MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 419/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 419         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 15 iunie 2011

 

SUMAR



HOTĂRÂRI ALE BIROULUI PERMANENT AL CAMEREI DEPUTATILOR

 

5. - Hotărâre privind modificarea tarifului pentru publicarea actelor în Monitorul Oficial al României, Partea I, în limba maghiară

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 381 din 22 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) si art. 13 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale

 

Decizia nr. 416 din 7 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 477 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 478 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 483 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 88 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Decizia nr. 484 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.029. - Ordin al ministrului sănătătii pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului sănătătii nr. 1.009/2010 privind acreditarea unitătilor sanitare care pot efectua activităti de bănci de tesuturi si/sau celule umane, respectiv de utilizator de tesuturi si/sau celule umane în scop terapeutic

 

4.390. - Ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului privind constituirea Consiliului National pentru Finantarea învătământului Superior

 

Cuantumul total al sumelor provenite din finantările private ale partidelor politice în anul 2010, conform Legii nr. 334/2006 privind finantarea activitătii partidelor politice si a campaniilor electorale

 

Rectificări la:

- Ordinul ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti nr. 1.236/C/2009

- Ordinul ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti nr. 1.409/C/2009

- Ordinul ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti nr. 1.635/C/2009

- Ordinul ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti nr. 1.825/C/2009

- Ordinul ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti nr. 2.457/C/2009

- Ordinul ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti nr. 3.061/C/2009

 

 


HOTĂRÂRI ALE BIROULUI PERMANENT AL CAMEREI DEPUTATILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea tarifului pentru publicarea actelor în Monitorul Oficial al României, Partea I, în limba maghiară

În temeiul art. 20 si 21 din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, republicată,

 

Biroul permanent al Camerei Deputatilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - (1) în perioada 1 iunie - 31 decembrie 2011, tariful pentru publicarea actelor în Monitorul Oficial al României, Partea I, în limba maghiară este de 140 lei/pagină de manuscris, inclusiv TVA.

(2) Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Biroul permanent al Camerei Deputatilor, în sedinta din data de 14 iunie 2011.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

 

Bucuresti, 14 iunie 2011.

Nr. 5.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 381

din 22 martie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) si art. 13 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru  combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentăa Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicata de Societatea Comercială “Gecsat” - S.A. din Târnăveni în Dosarul nr. 1.443/323/2010 al Judecătoriei Târnăveni.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Ordonanta Comercială nr. 1.284/2010 din 16 noiembrie 2010, pronuntata în Dosarul nr. 1.443/323/2010, Judecătoria Târnăveni a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernuluinr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Gecsat” - S.A. din târnăveni într-o actiune civilă având ca obiect emiterea unei somatii de plată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece permit instantei de judecată să solutioneze o cauză doar pe baza sustinerilor subiective ale creditoarei, fără a-si exercita obligatia de aflare a adevărului si fără ca debitoarea să poată administra probe în apărare, iar solutionarea cererii creditorului doar pe baza actelor depuse si a explicatiilor date de acesta împiedică exercitarea dreptului la apărare.


De asemenea, se consideră că prin redactarea deficitară a art. 2 alin. (1) se creează posibilitatea admiterii cererii creditorului chiar în ipoteza inexistentei unui contract comercial încheiat în formă scrisă cu acesta, fapt ce este de natură să conducă la inegalitate în exercitarea dreptului la apărare.

Judecătoria Târnăveni nu si-a exprimat opinia în legătură cu temeinicia exceptiei de necohstitutionalitate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, pfecum si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum reiese din actul de sesizare, îl constituie dispozitiile din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, în ansamblul său. Din motivarea autorului exceptiei, precum si din considerentele actului de sesizare rezultă că obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie numai dispozitiile art. 2 alin. (1), art. 7 alin.(1), art. 10 alin. (1) si art. 13 alin.(1), (2) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 118/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008. Textele criticate au următorul cuprins:

- Art. 2 alin. (1): “Prezenta ordonantă de urgentă se aplică creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.”;

- Art. 7 alin. (1): “Pentru solutionarea cererii, judecătorul dispune citarea părtilor, potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicatii si lămuriri, precum si pentru a stărui în efectuarea plătii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o întelegere a părtilor asupra modalitătilor de plată. Citatia va fi înmânată părtii cu 3 zile înaintea termenului de judecată.”;

- Art. 10 alin. (1): “în cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaratiilor părtilor, precum si a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanta emite o ordonantă de plată, în care se precizează suma si termenul de plată.”;

- Art. 13 alin. (1), (2) si (5):

(1) împotriva ordonantei de plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare se solutionează de către instanta competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instantă.

(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie si ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, se retine că asupra constitutionalitătii dispozitiilor criticate Curtea s-a pronuntat în repetate rânduri, exemplu fiind Decizia nr. 1.129 din 10 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 23 octombrie 2009, Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 1.116 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptată pentru a stabili măsuri în vederea combaterii întârzierii executării obligatiilor de plată asumate prin contracte comerciale si pentru stabilirea unei proceduri simplificate de solutionare a actiunilor în justitie având ca obiect asemenea obligatii.

Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicării principiului rolului activ al judecătorului, care, la solutionarea pricinilor în primă instantă, are obligatia de a încerca împăcarea părtilor. Împrejurarea că, potrivit art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007, judecătorul citează părtile pentru explicatii si lămuriri si stăruie în efectuarea plătii sumei datorate nu înseamnă că hotărârea se va pronunta fără ca judecătorul să analizeze toate probele aflate la dosar, inclusiv pe cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanta de urgentă prevede că procedura reglementată de acest act normativ vizează exclusiv creantele certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, iar art. 10 dispune că ordonanta de plată se va emite numai în urma verificării cererii, pe baza înscrisurilor depuse potrivit art. 6 alin. (2), a declaratiilor părtilor, precum si a celorlalte probe administrate, prin urmare, numai după ce instanta constată că cererea este întemeiată.

