MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 383/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 383         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 1 iunie 2011

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 488 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2151 raportat la art. 146 din Codul penal

 

Decizia nr. 490 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 2, 4 si 6 din Codul penal

 

Decizia nr. 514 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 93/2009 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri si art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pietei pe filiera cerealelor si a produselor procesate din cereale

 

Decizia nr. 515 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 516 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 224 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 522 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal

 

Decizia nr. 526 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 527 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 211 alin. 1 din Codul penal

 

Decizia nr. 529 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

18. - Circulară privind nivelul ratei dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României valabil în luna iunie 2011


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 488

din 12 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2151 raportat la art. 146 din Codul penal

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2151 raportat la art. 146 din Codul penal, exceptie ridicată de Dan Leasă în Dosarul nr. 5.725/288/2008 al Tribunalului Vâlcea - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La dosar, partea Agentia Natională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 5.725/288/2008, Tribunalul Vâlcea - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2151 raportat la art. 146 din Codul penal, exceptie ridicată de Dan Leasă în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale în apel.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 11 referitoare la Dreptul international si dreptul intern, art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalitătii pedepsei, art. 73 alin. (3) Iii. h) referitoare la stabilirea prin lege organică a infractiunilor, pedepselor si regimului de executare a acestora, precum si prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil si art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece nu satisfac exigentele de previzibilitate si accesibilitate ale normei de incriminare, făcând trimitere sub aspectul definitiei

consecintelor deosebit de grave la norma generală cuprinsă în art. 146 din Codul penal.

Tribunalul Vâlcea - Sectia penală nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate invocată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2151 din Codul penal - Delapidarea si art. 146 din acelasi cod - Consecinte deosebit de grave, care au următorul continut:

Art. 2151: “Însusirea, folosirea sau traficarea, de către un functionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.

În cazul în care delapidarea a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.”

Art. 146: “Prin consecinte deosebit de grave se întelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activitătii, cauzată unei autorităti publice sau oricăreia dintre unitătile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 11 referitoare la Dreptul international si dreptul intern, art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalitătii pedepsei, art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la stabilirea prin lege organică a infractiunilor, pedepselor si regimului de executare a acestora, precum si prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil si art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 1.369 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2011, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2151 alin. 2 raportat la art. 146 din Codul penal, statuând că, potrivit unei jurisprudente constante, “reglementarea cuprinsă în art. 146 din Codul penal este necesară cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut consecintele deosebit de grave ca element circumstantial în continutul agravant al mai multor infractiuni, cum ar fi, spre exemplu, furtul calificat, tâlhăria, înselăciunea, delapidarea sau distrugerea calificată. Sustinerile referitoare la caracterul inadecvat al criteriului valoric care determină întelesul expresiei consecinte deosebit de grave, desi pot fi reale în conditii de devalorizare a monedei nationale, nu pot fi retinute.

Modificarea continutului unei norme juridice, în sensul adaptării ei la realitătile sociale, este o prerogativă exclusivă a autoritătii legislative în lumina dispozitiilor art. 61 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora «Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tării».”

De asemenea, Curtea a mai statuat că art. 2151 alin. 2 din Codul penal nu încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Nu poate fi retinută nici pretinsa încălcare a art. 23 alin. (12) din Constitutie, deoarece dispozitiile criticate sunt în deplină concordantă cu regula constitutională potrivit căreia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în conditiile si în temeiul legii.

În sfârsit, Curtea a constatat că textul legal criticat oferă suficiente repere si elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să înteleagă care sunt faptele incriminate de legiuitor, în spetă fiind vorba despre forma calificată a infractiunii de delapidare, conduita incriminată constă, conform art. 2151 alin. 1 din Codul penal, în însusirea, folosirea sau traficarea, de către un functionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, elementul material al laturii obiective a infractiunii reglementate fiind, prin urmare, clar circumstantiat de legiuitor.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2151 raportat la art. 146 din Codul penal, exceptie ridicată de Dan Leasă în Dosarul nr. 5.725/288/2008 al Tribunalului Vâlcea - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 490

din 12 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 2, 4 si 6 din Codul penal

