MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 925/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 925         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 27 decembrie 2011

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

300. - Lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, precum si pentru modificarea art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

 

992. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, precum si pentru modificarea art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.197 din 20 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 alin. (1) si (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

111. - Ordonantă de urgentă privind comunicatiile electronice

 

1.242. - Hotărâre pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitătii si sănătătii în muncă nr. 319/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

Decizia nr. 29 din 12 decembrie 2011


 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, precum si pentru modificarea art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Articolul 52 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 52. - (1) Promovarea în functia de judecător la Înalta Curte de Casatie si Justitie se face numai prin concurs organizat ori de câte ori este necesar, în limita posturilor vacante, de către Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul National al Magistraturii.

(2) Data, locul, modul de desfăsurare a concursului si posturile vacante pentru care se organizează concurs se comunică tuturor judecătorilor si procurorilor prin curtile de apel, prin parchetele de pe lângă curtile de apel si prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie si se publică pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii, a Institutului National al Magistraturii, a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, precum si în trei cotidiene centrale, cu cel putin 60 de zile înainte de data stabilită pentru concurs.

(3) Pot participa la concursul de promovare în functia de judecător la Înalta Curte de Casatie si Justitie judecătorii si procurorii care au îndeplinit efectiv, cei putin 5 ani, functia de judecător la curtea de apel sau de procuror la parchetul de pe lângă curtea de apel ori la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, au obtinut calificativul “foarte bine” la ultimele 3 evaluări, nu au fost niciodată sanctionati disciplinar si au o vechime în functia de judecător sau procuror de cel putin 15 ani.

(4) Dispozitiile art. 48 alin. (10)-(12) se aplică în mod corespunzător.

(5) Consiliul Superior al Magistraturii verifică îndeplinirea conditiilor prevăzute de prezentul articol.”

2. După articolul 52 se introduc sapte noi articole, articolele 521-527, cu următorul cuprins:

“Art. 521. - (1) Cererile de înscriere la concursul de promovare în functia de judecător la Înalta Curte de Casatie si Justitie cuprind precizarea sectiei pentru care se depune candidatura.

(2) Concursul de promovare în functia de judecător la Înalta Curte de Casatie si Justitie constă în:

a) o probă având ca obiect evaluarea hotărârilor judecătoresti redactate, în cazul judecătorilor, sau a actelor întocmite în faza de urmărire penală ori în faza judecătii, în cazul procurorilor;

b) un interviu sustinut în fata Plenului Consiliului Superior al Magistraturii;

c) probe scrise, cu caracter teoretic si practic.

(3) Comisiile de concurs sunt numite prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii si corespund sectiilor Înaltei Curti de Casatie si Justitie pentru care au fost depuse candidaturi.

(4) Comisiile de concurs sunt alcătuite din:

a) câte un judecător de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, propus de Înalta Curte de Casatie si Justitie;

b) câte un profesor universitar de la o facultate de drept, care are încheiat un contract de muncă pe durată nedeterminată cu o universitate de cercetare avansată si educatie, astfel cum aceasta este clasificată pe baza evaluării prevăzute la art. 193 alin. (4) lit. c) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, cu modificările si completările ulterioare, propus de Institutul National al Magistraturii;

c) câte un formator al Institutului National al Magistraturii, având cel putin gradul de judecător de curte de apel, propus de Institutul National al Magistraturii;

d) câte un profesor de logică, propus de Institutul National al Magistraturii.

(5) Membrii comisiilor prevăzute la alin. (3) nu pot avea apartenentă politică la data formării comisiilor.

(6) în cadrul probei prevăzute la alin. (2) lit. a), din comisiile de concurs fac parte si:

a) câte un avocat, cu înaltă reputatie profesională si morală, propus de Uniunea Natională a Barourilor din România;

b) câte un psiholog, propus de Colegiul Psihologilor din România.

(7) Nu pot fi membri ai comisiilor prevăzute la alin. (3) persoanele care au sotul sau sotia, rude ori afini până la gradul al patrulea inclusiv, în rândul candidatilor.

Art. 522. - (1) în cadrul probei prevăzute la art. 521 alin. (2) lit. a), la cererea comisiilor de concurs, Consiliul Superior al Magistraturii va solicita, prin intermediul curtilor de apel sau, după caz, al parchetelor de pe lângă curtile de apel ori al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, hotărâri judecătoresti sau, după caz, acte ale procurorului, întocmite de candidati, din ultimii 10 ani de activitate, precum si celelalte date necesare evaluării potrivit prezentei legi.

(2) Orice persoană poate transmite comisiilor de concurs acte de natura celor prevăzute la alin. (1), întocmite de candidati, care pot fi analizate în cadrul probei eliminatorii.

(3) Cererile de înscriere la concurs se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii si a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, însotite de un anunt prin care se aduce la cunostinta publică posibilitatea oricărei persoane de a transmite comisiilor de concurs acte de natura celor prevăzute la alin. (1), întocmite de candidati, precum si termenul în care acestea pot fi transmise.

(4) Actele prevăzute la alin. (1) se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea dispozitiilor legale privind protejarea datelor cu caracter personal, pentru a fi supuse dezbaterii publice pentru o perioadă de 30 de zile de la publicare. Sesizările sau observatiile primite din partea opiniei publice pot fi avute în vedere la evaluare de către comisiile de concurs.


Art. 523. - (1) Pentru candidatii judecători, evaluarea prevăzută la art. 522 are ca obiect:

a) verificarea capacitătii de analiză si sinteză;

b) verificarea coerentei în exprimare;

c) verificarea argumentatiei din punctul de vedere al claritătii si logicii;

d) încuviintarea sau înlăturarea argumentată a cererilor părtilor prin raportare la probe, principii si reguli de drept;

e) argumentarea coerentă si corectă din punctul de vedere al logicii juridice;

f) evitarea expunerii si detalierii aspectelor nerelevante în motivare;

g) redactarea dispozitivului într-o formă clară, concisă, aptă de a fi pusă în executare;

h) analiza si interpretarea probelor administrate;

i) exemplificarea modului în care au fost aplicate jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, atunci când e cazul;

j) verificarea respectării termenelor rezonabile de solutionare a cauzelor si de redactare a hotărârilor.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător si în cazul evaluării candidatilor procurori prevăzute la art. 522.

(3) în cadrul procedurii de evaluare, comisiile de concurs pot solicita candidatilor explicatii cu privire la orice aspect supus evaluării.

Art. 524. - (1) în cadrul probei interviului, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii evaluează aspecte referitoare la conduita, deontologia si integritatea candidatilor.

(2) La sedinta Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în care se sustine interviul va participa, cu rol consultativ, si un psiholog desemnat de plen, la propunerea Colegiul Psihologilor din România, care va putea adresa întrebări candidatilor, în scopul evaluării motivatiei si competentelor umane si sociale ale acestora.

Art. 525. - (1) Punctajul maxim ce poate fi atribuit la probele prevăzute la art. 521 alin. (2) lit. a) si b) este de 100 de puncte, distribuite astfel:

a) 75 de puncte pentru proba prevăzută la art. 521 alin. (2) lit. a);

b) 25 de puncte pentru proba prevăzută la art. 521 alin. (2) lit. b).

(2) Punctajul minim pentru a fi declarat admis în vederea sustinerii probelor scrise este de 80 de puncte. Modul de acordare a punctajului în cadrul acestor probe se stabileste prin regulamentul prevăzut la art. 527 alin. (2).

Art. 526.  (1) Probele scrise prevăzute la art. 521 alin. (2) lit. c) constau în:

a) în functie de specializare, una dintre următoarele grupe de materii:

(i) drept civil, dreptul familiei si drept international privat;

(ii) drept penal;

(iii) drept administrativ, drept financiar si fiscal si dreptul muncii;

b) jurisprudenta Înaltei Curti de Casatie si Justitie si jurisprudenta Curtii Constitutionale;

c) jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene;

d) procedura civilă sau procedura penală, în functie de specializarea judecătorului ori procurorului.

(2) Pentru a fi declarat admis la concurs, candidatul trebuie să obtină la probele scrise media minimă 8 (opt), cu conditia ca la fiecare probă scrisă să fie obtinută nota minimă 7 (sapte).

Art. 527. - (1) în termen de cel mult 15 zile de la comunicarea rezultatelor concursului de promovare în functia de judecător la Înalta Curte de Casatie si Justitie, Consiliul Superior al Magistraturii dispune, prin hotărâre, promovarea candidatilor declarati admisi.

(2) Procedura de desfăsurare a concursului de promovare în functia de judecător la Înalta Curte de Casatie si Justitie, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor se stabilesc prin regulament aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii, în conformitate cu prezenta lege, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

3. La articolul 57, după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alin. (81), cu următorul cuprins:

“(81) în interesul serviciului, magistratii-asistenti pot fi delegati, cu acordul scris al acestora, în functiile de prim-magistrat-asistent sau magistrat-asistent-sef de către presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie, pe o perioadă de cel mult 6 luni. Delegarea magistratilor-asistenti poate fi prelungită, cu acordul scris al acestora, cel mult încă 6 luni. Pe perioada delegării, magistratii-asistenti beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru functia în care sunt delegati.”

4. La articolul 67, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 67. - (1) Prim-magistratul-asistent este promovat dintre magistratii-asistenti sefi cu o vechime de cel putin 2 ani în această functie.”

Art. II. - La articolul 29 alineatul (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările si completările ulterioare, litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,b) propune Consiliului Superior al Magistraturii judecătorii care vor face parte din comisiile de concurs pentru promovarea în functia de judecător la Înalta Curte de Casatie si Justitie;”.

Art. III. - În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Consiliul Superior al Magistraturii va aproba regulamentul prevăzut la art. 527 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta lege.

 

Această lege a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constitutia României, republicată, în urma angajării răspunderii Guvernului în fata Camerei Deputatilor si a Senatului, în sedinta comună din data de 15 decembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

VASILE BLAGA

 

Bucuresti, 23 decembrie 2011.

Nr. 300.


PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, precum si pentru modificarea art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, precum si pentru modificarea art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 22 decembrie 2011.

Nr. 992.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.197

din 20 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 alin. (1) si (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 alin. (1) si (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Trans Spedition Company” - S.R.L. din Pitesti în Dosarul nr. 1.736/1.259/2009 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.888D/2010.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 7 din 9 ianuarie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 8 septembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.736/1.259/2009, Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 alin. (1) si (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială “Trans Spedition Company” - S.R.L. din Pitesti într-o cauză având ca obiect recursul formulat de un creditor împotriva sentintei prin care judecătorul-sindic a dispus închiderea procedurii generale de insolventă fată de debitor -


autor al exceptiei de neconstitutionalitate si revocarea sentintei de deschidere a procedurii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat care conferă unui creditor - autoritate publică posibilitatea de a beneficia de recunoasterea pretentiilor sale fără niciun fel evaluare judiciară a creantei pretinse este de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil si principiului egalitătii de tratament în cadrul exercitării actului de justitie. De asemenea, autoritatea publică, fără a fi cenzurată, poate produce o diminuare a patrimoniului debitorului aflat în procedura specială prevăzută de Legea nr. 85/2006.

Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată. Scopul dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu este acela de a crea un regim privilegiat creantelor bugetare ori autoritătilor publice, în general, în raport cu alti creditori, ci recunoasterea puterii unui titlu executoriu, în sensul că “o creantă cuprinsă prin acesta nu mai poate fi reevaluată ori cenzurată în vreun fel”. Dispozitiile criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil si nici dreptul de proprietate privată al debitorului, întrucât înscrierea în masa credală se face “doar în scopul acoperirii unor creante legale, iar nu în vederea diminuării patrimoniului social fără ratiune juridică si în prejudiciul debitorului aflat în situatia specială de insolventă”.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă prevederile art. 66 alin. (1) si (2) din Legea nr. 85/2006 privind

procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările si completările ulterioare, prevederi care au următorul continut: “(1) Toate creantele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu exceptia creantelor constatate prin titluri executorii.

(2) Nu sunt supuse acestei proceduri creantele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată si în art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt considerate a fi nesocotite si prevederile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 7 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 1 februarie 2007, respingând criticile de neconstitutionalitate formulate. Cu acel prilej, Curtea a retinut că regimul juridic diferentiat instituit de legiuitor prin reglementarea criticată nu este arbitrar si deci discriminatoriu, ci, dimpotrivă, în considerarea ratiunilor expuse, este aplicabil tuturor persoanelor prevăzute indirect prin ipoteza normei, respectiv tuturor creditorilor ale căror creante sunt constatate prin titluri executorii. Mai mult, în ceea ce priveste creantele bugetare, legiuitorul a conditionat exceptarea lor de la procedura verificării de împrejurarea ca titlul executoriu să nu fi fost contestat, în fata organelor competente, în termenele prevăzute de legi speciale. Or, această conditie reprezintă o garantie suplimentară pentru debitor împotriva unor eventuale abuzuri, iar nu, asa cum pretinde autorul exceptiei, un privilegiu acordat autoritătilor publice.

Referitor la încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1), (2) si (3), Curtea retine că o atare critică este lipsită de temei, în măsura în care creantele trecute de administratorul judiciar sau lichidator în tabelul preliminar de creante, inclusiv cele constatate prin titluri executorii, pot face obiectul unei contestatii în justitie, formulate de oricare persoană interesată.

Considerentele retinute în decizia mentionată sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei acesteia.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 alin. (1) si (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Trans Spedition Company” - S.R.L. din Pitesti în Dosarul nr. 1.736/1.259/2009 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Mihaela Senia Costinescu


 

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

privind comunicatiile electronice

 

Având în vedere Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la retelele de comunicatii electronice si la infrastructura asociată, precum si interconectarea acestora (Directiva privind accesul),

având în vedere Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea retelelor si serviciilor de comunicatii electronice (Directiva privind autorizarea),

având în vedere Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru retelele si serviciile de comunicatii electronice (Directiva-cadru),

având în vedere Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile electronice de comunicatii (Directiva privind serviciul universal),

având în vedere modificările survenite asupra textului directivelor indicate mai sus ca urmare a adoptării Directivei 2009/136/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile de comunicatii electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale si protejarea confidentialitătii în sectorul comunicatiilor publice si a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritătile nationale însărcinate să asigure aplicarea legislatiei în materie de protectie a consumatorului, respectiv a Directivei 2009/140/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru retelele si serviciile de comunicatii electronice, 2002/19/CE privind accesul la retelele de comunicatii electronice si la infrastructura asociată, precum si interconectarea acestora si 2002/20/CE privind autorizarea retelelor si serviciilor de comunicatii electronice,

având în vedere Directiva 97/7/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 20 mai 1997 privind protectia consumatorilor cu privire la contractele la distantă,

tinând cont de faptul că obligatia României, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, de a asigura transpunerea Directivei 2009/140/CE si a Directivei 2009/136/CE în legislatia natională până cel târziu la data de 25 mai 2011 nu a fost dusă la îndeplinire,

întrucât, ca urmare a nerespectării termenului de transpunere a Directivei 2009/140/CE si a Directivei 2009/136/CE, Comisia Europeană a declansat proceduri prealabile actiunii în constatarea neîndeplinirii obligatiilor în temeiul art. 258 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, România primind din partea Comisiei Europene în data de 18 iulie 2011 Notificarea de punere în întârziere în cauzele nr. 2011/0939, respectiv nr. 2011/0940,

întrucât în data de 24 noiembrie 2011 Comisia Europeană a emis avizul motivat în cauzele mentionate, ultima etapă precontencioasă a actiunii în constatarea neîndeplinirii obligatiilor, stabilind în acest sens data de 25 ianuarie 2012 ca termen de conformare si de comunicare a măsurilor de transpunere a acestor directive, înainte de a sesiza Curtea de Justitie a Uniunii Europene,

tinând cont de faptul că o întârziere suplimentară în ceea ce priveste respectarea obligatiei de comunicare a măsurilor de transpunere poate atrage înaintarea la Curtea de Justitie a Uniunii Europene de către Comisia Europeană împotriva României a actiunii în constatarea neîndeplinirii obligatiilor, în temeiul art. 258 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene,

tinând seamă de faptul că Directiva 2009/140/CE si Directiva 2009/136/CE au prevăzut drepturi în favoarea utilizatorilor finali într-un mod suficient de concret si de detaliat astfel încât prin neasigurarea efectivitătii unor astfel de drepturi, consecintă a netranspunerii în termen a directivelor indicate, se afectează îndeosebi în mod direct interesele utilizatorilor finali de servicii de comunicatii electronice,

tinând cont de faptul că, potrivit art. 260 alin. (2) si (3) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, răspunderea României pentru încălcarea obligatiilor de a transpune Directiva 2009/140/CE si Directiva 2009/136/CE se poate concretiza atât în plata unei sume forfetare, cât si a unor penalităti cu titlu cominatoriu care se vor calcula de la termenul de conformare stabilit în avizul motivat,

având în vedere faptul că prin Comunicarea Comisiei Europene SEC (2011) 1.024 din 1 septembrie 2011 a fost stabilită pentru România suma minimă forfetară de 1.710.000 euro, iar valoarea factorului national “n” pentru calcularea penalitătilor cominatorii este de 3,29, penalitătile putând fi cuprinse între, aproximativ, 2.000-130.000 euro/zi de întârziere, ceea ce, tinând seama de întârzierea semnificativă a transpunerii Directivei 2009/140/CE si a Directivei 2009/136/CE, ar putea avea un impact important asupra bugetului de stat,

luând în considerare faptul că aceste elemente vizează interesul public, constituind situatii de urgentă si extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - (1) Prezenta ordonantă de urgentă are ca obiect: a) stabilirea cadrului general de reglementare a activitătilor privind retelele si serviciile de comunicatii electronice, a regimului autorizării acestor activităti, precum si a măsurilor

destinate promovării concurentei pe piata retelelor si serviciilor de comunicatii electronice;

b) stabilirea cadrului de reglementare a relatiilor dintre operatori, dintre furnizorii de servicii de comunicatii electronice si dintre operatori si furnizorii de servicii de comunicatii electronice în ceea ce priveste accesul la retelele publice de comunicatii electronice si la facilitătile si serviciile asociate;


c) stabilirea drepturilor si obligatiilor operatorilor si ale persoanelor care solicită interconectarea sau accesul la retelele instalate, operate, controlate sau puse la dispozitie de către acestia sau la facilitătile ori serviciile asociate acestor retele;

d) stabilirea cadrului de reglementare a relatiilor dintre furnizorii de retele si servicii de comunicatii electronice, pe de o parte, si utilizatorii finali, pe de altă parte;

e) asigurarea dreptului utilizatorilor finali de a avea acces la serviciile incluse în sfera serviciului universal.

(2) Prezenta ordonantă de urgentă reglementează, în principal:

a) drepturile si obligatiile furnizorilor de retele si de servicii de comunicatii electronice;

b) regimul resurselor limitate;

c) drepturile utilizatorilor finali;

d) serviciul universal;

e) obligatiile furnizorilor de retele si servicii de comunicatii electronice cu putere semnificativă pe piată.

Art. 2. - În exercitarea atributiilor prevăzute de prezenta ordonantă de urgentă, Autoritatea Natională pentru Administrare si Reglementare în Comunicatii, denumită în continuare ANCOM sau autoritatea de reglementare, realizează obiectivele prevăzute în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiintarea Autoritătii Nationale pentru Administrare si Reglementare în Comunicatii, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

Art. 3. - (1) Dispozitiile prezentei ordonante de urgentă nu se aplică în cazul furnizării retelelor si serviciilor de comunicatii electronice de către institutiile sau autoritătile publice din cadrul sistemului national de apărare, ordine publică si sigurantă natională, potrivit competentelor legale acordate în acest scop, precum si retelelor si serviciilor de comunicatii electronice destinate reprezentantelor diplomatice ale României în străinătate, care se realizează pe baza unor reglementări speciale.

(2) Furnizarea unor retele publice de comunicatii electronice sau servicii de comunicatii electronice destinate publicului către institutiile sau autoritătile publice din cadrul sistemului national de apărare, ordine publică si sigurantă natională, în calitate de utilizatori finali, se realizează în conditiile prezentei ordonante de urgentă.

Art. 4. - (1) în întelesul prezentei ordonante de urgentă, următorii termeni se definesc astfel:

1. autorizare generală - cadrul juridic ce stabileste drepturile privind furnizarea de retele si servicii de comunicatii electronice, precum si obligatiile specifice în domeniul comunicatiilor electronice, în conditii ce se pot aplica tuturor sau anumitor categorii de retele ori servicii de comunicatii electronice;

2. utilizator - orice persoană fizică sau juridică care utilizează ori solicită un serviciu de comunicatii electronice destinat publicului;

3. abonat - orice persoană fizică sau juridică care a încheiat un contract pentru furnizarea unor servicii de comunicatii electronice destinate publicului oferite de un furnizor de astfel de servicii, indiferent dacă plata se realizează în avans ori ulterior furnizării serviciilor;

4. utilizator final - orice utilizator care nu furnizează retele publice de comunicatii electronice sau servicii de comunicatii electronice destinate publicului;

5. consumator- orice persoană fizică care utilizează sau solicită un serviciu de comunicatii electronice destinat publicului în alte scopuri decât cele ale activitătii sale comerciale ori profesionale;

6. retea de comunicatii electronice - sistemele de transmisie si, acolo unde este cazul, echipamentele de comutare sau rutare si alte resurse, inclusiv elementele de retea care nu sunt active, care permit transportul semnalelor prin cablu, prin unde radio, prin mijloace optice ori alte mijloace electromagnetice, incluzând retelele de comunicatii electronice prin satelit, retelele terestre fixe, cu comutare de circuite si cu comutare de pachete, inclusiv internet, si mobile, retelele electrice, în măsura în care sunt utilizate pentru transmiterea de semnale, retelele utilizate pentru transmisia serviciilor de programe audiovizuale si retelele de televiziune prin cablu, indiferent de tipul de informatie transmisă;

7. furnizarea unei retele de comunicatii electronice - instalarea, operarea, controlul sau punerea la dispozitie a unei retele de comunicatii electronice;

8. furnizor de retele de comunicatii electronice - o persoană a cărei activitate constă, în tot sau în parte, în furnizarea unei retele de comunicatii electronice în conditiile regimului de autorizare generală;

9. serviciu de comunicatii electronice - un serviciu, furnizat, de regulă, contra cost, care constă, în întregime sau în principal, în transmiterea semnalelor prin retelele de comunicatii electronice, incluzând serviciile de telecomunicatii si pe cele prin retelele utilizate pentru transmisia serviciilor de programe audiovizuale, dar fără a include serviciile prin care se furnizează continutul informatiei transmise prin intermediul retelelor ori serviciilor de comunicatii electronice sau se exercită controlul editorial asupra acestui continut; de asemenea, nu se includ serviciile societătii informationale, definite la art. 1 pct. 1 din Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic, republicată, care nu constau, în întregime sau în principal, în transmiterea semnalelor prin retelele de comunicatii electronice;

10. retea publică de comunicatii electronice - o retea de comunicatii electronice care este utilizată, în întregime sau în principal, pentru furnizarea de servicii de comunicatii electronice destinate publicului;

11. interferentă - efectul unei energii nedorite care apare la receptia într-o retea de comunicatii electronice ce utilizează spectrul radio, energie cauzată de o emisie sau de un fenomen de radiatie ori de inductie, care se manifestă prin orice fel de degradare a performantelor retelei si care poate conduce la interpretarea eronată a informatiilor sau la pierderea acestora, informatii care ar fi putut fi obtinute în absenta unei asemenea energii nedorite;

12. interferentă prejudiciabilă - interferenta care periclitează ori produce o degradare substantială a parametrilor de functionare a unui serviciu de radionavigatie sau a altor servicii de radiocomunicatii, inclusiv a celor destinate sigurantei vietii ori care, în orice mod, afectează, obstructionează sau întrerupe în mod grav si repetat un serviciu de radiocomunicatii, care operează în conformitate cu dispozitiile legale internationale, ale Uniunii Europene ori cele nationale;

13. interferentă admisibilă - interferenta observată ori calculată care corespunde criteriilor prevăzute în dispozitiile legale internationale, ale Uniunii Europene sau cele nationale;

14. atribuirea unei benzi de frecvente - desemnarea unei anumite benzi de frecvente din cadrul Tabelului national de atribuire a benzilor de frecvente radio, denumit în continuare TNABF, în scopul utilizării acesteia de către unul sau mai multe servicii de radiocomunicatii terestre ori spatiale sau de către serviciul de radioastronomie, în conditii determinate;

15. alocarea unei frecvente sau a unui canal radio - nominalizarea utilizatorului sau a categoriei de utilizatori ai unei frecvente ori ai unui canal radio, într-o anumită arie geografică si în conditii determinate;

16. asignarea unei frecvente sau a unui canal radio - autorizarea unei statii de radiocomunicatii în vederea utilizării unei frecvente sau a unui canal radio în conditii determinate;

17. spectru de frecvente radio/spectru radio - portiunea din spectrul electromagnetic care cuprinde undele radio ale căror frecvente sunt situate între 9 kHz si 3.000 GHz;


18. frecvente radio cu utilizare neguvernamentală - frecvente radio destinate, conform TNABF, exclusiv utilizării în scopul furnizării de retele si servicii de comunicatii electronice în sensul prevederilor prezentei ordonante de urgentă;

19. frecvente radio cu utilizare guvernamentală - frecvente radio destinate, conform TNABF, exclusiv utilizării în interes guvernamental de către institutiile competente din cadrul sistemului national de apărare, ordine publică si sigurantă natională;

20. frecvente radio în partaj neguvernamental/ guvernamental - frecvente radio destinate, conform TNABF, utilizării în comun, partajate, atât de către utilizatori neguvernamentali, cât si de către utilizatori guvernamentali;

21. radiocomunicatii- comunicatii electronice realizate prin intermediul spectrului de frecvente radio;

22. serviciu de radiocomunicatii - serviciu de comunicatii electronice realizat exclusiv prin intermediul frecventelor radio;

23. piată transnatională - piată identificată de Comisia Europeană, care acoperă teritoriul Uniunii Europene sau o parte substantială a acestuia, dar mai mult decât teritoriul unui stat membru;

24. facilităti asociate - acele servicii asociate, infrastructuri fizice ori alte facilităti sau elemente asociate unei retele de comunicatii electronice ori unui serviciu de comunicatii electronice, care permit sau sustin furnizarea de servicii prin intermediul retelei respective ori al serviciului respectiv sau au un astfel de potential; includ, printre altele, clădirile si accesul în clădiri, cablajele din clădiri, antenele, turnurile si alte constructii-suport, canalizatia, conductele, pilonii, gurile de vizitare si cabinetele;

25. servicii asociate - acele servicii asociate unei retele de comunicatii electronice sau unui serviciu de comunicatii electronice care permit ori sustin furnizarea serviciilor prin intermediul retelei respective sau al serviciului respectiv ori au un astfel de potential si care includ, printre altele, conversia numerelor sau sistemele cu o functie echivalentă, sistemele de acces conditionat, ghidurile electronice de programe si serviciile de localizare, identificare si prezentă;

26. sistem de acces conditionat - orice modalitate tehnică sau dispozitiv prin intermediul căruia accesul sub o formă inteligibilă la un serviciu protejat de transmitere a serviciilor de programe de televiziune sau radiodifuziune se poate face în mod restrictionat, pe bază de abonament ori pe baza altei forme de autorizare individuală prealabilă;

27. operator - o persoană care instalează, operează, controlează sau pune la dispozitie tertilor o retea publică de comunicatii electronice sau facilităti asociate ori o persoană care este autorizată în acest sens;

28. acces - punerea la dispozitia unui tert de facilităti sau servicii, în conditii determinate, în mod exclusiv ori neexclusiv, care îi sunt necesare în scopul furnizării de servicii de comunicatii electronice, inclusiv atunci când sunt utilizate pentru transmisia serviciilor societătii informationale sau a serviciilor de programe audiovizuale; accesul cuprinde, printre altele:

a) accesul la elemente ale retelei si la facilităti asociate, care poate implica conectarea echipamentelor, prin mijloace fixe sau nonfixe, inclusiv accesul la bucla locală si la facilitătile si serviciile necesare pentru a furniza servicii prin bucla locală;

b) accesul la infrastructura fizică, inclusiv clădiri, conducte si piloni;

c) accesul la sisteme software relevante, inclusiv la sistemele de asistentă operatională;

d) accesul la sistemele de informatii sau bazele de date pentru pregătirea comenzilor, punerea la dispozitie, comenzi, întretinere si solicitări de reparatii, precum si facturare;

e) accesul la sisteme de conversie a numerelor sau la sistemele care au o functionalitate echivalentă;

f) accesul la retele fixe si mobile, în special pentru roaming;

g) accesul la sistemele de acces restrictionat pentru serviciile de televiziune digitală;

h) accesul la serviciile de retele virtuale;

29. interconectare - legătura fizică si logică realizată între retele publice de comunicatii electronice pentru a permite comunicarea dintre utilizatorii retelelor sau accesul la servicii; serviciile pot fi furnizate de către părtile implicate sau de către alte părti care au acces la reteaua respectivă; interconectarea este o formă specifică de acces realizată de operatorii de retele publice de comunicatii;

30. serviciu de televiziune pe ecran lat - un serviciu de televiziune care constă, în totalitate sau partial, în programe produse si editate pentru a fi afisate pe ecranul lat; formatul 16:9 este formatul de referintă pentru serviciile de televiziune pe ecran lat;

31. buclă locală - circuitul fizic dintre punctul terminal al retelei si repartitorul principal sau elementul echivalent dintr-o retea publică fixă;

32. subbuclă locală - portiunea din bucla locală care conectează punctul terminal al retelei de comunicatii electronice cu un punct de concentrare sau cu un punct de acces intermediar determinat dintr-o retea publică fixă de comunicatii electronice;

33. acces total la bucla sau subbuclă locală - utilizarea de către beneficiar a întregii capacităti a buclei sau subbuclei locale, fără a se modifica proprietatea buclei sau subbuclei locale;

34. acces partajat la bucla sau subbuclă locală - utilizarea de către beneficiar a unei părti specificate din capacitatea buclei sau subbuclei locale, cum ar fi o parte a frecventei sau a unui echivalent, fără a fi perturbat serviciul oferit initial si fără a se modifica proprietatea buclei sau subbuclei locale;

35. colocare - furnizarea spatiului fizic si a resurselor tehnice necesare instalării si conectării, în scopul unei functionări corespunzătoare a echipamentului relevant apartinând beneficiarului acestei forme de acces;

36. serviciu de telefonie destinat publicului - serviciu pus la dispozitia publicului care permite initierea si primirea, în mod direct sau indirect, de apeluri nationale ori nationale si internationale prin utilizarea unui număr sau unor numere din planul national ori international de numerotatie;

37. apel - conexiunea stabilită prin intermediul unui serviciu de comunicatii electronice destinat publicului, care permite comunicarea bidirectională;

38. post telefonic public cu plată - postul telefonic pus la dispozitia publicului, pentru utilizarea căruia plata se realizează în numerar, prin cărti de credit sau debit, cartele preplătite, inclusiv cartele utilizabile pe bază de coduri de apelare;

39. număr geografic - numărul stabilit conform planului national de numerotatie, în cuprinsul căruia una sau mai multe cifre au semnificatie geografică utilizată pentru rutarea apelurilor către locatia fizică la care se află punctul terminal al retelei;

40. punct terminal al retelei - punctul fizic la care unui abonat i se furnizează accesul la o retea publică de comunicatii electronice; în cazul retelelor care utilizează comutarea sau rutarea, punctul terminal este identificat prin intermediul unei adrese specifice de retea, care poate fi asociată numărului ori numelui unui abonat;

41. număr nongeografic - numărul stabilit conform planului national de numerotatie, care nu este număr geografic; constituie numere nongeografice, printre altele, numerele alocate serviciilor de comunicatii electronice la puncte mobile, numerele cu acces gratuit si numerele pentru servicii cu tarif special;

42. portabilitatea numerelor- posibilitatea unui abonat de a-si păstra, la cerere, numărul asignat din planul national de numerotatie atunci când schimbă furnizorul de servicii de comunicatii electronice;

43. serviciu universal- setul minim de servicii stabilite de prezenta ordonantă de urgentă, de o calitate determinată, care este disponibil tuturor utilizatorilor finali, indiferent de localizarea geografică si la un tarif accesibil;

44. obligatii privind serviciul universal - obligatii specifice impuse unui furnizor de retele sau de servicii de comunicatii electronice care privesc furnizarea de retele si servicii într-o anumită arie geografică, inclusiv, acolo unde este cazul, aplicarea unor tarife comune prin stabilirea unei medii în aria geografică respectivă ori asigurarea unor optiuni tarifare specifice pentru persoanele cu venituri scăzute sau cu nevoi sociale speciale;

45. furnizor de serviciu universal - furnizorul de retele sau servicii de comunicatii electronice căruia i s-au impus de către ANCOM obligatii privind serviciul universal;

46. contract la distantă - contractul de furnizare a unor servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau a unor servicii de acces si conectare la retele publice de comunicatii electronice, încheiat cu utilizatorii finali, care utilizează în mod exclusiv, înainte si la încheierea acestuia, unul sau mai multe mijloace de comunicatie la distantă;

47. mijloc de comunicatie la distantă - orice mijloc care poate fi utilizat pentru încheierea unui contract privind furnizarea unor servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau unor servicii de acces si conectare la retele publice de comunicatii electronice si care nu necesită prezenta fizică simultană a celor două părti;

48. abuz - orice practică implicând utilizarea unei retele publice de comunicatii electronice sau unui serviciu de comunicatii electronice destinat publicului, care reprezintă o încălcare a legislatiei din domeniul comunicatiilor electronice sau a altor prevederi legale ori care determină un disconfort semnificativ utilizatorilor finali;

49. codare - operatie prin care semnalul initial este transformat la emisie astfel încât acesta să poată fi restabilit la receptie numai dacă se cunoaste algoritmul de codare;

50. decodare - operatie prin care la receptie este restabilit semnalul initial cunoscându-se algoritmul de codare;

51. introducere pe piată - actiunea de a face disponibil, pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un echipament destinat consumatorilor pentru receptionarea semnalelor digitale de televiziune, în vederea distribuirii si/sau utilizării;

52. echipament de televiziune digitală avansată - dispozitiv utilizat pentru conectarea la receptorul de televiziune sau integrat în receptorul de televiziune digitală, capabil să receptioneze servicii de televiziune digitală interactivă;

53. interfată de programare a aplicatiei- interfată software între aplicatii, pusă la dispozitie de radiodifuzori sau de furnizorii de servicii, si resursele din echipamentele de televiziune digitală avansată pentru serviciile de difuzare sub formă digitală a programelor de televiziune si radio (application program interface - API).

