

300 lei/concert

5. Spectacole de revistă, musicaluri, cabarete

7%

400 lei/concert

6. Concerte de fanfară

6%

100 lei/concert

7. Concerte rock, pop, jazz etc.

7%

1.000 lei/concert

8. Concerte, spectacole ori manifestări artistice organizate în orase sau statiuni, cu accesul publicului gratuit

4%

500 lei/zi

9. Concerte, spectacole ori manifestări artistice organizate în mediul rural, cu accesul publicului gratuit

3%

300 lei/zi

10. Concerte, spectacole sau manifestări artistice cu caracter festiv

3%

500 lei/concert

11. Concerte, spectacole sau manifestări artistice desfăsurate în localuri (lit. C)

5%

100 lei/concert

12. Spectacole de caritate, în care toate fondurile sunt destinate unui scop umanitar

0,5%

50 lei/concert

13. Karaoke

4%

100 lei/spectacol

B. Alte spectacole si manifestări artistice

1. Circ, delfinarii, parcuri de distractii si altele asemenea

3%

200 lei/spectacol

2. Teatru, alte spectacole cu actori sau cu păpusi, recitaluri de muzică:

a) cu durata muzicii mai mică sau egală cu 10 minute

b) cu durata muzicii mai mică sau egală cu 20 de minute

c) cu durata muzicii mai mică sau egală cu 30 de minute

d) cu durata muzicii mai mică sau egală cu 40 de minute

e) cu durata muzicii mai mare de 40 de minute

 

2%

2,5%

3%

3,5%

4,5%

 

100 lei/spectacol

150 lei/spectacol

200 lei/spectacol

250 lei/spectacol

300 lei/spectacol

3. Manifestări sportive pe fond muzical (gimnastică, patinaj artistic, dans sportiv si altele asemenea)

3%

100 lei/spectacol

4. Spectacole electorale

8%

3.000 lei/spectacol

5. Muzică transmisă prin masini publicitare

5%

500 lei/oră/mijloc auto

6. Spectacole de laser, lumini si artificii, dacă acestea includ opere muzicale

1%

200 lei/oră

C. Localuri

1. Discoteci si cluburi:

 

 

a) municipiul Bucuresti

8%

1.000 lei/lună

b) localităti cu peste 300.000 de locuitori

7%

800 lei/lună

c) localităti cu peste 100.000 de locuitori

6%

600 lei/lună

d) localităti cu peste 10.000 de locuitori

5%

400 lei/lună

e) localităti cu mai putin de 10.000 de locuitori

4%

200 lei/lună

f) statiuni turistice din mediul urban

7%

900 lei/lună

g) statiuni turistice din mediul rural

6%

700 lei/lună

2. Cafenele, cafe-concert si piano-barîn care muzica are o contributie la specificitatea acestora

7%

500 lei/lună

3. Sexy-cluburi

8,5%

1.200 lei/lună

4. Baruri si restaurante cu program de varietăti

7%

500 lei/lună

 

(2) La remuneratiile prevăzute la alin. (1) se adaugă TVA.

(3) Remuneratia prevăzută la alin. (1) se plăteste de către utilizatori în termen de maximum 45 de zile de la data desfăsurării spectacolului, concertului sau manifestării artistice. În cazul discotecilor, remuneratia se plăteste lunar până la data de 25a lunii următoare.


(4) în cazul întârzierii plătii remuneratiei, utilizatorii datorează penalităti de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere. Art. 5. - Baza de calcul al remuneratiilor procentuale o reprezintă, după caz:

A. veniturile, mai putin TVA, obtinute de utilizatori din comunicarea de opere muzicale în concerte, spectacole sau manifestări artistice, cum sunt:

a) vânzarea de bilete pentru spectacol, concert ori manifestare artistică;

b) publicitatea ocazionată de spectacol, concert ori manifestare artistică;

c) sumele cuvenite utilizatorului pentru radiodifuzarea spectacolului, concertului ori manifestării artistice;

d) sponsorizările primite pentru spectacol, concert ori manifestarea artistică;

e) alocatiile sau alte finantări bugetare destinate subventionării pretului biletelor spectacolului, concertului ori manifestării artistice;

B. bugetul de cheltuieli efectuate de utilizatori pentru comunicarea publică de opere muzicale în concerte, spectacole sau manifestări artistice, în cazul în care nu se realizează venituri din organizarea concertului, spectacolului ori manifestării artistice. Bugetul de cheltuieli este compus din totalitatea cheltuielilor efectuate de utilizator, cum sunt: cheltuieli cu onorariile, cazarea, transportul artistilor interpreti, al organizatorilor si al colaboratorilor, cheltuieli pentru locatia spatiului de desfăsurare, cheltuieli de sonorizare, cheltuieli de publicitate si promotie, cheltuieli de regie si orice alte cheltuieli necesare desfăsurării spectacolului, concertului sau manifestării artistice.

Art. 6. - (1) în cazul în care în aceeasi locatie sunt utilizate opere muzicale si în alte modalităti decât în cadrul spectacolului, concertului ori manifestării artistice, utilizatorii acelor opere muzicale au obligatia de a încheia autorizatii de licentă neexclusivă pentru acea utilizare si să plătească remuneratiile corespunzătoare prevăzute de metodologiile specifice acelui tip de utilizare.

(2) Cluburile si discotecile care, în intervalul dintre două spectacole sau concerte, desfăsoară si activităti de bar, restaurant, alimentatie publică etc. datorează si remuneratiile corespunzătoare potrivit metodologiilorîn vigoare privind comunicarea publică a operelor muzicale pentru ambianta în cadrul unor astfel de activităti.

Art. 7. - (1) în termen de 25 de zile de la data desfăsurării spectacolului, concertului ori manifestării artistice, utilizatorii au obligatia să depună la sediul organismului de gestiune colectivă un raport cuprinzând:

a) datele de identificare si de contact ale utilizatorului;

b) numele, prenumele si calitatea reprezentantului utilizatorului;

c) denumirea si data spectacolului, concertului ori manifestării artistice;

d) locul în care s-a desfăsurat concertul, spectacolul ori manifestarea artistică;

e) denumirea, autorii si durata de utilizare a fiecărei opere muzicale utilizate si interpretii acestora sau, după caz, formatiile, pentru fiecare eveniment (spectacol, concert sau manifestare artistică);

f) baza de calcul al remuneratiei.

(2) Pentru cluburi, utilizatorii vor depune la sediul organismului de gestiune colectivă un raport lunar pentru luna precedentă, cuprinzând pentru fiecare punct de lucru:

a) datele de identificare si de contact ale utilizatorului;

b) numele, prenumele si calitatea reprezentantului utilizatorului;

c) denumirea si adresapunctului de lucru;

d) numărul despectacoie (zile) în care au fost comunicate public opere muzicale;

e) denumirea si data fiecărui eveniment (spectacol, concert ori manifestare artistică);

f) denumirea, autorii si durata de utilizare a fiecărei opere muzicale utilizate si interpretii acestora sau, după caz, formatiile, pentru fiecare eveniment (spectacol, concert ori manifestare artistică).

(3) Pentru activitatea de discotecă, utilizatorii vor depune la sediul organismului de gestiune colectivă un raport lunar pentru luna precedentă, cuprinzând pentru fiecare punct de lucru:

a) datele de identificare si de contact ale utilizatorului;

b) numele, prenumele si calitatea reprezentantului utilizatorului;

c) denumirea si adresapunctului de lucru;

d) numărul despectacoie (zile) în care au fost comunicate public opere muzicale.

(4) Raportul prevăzut la alin. (2) si (3) se depune la sediul organismului de gestiune colectivă până la data de 15 a lunii pentru luna încheiată.

(5) Prin spectacol sau zi de spectacol, în sensul alin. (2) si (3), se întelege intervalul de 24 de ore, precum si orice fractiune din acesta, înăuntrul căruia se desfăsoară activitate de spectacol, concert sau discotecă, chiar dacă programul respectiv cuprinde timpi din două zile calendaristice consecutive.

(6) Fiecare raport va fi stampilat si semnat de reprezentantul legal al utilizatorului si va include declaratia pe propria răspundere a reprezentantului legal al utilizatorului că datele cuprinse în raport sunt complete si corecte.

(7) La raport va fi anexată, în cazul concertelor, spectacolelor, evenimentelor muzicale cu vânzare de bilete, altele decât cluburile si discotecile, o copie a decontului privind veniturile obtinute din vânzarea de bilete, astfel cum a fost înregistrat la autoritătile competente.

Art. 8. - Organismul de gestiune colectivă poate monitoriza, prin reprezentanti împuterniciti în acest sens, utilizarea operelor muzicale, accesul acestora fiind permis în mod liber în orice spatiu de utilizare a muzicii, în baza unei delegatii speciale. Reprezentantii organismului de gestiune colectivă pot utiliza echipamentede înregistrare audio si/sau video portabile în spatiile în care sunt utilizate operele muzicale, fără a fi necesară o autorizare prealabilă a utilizatoruluisi fără plată, înregistrările astfel efectuate făcând dovada deplină a utilizării operelor muzicale.

Art. 9. - Remuneratiile forfetare, inclusiv remuneratiile minime, se pot modifica anual, potrivit art. 1314 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare.”

Executorie.

Irevocabilă.

Pronuntată în sedintă publică astăzi, 3 mai 2011.