Pe de altă parte, dispozitiile art. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 dau posibilitatea contestării de către debitor a ordonantei de plată si reglementează procedura pentru exercitarea căii de atac. Asa fiind, se constată că prevederile din ordonanta de urgentă criticate de autorul exceptiei nu numai că nu încalcă dispozitiile constitutionale si conventionale invocate, ci, dimpotrivă, dau expresie acestora.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie, solutia adoptată în precedent, precum si considerentele pe care aceasta se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

În ceea ce priveste critica privind redactarea deficitară a art. 2, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constitutionalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) si art. 13 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Gecsat” - S.A. din Târnăveni în Dosarul nr. 1.443/323/2010 al Judecătoriei Târnăveni.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 martie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

lonita Cochintu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 416

din 7 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. A din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Tomis Team” - S.R.L. din comuna Gălbiori, judetul Constanta, în Dosarul nr. 26.262/212/2008 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei de neconstitutionalitate, avocatul Doru Postelnicu, cu împuternicire avocatială depusă în sedinta publică, lipsind celelalte părti, fată de care procedura decitare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul avocatului autorului exceptiei de neconstitutionalitate, care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată. În acest sens, arată că prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 21 referitoare la dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece prin solutionarea exceptiei de nelegalitate se ajunge la prelungirea excesivă a duratei procesului. De asemenea, sustine că aceleasi prevederi de lege contravin si art. 16 din Constitutie, creând discriminări între persoanele interesate în verificarea legalitătii unui act administrativ. Totodată, arată că întrucât exceptia de nelegalitate poate fi invocată oricând se încalcă principiul securitătii raporturilor juridice, contravenind jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului în această materie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 404/2008.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 26.262/212/2008, Tribunalul Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate

a prevederilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de intimata Societatea Comercială “Tomis Team” - S.R.L. din comuna Gălbiori, judetul Constanta, într-o cauză în contencios administrativ având ca obiect exceptia de nelegalitate a unui act administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece instituie în legislatia procesuală un incident procedural - exceptia de nelegalitate - ce duce la întreruperea cursului judecătii unui litigiu, pentru a permite unei alte instante specializate să se pronunte cu privire la legalitatea actului administrativ, ajungându-se la prelungirea inerentă a procesului. Prin urmare, consideră că solutia constitutională ar fi ca exceptia de nelegalitate să se judece de aceeasi instantă sesizată cu litigiul de fond, întrucât judecătorul îndeplineste toate cerintele de independentă si impartialitate.

Totodată, arată că prevederile de lege criticate instituie un mecanism greoi, dificil, de verificare a legalitătii unui act administrativ, ajungându-se la o veritabilă discriminare între persoanele interesate în verificarea legalitătii unui act administrativ, în sensul că persoanele care nu sunt părti ale unui litigiu judiciar trebuie să urmeze procedura prealabilă înainte de a sesiza instanta de contencios administrativ, în timp ce persoanele care sunt deja angrenate într-un asemenea litigiu au posibilitatea de a se verifica legalitatea unui asemenea act administrativ fără a se mai parcurge procedura plângerii prealabile.

Pe lângă această discriminare, prevederile de lege criticate conduc la încălcarea dreptului la o bună administrare, deoarece autoritătile publice emitente nu mai au ocazia să îsi revoce actul, dacă l-ar considera ele însele ca fiind nelegal, înainte ca instanta judecătorească să treacă la analiza legalitătii acestuia.

În final, invocă jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, si anume cauzele Brumărescu împotriva României, 1999, Androne împotriva României, 2005, Masiniexportimport Industrial Group S.A. împotriva României, 2005, referitoare la consacrarea principiului securitătii raporturilor juridice. Or, prin faptul că, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, exceptia de nelegalitate poate fi invocată oricând, este evident că se ajunge la tulburarea raporturilor juridice create în urma emiterii unui asemenea act administrativ.

Tribunalul Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal consideră ca prevederile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 si 21 din Constitutie, asa cum a statuat si Curtea Constitutională prin deciziile nr. 404/2008, nr. 425/2008 si nr. 426/2008.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului


Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens deciziile Curtii Constitutionale nr. 608/2006 si nr. 219/2006.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.

Dispozitiile art. 4 alin. (1) au fost modificate prin art. VII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea solutionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, iar dispozitiile art. 4 alin. (2) si (3) au fost modificate de art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.

În prezent, prevederile de lege criticate au următorul cuprins:

Art. 4. Exceptia de nelegalitate

“(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea părtii interesate. În acest caz, instanta, constatând că de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanta de contencios administrativ competentă si suspendă cauza; încheierea de sesizare a instantei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanta în fata căreia s-a ridicat exceptia de nelegalitate este instanta de contencios administrativ competentă să o solutioneze si nici atunci când exceptia de nelegalitate a fost invocată în cauze penale.

(2) Instanta de contencios administrativ se pronuntă, după procedura de urgentă, în sedintă publică, cu citarea părtilor si a emitentului. În cazul în care exceptia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozitiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.

(3) Solutia instantei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare si se judecă de urgentă si cu precădere.

(4) în cazul în care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta în fata căreia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fără a tine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalitătii în fata legii si ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justitie, precum si prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a mai pronuntat asupra prevederilor de lege ce formează obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii din Constitutie invocate si în prezenta cauză, prin Decizia hr. 608 din 21 septembrie 2006, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 27 octombrie 2006.

Cu acel prilej, Curtea a retinut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată se stabilesc numai prin lege. Fiind constituite instante specializate pentru judecarea actiunilor privind nelegalitatea, netemeinicia ori caracterul abuziv ale actelor autoritătilor publice, este firesc ca solutionarea tuturor cererilor având asemenea obiect, indiferent dacă au fost formulate direct sau pe cale incidentală, să fie dată în competenta acestor instante.