(2) în cuprinsul prezentei ordonante de urgentă sunt, de asemenea, aplicabile definitiile relevante prevăzute la art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului national unic pentru apeluri de urgentă, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 160/2008, la art. 2 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice, cu completările ulterioare, la art. 1 din Legea nr. 365/2002, republicată, si la art. 1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările si completările ulterioare.

 

CAPITOLUL II

Autorizarea furnizării de retele si servicii de comunicatii electronice

 

Art. 5. - Furnizarea retelelor si serviciilor de comunicatii electronice este liberă si se realizează în conditiile regimului de autorizare generală, în conformitate cu prevederile prezentului capitol.

Art. 6. - (1) în scopul realizării unei evidente oficiale a furnizorilor, orice persoană care intentionează să furnizeze retele sau servicii de comunicatii electronice are obligatia să transmită ANCOM o notificare, în forma prevăzută la alin. (3), cu exceptia cazurilor prevăzute la art. 7.

(2) Persoanele străine care furnizează servicii de comunicatii electronice transfrontaliere destinate publicului către utilizatorii finali aflati pe teritoriul national au obligatia să transmită ANCOM notificarea prevăzută la alin. (1).

(3) ANCOM stabileste si actualizează formularul-tip al notificării, cuprinzând informatiile pe care orice persoană care intentionează să furnizeze retele sau servicii de comunicatii electronice are obligatia să le comunice pentru a beneficia de autorizatia generală. Aceste informatii sunt grupate în următoarele categorii:

a) date necesare identificării furnizorului si comunicării eficiente cu acesta;

b) descrierea tipurilor de retele sau de servicii pe care persoana în cauză intentionează să le furnizeze;

c) data estimativă a începerii activitătii.

(4) Persoana care a realizat notificarea în conditiile prevăzute la alin. (1) si (3) este autorizată să furnizeze tipurile de retele si de servicii pe care Ie-a indicat în notificare, având drepturile si obligatiile corespunzătoare prevăzute în autorizatia generală.

(5) Orice modificare a datelor prevăzute la alin. (3) trebuie notificată ANCOM în termen de 10 zile.

(6) Persoanelor cărora li s-a retras dreptul de a furniza retele sau servicii de comunicatii electronice li se revocă dreptul de a utiliza frecvente radio, resurse de numerotatie sau alte categorii de resurse tehnice, acolo unde este cazul, si nu mai pot beneficia de autorizatia generală pe o perioadă de 3 ani de la retragerea dreptului.

Art. 7. - (1) Persoanele care intentionează să furnizeze exclusiv pentru nevoi proprii retele sau servicii de comunicatii electronice nu au obligatia transmiterii notificării prevăzute la art. 6.

(2) Persoanelor prevăzute la alin. (1) li se aplică drepturile si obligatiile prevăzute în autorizatia generală, precum si prevederile referitoare la retragerea dreptului de a furniza retele sau servicii de comunicatii electronice ori a dreptului de a utiliza frecvente radio.

(3) Persoanele care solicită acces sau interconectare furnizorilor de retele si servicii de comunicatii electronice din România nu trebuie să se supună procedurii de autorizare generală prevăzute la art. 6 dacă nu furnizează servicii sau nu operează retele pe teritoriul national.

(4) ANCOM poate stabili alte tipuri de retele sau servicii de comunicatii electronice pentru a căror furnizare nu este necesară transmiterea notificării prevăzute la art. 6.

Art. 8. - (1) ANCOM elaborează si actualizează autorizatia generală pentru tipurile de retele si de servicii, prin care stabileste conditiile în care acestea pot fi furnizate, determinând astfel drepturile si obligatiile care revin furnizorilor fiecărui tip de retea sau de serviciu.

(2) Conditiile stabilite potrivit alin. (1) vor fi obiectiv justificate în raport cu tipul de retea sau de serviciu în cauză, nediscriminatorii, proportionale si transparente. Acestea pot viza:

a) contributii financiare pentru sustinerea serviciului universal;


b) plata tarifului de monitorizare anual, în conformitate cu dispozitiile cap. X;

c) interoperabilitatea serviciilor si interconectarea retelelor;

d) accesibilitatea pentru utilizatorii finali a resurselor de numerotatie din Planul national de numerotatie, din Spatiul european de numerotatie telefonică, a numerelor internationale universale gratuite si, acolo unde este fezabil din punct de vedere economic si tehnic, a resurselor de numerotatie din planurile nationale de numerotatie ale altor state membre ale Uniunii Europene, precum si alte conditii impuse în conformitate cu prevederile prezentei ordonante de urgentă;

e) cerinte privind protectia mediului, planurile de urbanism si amenajare a teritoriului, precum si cerinte si conditii legate de acordarea dreptului de acces pe proprietatea publică sau privată, colocare si utilizarea partajată a infrastructurii, inclusiv, dacă este cazul, garantiile de ordin financiar ori tehnic necesare pentru a asigura executarea corespunzătoare a lucrărilor de infrastructură;

f) obligatii privind transmisia serviciilor de programe prin retele de comunicatii electronice, în conformitate cu prevederile legislatiei din domeniul audiovizualului;

g) prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în domeniul comunicatiilor electronice, conform legislatiei nationale în domeniu;

h) protectia utilizatorilor finali în domeniul comunicatiilor electronice si conditii privind asigurarea accesibilitătii serviciilor de comunicatii electronice pentru utilizatorii finali cu dizabilităti;

i) restrictii privind transmiterea continutului ilegal si vătămător, în conformitate cu prevederile legale aplicabile în domeniul comertului electronic si al audiovizualului;

j) informatii care trebuie furnizate în temeiul art. 6 alin. (3) si al art. 120;

k) interceptarea legală a comunicatiilor de către autoritătile si institutiile abilitate în acest sens, inclusiv suportarea de către furnizorii de retele sau de servicii de comunicatii electronice a costurilor aferente, si asigurarea confidentialitătii prin sisteme proprii, acreditate în conditiile actelor normative în vigoare;

l) furnizarea retelelor si a serviciilor de comunicatii electronice pe durata situatiilor generate de producerea unei calamităti naturale ori a unui sinistru deosebit de grav, în vederea asigurării comunicatiilor dintre agentiile specializate de interventie si celelalte autorităti publice implicate în gestionarea situatiei create, inclusiv conditiile de utilizare a retelelor si a serviciilor de comunicatii electronice pentru comunicarea de către autoritătile publice a avertizărilor care privesc amenintări iminente si pentru limitarea consecintelor catastrofelor majore;

m) măsuri privind limitarea efectelor câmpurilor electromagnetice generate de retelele de comunicatii electronice, în conditiile legii;

n) obligatii privind acordarea accesului, altele decât cele prevăzute la art. 100-105;

o) mentinerea integritătii retelelor publice de comunicatii electronice, inclusiv prin conditii care să împiedice producerea interferentelor prejudiciabile între retele sau servicii de comunicatii electronice;

p) asigurarea securitătii retelelor publice de comunicatii electronice împotriva accesului neautorizat;

q) conditii de utilizare a frecventelor radio care sunt supuse doar regimului de autorizare generală, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (3);

r) măsuri destinate asigurării respectării standardelor sau specificatiilor tehnice, potrivit art. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare;

s) obligatii de transparentă impuse furnizorilor de servicii de comunicatii electronice privind asigurarea conectivitătii între utilizatorii finali, în vederea atingerii obiectivelor prevăzute la art. 4-61 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, inclusiv orice conditii care limitează accesul sau utilizarea anumitor servicii sau aplicatii, în cazurile în care astfel de conditii sunt permise de cadrul legal, si, acolo unde este justificat si proportional, privind asigurarea accesului autoritătii de reglementare la informatiile necesare pentru verificarea respectării acestor obligatii.

Art. 9. - (1) ANCOM modifică autorizatia generală, cu respectarea principiilor obiectivitătii si proportionalitătii, numai după parcurgerea procedurii de consultare prevăzute la art. 135 si numai în următoarele situatii:

a) această decizie este necesară pentru respectarea obligatiilor care decurg dintr-un acord international la care România este parte;

b) circumstantele în care autorizatia generală a fost emisă s-au modificat.

(2) ANCOM revocă autorizatia generală, cu respectarea principiilor obiectivitătii si proportionalitătii, numai în următoarele situatii:

a) această decizie este necesară pentru respectarea obligatiilor care decurg dintr-un acord international la care România este parte;

b) în vederea protejării interesului public, atunci când circumstantele în care autorizatia generală a fost emisă s-au modificat.

(3) Revocarea autorizatiei generale în cazurile stabilite la alin. (2) se realizează numai după parcurgerea procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

Art. 10. - (1) Persoanele autorizate în conditiile art. 6 să furnizeze retele sau servicii de comunicatii electronice beneficiază de dreptul de acces pe proprietăti, în conditiile prevăzute în legislatia în vigoare.

(2) Persoanele autorizate în conditiile art. 6 să furnizeze retele publice de comunicatii electronice sau servicii de comunicatii electronice destinate publicului beneficiază si de următoarele drepturi:

a) dreptul de a negocia si de a încheia acorduri de acces sau de interconectare cu orice alti furnizori autorizati de retele publice de comunicatii electronice ori de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, în conditiile art. 11 si 12;

b) dreptul de a fi desemnat ca furnizor de serviciu universal, în conditiile prezentei ordonante de urgentă.

(3) La cerere sau din oficiu, ANCOM eliberează în cel mult 7 zile un certificat-tip prin care se atestă că persoana respectivă a trimis o notificare în conditiile art. 6 si în care se prezintă conditiile în care această persoană beneficiază de dreptul de acces pe proprietăti si de dreptul de a negocia acorduri de acces sau de interconectare.

Art. 11. - Încheierea acordurilor de acces si interconectare se realizează, în conditiile legii, potrivit principiilor libertătii contractuale si negocierii cu bună-credintă a conditiilor tehnice si comerciale ale acestora, cu respectarea dispozitiilor prezentei ordonante de urgentă.

Art. 12. - (1) Pentru a se asigura furnizarea si interoperabilitatea serviciilor de comunicatii electronice destinate publicului, orice operator al unei retele publice de comunicatii electronice are:

a) dreptul de a negocia un acord de interconectare cu orice alt operator al unei retele publice de comunicatii electronice, în vederea furnizării de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, inclusiv a serviciilor de comunicatii electronice accesibile utilizatorilor prin intermediul unei alte retele publice de comunicatii electronice interconectate cu reteaua oricăruia dintre cei 2 operatori;


b) obligatia, la cererea unui tert autorizat în conditiile prezentei ordonante de urgentă, de a negocia un acord de interconectare cu solicitantul în cauză, în vederea furnizării de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, inclusiv a serviciilor de comunicatii electronice accesibile utilizatorilor prin intermediul unei alte retele publice de comunicatii electronice interconectate cu reteaua oricăreia dintre părti.

(2) Operatorii vor oferi acces si interconectare în conformitate cu obligatiile stabilite de autoritatea de reglementare potrivit dispozitiilor art. 100 sau 105.

(3) Retelele publice de comunicatii electronice instalate în vederea furnizării de servicii de televiziune digitală trebuie să îndeplinească conditiile tehnice necesare în vederea furnizării serviciilor sau programelor de televiziune pe ecran lat.

(4) Operatorii care receptionează si retransmit servicii sau programe de televiziune pe ecran lat au obligatia de a păstra formatul respectiv.

(5) Informatiile obtinute înaintea, în timpul sau după finalizarea negocierilor unui acord de acces sau de interconectare trebuie utilizate numai în scopul în care au fost furnizate, iar confidentialitatea informatiilor transmise sau stocate va fi respectată în toate cazurile. Aceste informatii nu pot fi divulgate către niciun tert, în special către alte departamente, filiale, sedii secundare sau parteneri ai furnizorului care oferă acces ori interconectare, care ar obtine astfel un avantaj de ordin competitiv, cu exceptia informatiilor solicitate de autoritatea de reglementare, potrivit dispozitiilor cap. IX.

Art. 13. - (1) Este interzisă acordarea unor drepturi speciale sau exclusive cu privire la instalarea ori furnizarea de retele de comunicatii electronice sau pentru furnizarea de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, inclusiv cu privire la utilizarea unor frecvente radio, cu exceptia aplicării dispozitiilor art. 26 alin. (5).

(2) în cazul proiectelor de instalare de retele publice de comunicatii electronice realizate cu participarea sau sprijinul autoritătilor administratiei publice centrale sau locale ori finantate, total sau partial, din fonduri publice, în scopul furnizării de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, care împiedică, restrâng ori distorsionează concurenta în sectorul comunicatiilor electronice sau pot avea un astfel de efect, furnizorii de retele sau de servicii de comunicatii electronice beneficiază de acces deschis la aceste retele pentru o perioadă de cel putin 7 ani, cu respectarea principiilor nediscriminării, proportionalitătii si obiectivitătii.

(3) Dispozitiile alin. (2) nu se aplică în cazul proiectelor de instalare de retele de comunicatii electronice realizate de către institutiile sau autoritătile publice din cadrul sistemului national de apărare, ordine publică si sigurantă natională, potrivit competentelor legale acordate în acest scop.

(4) Conditiile tehnice si economice în care se realizează furnizarea serviciilor de comunicatii electronice destinate publicului, precum si accesul la retelele de comunicatii electronice în cazul prevăzut la alin. (2) se stabilesc cu avizul conform al ANCOM.

(5) ANCOM supraveghează respectarea conditiilor tehnice si economice stabilite în conformitate cu prevederile alin. (4).

(6) Actul administrativ prin care s-a dispus implementarea unor proiecte de instalare de retele de comunicatii electronice, în conditiile alin. (2), în lipsa avizului conform al ANCOM prevăzut la alin. (4), poate fi atacat de orice persoană interesată la instanta de contencios administrativ competentă.

(7) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice si furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, care beneficiază de drepturi speciale sau exclusive pentru prestarea serviciilor în alte sectoare ale economiei, în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene, au următoarele obligatii:

a) să tină contabilitatea în mod distinct pentru activitătile asociate cu furnizarea de retele sau de servicii de comunicatii electronice, în acelasi mod în care acest lucru s-ar realiza dacă aceste activităti ar fi desfăsurate de entităti distincte, astfel încât să fie identificate cu baza de calcul si metodologiile de atribuire aplicate toate elementele care contribuie la formarea costurilor si a veniturilor legate de activitătile asociate cu furnizarea de retele sau de servicii de comunicatii electronice, inclusiv o prezentare detaliată a activelor imobilizate si a cheltuielilor structurale;

b) să realizeze o separare structurală pentru activitătile asociate cu furnizarea de retele sau de servicii de comunicatii electronice.

(8) Prevederile alin. (7) lit. a) nu se aplică furnizorilor ale căror venituri anuale, rezultate din activitătile legate de furnizarea de retele sau de servicii de comunicatii electronice în România si/sau în alte state membre ale Uniunii Europene, sunt mai mici decât echivalentul în lei a 50 milioane de euro, pe baza cursului de schimb valutar mediu al perioadei în care au fost realizate veniturile comunicat de Banca Natională a României.

(9) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice sau furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, care nu sunt supusi cerintelor dreptului societătilor comerciale si care nu îndeplinesc criteriile aplicabile întreprinderilor mici si mijlocii stabilite prin regulile contabile armonizate cu cerintele legislatiei Uniunii Europene, au obligatia să îsi elaboreze situatiile financiare, să le supună spre aprobare unui auditor financiar independent, în conditiile legii, si să le publice. Această cerintă se aplică si situatiilor financiare separate realizate în conditiile alin. (7) lit. a).

 

CAPITOLUL III

Regimul juridic al resurselor limitate necesare pentru furnizarea de retele si servicii de comunicatii electronice

 

SECTIUNEA 1

Administrarea si gestionarea resurselor limitate

 

Art. 14. - (1) ANCOM administrează la nivel national resursele limitate necesare pentru furnizarea de retele si servicii de comunicatii electronice, precum frecventele radio, resursele de numerotatie si alte resurse tehnice asociate.

(2) ANCOM gestionează la nivel national resursele de numerotatie si alte resurse tehnice asociate.

(3) Resursele de numerotatie prevăzute în Planul national de numerotatie si frecventele radio sunt resurse limitate aflate în proprietatea publică a statului.

(4) Administrarea si gestionarea resurselor limitate se realizează pe baza principiilor obiectivitătii, transparentei, nediscriminării si proportionalitătii.

Art. 15. - Semnele susceptibile de reprezentare grafică ce redau resurse de numerotatie prevăzute în Planul national de numerotatie si resurse tehnice asociate nu pot face obiectul protectiei dreptului de proprietate industrială pentru serviciile de comunicatii electronice destinate publicului.

 

SECTIUNEA a 2-a

Frecventele radio

 

Art. 16. - (1) Utilizarea frecventelor radio se realizează în conformitate cu prevederile TNABF, cu reglementările în vigoare din domeniul comunicatiilor electronice, cu acordurile internationale la care România este parte, inclusiv cu reglementările adoptate de Uniunea Internatională a Telecomunicatiilor ori de către Conferinta Europeană a Administratiilor de Postă si Telecomunicatii.

(2) TNABF se adoptă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ANCOM, în urma avizului conform al Comisiei Interdepartamentale de Radiocomunicatii pentru atribuirile cuprinzând benzi de frecvente radio cu utilizare guvernamentală sau a celor aflate în partaj guvernamental/neguvernamental.

(3) ANCOM asigură, în conditiile legii, administrarea si coordonarea la nivel national a gestionării spectrului de frecvente radio în conformitate cu TNABF si cu acordurile internationale la care România este parte, inclusiv cu reglementările adoptate de Uniunea Internatională a Telecomunicatiilor si de către Conferinta Europeană a Administratiilor de Postă si Telecomunicatii.

Art. 17. - (1) Autoritătile competente să gestioneze frecventele radio sunt:

a) ANCOM, pentru frecventele radio din benzile atribuite pentru utilizare neguvernamentală si, în conditiile art. 19, pentru frecventele radio din benzile atribuite pentru utilizare în partaj guvernamental/neguvernamental;

b) institutiile competente din sistemul national de apărare, ordine publică si sigurantă natională, pentru frecventele radio din benzile atribuite pentru utilizare guvernamentală; în cazul spectrului radio utilizat în scopul apărării, gestionat exclusiv sau în partaj de către Ministerul Apărării Nationale, în cadrul TNABF, se utilizează termenul guvernamental “armată”.

(2) Autoritătile prevăzute la alin. (1) au obligatia să asigure schimbul reciproc de informatii referitoare la asignările de frecvente efectuate în cazul benzilor de frecvente radio cu utilizare partajată neguvernamentală/guvernamentală, în conformitate cu prevederile Legii nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, cu modificările si completările ulterioare. Acestea colaborează în vederea identificării si localizării emisiilor neautorizate si a interferentelor prejudiciabile, în scopul asigurării protectiei radioelectrice a tuturor statiilor de radiocomunicatii autorizate ce utilizează frecvente radio în conditiile legii.

(3) în scopul utilizării eficiente a benzilor de frecvente desemnate conform TNABF pentru utilizare guvernamentală sau în partaj guvernamental/neguvernamental si al asigurării compatibilitătii electromagnetice a echipamentelor radioelectrice proprii, institutiile competente din sistemul national de apărare, ordine publică si sigurantă natională pot elabora ordine si instructiuni interne.

Art. 18. - (1) Institutiile competente din sistemul national de apărare, ordine publică si sigurantă natională au dreptul să utilizeze benzile de frecvente desemnate conform TNABF, pentru utilizare guvernamentală sau în partaj guvernamental/neguvernamental, în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea atributiilor conferite de lege.

(2) Institutiile competente din sistemul national de apărare, ordine publică si sigurantă natională au dreptul să utilizeze pentru perioade limitate de timp benzile de frecvente radio, în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea atributiilor speciale prevăzute de Legea nr. 51/1991 privind siguranta natională a României.

(3) Utilizarea frecventelor radio în conditiile alin. (1) si (2) se realizează în mod gratuit, fără a fi necesară obtinerea unei licente, cu îndeplinirea următoarelor conditii:

a) respectarea cerintelor tehnice si operationale necesare pentru evitarea interferentelor prejudiciabile si pentru limitarea efectelor câmpurilor electromagnetice;

b) respectarea obligatiilor care decurg din acordurile internationale la care România este parte, inclusiv a reglementărilor adoptate de Uniunea Internatională a Telecomunicatiilor sau de către Conferinta Europeană a Administratiilor de Postă si Telecomunicatii.

Art. 19. - Activitatea ANCOM privind administrarea si coordonarea gestionării spectrului de frecvente radio este asistată, pentru atribuirile cuprinzând benzi de frecvente radio cu utilizare guvernamentală sau aflate în partaj guvernamental/neguvernamental, de Comisia Interdepartamentală de Radiocomunicatii, înfiintată prin hotărâre a Guvernului, prin care se stabilesc structura, atributiile si modul de functionare ale acesteia.

Art. 20. - (1) Spectrul de frecvente radio poate fi utilizat prin intermediul oricărei tehnologii disponibile pentru fiecare tip de aplicatie stabilită prin TNABF si în conformitate cu cerintele prevăzute de legislatia Uniunii Europene.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), ANCOM poate stabili, temeinic motivat, restrictii proportionale si nediscriminatorii privind utilizarea anumitor tehnologii în anumite benzi de frecvente radio, în special atunci când acest lucru este necesar pentru:

a) evitarea interferentelor prejudiciabile;

b) limitarea efectelor câmpurilor electromagnetice;

c) asigurarea calitătii tehnice a serviciului;

d) asigurarea maximizării utilizării în partaj a frecventelor radio;

e) garantarea utilizării eficiente a spectrului;

f) asigurarea îndeplinirii unui obiectiv de interes general.

(3) Spectrul de frecvente radio poate fi utilizat pentru furnizarea oricărui serviciu de comunicatii electronice, stabilit prin TNABF si în conformitate cu cerintele prevăzute de legislatia Uniunii Europene.

(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (3), ANCOM poate stabili în benzi de frecvente radio determinate, temeinic motivat, restrictii proportionale si nediscriminatorii privind furnizarea anumitor servicii de comunicatii electronice, inclusiv în vederea respectării cerintelor prevăzute de Regulamentul Radio al Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor.

(5) în scopul garantării îndeplinirii obiectivului de interes general, măsurile adoptate în conformitate cu prevederile alin. (4) se motivează, acestea putând privi, fără a se limita la acestea:

a) siguranta vietii;

b) promovarea coeziunii sociale, regionale sau teritoriale;

c) evitarea utilizării ineficiente a frecventelor radio; sau

d) promovarea diversitătii culturale si lingvistice si a pluralismului media, de exemplu prin furnizarea serviciilor de programe de televiziune sau radiodifuziune.

(6) în vederea asigurării respectării principiilor prevăzute la alin. (1) si (3), ANCOM analizează periodic restrictiile impuse în conformitate cu prevederile alin. (2) sau (4), după caz, si publică rezultatele acestei analize.

(7) Autoritatea de reglementare poate adopta măsurile prevăzute la alin. (2) si (4) în urma parcurgerii procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

Art. 21. - (1) ANCOM poate interzice, la cererea motivată a institutiilor competente din cadrul sistemului national de apărare, ordine publică si sigurantă natională, pe o perioadă limitată, utilizarea partială sau totală a unei anumite benzi de frecvente ori a unei anumite frecvente în cazul în care siguranta natională, ordinea publică sau apărarea natională impune această măsură, precum si în cazul respectării unor angajamente asumate prin acorduri internationale.

(2) Procedura privind interzicerea utilizării partiale sau totale a unei benzi de frecvente ori a unei anumite frecvente se elaborează de către ANCOM, cu avizul Comisiei Interdepartamentale de Radiocomunicatii, si se aprobă prin decizie a presedintelui ANCOM.

(3) Institutiile competente din sistemul national de apărare, ordine publică si sigurantă natională pot impune furnizorilor de retele si servicii de comunicatii electronice, în cazuri extraordinare si pentru o perioadă limitată, modificarea unor parametri tehnici ai emisiei radio, pentru îndeplinirea unor atributii speciale prevăzute de Legea nr. 51/1991.

(4) Situatiile prevăzute la alin. (3) sunt comunicate de îndată ANCOM, în conditiile Legii nr. 182/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 22. - (1) Introducerea pe piată si punerea în functiune pe teritoriul României a echipamentelor definite în cadrul Directivei 1999/5/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele radio si echipamentele terminale de telecomunicatii si recunoasterea reciprocă a conformitătii acestora si în cadrul Directivei 2004/108/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind apropierea legislatiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică si de abrogare a Directivei 89/336/CEE, sunt permise în conditiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(2) Autoritatea de reglementare stabileste reglementările tehnice pentru interfetele radio ce definesc cerintele pe care echipamentele prevăzute la alin. (1) trebuie să le respecte pentru a putea fi utilizate.

Art. 23. - (1) Frecventele radio pot fi utilizate numai după obtinerea unei licente de utilizare a frecventelor radio acordate în conditii care să asigure exploatarea eficientă a resursei limitate, evitarea aparitiei interferentelor prejudiciabile asupra retelelor operate de alte persoane care utilizează spectrul radio în conditiile legii, asigurarea calitătii tehnice a serviciului furnizat ori îndeplinirea altor obiective de interes general.

(2) Autoritatea de reglementare acordă spre utilizare, în mod individual, prin alocare sau asignare, frecvente radio din benzile prevăzute în TNABF, în conformitate cu procedura stabilită prin decizie a presedintelui ANCOM, si tine permanent evidenta utilizării acestora.

(3) ANCOM poate stabili, prin decizie a presedintelui, anumite categorii de frecvente a căror utilizare este permisă fără obtinerea unei licente de utilizare a frecventelor radio, în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, precum si atunci când riscul producerii interferentelor prejudiciabile este redus, impunând totodată si conditiile armonizate de utilizare a acestora.

(4) în situatia prevăzută la alin. (3), în cazul anumitor benzi de frecvente radio destinate furnizării de retele si servicii de comunicatii electronice, autoritatea de reglementare poate stabili ca utilizarea să fie supusă regimului de autorizare generală în ceea ce priveste accesul si conditiile de utilizare.

Art. 24. - (1) Licenta de utilizare a frecventelor radio este actul administrativ prin care ANCOM acordă unui furnizor autorizat în conditiile cap. II dreptul de a utiliza una sau mai multe frecvente radio în scopul furnizării de retele sau de servicii de comunicatii electronice, cu respectarea anumitor parametri tehnici si pentru o perioadă limitată.

(2) Licenta de utilizare a frecventelor radio stabileste conditiile în care titularul acesteia poate exercita dreptul prevăzut la alin. (1). Aceste conditii trebuie să fie obiectiv justificate în raport cu tipul de retea sau de serviciu în cauză, nediscriminatorii, proportionale si transparente. Ele pot viza:

a) desemnarea tipului de retea sau de serviciu ori a tehnologiei pentru care a fost acordat dreptul de utilizare a frecventelor, inclusiv, dacă este cazul, utilizarea exclusivă a unei frecvente pentru transmiterea unui anumit serviciu media audiovizual, în conditiile legislatiei din domeniul audiovizualului;

b) utilizarea efectivă, ratională si eficientă a frecventelor, inclusiv, dacă este cazul, cerinte de calitate a serviciului furnizat si de acoperire a teritoriului;

c) termene pentru utilizarea efectivă a frecventelor;

d) cerinte tehnice si operationale necesare pentru evitarea interferentelor prejudiciabile si pentru limitarea efectelor câmpurilor electromagnetice, acolo unde aceste cerinte sunt diferite fată de cele incluse în autorizatia generală;

e) durata pentru care se acordă dreptul de utilizare, sub rezerva modificării TNABF; termenul de valabilitate a licentei este adecvat pentru serviciul de comunicatii electronice în cauză, având în vedere obiectivul urmărit, si tine cont de o perioadă adecvată necesară pentru amortizarea investitiei;

f) posibilitatea si conditiile cedării dreptului de utilizare;

g) tariful de utilizare a spectrului, stabilit în conformitate cu prevederile art. 30;

h) orice obligatii asumate de furnizorul în cauză în cursul unei proceduri de selectie competitivă sau comparativă;

i) obligatii care decurg din acorduri internationale privind utilizarea frecventelor;

j) obligatii ce decurg din utilizarea cu caracter experimental sau ocazional a frecventelor radio.