 

PRESEDINTE,

ANDREEA VASILE

Judecător,

Ileana Ruxandra Dănăilă

Grefier,

Marina Daniela Ungureanu


 

OFICIUL ROMAN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 114A din 5 aprilie 2011 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze de proprietate intelectuală

 

Având în vedere dispozitiile art. 1312 alin. (9) si art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 6 alin. (1) si art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, functionarea, structura personalului si dotările necesare îndeplinirii atributiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Articol unic. - Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia civilă nr. 114Adin 5 aprilie 2011 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze de proprietate intelectuală, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie, privind schimbarea în parte a Hotărârii arbitraledin data de 30 martie 2010 având ca obiect forma finală a Metodologiei privind stabilirea remuneratiilor cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru reproducerea si/sau comunicarea publică a operelor muzicale prin servicii online sau mobile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 27 aprilie 2010, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 180/2010.

 

Directorul general al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor,

Robert Bucur

 

Bucuresti, 27 mai 2011.

Nr. 204.

 

ANEXĂ

 

CURTEA DE APEL BUCURESTI

SECTIA A IX- A CIVILĂ SI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 114A

din 5 aprilie 2011

 

Dosar nr. 4.013/2/2010

 

Curtea constituită din:

Presedinte - Melania Stanciu

Judecător - Mihaela Paraschiv

Grefier - Noemi Gratiela Stanciu

 

Pe rol se află pronuntarea asupra cererii de apel formulate de apelanta Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR- ADA) împotriva Hotărârii arbitrale din 30 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273/27 aprilie 2010, prin Decizia ORDA nr. 180/2010, în contradictoriu cu intimatii Asociatia pentru Tehnologie si Internet (APTI), Asociatia Natională a Internet Providerilor din România (ANISP) si S.C. Orange România - S.A.

Dezbaterile pe fondul cererii de apel au avut loc în sedinta publică din data de 15 martie 2011, când părtile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de sedintă de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, si când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părtilor să depună concluzii scrise, a amânat pronuntarea pentru datele de 22 martie 2011, 29 martie 2011 si 5 aprilie 2011 -data pronuntării prezentei decizii civile.

CURTEA,

deliberând asupra apelului de fată, constată următoarele:

Prin cererea de arbitraj formulată, UCMR- ADA a solicitat să fie stabilită forma finală a Metodologiei privind utilizarea operelor muzicale prin reproducere si comunicare publică prin punerea acestora la dispozitia publicului prin servicii online sau mobile si drepturile patrimoniale cuvenite în mod corespunzător titularilor drepturilor de autor. În acest sens, UCMR- ADA arată că metodologia priveste utilizarea operelor muzicale prin reproducere si comunicare publică prin servicii online sau mobile, întrucât art. 13 lit. a) si f) din Legea nr. 8/1996 recunoaste autorilor de opere muzicale drepturile patrimoniale de a autoriza si interzice reproducerea operei, distribuirea operei si comunicarea publică a acesteia. Totodată, UCMR- ADA arată că drepturile ce fac obiect al metodologiei sunt dreptul de reproducere si dreptul de comunicare publică, întrucât acestea sunt prevăzute ca drepturi distincte de Legea nr. 8/1996. De asemenea, gestiunea colectivă a acestor drepturi are o întindere diferită potrivit dispozitiilor art. 1231 si 1232 din Legea nr. 8/1996: pentru comunicarea publică a operelor muzicale, gestiunea colectivă este obligatorie, iar pentru reproducerea operelor muzicale, gestiunea colectivă este facultativă. În aceste conditii, gestiunea colectivă se realizează diferentiat pentru cele două drepturi, întrucât repertoriul gestionat colectiv facultativ nu este identic ca întindere cu cel gestionat colectiv în mod obligatoriu. Astfel, în timp ce în cazul gestiunii colective obligatorii (comunicarea publică) UCMR- ADA reprezintă pe toti titularii de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale, indiferent dacă i-au acordat sau nu mandat în acest sens, în cazul gestiunii colective facultative UCMR- ADA îi reprezintă numai pe titularii de drepturi care i-au acordat mandat. Referitor la remuneratii, UCMR- ADA arată că acestea trebuie să fie diferentiate în acord cu fiecare modalitate de utilizare a operelor muzicale si să fie în acord cu practica europeană. Astfel, propunerea UCMR- ADA referitoare la utilizările precum streaming, webcasting, concerte live si muzică de fundal prevede o remuneratie de 2/3 din totalul remuneratiei pentru dreptul patrimonial de comunicare publică, iar pentru dreptul de reproducere remuneratia va fi mai mică, respectiv de 1/3 din totalul remuneratiei. În cazul descărcării operelor muzicale (download) proportia este diferită, si anume remuneratia va fi mai mare: 2/3 din totalul remuneratiei pentru dreptul patrimonial de reproducere, iar pentru dreptul comunicare publică remuneratia va fi mai mică, de 1/3 din totalul remuneratiei. În domeniul utilizării operelor muzicale pe internet, UCMR- ADA arată că intensitatea utilizării este dată de numărul de vizitatori unici ai paginii de internet pe care sunt puse la dispozitia publicului operele muzicale. Totodată, UCMR- ADA arată că propunerea sa referitoare la cuantumul remuneratiilor este în concordantă cu remuneratiile ce se regăsesc în practica europeană pentru reproducerea si comunicarea publică operelor muzicale prin servicii online si mobile. În privinta remuneratiilor minime, UCMR- ADA a propus si solicitat ca stabilirea acestora să tină seama de practica europeană, potrivit căreia remuneratiile sunt prevăzute distinct pentru fiecare modalitate de utilizare si, în principal, în raport de numărul de vizitatori unici sau ascultători online, după caz.

Prin întâmpinarea formulată, ANISP solicită respingerea propunerii de metodologie a reclamantei si stabilirea formei finale a metodologiei privind utilizarea operelor muzicale pe internet si drepturile patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor de autor în forma propusă de pârâtă. În sustinerea întâmpinării, ANISP arată că reclamanta este desemnată de către ORDA drept colector unic al remuneratiilor cuvenite titularilor drepturilor de autor doar pentru utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică, pentru care, în conformitate cu prevederile art. 1231 lit. e) din Legea nr. 8/1996, gestiunea colectivă este obligatorie. Prin urmare, dreptul de reproducere, la care face referire UCMR- ADA în propunerea de metodologie, nu poate face obiectul unei metodologii opozabile erga omnes, atâta vreme cât organismul de gestiune colectivă nu are nici prerogativa legală si nici mandate de la toti titularii acestui drept astfel încât să se poată exercita o gestiune colectivă obligatorie, cu repertoriu extins. Din punctul de vedere al utilizării operelor muzicale pe internet, dreptul de reproducere prevăzut la art. 1232 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 este “consumat” la momentul fixării operei muzicale ca fonogramă sau videogramă, obiectul utilizării care se reglementează prin metodologia supusă arbitrajului reprezentându-l comunicarea publică si reproducerea fonogramei si/sau videogramei în scopul comunicării ei publice prin internet, ceea ce reprezintă o etapă ulterioară acelei reproduceri reglementate prin textul de lege indicat anterior. Totodată, ANISP arată că nu se poate face “comunicarea publică” a unei opere muzicale prin internet fără ca în prealabil aceasta să nu fie reprodusă pe un mediu de stocare denumit server, iar această reproducere, realizată printr-o operatiune de schimbare a formatului operei muzicale într-unui compatibil utilizării pe internet, face parte din categoriile exceptate de la dreptul de reproducere, drept de reproducere care este definit de art. 14 din Legea nr. 8/1996. În acest fel, utilizarea operelor muzicale pe internet sub forma comunicării publice îndeplineste conditiile impuse de art. 33 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, respectiv: reproducerea folosită este un act tranzitoriu si accesoriu utilizării, este parte integrantă si esentială a procesului tehnic de transformare a formatului operei muzicale, scopul reproducerii este acela de a permite transmiterea în cadrul retelelor de calculatoare, în cadrul unei utilizări licite, iar această reproducere nu are o semnificatie economică de sine stătătoare. Prin raportare la Directiva 2007/65/CE, la prevederile art. 148 alin. (2) si (4) din Constitutia României si ale art. 189 din Tratatul de la Roma institutiv al CEE, se trage concluzia că sintagma “cu exceptia retelelor de calculatoare” continută de definitia dată radiodifuzării în art. 151 lit. b) din Legea nr. 8/1996 nu mai poate produce efecte juridice, legislatia comunitară prevalând dispozitiilor contrare din legislatia internă. Astfel, sintagma “cu exceptia retelelor de calculatoare” cuprinsă în art. 151 lit. b) din Legea nr. 8/1996, care defineste radiodifuzarea, va trebui eliminată.

La termenul din 18 martie 2010, utilizatorii precizează că propunerea de metodologie depusă de ANISP este comună pentru toti utilizatorii, Orange România achiesând la această propunere de metodologie.

Prin Hotărârea arbitrală din 30 martie 2010, Corpul de arbitri ORDA a stabilit forma finală a Metodologiei privind stabilirea remuneratiilor cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru reproducerea si/sau comunicarea publică a operelor muzicale prin servicii online sau mobile astfel:

“Art. 1. - Reproducerea si comunicarea publică a operelor muzicale pe teritoriul României, însotite sau nu de imagini, printr-un serviciu online sau mobil se poate face numai în baza unei autorizatii licentă neexclusivă, încheiată cu organismul de gestiune colectivă pentru operele muzicale.