Curtea a constatat că realizarea dreptului la un proces echitabil într-un termen rezonabil este asigurată de dispozitiile cuprinse în art. 4 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că acest text legal impune termene extrem de scurte pentru judecarea cu celeritate a exceptiei de nelegalitate. Astfel, instanta de contencios administrativ se pronuntă, după procedură de urgentă, în sedintă publică, cu citarea părtilor.

În ceea ce priveste critica referitoare la încălcarea principiului stabilitătii raporturilor juridice prin invocarea unei exceptii de nelegalitate, oricând, fără limită în timp si indiferent de data emiterii actului administrativ, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008. Cu acel prilej, Curtea a statuat că principiul stabilitătii raporturilor juridice, desi nu este în mod expres consacrat de Constitutia României, se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic si social, cât si din preambulul Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenta sa. Acest principiu al stabilitătii raporturilor juridice nu poate implica însă promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalităti. Obtinerea sau apărarea unui drept ori protejarea unui interes, chiar legitim, nu se poate fonda pe un act a cărui legalitate este îndoielnică si care nu ar putea fi dovedită altfel decât prin ridicarea exceptiei de nelegalitate. Contestarea pe cale incidentală a legalitătii, indiferent de data la care a fost emis actul administrativ, se justifică prin necesitatea exercitării unui control de legalitate fără de care solutia pronuntată de instantă riscă să fie fondată pe un act ilegal. Or, astfel ar fi zdruncinat însusi fundamentul statului de drept, căci ar fi posibil ca instanta de judecată să pronunte, în numele legii, o hotărâre bazată pe un act încheiat cu încălcarea legii. Din această perspectivă, posibilitatea contestării legalitătii unui act administrativ unilateral cu caracter individual pe cale de exceptie apare ca o modalitate de contracarare a efectelor principiului potrivit căruia fraus omnia corrumpit. Acesta este motivul pentru care nici nu a fost limitat în timp dreptul de a ridica o asemenea exceptie.

Referitor la critica de neconstitutionalitate privind art. 16 din Constitutie, prin aceeasi decizie, Curtea a mai retinut că interesul contestării legalitătii unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate apărea în cadrul unei multitudini de litigii, ale căror obiecte să apartină unor materii diverse. De aceea, în practică este foarte posibil ca necesitatea examinării legalitătii unui asemenea act să se impună si după împlinirea termenului de exercitare a actiunii în anularea actului. Din acest motiv, exceptia de nelegalitate se constituie într-un mijloc eficient de apărare, justificat de însesi exigentele unui proces echitabil. Cum în materia contenciosului administrativ celeritatea este esentială, termenele de solutionare ale exceptiei de nelegalitate nu pot fi decât foarte scurte, asa că nu se poate reprosa lungimea exagerată a procesului, cu consecinta încălcării principiului solutionării cauzelor într-un termen rezonabil, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constitutie.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate privesc aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât considerentele, cât si solutiile deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Tomis Team” - S.R.L. din comuna Gălbiori, judetul Constanta, în Dosarul nr. 26.262/212/2008 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 477

din 12 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Cabinetul individual nr. 13 Dr. Micul Nicolae Sorin din Constanta în Dosarul nr. 4.742/83/CA/2009-R al Curtii de Apel Oradea - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 4.742/83/CA/2009-R, Curtea de Apel Oradea - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Exceptia de neconstitutionalitate a

fost ridicată de reclamantul Cabinet individual nr. 13 Dr. Micul Nicolae Sorin din Constanta într-o cauză în contencios administrativ având ca obiect obligarea de emitere a unui act administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile legale criticate, făcând referire doar la contractele încheiate de autoritătile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, iar nu si la cele ce au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate privată apartinând statului sau unitătilor administrativ-teritoriale, sunt contrare prevederilor art. 126 alin. (6) din Constitutie referitoare la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice, pe calea contenciosului administrativ.

Curtea de Apel Oradea - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia invocată este neîntemeiată, din continutul art. 126 alin. (6) din Constitutie rezultând că este garantat controlul judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice pe calea contenciosului administrativ, iar din teza a doua a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 rezultând că sunt asimilate actelor administrative în sensul acestei legi si contractele încheiate de autoritătile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul sustine că din categoria contractelor enumerate la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 fac parte acelea pe care doctrina si legea le denumeste “contracte administrative”, contracte distincte de celelalte contracte pe care autoritătile publice le încheie în regim de drept privat. Asimilarea acestor contracte actelor administrative a fost făcută plecând de la regimul juridic special aplicabil acestor contracte. Celelalte


contracte încheiate de autoritătile publice sunt si rămân supuse unui regim de drept privat (civil, comercial), litigiile izvorâte din încheierea si executarea lor fiind date în competenta instantelor care solutionează astfel de litigii, iar nu a celor de contencios administrativ.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îi constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curtii Constitutionale, dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următorul continut:

Art. 2. - “Semnificatia unor termeni”

(1) în întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii: [...]

c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă nastere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, si contractele încheiate de autoritătile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizitiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute si alte categorii de contracte administrative supuse competentei instantelor de contencios administrativ”.

Din analiza motivării exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că obiectul acesteia îl constituie dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 126 alin. (6) din Constitutie referitoare la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice, pe calea contenciosului administrativ.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Textul de lege criticat defineste “actul administrativ” ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă nastere, modifică sau stinge raporturi juridice. Totodată, potrivit aceluiasi text de lege, sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, si contractele încheiate de autoritătile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizitiile publice.

Cât priveste critica de neconstitutionalitate potrivit căreia art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 contravine dispozitiilor art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală, deoarece face referire doar la contractele încheiate de autoritătile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, iar nu si la cele ce au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate privată apartinând statului sau unitătilor administrativ-teritoriale, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit normei constitutionale invocate, controlul judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat. Or, Curtea retine că textul de lege criticat nu îngrădeste controlul judecătoresc, pe calea contenciosului administrativ, al actelor administrative ale autoritătilor publice, ci defineste notiunea de “act administrativ”. Calificarea unui anumit contract ca fiind act administrativ apartine în exclusivitate instantelor judecătoresti chemate să solutioneze un litigiu.

