MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 110/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 110         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 11 februarie 2011

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.489 bis din 11 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) si art. 13 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale

 

Decizia nr. 1.558 din 7 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 33 si art. 44 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Decizia nr. 1.559 din 7 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 149 si art. 1551 din Codul de procedură civilă, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei functionări a instantelor judecătoresti si parchetelor si pentru prorogarea unor termene, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 137/2008 pentru prorogarea unor termene

 

Decizia nr. 1.574 din 7 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. m) raportat la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici

 

Decizia nr. 1.575 din 7 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii

 

Decizia nr. 1.577 din 7 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Decizia nr. 1.643 din 16 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

93. - Ordin al ministrului sănătătii pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului sănătătii nr. 1.009/2010 privind acreditarea unitătilor sanitare care pot efectua activităti de bănci de tesuturi si/sau celule umane, respectiv de utilizator de tesuturi si/sau celule umane în scop terapeutic


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.489 bis

din 11 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) si art. 13 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) si art. 13 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Fruit Experience” - S.R.L. din Baia Mare în Dosarul nr. 3.993/182/2010 al Judecătoriei Baia Mare - Sectia civilă si care formează obiect al Dosarului nr. 3.267D/2010 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierea din 26 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.993/182/2010, Judecătoria Baia Mare - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) si art. 13alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Fruit Experience” - S.R.L. din Baia Mare într-un dosar având ca obiect solutionarea unei cereri privind emiterea unei ordonante de plată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în principal, că prevederile art. 2 alin. (1) din ordonanta de urgentă încalcă dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, în art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare si în art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, întrucât permite instantei de judecată să solutioneze cauza doar pe baza sustinerilor subiective ale creditoarei, fără ca debitoarea să poată administra probe în apărare. Reglementarea actiunii în anulare vine în contradictie cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât nu asigură un proces echitabil pentru toate părtile.

Cu referire la dispozitiile art. 7 alin. (1) din ordonanta de urgentă, autorul exceptiei arată că acestea împiedică exercitarea dreptului la apărare si asigurarea dreptului la un proces echitabil, deoarece solutionarea cererii creditoarei se face pe baza actelor depuse si a explicatiilor date de părti, iar emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar si executarea acestuia încalcă prevederile constitutionale privind dreptul de proprietate.

Autorul exceptiei sustine că expresia “declaratiile părtilor” prevăzută de art. 10 alin. (1) din ordonanta de urgentă este neclară, susceptibilă de îngrădirea dreptului la apărare. Se mai arată că nu se justifică limitarea mijloacelor de probă admise în cadrul acestei proceduri numai la înscrisuri. În opinia autorului exceptiei, înmânarea de îndată a ordonantei de plată echivalează cu pronuntarea judecătorului înainte de a administra orice probe.

Autorul consideră că art. 13 alin. (1), alin. (2) si alin. (5) din ordonanta de urgentă încalcă dispozitiile art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justitie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare si art. 44 alin. (1) privind dreptul la proprietate privată din Constitutie.

Se apreciază că art. 13 alin. (1) din ordonanta de urgentă nu precizează dacă cererea în anulare pe care o reglementează este sau nu o cale de atac, dacă face parte din procedura contencioasă sau dacă, dimpotrivă, face parte din procedura necontencioasă si nu indică probele care pot fi administrate; însă dacă s-ar retine că este vorba numai de probe cu înscrisuri, autorul sustine că acest fapt contravine exigentelor asigurării unui proces echitabil. De asemenea, această prevedere încalcă si principiul egalitătii în drepturi prin instituirea unui termen de atac mai scurt decât în cazul litigiilor de drept comun.

Pe de altă parte, autorul exceptiei consideră că textul art. 13 alin. (5) din actul normativ criticat permite creditorilor să ajungă în situatia în care ar putea abuza de drepturile conferite de ordonanta de urgentă, încălcând principiul dreptului la apărare si pe cel al egalitătii în drepturi.

Autorul a mai precizat că se creează o situatie inegală între debitorul din procedura somatiei de plată si pârâtul din procesele comerciale de drept comun prin faptul că se prevede o singură cale de atac.

Judecătoria Baia Mare - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1)si art. 13 alin. (1), (2), (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, prevederi care au următorul continut:

- Art. 2 alin. (1): “Prezenta ordonantă de urgentă se aplică creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.”;

- Art. 7 alin. (1): “Pentru solutionarea cererii, judecătorul dispune citarea părtilor, potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicatii si lămuriri, precum si pentru a stărui în efectuarea plătii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o întelegere a părtilor asupra modalitătilor de plată. Citatia va fi înmânată părtii cu 3 zile înaintea termenului de judecată.”;

- Art. 10 alin. (1): “în cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaratiilor părtilor, precum si a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanta emite o ordonantă de plată, în care se precizează suma si termenul de plată.”;

- Art. 13: (1) împotriva ordonantei de plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare se solutionează de către instanta competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instantă. [...]