(3) Licenta de utilizare a frecventelor radio poate fi modificată la initiativa ANCOM, potrivit competentelor ce îi revin în conformitate cu legislatia în vigoare, în cazurile impuse de:

a) respectarea conditiilor privind utilizarea efectivă, ratională si eficientă a frecventelor radio;

b) evitarea interferentelor prejudiciabile;

c) implementarea obiectivelor de armonizare la nivel european si cooperare internatională privind utilizarea frecventelor radio;

d) respectarea acordurilor internationale la care România este parte referitoare la utilizarea frecventelor radio;

e) rezolvarea situatiilor de disponibilitate limitată a frecventelor radio, în anumite arii geografice si în conditii tehnice specificate, în benzile de frecvente radio desemnate pentru tipul de aplicatie destinat furnizării retelei care face obiectul licentei;

f) implementarea strategiei de dezvoltare a comunicatiilor electronice si de gestionare a spectrului de frecvente radio;

g) modificarea TNABF.

(4) în situatia prevăzută la alin. (3), ANCOM îl informează pe titularul licentei de utilizare a frecventelor radio cu privire la modificările ce trebuie operate si îi acordă un termen corespunzător în vederea implementării acestor modificări, proportional cu natura calitativă sau cantitativă a acestora.

Art. 25. - (1) Numărul de licente de utilizare a frecventelor radio ce urmează să fie acordate într-o bandă de frecvente radio poate fi limitat atunci când este necesară asigurarea utilizării eficiente a spectrului de frecvente radio sau evitarea aparitiei interferentelor prejudiciabile.

(2) Limitarea numărului de licente de utilizare a frecventelor radio se poate realiza numai cu respectarea următoarelor conditii:

a) luarea în considerare de către ANCOM a necesitătii ca măsura să aducă utilizatorilor un maximum de beneficii si să faciliteze dezvoltarea concurentei;

b) acordarea de către ANCOM tuturor părtilor interesate, inclusiv utilizatorilor si consumatorilor, a posibilitătii de a-si exprima opiniile referitoare la această măsură;

c) publicarea oricărei decizii care limitează numărul de licente, împreună cu motivarea acestei măsuri.

(3) Pentru a aprecia dacă limitarea numărului de licente mai este justificată, ANCOM analizează decizia, adoptată în conformitate cu prevederile alin. (1), atunci când consideră necesar ori în urma primirii unei cereri motivate din partea unei persoane direct afectate de măsura de limitare.

(4) în cazul în care ANCOM consideră că noi drepturi de utilizare a frecventelor radio întrunesc conditiile necesare în vederea acordării, autoritatea de reglementare are obligatia să aducă la cunostinta publicului acest lucru si să lanseze invitatia de depunere a cererilor.

Art. 26. - (1) Acordarea licentelor de utilizare a frecventelor radio se realizează prin intermediul unei proceduri deschise, obiective, transparente, nediscriminatorii si proportionale, în termen de cel mult 6 săptămâni de la primirea unei cereri complete, însotite de toate documentele necesare în acest sens, cu exceptia licentelor acordate în conditiile alin. (2) si (5).

(2) în cazul licentelor de utilizare a frecventelor radio care îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 25, ANCOM acordă dreptul de utilizare prin selectie competitivă sau comparativă, pe baza unei proceduri obiective, transparente, nediscriminatorii si proportionale, care să nu aibă ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei, în cel mult 8 luni de la primirea unei cereri în acest sens. Procedura de selectie competitivă sau comparativă poate fi folosită ca modalitate de acordare a dreptului de utilizare si în alte cazuri stabilite de ANCOM.

(3) Termenele prevăzute la alin. (1) si (2) pot fi modificate de ANCOM dacă acest lucru este necesar pentru respectarea unui acord international referitor la utilizarea spectrului de frecvente radio sau a pozitiilor orbitale la care România este parte.

(4) ANCOM poate decide, în cadrul unei proceduri de acordare a licentei de utilizare a frecventelor radio, cu respectarea principiilor prevăzute la alin. (2), din considerente ce tin de promovarea concurentei în domeniul comunicatiilor electronice, cu consultarea prealabilă a Consiliului Concurentei, excluderea anumitor persoane de la procedura de selectie. Autoritatea de reglementare justifică măsura si ia decizia numai după parcurgerea procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

(5) în situatii temeinic justificate, prin exceptie de la prevederile alin. (2), frecventele radio pot fi acordate prin încredintare directă, cu avizul conform al Consiliului National al Audiovizualului, radiodifuzorilor ce furnizează programele publice de radiodifuziune si televiziune si numai în situatia în care măsura este necesară pentru atingerea unor obiective de interes general. Acordarea frecventelor radio în conditiile prezentului alineat trebuie să fie justificată în mod obiectiv, să fie transparentă si proportională.

(6) Autoritatea de reglementare are dreptul, înainte de data-limită de depunere a ofertelor, de a anula o procedură de selectie demarată. Decizia de a anula procedura de selectie trebuie obiectiv justificată ori să reprezinte consecinta unor conditii ce nu au putut fi cunoscute la initierea procedurii de selectie. ANCOM comunică, în termen de cel mult 30 de zile, motivele anulării procedurii de selectie si înapoiază, la cerere, costurile de achizitie a documentatiei elaborate pentru procedura de selectie.

Art. 27. - (1) Dreptul de utilizare a frecventelor radio poate fi retras, total sau partial, în următoarele situatii:

a) drepturile conferite prin licentă nu sunt exercitate, în scopul pentru care acestea au fost acordate, în termenul stabilit conform art. 24 alin. (2) lit. c);

b) măsura este necesară în vederea implementării obiectivelor de armonizare la nivel european si cooperare internatională privind utilizarea frecventelor radio;

c) măsura este necesară în vederea respectării acordurilor internationale la care România este parte referitoare la utilizarea frecventelor radio;

d) măsura este necesară în vederea implementării strategiei de dezvoltare a comunicatiilor electronice si a politicii de gestionare a spectrului de frecvente radio;

e) în cazul în care exercitarea dreptului de utilizare este întreruptă, din motive imputabile titularului, pentru mai mult de 6 luni si are ca efect direct limitarea posibilitătii ANCOM de a acorda alte drepturi de utilizare în anumite conditii;

f) pentru evitarea tezaurizării spectrului radio manifestată prin neutilizarea resursei limitate la nivelul alocării din licente, atunci când măsura este necesară pentru asigurarea unei concurente efective pe piată sau pentru eliminarea unor bariere la intrarea pe piată, care au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurentei.

(2) Dreptul de utilizare a frecventelor radio în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) poate fi retras doar în urma parcurgerii procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

(3) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. f), anterior dispunerii măsurii retragerii dreptului de utilizare, ANCOM poate permite cesionarea dreptului de utilizare a frecventelor radio, într-un termen determinat, în conditii care să asigure protejarea concurentei.

(4) în cazul nerespectării termenului prevăzut la alin. (3), ANCOM poate dispune retragerea dreptului de utilizare doar după parcurgerea procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

Art. 28. - (1) Acordarea licentelor de utilizare a frecventelor radio prin intermediul unor proceduri de selectie competitivă sau comparativă este conditionată de plata către bugetul de stat a unei taxe de licentă, al cărei cuantum va fi stabilit, pentru fiecare caz în parte, prin hotărâre a Guvernului initiată de către Secretariatul General al Guvernului la propunerea ANCOM.

(2) Selectia competitivă reprezintă procedura de acordare a licentei de utilizare a frecventelor radio prin care dreptul de utilizare a frecventelor radio este acordat câstigătorului unei licitatii, ca urmare a oferirii unei valori maxime pentru taxa de licentă, având ca punct de pornire valoarea minimală stabilită conform alin. (1), asigurându-se totodată si îndeplinirea unor criterii de precalificare de natură tehnică, administrativă ori financiară, după caz.

(3) Selectia comparativă reprezintă procedura de acordare a licentei de utilizare a frecventelor radio prin care dreptul de utilizare a frecventelor radio este acordat primului clasat, în urma evaluării ofertelor depuse pe baza unui set de criterii prestabilite de natură tehnică, administrativă ori financiară, după caz.

(4) Reglementarea detaliată a modului de desfăsurare a procedurilor de selectie competitivă sau comparativă se adoptă prin decizie a presedintelui ANCOM.

Art. 29. - (1) Costurile ocazionate de schimbarea destinatiei sau reorganizarea utilizării unor benzi de frecvente radio determinate de acordarea unor licente de utilizare a frecventelor radio prin intermediul unor proceduri de selectie vor fi suportate din cuantumul taxei de licentă mentionate la art. 28 alin. (1), precum si din alte surse de finantare ce pot fi stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(2) Modul de compensare a costurilor prevăzute la alin. (1) va fi stabilit, pentru fiecare caz în parte, prin hotărâre a Guvernului initiată de către Secretariatul General al Guvernului la propunerea ANCOM.

(3) Procedurile si metodologiile de determinare si evaluare a costurilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin decizie a presedintelui ANCOM.

Art. 30. - (1) Titularii licentelor de utilizare a frecventelor radio datorează anual către ANCOM un tarif de utilizare a spectrului. Individualizarea cuantumului tarifului de utilizare a spectrului se realizează în baza alocărilor sau asignărilor de frecvente radio efectuate prin intermediul ori în baza licentei de utilizare a frecventelor radio.

(2) Tariful de utilizare a spectrului prevăzut la alin. (1), stabilit prin decizie a presedintelui ANCOM, trebuie să asigure utilizarea optimă a frecventelor radio si să fie obiectiv justificat, transparent, nediscriminatoriu si proportional cu scopul pentru care este destinat.

Art. 31. - (1) Dreptul de utilizare a frecventelor radio conferit în urma unor proceduri de selectie comparativă sau competitivă se acordă pentru o perioadă de cel mult 10 ani.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), în vederea respectării principiilor stabilite la art. 24 alin. (2) lit. e), dreptul de utilizare a frecventelor radio poate fi acordat pentru o perioadă de până la 15 ani.


(3) Termenul de valabilitate a licentelor de utilizare a frecventelor radio acordate în baza unor acte normative speciale poate fi reînnoit de către ANCOM pentru perioade cel mult egale cu cea initială, dacă această măsură nu are ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei.

(4) La prelungirea perioadei de valabilitate a licentei de utilizare a frecventelor radio, autoritatea de reglementare poate revizui conditiile ce au fost avute în vedere la acordarea initială a licentei.

(5) în situatia prevăzută la alin. (4), ANCOM informează titularul licentei cu privire la modificările ce trebuie operate si îi acordă acestuia un termen corespunzător în vederea implementării acestor modificări, proportional cu natura calitativă sau cantitativă a acestora.

(6) Prelungirea perioadei de valabilitate a licentei de utilizare a frecventelor radio acordate prin procedură de selectie este conditionată de plata către bugetul de stat a unei taxe de licentă, al cărei cuantum se stabileste, în mod individual, prin hotărâre a Guvernului initiată de către Secretariatul General al Guvernului la propunerea ANCOM.

(7) Licentele aflate în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă nu sunt supuse revizuirii prevăzute la alin. (4), dar pot fi reînnoite în conditiile alin. (3)-(6).

Art. 32. - (1) Utilizarea frecventelor radio în serviciul de amator se realizează fără obtinerea unei licente de utilizare a frecventelor radio.

(2) în cadrul serviciului de amator pot opera numai persoane autorizate, denumite radioamatori, în benzi de frecvente radio atribuite prin TNABF acestui serviciu de radiocomunicatii, pentru activităti fără caracter comercial si în scop personal, pentru instruire individuală, studii tehnice si intercomunicare.

(3) ANCOM asigură certificarea si autorizarea radioamatorilor, precum si modul de utilizare a frecventelor radio de către acestia în termenii si conditiile stabilite prin decizie a presedintelui ANCOM.

Art. 33. - (1) Operarea statiilor de radiocomunicatii în serviciile mobil aeronautic si mobil aeronautic prin satelit, serviciile mobil maritim si mobil maritim prin satelit si serviciul radiotelefonic pe căile de navigatie interioară se poate realiza numai de către persoane care detin nivelul de cunostinte necesar operării respectivelor statii.

(2) Operarea statiilor de radiocomunicatii în serviciul mobil terestru, cu exceptia operării statiilor de radiocomunicatii din componenta retelelor publice mobile, se poate realiza numai de către persoane care detin nivelul de cunostinte necesar operării respectivelor statii.

(3) ANCOM asigură certificarea personalului prevăzut la alin. (1) si (2) în termenii si conditiile stabilite prin decizie a presedintelui ANCOM.

Art. 34. - În cazul frecventelor radio necesare pentru nevoile proprii de comunicatii ale ambasadelor si misiunilor diplomatice ale altor state aflate pe teritoriul României, procedura de obtinere a dreptului de utilizare si conditiile asociate acestui drept se stabilesc prin decizie a presedintelui ANCOM, cu avizul Ministerul Afacerilor Externe, cu respectarea procedurilor armonizate la nivel european si a acordurilor internationale la care România este parte.

Art. 35. - (1) Titularul licentei de utilizare a frecventelor radio acordate pentru furnizarea unei retele publice de comunicatii electronice poate cesiona dreptul de utilizare conferit prin licentă unei alte persoane autorizate în conditiile art. 6.

(2) Licenta de utilizare a frecventelor radio se poate cesiona în integralitatea sa, numai cu acordul prealabil al ANCOM, cu asumarea tuturor obligatiilor decurgând din aceasta, precum si cu respectarea conditiilor prevăzute în licentă cu privire la cedarea acesteia. Orice acord având ca obiect cesionarea licentei, încheiat fără obtinerea acordului prealabil, este nul de drept.

(3) ANCOM poate stabili benzi de frecvente radio pentru care dreptul de utilizare poate fi cesionat si partial.

(4) ANCOM poate solicita cesionarului, anterior cesionării dreptului, îndeplinirea anumitor conditii care să conducă la respectarea obiectivelor avute în vedere la acordarea initială a dreptului.

(5) Cesionarea dreptului de utilizare a frecventelor radio în conditiile prevăzute la alin. (2)-(4) nu trebuie să aibă ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei si, în cazurile în care utilizarea frecventelor este armonizată la nivelul Uniunii Europene, nu trebuie să conducă la schimbarea destinatiei de folosintă a frecventelor care fac obiectul licentei într-un mod care să contravină acestei utilizări armonizate.

(6) Cesionarea dreptului de utilizare a frecventelor radio se aduce la cunostinta publicului de către ANCOM.

Art. 36. - ANCOM stabileste procedura administrativă de acordare, modificare, încetare, prelungire si cesionare a dreptului de utilizare a frecventelor radio, precum si drepturile si obligatiile corespunzătoare cu privire la utilizarea frecventelor radio.

 

SECTIUNEA a 3-a

Resurse de numerotatie si resurse tehnice asociate

 

Art. 37. - (1) ANCOM adoptă Planul national de numerotatie.

(2) Planul national de numerotatie stabileste regulile de administrare si gestionare la nivel national a resurselor de numerotatie utilizate pentru furnizarea de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, în conformitate cu acordurile internationale la care România este parte.

(3) Planul national de numerotatie poate fi modificat pentru îndeplinirea obligatiilor rezultate din acordurile internationale la care România este parte, pentru a asigura disponibilitatea suficientă a resurselor de numerotatie ori pentru adaptarea la evolutia serviciilor.

(4) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice sau de servicii de comunicatii destinate publicului au obligatia să implementeze, pe propria cheltuială, modificările aduse Planului national de numerotatie.

(5) Adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (1) si (3) se realizează cu respectarea procedurii de consultare publică prevăzute la art. 135.

(6) Planul national de numerotatie si orice modificări aduse acestuia se publică, cu exceptia aspectelor care pot afecta securitatea natională, în conditiile legii.

Art. 38. - (1) ANCOM asigură punerea la dispozitie de resurse de numerotatie adecvate pentru toate categoriile de servicii de comunicatii electronice destinate publicului.

(2) Dreptul de utilizare a resurselor de numerotatie se acordă furnizorilor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului care îndeplinesc conditiile stabilite de ANCOM.

(3) ANCOM poate stabili anumite categorii de resurse de numerotatie pentru care dreptul de utilizare se acordă si furnizorilor de retele publice de comunicatii electronice.

(4) Numărul unic pentru apeluri de urgentă 112 este alocat administratorului Sistemului national unic pentru apeluri de urgentă.

(5) Prin reglementări secundare pot fi stabilite numere în vederea asigurării altor servicii necesare pentru satisfacerea interesului public care pot fi alocate unor autorităti publice.

Art. 39. - (1) Administrarea si gestionarea resurselor de numerotatie trebuie să respecte principiul egalitătii de tratament acordat tuturor furnizorilor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau furnizorilor de retele publice de comunicatii electronice, după caz.


(2) Furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului cărora li s-a acordat dreptul de utilizare pentru anumite numere sau blocuri de numere sunt obligati să aplice principiul nediscriminării si transparentei fată de alti furnizori de servicii de comunicatii electronice în privinta secventelor de numere utilizate pentru accesul la serviciile lor.

Art. 40. - (1) Utilizarea resurselor de numerotatie este permisă numai după obtinerea unei licente acordate, conform legii, în conditii care să asigure exploatarea lor eficientă.

(2) ANCOM stabileste procedura administrativă de acordare, modificare, prelungire, încetare si cesionare a dreptului de utilizare a resurselor de numerotatie, precum si drepturile si obligatiile corespunzătoare cu privire la utilizarea resurselor de numerotatie.

(3) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice si furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului au obligatia de a respecta Planul national de numerotatie, precum si conditiile de utilizare a resurselor de numerotatie.

Art. 41. - (1) Licenta de utilizare a resurselor de numerotatie este actul administrativ prin care ANCOM acordă unui furnizor dreptul de a utiliza anumite numere din Planul national de numerotatie în scopul furnizării de servicii de comunicatii electronice, pentru o perioadă limitată.

(2) Licenta de utilizare a resurselor de numerotatie stabileste conditiile în care titularul acesteia poate exercita dreptul prevăzut la alin. (1). Aceste conditii trebuie să fie obiectiv justificate în raport cu serviciul în cauză, nediscriminatorii, proportionale si transparente.

(3) Conditiile de utilizare a resurselor de numerotatie pot viza:

a) desemnarea serviciului pentru care a fost acordat dreptul de utilizare a resurselor de numerotatie, inclusiv orice cerinte legate de furnizarea acelui serviciu, precum principiile tarifare sau tarifele maxime care pot fi aplicate pentru apelurile către anumite numere sau blocuri de numere, în scopul de a asigura protejarea intereselor utilizatorilor finali;

b) utilizarea efectivă, ratională si eficientă a resurselor de numerotatie;

c) cerinte privind portabilitatea numerelor;

d) obligatii referitoare la serviciile privind registrele abonatilor si la serviciile de informatii privind abonatii;

e) durata pentru care se acordă dreptul de utilizare, sub rezerva modificării Planului national de numerotatie;

f) cesionarea sau transferul resurselor de numerotatie;

g) tariful de utilizare a resurselor de numerotatie, stabilit în conformitate cu prevederile art. 43;

h) orice obligatii asumate de furnizorul în cauză în cursul unei proceduri de selectie competitivă sau comparativă;

i) obligatii care decurg din acorduri internationale la care România este parte privind utilizarea resurselor de numerotatie.

(4) Modificarea conditiilor de utilizare a resurselor de numerotatie se realizează în cazuri justificate si cu respectarea procedurii de consultare publică prevăzute la art. 135.

Art. 42. - (1) Acordarea licentelor de utilizare a resurselor de numerotatie se face prin intermediul unei proceduri deschise, obiective, transparente, nediscriminatorii si proportionale, în cel mult 3 săptămâni de la primirea unei cereri complete, însotită de toate documentele necesare în acest sens, în cazul resurselor de numerotatie a căror destinatie a fost stabilită prin Planul national de numerotatie, cu exceptia acelor licente care se acordă printr-o procedură de selectie competitivă sau comparativă, pentru care termenul este de cel mult 6 săptămâni.

(2) ANCOM poate decide motivat ca alocarea anumitor resurse de numerotatie să se realizeze în urma unor proceduri alternative, cu respectarea termenelor si principiilor prevăzute la alin. (1).

(3) ANCOM acordă licente de utilizare a resurselor de numerotatie ori de câte ori primeste o cerere justificată în acest sens, luând în considerare natura serviciului în cauză, necesitatea obtinerii resurselor de numerotatie respective, respectarea conditiilor de utilizare a resurselor de numerotatie si asigurarea unei utilizări eficiente a acestora, precum si necesitatea de a satisface solicitările de resurse de numerotatie pe termen lung.

(4) După consultarea părtilor interesate, în conditiile legii, ANCOM poate decide acordarea anumitor categorii de numere, a căror valoare economică este deosebită, prin intermediul unor proceduri de selectie competitivă sau comparativă.

Art. 43. - (1) ANCOM poate impune titularilor de licente de utilizare a resurselor de numerotatie plata unui tarif de utilizare a acestor resurse.

(2) Tarifele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure utilizarea optimă a resurselor de numerotatie, să fie obiectiv justificate, transparente, nediscriminatorii si proportionale cu scopul pentru care sunt destinate.

Art. 44. - (1) Resursele de numerotatie prevăzute în licentă pot fi cesionate, total sau partial, unui tert, numai cu acordul prealabil al ANCOM si numai cu asumarea tuturor obligatiilor ce decurg din dreptul de utilizare a resurselor de numerotatie, precum si cu respectarea conditiilor prevăzute în licentă cu privire la cesionarea acestora.

(2) Orice acord având ca obiect cesionarea dreptului de utilizare a resurselor de numerotatie încheiat fără respectarea prevederilor alin. (1) este nul de drept.

(3) Cesionarea dreptului de utilizare a resurselor de numerotatie nu trebuie să aibă ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei.

(4) Cesionarea dreptului de utilizare a resurselor de numerotatie se aduce la cunostinta publicului de către ANCOM.

Art. 45. - (1) Dreptul de utilizare a resurselor tehnice necesare în vederea furnizării serviciilor de comunicatii electronice destinate publicului sau operării retelelor publice de comunicatii electronice se acordă numai de către ANCOM.

(2) Autoritatea de reglementare stabileste procedura de acordare, modificare, încetare si cesionare a dreptului de utilizare a codurilor de identificare, semnalizare si rutare, fără a se limita doar la acestea, precum si drepturile si obligatiile titularilor dreptului de utilizare a acestor resurse tehnice.

 

CAPITOLUL IV

Securitatea si integritatea retelelor si serviciilor de comunicatii electronice

 

Art. 46. - (1) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice sau de servicii de comunicatii electronice destinate publicului au obligatia de a lua toate măsurile tehnice si organizatorice adecvate pentru a administra riscurile care pot afecta securitatea retelelor si serviciilor.

(2) Măsurile luate potrivit alin. (1) trebuie să asigure un nivel de securitate corespunzător riscului identificat si să prevină sau să minimizeze impactul incidentelor de securitate asupra utilizatorilor si retelelor interconectate, având în vedere cele mai noi tehnologii.

(3) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice au obligatia de a lua măsurile necesare pentru a garanta integritatea retelelor si pentru a asigura continuitatea furnizării serviciilor prin intermediul acestor retele.

(4) Acolo unde este cazul, furnizorii de retele publice de comunicatii electronice sau de servicii de comunicatii electronice destinate publicului colaborează pentru implementarea măsurilor prevăzute de prezentul articol.

Art. 47. - (1) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice sau de servicii de comunicatii electronice destinate publicului au obligatia de a notifica ANCOM, în cel mai scurt timp, cu privire la orice încălcare a securitătii sau pierdere a integritătii care are un impact semnificativ asupra furnizării retelelor sau serviciilor.

(2) ANCOM poate informa publicul cu privire la existenta cazului prevăzut la alin. (1) sau poate solicita furnizorului să informeze publicul cu privire la existenta acestui caz, atunci când consideră că este în interesul public.

(3) Acolo unde consideră necesar, ANCOM informează autoritătile nationale de reglementare în comunicatii din alte state membre ale Uniunii Europene si Agentia Europeană pentru Securitatea Retelelor Informatice si a Datelor cu privire la încălcarea securitătii retelelor si serviciilor sau pierderea integritătii retelelor.

(4) ANCOM transmite anual un raport succint Comisiei Europene si Agentiei Europene pentru Securitatea Retelelor Informatice si a Datelor cu privire la notificările primite potrivit alin. (1) si măsurile adoptate în aceste cazuri.

Art. 48. - ANCOM poate stabili modalitatea de implementare a dispozitiilor art. 46 si 47, cu respectarea procedurii de consultare publică prevăzute la art. 135.

Art. 49. - (1) în vederea aplicării prevederilor prezentului capitol, ANCOM poate solicita furnizorilor de retele publice de comunicatii electronice sau de servicii de comunicatii electronice destinate publicului:

a) să furnizeze toate informatiile necesare evaluării securitătii si integritătii retelelor si serviciilor, inclusiv politicile interne de securitate aplicabile;

b) să se supună, pe cheltuiala proprie, unui audit de securitate realizat de un organism independent sau de o altă autoritate competentă si să transmită ANCOM rezultatele auditului.

(2) ANCOM poate verifica si evalua măsurile stabilite de furnizori pentru a garanta securitatea si integritatea retelelor si serviciilor, precum si respectarea acestora în cazurile de încălcare a securitătii retelelor si serviciilor sau pierdere a integritătii retelelor, putând impune măsuri în acest sens.

 

CAPITOLUL V

Drepturile utilizatorilor finali

 

SECTIUNEA 1

Contractele

 

Art. 50. - (1) Contractele încheiate de consumatori pentru a beneficia de servicii de acces si conectare la retele publice de comunicatii electronice ori de servicii de comunicatii electronice destinate publicului pot fi încheiate pentru o perioadă contractuală initială de cel mult 24 de luni.

(2) Consumatorilor li se va oferi si posibilitatea de a încheia contracte pentru a beneficia de serviciile prevăzute la alin. (1) cu o durată de cel mult 12 luni.

(3) La cerere, alti utilizatori finali pot încheia contracte în conditiile alin. (1) si (2) si ale art. 51.

(4) Contractelor reglementate de prezenta sectiune li se aplică în mod corespunzător prevederile Ordonantei Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si celelalte acte normative din domeniul protectiei consumatorilor.

 

PARAGRAFUL 1

Cadrul general

 

Art. 51. - (1) Contractele încheiate de consumatori pentru a beneficia de servicii de acces si conectare la retele publice de comunicatii electronice ori de servicii de comunicatii electronice destinate publicului vor contine, într-o formă clară, inteligibilă si usor accesibilă, următoarele clauze minime privitoare la:

a) datele de identificare a furnizorului;

b) serviciile furnizate;

c) în cazul contractelor încheiate pentru furnizarea de servicii de telefonie destinate publicului, optiunea abonatului de a include sau de a nu include datele sale cu caracter personal în baze de date în vederea furnizării de servicii de informatii privind abonatii sau de registre ale abonatilor, precum si, în cazul în care acesta optează pentru includerea în registrul abonatilor, indicarea datelor în cauză;

d) preturile si tarifele aferente fiecărui serviciu sau produs contractat împreună cu serviciul, modul de aplicare a acestora, modalitătile prin care pot fi obtinute informatii actualizate privind totalitatea tarifelor practicate, modalitătile de plată, precum si precizarea dacă există eventuale diferente de cost datorate modalitătilor diferite de plată;

e) durata contractului, conditiile privind reînnoirea si încetarea furnizării serviciilor si a contractului, precum si conditiile în care operează suspendarea furnizării serviciului;

f) despăgubirile aplicabile si procedura de acordare a acestora în cazul nerespectării nivelurilor de calitate convenite si a celorlalte clauze contractuale;

g) metodele prin care se poate initia procedura de solutionare a litigiilor prevăzută la art. 118;

h) categoriile de măsuri ce pot fi luate de furnizori în cazul aparitiei unor incidente, amenintări si vulnerabilităti privind securitatea sau integritatea retelei sau serviciilor.

(2) Clauza prevăzută la alin. (1) lit. b) va stabili, printre altele:

a) dacă se oferă sau nu acces la numărul unic pentru apeluri de urgentă 112 si dacă este transmisă informatia de localizare a apelantului pentru asigurarea serviciilor de urgentă, precum si dacă există limitări în ceea ce priveste accesul la numărul unic pentru apeluri de urgentă 112, realizat potrivit prevederilor art. 70;

b) informatii privind orice alte conditii care limitează accesul sau utilizarea anumitor servicii si aplicatii;

c) nivelurile minime de calitate a serviciilor oferite, incluzând cel putin termenul de conectare initială la reteaua si/sau serviciile oferite de furnizor, termenul de remediere a deranjamentelor, termenul de solutionare a reclamatiilor, precum si, dacă este cazul, nivelul minim al altor parametri de calitate stabiliti de ANCOM;

d) informatii privind procedurile de măsurare si gestionare a traficului în scopul de a evita congestionarea segmentelor de retea sau utilizarea acestora la capacitate maximă, precum si privind impactul acestor proceduri asupra calitătii serviciului;

e) tipurile de servicii de asistentă tehnică si de servicii de relatii cu clientii oferite, precum si modalitătile prin care aceste servicii pot fi contactate;

f) dacă este cazul, restrictiile impuse de furnizor în ceea ce priveste utilizarea echipamentului terminal.

(3) Clauza prevăzută la alin. (1) lit. e) include, atunci când este cazul:

a) durata contractuală minimă sau perioada minimă de utilizare a serviciilor pentru a beneficia de anumite promotii sau avantaje;

b) orice tarife legate de asigurarea portabilitătii numerelor si a altor identificatori;

c) toate sumele datorate de abonati la încetarea contractului, inclusiv, dacă este cazul, recuperarea anumitor costuri legate de echipamentul terminal contractat.

(4) Contractele prevăzute la alin. (1), cu exceptia celor privind serviciile furnizate prin intermediul cartelelor preplătite sau al altor mijloace de plată asimilate, se încheie în scris, pe hârtie sau alt suport durabil, vizibil si usor de citit, cu un font având mărimea de cel putin 12p, sau, după caz, prin mijloace de comunicatie la distantă, cu respectarea conditiilor prevăzute de lege. În cazul contractelor încheiate în scris, culoarea de fond a hârtiei trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat.


(5) La momentul achizitionării serviciilor pentru care plata se face în avans, se pun la dispozitia utilizatorilor finali conditiile generale privind furnizarea acestora, care vor contine informatiile corespunzătoare clauzelor minime prevăzute la alin. (1)-(3) si vor fi redactate în scris, pe hârtie sau alt suport durabil, vizibil si usor de citit, iar culoarea de fond a hârtiei trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat.

(6) ANCOM poate solicita includerea în contractele prevăzute la alin. (1) a informatiilor furnizate în acest scop de către autoritătile publice competente referitoare la utilizarea retelelor si serviciilor de comunicatii electronice în scopul implicării în activităti ilegale sau în scopul diseminării de continut dăunător, precum si a informatiilor referitoare la mijloacele de protectie împotriva riscurilor la adresa sigurantei personale, a vietii private si a prelucrării datelor cu caracter personal, mentionate la art. 60 alin. (11), relevante pentru serviciile furnizate.