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 2, 4 si 6 din Codul penal, exceptie ridicată de Andrei Băloiu Vasilescu în Dosarul nr. 128/271/P/2008 al Curtii de Apel Oradea - Sectia penală si pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei ca inadmisibilă, deoarece autorul acesteia critică dispozitiile legale din perspectiva comparării lor cu alte prevederi.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 715/R/2010 din 7 decembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 128/271/P/2008, Curtea de Apel Oradea - Sectia penală si pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 184 alin. 2,4 si 6 din Codul penal, exceptie ridicată de Andrei Băloiu Vasilescu în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei actiuni penale îndreptate împotriva inculpatului cercetat pentru săvârsirea infractiunii prevăzute si pedepsite de art. 184 din Codul penal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 11 referitoare la Dreptul international si dreptul intern, art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) si (12) referitoare la prezumtia de nevinovătie si principiul legalitătii pedepsei, art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la adoptarea prin lege organică a infractiunilor, pedepselor si regimului de executare a acestora, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece, prin modificarea art. 184 din Codul penal în ceea ce priveste posibilitatea împăcării părtilor intervenită prin Legea nr. 202/2010, s-a creat o inegalitate de tratament judiciar între cei care săvârsesc fapta prevăzută si pedepsită de art. 182 din Codul penal si cei care comit aceeasi faptă cu acelasi urmări si chiar în stare de ebrietate în conditiile art. 184 alin. 2 si 4 din Codul penal. A mai arătat că în cazul infractiunii de vătămare corporală gravă nu este posibilă împăcarea părtilor, ceea ce este în contradictie cu prevederile din Constitutie invocate.

Curtea de Apel Oradea - Sectia penală si pentru cauze cu minori opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, deoarece înlăturarea răspunderii penale prin împăcarea părtilor, pentru faptele prevăzute de art. 184 alin. 2 si 4 din Codul penal, reprezintă atributul constitutional al legiuitorului de a stabili o astfel de măsură, iar selectia se bazează pe gradul de pericol social al infractiunii, în diferitele variante ale acesteia, precum si pe alte ratiuni de politică penală în concordantă cu dispozitiile si principiile Constitutiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 184 alin. 2, 4 si 6 din Codul penal - Vătămarea corporală din culpă, care au următorul continut:

Art. 184 alin. 2, 4 si 6: “Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. [...]

Fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea nerespectării dispozitiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. [...]

Pentru faptele prevăzute la alin. 2 si 4, împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 11 referitoare la Dreptul international si dreptul intern, art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) si (12) referitoare la prezumtia de nevinovătie si principiul legalitătii pedepsei, art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la stabilirea prin lege organică a infractiunilor, pedepselor si regimului de executare a acestora, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul acesteia si-a fundamentat criticile din perspectiva comparării dispozitiilor legale contestate cu dispozitiile art. 182 din Codul penal pentru care nu operează principiul disponibilitătii, în pofida faptului că urmarea socialmente periculoasă este identică în cazul ambelor infractiuni.

O astfel de argumentare nu poate fi primită, deoarece, desi rezultatul produs prin cele două fapte antisociale este acelasi, modalitatea de comitere si reprezentarea subiectivă a autorilor este diferită, una fiind comisă din culpă si cealaltă cu intentie.

În plus, asa cum a statuat Curtea Constitutională în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 85 din 27 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 1 martie 2011, examinarea constitutionalitătii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, desi fiecare dintre dispozitiile legale este constitutională, numai coexistenta lor ar pune în discutie constitutionalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că nu ne aflăm în prezenta unei chestiuni privind constitutionalitatea unor texte de lege si, pe cale de consecintă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 2, 4 si 6 din Codul penal urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 2, 4 si 6 din Codul penal, exceptie ridicată de Andrei Băloiu Vasilescu în Dosarul nr. 128/271/P/2008 al Curtii de Apel Oradea - Sectia penală si pentru cauze cu minori.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 514

din 19 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 93/2009 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri si art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pietei pe filiera cerealelor si a produselor procesate din cereale

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 93/2009 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri si art. 14 alin. (1)lit. e)din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pietei pe filiera cerealelor si a produselor procesate din cereale, exceptie ridicată de Romică Stredie în Dosarul nr. 15.168/325/2009 al Judecătoriei Timisoara.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 8 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 15.168/325/2009, Judecătoria Timisoara a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 93/2009 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri si art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pietei pe filiera cerealelor si a produselor procesate din cereale.