(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă.”.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 privind liberul acces la justitie, art. 24 privind dreptul la apărare si art. 44 privind dreptul de proprietate.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

I. Exceptia de neconstitutionalitate care priveste art. 13 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 este inadmisibilă, textul criticat neavând legătură cu cauza, întrucât la momentul ridicării exceptiei de neconstitutionalitate nici măcar nu s-a emis ordonanta de plată.

Or, cererea în anulare este o cale de atac împotriva acestei ordonante, iar exceptia de neconstitutionalitate nu poate privi o eventualitate, interesul celui ce ridică exceptia trebuind să fie născut, actual si direct. În aceste conditii, această prevedere legală criticată nu îndeplineste conditia legăturii cu cauza prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. A admite că un atare text ar avea legătură cu cauza ar însemna ca în anumite faze procesuale să se poată ridica exceptii de neconstitutionalitate care să vizeze alte faze procesuale, ceea ce este inadmisibil.

II. Curtea constată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1) si art. 10 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007, Curtea s-a pronuntat în repetate rânduri, exemplu fiind Decizia nr. 700 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 22 iunie 2010, Decizia nr. 1.480 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2010, Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 1.116 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008. Cu acele prilejuri, Curtea a stabilit că “Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată asumate prin contracte comerciale si pentru stabilirea unei proceduri simplificate de solutionare a actiunilor în justitie având ca obiect asemenea obligatii. Or, potrivit art. 126 din Constitutie, competenta instantelor de judecată si procedura în fata acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanta criticată. Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicării principiului rolului activ al judecătorului, care, la solutionarea pricinilor în primă instantă, are obligatia de a încerca împăcarea părtilor. Faptul că, potrivit art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007, judecătorul citează părtile pentru explicatii si lămuriri si stăruie în efectuarea plătii sumei datorate nu înseamnă ca acesta se antepronuntă, întrucât hotărârea se va da numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonantă prevede că procedura reglementată de acest act normativ vizează exclusiv creantele certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, iar art. 10 dispune că ordonanta de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaratiilor părtilor, precum si a celorlalte probe administrate, instanta constatând că cererea este întemeiată”.

Solutia si considerentele deciziilor pronuntate sunt aplicabile si în cauza de fată, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Fruit Experience” - S.R.L. din Baia Mare în Dosarul nr. 3.993/182/2010 al Judecătoriei Baia Mare - Sectia civilă.

II. Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1) si art. 10 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.558

din 7 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 33 si art. 44 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 33 si 44 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Gheorghe Cozmuta, în calitate de presedinte al Asociatiei de proprietari “Comuna Bârgău”, în Dosarul nr. 9.916/182/2008 al Tribunalului Maramures -Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul autorului exceptiei de neconstitutionalitate, care solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în fata instantei de judecată. Depune concluzii scrise cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât critica de neconstitutionalitate priveste aplicarea si interpretarea legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 9.916/182/2008, Tribunalul Maramures - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 33 si 44 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Gheorghe Cozmuta, în calitate de presedinte al Asociatiei de proprietari “Comuna Bârgău”.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor art. 44 alin. (3) din Constitutie deoarece “datorită neclaritătii legii, se ajunge la împroprietărirea ilegală a unitătilor administrativ-teritoriale cu păsuni comunale, în detrimentul comunelor ca forme asociative de proprietate, cu prejudicierea în final a milioane de tărani români deposedati ilegal de dreptul lor de proprietate, fără o cauză de utilitate publică si dreaptă despăgubire”.

Tribunalul Maramures - Sectia civilă consideră că exceptia este neîntemeiată. În acest sens, arată că, “în măsura în care o persoană fizică sau juridică pretinde îndreptătirea sa la reconstituire asupra unor astfel de terenuri, nimic nu o împiedică să formuleze o cerere în acest sens în procedura specială prevăzută de Legea nr. 18/1991 si să-si dovedească dreptul la reconstituire, urmând ca organele abilitate să statueze asupra vocatiei sale succesorale.”

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. Arată că solutia de restituire a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul optiunii legiuitorului. În plus, critica vizează interpretarea si aplicarea legii, aspecte care excedează competentei Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, sustinerile părtii prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, îl reprezintă prevederile art. 33 si ale art. 44 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, texte de lege care au următorul continut:

- Art. 33: “ Terenurile provenite din fostele izlazuri comunale - pajisti si arabil- care s-au aflat în folosinta cooperativelor agricole de productie - trec în proprietatea privată a comunelor, oraselor sau, după caz, a municipiilor si în administrarea primăriilor, urmând a fi folosite ca păsuni comunale si pentru producerea de furaje si seminte pentru culturi furajere.”;

- Art. 44: “(1) Terenurile provenite din fostele izlazuri comunale, transmise unitătilor de stat si care, în prezent, sunt folosite ca păsuni, fânete si arabil, vor fi restituite în proprietatea comunelor, oraselor si a municipiilor, după caz, si în administrarea primăriilor, pentru a fi folosite ca păsuni comunale si pentru producerea de furaje sau seminte de culturi furajere. Fac exceptie suprafetele ocupate cu vii, pomi, seminceri furajeri, helesteie, lacuri sau cele destinate producerii de legume, fructe ori altă materie primă pentru fabricile de conserve, orezarii si câmpuri experimentale, destinate cercetării agricole, ce vor fi compensate în suprafată egală cu teren de aceeasi calitate de către societătile comerciale pe actiuni, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Nerespectarea dispozitiilor alineatului precedent duce la trecerea de drept în proprietatea comunelor, oraselor sau a municipiilor, după caz, a acestor terenuri.”