Art. 2. - (1) Autorizatia licentă neexclusivă conferă utilizatorului, după caz, dreptul de a reproduce si/sau dreptul de comunicare publică pe teritoriul României a operelor muzicale în modalitătile prevăzute de prezenta metodologie.

(2) Este utilizator, în sensul prezentei metodologii, persoana fizică sau juridică ce oferă publicului servicii ale societătii informationale care contin opere muzicale aflate pe un sistem informatic online sau mobil.

Art. 3. - (1) Este utilizator orice persoană:

a) sub al cărui nume este înregistrat domeniului la care este accesibil serviciul prin internet sau alte retele cu sau fără fir; sau

b) care este responsabilă de continutul site-ului disponibil pe internet sau alte retele, cu sau fără fir; sau

c) care exploatează site-ul pe internet sau pe alte retele, cu sau fără fir; sau

d) care obtine venituri din publicitate, din descărcarea sau ascultarea de opere muzicale ori sub orice altă formă ca urmare a furnizării serviciilor cuprinzând opere muzicale prin internet sau alte retele, cu sau fără fir.

Art. 4. - Utilizarea operelor muzicale se realizează prin următoarele operatiuni:

a) oferirea spre ascultare (comunicare publică, inclusiv prin punerea la dispozitia publicului), fără posibilitatea de stocare a operelor muzicale, efectuată cu titlu gratuit sau oneros printr-un serviciu online sau mobil;

b) oferirea spre descărcare (reproducere si comunicare publică) de către consumator a operelor muzicale, efectuată cu titlu gratuit sau oneros printr-un serviciu online sau mobil.

Art. 5. - (1) în vederea obtinerii licentei, solicitantul trebuie să solicite organismului de gestiune colectivă eliberarea acesteia cu cel putin 10 zile înainte de utilizare.


(2) Odată cu cererea de autorizare, solicitantul are obligatia să depună următoarele documente: fotocopia actului de identitate sau fotocopia certificatului de înmatriculare si/sau înregistrare fiscală, precum si orice alte informatii privitoare la modalitatea si reteaua prin care sunt puse la dispozitia publicului operele muzicale.

(3) Cererea de autorizare si documentele prevăzute la prezentul articol pot fi transmise si în format electronic la adresa de e-mail a organismului de gestiune colectivă.

Art. 6. - (1) în termen de 10 zile de la depunerea cererii de autorizare, însotită de toate documentele prevăzute la art.4 alin. (2), organismul de gestiune colectivă este obligat să încheie cu solicitantul licenta neexclusivă de utilizare a operelor muzicale pe internet sau alte retele, cu sau fără fir.

(2) Licenta neexclusivă se poate acorda si prin corespondentă (e-mail, fax, postă).

(3) Licenta neexclusivă se acordă pentru o perioadă de 3 ani, însă la solicitarea expresă a utilizatorului se poate acorda pentru o perioadă mai scurtă.

(4) în cazul dreptului de reproducere, autorizatia licentă neexclusivă se încheie numai cu privire la opere muzicale ce fac parte din repertoriul gestionat în mod facultativ de organismul de gestiune colectivă.

Art. 7. - Pentru reproducerea si/sau comunicarea publică, inclusiv prin punerea la dispozitia publicului a operelor muzicale printr-un serviciu online sau mobil, utilizatorii au obligatia de a plăti remuneratii pentru titularii de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale după cum urmează:

A. Oferirea spre ascultare (streaming):

a) cu titlu gratuit:

 

Număr opere muzicale

1-20

21-200

201-1.000

Peste 1.000

Remuneratie lunară

20 lei

30 lei

50 lei

100 lei

 

În situatia utilizatorilor care oferă spre ascultare (streaming) peste 200 de opere muzicale, la fiecare transă de câte 500.000 de ascultări lunare se adaugă câte o remuneratie echivalentă celei stabilite în tabelul de mai sus.

Pentru utilizarea ca muzică de fundal a operelor muzicale se datorează o remuneratie lunară de 20 lei;

b) cu titlu oneros:

- 8% din baza de calcul, cu titlu de drept de comunicare publică prin punerea operelor muzicale la dispozitia publicului.

B. Oferirea spre descărcare (download):

a) cu titlu gratuit:

 

Număr opere muzicale

1-20

21-200

201-1.000

Peste 1.000

Remuneratie lunară

40 lei

60 lei

100 lei

200 lei

 

În situatia în care numărul de opere muzicale descărcate lunar este mai mare de 50.000, dar nu mai mult de 2.000.000 de opere muzicale descărcate lunar, se adaugă câte o remuneratie echivalentă celei stabilite în tabelul de mai sus.

Remuneratiile prevăzute în tabelul de mai sus se repartizează după cum urmează:

- 70% cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru reproducerea operelor muzicale;

- 30% cu titlu de drept de comunicare publică prin punerea operelor muzicale la dispozitia publicului;

b) cu titlu oneros:

- 7% din baza de calcul, cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru reproducerea operelor muzicale;

- 3% din baza de calcul, cu titlu de drept de comunicare publică prin punerea operelor muzicale la dispozitia publicului.

Art. 8. - Baza de calcul al remuneratiilor procentuale este formată din totalitatea veniturilor brute lunare obtinute de utilizator ca urmare a folosirii operelor muzicale, venituri reprezentând, dar fără a se limita la: sume plătite de către consumatorii finali, indiferent dacă sumele sunt plătite direct utilizatorului ori unui intermediar, publicitate, abonamente, sponsorizări.

Art. 9. - (1) Plata remuneratiilor se efectuează până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care sunt datorate.

(2) în caz de întârziere la plata remuneratiei, utilizatorii datorează la sumele scadente si neachitate penalităti de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere.

(3) Remuneratiile stabilite în sumă fixă prin prezenta metodologie pot fi modificate anual potrivit indicelui de inflatie, în conformitate cu dispozitiile art.1314 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 10. - (1) Utilizatorii sunt obligati ca până la data de 20 a fiecărei luni să comunice organismului de gestiune colectivă, pentru luna precedentă, un raport privind operele muzicale utilizate, care va cuprinde:

a) baza de calcul al remuneratiei;

b) operele muzicale reproduse si/sau comunicate public, cu indicarea pentru fiecare operă muzicală în parte a denumirii operei muzicale, autorului/autorilor, interpretului/interpretilor, numărului de ascultări/descărcări si a duratei de utilizare.

(2) Utilizatorii sunt obligati să permită realizarea unei monitorizări si a unui raport de trafic de către o tertă persoană independentă, dintre cele agreate de organismul de gestiune colectivă, sau să implementeze un program de monitorizare a traficului de către organismul de gestiune colectivă agreat de acesta din urmă.

Art. 11. - (1) Nu fac obiect al prezentei metodologii reproducerea si comunicarea publică a operelor muzicale ca tonuri de apel sau tonuri în asteptare pentru telefoanele mobile.

(2) Prezenta metodologie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu art. 1312 alin. (8) si (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare.

Pronuntată astăzi, 30 martie 2010, la sediul ORDA din Str. Transilvaniei nr. 2, sectorul 1, Bucuresti.

Executorie de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pentru a hotărî astfel, completul arbitrai a retinut următoarele:

“Completul arbitrai este legal învestit si are competenta de a solutiona cererea de arbitraj formulată de reclamanta UCMR- ADA în contradictoriu cu pârâtele APTI, ANISP si Orange România în vederea stabilirii formei finale a Metodologiei privind stabilirea remuneratiilor cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru reproducerea operelor muzicale si pentru punerea operelor muzicale la dispozitia publicului prin servicii online sau mobile, în temeiul prevederilor art. 1312 din Legea nr. 8/1996.

În prealabil, se constată că titlul metodologiei, propus de părti, nu este adecvat cu continutul negocierilor si medierii prin arbitraj, de stabilire a remuneratiilor titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru reproducerea si/sau comunicarea publică a operelor muzicale prin servicii online sau mobile.

În consecintă, titlul metodologiei va fi următorul: «Metodologie privind stabilirea remuneratiilor cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru reproducerea operelor muzicale si/sau comunicarea publică a operelor muzicale prin servicii online sau mobile».


Completul constată următoarele elemente de dezacord dintre părti:

1. Privitor la licentele pentru folosirea operelor muzicale, părtile propun rezolvări cu nuantări diferite, sens în care completul decide următoarele:

Autorizatia licentă neexclusivă conferă utilizatorului, după caz, dreptul de a reproduce si/sau dreptul de comunicare publică pe teritoriul României a operelor muzicale, fiind utilizator persoana fizică sau juridică ce oferă publicului servicii ale societătii informationale cuprinzând operele muzicale aflate pe un sistem informatic online sau mobil. În această categorie se află orice persoană sub al cărui nume este înregistrat domeniul de internet sau alte retele, cu sau fără fir, ori care este responsabilă de continutul site-ului disponibil pe internet sau alte retele, cu sau fără fir, precum si cea care exploatează site-ul pe internet sau pe alte retele cu sau fără fir, ori care obtine venituri din publicitate, din descărcarea sau ascultarea de opere muzicale sau sub orice altă formă, ca urmare a furnizării serviciilor cuprinzând opere muzicale prin internet sau alte retele, cu sau fără fir.