(7) în cazul în care contractul încheiat prevede pentru furnizor posibilitatea modificării unilaterale, acesta este obligat să notifice în avans abonatul cu privire la intentia sa, astfel încât acesta să beneficieze de un termen de cel putin 30 de zile pentru exercitarea dreptului de denuntare unilaterală a contractului, în cazul în care nu este de acord cu modificările propuse, fără plata niciunor penalităti sau despăgubiri.

(8) Notificarea se va realiza prin mijloace care să asigure transmiterea acesteia către fiecare abonat.

(9) în cuprinsul notificării se va prevedea expres dreptul abonatului de a denunta unilateral contractul în conditiile prevăzute la alin. (7).

(10) în cazul în care consideră că furnizorii nu implementează în mod corespunzător prevederile alin. (7)-(9), ANCOM va stabili, prin decizie a presedintelui ANCOM, formatul si modalitătile de transmitere a notificării.

 

PARAGRAFUL 2

Încheierea contractelor la distantă

 

Art. 52. - (1) Prevederile Ordonantei Guvernului nr. 130/2000 privind protectia consumatorilor la încheierea si executarea contractelor la distantă, republicată, cu modificările ulterioare, nu se aplică în ceea ce priveste contractele reglementate de prezentul paragraf.

(2) Prevederile prezentului paragraf se completează cu cele ale Legii nr. 365/2002, republicată.

Art. 53. - (1) înainte de încheierea unui contract la distantă, utilizatorul final trebuie să fie informat, în timp util si în mod clar, corect si complet, cel putin asupra următoarelor elemente:

a) datele de identificare a furnizorului, iar, în cazul convorbirilor telefonice, si scopul comercial al comunicării;

b) caracteristicile esentiale ale serviciilor oferite, precum si perioada de valabilitate a ofertei sau a tarifelor;

c) contravaloarea planului tarifar, precizând numărul de minute, creditul sau traficul de date inclus, dacă este cazul, extraoptiunile disponibile si contravaloarea acestora, tarifele pentru apeluri si pentru minutele ori traficul de date suplimentar, după caz, tariful de conectare sau instalare, precum si valoarea totală aferentă întregii perioade contractuale initiale, cu toate taxele incluse;

d) conditiile de utilizare a minutelor incluse, a creditului sau a traficului inclus, după caz;

e) dacă este cazul, pretul echipamentului terminal oferit, modalitătile de efectuare a plătii, precum si modalitatea si costurile de livrare a acestuia;

f) data la care este considerat încheiat contractul, în conditiile alin. (2);

g) data activării serviciului contractat, precum si, în cazul livrării unor echipamente terminale, data livrării acestora;

h) dacă este cazul, durata contractuală minimă, precum si conditiile de încetare a contractului înainte de termen si penalitătile aplicabile;

i) dreptul de a denunta unilateral contractul si termenul de exercitare a acestuia;

j) modalitătile prin care pot fi obtinute informatii detaliate privind oferta comercială a furnizorului.

(2) Dacă părtile nu au convenit altfel, data încheierii contractului la distantă este data primirii de către utilizatorul final a mesajului de confirmare referitor la comanda sa.

Art. 54. - Utilizatorului final trebuie să i se transmită în scris, în formă tipărită sau pe un alt suport durabil la dispozitia sa si la care acesta are acces, sau, dacă se solicită astfel, în formă electronică, cel mai târziu în termen de 5 zile lucrătoare de la data încheierii contractului, următoarele informatii:

a) informatiile prevăzute la art. 53 alin. (1):

b) informatiile prevăzute la art. 51 alin. (1)-(3), suplimentare fată de cele prevăzute la lit. a);

c) conditiile de exercitare a dreptului de denuntare unilaterală, în conformitate cu art. 55;

d) conditiile de returnare a echipamentelor, în cazul în care utilizatorul final îsi exercită dreptul de denuntare unilaterală, potrivit art. 55;

e) adresa, numărul de telefon sau fax, precum si adresa de e-mail la care utilizatorul final poate depune o reclamatie;

f) informatiile privind service-ul postvânzare;

g) garantiile oferite pentru echipamentele terminale livrate. Art. 55. - (1) Utilizatorul final are dreptul de a denunta unilateral contractul încheiat la distantă, fără plata vreunor penalităti sau despăgubiri si fără invocarea vreunui motiv, în termen de 14 zile lucrătoare.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) începe să curgă:

a) în cazul furnizării de servicii, de la data încheierii contractului sau de la data transmiterii informatiilor prevăzute la art. 54, dacă aceasta este ulterioară încheierii contractului, cu conditia ca transmiterea să fie efectuată în interiorul termenului de 90 de zile prevăzut la alin. (3);

b) în cazul în care furnizarea serviciului include si livrarea unui echipament terminal, de la data livrării acestuia.

(3) Prin exceptie de la alin. (1), în cazul în care informatiile prevăzute la art. 54 nu au fost transmise utilizatorului final, termenul în care utilizatorul final are dreptul de a denunta unilateral contractul încheiat la distantă, fără plata vreunor penalităti sau despăgubiri si fără invocarea vreunui motiv este de 90 de zile si începe să curgă de la data încheierii contractului sau, după caz, de la data livrării echipamentului terminal.

(4) Dacă, în perioada prevăzută la alin. (3), informatiile prevăzute la art. 54 sunt transmise utilizatorului final, termenul de 14 zile lucrătoare pentru denuntarea unilaterală a contractului începe să curgă din acel moment.

(5) în cazul în care utilizatorul final decide să denunte unilateral contractul în conditiile alin. (1) si utilizează serviciul înainte să îsi exercite acest drept, acesta va achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat în perioada dintre data activării serviciului si data încetării contractului si, dacă este cazul, costurile directe ale returnării echipamentului terminal.

(6) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (5), în cazul în care utilizatorul final îsi exercită dreptul de denuntare unilaterală potrivit dispozitiilor prezentului articol si, după caz, returnează echipamentul terminal în conditiile stabilite de furnizor, acesta din urmă are obligatia să ramburseze sumele plătite de utilizatorul final în avans, fără a-i solicita acestuia cheltuielile aferente rambursării sumelor. Rambursarea sumelor se va face în cel mult 30 de zile de la data denuntării unilaterale a contractului de către utilizatorul final.

Art. 56. - Sarcina probei privind îndeplinirea obligatiilor de informare a utilizatorului final, existenta consimtământului utilizatorului final la încheierea contractului, precum si sarcina verificării ori stabilirii identitătii utilizatorului final cu care este încheiat contractul la distantă revin furnizorului de retele publice de comunicatii electronice sau de servicii de comunicatii electronice destinate publicului.

Art. 57. - (1) Cu exceptia cazului în care părtile au convenit altfel, începerea furnizării serviciului si, după caz, livrarea echipamentului terminal se realizează în termen de cel mult 30 de zile de la data încheierii contractului.

(2) în cazul în care nu poate executa contractul în cauză deoarece serviciul sau echipamentul respectiv nu este disponibil, furnizorul trebuie să informeze utilizatorul final despre această indisponibilitate, precum si, dacă este cazul, să ramburseze sumele deja achitate de utilizatorul final în termen de cel mult 30 de zile de la data informării cu privire la indisponibilitate.

Art. 58. - (1) în cazul furnizării de servicii sau livrării de echipamente terminale fără consimtământul utilizatorului final, acesta este exonerat de efectuarea oricărei contraprestatii.

(2) Lipsa răspunsului din partea utilizatorului final nu poate fi considerată consimtământ.

(3) în cazul prevăzut la alin. (1), cheltuielile de returnare a echipamentului terminal sunt suportate de către furnizor.

Art. 59. - Sunt considerate mijloace de comunicatie la distantă, printre altele, următoarele:

a) imprimatul neadresat;

b) imprimatul adresat;

c) scrisoarea tipizată;

d) publicitatea tipărită cu bon de comandă;

e) catalogul;

f) telefonul cu interventie umană;

g) telefonul fără interventie umană (automat de apel, audiotext);

h) videofonul (telefon cu imagine);

i) videotextul (microordinator, ecran tv cu tastatură sau ecran tactil);

j) mijloacele electronice; k) telecopiatorul (fax).

 

SECTIUNEA a 2-a

Transparenta

 

Art. 60. - (1) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice si furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului au obligatia de a pune la dispozitia publicului informatii transparente, comparabile, adecvate si actualizate privind preturile si tarifele aplicabile, sumele percepute la momentul încetării contractului, dacă este cazul, precum si celelalte conditii privind accesul la serviciile oferite si utilizarea acestora, pentru a asigura posibilitatea utilizatorilor finali de a decide în cunostintă de cauză.

(2) Informatiile prevăzute la alin. (1) vor privi:

a) datele de identificare a furnizorului;

b) serviciile oferite;

c) mecanismele de solutionare a litigiilor, inclusiv cele puse la dispozitie de furnizori;

d) asigurarea unor servicii din sfera serviciului universal, inclusiv, dacă este cazul, facilitătile si serviciile prevăzute la art. 84 alin. (3)-(12).

(3) Informatiile prevăzute la alin. (2) lit. b) vor fi detaliate în ceea ce priveste:

a) descrierea serviciilor oferite;

b) tarifele de conectare, acces si utilizare, întretinere si reparatii, facilitătile tarifare standard, sistemele de tarifare speciale si particularizate pentru un anumit tip de utilizator sau de necesităti, precum si orice alte tarife, inclusiv cele legate de echipamentul terminal;

c) cazurile, procedura de acordare si modul de calcul al despăgubirilor sau al sumelor de restituit utilizatorilor finali;

d) tipurile de servicii de asistentă tehnică oferite;

e) termenii si conditiile contractuale standard, durata contractuală minimă, dacă este cazul, conditiile de încetare a contractului, precum si, acolo unde este cazul, procedurile si tarifele legate în mod direct de portabilitatea numerelor si a altor identificatori.

(4) Informatiile vor fi aduse la cunostinta publicului într-o formă clară, accesibilă si comprehensibilă.

(5) ANCOM poate detalia categoriile de informatii prevăzute la alin. (1) si poate stabili în legătură cu acestea informatii suplimentare care trebuie aduse la cunostinta publicului, precum si modalitătile în care aceste informatii vor fi publicate.

(6) ANCOM poate oferi în mod direct sau prin intermediul unor terti informatii comparative privind tarifele si conditiile de furnizare a serviciilor de comunicatii electronice destinate publicului.

(7) Alte persoane au dreptul de a utiliza, în mod gratuit, informatiile publicate de furnizorii de retele publice de comunicatii electronice si de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, în scopul de a oferi ghiduri comparative privind tarifele si conditiile de furnizare a serviciilor de comunicatii electronice destinate publicului sau aplicatii similare.

(8) ANCOM poate impune furnizorilor de retele publice de comunicatii electronice si de servicii de comunicatii electronice destinate publicului următoarele obligatii:

a) să informeze abonatii cu privire la tarifele speciale aplicabile pentru accesul la anumite numere sau servicii; pentru anumite categorii de servicii, ANCOM poate impune ca informatiile referitoare la tarif să fie furnizate imediat înainte de realizarea conexiunii apelului;

b) să informeze abonatii despre orice modificare privind accesul la numărul unic pentru apeluri de urgentă sau asigurarea informatiilor de localizare a apelantului, în cadrul serviciilor la care acestia au subscris;

c) să informeze abonatii cu privire la orice modificare a conditiilor ce limitează accesul sau utilizarea anumitor servicii sau aplicatii, acolo unde astfel de conditii sunt permise de cadrul legal;

d) să pună la dispozitia publicului informatii referitoare la procedurile de măsurare si gestionare a traficului pentru a evita congestionarea unor segmente de retea sau utilizarea acestora la capacitate maximă, precum si la impactul acestor proceduri asupra calitătii serviciului;

e) să informeze abonatii cu privire la dreptul de a opta pentru includerea sau neincluderea datelor lor cu caracter personal în baze de date în vederea furnizării de servicii de informatii privind abonatii sau de registre ale abonatilor, precum si, în cazul în care abonatii optează pentru includere, de a stabili datele cu caracter personal ce vor fi incluse, în conformitate cu prevederile legislatiei în domeniul prelucrării datelor cu caracter personal;

f) să informeze în mod detaliat, într-o formă accesibilă si cu regularitate abonatii cu dizabilităti cu privire la serviciile sau echipamentele care le sunt destinate.

(9) Din proprie initiativă sau la solicitarea autoritătilor publice competente, ANCOM poate solicita furnizorilor de retele publice de comunicatii electronice si furnizorilor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului să pună la dispozitia publicului informatii de interes general, prin aceleasi modalităti utilizate în comunicarea cu propriii abonati.

(10) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice si furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului au obligatia să pună la dispozitia publicului, în mod gratuit, informatiile prevăzute la alin. (9), în conditiile stabilite de ANCOM.


(11) Solicitările autoritătilor publice competente, prevăzute la alin. (9), vor fi transmise ANCOM într-o formă standardizată si vor cuprinde, în special:

a) cele mai frecvente modalităti de utilizare a serviciilor de comunicatii electronice în scopul angajării în activităti ilicite sau diseminării de continut dăunător, în special în cazul în care astfel de activităti pot aduce atingere drepturilor si libertătilor cetătenilor, inclusiv drepturilor de proprietate intelectuală si drepturilor conexe, precum si consecintele juridice ale încălcării acestora;

b) mijloacele de protectie împotriva riscurilor la adresa sigurantei personale, a vietii private si a datelor cu caracter personal, aferente utilizării serviciilor de comunicatii electronice.

Art. 61. - (1) ANCOM poate impune furnizorilor de retele publice de comunicatii electronice si furnizorilor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, după parcurgerea procedurii de consultare prevăzute la art. 135, obligatia de a publica informatii comparabile, adecvate si actualizate privind calitatea serviciilor oferite, precum si măsurile adoptate pentru a asigura accesul în conditii echivalente al utilizatorilor finali cu dizabilităti. La cererea ANCOM, aceste informatii îi vor fi furnizate înainte de a fi publicate.

(2) ANCOM poate stabili continutul, forma si modalitatea în care informatiile prevăzute la alin. (1) vor fi publicate, pentru a se asigura că utilizatorii finali, inclusiv cei cu dizabilităti, beneficiază de informatii complete, corecte, comparabile si usor accesibile.

(3) ANCOM poate stabili parametrii de calitate ce urmează să fie măsurati si orice alte elemente necesare pentru evaluarea calitătii serviciilor oferite, inclusiv eventuale mecanisme de certificare a calitătii, tinând cont, dacă este cazul, de indicatorii de calitate, definitiile si metodele de măsurare prevăzute în anexa nr. 1.

(4) Pentru a preveni degradarea serviciului si obstructionarea sau încetinirea traficului prin retele, ANCOM poate impune furnizorilor de retele publice de comunicatii electronice si furnizorilor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului un set minim de cerinte privind calitatea serviciului.

(5) înainte de adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (4), ANCOM va transmite Comisiei Europene si Organismului autoritătilor europene de reglementare în domeniul comunicatiilor electronice, denumit în continuare OAREC, un rezumat al motivelor actiunii, măsurile propuse si obiectivele urmărite.

(6) ANCOM poate adopta măsura prevăzută la alin. (4), cu luarea în considerare a observatiilor si recomandărilor Comisiei Europene.

 

SECTIUNEA a 3-a

Disponibilitatea serviciilor si echipamentelor

 

Art. 62. - (1) Furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului prin intermediul retelelor publice de comunicatii electronice fixe si mobile au obligatia de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura disponibilitatea maximă a acestor servicii, în caz de perturbare gravă a functionării retelei sau în caz de fortă majoră.

(2) Furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului si furnizorii de retele publice de comunicatii electronice au obligatia de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura în mod neîntrerupt posibilitatea efectuării de apeluri de urgentă.

(3) ANCOM poate să impună furnizorilor de retele publice de comunicatii electronice si furnizorilor de servicii de telefonie destinate publicului măsurile minime pe care acestia trebuie să le ia în vederea îndeplinirii în mod corespunzător a obligatiilor care le revin în temeiul alin. (1) si (2).

Art. 63. - (1) ANCOM ia măsuri specifice, acolo unde este cazul, pentru a asigura accesul si posibilitatea utilizatorilor finali cu dizabilităti de a beneficia de servicii de comunicatii electronice destinate publicului adaptate nevoilor lor si în conditii echivalente celor de care beneficiază ceilalti utilizatori finali.

(2) ANCOM poate lua măsuri specifice pentru a se asigura că utilizatorii finali cu dizabilităti beneficiază de posibilitatea alegerii furnizorilor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, precum si a serviciilor oferite de acestia, în conditii echivalente cu cele disponibile pentru majoritatea utilizatorilor finali.

(3) în scopul de a stabili si de a implementa măsuri specifice pentru utilizatorii finali cu dizabilităti, ANCOM poate adopta măsuri pentru a încuraja punerea la dispozitia acestora a unor echipamente terminale care oferă servicii si functii adaptate nevoilor acestora.

Art. 64. - În scopul promovării liberei circulatii a informatiilor, pluralismului media si diversitătii culturale, ANCOM poate adopta măsuri pentru a încuraja:

a) furnizorii de servicii de televiziune digitală interactivă destinate publicului prin intermediul platformelor de televiziune digitală interactivă, indiferent de modul de transmisie, să utilizeze interfete deschise de programare a aplicatiei;

b) furnizorii de echipamente de televiziune digitală avansată instalate în vederea receptionării serviciilor de televiziune digitală interactivă prin intermediul platformelor de televiziune digitală interactivă să asigure conformitatea cu o interfată deschisă de programare a aplicatiei, cu respectarea cerintelor minimale prevăzute în specificatiile sau standardele tehnice relevante.

Art. 65. - Fără a aduce atingere măsurilor ce pot fi dispuse de ANCOM în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (2) lit. c), proprietarii interfetelor de programare a aplicatiei cooperează cu furnizorii de servicii de televiziune digitală interactivă, punând la dispozitia acestora, în conditii echitabile, rezonabile si nediscriminatorii si în schimbul unei remuneratii corespunzătoare, informatiile necesare pentru a permite acestora să ofere toate serviciile care se bazează pe interfetele de programare a aplicatiilor într-o formă complet functională.

Art. 66. - Toate echipamentele destinate consumatorilor care permit receptionarea semnalelor de televiziune digitală conventionale vândute, închiriate sau puse la dispozitie în oricare alt mod, capabile să decodeze semnalele digitale de televiziune, trebuie să posede următoarele capabilităti:

a) să permită decodarea acestor semnale conform algoritmului comun european de codare, administrat de o organizatie europeană de standardizare recunoscută;

b) să reproducă semnalele care au fost transmise în clar, cu conditia ca, în cazul în care un astfel de echipament este închiriat, locatarul să respecte contractul de locatiune încheiat.

Art. 67. - Orice receptor de televiziune analogic cu un ecran cu afisaj integral, cu o diagonală vizibilă mai mare de 42 cm, introdus pe piată în vederea vânzării sau închirierii, trebuie să fie dotat cu cel putin un conector exterior de interfată, standardizat de o organizatie europeană de standardizare recunoscută, care să permită conectarea simplă a echipamentelor periferice, în special a decodoarelor suplimentare si a receptoarelor digitale.

Art. 68. - (1) Orice receptor de televiziune digital cu un ecran cu afisaj integral, cu o diagonală vizibilă mai mare de 30 cm, introdus pe piată în vederea vânzării sau închirierii, trebuie să fie dotat cu cel putin un conector exterior de interfată, care să permită conectarea simplă a echipamentelor periferice si să fie capabil să transfere toate elementele unui semnal digital de televiziune, inclusiv informatiile privind serviciile interactive si de acces restrictionat.

(2) Conectorul exterior de interfată prevăzut la alin. (1) trebuie să fie standardizat de o organizatie europeană de standardizare recunoscută sau conform unui standard adoptat de o asemenea organizatie ori conform unei specificatii acceptate de întregul sector industrial în cauză.


Art. 69. - (1) Toti abonatii la serviciile de telefonie destinate publicului au dreptul de a fi inclusi în baze de date în vederea furnizării serviciilor de informatii privind abonatii sau a registrelor abonatilor prevăzute la art. 80 si de a le fi puse informatiile proprii la dispozitia furnizorilor de servicii de informatii privind abonatii sau de registre ale abonatilor, în conformitate cu dispozitiile alin. (2).

(2) Furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului care atribuie numere de telefon abonatilor au obligatia de a pune la dispozitie furnizorilor de servicii de informatii privind abonatii sau de registre ale abonatilor, la cererea rezonabilă a acestora, toate informatiile relevante, într-o formă convenită cu solicitantul, în conditii echitabile, obiective, orientate către costuri si nediscriminatorii.

(3) Toti utilizatorii finali care beneficiază de servicii de telefonie destinate publicului au dreptul de acces la serviciile de informatii privind abonatii.

(4) ANCOM poate impune în sarcina furnizorilor care controlează accesul la utilizatorii finali, cu respectarea principiilor obiectivitătii, echitabilitătii, nediscriminării si transparentei, obligatii si conditii cu privire la disponibilitatea accesului la serviciile de informatii privind abonatii, în conformitate cu dispozitiile art. 100.

(5) Utilizatorii finali au dreptul de a accesa, în mod direct, vocal sau prin intermediul mesajelor scurte scrise, serviciile de informatii privind abonatii furnizate în alte state membre ale Uniunii Europene, în conditiile stabilite la art. 73.

(6) Prevederile prezentului articol nu aduc atingere dispozitiilor legale din domeniul prelucrării datelor cu caracter personal si protectiei vietii private.

Art. 70. - (1) Toti utilizatorii finali ai serviciilor prevăzute la alin. (2), inclusiv utilizatorii de posturi telefonice publice cu plată, au dreptul de a initia, în mod gratuit si fără a folosi niciun mijloc de plată, apeluri către numărul unic pentru apeluri de urgentă 112.

(2) ANCOM ia măsurile necesare pentru a se asigura că furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului care asigură servicii de originare a apelurilor către un număr sau numere din Planul national de numerotatie oferă acces utilizatorilor finali la numărul unic pentru apeluri de urgentă 112.

(3) Apelurile către numărul unic pentru apeluri de urgentă 112 trebuie să fie tratate si să primească un răspuns adecvat, conform cadrului legislativ national privind organizarea si functionarea Sistemului national unic pentru apeluri de urgentă.

(4) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice au obligatia de a asigura rutarea apelurilor către numărul unic pentru apeluri de urgentă 112, conform cadrului legislativ national privind organizarea si functionarea Sistemului national unic pentru apeluri de urgentă, indiferent dacă aceste apeluri sunt initiate în reteaua proprie sau în alte retele publice de comunicatii electronice. Rutarea apelurilor către numărul unic pentru apeluri de urgentă 112 va fi asigurată cu prioritate si la un grad de serviciu acceptat conform prevederilor art. 21 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2008, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 160/2008.

(5) Apelurile de urgentă initiate de la echipamentele terminale ale utilizatorilor aflati într-o zonă din afara ariei de acoperire a propriei retele vor fi preluate de către furnizorii de servicii de comunicatii electronice la puncte mobile destinate publicului care asigură furnizarea serviciului în acea zonă, cu conditia ca echipamentul terminal să fie compatibil din punct de vedere tehnic cu reteaua din zona respectivă.

(6) Furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului au obligatia de a lua măsuri astfel încât utilizatorii finali cu dizabilităti să beneficieze de acces la numărul unic pentru apeluri de urgentă 112 în conditii echivalente celor de care beneficiază ceilalti utilizatori finali.

(7) ANCOM poate stabili măsurile pe care furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului trebuie să le ia în vederea asigurării respectării prevederilor alin. (6).

(8) ANCOM ia măsuri în vederea facilitării accesului utilizatorilor finali cu dizabilităti din străinătate la serviciile de urgentă atunci când acestia călătoresc în România, având în vedere îndeosebi standardele sau specificatiile relevante prevăzute la art. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

(9) Furnizorii prevăzuti la alin. (2) au obligatia de a pune la dispozitia administratorului Sistemului national unic pentru apeluri de urgentă, în mod gratuit, informatii de localizare a apelantului la momentul initierii apelului către numărul unic pentru apeluri de urgentă 112.

(10) ANCOM stabileste conditiile de furnizare a informatiilor de localizare a apelantului potrivit alin. (9), astfel încât să se asigure acuratetea si fiabilitatea acestora.

(11) ANCOM ia măsurile necesare pentru a asigura informarea corespunzătoare a publicului cu privire la existenta si utilizarea numărului unic pentru apeluri de urgentă 112, inclusiv prin initiative care vizează în mod specific persoanele care călătoresc între statele membre ale Uniunii Europene.

Art. 71. - (1) Prefixul international este “00”.

(2) Apelurile între puncte geografice apropiate, aflate de o parte si de alta a frontierei de stat a României, pot fi efectuate pe baza unor acorduri speciale.

(3) Furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului au obligatia de a informa în mod prompt si complet utilizatorii finali din locatiile respective despre existenta si continutul acordurilor mentionate la alin. (2).

(4) Furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului care permit efectuarea de apeluri internationale au obligatia de a transmite la destinatie toate apelurile efectuate către si dinspre Spatiul european de numerotatie telefonică, la tarife cu amănuntul similare cu cele aplicate pentru apelurile către si dinspre alte state membre ale Uniunii Europene.

Art. 72. - (1) Numerele nationale scurte de forma 116(xyz) sunt rezervate pentru furnizarea serviciilor armonizate cu caracter social la nivel european.

(2) ANCOM ia măsurile necesare pentru a asigura alocarea si utilizarea tuturor numerelor nationale scurte pentru servicii armonizate cu caracter social, în special pentru a asigura utilizarea si accesibilitatea numărului 116000, ca linie telefonică de urgentă pentru copii dispăruti.

(3) ANCOM adoptă măsuri specifice pentru a se asigura că utilizatorii finali cu dizabilităti beneficiază în cea mai mare măsură de accesul la serviciile armonizate cu caracter social.

(4) Măsurile luate potrivit alin. (3), în special pentru facilitarea accesului utilizatorilor finali cu dizabilităti la numerele prevăzute la alin. (1) atunci când călătoresc în alte state membre ale Uniunii Europene, se vor baza pe respectarea standardelor sau a specificatiilor relevante prevăzute la art. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

(5) ANCOM ia măsurile necesare pentru a asigura informarea corespunzătoare a publicului cu privire la existenta si utilizarea numerelor nationale scurte de forma 116(xyz), inclusiv prin initiative care vizează în mod specific persoanele care călătoresc între statele membre ale Uniunii Europene.

Art. 73. - (1) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice si furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului au obligatia de a oferi abonatilor posibilitatea de a limita, din motive comerciale, accesul apelantilor din anumite arii geografice situate în afara teritoriului României la numerele care le-au fost asignate.

(2) în măsura în care este tehnic si economic fezabil, cu exceptia situatiei prevăzute la alin. (1), ANCOM poate lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că utilizatorii finali:

a) pot accesa si utiliza servicii furnizate prin intermediul numerelor nongeografice în cadrul Uniunii Europene; si

b) pot accesa toate numerele utilizate în Uniunea Europeană, indiferent de tehnologia si echipamentele utilizate de operator, inclusiv numerele din planurile nationale de numerotatie ale altor state membre ale Uniunii Europene, numerele din Spatiul european de numerotatie telefonică si numerele universale internationale gratuite.

(3) Din proprie initiativă sau, după caz, la cererea autoritătilor competente, ANCOM poate solicita furnizorilor de retele publice de comunicatii electronice si furnizorilor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului să blocheze, de la caz la caz, accesul la anumite resurse de numerotatie sau la anumite servicii, în caz de fraudă sau abuz.

(4) în cazul prevăzut la alin. (3), ANCOM poate solicita furnizorilor să retină veniturile relevante aferente interconectării sau altor servicii.

 

SECTIUNEA a 4-a

Asigurarea unor facilităti suplimentare

 

Art. 74. - (1) Fără a aduce atingere obligatiilor privind serviciul universal ce pot fi impuse conform art. 84 alin. (3)-(12), ANCOM poate impune furnizorilor de servicii de telefonie destinate publicului si furnizorilor care oferă servicii de acces si conectare la retelele publice de comunicatii electronice obligatia de a asigura facilitătile prevăzute la alin. (2) si (4).

(2) Obligatiile impuse potrivit alin. (1) pot viza, acolo unde este tehnic fezabil si economic viabil:

a) servicii de semnalizare de tip multifrecventă bitonală (DTMF), potrivit standardelor europene sau standardelor nationale care implementează în statele membre ale Uniunii Europene acest standard;

b) servicii de identificare a liniei care apelează, în conditiile prevăzute la art. 7 din Legea nr. 506/2004, cu completările ulterioare.

(3) în măsura în care este tehnic fezabil, furnizorii de retele publice de comunicatii electronice furnizează date si semnale pentru a facilita furnizarea serviciilor prevăzute la alin. (1) între statele membre ale Uniunii Europene.

(4) ANCOM poate impune furnizorilor prevăzuti la alin. (1) obligatia de a oferi una sau mai multe dintre facilitătile prevăzute la art. 84 alin. (3)-(12).

(5) ANCOM poate retrage obligatiile impuse potrivit alin. (1)-(4), pe întregul teritoriu national sau pe o parte a acestuia, în cazul în care consideră, după consultarea prevăzută la art. 135, că aceste facilităti sunt larg accesibile.

Art. 75. - (1) Furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului au obligatia de a asigura abonatilor lor cărora li s-au asignat numere din Planul national de numerotatie, la cerere, posibilitatea de a-si păstra aceste numere, indiferent de furnizorul serviciului, astfel:

a) la un anumit punct geografic, în cazul numerelor geografice;

b) la orice punct geografic, în cazul numerelor nongeografice.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul transferului numerelor între servicii de comunicatii electronice la puncte fixe si servicii de comunicatii electronice la puncte mobile.

(3) ANCOM poate stabili conditiile de realizare a procesului de portare a numerelor, tinând cont de dispozitiile legale privind contractele, fezabilitatea tehnică, necesitatea de a mentine continuitatea serviciului pentru abonat si celeritatea procesului de portare.

(4) ANCOM impune obligatii specifice pentru ca tarifele practicate între furnizorii de retele de comunicatii electronice ori între furnizorii de servicii de comunicatii electronice legate de furnizarea serviciului de portabilitate a numerelor să fie fundamentate în functie de costuri si, dacă este cazul, pentru ca sumele datorate de abonati pentru acest serviciu să nu constituie un mijloc de descurajare în ceea ce priveste schimbarea furnizorului.

(5) ANCOM nu poate impune la furnizarea cu amănuntul a serviciului de portabilitate a numerelor tarife care să aducă atingere concurentei, precum tarife specifice sau tarife comune.

(6) Abonatilor care au încheiat un contract care implică asigurarea serviciului de portabilitate a numărului li se va activa numărul în termen de o zi lucrătoare, fără ca întreruperea serviciului de comunicatii electronice în timpul procesului de portare să poată depăsi o zi lucrătoare.

(7) ANCOM ia, acolo unde este necesar, măsuri adecvate pentru a asigura protectia abonatilor pe parcursul procesului de portare si pentru a se asigura că acestia nu sunt transferati la un alt furnizor împotriva vointei lor, putând stabili inclusiv despăgubiri pentru cazurile în care termenul de portare a fost depăsit sau în cazul portarii abuzive.