Textul constitutional considerat ca fiind încălcat este cel al art. 44 alin. (3), potrivit căruia “Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire.”

Examinând critica de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta nu priveste textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) si (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competentei instantei de contencios constitutional.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, “Sunt neconstitutionale prevederile actelor[...] care încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei”, alin. (3) al aceluiasi articol stabilind că instanta constitutională “se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]”.

Curtea Constitutională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atributiile sale cenzurarea aplicării legii de către instantele judecătoresti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, “Justitia se realizează prin înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege”.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 33 si art. 44 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Gheorghe Cozmuta, în calitate de presedinte al Asociatiei de proprietari “Comuna Bârgău”, în Dosarul nr. 9.916/182/2008 al Tribunalului Maramures - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 decembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.559

din 7 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 149 si art. 1551 din Codul de procedură civilă, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei functionări a instantelor judecătoresti si parchetelor si pentru prorogarea unor termene, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 137/2008 pentru prorogarea unor termene

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 149 si art. 1551 din Codul de procedură civilă, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei functionări a instantelor judecătoresti si parchetelor si pentru prorogarea unor termene, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 137/2008 pentru prorogarea unor termene, exceptie ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 7.287/271/2007 al Judecătoriei Oradea - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă cu privire cu privire la concluziile scrise depuse la dosar de partea Aurica Poienariu.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 aprilie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 7.287/271/2007, Judecătoria Oradea - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 149 si art. 1551 din Codul de procedură civilă, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei functionări a instantelor judecătoresti si parchetelor si pentru prorogarea unor termene, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 137/2008 pentru prorogarea unor termene, exceptie ridicată de Viorica Luca într-un proces civil de pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia, desi enumera dispozitiile constitutionale pretins încălcate, nu motivează în ce constă neconstitutionalitatea prevederilor art. 149 si art. 1551 din Codul de procedură civilă, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2006, precum si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 137/2008.

În ceea ce priveste Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 154/2007, arată că prevederile ei contravin art. 115 alin. (4) din Constitutie, deoarece interventia Guvernului nu este justificată de interesul public lezat si de caracterul anormal si excesiv al cazurilor exceptionale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, în ordinea invocării textelor de lege criticate, este următorul:

1. art. 149 si 1551 din Codul de procedură civilă, texte de lege ce au următoarea redactare:

- Art. 149: “Instanta va încuviinta stenografierea dezbaterilor, în total sau în parte, la cererea părtii. În acest caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.”;

- Art. 1551: “Când constată că desfăsurarea normală a procesului este împiedicată din vina părtii reclamante, prin neîndeplinirea obligatiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecătii, instanta poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligatii nu au fost respectate. Dispozitiile art. 1083 sunt aplicabile.

La cererea părtii, judecata va fi reluată dacă obligatiile la care se referă alin. 1 au fost îndeplinite si, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispozitiile art. 155 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.”

2. Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei functionări a instantelor judecătoresti si parchetelor si pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 30 iunie 2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 77/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009;

3. Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 21 decembrie 2007, aprobată prin Legea nr. 127/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 2 iunie 2008;

4. Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 137/2008 pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 4 noiembrie 2008, aprobată prin Legea nr. 100/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 15 aprilie 2009.

Dispozitiile constitutionale considerate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (3) si (5) - Statul român, art. 2 alin. (2) privind suveranitatea, art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind liberul acces la justitie, art. 52 alin. (3) - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 73 alin. (3) privind domeniul de reglementare al legilor organice, art. 82 alin. (2) privind validarea mandatului si depunerea jurământului de către Presedintele României si art. 115 alin. (4) si (6) privind delegarea legislativă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

I. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 149 si art. 1551 din Codul de procedură civilă, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2006, precum si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 137/2008, aceasta este nemotivată, autorul exceptiei mentionând doar în mod formal textele constitutionale pretins încălcate, fără a arăta în ce constă contradictia relevată. Se încalcă astfel dispozitiile imperative ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate”, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate a acestor prevederi de lege este inadmisibilă.

Simpla enumerare în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate a unor prevederi constitutionale pretins încălcate nu este de natură să satisfacă exigentele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. De altfel, în acest sens, Curtea s-a mai pronuntat prin numeroase decizii, cu titlu exemplificativ, retinându-se: Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, si Decizia nr. 245 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 17 martie 2009.

II. În ceea ce priveste Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 154/2007, prin care s-a dispus prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente până la data de 1 ianuarie 2009, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 127/2008, se constată că aceasta si-a încetat aplicabilitatea.

Potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, spre exemplu, Decizia nr. 703 din 5 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 12 iunie 2009, si Decizia nr. 335 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 15 mai 2007, încetarea aplicabilitătii unui act normativ atrage o solutie de inadmisibilitate în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. De altfel, încetarea aplicabilitătii unui act normativ echivalează cu încetarea efectelor sale juridice pentru situatiile care se vor naste ulterior.

Întrucât, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti ori de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, exceptia de neconstitutionalitate privind această ordonantă este inadmisibilă.


Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 149 si art. 1551 din Codul de procedură civilă, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei functionări a instantelor judecătoresti si parchetelor si pentru prorogarea unor termene, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 137/2008 pentru prorogarea unor termene, exceptie ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 7.287/271/2007 al Judecătoriei Oradea - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 decembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.574

din 7 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. m) raportat la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 94 alin. (1) lit. m) raportat la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, exceptie ridicată de Violeta Corcoveanu în Dosarul nr. 14.247/63/2008 al Tribunalului Dolj - Sectia contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.337D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul exceptiei, Violeta Corcoveanu, prin care acesta solicită acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de acordare a unui termen de judecată.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 1.338D/2010, nr. 1.374D/2010, nr. 1.569D/2010, nr. 1.673D/2010, nr. 2.917D/2010, nr. 3.686D/2010, nr. 3.787D/2010, nr. 3.956D/2010, nr. 3.957D/2010, nr. 3.971 D/2010, nr. 4.050D/2010, nr. 4.146D/2010, nr. 4.147D/2010, nr. 4.573D/2010, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Dan Emil Bozdogescu în Dosarul nr.14.352/63/2008 al Tribunalului Dolj - Sectia contencios administrativ si fiscal, de Veronica Domnisoru în Dosarul nr. 1.529/54/2008 al Curtii de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal, de Cătălin Cristea în Dosarul nr. 13.992/63/2008 al Tribunalului Dolj - Sectia contencios administrativ si fiscal, de Ligia Georgeta Croitoru în Dosarul nr. 13.981/63/2008 al Tribunalului Dolj - Sectia contencios administrativ si fiscal, de Adriana Carmen lordache în Dosarul nr. 13.994/63/2008 al Tribunalului Timis - Sectia comercială si contencios administrativ, de Horatiu Florin Stoica în Dosarul nr. 3.419/107/2010 al Curtii de Apel Alba lulia - Sectia contencios administrativ si fiscal, de Nicolae lordache în Dosarul nr. 2.937/107/2010 al Curtii de Apel Alba lulia - Sectia de contencios administrativ si fiscal, de Carmen Mariana Săseanu în Dosarul nr. 14.007/63/2008 al Tribunalului Dolj - Sectia contencios administrativ si fiscal, de Alexandru Cojocaru în Dosarul nr. 13.993/63/2008 al Tribunalului Dolj - Sectia contencios administrativ si fiscal, de Stelian Voicu în Dosarul nr. 13.979/63/2008 al Tribunalului Arges - Sectia civilă, de Horatiu Florin Stoica în Dosarul nr. 3.418/107/2010 al Tribunalului Alba - Sectia comercială si contencios administrativ, de Nicolae lordache în Dosarul nr. 2.936/107/2010 al Tribunalului Alba - Sectia comercială si contencios administrativ, de Constantin Osiacîn Dosarul nr. 14.008/63/2008 al Tribunalului Alba - Sectia comercială si contencios administrativ si de Andrei Costin Friedler Gheorghită în Dosarul nr. 13.995/63/2008 al Tribunalului Dolj - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.


Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse în Dosarul Curtii Constitutionale nr. 1.673D/2010 de către autorul exceptiei, Ligia Georgeta Croitoru, prin care acesta solicită acordarea unui termen de judecată întrucât este în imposibilitate de apărare, fiind bolnavă, si asupra cererii depuse în Dosarul nr. 3.971 D/2010 de autorul exceptiei Stelian Voicu, prin care acesta solicită acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererilor de amânare.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererile de acordare a unui termen de judecată.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public sustine că nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.338D/2010, nr. 1.374D/2010, nr. 1.569D/2010, nr. 1.673D/2010, nr. 2.917D/2010, nr. 3.686D/2010, nr. 3.787D/2010, nr. 3.956D/2010, nr. 3.957D/2010, nr. 3.971 D/2010, nr. 4.050D/2010, nr. 4.146D/2010, nr. 4.147D/2010, nr. 4.573D/2010 la Dosarul nr. 1.337D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 29 martie 2010, pronuntate în dosarele nr. 14.247/63/2008 si nr. 14.352/63/2008, prin încheierea din 3 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 13.992/63/2008, prin încheierea din 4 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 13.981/63/2008, prin încheierile din 14 septembrie 2010 pronuntate în dosarele nr. 14.007/63/2008 si nr. 13.993/63/2008, si prin încheierea din 7 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 13.995/63/2008, Tribunalul Dolj - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. m) raportat la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Violeta Corcoveanu, de Dan Emil Bozdogescu, de Cătălin Cristea, de Ligia Georgeta Croitoru, de Carmen Mariana Săseanu, de Alexandru Cojocaru si de Andrei Costin Friedler Gheorghită în cauze având ca obiect anularea deciziilor emise de Directia Generală a Finantelor Publice Dolj prin care au fost suspendate raporturile de muncă.