Utilizarea operelor muzicale se realizează prin comunicare publică (ascultare) fără posibilitatea de stocare a operelor muzicale, efectuată cu titlu gratuit sau oneros printr-un serviciu online sau mobil (streaming) sau prin reproducere cu descărcare (stocare) si comunicare publică (ascultare) de către consumator a operelor muzicale, efectuată cu titlu gratuit sau oneros printr-un serviciu online sau mobil (download).

În vederea obtinerii licentei, persoana interesată trebuie să solicite organismului de gestiune colectivă eliberarea acesteia cu cel putin 10 zile înainte de autorizarea utilizării. Odată cu cererea de autorizare se vor depune fotocopia actului de identitate sau fotocopia certificatului de înmatriculare si/sau înregistrare fiscală, fotocopia dovezii de înregistrare a domeniului de internet detinut, precum si orice alte informatii privitoare la modalitatea si reteaua prin care sunt puse la dispozitia publicului operele muzicale.

Cererea de autorizare si documentele pot fi transmise si în format electronic la adresa de e-mail a organismului de gestiune colectivă. În termen de 10 zile de la depunerea cererii de autorizare, însotită de toate documentele, organismul de gestiune colectivă este obligat să încheie cu solicitantul licenta neexclusivă de utilizare a operelor muzicale pe internet sau alte retele, cu sau fără fir. Licenta neexclusivă se acordă pentru o perioadă de 3 ani, însă la solicitarea expresă a utilizatorului se poate acorda pentru o perioadă mai scurtă. În cazul dreptului de reproducere, autorizatia licentă neexclusivă se încheie numai cu privire la opere muzicale ce fac parte din repertoriul gestionat în mod facultativ de organismul de gestiune colectivă. Licenta neexclusivă se poate acorda si prin corespondentă (e-mail, fax, postă).

2. Privitor la dreptul de reproducere si dreptul de comunicare publică a operelor muzicale prin internet sau alte retele, cu sau fără fir, functie de care se stabileste remuneratia autorilor, se constată:

Potrivit art. 13 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, dreptul de comunicare publică a operei este un drept patrimonial distinct si exclusiv pentru care legiuitorul a prevăzut obligativitatea gestiunii colective în cazul operelor muzicale. Comunicarea publică a operelor muzicale se face în scop de ascultare fără fixare ori pentru fixare si ascultare. În cazul comunicării operelor muzicale în scop de ascultare fără fixare, această operatiune implică un act provizoriu de reproducere, parte a unui proces tehnic menit să permită utilizarea licită a operei, fiind o exceptie de la dreptul distinct de reproducere reglementată de dispozitiile art. 33 alin. (3) din lege, astfel: «sunt exceptate de la dreptul de reproducere actele provizorii de reproducere care sunt tranzitorii sau accesorii si constituie o parte integrantă si esentială a unui proces tehnic si al căror scop unic este să permită transmiterea, în cadrul unei retele între terti, de către un intermediar sau utilizarea licită a unei opere ori a altui obiect protejat si care nu au o semnificatie economică de sine stătătoare.» în cazul comunicării operelor muzicale în scop de fixare si apoi ascultare, dreptul de reproducere este de sine stătător, ca drept autonom, în acest sens este si practica europeană, asa cum rezultă din răspunsul SACEM-Franta, depus de UCMR- ADA, care apreciază că acestea sunt acte provizorii de reproducere pentru care nu este nevoie de autorizare, deoarece reprezintă o exceptie de la dreptul de reproducere, prevăzut de art. 5 din Directiva CE/29/2001. Exceptia a fost încorporată în legislatia internă de dispozitiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 8/1996.

3. Privitor la remuneratiile pentru autorii operelor muzicale, completul de arbitraj va tine seama că părtile au ajuns la un relativ acord pentru un procent de 10% din baza de calcul, pentru reproducere si comunicare publică.

Arbitrii au luat în considerare necesitatea încurajării serviciilor de furnizare legală de opere muzicale pe internet si alte retele si evitarea situatiei inechitabile în care un posibil utilizator ar datora titularilor de drepturi sume mai mari decât cele încasate. De asemenea, s-a urmărit asigurarea unui echilibru între interesul publicului de a avea acces la servicii de utilizare a operelor muzicale în conditii facile si rezonabile prin încurajarea dezvoltării investitiilor în acest domeniu si interesul creatorilor de a fi remunerati pentru utilizarea operelor lor.

Completul nu poate lua în considerare propunerea UCMR- ADA privind exceptarea unor tipuri de utilizări, deoarece dreptul de comunicare publică se gestionează colectiv în mod obligatoriu conform art. 1231 din Legea nr. 8/1996. Exceptarea tonurilor de apel este retinută în cauză, deoarece există o altă metodologie aplicabilă, iar acestea oricum nu au făcut obiect al negocierilor dintre părti.

Remuneratia propusă de utilizatori pentru situatia în care autorul îsi oferă spre ascultare sau descărcare propriile creatii nu este retinută în cauză, întrucât Legea nr. 8/1996 nu reglementează situatia în care titularul de drepturi să se autorizeze sau să îsi plătească remuneratii prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, care, potrivit art. 125, nu sunt titulari de drepturi, ci mandatari ai acestora.

Pentru oferirea spre ascultare (streaming), cu titlu gratuit, remuneratia va fi forfetară, în functie de numărul operelor muzicale, cu o crestere si în functie de transele de ascultători. Pentru utilizarea ca muzică de fundal a operelor muzicale se datorează o remuneratie lunară de 20 lei.

Pentru oferirea spere ascultare, cu titlu oneros, se acordă 8% din baza de calcul, cu titlu de drept de comunicare publică, prin punerea operelor muzicale la dispozitia publicului.

Pentru oferirea spre descărcare (download), cu titlu gratuit, remuneratia va fi forfetară în functie de numărul de opere muzicale, cu o crestere în functie de operele muzicale descărcate.

Pentru oferirea spre descărcare (download), cu titlu oneros, se acordă 7% din baza de calcul, cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru reproducerea (fixarea) operelor muzicale, si 3% din baza de calcul, cu titlu de drept de comunicare publică prin punerea operelor muzicale la dispozitia publicului.

4. Privitor la baza de calcul al remuneratiilor procentuale se decide că aceasta este formată din totalitatea veniturilor brute lunare obtinute de utilizator ca urmare a folosirii operelor muzicale.

5. Privitor la informatiile ce trebuie comunicate organismului de gestiune colectivă pentru autorizarea utilizării nu se poate retine în cauză obligatia transmiterii «operelor muzicale ce urmează a fi reproduse pe mediul de stocare în vederea punerii la dispozitia publicului» deoarece, fiind vorba despre gestiune colectivă extinsă, obligatorie, înseamnă că organismul de gestiune colectivă îi reprezintă pe toti titularii de drepturi si poate autoriza utilizarea tuturor operelor acestora, astfel încât comunicarea de către utilizatori a posibilelor opere care vor fi utilizate apare ca fiind o actiune imposibil de realizat practic. Operele care sunt utilizate nu sunt cunoscute la momentul solicitării autorizatiei deoarece există opere muzicale care apar ulterior autorizării si sunt imposibil de identificat la momentul solicitării autorizatiei.

În acest sens, este de esenta gestiunii colective ca utilizatorii să transmită ulterior utilizării către organismul de gestiune colectivă informatii privind operele utilizate, în scopul remunerării corespunzătoare a titularilor de drepturi, în conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 8/1996. Utilizatorii sunt obligati ca până la data de 20 a fiecărei luni să comunice organismului de gestiune colectivă, pentru luna precedentă, un raport privind operele muzicale utilizate, care va cuprinde baza de calcul al remuneratiei, operele muzicale reproduse si/sau comunicate public, cu indicarea pentru fiecare operă muzicală în parte a denumirii operei muzicale, autorului/autorilor, interpretului/interpretilor, numărul de ascultări/descărcări si a duratei de utilizare. Utilizatorii sunt obligati să permită realizarea unei monitorizări si a unui raport de trafic de către o tertă persoană independentă, dintre cele agreate de organismul de gestiune colectivă, sau să implementeze un program de monitorizare a traficului de către organismul de gestiune colectivă agreat de acesta din urmă.”

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România- Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR- ADA), formulând următoarele critici:

“1. Hotărârea arbitrală a stabilit în mod nelegal si netemeinic în cadrul metodologiei remuneratii mai mici decât cele corespunzătoare practicii europene.

Sub acest aspect, pentru motivele ce le vom dezvolta în continuare, hotărârea arbitrală este dată cu încălcarea dispozitiilor:

- art. 13 alin. (1) din Conventia de la Berna, ratificată de România prin Legea nr. 77/1998;

- art. 6 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului;

- art. I din Primul Protocol aditional la Conventia Europeană a Drepturilor Omului;

- art. 131, 1311 si 1312 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare;

a) Exceptarea de la plata remuneratiilor pentru dreptul de reproducere în cazul în care operele muzicale sunt oferite spre ascultare (streaming) este nelegală.

În mod eronat a retinut completul de arbitraj că potrivit răspunsului SACEM - Franta în cazul streamingului nu ar exista un drept de reproducere si că autorii nu ar beneficia de remuneratii pentru dreptul de reproducere.

Răspunsul SACEM depus la dosar este contrar celor retinute în hotărârea arbitrate.