Exceptia a fost ridicată de petentul Romică Stredie, prin avocat, într-o cauză civilă având ca obiect anularea unui proces-verbal de contraventie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale mentionate încalcă prevederile constitutionale ale art. 115 alin. (4), art. 11 alin. (1) si (2), art. 148 alin. (2) si art. 44 alin. (8). În acest sens, arată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 93/2009 contravine art. 115 alin. (4) din Constitutie, deoarece “Guvernul poate adopta ordonante de urgentă numai în situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora”. Or, Guvernul nu a motivat existenta unei situatii extraordinare.

În continuare, autorul exceptiei consideră că dispozitiile de lege criticate încalcă “principiul încrederii legitime în stabilitatea reglementărilor consacrat în jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene de la Luxemburg”. Astfel, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 93/2009 au fost modificate “peste noapte” dispozitiile art. 4 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, dispozitii


referitoare la intrarea în vigoare a normelor juridice în materie contraventională.

În fine, autorul exceptiei mai sustine că textele legale criticate contravin art. 44 alin. (8) din Constitutie, deoarece exclud posibilitatea dovedirii ulterioare a provenientei produselor transportate, produse confiscate, dacă, pe timpul transportului, nu sunt însotite de documente justificative ale provenientei lor.

Instanta de judecată consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 3/2009 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 1 iulie 2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 89/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 27 mai 2010, si ale art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pietei pe filiera cerealelor si a produselor procesate din cereale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 27 februarie 2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 225/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 9 iunie 2006.

Textele de lege atacate au următoarea redactare: - Art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 93/2009: “Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pietei pe filiera cerealelor si a produselor procesate din cereale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 27 februarie 2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 225/2006, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 14 alineatul (1), după litera d) se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:

e) transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificatie, neînsotite de documentele prevăzute de lege care să justifice provenienta licită a acestora, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii si a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta apartine contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăusie.

2. La articolul 14, alineatul (3) se modifică si va avea următorul cuprins:

(3) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) se fac de către persoane împuternicite în acest scop de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, iară celor prevăzute la alin. (1) lit. e) se fac de către Garda Financiară si personalul anume desemnat din cadrul Politiei Române.”

Art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 12/2006: “Următoarele fapte constituie contraventii si se sanctionează după cum urmează: [...]

e) transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificatie, neînsotite de documentele prevăzute de lege care să justifice provenienta licită a acestora, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii si a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta apartine contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăusie.”

Articolul unic al Ordonantei Guvernului nr. 6/2009 pentru modificarea termenului privind sanctionarea contraventiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pietei pe filiera cerealelor si a produselor procesate din cereale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 9 iulie 2009, prevede că, “Prin derogare de la dispozitiile art. 4 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, dispozitiile art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pietei pe filiera cerealelor si a produselor procesate din cereale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 27 februarie 2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 225/2006, cu modificările si completările ulterioare, se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante.”