Prin încheierea din 20 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.529/54/2008, Curtea de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Veronica Domnisoru într-o cauză având ca obiect anularea ordinului emis de Agentia Natională de Administrare Fiscală prin care au fost suspendate raporturile de muncă.

Prin încheierea din 25 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 13.994/63/2008, Tribunalul Timis - Sectia comercială si

contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Adriana Carmen lordache într-o cauză având ca obiect anularea deciziei emise de Directia Generală a Finantelor Publice Dolj prin care au fost suspendate raporturile de muncă.

Prin încheierea din 11 august 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.419/107/2010, si prin încheierea din 1 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.937/107/2010, Curtea de Apel Alba lulia - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Horatiu Florin Stoica si de Nicolae lordache în cauze având ca obiect anularea deciziei emise de Directia Generală a Finantelor Publice Alba prin care au fost suspendate raporturile de muncă.

Prin încheierea din 11 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 13.979/63/2008, Tribunalul Arges - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 alin (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Stelian Voicu, într-o cauză având ca obiect anularea deciziei emise de Directia Generală a Finantelor Publice Dolj prin care au fost suspendate raporturile de muncă.

Prin încheierea din 17 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.418/107/2010, prin încheierea din 24 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.936/107/2010, prin încheierea din 1 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 14.008/63/2008, Tribunalul Alba - Sectia comercială si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Horatiu Florin Stoica, de Nicolae lordache si de Constantin Osiac în cauze având ca obiect anularea deciziilor emise de Directia Generală a Finantelor Publice Alba prin care au fost suspendate raporturile de muncă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece instituie deosebiri de tratament juridic între diferite categorii de functionari publici aflati în aceeasi situatie, a trimiterii în judecată. Astfel, simpla trimitere în judecată constituie motiv al suspendării din functie, deci produce consecinte juridice înainte de a se pronunta o hotărâre definitivă de condamnare, ceea ce conduce la încălcarea principiului prezumtiei de nevinovătie (principiu care, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, nu vizează în mod strict procesul penal, ci se aplică chiar si în materia sanctiunilor administrative) si a dreptului la un proces echitabil. Totodată, unii autori ai exceptiei consideră că dispozitiile de lege criticate contravin dreptului la un nivel de trai decent, cu atât mai mult cu cât au ca unică sursă de venit salariul. De asemenea, se sustine că textul de lege criticat nu se află în concordantă nici cu prevederile “Regulamentului nr. 96/2004 în materia functionarilor publici comunitari”, motiv pentru care, în baza dispozitiilor constitutionale ale art. 20 alin. (1), aplicabilitatea acestuia ar trebui să înceteze.

Tribunalul Dolj - Sectia contencios administrativ si fiscal, Curtea de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal, Tribunalul Timis - Sectia comercială si contencios administrativ, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia contencios administrativ si fiscal, Tribunalul Arges - Sectia civilă si


Tribunalul Alba - Sectia comercială si contencios administrativ consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile de lege criticate nu instituie discriminări, ci se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice. Invocă în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care au următorul cuprins: “(1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când functionarul public se află în una dintre următoarele situatii: [...] m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârsirea unei infractiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h);”.

Dispozitiile art. 54 lit. h), la care textul criticat face trimitere, prevăd următoarele: “Poate ocupa o functie publică persoana care îndeplineste următoarele conditii: [...] h) nu a fost condamnată pentru săvârsirea unei infractiuni contra umanitătii, contra statului sau contra autoritătii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni săvârsite cu intentie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei în care a intervenit reabilitarea.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăteni, ale art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 privind egalitatea în fata legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (11) privind prezumtia de nevinovătie, ale art. 41 privind munca si protectia socială a muncii si ale art. 47 privind nivelul de trai, precum si celor ale art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind prezumtia de nevinovătie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat în numeroase cazuri asupra prevederilor de lege criticate, constatând că acestea nu contravin dispozitiilor constitutionale si conventionale invocate.