Se arata în mod expres în acest înscris al SACEM faptul că, în cazul streamingului, remuneratia reprezintă: 75% drepturi de executie publică (comunicare publică), si 25% drepturi mecanice (reproducere).

Este inexplicabil cum completul de arbitraj a retinut o altă situatie decât cea mentionată în mod expres în înscris.

Mai mult, înscrisul mentionează în mod explicit faptul că «legea franceză armonizată cu directivele EU recunoaste că atât dreptul de executie publică (n.n. - comunicare publică), cât si drepturile mecanice (n.n. - reproducere) sunt implicate în exploatarea online. În acest sens SACEM si SDRM licentiază atât drepturi de executie publică, cât si drepturi mecanice pentru acest gen de utilizări».

In concluzie, în mod evident, hotărârea arbitrală prin care se retine contrariul celor mai sus mentionate si dovedite este nelegală.

Practica europeană, asa cum rezultă din înscrisul la care face referire hotărârea arbitrală, dar si din înscrisurile privind practica din întreaga Europă (BIEM, PRS, GEMĂ, SIAE etc), este contrară celor retinute de hotărârea arbitrală.

Hotărârea arbitrală este dată sub acest aspect cu încălcarea prevederilor art. 1311 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

Hotărârea arbitrală, sub acelasi aspect, este dată cu încălcarea si aplicarea gresită a dispozitiilor art. 33 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare. Practic, prin hotărârea arbitrală a fost instituită o nouă exceptie de la dreptul de reproducere.

Contrar celor retinute în hotărârea arbitrală, nu sunt incidente dispozitiile alin. (3)art. 33 din Legea nr. 8/1996.

Dispozitia legal mai sus citată exceptează de la dreptul de reproducere numai actele care îndeplinesc în mod cumulativ si următoarele conditii:

- sunt acte provizorii de reproducere;

- actele de reproducere sunt accesorii sau tranzitorii.

În spetă, reproducerea operelor muzicale pe un calculator (server) al utilizatorului se realizează pentru o perioadă îndelungată de timp, pentru a putea fi utilizate potrivit activitătii utilizatorului.

Nu este prin urmare întrunită cerinta expresă a legii ca actul de reproducere să aibă un caracter provizoriu si care în acelasi timp să fie tranzitoriu sau accesoriu.

Precizăm si faptul că titularii drepturilor de reproducere nu detin întotdeauna si drepturile de executie publică. În alte cazuri proportia în care titularii detin drepturile de reproducere este diferită de proportia în care detin drepturile de comunicare publică pentru aceleasi opere muzicale.

Fată de cele mai sus mentionate, si în cazul streamingului exceptarea de la dreptul de reproducere a actelor de reproducere a operelor muzicale privind constituirea bazelor de date cuprinzând operele muzicale accesibile publicului reprezintă o aplicare gresită a legii si o privare de un bun (dreptul la remuneratii pentru titularii acestor drepturi).

Hotărârea arbitrală este dată astfel si cu încălcarea art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia Europeană a Drepturilor Omului.

b) Stabilirea unei remuneratii reduse la 8% în cazul oferirii operelor muzicale spre ascultare reprezintă o încălcare a dispozitiilor art. 1311 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

Potrivit hotărârii arbitrale, părtile au ajuns la un acord pentru un procent de 10%.

Procentul de 10% a fost propus de utilizatori, asa cum rezultă din propunerea de metodologie depusă în arbitraj la data de 15 aprilie 2009, împreună cu întâmpinarea.

Cu toate acestea, în mod nelegal si netemeinic, prin hotărârea arbitrală remuneratiile au fost reduse la 8% în cazul oferirii operelor muzicale spre ascultare (streaming).

Hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele pentru care remuneratia a fost redusă în acest caz de 8%.

În considerentele hotărârii arbitrale se face referire în mod nelegal la criterii precum:

- necesitatea încurajării serviciilor de furnizare legală de opere muzicale pe internet;

- evitarea situatiei inechitabile în care un posibil utilizator ar datora titularilor de drepturi sume mai mari decât cele încasate;

- asigurarea unui echilibru între interesul publicului de a avea acces la servicii de utilizare a operelor muzicale în conditii facile si rezonabile prin încurajarea investitiilor în acest domeniu si interesul creatorilor de a fi remunerati pentru utilizarea operelor lor.


Învederăm în primul rând faptul că Legea nr. 8/1996 recunoaste autorilor un drept la remuneratie, drept de proprietate privată, si nu un interes, asa cum în mod gresit se retine în hotărârea arbitrală.

Hotărârea arbitrală, în mod nelegal, adaugă noi criterii de stabilire a remuneratiilor si le ignoră pe cele prevăzute de lege.

Astfel, niciunul dintre criteriile mai sus mentionate nu se regăseste printre criteriile prevăzute de art. 1311 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

Pentru aceste motive, hotărârea arbitrală prin care remuneratia în cazul oferirii spre ascultare a operelor muzicale (streaming) a fost redusă la 8% este nelegală si netemeinică, fiind dată cu încălcarea dispozitiilor art. 1311 alin. (1) din Legea nr. 8/1996.

c) Completul de arbitraj nu s-a pronuntat cu privire la solicitarea UCMR- ADAde stabilire a unei remuneratii minime.

Cu toate că UCMR- ADA a solicitat că metodologia să prevadă remuneratii minime, completul de arbitraj nu s-a pronuntat cu privire la această cerere a UCMR- ADA.

Cu privire la acest aspect, în cadrul arbitrajului am invocat si exceptia puterii lucrului judecat, exceptie pe care, în temeiul art. 166 din Codul de procedură civilă întelegem să o invocăm si în apel.

În acest sens învederam faptul că, prin deciziile civile nr. 29A din 7 martie 2006 si nr. 116Adin 15 iunie 2006 pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti si publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 12 octombrie 2006, s-a recunoscut în mod definitiv si irevocabil dreptul UCMR- ADA la remuneratii minime.

Cele două hotărâri au fost pronuntate în contradictoriu cu ANISP, Orange si Vodafone.

Mai mult, Decizia civilă nr. 29A din 7 martie 2006 a privit tocmai remuneratiile pentru utilizarea operelor muzicale pe internet.

În motivarea hotărârii arbitrale se retine în mod nelegal faptul că ar trebui evitată situatia în care un utilizator ar datora titularilor de drepturi sume mai mari decât cele încasate.

Hotărârea arbitrală încalcă astfel dispozitiile art. 1311 alin. (1) lit. h) si alin. (2) din Legea nr. 8/1996 si art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia Europeană a Drepturilor Omului.

Învederam astfel faptul că dreptul de autor si, pe cale de consecintă, dreptul la remuneratie este un drept privat.

Restrângerea acestui drept nu poate fi realizată decât în situatiile si prin mijloacele prevăzute de Constitutia României.

În spetă nu există si nu poate opera o restrângere a dreptului de autor în functie de politica unui comerciant de stabilire a unor preturi.

Oferirea spre descărcare sau ascultare a unor opere muzicale la preturi mici nu poate în niciun caz priva autorul de o parte din remuneratie, respectiv de o parte din dreptul său. În acest sens s-a pronuntat si Curtea de Apel Bucuresti prin deciziile mai sus mentionate.

În plus, dreptul la remuneratie există pentru autor si în cazul în care oferirea spre ascultare sau descărcarea se realizează gratuit.

Contrar celor retinute prin hotărârea arbitrală, faptul că nu a fost stabilită o remuneratie minimă conduce la o situatie inechitabilă pentru autori si utilizatori.

Potrivit metodologiei stabilite prin hotărârea arbitrală, în absenta unei remuneratii minime aplicabile tuturor categoriilor de utilizatori, pentru utilizarea acelorasi opere muzicale, un utilizator ce obtine venituri foarte mici va plăti o remuneratie mai mică decât un utilizator ce nu obtine nici venituri.

În plus, hotărârea arbitrală încalcă dispozitiile art. 11 bis din Conventia de la Berna, ratificată prin Legea nr. 77/1998, ce

prevede în mod expres că nu se poate aduce atingere dreptului care apartine autorului de a obtine o remunerare echitabilă.

Hotărârea arbitrală contravine si dispozitiilor art. 1311 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996, care prevăd practica europeană drept criteriu de stabilire a remuneratiilor.

Potrivit practicii europene, retinută si în deciziile anterioare ale Curtii de Apel Bucuresti, remuneratia datorată pentru utilizarea operelor muzicale pe internet sau alte retele mobile nu poate fi mai mică decât remuneratia minimă.

În concluzie, în mod nelegal si netemeinic, completul de arbitraj nu a solutionat cererea UCMR- ADAsi nu a stabilit o remuneratie minimă.

d) Hotărârea arbitrală a stabilit pentru metodologie dispozitii imposibil de aplicat.

Prin hotărârea arbitrală s-a stabilit în mod netemeinic faptul că, în cazul oferirii spre ascultare a operelor muzicale (streaming), remuneratia se calculează în functie de numărul de ascultări lunare.

Afost stabilit în acest sens un plafon de 500.000 de ascultări si numai pentru cazul în care sunt oferite spre ascultare mai mult de 200 de opere muzicale.

Hotărârea arbitrală este dată sub acest aspect cu încălcarea art. 1311 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996, fiind contrară practicii europene.