În acelasi sens, Curtea constată că sustinerile autorului exceptiei au în realitate natura unor considerente de fapt, relevante pentru solutionarea recursului aflat pe rolul instantei, iar nu a exceptiei de neconstitutionalitate invocate, si urmăresc modalitatea în care instanta de fond a interpretat si aplicat prevederile de lege criticate. Or, aceste aspecte nu intră în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, aceasta nefiind instantă de control judiciar.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Cabinetul individual nr. 13 Dr. Micul Nicolae Sorin din Constanta în Dosarul nr. 4.742/83/CA/2009-R al Curtii de Apel Oradea - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 478

din 12 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Tomis Team” - S.R.L. din comuna Gălbiori, judetul Constanta, în Dosarul nr. 673/118/2010 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei de neconstitutionalitate, avocatul Dom Postelnicu, cu împuternicire avocatială depusă în sedinta publică, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul avocatului autorului exceptiei de neconstitutionalitate, care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată. În acest sens, arată că prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separatiei puterilor în stat, deoarece se permite unei instante judecătoresti să anuleze un act administrativ intrat în circuitul civil. De asemenea, sustine că textul de lege criticat contravine si prevederilor art. 44 si 45 din Constitutie, încălcând principiul securitătii raporturilor juridice civile si libertatea economică.

Presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât specificul dreptului administrativ este preeminenta intereselor publice asupra celor private.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 673/118/2010, Tribunalul Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială “Tomis Team” - S.R.L. din comuna Gălbiori, judetul Constanta într-o cauză în contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstitutionale, în măsura în care permit unei instante judecătoresti să interfereze în mod nejustificat cu atributiile ce revin puterii executive (administrative), prin posibilitatea recunoscută acesteia de a anula un act administrativ care se bucură de o prezumtie de legalitate si care a intrat în circuitul civil; intrarea unui act administrativ în circuitul civil reprezintă un fine de neprimire al actiunii în contencios administrativ, de anulare a unui asemenea act. Astfel sustine că, “în măsura în care prin dispozitiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 se recunoaste posibilitatea autoritătii emitente de a obtine anularea unui act administrativ individual după ce acesta a intrat în circuitul civil, se prejudiciază în mod grav dreptul constitutional de proprietate privată al subiectelor de drept si dreptul acestora de a-si exercita activitatea unică la care este autorizat potrivit legii, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 44 si 45 din Constitutia României”.

Mai arată că, în cauzele Brumărescu împotriva României si Androne împotriva României, precum si în Cauza Societatea Comercială Masinexportimport Industrial Group S.A. Împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că principiul securitătii raporturilor juridice este “unul dintre elementele fundamentale ale preeminentei dreptului”. Prin urmare, consideră că reglementarea criticată este vădit neconstitutională, atâta timp cât nu prevede o limită temporală în care se poate exercita o actiune în contencios administrativ, situatie în care vătămarea raporturilor civile statornicite prin actul administrativ este si mai accentuată.

Tribunalul Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal apreciază că, sub aspectul temeiniciei, criticile de neconstitutionalitate nu se verifică.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.


Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curtii Constitutionale, dispozitiile art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următorul continut:

Art.1. - “Subiectele de sesizare a instantei”

“(6) Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instantei anularea acestuia, în situatia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice. În cazul admiterii actiunii, instanta se pronuntă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, si asupra validitătii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor juridice produse de acestea. Actiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului”.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că dispozitia legală criticată contravine prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, art. 44 alin. (1) si (2) privind dreptul de proprietate privată si art. 45 referitor la libertatea economică. Totodată, apreciază că dispozitiile a căror neconstitutionalitate le invocă încalcă principiul securitătii raporturilor juridice consacrat de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Textul de lege criticat prevede subiectele de sesizare a instantei de contencios administrativ, precizând că, în situatia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instantei judecătoresti anularea acestuia. Cu privire la acelasi text de lege, dar cu o altă redactare, similară însă, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 638 din 3 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 7 noiembrie 2006, retinând în esentă că “posibilitatea autoritătii publice emitente a unui act administrativ nelegal să solicite instantei constatarea nulitătii acestuia, în situatia în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice, este o expresie a textului art. 1 alin. (5) din Constitutie. Curtea a mai constatat că un act administrativ emis cu nerespectarea legii este nul, iar în lipsa art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, s-ar putea ajunge la mentinerea în sistemul normativ a unor acte nelegale, care, în lipsa unei persoane interesate în mod direct si personal sau vătămate, nu ar putea fi atacate în justitie, rămânând definitive si putând pe această cale să pericliteze anumite interese de ordin public”.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate din prezenta cauză privesc, în esentă, partial aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

În plus, Curtea constată că sustinerea autorului exceptiei de neconstitutionalitate în sensul că aceste prevederi încalcă principiul separatiei puterilor în stat, prevăzut la art. 1 alin. (4) din Constitutie, prin faptul că se dă posibilitatea instantelor judecătoresti de a anula un act administrativ intrat deja în circuitul civil, este neîntemeiată, deoarece, pe de-o parte, potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, justitia se realizează prin înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti, iar, pe de altă parte, principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat presupune exercitarea atributiilor specifice de către fiecare putere în parte, în mod independent. Or, dispozitiile de lege criticate dau expresie acestui principiu constitutional, prevăzând că, în cazul în care actul administrativ unilateral nu mai poate fi revocat de autoritatea publică emitentă întrucât a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice, anularea acestuia se poate dispune numai de instantele judecătoresti.