Astfel, prin Decizia nr. 481 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 30 mai 2008, Curtea a retinut că măsura suspendării din functie se aplică tuturor functionarilor publici aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, si anume în cazul în care s-a pus în miscare actiunea penală pentru săvârsirea uneia dintre infractiunile contra umanitătii, contra statului sau contra autoritătii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni săvârsite cu intentie, care i-ar face incompatibili cu exercitarea functiei publice. Asa fiind, nu poate fi retinută critica de neconstitutionalitate privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constitutie referitor la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

Referitor la invocarea prevederilor art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, Curtea, prin Decizia nr. 48 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 26 martie 2003, a retinut că sanctiunea administrativă a suspendării functionarului public din functia publică pe care acesta o detine, în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, are ca finalitate protejarea autoritătii sau a institutiei publice fată de pericolul continuării activitătii ilicite si al extinderii consecintelor periculoase ale faptei penale săvârsite de către functionarul public. Or, tinând cont de natura administrativă a acestei măsuri, nu se pune problema nerespectării prezumtiei de nevinovătie, care va trebui, însă, respectată, pe tot parcursul desfăsurării întregului proces penal pornit împotriva respectivului functionar public, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Cu privire la critica referitoare la prevederile art. 41 din Constitutie privind dreptul la muncă, prin Decizia nr. 921 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 22 octombrie 2008, Curtea a retinut că aceasta este neîntemeiată, deoarece nu se poate sustine că suspendarea din functie sau suspendarea de drept a raporturilor de serviciu ale functionarilor publici în cazul trimiterii în judecată pentru săvârsirea unei infractiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 ar contraveni principiului alegerii libere a profesiei, a meseriei, a ocupatiei sau a locului de muncă, deoarece, pe de-o parte, măsura suspendării este temporară, iar pe de altă parte, este justificată de trimiterea în judecată a functionarului public pentru infractiuni de o gravitate deosebită.

Totodată, prin Decizia nr. 539 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 2 iunie 2010, Curtea constată că textele de lege criticate nu aduc atingere nici dispozitiilor art. 47 din Constitutie, observând în acest sens că, potrivit art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, dacă instanta judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din functia publică încetează, iar functionarul public respectiv îsi va relua activitatea în functia publică detinută anterior si îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

Cu privire la invocarea prevederilor “Regulamentului nr. 96/2004 în materia functionarilor publici comunitari”, prin Decizia nr. 676 din 18 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, Curtea observă că stabilirea compatibilitătii prevederilor din legislatia natională cu cele cuprinse în acte emise de institutiile Uniunii Europene nu poate fi realizată de instanta de contencios constitutional, ci revine, în cadrul operatiunii de interpretare si aplicare a legii, judecătorului învestit cu solutionarea litigiului în cursul solutionării căruia a fost ridicată exceptia de neconstitutionalitate.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate din prezenta cauză privesc, în esentă, aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 94 alin. (1) lit. m) raportat la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, exceptie ridicată de Violeta Corcoveanu în Dosarul nr. 14.247/63/2008 al Tribunalului Dolj - Sectia contencios administrativ si fiscal, de Dan Emil Bozdogescu în Dosarul nr. 14.352/63/2008 al Tribunalului Dolj - Sectia contencios administrativ si fiscal, de Veronica Domnisoru în Dosarul nr. 1.529/54/2008 al Curtii de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal, de Cătălin Cristea în Dosarul nr. 13.992/63/2008 al Tribunalului Dolj - Sectia contencios administrativ si fiscal, de Ligia Georgeta Croitoruîn Dosarul nr. 13.981/63/2008 al Tribunalului Dolj - Sectia contencios administrativ si fiscal, de Adriana Carmen lordache în Dosarul nr. 13.994/63/2008 al Tribunalului Timis - Sectia comercială si contencios administrativ, de Horatiu Florin Stoica în Dosarul nr. 3.419/107/2010 al Curtii de Apel Alba lulia - Sectia contencios administrativ si fiscal, de Nicolae lordache în Dosarul nr. 2.937/107/2010 al Curtii de Apel Alba lulia - Sectia contencios administrativ si fiscal, de Carmen Mariana Săseanu în Dosarul nr. 14.007/63/2008 al Tribunalului Dolj - Sectia contencios administrativ si fiscal, de Alexandru Cojocaruîn Dosarul nr. 13.993/63/2008 al Tribunalului Dolj - Sectia contencios administrativ si fiscal, de Stelian Voicu în Dosarul nr. 13.979/63/2008 al Tribunalului Arges - Sectia civilă, de Horatiu Florin Stoica în Dosarul nr. 3.418/107/2010 al Tribunalului Alba - Sectia comercială si contencios administrativ, de Nicolae lordache în Dosarul nr. 2.936/107/2010 al Tribunalului Alba - Sectia comercială si contencios administrativ, de Constantin Osiac în Dosarul nr. 14.008/63/2008 al Tribunalului Alba - Sectia comercială si contencios administrativ si de Andrei Costin Friedler Gheorghită în Dosarul nr. 13.995/63/2008 al Tribunalului Dolj - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 decembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.575

din 7 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Valentin Perciune în Dosarul nr. 11.918/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei de neconstitutionalitate, asistat de avocatul Cornelia Tănăsache, cu împuternicire avocatială depusă în sedintă, precum si consilierul juridic Mihai Ionescu, pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatie la dosar.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul avocatului autorului exceptiei, care solicită admiterea acesteia, deoarece prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 încalcă dispozitiile art. 115 alin. (6), art. 124 alin. (2) si art. 127 din Constitutie. În acest sens arată că atât procedura de verificare, cât si decizia de colaborare sunt luate de către Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, care este si depozitarul tuturor documentelor si informatiilor. De asemenea, arată că dezbaterile în fata Consiliului nu sunt publice si contradictorii, ceea ce contravine art. 24 din Constitutie privind dreptul la apărare.