Potrivit practicii europene, remuneratia minimă sau forfetară se diferentiază, în cazul utilizării operelor muzicale pe internet, după numărul de pagini vizitate/lună, si nu după numărul de ascultări/lună.

Numărul de ascultări este imposibil de determinat.

Hotărârea contravine în egală măsură si dispozitiilor art. 6 alin. (1) si art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, cu modificările si completările ulterioare.

Potrivit acestor dispozitii legale, orice act cu caracter normativ trebuie:

- să instituie reguli necesare, suficiente si posibile, care să conducă la o cât mai mare stabilitate si eficientă legislativă;

- să cuprindă un text care să fie formulat clar, fluent si inteligibil, fără dificultăti sintactice si pasaje obscure sau echivoce.

Textul art. 7 pct. A.a) nu întruneste aceste cerinte.

În acest sens învederăm că nu este posibil de stabilit si de verificat numărul de ascultări efective ale operelor muzicale prin intermediul internetului. Textul este astfel lipsit de eficientă.

În cazul webcastingului textul este imposibil de aplicat. Nu poate fi determinat numărul de opere muzicale ascultate online de către o persoană.

Textul nu este clar formulat si cuprinde dispozitii echivoce.

În egală măsură, metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală cuprinde dispozitii imposibil de aplicat si în cazul raportărilor. Mentionăm astfel că, în anumite situatii, este imposibilă determinarea numărului de ascultări on line pentru fiecare operă muzicală.

Echivocă si lipsită de eficientă este reglementarea remuneratiilor de la art. 7 pct. B

e) Remuneratia stabilită prin hotărârea arbitrală la art. 7 este mai mică decât cea corespunzătoare practicii europene, hotărârea fiind pronuntată cu încălcarea art. 1311 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996.

Asa cum rezultă din înscrisurile depuse de către UCMR- ADAÎn arbitraj, dar si celor depuse de Orange, remuneratiile corespunzătoare practicii europene sunt mult mai mari decât cele stabilite prin hotărârea arbitrală.

Hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele pentru care a fost stabilită o remuneratie mică pentru autori si contravine dispozitiilor art. 1311 alin. (1) Ut. h) din Legea nr. 8/1996.

Remuneratia contravine practicii europene si în cazul descărcării operelor muzicale (download).


Potrivit înscrisurilor administrate în cauză, potrivit practicii europene si potrivit dispozitiilor art. 1311 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996, remuneratia pentru descărcarea operelor muzicale nu poate fi mai mică de 0,1 euro/descărcare (0,423 lei/descărcare).

Contrar dispozitiilor legale mai sus invocate, prin hotărârea arbitrală nu au fost stabilite remuneratii/descărcare si nici remuneratii minime.

Nu se indică în hotărârea arbitrală nici dispozitia legală si nici probele ce au fost avute în vedere atunci când a fost stabilită o remuneratie contrară practicii europene.

Cu încălcarea dispozitiilor art. 1311 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996, prin hotărârea arbitrală au fost stabilite remuneratii nu în functie de numărul de descărcări ale unei opere, ci o remuneratie pentru o grupă de opere, indiferent de numărul de opere.

Cu titlu de exemplu, mentionăm că, în cazul unui număr de 50.000 de descărcări ale unei opere muzicale, potrivit hotărârii arbitrate, remuneratia este de 0,0008 lei/descărcare (40 lei/50.000 de descărcări).

Remuneratia astfel stabilită este de peste 120 de ori mai mică decât remuneratia stabilită prin metodologia anterioară, respectiv 0,0008 lei/descărcare fată de remuneratia anterioară de 0,3 lei/descărcare, si de peste 150 de ori mai mică decât remuneratia practicată la nivel european.

Învederăm faptul că, în mod definitiv si irevocabil, Curtea de Apel Bucuresti a statuat faptul că, în cazul descărcării operelor muzicale pe internet, o remuneratia de 0,3 lei/descărcare reprezintă o remuneratie conformă practicii europene, fiind respinsă cererea ANISP de reducere a acestei remuneratii.

Contrar practicii europene, contrar dispozitiilor art. 1311 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996 si celor ale art. 11 bis din

Conventia de la Berna, cu încălcarea puterii de lucru judecat, completul de arbitraj a stabilit o remuneratie pentru descărcarea operelor muzicale ce reprezintă o diminuare de peste 120 de ori fată de remuneratia anterioară si de peste 150 de ori fată de remuneratia practicata la nivel european.

Hotărârea arbitrală nu cuprinde si nici nu putea cuprinde motive care să justifice o astfel de diminuare a remuneratiilor.

Învederam faptul că hotărârea arbitrală încalcă un drept recunoscut autorilor, un drept asimilat drepturilor salariate potrivit art. 150 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

În concluzie, fată de motivele invocate, solicităm:

- admiterea apelului;

- modificarea hotărârii arbitrale apelate, în sensul modificării Metodologiei privind stabilirea remuneratiilor cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru reproducerea si/sau comunicarea publică a operelor muzicale prin servicii online sau mobile după cum urmează:

«Art. 7. - (1) Pentru reproducerea si/sau comunicarea publică, inclusiv prin punerea la dispozitia publicului a operelor muzicale printr-un serviciu online sau mobil, utilizatorii au obligatia de a plăti remuneratii pentru titularii de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale, după cum urmează:

A.a) Oferirea spre ascultare (streaming) contra cost sau gratuit:

- 3% din baza de calcul, cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru reproducerea (fixarea) operelor muzicale;

- 7% din baza de calcul, cu titlu de drept de comunicare publică prin punerea operelor muzicale la dispozitia publicului.

Remuneratia nu va putea fi mai mică decât remuneratia minimă prevăzută în tabelul următor:

 

Număr opere

1-20

21-200

201-1.000

Peste 1.000

Numărul de afisări (pageview/lună)

Remuneratie minimă/lună (lei)

Până la 100.000

20

30

50

100

Între 100.001-200.000

30

45

75

150

Între 200.001-300.000

40

60

100

200

Între 300.001-400.000

60

90

150

300

Între 400.001-500.000

80

120

200

400

Între 500.001-600.000

120

180

300

600

Între 600.001-1.100.000

160

240

400

800

Între 1.100.001-1.500.000

240

360

600

1.200

Între 1.600.001-2.100.000

320

480

800

1.600

Între 2.100.001-5.000.000

480

720

1.200

2.400

Între 5.000.001-10.000.000

640

960

1.600

3.200

Pentru ce depăseste 10.000.000 se adaugă o remuneratie suplimentară pentru fiecare până la 200.000 de afisări suplimentare, după cum urmează:

25

35

50

70

 

b) Pentru utilizarea ca muzică de fundal a operelor muzicale se datorează remuneratia prevăzută în tabelul următor:

 

Numărul de opere utilizate

Remuneratie minimă/lună

Site comercial

Site necomercial

De la 1 la 10

100 lei

20 lei

Pentru fiecare transă suplimentară de până la 10 opere

70 lei

20 lei


Remuneratiile prevăzute în tabelele de mai sus se repartizează după cum urmează:

- 30% cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru reproducerea operelor muzicale;

- 70% cu titlu de drept de comunicare publică prin punerea operelor muzicale la dispozitia publicului.

c) Pentru operele muzicale comunicate public prin intermediul unor programe sau servicii de programe online (webcasting):

- 3% din baza de calcul, cu titlu de drept patrimonial de reproducere a operelor muzicale;

- 7% din baza de calcul, cu titlu de drept de comunicare publică prin punerea operelor muzicale la dispozitia publicului.

Remuneratia nu va putea fi mai mică decât remuneratia minimă prevăzută în tabel următor:

 

Număr potential de ascultători simultani online

Remuneratie/lună

Până la 250

300 lei

Între 250 si 500

400 lei

Între 500 si 750

750 lei

Între 750 si 1.000

1.000 lei

Peste 1.000 pentru fiecare transă de până la 500 de ascultători potentiali online

350 lei

 

Remuneratiile prevăzute în tabelele de mai sus se repartizează după cum urmează:

- 30% cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru reproducerea operelor muzicale;

- 70% cu titlu de drept de comunicare publică prin punerea operelor muzicale la dispozitia publicului.

B. Oferirea spre descărcare (download), contra cost sau gratuit:

- 7% din baza de calcul, cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru reproducerea (fixarea) operelor muzicale;

- 3% din baza de calcul, cu titlu de drept de comunicare publică prin punerea operelor muzicale la dispozitia publicului.

Remuneratia nu va putea fi mai mică de 0,45 lei/fiecare descărcare.

Remuneratia minimă prevăzută mai sus se repartizează după cum urmează:

- 70% cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru reproducerea operelor muzicale;

- 30% cu titlu de drept de comunicare publică prin punerea operelor muzicale la dispozitia publicului).»

Apelul a fost întemeiat în drept pe dispozitiile Legii nr. 8/1996, cu modificările ulterioare, Conventiei de la Berna, ratificată de România prin Legea nr. 77/1998, art. 6 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia Europeană a Drepturilor Omului si ale art. 282 si următoarele din Codul de procedură civilă si pe toate celelalte prevederi legale incidente în cauză.”

Intimata S.C. Orange România - S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Intimata Asociatia Natională a Internet Service Providerilor din România (ANISP) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.