(8) Fără a aduce atingere perioadei contractuale minime, procedura si conditiile de încetare a contractelor prevăzute la art. 50 nu pot fi utilizate ca un mijloc pentru a descuraja asigurarea serviciului de portabilitate a numerelor.

 

CAPITOLUL VI

Serviciul universal

 

SECTIUNEA 1

Serviciile incluse în sfera serviciului universal

 

Art. 76. - (1) Dreptul de acces la serviciul universal reprezintă dreptul tuturor utilizatorilor finali de pe teritoriul României de a beneficia de serviciile stabilite de prezenta sectiune, la un anumit nivel de calitate, indiferent de localizarea geografică si la tarife accesibile.

(2) Orice persoană are dreptul de acces la serviciile incluse în sfera serviciului universal.

Art. 77. - (1) Ministerul Comunicatiilor si Societătii Informationale, denumit în continuare MCSI, adoptă politica si strategia privind implementarea serviciului universal, cu respectarea principiilor transparentei, obiectivitătii, proportionalitătii si nediscriminării.

(2) Pe baza politicii si strategiei prevăzute la alin. (1), ANCOM stabileste conditiile si procedura pe care le aplică pentru a desemna unul sau mai multi furnizori de retele sau de servicii de comunicatii electronice ca furnizori de serviciu universal, astfel încât să asigure dreptul de acces la serviciul universal pe întregul teritoriu al României. În acest scop, ANCOM poate desemna unul sau mai multi furnizori de serviciu universal care să presteze unul sau mai multe servicii din sfera serviciului universal, în anumite zone sau pe întreg teritoriul României.

(3) La stabilirea conditiilor si procedurii prevăzute la alin. (2), autoritatea de reglementare actionează în vederea limitării posibilelor efecte negative asupra concurentei, în special cu privire la furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal la tarife sau în conditii comerciale care diferă de cele practicate în conditii comerciale normale, protejând în acelasi timp interesul public.

(4) Conditiile si procedura de desemnare a furnizorilor de serviciu universal se stabilesc de către ANCOM, cu respectarea principiilor eficientei, obiectivitătii, transparentei si nediscriminării, niciun furnizor de retele sau de servicii de comunicatii electronice nefiind a priori exclus.


(5) Procedura de desemnare trebuie să asigure furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal într-o modalitate eficientă din punctul de vedere al costurilor si poate fi utilizată ca instrument pentru determinarea costului net al obligatiilor privind serviciul universal în conformitate cu art. 86.

(6) Desemnarea furnizorilor de serviciu universal se poate realiza pentru o perioadă de până la 10 ani.

(7)ANCOM notifică în cel mai scurt timp Comisiei Europene furnizorii de serviciu universal si obligatiile privind serviciul universal impuse, precum si orice modificări ale acestora.

Art. 78. - (1) Fără a aduce atingere obligatiilor care îi incumbă în ceea ce priveste operatiunile de concentrare economică, atunci când un furnizor de serviciu universal, desemnat în conformitate cu dispozitiile art. 77, intentionează să transfere, cu orice titlu, o parte substantială sau totalitatea activelor aferente retelei de acces unei persoane juridice distincte controlate, direct sau indirect, de un proprietar diferit, acesta informează ANCOM în avans, în conditiile stabilite de aceasta.

(2) ANCOM evaluează efectele transferului asupra furnizării serviciilor din sfera serviciului universal pentru care respectivul furnizor de serviciu universal a fost desemnat si poate impune, modifica sau retrage anumite obligatii, astfel încât să se asigure respectarea obligatiilor privind serviciul universal.

Art. 79. - (1) ANCOM ia toate măsurile necesare si stabileste conditiile, astfel încât cererile rezonabile ale utilizatorilor finali privind accesul si conectarea, la un punct fix, la retele publice de comunicatii electronice să fie asigurate de cel putin un furnizor de retele sau servicii de comunicatii electronice.

(2) Conexiunea furnizată trebuie să asigure utilizatorilor finali posibilitatea de a efectua comunicatii vocale, comunicatii prin fax si comunicatii de date, la o viteză de transfer suficientă pentru a permite accesul functional la internet, având în vedere tehnologiile utilizate preponderent de majoritatea abonatilor si fezabilitatea tehnologică.

(3) ANCOM ia toate măsurile necesare si stabileste conditiile, astfel încât cererile rezonabile ale utilizatorilor finali privind furnizarea de servicii de telefonie destinate publicului prin intermediul conexiunii prevăzute la alin. (1), care să permită initierea si primirea de apeluri nationale si internationale, să fie acoperite de cel putin un furnizor de retele sau servicii de comunicatii electronice.

(4) Furnizorii de serviciu universal desemnati să presteze serviciile prevăzute la alin. (1) si (3) au obligatia să rezolve cererile tuturor utilizatorilor finali, într-un termen determinat, în conditiile impuse de ANCOM.

Art. 80. - (1) ANCOM desemnează furnizorii de serviciu universal care au obligatia să pună la dispozitia utilizatorilor finali cel putin un registru complet al abonatilor, în formă tipărită, electronică sau în ambele forme. Registrul trebuie actualizat periodic, dar cel putin o dată pe an, iar forma acestuia se aprobă în prealabil de către ANCOM.

(2) ANCOM desemnează furnizorii de serviciu universal care au obligatia să pună la dispozitia utilizatorilor finali, inclusiv celor care utilizează posturi telefonice publice cu plată sau alte puncte de acces publice la serviciile de telefonie, cel putin un serviciu de informatii complet privind abonatii.

(3) Registrul abonatilor prevăzut la alin. (1) si serviciul de informatii privind abonatii prevăzut la alin. (2) vor contine informatii cu privire la numerele de telefon si datele cu caracter personal ale tuturor abonatilor serviciilor de telefonie destinate publicului, cu respectarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 506/2004, cu completările ulterioare.

(4) Furnizorii de serviciu universal care pun la dispozitia utilizatorilor finali registrele abonatilor sau serviciile de informatii privind abonatii, în conditiile alin. (1) - (3), au obligatia să aplice principiul nediscriminării în tratamentul informatiilor care le-au fost puse la dispozitie.

Art. 81. - (1) ANCOM poate desemna furnizorii de serviciu universal care au obligatia de a asigura, în vederea satisfacerii necesitătilor rezonabile ale utilizatorilor finali, accesul la posturi telefonice publice cu plată sau la alte puncte de acces publice la serviciile de telefonie.

(2) ANCOM poate impune în sarcina furnizorilor de serviciu universal obligatia de a asigura un anumit număr de posturi telefonice publice cu plată sau de alte puncte de acces publice la serviciile de telefonie, o acoperire geografică corespunzătoare a acestora, un anumit nivel de calitate a serviciilor furnizate, precum si de a asigura accesibilitatea acestor dispozitive pentru persoanele cu dizabilităti, în functie de deficientele acestora.

(3) ANCOM poate să nu impună obligatiile prevăzute la alin. (1) si (2) cu privire la întregul teritoriu national sau la o parte a acestuia, în cazul în care consideră că serviciile prevăzute la alin. (1) sau alte servicii comparabile sunt larg accesibile. În luarea acestei măsuri, ANCOM va respecta procedura de consultare prevăzută la art. 135.

(4) Furnizorii de serviciu universal desemnati să presteze serviciile prevăzute la alin. (1) si (2) au obligatia să asigure utilizatorilor finali posibilitatea de a initia, în mod gratuit si fără a folosi niciun mijloc de plată, apeluri de urgentă de la posturile telefonice publice cu plată sau de la alte puncte de acces la serviciile de telefonie utilizând numărul unic pentru apeluri de urgentă 112.

Art. 82. - (1) Cu exceptia situatiei în care au fost luate măsuri cu efect echivalent în vederea protejării drepturilor utilizatorilor finali cu dizabilităti în temeiul art. 63, ANCOM ia măsuri specifice, acolo unde este cazul, pentru a asigura accesul si posibilitatea utilizatorilor finali cu dizabilităti de a beneficia de serviciile prevăzute la art. 79-81, în conditii echivalente celor de care beneficiază ceilalti utilizatori finali, inclusiv măsuri cu privire la asigurarea accesibilitătii anumitor echipamente terminale.

(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot fi dispuse de ANCOM numai în urma evaluării nevoilor generale si a cerintelor specifice, inclusiv a sferei de aplicare si a formei concrete a acestor măsuri destinate utilizatorilor finali cu dizabilităti.

(3) ANCOM poate lua măsuri pentru a asigura că utilizatorii finali cu dizabilităti pot beneficia de aceeasi ofertă de servicii disponibilă pentru majoritatea utilizatorilor finali.

(4) La adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (1) si (3), ANCOM încurajează respectarea standardelor sau specificatiilor tehnice relevante publicate în conformitate cu dispozitiile art. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

Art. 83. - (1) ANCOM monitorizează evolutia si nivelul tarifelor serviciilor oferite potrivit art. 79-82, prestate de furnizorii de serviciu universal sau disponibile pe piată, dacă pentru respectivele servicii nu a fost desemnat niciun furnizor de serviciu universal, în special în legătură cu nivelul general al preturilor si al veniturilor consumatorilor.

(2) ANCOM poate obliga furnizorii de serviciu universal, tinând seama de circumstantele nationale, să ofere consumatorilor optiuni tarifare sau pachete tarifare diferite de cele practicate în conditii comerciale normale, în special pentru a se asigura că persoanele cu venituri reduse sau cu nevoi sociale speciale au acces si utilizează serviciile prevăzute la art. 79-82. MCSI poate stabili în strategia prevăzută la art. 77 alin. (1) categoriile de persoane care beneficiază de optiunile tarifare sau pachetele tarifare oferite.

(3) ANCOM poate obliga furnizorii de serviciu universal să aplice tarife comune, inclusiv prin stabilirea unei medii pe zone geografice, pe teritoriul national, având în vedere conditiile specifice, sau să respecte anumite plafoane tarifare sau formule de control al cresterii tarifelor.

(4) în afara măsurilor prevăzute la alin. (2) si (3), ANCOM poate stabili măsuri suplimentare de sprijin pentru persoanele cu venituri reduse sau cu nevoi sociale speciale.

(5) Conditiile în care utilizatorii finali beneficiază de tarifele prevăzute la alin. (2) si (3) trebuie să fie transparente, se publică si vor fi aplicate în mod nediscriminatoriu de către furnizorii de serviciu universal cărora li s-a impus obligatia de a practica asemenea tarife.

(6) ANCOM poate impune modificarea sau renuntarea la anumite tarife sau scheme tarifare, cu respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

Art. 84. - (1) Prestarea de către furnizorii de serviciu universal a serviciilor în conditiile prevăzute la art. 79-82 nu poate fi conditionată de oferirea unor facilităti sau servicii suplimentare ce nu sunt necesare pentru furnizarea serviciului solicitat.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care serviciile sau facilitătile suplimentare au fost solicitate în mod expres de către abonati.

(3) Furnizorii cărora li s-au impus obligatii privind serviciul universal potrivit art. 79-82 si art. 83 alin. (2) sunt obligati să asigure următoarele facilităti, astfel încât abonatii să-si poată monitoriza si controla cheltuielile si să evite deconectarea nejustificată:

a) la cerere, gratuit, facturarea detaliată;

b) la cerere, gratuit, restrictionarea selectivă a originarii de apeluri, a mesajelor scurte scrise sau a mesajelor video cu tarif special, sau, acolo unde este posibil din punct de vedere tehnic, a altor aplicatii similare de anumite categorii sau către anumite categorii de numere;

c) modalităti de plată în avans;

d) plata esalonată a tarifelor de conectare la reteaua publică de comunicatii electronice;

e) măsuri specifice aplicabile în caz de neplată a facturilor;

f) consiliere privind planurile tarifare;

g) modalităti de control al costurilor.

(4) ANCOM poate stabili, cu respectarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 506/2004, cu completările ulterioare, informatiile minime pe care trebuie să le contină factura detaliată gratuită care va fi emisă de către furnizorii de serviciu universal potrivit alin. (3) lit. a), astfel încât abonatii:

a) să poată verifica si controla tarifele de acces la reteaua publică de comunicatii electronice sau pentru serviciile de telefonie destinate publicului furnizate;

b) să poată monitoriza în mod adecvat utilizarea si cheltuielile, asigurându-se un control rezonabil asupra sumelor datorate.

(5) Acolo unde este cazul, abonatilor le pot fi oferite informatii suplimentare fată de cele stabilite potrivit alin. (4), în mod gratuit sau la un tarif rezonabil, aprobat în prealabil de ANCOM. Apelurile gratuite initiate de abonati, inclusiv apelurile de urgentă, nu vor fi cuprinse în factura detaliată.

(6) ANCOM poate impune furnizorilor de serviciu universal stabilirea unor modalităti prin care utilizatorii finali au posibilitatea de a plăti în avans tariful de acces la reteaua publică de comunicatii electronice si pentru serviciile de telefonie destinate publicului.

(7) ANCOM poate impune furnizorilor de serviciu universal stabilirea unor modalităti prin care utilizatorii finali au posibilitatea de a plăti esalonat tariful de conectare la reteaua publică de comunicatii electronice.

(8) ANCOM aprobă măsurile specifice pe care furnizorii de serviciu universal le pot lua în cazul neplătii facturilor telefonice. Aceste măsuri se publică, trebuie să fie proportionale si se aplică în mod nediscriminatoriu.

(9) În măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, măsurile prevăzute la alin. (8) trebuie să asigure că orice suspendare a furnizării serviciului este limitată la serviciul în cauză. Fac exceptie cazurile de fraudă, de întârzieri repetate ale plătii sau de persistentă în neplata facturii telefonice.

(10) în toate cazurile, suspendarea furnizării, la un punct fix, a serviciului de telefonie destinat publicului sau deconectarea de la reteaua publică de comunicatii electronice, în caz de neplată a facturii telefonice, se va realiza doar în urma notificării abonatului de către furnizor. Deconectarea de la reteaua publică de comunicatii electronice nu poate avea loc mai devreme de 60 de zile de la suspendare, perioadă în care este permisă doar initierea sau primirea de apeluri care nu presupun nicio plată de către abonat.

(11) ANCOM poate impune furnizorilor de serviciu universal obligatia de a pune la dispozitia abonatilor, la solicitarea acestora, informatii referitoare la planuri tarifare alternative, cu tarife mai scăzute, dacă acestea există în cadrul unor oferte publice.

(12) ANCOM poate impune furnizorilor de serviciu universal obligatia de a oferi si alte facilităti de control al costurilor, inclusiv transmiterea gratuită de mesaje de avertizare către utilizatorii finali în cazul unor modele de consum anormale sau excesive.

(13) ANCOM poate decide să nu impună sau poate să retragă obligatiile prevăzute la alin. (3)-(12) pe întregul teritoriu national sau pe o parte a acestuia, în cazul în care aceste facilităti sunt larg accesibile.

Art. 85. - (1) Furnizorii de serviciu universal au obligatia să publice si să actualizeze periodic, dar cel putin o dată pe an, informatii privind nivelul de calitate a serviciilor din sfera serviciului universal pe care le prestează, bazate pe indicatorii de calitate, definitiile si metodele de măsurare prevăzute în anexa nr. 1.

(2) ANCOM poate stabili indicatori de calitate suplimentari pentru furnizarea serviciilor incluse în sfera serviciului universal, printre altele pentru furnizarea anumitor servicii către utilizatorii finali cu dizabilităti.

(3) Furnizorii de serviciu universal au obligatia să publice si să actualizeze informatiile privind parametrii aferenti indicatorilor stabiliti de ANCOM în conformitate cu prevederile alin. (2).

(4) Furnizorii de serviciu universal sunt obligati să transmită ANCOM informatiile publicate potrivit alin. (1) si (3), în conditiile stabilite de aceasta.

(5) ANCOM stabileste continutul, forma, termenele si modul de publicare a informatiilor prevăzute la alin. (1) si (3), pentru ca utilizatorii finali să beneficieze de informatii complete, comparabile si usor accesibile.

(6) ANCOM poate impune furnizorilor de serviciu universal îndeplinirea anumitor obiective de performantă privind calitatea serviciilor din sfera serviciului universal pe care sunt obligati să le presteze, cu respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

(7) ANCOM poate dispune verificarea datelor privind nivelurile de calitate sau obiectivele de performantă publicate sau stabilite în temeiul prezentului articol printr-un audit independent, pe cheltuiala furnizorului de serviciu universal în cauză, pentru a asigura exactitatea si comparabilitatea datelor furnizate de acesta.

 

SECTIUNEA a 2-a

Mecanismele de finantare a obligatiilor privind serviciul universal

 

Art. 86. - (1) în cazul în care estimează că furnizarea serviciului universal în conditiile art. 79-85 poate constitui o sarcină injustă pentru furnizorii de serviciu universal, ANCOM va determina costul net al furnizării acestor servicii.


(2) În acest scop, ANCOM poate recurge la următoarele metode:

a) calcularea costului net pe care îl presupune îndeplinirea obligatiilor de furnizare a serviciilor din sfera serviciului universal, în conformitate cu metodologia stabilită de ANCOM, luând în considerare toate beneficiile comerciale ce pot fi realizate de furnizorul de serviciu universal;

b) utilizarea costului net rezultat în urma aplicării procedurii de desemnare a furnizorului de serviciu universal, stabilită potrivit art. 77 alin. (4) si (5).

Art. 87. - (1) Costul net al obligatiilor privind serviciul universal se calculează ca diferentă dintre costul net suportat de un furnizor de serviciu universal ca urmare a obligatiilor privind serviciul universal si costul net al aceluiasi furnizor, în cazul în care si-ar desfăsura activitatea fără a avea obligatiile privind serviciul universal.

(2) Calculul costului net ia în considerare toate elementele relevante, precum beneficiile furnizorului de serviciu universal, inclusiv beneficiile intangibile, gradul de dezvoltare a retelelor la nivel national si principiul eficientei costurilor.

(3) Determinarea costului net se bazează pe următoarele categorii de costuri:

a) costuri aferente unor elemente ale obligatiilor privind serviciul universal care pot fi furnizate doar în pierdere sau în conditii de cost în afara conditiilor comerciale normale;

b) costuri aferente unor utilizatori finali specifici sau grupuri de utilizatori finali cărora, având în vedere costurile de furnizare a unei anumite categorii de retele si servicii, veniturile generate si orice tarife comune impuse, stabilite pe baza unei medii pe zone geografice, nu le poate fi asigurat accesul decât în pierdere sau în conditii de cost în afara conditiilor comerciale normale.

(4) Calcularea costului net pentru elementele obligatiilor privind serviciul universal se realizează în mod separat, astfel încât să se evite dubla contabilizare a anumitor beneficii sau costuri, directe sau indirecte.

(5) Pentru un anumit furnizor de serviciu universal, costul net total este determinat ca suma costurilor nete aferente elementelor individuale ale obligatiilor privind serviciul universal, luând în calcul toate beneficiile intangibile.

(6) Informatiile contabile si orice alte informatii utilizate pentru calcularea costului net al obligatiilor privind serviciul universal, conform prezentului articol, se verifică de către ANCOM sau de către un auditor independent, auditul fiind aprobat de ANCOM. Rezultatele calculării costului si concluziile auditului vor fi puse la dispozitia publicului de către ANCOM.

Art. 88. - (1) în cazul în care constată, pe baza determinării costului net în conformitate cu prevederile art. 86 si 87, că prestarea serviciilor din sfera serviciului universal reprezintă o sarcină injustă pentru furnizorul de serviciu universal, ANCOM decide, la cererea furnizorului de serviciu universal, compensarea costului net astfel determinat.

(2) ANCOM determină mecanismul de compensare a costului net al obligatiilor privind serviciul universal, cu respectarea principiilor transparentei, minimei atingeri aduse concurentei, nediscriminării si proportionalitătii, bazat pe contributii ale furnizorilor de retele si servicii de comunicatii electronice. În acest scop, ANCOM stabileste:

a) furnizorii de retele de comunicatii electronice si furnizorii de servicii de comunicatii electronice care au obligatia să contribuie la compensare;

b) cuantumul contributiilor datorate si baza de calcul al acestor contributii, astfel încât să se evite dubla impunere a anumitor categorii de venituri;

c) modalitatea si termenul de plată;

d) orice alte elemente necesare în vederea functionării acestui mecanism.

(3) ANCOM poate stabili ca furnizorii având o cifră de afaceri sub un anumit prag să nu contribuie la compensarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal.

(4) Orice contributie la compensarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal trebuie identificată separat pentru fiecare furnizor.

(5) Prin intermediul mecanismului de compensare prevăzut la alin. (2) nu pot fi finantate decât serviciile furnizate în conditiile prevăzute la art. 79-85.

Art. 89. - Contributiile pentru compensarea costului net al obligatiilor privind serviciul universal se administrează de ANCOM, fiind evidentiate, în mod distinct, în cadrul bugetului de venituri si cheltuieli.

Art. 90. - (1) ANCOM face public si comunică Comisiei Europene mecanismul de compensare a costului net stabilit în conformitate cu prevederile art. 88.

(2) în cazul în care s-a realizat compensarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal, ANCOM publică un raport anual privind acest cost, contributiile efectuate de către furnizorii de retele si de servicii de comunicatii electronice stabiliti potrivit art. 88 alin. (2), precum si avantajele comerciale care au putut fi realizate de furnizorul de serviciu universal în legătură cu serviciile din sfera serviciului universal pe care este obligat să le presteze.

Art. 91. - (1) Contributiile datorate de către furnizorii de retele si servicii de comunicatii electronice pentru compensarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal constituie creante bugetare administrate de ANCOM, fiind aplicabile în mod corespunzător dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, cu exceptia cazului în care prin lege specială se dispune altfel.

(2) Dacă, în termen de 60 de zile de la data scadentei, furnizorul nu achită contributia si accesoriile acesteia, ANCOM îi poate suspenda sau retrage dreptul de a mai furniza retele sau servicii de comunicatii electronice pe baza autorizatiei generale.

 

CAPITOLUL VII

Promovarea concurentei pe piată

 

SECTIUNEA 1

Analizele de piată

 

Art. 92. - (1) ANCOM identifică, tinând seama de recomandarea Comisiei Europene privind pietele de produse si de servicii din sectorul comunicatiilor electronice ale căror caracteristici pot justifica impunerea unor obligatii specifice în sarcina furnizorilor de retele sau de servicii de comunicatii electronice cu putere semnificativă pe piată, prevăzută la art. 15 alin. (1) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul comun de reglementare pentru retelele si serviciile de comunicatii electronice, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Directiva-cadru, si de instructiunile Comisiei Europene pentru efectuarea analizelor de piată si determinarea puterii semnificative pe piată, prevăzute la art. 15 alin. (2) din Directiva-cadru, pietele relevante din sectorul comunicatiilor electronice corespunzătoare circumstantelor nationale, în special pietele geografice relevante de pe teritoriul national.

(2) ANCOM poate identifica piete relevante din sectorul comunicatiilor electronice diferite de cele cuprinse în recomandarea prevăzută la alin. (1).

(3) Pe pietele relevante identificate în conformitate cu prevederile alin. (1) sau (2), ANCOM, în conformitate cu instructiunile prevăzute la alin. (1), efectuează analize de piată în scopul determinării situatiei concurentiale pe aceste piete si al impunerii, mentinerii, modificării ori retragerii obligatiilor specifice prevăzute în cuprinsul paragrafului 3 din sectiunea a 2-a a prezentului capitol sau al sectiunii a 3-a a prezentului capitol.

(4) Identificarea pietelor relevante din sectorul comunicatiilor electronice si realizarea analizelor de piată pe pietele identificate se realizează cu respectarea principiilor dreptului concurentei. În cazul analizelor de piată, acolo unde se impune, ANCOM solicită colaborarea Consiliului Concurentei.

(5) Adoptarea măsurilor privind identificarea pietelor relevante din sectorul comunicatiilor electronice în conformitate cu alin. (1) si (2) ori efectuarea analizelor de piată potrivit alin. (3) se realizează numai după parcurgerea procedurilor prevăzute la art. 97, 98 si 135.

Art. 93. - (1) în cazul în care ANCOM trebuie să se pronunte cu privire la necesitatea impunerii, mentinerii, modificării sau retragerii unor obligatii specifice prevăzute în cuprinsul paragrafului 3 din sectiunea a 2-a a prezentului capitol sau al sectiunii a 3-a a prezentului capitol, aceasta stabileste pe baza unei analize de piată realizate în conformitate cu art. 92 alin. (3) dacă pe piata relevantă există concurentă efectivă.

(2) Dacă în urma unei analize de piată ANCOM stabileste că pe o piată relevantă din sectorul comunicatiilor electronice nu există concurentă efectivă, va identifica furnizorii de retele sau de servicii de comunicatii electronice care au, potrivit art. 94 sau 95, putere semnificativă pe piată si va impune acestora, în mod corespunzător, una ori mai multe dintre obligatiile prevăzute la art. 92 alin. (3) sau va mentine ori va modifica aceste obligatii, acolo unde acestea există deja.

(3) Dacă în urma unei analize de piată ANCOM stabileste că o piată din sectorul comunicatiilor electronice nu mai prezintă caracteristici care pot justifica impunerea unor obligatii specifice în sarcina furnizorilor de retele sau de servicii de comunicatii electronice cu putere semnificativă ori că pe o piată relevantă există concurentă efectivă, nu va impune niciuna dintre obligatiile specifice prevăzute la art. 92 alin. (3) sau le va retrage în cazul în care acestea există. Decizia presedintelui ANCOM prin care se retrag obligatii impuse unui furnizor de retele sau de servicii de comunicatii electronice va stabili un termen corespunzător de la care încetează obligatiile respective, pentru a permite persoanelor care sunt afectate prin luarea acestei măsuri să se adapteze la noile conditii.

(4) în cazul în care o piată transnatională identificată de Comisia Europeană, în conformitate cu art. 15 alin. (4) din Directiva-cadru, acoperă partial sau total teritoriul României, ANCOM, împreună cu celelalte autorităti nationale de reglementare în comunicatii implicate, va realiza analizele de piată, va identifica furnizorii cu putere semnificativă pe piată si va decide în mod concertat cu aceste autorităti asupra impunerii, mentinerii, modificării sau retragerii obligatiilor specifice prevăzute la art. 92 alin. (3).

(5) Măsurile prevăzute la alin. (1)-(4) pot fi luate numai în urma parcurgerii procedurilor prevăzute la art. 97, 98 si 135.

Art. 94. - (1) Un furnizor de retele sau de servicii de comunicatii electronice este considerat ca având putere semnificativă pe o anumită piată dacă, individual sau împreună cu alti asemenea furnizori, se bucură pe piata respectivă de o pozitie echivalentă unei pozitii dominante.

(2) Prin pozitie dominantă pe o anumită piată se întelege situatia în care un furnizor de retele sau de servicii de comunicatii electronice este capabil, într-o măsură apreciabilă, să se comporte independent fată de concurenti, clienti si consumatori.

(3) 2 sau mai multi furnizori de retele sau servicii de comunicatii electronice pot fi considerati că detin în comun putere semnificativă pe o piată relevantă dacă, chiar în absenta unor legături structurale sau alte tipuri de legături între acesti furnizori, acestia operează pe o piată relevantă caracterizată de lipsa concurentei efective si în care niciun furnizor nu detine putere semnificativă individuală.

(4) Pentru a determina dacă 2 sau mai multi furnizori de retele sau de servicii de comunicatii electronice detin în comun putere semnificativă pe o piată relevantă, potrivit alin. (3), ANCOM tine seama de instructiunile prevăzute la art. 92 alin. (1) si de caracteristicile specifice ale pietei relevante supuse analizei. Dintre aceste caracteristici, printre altele, ANCOM poate avea în vedere:

a) concentrarea pietei:

b) elasticitatea scăzută a cererii;

c) cotele de piată similare;

d) barierele legale sau economice ridicate la intrarea pe piată;

e) integrarea pe verticală coroborată cu refuzul colectiv de furnizare;

f) absenta puterii de contracarare a cumpărătorilor;

g) absenta concurentei potentiale.

Art. 95. - (1) Dacă un furnizor de retele sau de servicii de comunicatii electronice are putere semnificativă pe o anumită piată, el poate fi considerat a avea putere semnificativă si pe o piată aflată în strânsă legătură cu cea dintâi, cu conditia ca legăturile dintre cele două piete să permită ca puterea de piată detinută pe una dintre piete să fie utilizată pe cealaltă piată, determinând astfel o crestere a puterii de piată a furnizorului.

(2) în cazul prevăzut la alin. (1), ANCOM poate impune furnizorului cu putere semnificativă pe a doua piată una sau mai multe dintre obligatiile specifice prevăzute la art. 106, 107, 108 sau 110 si, în cazul în care aceste obligatii nu sunt suficiente, una sau mai multe dintre obligatiile prevăzute la sectiunea a 3-a a prezentului capitol.

Art. 96. - (1) ANCOM realizează analize de piată în conformitate cu dispozitiile art. 93 si aplică procedura de notificare prevăzută la art. 97 cu privire la aceste proiecte de măsuri, astfel:

a) în termen de 3 ani de la data adoptării măsurilor pe baza analizei anterioare pe piata corespunzătoare. În mod exceptional, acest termen poate fi extins cu până la 3 ani, dacă ANCOM notifică o propunere justificată de prelungire Comisiei Europene, iar aceasta nu obiectează în termen de o lună de la transmiterea notificării;

b) în termen de 2 ani de la adoptarea unei noi recomandări de către Comisia Europeană, în conformitate cu dispozitiile art. 15 alin. (1) din Directiva-cadru, pentru pietele care nu au fost notificate anterior Comisiei.

(2) Dacă ANCOM nu a realizat analizele pietelor prevăzute în recomandarea adoptată potrivit art. 15 alin. (1) din Directiva-cadru în termenele prevăzute la alin. (1), poate solicita OAREC să-i furnizeze asistentă în vederea finalizării analizei pietelor relevante si impunerii obligatiilor specifice corespunzătoare.

(3) în cazul prevăzut la alin. (2), ANCOM notifică Comisiei Europene proiectele măsurilor corespunzătoare în termen de 6 luni, potrivit art. 97.

Art. 97. - (1) După parcurgerea procedurii prevăzute la art. 135, cu exceptia cazurilor prevăzute în recomandarea sau instructiunile adoptate potrivit art. 7b din Directiva-cadru, dacă ANCOM intentionează să ia o măsură dintre cele prevăzute la art. 92, 93, 100 sau 105, care ar afecta comertul între statele membre ale Uniunii Europene, notifică în acelasi timp Comisiei Europene, OAREC si autoritătilor nationale de reglementare în comunicatii din celelalte state membre ale Uniunii Europene proiectul acestei măsuri, împreună cu motivele care stau la baza adoptării acesteia. Dispozitiile art. 121 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.

(2) După primirea comentariilor si observatiilor transmise de către Comisia Europeană, OAREC si celelalte autorităti nationale de reglementare în comunicatii din statele membre ale Uniunii Europene ori, în caz contrar, după expirarea unui termen de o lună de la notificare, ANCOM poate adopta măsura prevăzută la alin. (1).