Autorul criticii de neconstitutionalitate sustine că dispozitiile legale mentionate încalcă prevederile constitutionale ale art. 115 alin. (4) referitoare la adoptarea ordonantelor de urgentă, art. 11 alin. (1) si (2) privind dreptul international si dreptul intern, art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană si art. 44 alin. (8) privind caracterul licit al dobândirii averii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine, referitor la înfrângerea art. 115 alin. (4) din Constitutie prin adoptarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 93/2009, că, asa cum rezultă din nota de fundamentare ce însoteste această ordonantă, existenta situatiei extraordinare si a urgentei de care textul constitutional mentionat conditionează adoptarea acesteia, este justificată prin “constatările din practică ale autoritătilor abilitate să aplice prevederile legale care reglementează transportul de produse accizabile, cereale si produse procesate din cereale, ce au evidentiat amplificarea activitătilor comerciale ilicite, în care sunt implicati operatorii economici ce se ocupă cu comercializarea si transportul acestor categorii de produse”. De aceea, s-a impus “interventia legislativă de urgentă, în sensul perfectionării instrumentelor legale necesare pentru prevenirea si combaterea acestor activităti”. De asemenea, reglementarea criticată s-a impus “cu atât mai mult cu cât s-a înregistrat o crestere a numărului de transporturi ilicite de produse accizabile, diversificându-se concomitent formele de realizare a acestor fapte ilicite. De asemenea, în perioada campaniei agricole de vară se amplifică activitătile comerciale ilicite în care sunt implicati operatorii economici ce se ocupă cu comercializarea si transportul cerealelor, fiind momentul în care se creează stocuri ilicite de cereale, ce ulterior sunt utilizate pentru tranzactii comerciale sau productia de panificatie neînregistrată”.

Cât priveste celelalte aspecte invocate de autorul exceptiei în motivarea acesteia, Curtea constată că acesta nu formulează o veritabilă critică de neconstitutionalitate, ci, în realitate, solicită modificarea dispozitiilor de lege criticate. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.


Astfel, asa cum rezultă din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, aceasta vizează, pe de-o parte, aspecte ce tin de modificarea textului de lege criticat, iar, pe de altă parte, aspecte ce tin de interpretarea si aplicarea dispozitiilor de lege

criticate, ceea ce intră în competenta instantei de judecată învestite cu solutionarea litigiului în cadrul căreia s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate, eventualele greseli ale acesteia putând fi îndreptate prin exercitarea căilor de atac.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 93/2009 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri si art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pietei pe filiera cerealelor si a produselor procesate din cereale, exceptie ridicată de Romică Stredieîn Dosarul nr. 15.168/325/2009 al Judecătoriei Timisoara.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 515

din 19 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mitică Ifrim si Gheorghe Săram în Dosarul nr. 3.580/231/2008 al Curtii de Apel Galati - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca nefondată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.580/231/2008, Curtea de Apel Galati - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mitică Ifrim si Gheorghe Săraru în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unui recurs formulat într-o cauză civilă, după ce în prealabil s-a făcut aplicarea dispozitiilor legale criticate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (1) privind liberul acces la justitie si ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovătie, deoarece sesizarea instantei civile de către procuror, prin ordonanta de încetare a urmăririi penale, cu o cerere de anulare a unor înscrisuri pe motiv că au fost falsificate, desi acest fapt nu a fost stabilit printr-o hotărâre de condamnare definitivă, afectează principiul disponibilitătii care guvernează orice proces civil si răstoarnă prezumtia de nevinovătie. Curtea de Apel Galati - Sectia civilă opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 245 alin. 1 lit. c1) - Dispozitii complementare ale ordonantei din Codul de procedură penală, care au următorul continut: “Prin ordonanta de încetare a urmăririi penale se dispune totodată asupra: [...]

c1) sesizării instantei civile competente cu privire la desfiintarea totală sau partială a unui înscris.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (1) privind liberul acces la justitie si ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovătie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 1.228 din 29 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2009, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală, statuând că potrivit acestora, prin ordonanta de încetare a urmăririi penale procurorul dispune totodată asupra sesizării instantei civile competente cu privire la desfiintarea totală sau partială a unui înscris, prevedere aplicabilă, conform art. 249 alin. 2 din acelasi Cod, si în procedura scoaterii de sub urmărire penală.

Recunoscând procurorului care a dat o astfel de solutie de netrimitere în judecată calitatea procesuală activă pentru a solicita instantei civile desfiintarea totală sau partială a unui înscris, legiuitorul nu afectează liberul acces la justitie, întrucât judecata se desfăsoară în fata unei instante independente si impartiale, cu respectarea, în egală măsură, a drepturilor recunoscute de lege pentru toate părtile implicate în litigiu, pe baza administrării unor probe legale, utile, concludente si pertinente solutionării cauzei.