Consilierul juridic al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 11.918/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâtul Valentin Perciune într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în constatare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece creează confuzie între functia de anchetă si functia de decizie a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, or, procesul trebuie să fie echitabil. Pe de altă parte, arată că dispozitiile de lege criticate încalcă dreptul la apărare, aspecte retinute de Curtea Constitutională si în Decizia nr. 51/2008. Totodată, arată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 este neconstitutională deoarece Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, ca autoritate administrativă autonomă, nu poate fi înfiintat decât în baza unei legi organice.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 permit cenzurarea Notei de constatare de către instanta de contencios administrativ prin formularea actiunii în constatare si prin mijloacele procedurale care guvernează procesul civil.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, astfel cum au fost modificate prin pct. 3 al articolului unic din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, lege publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: “în întelesul prezentei ordonante de urgentă, termenii si expresiile de mai jos au următoarea semnificatie: [...] b) colaborator al Securitătii - persoana care a furnizat informatii, indiferent sub ce formă, precum note si rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securitătii, prin care se denuntau activitătile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist si care au vizat îngrădirea drepturilor si libertătilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informatii cuprinse în declaratii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei si procesului, în stare de libertate, de retinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată si condamnată, nu este considerată colaborator al Securitătii, potrivit prezentei definitii, iar actele si documentele care consemnau aceste informatii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definitie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securitătii este si persoana care a înlesnit culegerea de informatii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispozitia Securitătii a locuintei sau a altui spatiu pe care îl detinea, precum si cei care, având calitatea de rezidenti ai Securitătii, coordonau activitatea informatorilor;”.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 115 alin. (6) privind adoptarea ordonantelor de urgentă, ale art. 117 alin. (3) privind înfiintarea autoritătilor administrative autonome si ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora “Justitia este unică, impartială si egală pentru toti”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor de lege criticate, prin Decizia nr. 899 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 26 august 2010, prin care a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 ca neîntemeiată. Cu acel prilej, Curtea a retinut că prevederile ordonantei permit instantei de contencios administrativ ca, în cadrul actiunii în constatare cu care a fost sesizată, să procedeze la cenzurarea “Notei de constatare” si să uzeze de toate mijloacele procedurale în cadrul procesului, pentru stabilirea adevărului.

Totodată, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, Curtea a statuat că - în conditiile în care actiunea în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii este introdusă la o instantă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, potrivit art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 - dispozitiile criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o garantie a aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constitutie si de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Astfel, procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea si dreptul la apărare, părtile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garantiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-si sustine pozitia asupra problemelor de fapt si de drept.

Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinsecă, prin aceeasi decizie, Curtea a constatat că autoritătile publice din


România sunt de natură constitutională sau extraconstitutională, în functie de fundamentarea existentei lor legale. Asa fiind, pe lângă autoritătile administrative autonome definite expres de Constitutie - Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Curtea de Conturi, Consiliul Suprem de Apărare a Tării si Consiliul Economic si Social, există si alte autorităti a căror legitimitate izvorăste din lege. Aceasta nu înseamnă însă că înfiintarea, organizarea si functionarea lor ar fi lipsite de fundament constitutional, ci, dimpotrivă, ele îsi întemeiază existenta pe dispozitiile art. 116 alin. (2) si art. 117 alin. (3) din Legea fundamentală.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate din prezenta cauză privesc, în esentă, aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.Ad) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Valentin Perciune în Dosarul nr. 11.918/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 decembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.577

din 7 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, exceptie ridicată de Remus Tudor în Dosarul nr. 228/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 228/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Remus Tudor într-o cauză privind solutionarea unei actiuni în pretentii.


În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 sunt neconstitutionale, deoarece instanta de judecată Ie-a interpretat cu “rea-vointă”, ignorând probele depuse la dosar si respingând cererea de acordare a ajutorului public judiciar.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prin reglementarea acordării ajutorului public judiciar s-a dat eficientă tocmai accesului liber la justitie al persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său, dar care nu poate suporta costurile unei actiuni judiciare. Reglementarea unor modalităti si conditii în care se face acordarea ajutorului public judiciar nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justitie sau a dreptului la un proces echitabil, ci o expresie a libertătii legiuitorului de a reglementa cadrul exercitării acestui drept fundamental.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008.

Autorul exceptiei consideră că aceste dispozitii încalcă dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 din Constitutie si de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor de lege criticate, respingând exceptia de neconstitutionalitate a acestora, un exemplu în acest sens fiind Decizia nr. 1.098 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010.

Cu acel prilej, Curtea a statuat că stabilirea unor limite si conditii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonantă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor si a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de sustinere din partea statului si l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justitie.