(3) în cazul în care măsura prevăzută la alin. (1) are ca obiect identificarea unei piete relevante diferite de cele identificate în recomandarea Comisiei Europene prevăzută la art. 15 alin. (1) din Directiva-cadru sau determinarea situatiei concurentiale pe o piată relevantă, în sensul existentei sau nu a unor furnizori de retele ori de servicii de comunicatii electronice cu putere semnificativă pe piată, si această măsură ar afecta comertul între statele membre ale Uniunii Europene, iar comentariile si observatiile Comisiei Europene transmise ANCOM potrivit alin. (2) indică faptul că această măsură ar crea o barieră pentru piata unică sau existenta unor rezerve serioase în ceea ce priveste compatibilitatea acestei măsuri cu dreptul Uniunii Europene si, în special, cu obiectivele prevăzute la art. 4-61 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, ANCOM nu va putea adopta măsura propusă pentru o perioadă de două luni.

(4) în cazul în care Comisia Europeană, în perioada prevăzută la alin. (3), adoptă o decizie prin care solicită ANCOM retragerea notificării măsurii propuse, aceasta modifică sau retrage măsura propusă în termen de 6 luni de la data adoptării deciziei. Dacă ANCOM decide să modifice măsura propusă, realizează o nouă consultare publică, potrivit dispozitiilor art. 135, si renotifică proiectul măsurii.

(5) Cu exceptia situatiilor prevăzute la alin. (3) si (4), ANCOM poate adopta măsura propusă, având în vedere comentariile si observatiile primite din partea Comisiei Europene, autoritătilor nationale de reglementare în comunicatii din celelalte state membre ale Uniunii Europene si OAREC, în termenul prevăzut la alin. (2). Măsura adoptată va fi comunicată de către ANCOM Comisiei Europene si OAREC.

(6) Prin exceptie de la prevederile alin. (1)-(5), atunci când este necesară interventia urgentă, în vederea protejării concurentei si a intereselor utilizatorilor finali, ANCOM poate lua măsuri temporare, cu respectarea principiului proportionalitătii, comunicând în cel mai scurt timp aceste măsuri, împreună cu motivele care au stat la baza adoptării acestora, Comisiei Europene, autoritătilor nationale de reglementare în comunicatii din celelalte state membre ale Uniunii Europene si OAREC.

(7) Prelungirea aplicării măsurilor prevăzute la alin. (6) sau aplicarea definitivă a acestora nu poate fi realizată decât în urma parcurgerii procedurii prevăzute la alin. (1)-(5).

Art. 98. - (1) în cazul în care măsura pe care ANCOM intentionează să o adopte vizează impunerea, modificarea sau retragerea unei obligatii specifice în conformitate cu art. 93 coroborat cu dispozitiile art. 100, 106-110 sau ale sectiunii a 3-a a prezentului capitol, autoritatea de reglementare nu poate adopta pentru o perioadă de 3 luni respectiva măsură dacă în termenul stabilit la art. 97 alin. (2) Comisia Europeană transmite o notificare asupra motivelor pentru care aceasta consideră că măsura ar crea o barieră pentru piata unică sau asupra existentei unor rezerve serioase în ceea ce priveste compatibilitatea măsurii cu dreptul Uniunii Europene.

(2) în absenta notificării prevăzute la alin. (1), ANCOM poate adopta măsura propusă, având în vedere comentariile si observatiile primite din partea Comisiei Europene, autoritătilor nationale de reglementare în comunicatii din alte state membre ale Uniunii Europene si OAREC.

(3) în perioada prevăzută la alin. (1), ANCOM cooperează cu Comisia Europeană si OAREC pentru a identifica măsura cea mai eficientă si adecvată cu respectarea obiectivelor prevăzute la art. 4-61 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, tinând seama de punctele de vedere exprimate de persoanele interesate si de nevoia de a asigura o practică de reglementare armonizată.

(4) Dacă OAREC agreează opinia Comisiei Europene exprimată în notificarea transmisă potrivit alin. (1), ANCOM cooperează îndeaproape cu aceasta pentru a identifica cea mai eficientă si adecvată măsură. Înainte de expirarea perioadei de 3 luni, ANCOM poate:

a) să modifice sau să retragă măsura propusă, având în vedere notificarea Comisiei Europene si opinia OAREC;

b) să mentină măsura propusă.

(5) în termen de o lună de la adoptarea unei recomandări de către Comisia Europeană prin care solicită modificarea sau retragerea măsurii propuse sau a unei decizii de ridicare a rezervelor exprimate potrivit alin. (1), adoptate în perioada de o lună de la încetarea perioadei de 3 luni, ANCOM comunică Comisiei Europene si OAREC măsura adoptată. Această perioadă poate fi prelungită pentru a permite respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

(6) Dacă ANCOM decide să nu modifice sau să nu retragă măsura propusă în conformitate cu recomandarea Comisiei Europene prevăzută la alin. (5), transmite o justificare motivată.

(7) ANCOM poate retrage măsura propusă în orice etapă a procedurii stabilite de prezentul articol.

 

SECTIUNEA a 2-a

Promovarea concurentei pe pietele de gros

 

Art. 99. - Prevederile prezentei sectiuni nu sunt aplicabile accesului la retelele si serviciile de comunicatii electronice realizat de către utilizatorii finali.

 

PARAGRAFUL 1

Asigurarea accesului si interconectării

 

Art. 100. -(1) Autoritatea de reglementare ia toate măsurile necesare pentru a încuraja si, acolo unde este cazul, a asigura, în conformitate cu prevederile prezentei ordonante de urgentă, accesul si interconectarea în conditii adecvate, precum si interoperabilitatea serviciilor, exercitându-si atributiile într-un mod care să promoveze eficienta economică, concurenta durabilă, investitiile eficiente si inovarea si să asigure maximizarea beneficiilor utilizatorilor finali.

(2) Măsurile adoptate potrivit alin. (1) pot viza, în special, impunerea următoarelor obligatii, fără a aduce atingere măsurilor ce ar putea fi luate în conformitate cu prevederile art. 105 fată de operatorii cu putere semnificativă pe piată:

a) obligatii în sarcina operatorilor care controlează accesul la utilizatorii finali, inclusiv, acolo unde este cazul, obligatia de a asigura interconectarea retelelor acestora, dacă impunerea acestor obligatii este necesară pentru asigurarea conectivitătii între utilizatorii finali;

b) în situatii justificate si, în măsura în care acest lucru este necesar, obligatii în sarcina operatorilor care controlează accesul la utilizatorii finali de a asigura interoperabilitatea serviciilor;

c) obligatia operatorilor de a furniza accesul la interfete de programare a aplicatiei sau ghidurile electronice de programe, în conditii echitabile, rezonabile si nediscriminatorii, dacă impunerea acestei obligatii este necesară pentru a asigura accesul utilizatorilor finali la serviciile de difuzare în format digital a programelor de radio sau de televiziune.

(3) Obligatiile si conditiile impuse potrivit prevederilor alin. (1) si (2) trebuie să fie obiective, transparente, proportionale si nediscriminatorii, iar impunerea lor trebuie să se realizeze în urma parcurgerii procedurilor prevăzute la art. 97, 98 si 135.


(4) În luarea unei decizii în conformitate cu prezentul articol, autoritatea de reglementare va avea în vedere asigurarea unor conditii de acces si interconectare echivalente pentru servicii echivalente, precum si imposibilitatea conditionării încheierii acordului de acces sau de interconectare de acceptarea unor clauze care nu au legătură cu obiectul acordului.

 

PARAGRAFUL 2

Sistemele de acces conditionat si alte facilităti

 

Art. 101. - Sistemele de acces conditionat operate pe piată trebuie să aibă capacitatea tehnică necesară pentru un transcontrol cu costuri scăzute, care să permită operatorilor de retele publice de comunicatii electronice să detină, la nivel local sau regional, controlul complet asupra serviciilor care utilizează astfel de sisteme de acces conditionat.

Art. 102. - Furnizorii de servicii de acces conditionat, indiferent de mijloacele de transmisie utilizate, care asigură accesul la serviciile de difuzare în format digital a programelor de radio si televiziune, de ale căror servicii de acces depind radiodifuzorii pentru a oferi servicii de radio si televiziune oricărui grup de potentiali consumatori de astfel de servicii, au obligatia să ofere tuturor radiodifuzorilor, în conditii echitabile, rezonabile si nediscriminatorii, compatibile cu principiile dreptului concurentei, servicii tehnice care să permită receptionarea de către utilizatorii autorizati a serviciilor în format digital a programelor de radio si televiziune, prin intermediul decodoarelor administrate de furnizorii de servicii.

Art. 103. - Furnizorii de servicii de acces conditionat prevăzuti la art. 102 au obligatia să tină evidenta contabilă separată, în cadrul contabilitătii interne de gestiune, pentru activitătile legate de furnizarea de servicii de acces conditionat.

Art. 104. - (1) Autoritatea de reglementare poate realiza analize de piată, în conformitate cu prevederile sectiunii 1 a prezentului capitol, în scopul mentinerii, modificării sau retragerii conditiilor impuse furnizorilor de servicii de acces conditionat, în conformitate cu prevederile prezentului paragraf.

(2) Dacă, în urma analizei de piată realizate potrivit prevederilor alin. (1), ANCOM constată că unul sau mai multi furnizori de servicii de acces conditionat nu au putere semnificativă pe piata relevantă, poate modifica sau retrage conditiile impuse acestora, numai în măsura în care:

a) accesul utilizatorilor finali la serviciile si programele de radio si televiziune prevăzute la art. 82 din Legea nr. 504/2002, cu modificările si completările ulterioare, nu va fi afectat în mod negativ în urma acestei modificări sau retrageri; si

b) această decizie nu are consecinte negative asupra concurentei efective de pe piata cu amănuntul a serviciilor de difuzare în format digital a programelor de radio si televiziune si de pe piata sistemelor de acces conditionat si a altor facilităti asociate.

(3) Măsurile prevăzute la alin. (2) pot fi luate numai în urma parcurgerii procedurilor prevăzute la art. 97 si 135.

 

PARAGRAFUL 3

Obligatii impuse furnizorilor cu putere semnificativă pe pietele de gros

 

Art. 105. - (1) Dacă, în urma unei analize de piată realizate în conformitate cu prevederile sectiunii 1 a prezentului capitol, un operator este desemnat ca având putere semnificativă pe o piată relevantă de gros din sectorul comunicatiilor electronice, autoritatea de reglementare impune acestuia, în mod corespunzător, una sau mai multe dintre obligatiile prevăzute la art. 106-110.

(2) în măsura în care legea nu dispune altfel si fără a se aduce atingere prevederilor art. 13, art. 24 alin. (2) lit. h), art. 71, 73 , 75, 100 si 101-104, cadrului legal privind exercitarea dreptului de acces pe proprietăti, dispozitiilor relevante ale Legii nr. 506/2004, cu completările ulterioare, sau obligatiilor rezultate din acordurile internationale la care România este parte, autoritatea de reglementare nu poate impune obligatiile prevăzute la art. 106-110 operatorilor care nu au fost desemnati ca având putere semnificativă pe piată potrivit alin. (1).

(3) în cazuri exceptionale, dacă autoritatea de reglementare intentionează să impună în sarcina unui operator desemnat ca având putere semnificativă pe piată potrivit alin. (1) alte obligatii în legătură cu accesul si interconectarea decât cele prevăzute la art. 106-110, aceasta transmite Comisiei Europene o solicitare în acest sens. Decizia Comisiei Europene de autorizare sau de respingere a măsurii propuse se publică pe pagina de internet a ANCOM.

(4) Obligatiile impuse în conformitate cu prevederile alin. (1) si (3) trebuie să se bazeze pe natura problemei identificate, să fie proportionale si justificate, având în vedere obiectivele autoritătii de reglementare prevăzute la art. 4-61 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, iar impunerea acestora trebuie să se realizeze în urma parcurgerii procedurilor prevăzute la art. 97, 98 si 135.

(5) Atunci când este necesară impunerea unor obligatii pentru respectarea unor acorduri internationale, măsurile prin care se impun, se modifică sau se retrag astfel de obligatii în legătură cu accesul sau interconectarea se notifică Comisiei Europene, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 97.

Art. 106. - (1) ANCOM poate impune operatorilor, în conformitate cu prevederile art. 105, obligatii de transparentă în legătură cu interconectarea retelelor publice de comunicatii electronice ori cu accesul la aceste retele sau la facilitătile asociate. Aceste obligatii pot viza aducerea la cunostinta publicului a anumitor informatii, precum specificatii tehnice, caracteristici ale retelei, informatii contabile si tarife practicate, modalităti si conditii de furnizare si utilizare a serviciilor, inclusiv orice conditii care limitează accesul sau utilizarea serviciilor si aplicatiilor, cu respectarea cadrului legal în vigoare.

(2) în cazul în care unui operator i-au fost impuse obligatii de nediscriminare, autoritatea de reglementare poate impune acelui operator obligatia de a publica o ofertă de referintă care trebuie să fie suficient de detaliată pentru a asigura că solicitantii nu trebuie să plătească pentru resurse care nu sunt necesare serviciului pe care l-au solicitat.

(3) Oferta de referintă va cuprinde o descriere suficient de detaliată a serviciilor oferite, potrivit necesitătilor pietei, precum si conditiile tehnice si comerciale, inclusiv de pret, corespunzătoare fiecăruia dintre aceste servicii.

(4) Autoritatea de reglementare poate impune modificări ale ofertei de referintă, pentru a asigura implementarea corespunzătoare a obligatiilor impuse în conformitate cu dispozitiile prezentei ordonante de urgentă.

(5) Autoritatea de reglementare poate preciza ce informatii trebuie aduse la cunostinta publicului, nivelul de detaliu cerut si modalitatea de publicare.

(6) în cazul în care unui operator i s-au impus obligatii, potrivit art. 109, în legătură cu furnizarea accesului la elemente de infrastructură, autoritatea de reglementare impune acestuia obligatia de a publica o ofertă de referintă, care va contine cel putin elementele prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 107. - Autoritatea de reglementare poate impune operatorilor, în conformitate cu prevederile art. 105, obligatii de nediscriminare în legătură cu interconectarea retelelor ori cu accesul la aceste retele sau la facilitătile asociate, prin care să se asigure, în special, că operatorii:

a) aplică conditii echivalente în circumstante echivalente altor persoane care furnizează servicii echivalente;

b) pun la dispozitia tertilor servicii si informatii în aceleasi conditii, inclusiv în ceea ce priveste calitatea, cu cele oferite pentru propriile servicii sau pentru serviciile furnizate filialelor, sediilor secundare ori partenerilor lor.

Art. 108. - (1) ANCOM poate impune operatorilor, în conformitate cu prevederile art. 105, obligatii privind evidenta contabilă separată, în cadrul contabilitătii interne de gestiune, pentru anumite activităti care au legătură cu interconectarea retelelor ori cu accesul la aceste retele sau la facilitătile asociate.

(2) Autoritatea de reglementare poate, în special, să impună unui operator integrat pe verticală să urmărească distinct în evidenta corespunzătoare tarifele la vânzarea de gros si tarifele de transfer intern, pentru a asigura, între altele, îndeplinirea obligatiei de nediscriminare impuse în conformitate cu prevederile art. 107 sau pentru a împiedica subventionarea încrucisată. Autoritatea de reglementare poate stabili formatul si metodologia contabilă ce trebuie utilizate în vederea respectării acestei obligatii, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(3) Pentru a facilita verificarea îndeplinirii obligatiilor de transparentă si de nediscriminare, autoritatea de reglementare poate să impună operatorilor obligatia de a furniza, la cerere, înregistrări contabile, inclusiv date provenind de la terti privitoare la venituri, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(4) în scopul promovării unei piete deschise si concurentiale, autoritatea de reglementare poate publica informatiile contabile obtinute, în conditiile legii.

Art. 109. - (1) Autoritatea de reglementare poate impune operatorilor, în conformitate cu prevederile art. 105, obligatia de a permite accesul si utilizarea unor elemente specifice ale retelei ori unor facilităti asociate, în special în cazul în care se consideră că refuzul de a acorda accesul ori impunerea unor clauze care au efect similar ar conduce la împiedicarea dezvoltării unei piete concurentiale la nivel cu amănuntul sau la prejudicierea intereselor utilizatorilor finali.

(2) Obligatiile prevăzute la alin. (1) pot viza, printre altele:

a) acordarea către un tert a dreptului de acces la elemente specifice ale retelei sau la facilităti asociate, inclusiv a accesului la elementele de retea care nu sunt active si a accesului neconditionat la bucla locală, în vederea asigurării, printre altele, a furnizării serviciilor de selectare sau preselectare a transportatorului, precum si a revânzării serviciului de acces la retea;

b) negocierea, cu bună-credintă, cu orice tert care solicită accesul;

c) neretragerea dreptului de acces deja acordat;

d) furnizarea anumitor servicii, prin vânzarea de gros a acestora, în vederea revânzării de către terti;

e) acordarea accesului liber la interfetele tehnice, protocoalele sau alte tehnologii esentiale care sunt indispensabile pentru interoperabilitatea serviciilor, inclusiv a serviciilor de retele virtuale;

f) furnizarea colocării sau a altor forme de utilizare partajată a facilitătilor asociate;

g) furnizarea unor servicii determinate, necesare pentru asigurarea interoperabilitătii serviciilor destinate utilizatorilor finali, inclusiv a resurselor destinate serviciilor de retele inteligente sau a serviciului de roaming în retelele mobile;

h) acordarea accesului la sistemele de asistentă operatională sau la alte sisteme software similare, necesare pentru asigurarea unei concurente loiale în furnizarea serviciilor;

i) interconectarea retelelor sau a elementelor retelelor;

j) acordarea accesului la serviciile asociate, precum serviciile de localizare, identificare si prezentă.

(3) ANCOM poate atasa obligatiilor prevăzute la alin. (1) conditii referitoare la echitatea, rezonabilitatea si celeritatea îndeplinirii acestora.

(4) La impunerea obligatiilor prevăzute la alin. (1), autoritatea de reglementare ia în considerare, în special:

a) viabilitatea tehnică si economică a utilizării sau instalării unor facilităti alternative, în conditiile gradului de dezvoltare a pietei, pe baza naturii si tipului interconectării sau accesului în cauză, inclusiv viabilitatea asigurării altor forme de acces în amonte, cum ar fi accesul la canalizatie;

b) fezabilitatea furnizării accesului solicitat, în functie de capacitatea disponibilă;

c) investitia initială realizată de proprietarul infrastructurii, având în vedere atât investitiile publice realizate, cât si riscurile implicate în angajarea unei asemenea investitii;

d) necesitatea promovării concurentei pe termen lung, îndeosebi a concurentei eficiente din punct de vedere economic, bazate pe infrastructuri;

e) existenta anumitor drepturi de proprietate intelectuală, dacă este cazul;

f) furnizarea de servicii paneuropene.

(5) Atunci când impune obligatiile prevăzute de prezentul articol, ANCOM poate stabili si conditiile tehnice sau operationale pe care furnizorul sau beneficiarii accesului trebuie să le îndeplinească în vederea asigurării unor conditii normale de exploatare a retelei. Obligatiile referitoare la respectarea anumitor standarde tehnice sau specificatii vor fi stabilite cu respectarea dispozitiilor art. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

Art. 110. - (1) Dacă o analiză de piată realizată în conditiile legii indică absenta concurentei efective, care presupune că operatorul în cauză este capabil să mentină tarifele la un nivel excesiv de înalt sau că diferenta dintre tarifele pentru serviciile cu amănuntul si tarifele de gros percepute furnizorilor care oferă servicii cu amănuntul similare este de asa natură încât produce efecte anticoncurentiale, în detrimentul utilizatorilor finali, atunci autoritatea de reglementare poate, în conformitate cu prevederile art. 105, să impună obligatii referitoare la recuperarea costurilor si controlul tarifelor, inclusiv obligatii de fundamentare a tarifelor în functie de costuri si obligatii privind implementarea unor sisteme de contabilitate a costurilor, pentru furnizarea anumitor forme de acces sau de interconectare. În vederea încurajării investitiilor, îndeosebi a celor în retelele de generatie viitoare, autoritatea de reglementare ia în considerare investitia eficientă făcută de operatorul în cauză si va permite existenta unei rate rezonabile de recuperare a capitalului investit, tinând seama de riscurile specifice asociate unui proiect nou de investitii în retea.

(2) Orice mecanism de acoperire a costurilor sau orice metodologie de tarifare, impuse/impusă în conditiile alin. (1), trebuie să promoveze eficienta economică si concurenta si să maximizeze beneficiul consumatorilor. În acest scop, autoritatea de reglementare poate să ia în considerare tarifele practicate pe pietele concurentiale comparabile.

(3) în cazul în care un operator are obligatia să îsi fundamenteze tarifele în functie de costuri, proba faptului că tarifele respective sunt determinate în functie de costuri, inclusiv o rată rezonabilă de recuperare a investitiei, se află în sarcina operatorului în cauză. În vederea calculării costului furnizării eficiente a serviciilor, autoritatea de reglementare poate utiliza sisteme de contabilitate a costurilor, altele decât cele utilizate de operator. Autoritatea de reglementare poate cere unui operator să furnizeze toate informatiile care au stat la baza determinării unor tarife si poate impune, dacă este cazul, ajustări ale acestora.

(4) în cazul în care controlul tarifelor se realizează prin impunerea implementării unui sistem de contabilitate a costurilor, descrierea acestui sistem trebuie făcută publică, indicându-se cel putin principalele categorii în care sunt grupate costurile si regulile utilizate pentru alocarea costurilor, îndeplinirea obligatiilor de implementare a sistemului contabil trebuie auditată anual de un organism independent, rezultatele acestui audit urmând să fie publicate în conditiile stabilite de autoritatea de reglementare.

Art. 111. - (1) în cazuri exceptionale, atunci când autoritatea de reglementare consideră că obligatiile impuse în temeiul art. 106-110 nu sunt suficiente pentru a asigura concurenta efectivă si că există în continuare probleme concurentiaie importante si persistente în ceea ce priveste furnizarea la nivelul pietelor de gros a anumitor servicii de acces, aceasta poate impune operatorilor integrati pe verticală, cu respectarea prevederilor art. 105 alin. (3), obligatia de a transfera activitătile aferente furnizării la nivelul pietelor de gros a unor servicii de acces relevante unei entităti economice care functionează independent.

(2) Entitatea economică prevăzută la alin. (1) va avea obligatia de a furniza servicii de acces tuturor solicitantilor, inclusiv altor entităti din cadrul societătii-mamă, utilizând aceleasi sisteme si procese si respectând aceleasi durate, termene si conditii, inclusiv referitoare la tarife si la nivelul serviciilor furnizate.

(3) Atunci când autoritatea de reglementare intentionează să impună obligatia de separare functională, aceasta transmite Comisiei Europene o propunere care cuprinde:

a) dovezi care să sustină concluziile autoritătii de reglementare, astfel cum acestea sunt prevăzute la alin. (1);

b) o evaluare motivată care să arate că, pentru o perioadă rezonabilă, nu există sau există premise reduse pentru concurenta bazată pe infrastructuri, efectivă si sustenabilă;

c) o analiză a impactului preconizat asupra autoritătii de reglementare, asupra operatorului, în special asupra fortei de muncă a operatorului căruia i se impune această obligatie, asupra pietei de comunicatii electronice în general si asupra stimulentelor pentru investitii pe această piată, în special în ceea ce priveste necesitatea asigurării coeziunii sociale si teritoriale, precum si a impactului asupra altor părti interesate, în special impactul preconizat asupra concurentei si orice efecte potentiale asupra consumatorilor;

d) o analiză care justifică de ce impunerea acestei obligatii ar reprezenta modalitatea cea mai eficientă de a pune în aplicare obligatiile impuse pentru a remedia problemele concurentiaie identificate.

(4) Proiectul unei măsuri care vizează impunerea obligatiei de separare functională cuprinde următoarele elemente:

a) natura si gradul exact de separare, mentionând în special statutul juridic al entitătii economice separate;

b) identificarea activelor entitătii economice separate si a serviciilor care urmează să fie furnizate de aceasta;

c) clauze privind conducerea entitătii care să asigure independenta personalului acesteia, precum si structura corespunzătoare a sistemului de stimulente si de remunerare;

d) reguli care să asigure respectarea obligatiilor impuse;

e) reguli care să asigure transparenta procedurilor operationale, în special fată de celelalte părti interesate;

f) procedura de monitorizare a îndeplinirii obligatiilor, inclusiv prin publicarea unui raport anual.

(5) Pe baza deciziei Comisiei Europene de autorizare a măsurilor propuse, potrivit art. 105 alin. (3), ANCOM realizează o analiză coordonată a diferitelor piete asociate retelei de acces, în conformitate cu prevederile sectiunii 1 a prezentului capitol.

Pe baza acestei analize, autoritatea de reglementare impune, mentine, modifică sau retrage obligatiile specifice, cu respectarea prevederilor art. 97, 98 si 135.

(6) Operatorului căruia i s-a impus obligatia de separare functională i se pot impune oricare dintre obligatiile prevăzute la art. 106-110 pe pietele relevante pe care a fost desemnat ca având putere semnificativă sau oricare alte obligatii autorizate de Comisia Europeană, potrivit art. 105 alin. (3).

Art. 112. - (1) Fără a aduce atingere obligatiilor care le incumbă în ceea ce priveste operatiunile de concentrare economică, operatorii integrati pe verticală care, în conformitate cu dispozitiile sectiunii 1 a prezentului capitol, au fost desemnati ca având putere semnificativă pe una sau mai multe piete relevante din sectorul comunicatiilor electronice si care intentionează să transfere o parte substantială ori totalitatea activelor aferente retelei de acces unei persoane juridice distincte, controlată, direct sau indirect, de un proprietar diferit, sau să înfiinteze o entitate economică separată prin intermediul căreia să asigure altor furnizori care activează la nivelul pietei cu amănuntul, inclusiv propriei sale activităti cu amănuntul, servicii de acces echivalente au obligatia de a informa autoritatea de reglementare, în avans si într-un termen rezonabil, cu privire la această intentie, pentru a permite autoritătii de reglementare să evalueze, conform alin. (4), efectele măsurilor planificate.

(2) Orice modificare a intentiilor comunicate conform prevederilor alin. (1), precum si rezultatul final al măsurilor planificate vor fi transmise în cel mai scurt timp autoritătii de reglementare.

(3) Operatorul prevăzut la alin. (1) are obligatia de a transmite autoritătii de reglementare toate informatiile necesare pentru evaluarea impactului măsurilor planificate.

(4) în cel mult 12 luni de la data primirii informării prevăzute la alin. (1) sau a modificărilor comunicate potrivit alin. (2), autoritatea de reglementare evaluează efectul măsurilor planificate asupra obligatiilor specifice impuse în conformitate cu prevederile prezentului capitol. În acest scop, autoritatea de reglementare realizează o analiză coordonată a diferitelor piete asociate retelei de acces, putând impune, mentine, modifica sau retrage una ori mai multe dintre obligatiile prevăzute de prezentul capitol, cu respectarea procedurilor prevăzute la art. 97, 98 si 135.

(5) în vederea atingerii obiectivelor prevăzute la art. 4-61 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, ANCOM poate solicita modificarea măsurilor planificate.

(6) Persoanei juridice sau entitătii economice rezultate în urma aplicării măsurilor prevăzute la alin. (1), indiferent de statutul juridic al acesteia, i se pot impune oricare dintre obligatiile prevăzute la art. 106-110 pe pietele relevante pe care a fost desemnată ca având putere semnificativă sau oricare alte obligatii autorizate de Comisia Europeană, potrivit art. 105 alin. (3).

(7) Măsurile adoptate de ANCOM conform dispozitiilor prezentului articol vor avea în vedere, acolo unde este cazul, obligatiile impuse de către Consiliului Concurentei în cadrul procedurii de autorizare a concentrărilor economice.

 

SECTIUNEA a 3-a

Promovarea concurentei pe pietele cu amănuntul

 

Art. 113. - (1) Dacă, în urma unei analize de piată realizate în conformitate cu prevederile sectiunii 1 a prezentului capitol, ANCOM stabileste că, pe o anumită piată la nivelul furnizării serviciilor cu amănuntul, nu există concurentă efectivă, iar obligatiile impuse în conformitate cu prevederile art. 106-110 nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor prevăzute la art. 4-61 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, aceasta poate impune furnizorilor cu putere semnificativă pe piata respectivă, în mod corespunzător, obligatiile necesare în scopul protejării intereselor utilizatorilor finali si al promovării unei concurente efective.

(2) Obligatiile impuse de ANCOM potrivit alin. (1) pot include:

a) interzicerea practicării de preturi excesive în raport cu costurile pe care le implică furnizarea serviciilor;

b) interzicerea practicării unor preturi de ruinare, având ca efect limitarea intrării pe piată sau restrângerea concurentei;

c) interzicerea favorizării nejustificate a anumitor utilizatori finali în comparatie cu altii;

d) interzicerea conditionării furnizării serviciului de acceptarea de către utilizatorii finali a unor prestatii suplimentare, fără legătură cu serviciul solicitat.

(3) ANCOM poate impune, de asemenea, unui furnizor cu putere semnificativă pe o piată cu amănuntul:

a) plafoane tarifare sau formule de control al cresterii tarifelor la furnizarea serviciilor cu amănuntul;

b) măsuri de control al tarifelor individuale;

c) măsuri de fundamentare a tarifelor în functie de costuri sau pe baza preturilor ori tarifelor practicate pe piete comparabile.

(4) Obligatiile impuse potrivit prezentului articol trebuie să fie corespunzătoare naturii problemei identificate, proportionale si necesare pentru atingerea obiectivelor prevăzute ia art. 4-61 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

Art. 114. - (1) Atunci când este adecvat si necesar, ANCOM impune acelor furnizori cărora le-au fost impuse obligatii potrivit art. 113 obligatia de a implementa un sistem de contabilitate a costurilor. ANCOM poate stabili formatul si metodologia contabilă ce vor fi folosite.

(2) îndeplinirea obligatiilor de implementare a sistemului de contabilitate a costurilor trebuie auditată anual de un organism independent, rezultatele acestui audit urmând să fie publicate în conditiile stabilite de autoritatea de reglementare.

Art. 115. - ANCOM nu impune obligatiile stabilite de prezenta sectiune pe anumite piete geografice sau pentru anumite categorii de utilizatori, dacă stabileste că există concurentă efectivă.

 

CAPITOLUL VIII

Solutionarea litigiilor

 

Art. 116. - (1) în situatia aparitiei unui litigiu între furnizori de retele sau de servicii de comunicatii electronice în legătură cu obligatiile impuse acestora prin dispozitiile prezentei ordonante de urgentă, ale regulamentelor Uniunii Europene din domeniul comunicatiilor electronice sau impuse de către ANCOM în conformitate cu aceste dispozitii ori între astfel de furnizori si persoane având calitatea de furnizori în alte state membre ale Uniunii Europene care solicită sau beneficiază de acces ori interconectare în temeiul prezentei ordonante de urgentă, partea interesată poate sesiza ANCOM în vederea solutionării litigiului.

(2) Partea interesată se va adresa ANCOM printr-o cerere scrisă, transmisă în două exemplare. În vederea dezbaterii pe fond a litigiului, ANCOM va invita părtile în fata sa, comunicându-le, într-un termen rezonabil, data întâlnirii. În functie de complexitatea cazului, părtile pot fi invitate la întâlniri ulterioare. Dezbaterile din cadrul întâlnirilor vor fi consemnate în scris si comunicate părtilor.

(3) Părtile îsi pot exercita drepturile personal, pot fi asistate sau reprezentate. Reprezentantii părtilor trebuie să prezinte înscrisurile care le atestă această calitate.