De asemenea, nu poate fi retinută critica autorilor exceptiei, în sensul că art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală aduce atingere prezumtiei de nevinovătie prevăzute de art. 23 alin. (11) din Constitutie, deoarece, în cazurile în care actiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, instanta civilă, sesizată de procurorul care a adoptat solutia de netrimitere în judecată, nu se pronuntă cu privire la vinovătia unei persoane sau cu privire la săvârsirea unei fapte prevăzute de legea penală, ci doar asupra veridicitătii înscrisurilor a căror desfiintare totală sau partială este cerută.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mitică Ifrim si Gheorghe Săraru în Dosarul nr. 3.580/231/2008 al Curtii de Apel Galati - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 516

din 19 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 224 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.


 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 224 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Alexandra Mihaela Apostol în Dosarul nr. 1.075/245/2010 al Judecătoriei Iasi.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.075/245/2010, Judecătoria Iasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 224 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Alexandra Mihaela Apostol în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei actiuni penale privitoare la comiterea infractiunii de vătămare corporală din culpă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, precum si prevederilor art. 6 paragraful 1 si paragraful 3 lit. a)-d) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece în faza actelor premergătoare apărătorul făptuitorului nu are dreptul să asiste la niciunul dintre actele care se efectuează până la începerea urmăririi penale, fiind lipsit de o minimă garantie a dreptului la apărare.

Judecătoria Iasi opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 224 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Acte premergătoare, care au următorul continut:

Art. 224: “În vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

De asemenea, în vederea strângerii datelor necesare organelor de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale, pot efectua acte premergătoare si lucrătorii operativi din Ministerul Administratiei si Internelor, precum si din celelalte organe de stat cu atributii în domeniul sigurantei nationale, anume desemnati în acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenintări la adresa sigurantei nationale.

Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, precum si dispozitiile art. 6 paragraful 1 si paragraful 3 lit. a)-d) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 647 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 10 iunie 2009, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 224 alin. 1 si 3 din Codul de procedură penală, statuând, între altele, că “actele premergătoare au o natură proprie, care nu poate fi identificată sau subsumată naturii precise si bine determinate a altor institutii. Asa cum rezultă din chiar denumirea lor, acestea premerg faza de urmărire penală, având un caracter de anterioritate desprins din scopul instituirii lor, si anume acela de a completa informatiile organelor de urmărire penală, de a verifica informatiile detinute si de a fundamenta convingerea organului de cercetare penală ori a procurorului cu privire la oportunitatea începerii ori neînceperii urmăririi penale. Asa fiind, aceste acte, prin continutul lor, au un caracter suigeneris, limitat însă de atingerea scopului. Abia dincolo de această granită se poate vorbi de o împingere într-un cadru extraprocesual al actelor care trebuie îndeplinite sub hegemonia garantiilor impuse de faza urmăririi penale.”

De altfel, prin Decizia nr. 141 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999, Curtea a retinut că “garantarea dreptului la apărare nu se poate asigura în afara procesului penal, înainte de începerea urmăririi penale, când făptuitorul nu are calitatea procesuală de învinuit sau inculpat. [... ] Efectuarea de către organele de urmărire penală a unor acte premergătoare, anterior începerii urmăririi penale, în vederea strângerii datelor necesare declansării procesului penal, nu reprezintă momentul începerii procesului penal si se efectuează tocmai pentru a se constata dacă sunt sau nu temeiuri pentru începerea procesului penal”. S-a mai retinut, de asemenea, că, desi, “în conformitate cu prevederile art. 224 din Codul de procedură penală, procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă, dreptul la apărare al învinuitului nu poate fi considerat ca fiind încălcat, pentru că acesta are posibilitatea de a-l combate cu alt mijloc de probă”, atunci când instanta ar întelege să-i dea eficientă.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 224 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Alexandra Mihaela Apostol în Dosarul nr. 1.075/245/2010 al Judecătoriei Iasi.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 522