În ceea ce priveste critica referitoare la încălcarea principiului stabilitătii raporturilor juridice prin posibilitatea instantei judecătoresti de a anula actul administrativ care a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice, Curtea retine că principiul stabilitătii raporturilor juridice, desi nu este în mod expres consacrat de Constitutie, se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic si social, cât si din preambulul Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenta sa. Acest principiu al stabilitătii raporturilor juridice nu poate implica însă promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalităti. Obtinerea sau apărarea unui drept ori protejarea unui interes, chiar legitim, nu se poate fonda pe un act a cărui legalitate este îndoielnică si care nu ar putea fi dovedită altfel decât prin solutionarea cauzei de către instanta judecătorească, chiar si atunci când actul administrativ a intrat deja în circuitul civil si a produs efecte juridice. Posibilitatea recunoscută instantelor judecătoresti de a anula actul administrativ, în situatia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice, se justifică prin necesitatea exercitării unui control de legalitate, care reprezintă însusi fundamentul statului de drept, neputând fi acceptată teza potrivit căreia actul administrativ ar trebui să-si producă efectele în continuare, chiar dacă este nelegal, din moment ce a intrat în circuitul civil.

În ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate referitoare la art. 44 alin. (1) si (2) privind dreptul de proprietate privată si art. 45 referitor la libertatea economică din Constitutie, Curtea constată că acestea nu pot fi primite, deoarece dispozitia cuprinsă de textul de lege criticat, text ce reglementează subiectele de sesizare a instantei de contencios administrativ nu are legătură cu protectia dreptului de proprietate privată si nici cu accesul liber al oricărei persoane la o activitate economică, liberă initiativă si la exercitarea acestora în conditiile legii. Este adevărat că anularea unui act administrativ poate produce grave consecinte asupra dreptului de proprietate privată, însă Curtea constată că normele constitutionale invocate protejează exercitarea, în conditiile legii, a dreptului de proprietate privată, adică în limitele si cu respectarea conditiilor legale, iar nu a unui drept de proprietate constituit pe baza unui act administrativ nelegal.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, alart. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Tomis Team” - S.R.L. din comuna Gălbiori, judetul Constanta, în Dosarul nr. 673/118/2010 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 483

din 12 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 88 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 88 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Zhang Yi în Dosarul nr. 11.021/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul loan Budura, interpretul autorizat de limba chineză.

Magistratul-asistent învederează faptul că partea Oficiul Român pentru Imigrări a depus note scrise prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că textele de lege criticate sunt suficient de clare si precise încât destinatarul acestora să le înteleagă semnificatia.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 11.021/4/2009, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 88 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Zhang Yi într-o cauză având ca obiect solutionarea plângerii împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile textului de lege criticat nu îndeplinesc criteriul de calitate prevăzut de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale în întelesul dat de practica jurisprudentială a Curtii Europene a Drepturilor Omului, întrucât sunt lipsite de precizie si claritate cu privire la întelesul notiunii de motive neimputabile. Mai arată că, prin dispozitiile de lege criticate, s-a conferit puterii administrative competenta de a decide, pe baza unor criterii aleatorii, cu privire la temeinicia cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil. Sustine că din cauza acestei lipse de precizie si claritate este afectată însăsi substanta dreptului dedus judecătii, ceea ce aduce o vătămare gravă dreptului petentului la un proces echitabil.

Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, norma criticată fiind suficient de clară si precisă, atât în privinta notiunii de “elemente noi”, cât si în privinta celei de “motive neimputabile”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse ia dosar, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 88 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, cu modificările si completările ulterioare, care au următorul continut:

- Art. 88 alin. (2) lit. a) -”(2) Accesul la o nouă procedură de azil se acordă dacă sunt îndeplinite, alternativ, următoarele conditii:

a) pe parcursul procedurii de solutionare a cererii anterioare sau după solutionarea cererii anterioare printr-o hotărâre irevocabilă ori, după caz, printr-o decizie de închidere a dosarului, solicitantul invocă elemente noi care nu au putut fi prezentate din motive neimputabile acestuia, cu conditia ca aceste elemente să nu fie rezultatul unor actiuni provocate în scopul obtinerii unei forme de protectie din partea statului român. Solicitantul este obligat să facă dovada existentei noilor motive invocate si a imposibilitătii prezentării lor până la data depunerii cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil”.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 21 alin. (3) din Constitutie, care consacră dreptul părtilor la un proces echitabil, raportate la dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale care consacră dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că textul de lege ce formează obiectul acesteia descrie una dintre situatiile în care străinului i se poate acorda accesul la o nouă procedură de azil, anume aceea în care, fie pe parcursul procedurii de solutionare a cererii de azil anterioare, fie ulterior solutionării acesteia, solicitantul invocă elemente noi, despre care sustine că nu au putut fi prezentate din motive care nu îi sunt imputabile.

Curtea constată că prevederile legale criticate oferă suficiente repere si elemente pentru ca persoana căreia acestea i se adresează să înteleagă conditiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a i se recunoaste dreptul de acces la o nouă procedură de azil. Referitor la respectarea criteriului calitătii legii în cadrul procesului de legiferare, instanta de contencios constitutional a retinut că însăsi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat, în jurisprudenta sa, că previzibilitatea consecintelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da nastere la o rigiditate excesivă a reglementării (Hotărârea din 20 mai 1999, pronuntată în Cauza Rekvenyi contra Ungariei).