(4) Atunci când apreciază că, în urma analizării tuturor informatiilor si a punctelor de vedere exprimate în cauză, litigiul poate fi solutionat pe fond, ANCOM va transmite părtilor o solutie preliminară. Oricare dintre părti poate formula o cerere motivată în vederea reanalizării solutiei preliminare.

(5) Atunci când este sesizată în conformitate cu alin. (1), în cazuri justificate, ANCOM poate dispune si repararea prejudiciului patrimonial efectiv suferit.

(6) în situatii exceptionale, când o parte poate suferi grave prejudicii care, în lipsa unor măsuri cu caracter provizoriu, nu ar putea fi reparate în mod corespunzător în ipoteza unei solutionări pe fond a litigiului favorabile părtii care solicită dispunerea respectivelor măsuri, partea în cauză poate solicita ANCOM dispunerea unor măsuri cu caracter provizoriu, în vederea evitării producerii prejudiciilor sau limitării întinderii acestora. Măsurile provizorii vor fi dispuse de către presedintele ANCOM prin decizie motivată. Decizia de solutionare a cererii privind dispunerea de măsuri provizorii va fi emisă în termen de cel mult 30 de zile de la data introducerii cererii.

(7) în solutionarea litigiilor prevăzute la alin. (1), ANCOM va avea în vedere obiectivele mentionate la art. 4-61 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

(8) Litigiul va fi solutionat prin decizie a presedintelui ANCOM în termen de cel mult 4 luni de la data sesizării, în afara situatiilor exceptionale, în care, în functie de complexitatea litigiului sau de impactul acestuia asupra pietei comunicatiilor electronice, un termen mai lung este necesar pentru buna solutionare a cazului.

(9) Decizia de solutionare a litigiului va cuprinde cel putin următoarele elemente: denumirea si sediul, respectiv numele si domiciliul părtilor, obiectul litigiului, desfăsurarea procedurii, motivarea în fapt si în drept pe care se întemeiază, măsurile dispuse si modalitătile de ducere la îndeplinire a acestora, precum si căile de atac împotriva acesteia.

(10) Decizia de solutionare a litigiului se comunică părtilor si se publică pe pagina de internet a ANCOM, cu respectarea principiului confidentialitătii.

(11) Deciziile emise de presedintele ANCOM în conditiile prezentului articol constituie acte administrativ-jurisdictionale, putând fi atacate în contencios administrativ, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

(12) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului persoanelor de a se adresa instantelor judecătoresti competente, în conditiile legii.

Art. 117. - (1) în situatia aparitiei unui litigiu între furnizori de retele sau de servicii de comunicatii electronice care provin din România si dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, în legătură cu obligatiile impuse acestora în temeiul legislatiilor nationale, în cazul în care litigiul este de competenta ANCOM si a uneia sau mai multor autorităti nationale de reglementare în comunicatii din alte state membre ale Uniunii Europene, partea interesată se poate adresa ANCOM sau oricăreia dintre autoritătile nationale de reglementare în comunicatii competente, în vederea solutionării litigiului.

(2) Dacă ANCOM este sesizată în conditiile alin. (1), în vederea solutionării litigiului colaborează cu autoritatea sau, după caz, cu autoritătile nationale de reglementare în comunicatii din celelalte state membre ale Uniunii Europene si ia în considerare punctele de vedere exprimate de acestea, astfel încât să se asigure o solutionare unitară a litigiului.

(3) Atunci când apreciază ca fiind necesar pentru solutionarea temeinică a litigiului, ANCOM poate solicita punctul de vedere al OAREC. În acest caz, litigiul va fi solutionat cu luarea în considerare a punctului de vedere exprimat de OAREC, fără a aduce atingere competentei ANCOM de a dispune măsuri provizorii.

(4) Prevederile art. 116 alin. (2)-(12) se aplică în mod corespunzător.


Art. 118. - (1) Utilizatorii finali se pot adresa ANCOM în vederea solutionării litigiilor ocazionate de aplicarea prezentei ordonante de urgentă si în legătură cu clauzele privind exercitarea drepturilor conferite de prezenta ordonantă de urgentă, prevăzute în contractele reglementate la cap. V sectiunea 1, ori în legătură cu executarea acestor clauze si care nu au fost rezolvate pe cale amiabilă cu furnizorii de retele publice de comunicatii electronice sau de servicii de comunicatii electronice destinate publicului.

(2) ANCOM stabileste o procedură facultativă în scopul solutionării echitabile si prompte a litigiilor prevăzute la alin. (1). Procedura trebuie să fie transparentă, nediscriminatorie, impartială, simplă si necostisitoare.

(3) Procedura de solutionare a litigiilor prevăzută de prezentul articol are caracter scris. Atunci când consideră necesar, ANCOM poate convoca părtile la întâlniri, separat sau împreună, dezbaterile din cadrul acestora fiind consemnate în scris si comunicate părtilor.

(4) în cazul în care, în termen de 60 de zile de la transmiterea unei sesizări în conditiile alin. (1), litigiul nu a fost solutionat pe cale amiabilă, ANCOM va transmite părtilor propunerea sa de solutionare a litigiului, motivată în mod corespunzător. Propunerea ANCOM de solutionare a litigiului va avea în vedere sustinerile si documentele depuse de părti si are caracter de recomandare.

(5) ANCOM poate stabili un sistem de rambursare a cheltuielilor făcute de utilizatorii finali sau de despăgubire pentru prejudiciile suferite de acestia în raporturile cu furnizorii de retele publice de comunicatii electronice sau de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, aplicabil în cazuri întemeiate.

(6) în situatia în care părtile implicate provin din mai multe state membre ale Uniunii Europene, ANCOM îsi va coordona eforturile cu autoritătile nationale de reglementare în comunicatii competente, în vederea solutionării temeinice a litigiului.

(7) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului persoanelor de a se adresa instantelor judecătoresti competente, în conditiile legii.

Art. 119. - (1) Procedurile facultative de solutionare a litigiilor prevăzute de prezentul capitol se stabilesc prin decizie a presedintelui ANCOM.

(2) Accesul la procedurile de solutionare a litigiilor prevăzute de prezentul capitol este gratuit.

 

CAPITOLUL IX

Furnizarea de informatii

 

Art. 120. - (1) ANCOM are dreptul să solicite persoanelor care furnizează sau au furnizat retele sau servicii de comunicatii electronice ori facilităti asociate informatiile, inclusiv de natură financiară, necesare în vederea exercitării atributiilor prevăzute de prezenta ordonantă de urgentă sau de legislatia specială din domeniul comunicatiilor electronice.

(2) Informatiile prevăzute la alin. (1) pot fi solicitate de ANCOM în special în următoarele scopuri:

a) verificarea respectării obligatiilor prevăzute de dispozitiile prezentei ordonante de urgentă sau ale legislatiei speciale din domeniul comunicatiilor electronice ori impuse de ANCOM în conformitate cu aceste dispozitii, precum si punerea în aplicare si executarea regulamentelor Uniunii Europene din domeniul comunicatiilor electronice, în special în ceea ce priveste monitorizarea pietei si verificarea respectării obligatiilor furnizorilor de retele sau de servicii de comunicatii electronice care decurg din aceste regulamente, în cazurile în care competenta de monitorizare si verificare a acestor obligatii apartine autoritătii nationale de reglementare;

b) stabilirea tarifului de monitorizare anual, în conformitate cu prevederile cap. X;

c) stabilirea contributiilor pentru finantarea serviciilor din sfera serviciului universal;

d) desemnarea furnizorilor de serviciu universal si impunerea în sarcina acestora a obligatiilor prevăzute în prezenta ordonantă de urgentă;

e) identificarea pietelor relevante din sectorul comunicatiilor electronice, realizarea analizelor de piată si identificarea furnizorilor cu putere semnificativă, în conformitate cu prevederile cap. VII;

f) impunerea în sarcina furnizorilor de retele sau de servicii de comunicatii electronice cu putere semnificativă pe piată a obligatiilor prevăzute de prezenta ordonantă de urgentă;

g) acordarea resurselor limitate de spectru radio, numerotatie ori a resurselor tehnice si impunerea de obligatii cu privire la utilizarea acestora;

h) solutionarea litigiilor prevăzute la cap. VIII;

i) realizarea de statistici necesare exercitării atributiilor ANCOM;

j) elaborarea de rapoarte, studii si analize, în domeniul comunicatiilor electronice;

k) evaluarea necesitătii si oportunitătii emiterii de noi reglementări, în conformitate cu atributiile ANCOM;

l) evaluarea implementării reglementărilor în vigoare;

m) publicarea unor situatii comparative privind calitatea si tarifele serviciilor, în vederea maximizării beneficiilor utilizatorilor finali;

n) asigurarea utilizării eficiente si efective a frecventelor radio.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1) si (2), ANCOM poate îndeosebi să solicite:

a) furnizorilor de retele publice de comunicatii electronice si furnizorilor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, informatii despre viitoare dezvoltări ale retelei si ale serviciilor care ar putea avea impact asupra serviciilor oferite pe piata de gros competitorilor;

b) furnizorilor desemnati ca având putere semnificativă pe pietele relevante de gros din sectorul comunicatiilor electronice, date si informatii contabile privind serviciile furnizate pe pietele cu amănuntul care sunt asociate cu pietele de gros pe care acestia au fost identificati de ANCOM ca având putere semnificativă.

(4) ANCOM poate impune furnizorilor de retele publice de comunicatii electronice si furnizorilor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului obligatia de a transmite periodic anumite categorii de informatii, în vederea realizării unor rapoarte statistice cu privire la piata de comunicatii electronice.

(5) Fără a aduce atingere obligatiilor de informare impuse prin actele normative sau individuale emise de ANCOM în conformitate cu dispozitiile prezentei ordonante de urgentă sau ale legislatiei speciale din domeniul comunicatiilor electronice, informatiile prevăzute la alin. (1) vor fi solicitate în scris si motivat, iar cantitatea si natura acestora trebuie să fie proportionale cu scopul pentru care au fost solicitate.

(6) Persoanele prevăzute la alin. (1) au obligatia de a pune la dispozitie informatiile, în termenul si în conditiile indicate de ANCOM, după caz.

(7) ANCOM publică informatiile care ar putea contribui la dezvoltarea unei piete deschise si concurentiale, inclusiv informatii actualizate referitoare la aplicarea regulamentelor Uniunii Europene, cu respectarea principiului confidentialitătii si a prevederilor legale privind liberul acces la informatiile de interes public, precizând atât conditiile, cât si procedura de acces al persoanelor interesate la aceste informatii.

(8) în cazul persoanelor care au furnizat retele sau servicii de comunicatii electronice, ANCOM poate solicita informatii în conformitate cu alin. (1) într-un termen de maximum 3 ani de la data încetării calitătii de furnizor de retele sau servicii de comunicatii electronice.

Art. 121. - (1) ANCOM cooperează cu autorităti de reglementare în domeniul comunicatiilor electronice din străinătate, inclusiv pe baza unor acorduri de colaborare si schimb de informatii, în vederea îndeplinirii atributiilor care îi revin în temeiul prezentei ordonante de urgentă si al legislatiei speciale în domeniul comunicatiilor electronice, precum si pentru a facilita exercitarea de către aceste autorităti a atributiilor ce le revin în temeiul legislatiei nationale aplicabile.

(2) ANCOM va transmite autoritătilor nationale de reglementare în comunicatii din alte state membre ale Uniunii Europene informatiile solicitate motivat de acestea, în vederea îndeplinirii atributiilor acestora prevăzute în legislatia Uniunii Europene.

(3) ANCOM va furniza Comisiei Europene, la cererea motivată a acesteia, toate informatiile necesare în vederea exercitării atributiilor sale. Natura si cantitatea informatiilor vor fi proportionale cu scopul pentru care au fost solicitate.

(4) Dacă informatiile solicitate de Comisia Europeană au fost transmise în prealabil de furnizorii de retele sau de servicii de comunicatii electronice în conformitate cu dispozitiile art. 120, ANCOM va informa furnizorii respectivi cu privire la transmiterea informatiilor.

(5) ANCOM poate solicita în mod expres si motivat Comisiei Europene să nu pună la dispozitia autoritătilor nationale de reglementare în comunicatii din alte state membre ale Uniunii Europene informatiile transmise în conformitate cu prevederile alin. (3).

(6) Dacă informatiile transmise în conformitate cu prevederile alin. (2), (3) sau (5) sunt considerate confidentiale, în conformitate cu prevederile legislatiei nationale si a Uniunii Europene, ANCOM solicită Comisiei Europene si autoritătilor nationale de reglementare în comunicatii din alte state membre ale Uniunii Europene respectarea caracterului confidential.

(7) ANCOM poate solicita autoritătilor nationale de reglementare în comunicatii din alte state membre ale Uniunii Europene informatiile necesare în vederea exercitării atributiilor prevăzute de prezenta ordonantă de urgentă sau de legislatia specială din domeniul comunicatiilor electronice, respectând, acolo unde este cazul, caracterul confidential al informatiilor primite.

(8) în vederea revizuirii periodice a legislatiei Uniunii Europene din domeniul comunicatiilor electronice si a monitorizării sistemelor nationale de autorizare generală si de acordare a dreptului de utilizare pentru anumite resurse limitate, ANCOM va furniza Comisiei Europene toate informatiile solicitate.

 

CAPITOLUL X

Tariful de monitorizare

 

Art. 122. - Orice persoană care are calitatea de furnizor de retele publice de comunicatii electronice, furnizor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau furnizor de servicii postale are obligatia de a plăti către ANCOM un tarif de monitorizare anual, în conditiile prevăzute în prezentul capitol, din momentul dobândirii calitătii de furnizor si până la încetarea acestei calităti.

Art. 123. - (1) Tariful de monitorizare prevăzut la art. 122 va acoperi numai cheltuielile administrative ale ANCOM.

(2) Cheltuielile administrative ale ANCOM sunt cele aferente gestionării, controlării si aplicării regimului de autorizare generală, ale drepturilor de utilizare a resurselor limitate ori ale obligatiilor prevăzute de dispozitiile prezentei ordonante de urgentă sau ale legislatiei speciale din domeniul comunicatiilor electronice ori al serviciilor postale sau care pot fi impuse de ANCOM în conformitate cu aceste dispozitii, inclusiv cele aferente exercitării atributiilor ANCOM în materia administrării resurselor limitate, putând include, printre altele:

a) costuri pentru cooperare, armonizare si standardizare internatională;

b) costuri cu realizarea analizelor de piată ori a impunerii obligatiilor în sarcina furnizorilor cu putere semnificativă;

c) costuri cu asigurarea implementării serviciului universal, fără a se referi la compensarea costului net determinat de furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal;

d) costuri cu monitorizarea respectării obligatiilor prevăzute de cadrul legal ori impuse în conformitate cu acest cadru;

e) costuri determinate de elaborarea si aplicarea legislatiei secundare în domeniul comunicatiilor electronice si al serviciilor postale din domeniul de competentă al ANCOM.

Art. 124. - (1) Tariful de monitorizare prevăzut la art. 122 se calculează ca un procent din cifra de afaceri realizată în anul anterior celui pentru care se datorează, în cazul persoanelor care au avut calitatea de furnizor pe parcursul întregului an calendaristic anterior.

(2) în cazul persoanelor care nu au avut calitatea de furnizor pe parcursul întregului an calendaristic anterior, tariful de monitorizare prevăzut la alin. (1) se calculează ca un procent din cifra de afaceri înregistrată în lunile anului anterior celui pentru care se datorează, în care a avut calitatea de furnizor.

(3) Procentul prevăzut la alin. (1) si (2) se determină anual, fără a depăsi 0,4%, ca raport între:

a) cheltuielile administrative prevăzute la art. 123 alin. (2), din care se scad veniturile din alte surse; si

b) cifra de afaceri cumulată a persoanelor prevăzute la alin. (1} si (2).

(4) În vederea determinării diferentei prevăzute la alin. (3) lit. a), vor fi luate în considerare si sumele din excedentul anual rezultat din executia bugetelor anilor precedenti.

(5) în cazul persoanelor prevăzute la alin. (1), suma luată în considerare pentru determinarea tarifului de monitorizare este întreaga cifră de afaceri prevăzută în situatiile financiare anuale întocmite pentru anul anterior celui pentru care se datorează tariful de monitorizare.

(6) Cifra de afaceri a persoanelor prevăzute la alin. (2) se determină prin cumularea veniturilor realizate în lunile din anul anterior celui pentru care se datorează tariful de monitorizare, în care acestea au avut calitatea de furnizor, luându-se în considerare inclusiv luna în care au dobândit această calitate.

(7) Pentru persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale si întreprinderile familiale, cifrei de afaceri îi corespunde totalitatea veniturilor brute realizate în anul anterior celui pentru care se datorează tariful de monitorizare, respectiv totalitatea veniturilor brute realizate în lunile din anul anterior celui pentru care se datorează tariful de monitorizare, în care au avut calitatea de furnizor.

Art. 125. - (1) Cuantumul tarifului de monitorizare anual datorat de fiecare furnizor se stabileste prin aplicarea procentului prevăzut la art. 124 alin. (3) la cifra de afaceri prevăzută la art. 124 alin. (5), (6) sau (7), după caz.

(2) Cuantumul tarifului de monitorizare prevăzut la alin. (1) se stabileste la data determinării cifrei de afaceri cumulate prevăzute la art. 124 alin. (3) lit. b), dar nu mai târziu de data de 15 septembrie a anului respectiv, prin decizie a presedintelui ANCOM, care se comunică fiecărui furnizor.

Art. 126. - (1) La încetarea calitătii de furnizor, indiferent de forma acesteia, orice furnizor are obligatia de a achita tariful de monitorizare stabilit astfel:

a) în cazul în care încetarea calitătii de furnizor are loc înainte de determinarea tarifului de monitorizare anual potrivit art. 125 alin. (2), furnizorul datorează un tarif de monitorizare ce reprezintă produsul dintre procentul stabilit de ANCOM în conditiile art. 124 alin. (3) pentru anul anterior si cifra de afaceri realizată în anul anterior sau în lunile din anul anterior în care acesta a avut calitatea de furnizor, cumulată cu cifra de afaceri realizată în lunile în care a avut această calitate din anul în cursul căruia are loc încetarea;

b) în cazul în care încetarea calitătii de furnizor are loc după determinarea tarifului de monitorizare anual potrivit art. 125 alin. (2), pe lângă acest tarif, furnizorul datorează si un tarif suplimentar, calculat ca produs între procentul stabilit de ANCOM în conditiile art. 124 alin. (3) pentru anul în curs si cifra de afaceri realizată în lunile în care a avut această calitate din anul în cursul căruia are loc încetarea.

(2) Persoanele care datorează tariful de monitorizare prevăzut la alin. (1) au obligatia de a transmite ANCOM, în termen de 15 zile de la data încetării calitătii de furnizor, o situatie privind cifra de afaceri realizată în anul anterior sau în lunile din anul anterior în care a avut calitatea de furnizor, cumulată cu cifra de afaceri realizată în lunile în care a avut această calitate din anul în cursul căruia are loc încetarea sau, respectiv, privind cifra de afaceri realizată în lunile în care a avut această calitate din anul în cursul căruia are loc încetarea, în conditiile stabilite de ANCOM.

(3) în cazul în care persoanele prevăzute la alin. (1) nu comunică ANCOM, în termenul prevăzut la alin. (2), documentele prevăzute la alin. (2), ANCOM stabileste în sarcina acestor persoane obligatia de plată a tarifului de monitorizare datorat la încetarea calitătii de furnizor prin luarea în considerare a ultimei cifre de afaceri cunoscute de către ANCOM, multiplicată cu 1/12 si cu numărul lunilor din anul în care au avut această calitate fără a se fi stabilit tariful de monitorizare.

(4) Tariful de monitorizare datorat potrivit prevederilor alin. (1) lit. a) se stabileste prin decizie a presedintelui ANCOM, iar diferenta dintre acesta si plătile anticipate stabilite în conditiile art. 127 alin. (1) se achită în termenul prevăzut la art. 128 sau, după caz, se restituie de către ANCOM în conditiile Codului de procedură fiscală.

(5) Tariful de monitorizare datorat potrivit prevederilor alin. (1) lit. b) se stabileste prin decizie a presedintelui ANCOM si se achită în termenul prevăzut la art. 128.

(6) Persoanele cărora Ie-a încetat calitatea de furnizor de retele sau servicii de comunicatii electronice ori cea de furnizor de servicii postale în acelasi an în care au dobândit această calitate datorează un tarif de monitorizare ce reprezintă produsul dintre procentul prevăzut la alin. (1) lit. a) sau, după caz, la alin. (1) lit. b) si cifra de afaceri realizată în lunile în care au avut această calitate, luându-se în considerare inclusiv luna în care au dobândit calitatea si exclusiv luna în care aceasta a încetat.

(7) Persoanelor prevăzute la alin. (6) li se aplică în mod corespunzător prevederile alin. (2)-(5).

(8) în cazul furnizorilor cărora Ie-a încetat calitatea ca urmare a fuziunii, tariful de monitorizare prevăzut la alin. (1) va fi stabilit în sarcina societătilor absorbante sau nou-constituite, după caz.

Art. 127. - (1) ANCOM poate impune persoanelor prevăzute la art. 122 obligatia de a efectua, în contul tarifului de monitorizare anual, plăti anticipate după cum urmează:

a) până la data de 15 martie a anului, dar nu mai putin de 15 zile de la data comunicării deciziei presedintelui ANCOM, o transă în cuantum de 30% din ultimul tarif de monitorizare datorat;

b) până la data de 15 iunie a anului, dar nu mai putin de 15 zile de la data comunicării deciziei presedintelui ANCOM, o nouă transă în cuantum de 30% din ultimul tarif de monitorizare datorat.

(2) Cuantumul plătilor anticipate prevăzute la alin. (1) se stabileste până la data de 15 februarie prin decizie a presedintelui ANCOM.

(3) Ultimul tarif de monitorizare datorat, pe baza căruia se determină plătile anticipate, este tariful de monitorizare stabilit în conditiile art. 125 alin. (2), fără a lua în calcul plătile anticipate efectuate în acel an.

(4) Diferenta dintre tariful de monitorizare anual stabilit în conditiile art. 125 alin. (2) si eventualele plăti anticipate stabilite în conditiile alin. (1) se achită în termenul prevăzut la art. 128 sau, după caz, se restituie de către ANCOM în conditiile Codului de procedură fiscală.

Art. 128. - Termenul de plată a tarifelor prevăzute la art. 126 alin. (4) sau (5) si la art. 127 alin. (4) este data de 25 a lunii următoare celei în care s-a emis decizia, dar nu mai putin de 15 zile de la data comunicării acesteia.

Art. 129. -(1) Persoanele prevăzute la art. 124 si la art. 126 alin. (1)si (6) pot solicita, în vederea determinării tarifului, luarea în considerare a veniturilor rezultate exclusiv din furnizarea de retele sau de servicii de comunicatii electronice ori din furnizarea de servicii postale, în locul cifrei de afaceri, prevederile art. 124-126 aplicându-se în mod corespunzător.

(2) în vederea aplicării prevederilor alin. (1), furnizorii sunt obligati să tină contabilitatea în mod distinct în ceea ce priveste veniturile obtinute din activitătile de furnizare de retele sau de servicii de comunicatii electronice ori, după caz, de furnizare de servicii postale. Certificarea acestor venituri se va realiza de către un auditor independent sau de către un expert contabil autorizat potrivit legii, în conditiile stabilite de ANCOM.

(3) Netransmiterea documentelor cuprinzând veniturile certificate în conditiile prevăzute la alin. (2) în vederea determinării tarifului de monitorizare are ca efect determinarea acestuia în functie de cifra de afaceri prevăzută la art. 124 alin. (5).

Art. 130. - (1) Persoanele prevăzute la art. 124 alin. (1) si (2), cu exceptia celor prevăzute la alin. (2), au obligatia de a transmite ANCOM situatiile financiare anuale continând cifrele de afaceri înscrise în contul de profit si pierdere, necesare pentru determinarea tarifului de monitorizare, în termen de 7 zile de la expirarea termenului legal de depunere a acestora la organele competente la care se înregistrează, potrivit legislatiei în vigoare.

(2) Persoanele fizice autorizate, întreprinderile familiale si întreprinderile individuale care datorează tariful de monitorizare prevăzut la art. 124 au obligatia de a transmite ANCOM declaratiile financiare anuale privind veniturile brute realizate, necesare pentru determinarea tarifului de monitorizare, în termen de 7 zile de la expirarea termenului legal de depunere a acestora la organele competente la care se înregistrează, potrivit legislatiei în vigoare.

(3) Persoanele prevăzute la art. 124 alin. (2) au obligatia de a transmite ANCOM, în termenul prevăzut la alin. (2), situatia privind cifra de afaceri realizată în lunile din anul anterior în care acestea au avut calitatea de furnizor de retele sau servicii de comunicatii electronice ori de furnizor de servicii postale.

(4) Netransmiterea în termenele si în conditiile prevăzute de dispozitiile legale a documentelor prevăzute la alin. (3) necesare în vederea determinării tarifului de monitorizare are ca efect determinarea acestuia în functie de cifra de afaceri prevăzută la art. 124 alin. (5).

Art. 131. - Prin exceptie de la prevederile art. 122 si ale art. 126 alin. (1) si (6), furnizorii care înregistrează o cifră de afaceri care nu depăseste echivalentul în lei a 100.000 de euro, la cursul de schimb valutar mediu al perioadei în care a fost realizată cifra de afaceri, calculat pe baza cursului de schimb valutar mediu lunar comunicat de Banca Natională a României, nu au obligatia de plată a tarifului de monitorizare, prevederile art. 122-130 aplicându-se în mod corespunzător.

Art. 132. - Procedura de aplicare a prevederilor art. 122- 131 se stabileste prin decizie a presedintelui ANCOM, cu respectarea principiilor obiectivitătii, transparentei si proportionalitătii.


 

CAPITOLUL XI

Consultare, transparentă si informare

 

Art. 133. - (1) în vederea aplicării prezentei ordonante de urgentă, ANCOM are obligatia de a crea, mentine, dezvolta si actualiza permanent o pagină de internet proprie, prin intermediul căreia să se asigure informarea publicului într-o manieră accesibilă cu privire la:

a) autoritătile publice competente să exercite atributii în temeiul prezentei ordonante de urgentă si al legislatiei speciale din domeniul comunicatiilor electronice;

b) organizarea, functionarea, obiectivele si atributiile ANCOM, precum si atributiile fiecărei structuri interne a ANCOM;

c) datele necesare pentru a asigura comunicarea eficientă cu structurile interne ale ANCOM;

d) legislatia natională si internatională aplicabilă în domeniul comunicatiilor electronice;

e) deciziile emise de presedintele ANCOM aplicabile în domeniul comunicatiilor electronice;

f) căile legale de atac împotriva deciziilor presedintelui ANCOM;

g) documentele a căror publicare este obligatorie în cadrul consultărilor lansate în conditiile art. 135;

h) bugetul de venituri si cheltuieli al ANCOM;

i) procedura de autorizare generală, de acordare a dreptului de utilizare a frecventelor radio, a resurselor de numerotatie si a resurselor tehnice;

j) drepturile si obligatiile furnizorilor de retele sau de servicii de comunicatii electronice, în conformitate cu regimul de autorizare generală;

k) drepturile si obligatiile titularilor de licente de utilizare a frecventelor radio si a licentelor de utilizare a resurselor de numerotatie;

l) obligatiile impuse de ANCOM în conformitate cu prevederile cap. VII;

m) orice alte informatii utile informării publicului, care au legătură cu activitatea ANCOM.

(2) ANCOM depune toate diligentele necesare pentru a asigura că informatiile publicate pe pagina de internet proprie sunt disponibile si în cel putin o limbă de circulatie internatională.

Art. 134. - (1) ANCOM va comunica Comisiei Europene măsurile adoptate în legislatia natională în domeniul de reglementare al Directivei-cadru, al Directivei 2002/20/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea retelelor si serviciilor de comunicatii electronice, cu modificările ulterioare, al Directivei 2002/19/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la retelele de comunicatii electronice si la infrastructura asociată, precum si interconectarea acestora, cu modificările ulterioare, si al Directivei 2002/22/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile de comunicatii electronice, cu modificările ulterioare, precum si orice modificări sau completări ale acestor măsuri.

(2) în special, autoritatea de reglementare notifică Comisiei Europene măsurile adoptate în temeiul cap. VII, precum si, în cel mai scurt timp, orice modificare a acestor măsuri.

Art. 135. - (1) Cu exceptia măsurilor adoptate în temeiul prevederilor art. 97 alin. (6), art. 116 sau 117, ANCOM are obligatia de a respecta procedura de consultare stabilită prin prezentul articol ori de câte ori intentionează să adopte măsuri în aplicarea prevederilor prezentei ordonante de urgentă ce sunt de natură să producă un impact semnificativ pe piata relevantă.

(2) ANCOM are obligatia de a publica textul supus consultării pe pagina de internet proprie, precizând totodată si data publicării documentului, data la care expiră termenul de depunere a observatiilor si data estimativă la care intentionează să adopte măsura care face obiectul consultării. Toate persoanele interesate care au solicitat înscrierea adresei lor de postă electronică pe lista de corespondentă special constituită a ANCOM vor fi informate cu privire la lansarea consultării cel mai târziu la data publicării documentului.

(3) Din momentul în care textul supus consultării este publicat pe pagina de internet, ANCOM stabileste un termen de cel putin 30 de zile pentru depunerea de observatii, în scris, de către orice persoană interesată. În situatiile în care măsurile trebuie adoptate în regim de urgentă, acest termen poate fi mai scurt de 30 de zile, însă nu mai scurt de 10 zile.

(4) Cel mai târziu la data publicării pe pagina de internet a măsurii adoptate, ANCOM are obligatia de a publica si un material de sinteză a observatiilor primite, cu respectarea principiului confidentialitătii, care va preciza si pozitia sa fată de aceste observatii.

Art. 136. - (1) în cadrul procedurii de consultare prevăzute la art. 135, în special atunci când intentionează să adopte măsuri în temeiul cap. V, ANCOM analizează punctele de vedere transmise de utilizatorii finali, inclusiv de persoanele cu dizabilităti, de asociatiile acestora, de Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor, de producătorii de echipamente si de furnizorii de retele si de servicii de comunicatii electronice în legătură cu drepturile utilizatorilor finali referitoare la serviciile de comunicatii electronice destinate publicului.

(2) La adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ANCOM tine cont în mod corespunzător de protejarea intereselor consumatorilor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului.

(3) Acolo unde este cazul, părtile interesate pot dezvolta, cu îndrumarea ANCOM, mecanisme de colaborare care pot implica consumatori, asociatii ale utilizatorilor si furnizori, în scopul de a îmbunătăti calitatea generală a serviciilor, prin elaborarea de coduri de conduită si standarde de operare, precum si prin monitorizarea aplicării acestora.

(4) ANCOM poate promova, în limitele atributiilor prevăzute de lege, cooperarea dintre furnizorii de retele publice de comunicatii electronice si de servicii de comunicatii electronice destinate publicului si organismele care asigură protejarea drepturilor de proprietate intelectuală si a drepturilor conexe în ceea ce priveste utilizarea serviciilor de comunicatii electronice.