din 19 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de Dănut Oros în Dosarul nr. 162/309/2009 al Tribunalului Sălaj - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 162/309/2009, Tribunalul Sălaj - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de Dănut Oros în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale în apel.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si ale art. 22 alin. (2) referitoare la interdictia de a supune vreo persoană la vreo pedeapsă sau la vreun tratament inuman sau degradant, deoarece prin aplicarea în mod direct si fără exceptie a cumulului aritmetic se ajunge la consecinte grave pentru subiect, care pot fi apreciate ca inumane. Astfel, în opinia autorului, aplicarea acestui cumul ar trebui să fie doar o posibilitate si nu o obligatie ca singură optiune. Tribunalul Sălaj - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 83 alin. 1 - Revocarea în cazul săvârsirii unei infractiuni - din Codul penal, care au următorul continut: “Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârsit din nou o infractiune, pentru care s-a pronuntat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanta revocă suspendarea conditionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicată pentru noua infractiune.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si ale art. 22 alin. (2) referitoare la interdictia de a supune vreo persoană la vreo pedeapsă sau tratament inuman sau degradant.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul exceptiei sustine contrarietatea dispozitiilor legale criticate cu prevederile constitutionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor. Cu privire la această critică, Curtea constată că numai potrivit sustinerilor orale ale apărătorului autorului s-a invocat acest temei constitutional si că trimiterea la acesta a fost făcută fără o motivare concretă. Or, simpla enuntare a unui text din Legea fundamentală ca argument în sustinerea exceptiei nu echivalează cu o veritabilă motivare, întrucât nu s-a arătat în mod concret în ce constă contrarietatea reclamată. Prin urmare, tinând seama si de dispozitiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora “Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate”, Curtea urmează ca, din această perspectivă, să respingă exceptia ca inadmisibilă.

Cât priveste sustinerea potrivit căreia dispozitiile art. 83 alin. 1 din Codul penal aduc atingere prevederilor constitutionale ale art. 22 alin. (2), Curtea constată că si aceasta este inadmisibilă, întrucât, pe lângă faptul că interdictia referitoare la aplicarea unor pedepse ori tratamente inumane sau degradante nu are nicio legătură cu textul criticat, autorul solicită în esentă modificarea acestuia în sensul eliminării obligatiei opozabile instantei de judecată de a dispune ope legis contopirea celor două pedepse. În opinia sa, aceasta ar trebui să fie doar o posibilitate si nu o dispozitie de neînlăturat, indiferent de gravitatea faptei ori de pericolul social pe care-l reprezintă infractorul. Or, potrivit art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tării, care, în acord cu dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (2), este suveran în luarea si aprecierea măsurilor de politică penală referitoare la reglementarea revocării suspendării conditionate a executării pedepsei în cazul săvârsirii unei infractiuni.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de Dănut Oros în Dosarul nr. 162/309/2009 al Tribunalului Sălaj - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 526

din 19 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 51 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Emil Balaure si Radu Constantin în Dosarul nr. 14.887/245/2008 al Tribunalului Iasi - Sectia penală si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.653D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 3.654D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 51 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Emil Balaure si Radu Constantin în Dosarul nr. 12.372/245/2008 al Tribunalului Iasi - Sectia penală.


La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozitiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.654D/2010 la Dosarul nr. 3.653D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, deoarece prin criticile formulate autorii solicită modificarea texului legal contestat.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 8 aprilie 2010, pronuntate în dosarele nr. 14.887/245/2008 si nr. 12.372/245/2008, Tribunalul Iasi - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 51 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Emil Balaure si Radu Constantin în cauze având ca obiect solutionarea unor cereri de recuzare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum si prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece procedura de solutionare a cererilor de recuzare limitează posibilitatea uzării de institutie doar în ceea ce priveste judecătorii care compun completul de judecată.

Tribunalul Iasi - Sectia penală opinează că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 51 alin. 2 si 3 - Recuzarea - din Codul de procedură penală, care au următorul continut:

Art. 51 alin. 2 si 3: “Recuzarea se formulează oral sau în scris, cu arătarea pentru fiecare persoană în parte a cazului de incompatibilitate invocat si a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzării. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată.