Totodată, a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiei continute de lit. b) a art. 151 din Legea nr. 8/1996, respectiv a sintagmei “cu exceptia retelelor de calculatoare”, care încalcă prevederile art. 148 alin. (2) din Constitutia României.

Prin încheierea din 2 decembrie 2010 a fost respinsă ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate invocată de ANISP.

În apel a fost administrată proba cu acte.

Analizând lucrările dosarului în raport cu motivele de apel formulate, Curtea retine următoarele:

Motivul invocat la pct. 1 lit. a) este nefondat. Astfel, instanta arbitrală a retinut din răspunsul SACEM referirile la dispozitiile cuprinse în art. 5 din Directiva CE/29/2001, dispozitii care au fost transpuse în legislatia internă în art. 33 alin. 3 din Legea nr. 8/1996.

Totodată, Curtea constată că în mod corect a interpretat completul arbitrai dispozitiile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 8/1996.

Potrivit textului legal sus-mentionat: “Sunt exceptate de la dreptul de reproducere, în conditiile prevăzute la alin. (1), actele provizorii de reproducere care sunt tranzitorii sau accesorii si constituie o parte integrantă si esentială a unui proces tehnic si al căror scop unic este să permită transmiterea, în cadrul unei retele între terti, de către un intermediar, sau utilizarea licită a unei opere ori a altui obiect protejat si care nu au o semnificatie economică de sine stătătoare.”

Astfel, reproducerea pe calculator/server a operelor muzicale în scopul de a permite streamingul are caracter provizoriu, indiferent de perioada de timp pentru care această reproducere este realizată, atât timp cât, în orice moment, există posibilitatea stergerii operei/operelor muzicale respective. Totodată, reproducerea pe calculator/server a operei muzicale în scopul de a permite streamingul ulterior are caracter accesoriu si constituie o parte integrantă si esentială a unui proces tehnic. Scopul acestei stocări este acela de a permite utilizarea licită a operei muzicale prin streaming, iar fără această stocare pe calculator/server ascultarea la cerere de către un tert nu ar fi posibilă. De asemenea, reproducerea operei muzicale pe calculator/server nu are semnificatie economică în sine, întrucât simpla stocare, neurmată de punerea acesteia la dispozitia publicului, atrage incidenta dispozitiilor art. 34 alin. 1 din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora “Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fără consimtământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu conditia ca opera să fi fost adusă anterior la cunostinta publică ...”. Prin urmare, stocarea nu dobândeste semnificatie economică decât în măsura în care este privită ca parte integrantă si esentială a procesului tehnic prin care opera muzicală este pusă la dispozitia publicului spre ascultare.

Cât priveste invocarea încălcării practicii europene sub aspectul analizat, Curtea constată că interpretarea dispozitiilor cuprinse în legea română nu se poate face prin raportare la practica europeană, iar invocarea dispozitiilor art. 1311 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 8/1996 nu poate fi făcută în raport cu aspectul analizat, întrucât dispozitiile mentionate stabilesc criteriile în raport de care poate fi realizată negocierea metodologiilor, negocieri care nu pot privi însă dispozitiile legii.

Motivul invocat la pct. 1 lit. b) este, de asemenea, nefondat.

Astfel, în cazul streamingului s-a retinut că este datorată numai remuneratia pentru dreptul de comunicare publică, nu si pentru dreptul de reproducere. Prin urmare, este firesc ca nivelul remuneratiei compensatorii să reflecte acest aspect, întrucât remuneratia este destinată să compenseze doar dreptul de comunicare publică de opere muzicale.

Nu poate fi retinută ca temeinică sustinerea apelantei în sensul că arbitrii ar fi retinut în mod nelegal alte criterii decât cele cuprinse în art. 1311 alin. 1 din Legea nr. 8/1996. Astfel, în art. 1311 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 sunt mentionate doar criteriile principale de care trebuie să se tină seama la negocierea metodologiilor. Or, având în vedere lipsa unei practici europene unitare în materie, criteriile mentionate de instanta arbitrală sunt cele în raport de care arbitrii s-au orientat spre un anumit nivel al remuneratiilor.

Totodată, este firesc ca la stabilirea nivelului remuneratiilor să fie avute în vedere si aspecte cum ar fi cel referitor la existenta si a altor titulari de drepturi de autor si conexe, ale căror drepturi sunt gestionate de alte organisme si cărora aceiasi utilizatori urmează să le achite remuneratii compensatorii, sau cum ar fi acela că exercitiul dreptului autorilor de opere muzicale la remuneratie compensatorie pentru utilizarea operelor lor ar deveni iluzoriu în conditiile în care nivelul prea mare al remuneratiilor ar conduce fie la încetarea sau diminuarea utilizării operelor lor pe internet, fie la utilizarea ilegală a acestor opere.

Referitor la motivul expus la pct. 1 lit. c), Curtea retine următoarele:

Exceptia puterii lucrului judecat a deciziilor civile nr. 29Adin 7 martie 2006 si 116A din 15 iunie 2006 este neîntemeiată. Astfel, aceste decizii au fost pronuntate în cadrul unei proceduri declansate prin negociere, negociere care, potrivit art. 1313 din Legea nr. 8/1996, poate fi initiată după trecerea a 3 ani de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a formei definitive a metodologiei anterioare. Nicio dispozitie a Legii nr. 8/1996 nu stabileste că, la o nouă negociere, trebuie să se plece de la prevederile cuprinse în metodologia în vigoare la momentul declansării negocierii. Ca atare, plecând de la specificul materiei analizate, nu se poate vorbi de acelasi obiect, întrucât fiecare dintre metodologiile negociate cu privire la aceleasi categorii de drepturi si de titulari are ca obiect stabilirea nivelului remuneratiilor pe un anumit interval de timp, interval care este, prin ipoteză, altul decât cel avut în vedere de metodologia anterioară.

În plus, prin deciziile sus-mentionate nu s-a stabilit “dreptul UCMR- ADAIa remuneratii minime”. UCMR- ADAnu este titular de drepturi, ci organism de gestiune a drepturilor autorilor de opere muzicale.

Însă, cu privire la solicitarea UCMR- ADA de a fi stabilite remuneratii minime, Curtea constată că aceasta este justificată, având în vedere că, în măsura în care punerea la dispozitie a operelor muzicale de către utilizator se face contra cost, este firesc ca suma datorată de acesta cu titlu de remuneratie compensatorie să nu fie mai mică decât cea pe care acelasi utilizator ar fi datorat-o în măsura în care punerea la dispozitie a operelor muzicale s-ar fi făcut cu titlu gratuit, întrucât dreptul autorilor de opere muzicale la remuneratii compensatorii pentru utilizarea operelor lor pe internet nu trebuie să depindă, sub aspectul unui cuantum minim, de performantă economică a utilizatorului si de politica sa de preturi.

Prin urmare, atât timp cât modalitatea de utilizare este identică, indiferent dacă ea se face cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, este firesc ca nivelul remuneratiei compensatorii pentru utilizarea cu titlu oneros să nu poată fi mai mic decât cel stabilit pentru utilizarea cu titlu gratuit.

Prin urmare, Curtea apreciază că se impune modificarea metodologiei sub acest aspect, astfel încât nivelul remuneratiilor pentru utilizarea cu titlu oneros să nu poată fi mai mic decât remuneratia datorată pentru acelasi tip de utilizare, însă realizată cu titlu gratuit.

Referitor la motivul de apel cuprins la pct. 1 lit. d), Curtea constată că acesta este nefondat.

Astfel, remuneratia compensatorie se stabileste în raport cu utilizarea, care implică drepturile autorului de opere muzicale corespunzătoare reproducerii si, respectiv, comunicării publice. Or, vizitarea paginii de internet nu implică în mod necesar ascultarea sau descărcarea unei opere muzicale.

Ca atare, în cazul streamingului instanta nu poate stabili ca plata remuneratiei compensatorii să se facă în raport de alt criteriu decât ascultarea operei muzicale, ascultare care implică dreptul de comunicare publică, iar numărul de ascultări nu este în mod necesar egal cu numărul de vizitări ale paginii de internet.

În plus, desi apelanta invocă imposibilitatea determinării numărului de ascultări, nu a făcut nicio dovadă că ar exista piedici în determinarea acestui număr, desi acelasi criteriu a fost stabilit si în metodologia anterioară, stabilită prin Hotărârea arbitrală nr. 2/2004.

În plus, în proiectul de metodologie propus de UCMR- ADA în cadrul arbitrajului, aceasta nu a solicitat să fie avut în vedere criteriul numărului de vizitări ale paginii, ci un alt criteriu, cel al numărului de vizitatori unici, niciunul dintre aceste criterii nefiind apt să determine cu certitudine numărul de ascultări. Or, remuneratia nu poate fi stabilită decât în raport de utilizarea care implică dreptul de comunicare publică si/sau de reproducere, respectiv în raport cu numărul de ascultări, respectiv numărul de descărcări.

Apelanta a mai invocat, la pct. 1 lit. e), împrejurarea că prin hotărârea arbitrală s-ar fi stabilit remuneratii mai mici decât cele corespunzătoare practicii europene.

Un prim aspect retinut de Curte este acela că părtile nu au inclus în negociere o distinctie a remuneratiilor în raport de împrejurarea că utilizarea generează sau nu venituri, ci au plecat de la distinctia între titlul gratuit sau oneros al oferirii spre descărcare/ascultare a operelor muzicale.