Totodată, potrivit art. 15 din actul normativ criticat, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face “cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii”, iar cererea de reexaminare se solutionează în camera de consiliu “de un alt complet”. Prin urmare, Curtea constată că sunt îndeplinite toate cerintele dreptului la un proces echitabil si la solutionarea cauzei - a cererii de ajutor public judiciar - într-un termen rezonabil si de către o instantă independentă si impartială.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate din prezenta cauză privesc, în esentă, aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Cu privire la celelalte sustineri ale autorului exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că acestea nu pot fi primite, întrucât, în realitate, autorul exceptiei critică solutia instantei de judecată de a-i respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar, ceea ce nu intră în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, aceasta nefiind instantă de control judiciar.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, exceptie ridicată de Remus Tudor în Dosarul nr. 228/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 decembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.643

din 16 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Victor Belcin în Dosarul nr. 7.624/233/2008 al Judecătoriei Galati.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 3 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 7.624/233/2008, Judecătoria Galati a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Victor Belcin cu ocazia solutionării plângerii împotriva unor acte ale procurorului de netrimitere în judecată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală încalcă dispozitiile constitutionale privind garantarea valorilor supreme ale statului de drept, egalitatea în fata legii si a autoritătilor publice, dreptul la un proces echitabil si dreptul la apărare, întrucât judecătorul verifică rezolutia sau ordonanta atacată doar pe baza lucrărilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi prezentate, fără posibilitatea administrării altor probe, si anume expertiză tehnică.

Judecătoria Galati apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere dispozitiilor din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curtii Constitutionale nr. 982/2007 si nr. 1.277/2008.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: “Judecătorul, solutionând plângerea, verifică rezolutia sau ordonanta atacată, pe baza lucrărilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi prezentate.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind garantarea valorilor supreme ale statului de drept, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi si ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, precum si a prevederilor art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil si ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate si în prezenta cauză si fată de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 770 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, retinând că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezolutiei sau al ordonantei procurorului, atacate sub aspectul legalitătii acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea solutionării plângerii, instanta să verifice, pe baza lucrărilor si a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonantei sau a rezolutiei de netrimitere în judecată atacate, dacă această solutie a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozitiilor legale. Cu aceeasi ocazie, Curtea a statuat că dispozitiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfintit de prevederile constitutionale si de reglementările internationale, petentul având deplina libertate de a demonstra în fata instantei de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările si materialul din dosarul cauzei, precum si posibilitatea prezentării unor probe suplimentare fată de cele deja administrate, respectiv “înscrisuri noi”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntată de Curte prin decizia mai sus mentionată, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru aceleasi motive arătate mai sus, Curtea nu poate retine nici încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) si art. 24 alin. (1) din Constitutie si ale art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Victor Belcin în Dosarul nr. 7.624/233/2008 al Judecătoriei Galati.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 decembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

 

ORDIN

pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului sănătătii nr. 1.009/2010 privind acreditarea unitătilor sanitare care pot efectua activităti de bănci de tesuturi si/sau celule umane, respectiv de utilizator de tesuturi si/sau celule umane în scop terapeutic

 

Având în vedere prevederile Ordonantei Guvernului nr. 79/2004 pentru înfiintarea Agentiei Nationale de Transplant, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 588/2004, cu modificările si completările ulterioare, si ale titlului VI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare, si Adresa nr. 5 din 4 ianuarie 2011 a Agentiei Nationale de Transplant,

văzând Referatul de aprobare al Directiei asistentă medicală nr. Cs.A. 1.236 din 9 februarie 2011, în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul sănătătii emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului sănătătii nr. 1.009/2010 privind acreditarea unitătilor sanitare care pot efectua activităti de bănci de tesuturi si/sau celule umane, respectiv de utilizator de tesuturi si/sau celule umane în scop terapeutic, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 13 iulie 2010, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. După articolul 2 se introduce un nou articol, articolul 21, cu următorul cuprins:

“Art. 21. - Se acreditează pentru activitatea de utilizator de tesuturi:

- Societatea Comercială «Segito Medsystem Varad» - S.R.L. Oradea pentru transplant de cornee.”


2. La articolul 3, după alineatul (21) se introduce alineatul (22), cu următorul cuprins:

“(22) Acreditarea unitătii sanitare prevăzute la art. 21 este valabilă maximum 2 ani de la data intrării în vigoare a dispozitiilor prezentului ordin.”

3. La articolul 3, alineatul (3) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(3) Valabilitatea acreditării încetează înainte de termenul prevăzut la alin. (1), (2), (21) si (22) dacă, drept urmare a inspectiilor efectuate de Agentia Natională de Transplant împreună cu autoritatea natională competentă în domeniul securitătii sanitare a produselor de origine umană pentru utilizare terapeutică, în conditiile legii, se constată că unitatea sanitară respectivă nu respectă prevederile legale în vigoare.”

Art. II. - Directiile de specialitate din Ministerul Sănătătii, Agentia Natională de Transplant, precum si Societatea Comercială “Segito Medsystem Varad” - S.R.L. Oradea vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii,

Cseke Attila

 

Bucuresti, 9 februarie 2011.

Nr. 93.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.