Nerespectarea conditiilor prevăzute în alin. 2 sau recuzarea aceleiasi persoane pentru acelasi caz de incompatibilitate si pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri anterioare de recuzare care a fost respinsă atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, care se constată de completul în fata căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum si prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 198 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2007, Curtea Constitutională a statuat că, în pofida sustinerilor autorilor exceptiei, dispozitiile legale criticate nu aduc nicio atingere liberului acces la justitie si nici dreptului părtilor la un proces echitabil. Dimpotrivă, reglementarea modului de formulare a cererilor de recuzare, realizată prin aceste texte de lege, are menirea de a asigura deplina realizare a drepturilor constitutionale invocate. Stabilind că “cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată”, precum si faptul că este inadmisibilă recuzarea aceleiasi persoane “pentru acelasi caz de incompatibilitate si pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri anterioare de recuzare”, legiuitorul a avut în vedere limitarea abuzului de drept si a posibilitătilor de tergiversare a solutionării cauzelor, în deplină concordantă cu cerintele dreptului la un proces echitabil.

De altfel, “reglementarea procedurii de solutionare a cererilor de recuzare, în ansamblu, reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celeritătii acestei proceduri, respectiv pentru solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, corespunzător cerintelor impuse de art. 21 din Legea fundamentală.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Emil Balaure si Radu Constantin în Dosarul nr. 14.887/245/2008 si înDosarul nr. 12.372/245/2008 ale Tribunalului Iasi - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 527

din 19 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 211 alin. 1 din Codul penal

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 211 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de Violeta Palade în Dosarul nr. 3.375/245/2009 al Judecătoriei Iasi.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul exceptiei, apărătorul ales Geanina Sârghe din cadrul Baroului Iasi si se constată lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul apărătorului ales al autorului exceptiei, care pune concluzii de admitere a acesteia, reiterând aspectele inserate în notele scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.375/245/2009, Judecătoria Iasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 211 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de Violeta Palade în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei actiuni penale pentru comiterea infractiunii de tâlhărie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie si art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, deoarece printr-o formulare insuficient detaliată si mult prea vagă lasă loc interpretării, aducând atingere dreptului la apărare prin consacrarea unor inegalităti între participantii la proces. Astfel, formulările “furtul urmat de întrebuintarea unor astfel de mijloace” si “prin întrebuintarea de violente” nu detaliază în mod concret si limitativ despre care anume mijloace sau violente este vorba, sens în care lasă loc arbitrariului, aducând atingere dreptului la apărare, liberului acces la justitie si principiului egalitătii în drepturi.

Judecătoria Iasi opinează că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul exceptiei solicită completarea textului legal criticat.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.


Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 211 alin. 1 - Tâlhăria din Codul penal, care au următorul continut: “Furtul săvârsit prin întrebuintare de violente sau amenintări ori prin punerea victimei în stare de inconstientă sau neputintă de a se apăra, precum si furtul urmat de întrebuintarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infractiunii ori pentru ca făptuitorul să-si asigure scăparea, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 18 ani.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie si art. 24 referitoare la Dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul exceptiei consideră neconstitutional textul legal criticat, întrucât nu uzitează o terminologie cu un înteles univoc. În acest sens arată că sintagma “furtul urmat de întrebuintarea unor astfel de mijloace” si sintagma “prin întrebuintarea de violente” nu detaliază în mod concret si limitativ despre care anume mijloace sau violente este vorba.

Or, de vreme ce infractiunea de tâlhărie presupune o deposedare a unei persoane de un bun prin amenintare sau violente, Curtea constată că întelesul notiunilor folosite este lesne dedus prin trimiterea la alte fapte penale prevăzute si pedepsite de art. 208, art. 193 si art. 180 sau art. 181 din Codul penai.