În aceste conditii, în analiza criticilor cuprinse în acest motiv de apel Curtea va porni de la distinctia pe care părtile au avut-o în vedere la negociere.

Cu privire la acest aspect, Curtea constată că nu există o practică europeană unitară. Majoritatea tărilor în care procentul stabilit este mai mare de 10% au ca bază de calcul doar pretul de descărcare/ascultare, în timp ce baza de calcul în România este mult mai largă, fiind stabilită în art. 8 al prezentei metodologii (de exemplu: Austria - 12% din pretul de descărcare, acest tarif continând atât dreptul de reproducere, cât si dreptul de comunicare publică; Germania - 15% din pretul net al consumatorului final sau 15% din pretul abonamentului sau 22,5% din avantajele bănesti reprezentate de publicitate, bartere, compensări sau tranzactii cu cadouri; Olanda - 13% din pretul consumatorului fără TVA, cu un minim de 0,20 euro/operă descărcată sau de 0,125 euro/lucrare prin streaming si 1,70 euro/album descărcat sau 1,05 euro/album prin streaming, plus 4% sau 8% din alte venituri ale paginii în functie de natura paginii; tot în Olanda, până la 31 decembrie 2006 - 8% din pretul consumatorului fără TVA, cu un minim de 0,06 euro/lucrare descărcată sau 0,0375 euro/lucrare prin streaming si 0,51% euro/album descărcat sau 0,32 euro/album prin streaming, si 4% sau 8% din alte venituri ale paginii în functie de natura paginii).

De asemenea, nu există practică europeană unitară în ceea ce priveste modalitatea de stabilire a remuneratiilor, unele tări stabilind remuneratiile în formă procentuală atât pentru oferirea de opere muzicale spre ascultare/descărcare cu titlu oneros, cât si pentru oferirea făcută cu titlu gratuit, iar alte tări stabilind că pentru acest din urmă tip de oferire remuneratia datorată constă într-o sumă fixă (de exemplu: Austria, România - în metodologia anterioară).

Nu poate fi retinută nici sustinerea că remuneratia stabilită pentru descărcări cu titlu gratuit ar fi mai mică decât în metodologia anterioară, întrucât remuneratia anterioară de 0,3 lei/descărcare era stabilită pentru descărcările cu titlu oneros, în timp ce pentru descărcările cu titlu gratuit în metodologia anterioară era prevăzută o remuneratie de 300 lei/an, indiferent de numărul de ascultări sau descărcări. Fată de acest din urmă cuantum, este evident că cel mai mic cuantum anual stabilit pentru descărcările cu titlu gratuit potrivit prezentei metodologii este de 480 lei. Mai mult, acest cuantum ar rezulta doar în măsura în care descărcările lunare ar fi sub 50.000.

Referitor la stabilirea unei remuneratii minime pe descărcare în practica europeană, invocată de apelantă, Curtea constată că aceste remuneratii minime pe descărcare sau ascultare au fost stabilite în situatiile în care era vorba de descărcare/ascultare cu titlu oneros, iar remuneratia era stabilită prin raportare la pretul plătit de consumator pentru descărcarea/ascultarea respectivă sau pentru abonamentul în temeiul căruia avea posibilitatea descărcării/ascultării.

Or, potrivit metodologiei de fată, remuneratia pentru descărcarea/ascultarea cu titlu oneros se determină prin aplicarea unui anumit procent la o bază de calcul mult mai largă, în care sunt cuprinse si alte venituri decât cele rezultate din descărcarea/ascultarea contra cost a operelor muzicale puse la dispozitie de către utilizator.

Prin urmare, în cazul descărcărilor/ascultărilor cu titlu oneros se poate ajunge ca utilizatorul să achite remuneratii mai mari decât practica europeană invocată de apelantă în situatia în care numărul de descărcări/ascultări ar fi mic, însă celelalte venituri mentionate la art. 8 din metodologie ar fi mari.

De asemenea, în cazul descărcărilor/ascultărilor cu titlu gratuit se poate ajunge, la limită, ca remuneratia să fie de 100 lei/ascultare sau 200 lei/descărcare.

Rolul metodologiei este acela de a stabili criterii care să aibă aplicabilitate generală, iar nu să reglementeze situatiile-limită

sau speciale, cum sunt cele invocate de apelantă sau cele descrise mai sus. Aceste situatii-limită sau speciale, în măsura în care practica ar demonstra că se produc efectiv, tin de specificul gestiunii drepturilor de reproducere/comunicare publică a operelor muzicale sau apar ca risc inerent al utilizării operelor muzicale. În prezenta cauză nu s-a demonstrat însă că ar exista o anumită tendintă de utilizare care să reclame reglementarea distinctă a unor situatii speciale.

În plus, efect al admiterii apelului în sensul avut în vedere la analiza pct. 1 lit. c), cuantumul remuneratiei pentru utilizarea cu titlu oneros nu poate fi mai mic decât cuantumul remuneratiei pentru utilizarea cu titlu gratuit, asa încât dreptul la remuneratie al autorilor de opere muzicale nu va putea scădea sub un anumit cuantum în functie de preturile practicate de utilizator sau de lipsa de performante economice ale acestuia.

Nu poate fi retinută ca temeinică nici critica referitoare la faptul că “au fost stabilite remuneratii nu în functie de numărul de descărcări ale unei opere, ci o remuneratie pentru o grupă de opere, indiferent de numărul de opere”. Astfel, această modalitate de stabilire a remuneratiei este practicată si în alte state europene (de exemplu: Portugalia). În plus, stabilirea remuneratiilor pentru oferirea spre descărcare/ascultare cu titlu gratuit s-a realizat sub forma unor sume forfetare în raport cu numărul de opere muzicale oferite spre descărcare/ascultare, dar si în raport de numărul de descărcări/ascultări lunare, acestea din urmă determinând, în măsura în care depăsesc un anumit prag, cresterea remuneratiei lunare datorate.

În consecintă, având în vedere cele retinute, Curtea va admite apelul si, constatând întemeiat motivul expus la pct. 1 lit. c), în limitele mentionate mai sus, va schimba în parte hotărârea arbitrală apelată, stabilind că sumele datorate pentru oferirea spre ascultare/descărcare cu titlu oneros nu pot fi mai mici decât cele datorate pentru oferirea spre ascultare/descărcare cu titlu gratuit, astfel încât utilizatorul va datora pentru oferirea spre ascultare/descărcare cu titlu oneros fie remuneratia determinată prin aplicarea cotei de 10%, respectiv 8% la baza de calcul concretă, fie suma forfetară pe care ar fi datorat-o în situatia în care ar fi oferit operele muzicale spre ascultare/descărcare cu titlu gratuit, în cazul în care această din urmă sumă este mai mare decât cea determinată în concret prin aplicarea cotelor de 10% sau 8%.

Prin urmare, art. 7 pct. A lit. b) din metodologie va avea următorul cuprins:

,,b) cu titlu oneros:

- 8% din baza de calcul, cu titlu de drept de comunicare publică prin punerea operelor muzicale la dispozitia publicului, dar nu mai putin decât remuneratia lunară calculată potrivit dispozitiilor de la art. 7 pct. A lit. a).”

Totodată, art. 7 pct. B lit. b) din metodologie va avea următorul cuprins: ,,b) cu titlu oneros:

- 7% din baza de calcul, cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru reproducerea operelor muzicale;

- 3% din baza de calcul, cu titlu de drept de comunicare publică prin punerea operelor muzicale la dispozitia publicului.

Remuneratia calculată prin aplicarea celor două procente însumate nu poate fi mai mică decât remuneratia calculată potrivit dispozitiilor de la art. 7 pct. B lit. a).”


PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECIDE:

Admite apelul formulatele apelanta Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociatia pentru Drepturi de Autor împotriva Hotărârii arbitrale din 30 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 27 aprilie 2010, prin Decizia ORDA nr. 180/2010, în contradictoriu cu intimatii Asociatia pentru Tehnologie si Internet (APTI), Asociatia Natională a Internet Providerilor din România (ANISP), S.C. Orange România - S.A.

Schimbă în parte hotărârea arbitrală apelată cu privire la dispozitiile art. 7 pct. A lit. b) si art. 7 pct. B lit. b), în sensul că:

Art. 7 pct. A lit. b) va avea următorul cuprins:

,,b) cu titlu oneros:

- 8% din baza de calcul, cu titlu de drept de comunicare publică prin punerea operelor muzicale la dispozitia publicului, dar nu mai putin decât remuneratia lunară calculată potrivit dispozitiilor de la art. 7 pct. A lit. a).”

Art. 7 pct. B lit. b) va avea următorul cuprins: ,,b) cu titlu oneros:

- 7% din baza de calcul, cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru reproducerea operelor muzicale;

- 3% din baza de calcul, cu titlu de drept de comunicare publică prin punerea operelor muzicale la dispozitia publicului. Remuneratia calculată prin aplicarea celor două procente însumate nu poate fi mai mică decât remuneratia calculată potrivit dispozitiilor de la art. 7 pct. B lit. a).”

Mentine celelalte dispozitii ale hotărârii arbitrale apelate.

Irevocabilă.

Pronuntată în sedintă publică astăzi, 5 aprilie 2011.

 

Presedinte,

Melania Stanciu

Judecător,

Mihaela Paraschiv

Grefier,

Noemi Gratiela Stanciu


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.