În cazul de fată, sintagma “motive neimputabile acestuia”, pe care autorul exceptiei o critică sub aspectul pretinsei lipse de precizie si claritate, nu este de natură să aducă atingere dreptului ia un proces echitabil. Instanta de judecată învestită cu solutionarea plângerii formulate împotriva hotărârii de respingere a cererii emise de Oficiul Român pentru Imigrări se va pronunta în cadrul unui proces care satisface toate exigentele impuse de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală si de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Judecătorul va aprecia dacă elementele noi de care petentul se prevalează în vederea obtinerii dreptului de acces la o nouă procedură de azil puteau sau nu să fie prezentate în cadrul procedurii anterioare, stabilind astfel dacă neprezentarea a fost făcută din motive imputabile solicitantului sau din alte motive, în raport de care acestuia nu i se poate reprosa niciun comportament culpabil. Asa fiind, Curtea nu poate retine nici critica referitoare la nesocotirea dreptului la un proces echitabil din perspectiva faptului că s-a conferit puterii administrative - reprezentată de Oficiul Român pentru Imigrări - competenta de a decide, pe baza unor criterii aleatorii, cu privire la temeinicia cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil, hotărârea emisă de această autoritate administrativă fiind supusă cenzurii instantei judecătoresti, care va putea înlătura eventualul refuz nejustificat de acordare a accesului la o nouă procedură de azil.

Totodată, Curtea observă că autorul exceptiei arată elementele de fapt care îi justifică temerea că, odată reîntors în tara de origine, va fi supus unei operatii de sterilizare. Acestea nu pot fi, însă, luate în considerare de Curtea Constitutională cu prilejul verificării constitutionalitătii dispozitiilor de lege criticate, ci doar de instanta ordinară, în cadrul controlului judecătoresc al actului contestat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 88 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Zhang Yi în Dosarul nr. 11.021/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 484

din 12 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Wang Jian în Dosarul nr. 18.096/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul loan Budura, interpretul autorizat de limba chineză.

Magistratul-asistent învederează faptul că partea Oficiul Român pentru Imigrări a depus note scrise prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale si arătând că textele de lege criticate sunt suficient de clare si precise.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 18.096/4/2009, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Wang Jian într-o cauză având ca obiect solutionarea plângerii formulate de acesta împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat sau a protectiei subsidiare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie si claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, în sensul dat de practica jurisprudentială a Curtii Europene a Drepturilor Omului. Se arată că acestea “nu circumscriu destul de clar si neechivoc situatiile concrete considerate ca fiind tratamente sau pedepse inumane ori degradante” si “permit interpretări eronate cu privire la natura si continutul pedepselor si tratamentelor inumane ori degradante”.

Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse ia dosar, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, cu modificările si completările ulterioare, care au următorul continut:

- Art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 -”Protectia subsidiară:

(1) Protectia subsidiară se poate acorda cetăteanului străin sau apatridului care nu îndeplineste conditiile pentru recunoasterea statutului de refugiat si cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în tara de origine, respectiv în tara în care îsi avea resedinta obisnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), si care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreste protectia acelei tări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se întelege: [... ]

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;”.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Constitutie si celor ale art. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor si a tratamentelor inumane ori degradante.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că s-a mai pronuntat cu privire la dispozitiile de lege ce formează obiectul acesteia, din perspectiva unor critici similare si prin raportare la aceleasi prevederi constitutionale si conventionale. Astfel, în jurisprudenta sa constantă, a retinut că prevederile art. 26 alin. (1) si aiin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 reprezintă o concretizare a principiului fundamental referitor la interzicerea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Totodată, Curtea a observat, pe de o parte, că acestea oferă suficiente repere si elemente pentru ca persoana căreia acestea i se adresează să înteleagă conditiile în functie de care i se poate acorda forma solicitată de protectie, iar, pe de altă parte, că determinarea circumstantelor specifice fiecărei situatii în parte, a riscurilor la care ar fi expusă o persoană în cazul returnării sale în tara de origine, precum si aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte ce excedează obiectului controlului de constitutionalitate, acestea fiind atribute ale organelor administrative competente în această materie sau, după caz, ale instantei de judecată. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.178 din 30 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 8 noiembrie 2010, sau Decizia nr. 1.504 din 18 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 25 ianuarie 2011.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea acestei jurisprudente, considerentele si solutiile deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Wang Jian în Dosarul nr. 18.096/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

 

ORDIN

pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului sănătătii nr. 1.009/2010 privind acreditarea unitătilor sanitare care pot efectua activităti de bănci de tesuturi si/sau celule umane, respectiv de utilizator de tesuturi si/sau celule umane în scop terapeutic

 

Văzând Adresa nr. 367 din 26 mai 2011 a Agentiei Nationale de Transplant si Referatul de aprobare al Directiei asistentă medicală nr. Cs.A. 6.853 din 14 iunie 2011,

având în vedere prevederile art. 3 lit. e) si f) din Ordonanta Guvernului nr. 79/2004 pentru înfiintarea Agentiei Nationale de Transplant, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 588/2004, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 160 alin. (1) si (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul sănătătii emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului sănătătii nr. 1.009/2010 privind acreditarea unitătilor sanitare care pot efectua activităti de bănci de tesuturi si/sau celule umane, respectiv de utilizator de tesuturi si/sau celule umane în scop terapeutic, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 13 iulie 2010, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Titlul se modifică si va avea următorul cuprins:

“ORDIN

privind acreditarea unitătilor sanitare care pot efectua activităti de bănci de tesuturi si/sau celule umane, de utilizator de tesuturi si/sau celule umane, respectiv de transplant de tesuturi si celule de origine umană în scop terapeutic”

2. La articolul 1, după punctul 30 se introduc două noi puncte, punctele 31 si 32, cu următorul cuprins:

“31. Societatea Comercială «Babe» - S.R.L. - Departamentul de fertilizare in vitro;

32. Societatea Comercială «Lid Medlife» - S.R.L. - Departamentul de fertilizare in vitro.”

3. După articolul 21 se introduce un nou articol, articolul 22, cu următorul cuprins:

“Art. 22. - Se acreditează pentru activitatea de transplant de tesuturi si celule reproductive următoarele unităti sanitare:

1. Spitalul Clinic de Obstetrică si Ginecologie «Prof. Dr. Panait Sârbu» Bucuresti - Laboratorul de reproducere umană asistată;