Asa fiind, analiza textului contestat nu conduce la concluzia încălcării prevederilor constitutionale invocate, ca urmare a lipsei

de claritate si previzibilitate a normei. De altfel, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că legea trebuie să îndeplinească anumite conditii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea (Hotărârea din 22 noiembrie 2005, pronuntată în Cauza S.W. Împotriva Marii Britanii sau Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronuntată în Cauza Cantoni împotriva Frantei). În acest sens, Curtea europeană a remarcat că nu poate fi considerată “lege” decât o normă enuntată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăteanului să îsi controleze conduita. Apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, fată de circumstantele spetei, consecintele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronuntată în Cauza Sissanis împotriva României). Or, prevederile de lege ce formează obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate întrunesc pe deplin aceste exigente.

Pe de altă parte, nu poate fi primită sustinerea potrivit căreia dispozitiile art. 211 alin. 1 din Codul penal aduc atingere principiului egalitătii în drepturi, deoarece acestea se aplică, în mod nediscriminatoriu, tuturor cetătenilor aflati în ipoteza normei.

Cât priveste pretinsa încălcare a dreptului la apărare, Curtea constată că si aceasta este neîntemeiată, deoarece infractiunea criticată nu împiedică cu nimic persoana interesată ca în tot cursul procesului penal, în acord cu art. 24 din Constitutie, să fie asistată de un avocat ales ori numit din oficiu acolo unde legea procesual penală impune acest lucru.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 211 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de Violeta Palade în Dosarul nr. 3.375/245/2009 al Judecătoriei Iasi.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 529

din 19 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.


Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Viorel Bubău în Dosarul nr. 5.934/320/2007 al Judecătoriei Târgu Mures.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 5.934/320/2007, Judecătoria Târgu Mures a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Viorel Bubău în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale la fond.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie si art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, deoarece permit în mod discretionar părtii vătămate să se constituie parte civilă atât în faza urmăririi penale, cât si în faza judecătii. Asa fiind, textul lezează dreptul de apărare coerentă a inculpatului în cele două faze ale procesului penal.

Judecătoria Târgu Mures opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA

 examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale

criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 15 alin. 2 - Constituirea ca parte civilă, din Codul de procedură penală, care au următorul continut: “Constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum si în fata instantei de judecată până la citirea actului de sesizare.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie si art. 24 referitoare la Dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică posibilitatea părtii vătămate de a se constitui parte civilă în procesul penal atât în prima fază, cât si în cea de-a doua până la citirea actului de sesizare, situatie care, în opinia sa, este de natură a afecta principiul egalitătii în drepturi, dreptul la un proces echitabil si dreptul la apărare.

O astfel de critică nu poate fi primită, deoarece dispozitiile legale criticate se aplică fără niciun fel de discriminare tuturor persoanelor aflate în situatii juridice identice.

De asemenea, dreptul la un proces echitabil presupune dreptul tuturor părtilor de a se prevala de garantiile procesuale specifice. Or, faptul că partea vătămată poate opta până la citirea actului de sesizare dacă se constituie sau nu parte civilă nu este de natură a afecta în vreun fel drepturile inculpatului, care poate uza nestingherit de dreptul său la apărare. Nimic nu-l opreste să conteste eventualele pretentii civile sau chiar calitatea de parte vătămată ori civilă a celui în cauză. Apărarea inculpatului se poate face indiferent de optiunea părtii vătămate de a se constitui parte civilă, cu atât mai mult cu cât, în acord cu dreptul la un proces echitabil, trebuie să existe un just echilibru între drepturile inculpatului si drepturile celorlalte părti din procesul penal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Viorel Bubău în Dosarul nr. 5.934/320/2007 al Judecătoriei Târgu Mures.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru


 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind nivelul ratei dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României valabil în luna iunie 2011

 

Având în vedere prevederile Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României si tinând seama de evolutiile macroeconomice si monetare recente,

 

Banca Natională a României hotărăste:

 

Pentru luna iunie 2011, nivelul ratei dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României este de 6,25% pe an.

 

p. Presedintele Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României,

Florin Georgescu

 

Bucuresti, 1 iunie 2011.

Nr. 18.


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.