2. Societatea Comercială HIT-MED - S.R.L. - Centrul medical HIT-MED;

3. Societatea Comercială Centrul Medical «Med New Life» - S.R.L. - Departamentul de fertilizare in vitro;

4. Spitalul Clinic Judetean de Urgentă Cluj - Sectia clinică de obstetrică-ginecologie I - Centrul de asistentă a reproducerii;

5. Societatea Comercială «Clinica Polisano» - S.R.L. Sibiu;

6. Hyperclinica Med Life Bucuresti - Departamentul de medicină materno-fetală;

7. Societatea Comercială Clinica Medicală «Gynera» - S.R.L. Bucuresti;

8. Societatea Comercială «Dacia International Medical» - S.R.L. - Departamentul de medicină materno-fetală;

9. Societatea Comercială «Vivamed» - S.R.L. Brasov;

10. Societatea Comercială «Biogenesis» - S.R.L. Bucuresti;

11. Clinica Genesys - S.R.L. Bucuresti;

12. Genesys Fertility Center Bucuresti;

13. Societatea Comercială «Iscare International» - S.R.L. Iasi;

14. Societatea Comercială «New Life BM» - S.R.L. Iasi;

15. Societatea Comercială «Biogenis» - S.R.L. Bucuresti;

16. Societatea Comercială «Grand Tehno-Medical SAJ» - S.R.L. Bucuresti;

17. Societatea Comercială «Gynatal» - S.R.L. Timisoara;

18. Societatea Comercială «Athena Hospital» - S.R.L. - Departamentul de fertilizare in vitro;

19. Societatea Comercială «Euromaterna» - S.A. - Departamentul de fertilizare in vitro;

20. Promed System - S.R.L. - Departamentul de fertilizare in vitro;

21. Societatea Comercială GENERIS MED - S.R.L. - Departamentul de fertilizare in vitro;

22. Societatea Comercială «Babe» - S.R.L. - Departamentul de fertilizare in vitro;

23. Societatea Comercială «Lid Medlife» - S.R.L. - Departamentul de fertilizare in vitro.”

4. La articolul 3, după alineatul (22) se introduce un nou alineat, alineatul (23), cu următorul cuprins:

“(23) Acreditarea unitătilor sanitare prevăzute la art. 1 pct. 31 si 32 si art. 22 este valabilă maximum 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentului ordin.”

5. La articolul 3, alineatul (3) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(3) Valabilitatea acreditării încetează înainte de termenul prevăzut la alin. (1), (2), (21), (22) si (23) dacă, drept urmare a inspectiilor efectuate de Agentia Natională de Transplant împreună cu autoritatea natională competentă în domeniul securitătii sanitare a produselor de origine umană pentru utilizare terapeutică, în conditiile legii, se constată că unitatea sanitară respectivă nu respectă dispozitiile legale în vigoare.”

Art. II. - Directiile de specialitate din Ministerul Sănătătii, directiile de sănătate publică, Agentia Natională de Transplant, precum si unitătile sanitare vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii,

Cseke Attila

 

Bucuresti, 14 iunie 2011.

Nr. 1.029.

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI SI SPORTULUI

 

ORDIN

privind constituirea Consiliului National pentru Finantarea învătământului Superior

 

În baza Hotărârii Guvernului nr. 81/2010 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 217 alin. (1)-(3) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011,

ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se constituie Consiliul National pentru Finantarea învătământului Superior (C.N.F.I.S.), cu următoarea componentă:

1. Adrian Miroiu - Scoala Natională de Studii Politice si Administrative din Bucuresti, presedinte

2. loan Abrudan - Universitatea “Transilvania” din Brasov, vicepresedinte

3. Bogdan Murgescu - Universitatea din Bucuresti, vicepresedinte

4. Levente Salat - Universitatea “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca

5. Alexandru Irimie - Universitatea de Medicină si Farmacie “luliu Hatieganu” din Cluj-Napoca

6. Corneliu Davidescu - Universitatea “Politehnică” din Timisoara

7. Petru Lucaci - Universitatea Natională de Arte din Bucuresti

8. Liviu Ornea - Universitatea din Bucuresti

9. Adrian Lungu - Universitatea “Dunărea de Jos” din Galati

10. Mihai Coloja - Universitatea Petrol-Gaze din Ploiesti

11. Marilen Pirtea - Universitatea de Vest din Timisoara

12. Mihai Gîrtu - Universitatea “Ovidius” din Constanta

13. Gâspârik Attila - Universitatea de Arte din Târgu Mures

14. Vasile Vîntu - Universitatea de Stiinte Agricole si Medicină Veterinară “Ion lonescu de la Brad” din lasi

15. Constantin Mitrut - Academia de Studii Economice din Bucuresti


16. Vasile Cocris - Universitatea “Alexandru loan Cuza” din lasi

17. Tiberiu Gabriel Dobrescu - Universitatea “Politehnica” Bucuresti

18. Ion Purcaru - Academia de Studii Economice din Bucuresti

19. Costel Istrate - Universitatea “Alexandru loan Cuza” din lasi

20. Vasile Miclea - Universitatea de Stiinte Agricole si Medicină Veterinară din Cluj-Napoca

21. Mircea Petrina - Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Art. 2. - Prevederile prezentului ordin se duc la îndeplinire de către C.N.F.I.S., persoanele prevăzute la art. 1, precum si de către directiile de specialitate din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului,

Daniel Petru Funeriu

 

Bucuresti, 6 iunie 2011.

Nr. 4.390.

 

CUANTUMUL TOTAL

al sumelor provenite din finantările private ale partidelor politice în anul 2010, conform Legii nr. 334/2006 privind finantarea activitătii partidelor politice si a campaniilor electorale Uniunea Natională pentru Progresul României

 

Completare la cuantumul total al sumelor provenite din finantările private ale Uniunii Nationale pentru Progresul României în anul 2010, conform Legii nr. 334/2006 privind finantarea activitătii partidelor politice si a campaniilor electorale:

1. Cuantumul total al veniturilor din donatii confidentiale: 98.463,82 lei.

2. Lista persoanelor fizice care au făcut în anul 2010 donatii a căror valoare cumulată depăseste 10 salarii minime brute pe tară:

 

Nr. crt.

Numele si prenumele

CNP

Cetătenia

Felul donatiei

Valoarea

Data donatiei

1.

Elisei Ovidiu

1601205040028

română

numerar

10.900,00

2010

2.

Mironescu Adrian

1590425040030

română

numerar

7.640,00

2010

TOTAL:

18.540,00

 

 

RECTIFICĂRI

 

La Ordinul ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti nr. 1.236/C/2009 privind redobândirea cetăteniei române de către unele persoane, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei “Monitorul Oficial, Partea I”):

- în anexa nr. 1, la pozitia 23, în loc de: “23. Cahan Sorel, fiul lui Leizer si Ruhlea, născut la data de 12 iunie 1946 în localitatea lasi, judetul lasi, România, cetătean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Ierusalim, str. Koboby. (207/2005)” se va citi: “23. Cahan Sorel, fiul lui Leizer si Ruhlea, născut la data de 12 iunie 1946 în localitatea lasi, judetul lasi, România, cetătean israelian, cu domiciliul actual în Israel, KfarUriya, nr. 207. (207/2005)”.

 

La Ordinul ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti nr. 1.409/C/2009 privind redobândirea cetăteniei române de către unele persoane, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373/2009, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei “Monitorul Oficial, Partea I”):

- în anexa nr. 2, la pozitia 18, în loc de: “18. Pomîrleanu Lilia, fiica lui Timofei si Vasilina (fiica lui Gutu Ion, născut la 9.07.1926 în localitatea Abaclia), născută la data de 12 februarie 1976 în localitatea Abaclia, raionul Basarabeasca, Republica Moldova, cetătean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Criuleni, str. 31 August nr. 83, ap. 15. (1.038/2006)” seva citi: “7 8. Pomîrleanu Lilia, fiica lui Timofei si Vaselina (fiica lui Gutu Ion, născut la 9.07.1926 în localitatea Abaclia), născută la data de 12 februarie 1976 în localitatea Abaclia, raionul Basarabeasca, Republica Moldova, cetătean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Criuleni, str. 31 August nr. 83, ap. 15. (1.038/2006)”.


 

La Ordinul ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti nr. 1.635/C/2009 privind redobândirea cetăteniei române de către unele persoane, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427/2009, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei “Monitorul Oficial, Partea I”):

- în anexa nr. 1, la pozitia 219, în loc de: “219. Sandu Ruslan, fiul lui Mihailov Minai si Ludmila (fiica lui Cazicov Boris si Olga, născută la 24.04.1931 în localitatea Bălti), născut la data de 3 septembrie 1974 în localitatea Cernăuti, Ucraina, cetătean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Bălti, str. Cornev nr. 15, ap. 13. (2.166/2003)”se va citi: “219. Sandu Ruslan, fiul lui Mihailov Mihail si Liudmila (fiica lui Cazicov Boris si Olga, născută la 24.04.1931 în localitatea Bălti), născut la data de 3 septembrie 1974 în localitatea Cernăuti, Ucraina, cetătean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Bălti, str. Cornev nr. 15, ap. 13. (2.166/2003)”.

 

La Ordinul ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti nr. 1.825/C/2009 privind redobândirea cetăteniei române de către unele persoane, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507/2009, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei “Monitorul Oficial, Partea I”):

- în anexa nr. 1, la pozitia 128, în loc de: “128. Făină Irina, fiica lui Olaru Dumitru (fiul lui Ivan, născut la 1.01.1929 în localitatea Bălti) si Olga, născută la data de 25 februarie 1975 în localitatea Bălti, Republica Moldova, cetătean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Bălti, str. Krilov nr. 6, ap. 4. (3.708/2008)” se va citi: “128. Făină Irina, fiica lui Olaru Dumitru (fiul lui Ivan, născut la 1.01.1929 în localitatea Bălti) si Tamara, născută la data de 22 februarie 1975 în localitatea Bălti, Republica Moldova, cetătean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Bălti, str. Krilov nr. 6, ap. 4. (3.708/2008)”.

 

La Ordinul ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti nr. 2.457/C/2009 privind redobândirea cetăteniei române de către unele persoane, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 30 septembrie 2009, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei “Monitorul Oficial, Partea I”):

- în anexă, la pozitia 47, în loc de: “47. Lehrner Anna, fiica lui lacob si Klara, născută la data de 22 octombrie 1928 în localitatea Suceava, judetul Suceava, România, cetătean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Kiriat Bialic Derech Acco 80. (3.732/2005)” se va citi: “47. Laufer Anna, fiica lui lacob si Klara, născută la data de 22 octombrie 1928 în localitatea Suceava, judetul Suceava, România, cetătean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Kiriat Bialic Derech Acco 80. (3.732/2005)”.

 

La Ordinul ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti nr. 3.061/C/2009 privind redobândirea cetăteniei române de către unele persoane, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786/2009, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei “Monitorul Oficial, Partea I”):

- în anexa nr. 1, la pozitia 38, în loc de: “38. Coval Andrei, fiul lui Vasile si Vasilta, născut la data de 29 mai 1980 în localitatea Cimislia, Republica Moldova, cetătean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, orasul Cimislia, str. Stefan cel Mare nr. 20, ap. 3. (3.868/2004)” se va citi: “38. Coval Andrei, fiul lui Vasile si Vasilita, născut la data de 29 mai 1980 în localitatea Cimislia, Republica Moldova, cetătean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, orasul Cimislia, str. Stefan cel Mare nr. 20, ap. 3. (3.868/2004)”.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.