 

CAPITOLUL XII

Supraveghere, control si sanctiuni

 

Art. 137. - (1) Controlul respectării prevederilor prezentei ordonante de urgentă, ale legislatiei speciale din domeniul comunicatiilor electronice si ale actelor normative sau individuale emise de ANCOM în conformitate cu dispozitiile prezentei ordonante de urgentă ori ale legislatiei speciale din domeniul comunicatiilor electronice, precum si al respectării obligatiilor furnizorilor de retele sau de servicii de comunicatii electronice care decurg din regulamentele Uniunii Europene, acolo unde se stabileste competenta de monitorizare sau de verificare a respectării acestor obligatii de către autoritatea natională de reglementare, revine ANCOM, care actionează prin personalul de specialitate împuternicit în acest scop, denumit în continuare personal de control.

(2) Personalul de control, precum si atributiile acestuia se stabilesc prin decizie a presedintelui ANCOM.

Art. 138. - (1) Personalul de control poate să efectueze actiuni de control, inclusiv inopinate, în cadrul cărora poate să solicite, mentionând temeiul legal si scopul solicitării, orice documente necesare pentru efectuarea controlului, să ridice copii de pe orice registre, acte financiar-contabile si comerciale ori alte acte sau documente, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.


(2) În cadrul actiunilor de control, personalul de control poate să solicite si să primească, la fata locului sau la termenul solicitat, orice informatii necesare pentru efectuarea controlului si poate stabili termene până la care aceste informatii să îi fie furnizate, sub sanctiunea prevăzută la art. 151 alin. (1) lit. c), cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(3) Rezultatul actiunilor de control va fi consemnat într-o notă de control, cu exceptia cazurilor prevăzute la art. 144.

Art. 139. - (1) în cazul în care constată contraventia prevăzută la art. 142 pct. 10, personalul de control poate dispune încetarea imediată a încălcării si poate lua orice măsuri pe care le apreciază necesare pentru a asigura respectarea dispozitiilor legale. Măsurile vor fi adecvate si proportionale cu încălcarea săvârsită si vor prevedea un termen în care contravenientul trebuie să se conformeze acestora.

(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii.

Art. 140. - În vederea constatării contraventiilor prevăzute la art. 142 pct. 1, 7,10, 11 si 14, dacă persoana în cauză refuză să se supună controlului prevăzut la art. 137 si 138, personalul de control are acces, în conditiile legii, la retelele de comunicatii electronice, respectiv la echipamentele si elementele retelei de comunicatii electronice.

Art. 141. - (1) în cazul descoperirii nerespectării de către un furnizor de retele sau de servicii de comunicatii electronice a unei obligatii prevăzute în prezenta ordonantă de urgentă sau în legislatia specială din domeniul comunicatiilor electronice, în actele normative ori individuale emise de ANCOM în conformitate cu dispozitiile prezentei ordonante de urgentă sau ale legislatiei speciale din domeniul comunicatiilor electronice ori a unei obligatii care decurge din regulamentele Uniunii Europene, atunci când competenta de monitorizare si verificare a acestei obligatii apartine autoritătii nationale de reglementare, înainte de aplicarea sanctiunii, ANCOM va transmite furnizorului în cauză o notificare prin care îi va aduce la cunostintă încălcarea constatată si sanctiunea aplicabilă, acordându-i un termen în vederea formulării unui punct de vedere.

(2) Procedura notificării prevăzută la alin. (1) nu se aplică:

a) în cazul nerespectării deciziilor presedintelui ANCOM emise în temeiul art. 116 sau 117;

b) în cazul nerespectării obligatiei de a transmite în mod corect si complet informatiile solicitate de ANCOM în temeiul art. 120 alin. (2) lit. a) ori informatiile stabilite prin actele normative sau individuale emise de ANCOM;

c) în cazul nerespectării măsurilor dispuse de ANCOM în conformitate cu art. 73 alin. (3) si (4);

d) în cazul contraventiilor prevăzute la art. 142 pct. 1, 7, 9, 10, 11, 16 si 41;

e) în cazul nerespectării obligatiilor de transparentă impuse de ANCOM în conformitate cu prevederile art. 106;

f) în cazul nerespectării obligatiei de a se supune controlului prevăzut la art. 137 si 138.

Art. 142. - Următoarele fapte constituie contraventii:

1. furnizarea retelelor sau a serviciilor de comunicatii electronice de către o persoană care nu este autorizată în conditiile art. 6 pentru acel tip de activitate ori pe perioada în care dreptul de furnizare a retelelor sau a serviciilor de comunicatii electronice a fost suspendat ori retras;

2. nerespectarea conditiilor prevăzute în autorizatia generală, în conditiile art. 8;

3. Încălcarea obligatiei de negociere prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. b);

4. Încălcarea obligatiilor prevăzute la art. 12 alin. (3) si (4);

5. Încălcarea obligatiei de nedivulgare prevăzute la art. 12 alin. (5);

6. Încălcarea obligatiilor prevăzute la art. 13 alin. (7);

7. utilizarea frecventelor radio fără obtinerea licentei de utilizare în conformitate cu prevederile art. 23;

8. nerespectarea conditiilor si obligatiilor prevăzute în licentele de utilizare a frecventelor radio acordate în conditiile cap. III;

9. nerespectarea conditiilor impuse de ANCOM în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (3);

10. producerea de către orice persoană si în orice mod a unei interferente prejudiciabile;

11. utilizarea resurselor de numerotatie fără obtinerea licentei de utilizare în conformitate cu prevederile cap. III;

12. nerespectarea conditiilor si obligatiilor privind utilizarea resurselor de numerotatie sau a resurselor tehnice stabilite sau impuse de ANCOM;

13. nerespectarea prevederilor art. 37 alin. (4);

14. utilizarea resurselor tehnice fără obtinerea dreptului de utilizare, potrivit art. 45 alin. (1);

15. Încălcarea obligatiilor prevăzute la art. 46 alin. (1) si (3);

16. Încălcarea obligatiei de notificare prevăzute la art. 47 alin. (1);

17. Încălcarea obligatiilor prevăzute la art. 50 alin. (1)-(3);

18. Încălcarea obligatiilor prevăzute la art. 51 alin. (1)-(5) si (7)-(9);

19. neincluderea în contracte a informatiilor furnizate de ANCOM potrivit prevederilor art. 51 alin. (6);

20. nerespectarea prevederilor art. 53 alin. (1);

21. Încălcarea obligatiilor prevăzute la art. 54;

22. nerespectarea prevederilor art. 55;

23. Încălcarea obligatiilor prevăzute la art. 57;

24. nerespectarea prevederilor art. 58;

25. Încălcarea obligatiei de a pune la dispozitia publicului informatiile prevăzute la art. 60 alin. (1)-(3);

26. nerespectarea prevederilor art. 60 alin. (4);

27. nerespectarea prevederilor art. 60 alin. (7);

28. Încălcarea obligatiei prevăzute la art. 60 alin. (10);

29. Încălcarea obligatiilor prevăzute la art. 62 alin. (1) si (2);

30. nerespectarea prevederilor art. 66;

31. nerespectarea prevederilor art. 67;

32. nerespectarea prevederilor art. 68;

33. nerespectarea prevederilor art. 69 alin. (1);

34. nerespectarea prevederilor art. 69 alin. (2);

35. nerespectarea prevederilor art. 69 alin. (3);

36. nerespectarea prevederilor art. 69 alin. (5);

37. nerespectarea prevederilor art. 70 alin. (1), (4)-(6) si (9);

38. nerespectarea prevederilor art. 71 alin. (3) si (4);

39. Încălcarea obligatiei prevăzute la art. 73 alin. (1);

40. Încălcarea obligatiei prevăzute la art. 75 alin. (1), (6) si (8);

41. Încălcarea obligatiei prevăzute la art. 78 alin. (1);

42. nerespectarea prevederilor art. 79 alin. (4);

43. nerespectarea prevederilor art. 80 alin. (3) si (4);

44. nerespectarea prevederilor art. 81 alin. (4);

45. nerespectarea prevederilor art. 83 alin. (5);

46. Încălcarea obligatiilor prevăzute la art. 84 alin. (1), (3), (5) si (10);

47. Încălcarea obligatiilor prevăzute la art. 85 alin. (1) si (3);

48. nerespectarea prevederilor art. 101;

49. Încălcarea obligatiei prevăzute la art. 102;

50. Încălcarea obligatiei prevăzute la art. 103;

51. nerespectarea prevederilor art. 112 alin. (1)-(3);

52. nerespectarea măsurilor si obligatiilor impuse în temeiul prevederilor art. 48, art. 49 alin. (2), art. 60 alin. (5) si (8), art. 61 alin. (1)-(4), art. 62 alin. (3), art. 63, 64, art. 70 alin. (2), (7), (8) si (10), art. 72 alin. (3), art. 73 alin. (2), art. 74 alin. (1) si (4), art. 75 alin. (3) si (7), art. 79 alin. (1) si (3), art. 80 alin. (1) si (2), art. 81 alin. (1) si (2), art. 82 alin. (1)si (3), art. 83 alin. (2)-(4) si (6), art. 84 alin. (4), (6)-(8), (11) si (12) si art. 85 alin. (2) Si (4)-(7);

53. nerespectarea măsurilor si obligatiilor impuse în temeiul prevederilor art. 69 alin. (4), art. 75 alin. (4), art. 78 alin. (2), art. 100, art. 104 alin. (1) si (2), art. 107, art. 108 alin. (1) si (2), art. 109 alin. (1)-(3) si (5), art. 110 alin. (1), (3) si (4), art. 111 alin. (1) si (2), art. 112 alin. (4)-(6), art. 113 alin. (1)-(3), art. 114;

54. nedepunerea situatiilor sau declaratiilor financiare anuale în conformitate cu art. 130;

55. nerespectarea obligatiilor care decurg din regulamentele Uniunii Europene în domeniul comunicatiilor electronice si echipamentelor terminale, în cazurile în care competenta de monitorizare si verificare a respectării acestor obligatii apartine autoritătii nationale de reglementare.

Art. 143. - (1) Contraventiile prevăzute la art. 142 se sanctionează astfel:

a) cu amendă de la 5.000 lei la 60.000 lei, iar, în cazul unor încălcări repetate, cu amendă în cuantum de până la 100.000 lei;

b) prin derogare de la dispozitiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, pentru persoanele cu o cifră de afaceri de peste 3.000.000 lei, cu amendă în cuantum de până la 2% din cifra de afaceri, iar, în cazul unor încălcări repetate, cu amendă în cuantum de până la 5% din cifra de afaceri.

(2) în vederea individualizării sanctiunii, ANCOM va lua în considerare gradul de pericol social concret al faptei, perioada de timp în care obligatia legală a fost încălcată, precum si, dacă este cazul, consecintele încălcării asupra concurentei.

(3) Cifra de afaceri este cea prevăzută în ultima situatie financiară anuală raportată de operatorul economic.

(4) Pentru persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale si întreprinderile familiale, cifrei de afaceri prevăzute la alin. (1) lit. b) îi corespunde totalitatea veniturilor brute realizate de respectivii operatori economici.

(5) în măsura în care prezenta ordonantă de urgentă nu prevede altfel, contraventiilor prevăzute la art. 142 li se aplică dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 144. - (1) Contraventiile prevăzute la art. 142 pct. 1, 2, 4, 5, 7-33, 35-40, 42-50 si 52 se constată de către personalul de control din cadrul ANCOM prin procesul-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii.

(2) Sanctiunea pentru contraventiile prevăzute la alin. (1) se aplică, prin rezolutie scrisă, de către presedintele ANCOM.

Art. 145. - (1) Constatarea contraventiilor prevăzute la art. 142 pct. 3, 6, 34, 41, 51 si 53-55 si aplicarea sanctiunii corespunzătoare se fac prin decizie emisă de către presedintele ANCOM.

(2) Decizia prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă următoarele elemente: datele de identificare a contravenientului, data săvârsirii faptei, descrierea faptei contraventionale si a împrejurărilor care pot fi avute în vedere la individualizarea sanctiunii, indicarea temeiului legal potrivit căruia se stabileste si se sanctionează contraventia, sanctiunea principală si eventualele sanctiuni complementare aplicate, termenul si modalitatea de plată a amenzii, termenul de exercitare a căii de atac si instanta de judecată competentă.

(3) Prin derogare de la prevederile art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicarea sanctiunii potrivit alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data săvârsirii faptei. În cazul încălcărilor care durează în timp sau al celor constând în săvârsirea, în baza aceleiasi rezolutii, la intervale diferite de timp, a mai multor actiuni sau inactiuni, care prezintă, fiecare în parte, continutul aceleiasi contraventii, prescriptia începe să curgă de la data constatării sau de la data încetării ultimului act ori fapt săvârsit, dacă acest moment intervine anterior constatării.

(4) Decizia prevăzută la alin. (1) se comunică contravenientului si poate fi atacată în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucuresti, în termen de 30 de zile de la comunicare, în conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, fără parcurgerea procedurii prealabile prevăzute la art. 7 din acest act normativ.

(5) Odată cu decizia prevăzută la alin. (1), contravenientului i se comunică si înstiintarea de plată, care contine mentiunea privind obligativitatea achitării amenzii în termen de 30 de zile de ia data comunicării deciziei.

(6) Decizia prevăzută la alin. (1) constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Actiunea în contencios administrativ în conditiile alin. (4) suspendă executarea numai în ceea ce priveste achitarea amenzii, până la pronuntarea de către instanta de judecată a unei hotărâri definitive si irevocabile.

(7) Sumele provenite din amenzile aplicate în conformitate cu dispozitiile prezentului articol se fac venit integral la bugetul de stat. Executarea se realizează în conformitate cu dispozitiile legale privind executarea silită a creantelor fiscale. În vederea punerii în executare a sanctiunii, ANCOM comunică din oficiu organelor de specialitate ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscală decizia prevăzută la alin. (1), după expirarea termenului prevăzut în înstiintarea de plată sau după rămânerea definitivă si irevocabilă a hotărârii judecătoresti prin care s-a solutionat actiunea în contencios administrativ.

Art. 146. - ANCOM poate dispune aplicarea sanctiunii contraventionale prevăzute la art. 143 alin. (1) chiar dacă încălcarea constatată a fost remediată, cu respectarea termenului acordat furnizorului în conformitate cu art. 141 alin. (1).

Art. 147. - În cazul unor încălcări grave sau repetate ale obligatiilor prevăzute la art. 141 alin. (1), ANCOM poate suspenda ori retrage furnizorului în cauză:

a) dreptul de a furniza retele sau servicii de comunicatii electronice în conditiile regimului de autorizare generală;

b) dreptul de utilizare a resurselor de numerotatie, resurselor tehnice sau frecventelor radio.

Art. 148. - (1) Dacă, în termen de 45 de zile de la data scadentei, furnizorul nu achită tariful de monitorizare, tariful de utilizare a spectrului ori tariful de utilizare a resurselor de numerotatie, ANCOM îi poate suspenda sau retrage dreptul de a mai furniza retele ori servicii de comunicatii electronice pe baza regimului de autorizare generală sau licenta de utilizare a frecventelor radioelectrice ori a resurselor de numerotatie.

(2) în cazul în care furnizorul nu transmite documentele prevăzute la art. 130 alin. (1) până la data de 10 septembrie a anului pentru care se datorează tariful de monitorizare, ANCOM îi poate suspenda sau retrage dreptul de a furniza retele ori servicii de comunicatii electronice pe baza regimului de autorizare generală.

Art. 149. - (1) în cazul constatării unei contraventii în conformitate cu art. 144 sau art. 145, ANCOM poate dispune:

a) încetarea încălcării fie imediat, fie într-un termen rezonabil, precum si orice măsuri necesare pentru a asigura încetarea încălcării si remedierea situatiei produse. Măsurile vor fi adecvate si proportionale cu încălcarea săvârsită si vor prevedea un termen în care furnizorul trebuie să se conformeze acestora;

b) suspendarea sau amânarea furnizării unui serviciu sau unui pachet de servicii, dacă furnizarea ar aduce prejudicii semnificative concurentei, până la încetarea încălcării obligatiilor de acces sau interconectare impuse în conformitate cu prevederile cap. VII.

(2) în cazul în care nerespectarea de către furnizori a obligatiilor prevăzute la art. 141 alin. (1) poate crea probleme grave de natură economică sau operatională altor furnizori de retele ori de servicii de comunicatii electronice sau utilizatorilor, ANCOM poate lua măsuri urgente cu caracter provizoriu pentru remedierea situatiei.

(3) în cazul în care nerespectarea de către furnizori a obligatiilor prevăzute la art. 141 alin. (1) prezintă un pericol grav si iminent la adresa apărării nationale, ordinii publice, securitătii nationale sau sănătătii publice, ANCOM va înstiinta si, dacă este necesar, va coopera cu organele judiciare, precum si cu institutiile competente din domeniul apărării si securitătii nationale, ordinii publice sau sănătătii publice, în vederea asigurării respectării dispozitiilor legale. ANCOM poate lua măsuri urgente, proportionale si cu caracter provizoriu pentru remedierea situatiei, cu consultarea sau la solicitarea motivată a acestor institutii, după caz.

(4) Atunci când apreciază că este necesar, ANCOM poate mentine măsurile dispuse conform alin. (2) si (3) pentru o perioadă de cel mult 90 de zile. În cazul în care punerea în executare a acestora necesită o durată mai mare de timp, ANCOM poate dispune prelungirea aplicabilitătii pentru o perioadă suplimentară de cel mult 90 de zile. Furnizorului în cauză i se va acorda posibilitatea de a-si prezenta punctul de vedere si de a propune solutii pentru remedierea definitivă a situatiei create.

(5) Măsurile prevăzute la alin. (2) si (3) se dispun prin decizie a presedintelui ANCOM.

Art. 150. - Odată cu aplicarea amenzilor prevăzute la art. 143 alin. (1), se dispune confiscarea bunurilor destinate, rezultate sau folosite la săvârsirea contraventiilor prevăzute la art. 142. Bunurile confiscate vor fi valorificate în conditiile legii.

Art. 151. - (1) ANCOM poate aplica amenzi administrative în cuantum de până la 30.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, stabilind totodată si data de la care acestea se calculează, pentru a determina:

a) furnizarea în mod corect si complet a informatiilor solicitate de ANCOM în conformitate cu dispozitiile prezentei ordonante de urgentă sau ale legislatiei speciale din domeniul comunicatiilor electronice, precum si a informatiilor stabilite prin actele normative ori individuale emise de ANCOM în conformitate cu dispozitiile prezentei ordonante de urgentă sau ale legislatiei speciale din domeniul comunicatiilor electronice;

b) informarea publicului în conditiile art. 47 alin. (2), supunerea la auditul de securitate prevăzut la art. 49 alin. (1) lit. b) sau transmiterea rezultatelor auditului prevăzut la art. 49 alin. (1)lit. b);

c) supunerea la controlul prevăzut la art. 137 si 138;

d) respectarea obligatiei de transparentă prevăzute la art. 106;

e) conformarea la măsurile dispuse în conformitate cu art. 73 alin. (3) si (4), art. 116, 117 si 149.

(2) Decizia presedintelui ANCOM prin care se aplică sanctiunile prevăzute la alin. (1) constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

(3) Sumele rezultate din încasarea amenzilor administrative stabilite la alin. (1) se retin integral ca venituri proprii, cu titlu permanent, la dispozitia ANCOM si vor fi folosite în conformitate cu prevederile bugetului de venituri si cheltuieli aprobat potrivit legii.

Art. 152. - În exercitarea atributiilor ce îi revin potrivit actelor normative în vigoare, ANCOM va fi sprijinită operativ, acolo unde este cazul, de autoritătile administratiei publice locale, de organele de politie ori de alte autorităti publice, în vederea

identificării si localizării persoanelor fizice sau juridice care săvârsesc fapte de natură contraventională.

Art. 153. - Orice decizie a ANCOM prin care se vatămă drepturile unei persoane fizice sau juridice, recunoscute de prezenta ordonantă de urgentă, sau refuzul nejustificat al ANCOM de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de prezenta ordonantă de urgentă pot fi atacate în contencios administrativ la instanta competentă.

 

CAPITOLUL XIII

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 154. - ANCOM revizuieste, în conditiile legii, acolo unde este cazul, în cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 7 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, regimul de autorizare generală ori drepturile individuale de utilizare a resurselor limitate, în conformitate cu prevederile prezentei ordonante de urgentă.

Art. 155. - (1) Prin exceptie de la prevederile art. 154, drepturile de utilizare a frecventelor radio acordate înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă a căror perioadă de valabilitate, calculată de la această dată, este mai mare de 5 ani, pot fi revizuite, la solicitarea expresă a titularului, în vederea respectării principiilor prevăzute la art. 20.

(2) Solicitarea prevăzută la alin. (1) poate fi depusă de persoana interesată începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă si până la data de 25 mai 2016.

(3) Pe baza solicitării prevăzute la alin. (2), ANCOM comunică titularului licentei întinderea noilor drepturi de care acesta poate beneficia si îi acordă posibilitatea de a-si retrage solicitarea, într-un termen de 30 de zile de la data comunicării.

(4) în cazul în care titularul îsi retrage solicitarea depusă în conditiile alin. (3), dreptul de utilizare a frecventelor radio se exercită în aceleasi conditii până la data de 25 mai 2016.

(5) Ulterior expirării datei prevăzute la alin. (2), în vederea asigurării respectării art. 20, ANCOM va efectua, în conditiile legii, toate demersurile necesare, inclusiv cele referitoare la modificarea, la initiativa sa, dacă este cazul, a drepturilor individuale în vigoare.

(6) Revizuirea de către ANCOM a drepturilor individuale în conditiile prezentului articol, în vederea promovării concurentei între titularii de drepturi, se va realiza numai pentru conservarea drepturilor existente si nu va avea în vedere acordarea de noi drepturi de utilizare.

Art. 156. - Având în vedere calitatea României de stat membru al Uniunii Europene, dispozitiile prezentei ordonante de urgentă nu aduc atingere prevederilor Legii concurentei nr. 21/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si nici competentelor Consiliului Concurentei în aplicarea acestei legi, respectiv în aplicarea art. 101 si 102 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.

Art. 157. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta ordonantă de urgentă.

Art. 158. - Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiintarea Autoritătii Nationale pentru Administrare si Reglementare în Comunicatii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 19 martie 2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 4, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

“(11) în activitatea sa, ANCOM sustine obiectivele Organismului autoritătilor europene de reglementare în domeniul comunicatiilor electronice, denumit în continuare OAREC, în vederea creării unui cadru de reglementare armonizat si coerent la nivel european. În acest sens, în exercitarea atributiilor sale, ANCOM are în vedere opiniile si pozitiile comune adoptate de OAREC.”


2. La articolul 4, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

“(2) ANCOM promovează concurenta în sectorul comunicatiilor electronice si în sectorul serviciilor postale, printre altele, prin:

a) luarea măsurilor necesare în scopul prevenirii si înlăturării actiunilor care restrâng, împiedică sau denaturează concurenta sau pot avea un astfel de efect, în domeniul comunicatiilor electronice, inclusiv în ceea ce priveste transmisia continutului informatiei, si al serviciilor postale;

b) luarea măsurilor necesare pentru ca utilizatorii, inclusiv utilizatorii cu dizabilităti, vârstnici sau cu nevoi sociale speciale, să obtină un maximum de beneficii în ceea ce priveste diversitatea ofertei, tarifele si calitatea serviciilor;

c) încurajarea utilizării efective si asigurarea administrării eficiente a resurselor limitate pe care le gestionează.”

3. La articolul 6 alineatul (1), litera c) se abrogă.

4. La articolul 6 alineatul (1), litera d) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,d) cooperarea cu autoritătile nationale de reglementare cu atributii similare din străinătate, precum si cu Comisia Europeană si OAREC, în vederea dezvoltării unei practici de reglementare coerente si a aplicării unitare si concertate a legislatiei Uniunii Europene.”

5. La articolul 6 alineatul (2), literele d) si e) se modifică si vor avea următorul cuprins:

,,d) asigurarea conditiilor de exercitare a dreptului de acces la serviciile din sfera serviciului universal în domeniul comunicatiilor electronice si în domeniul serviciilor postale;

e) promovarea intereselor specifice ale utilizatorilor cu dizabilităti, vârstnici sau cu nevoi sociale speciale;”.

6. La articolul 6 alineatul (2), după litera f) se introduce o nouă literă, litera g), cu următorul cuprins:

,,g) promovarea posibilitătii utilizatorilor finali de a accesa si distribui informatii sau de a utiliza aplicatii ori servicii potrivit propriilor decizii.”

7. După articolul 6 se introduce un nou articol, articolul 61, cu următorul cuprins:

“Art. 61. - În vederea atingerii obiectivelor prevăzute la art. 4-6, ANCOM aplică principiile obiectivitătii, transparentei, nediscriminării si proportionalitătii în activitatea de reglementare, printre altele, prin:

a) promovarea unor reglementări predictibile prin asigurarea unei abordări consistente, revizuite la intervale de timp adecvate;

b) asigurarea respectării principiului nediscriminării în tratamentul aplicat furnizorilor de retele si servicii de comunicatii electronice sau furnizorilor de servicii postale aflati în situatii similare;

c) protejarea concurentei în beneficiul utilizatorilor finali si promovarea, acolo unde este cazul, a concurentei bazate pe infrastructuri;

d) promovarea investitiilor eficiente si inovatiei în infrastructuri noi si îmbunătătite, inclusiv prin asigurarea asupra faptului că orice obligatii de acces impuse au în vedere riscurile specifice asociate investitiei si permit acordurile de cooperare între investitori si persoanele care solicită accesul, pentru a împărti riscurile investitiei, asigurând în acelasi timp concurenta pe piată si respectarea principiului nediscriminării;

e) luarea în considerare a conditiilor diferite de concurentă si de necesităti ale utilizatorilor din diverse arii geografice;

f) impunerea de obligatii de reglementare ex ante doar acolo unde nu există concurentă efectivă sau sustenabilă si relaxarea sau retragerea acestor obligatii acolo unde aceste conditii sunt îndeplinite.”

8. La articolul 10 alineatul (1), punctele 2 si 7 se modifică si vor avea următorul cuprins:

“2. asigură reprezentarea în institutii si în organizatii internationale din domeniul reglementării comunicatiilor electronice, comunicatiilor audiovizuale, echipamentelor radio si echipamentelor terminale de telecomunicatii, inclusiv din punctul de vedere al compatibilitătii electromagnetice, si serviciilor postale, sustinând în cadrul acestora politica si strategia natională în domeniu, si poate încheia acorduri internationale cu caracter tehnic în aceste domenii;

7. avizează proiectele de acte normative prin care se reglementează activităti din domeniul comunicatiilor electronice, comunicatiilor audiovizuale, echipamentelor radio si echipamentelor terminale de telecomunicatii, inclusiv din punctul de vedere al compatibilitătii electromagnetice, si serviciilor postale, cu respectarea dispozitiilor legale incidente în materie;”.

9. La articolul 10 alineatul (2), punctul 24 se modifică si va avea următorul cuprins:

“24. impune în sarcina operatorilor si furnizorilor de servicii de comunicatii electronice cu putere semnificativă pe piată obligatii specifice, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;”.

10. La articolul 12, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

“(6) ANCOM transmite Comisiei Europene sau OAREC, la cererea motivată a acestora, informatii statistice privind numărul actiunilor de pe rolul instantelor de judecată cu privire la deciziile emise de ANCOM, hotărârile judecătoresti pronuntate, inclusiv în ceea ce priveste eventualele măsuri temporare dispuse de către instantele de judecată, precum si cu privire la durata procedurilor judiciare.”

11. La articolul 14, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

“(21) Din sursele de finantare prevăzute la alin. (1), ANCOM poate decide să contribuie la bugetul OAREC, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.211/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 25 noiembrie 2009 de instituire a Organismului autoritătilor europene de reglementare în domeniul comunicatiilor electronice (OAREC) si a Oficiului.”

Art. 159. - La articolul 6 din Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 privind protectia consumatorilor la încheierea si executarea contractelor la distantă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 7 martie 2008, cu modificările ulterioare, litera c) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,c) contractelor încheiate de utilizatorii finali pentru a beneficia de servicii de acces si conectare la retele publice de comunicatii electronice ori de servicii de comunicatii electronice destinate publicului.”

Art. 160. - (1) Art. 50 alin. (1)-(3), art. 51 alin. (1)-(5), art. 53-58 si art. 60 alin. (1)-(4) intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării prezentei ordonante de urgentă.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă se abrogă:

a) Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la retelele publice de comunicatii electronice si la infrastructura asociată, precum si interconectarea acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 527/2002, cu modificările si completările ulterioare;

b) Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2002, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 591/2002, cu modificările si completările ulterioare, cu exceptia prevederilor cap. IV “Dreptul de acces pe proprietăti”, precum si a dispozitiilor art. 55 alin. (1) lit. g) si alin. (2);

c) Legea nr. 304/2003 pentru serviciul universal si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile de comunicatii electronice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 5 mai 2008;

d) Hotărârea Guvernului nr. 1.208/2007 privind conditiile generale referitoare la interoperabilitatea serviciilor de televiziune digitală interactivă, precum si a echipamentelor de televiziune digitală ale consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 11 octombrie 2007;

e) Hotărârea Guvernului nr. 810/2009 privind conditiile referitoare la sistemele de acces conditionat la serviciile de difuzare în format digital a programelor de radio si televiziune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 4 august 2009, cu exceptia prevederilor art. 5 si art. 8 alin. (1) lit. b) si alin. (2) si (3);

f) Legea nr. 510/2004 privind reorganizarea Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.082 din 22 noiembrie 2004, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Măsurile adoptate sau impuse de autoritatea de reglementare în temeiul actelor normative prevăzute la alin. (2) rămân în vigoare până la revizuirea acestora în conformitate cu prevederile prezentei ordonante de urgentă.

- Prezenta ordonantă de urgentă transpune:

- Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea retelelor si serviciilor de comunicatii electronice (Directiva privind autorizarea), publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene, seria L, nr. 108 din 24 aprilie 2002;

- prevederile art. 1,2,5,6,7,9, 10, 13-16 si 18-24 si ale anexei II din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru retelele si serviciile de comunicatii electronice (Directiva-cadru), publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene, seria L, nr. 108 din 24 aprilie 2002;

- Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la retelele de comunicatii electronice si la infrastructura asociată, precum si interconectarea acestora (Directiva privind accesul), publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene, seria L, nr. 108 din 24 aprilie 2002;

- Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile electronice de comunicatii (Directiva privind serviciul universal), publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene, seria L, nr. 108 din 24 aprilie 2002;

- Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile de comunicatii electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale si protejarea confidentialitătii în sectorul comunicatiilor publice si a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritătile nationale însărcinate să asigure aplicarea legislatiei în materie de protectie a consumatorului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 337 din 18 decembrie 2009;

- Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru retelele si serviciile de comunicatii electronice, 2002/19/CE privind accesul la retelele de comunicatii electronice si la infrastructura asociată, precum si interconectarea acestora si 2002/20/CE privind autorizarea retelelor si serviciilor de comunicatii electronice, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 337 din 18 decembrie 2009;

- prevederile art. 2, 4, 5, 6, 7, 9, 10 si 11 din Directiva 97/7/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 20 mai 1997 privind protectia consumatorilor în cazul contractelor la distantă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene, seria L, nr. 144 din 4 iunie 1997.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul comunicatiilor si societătii informationale,

Valerian Vreme

Presedintele Autoritătii Nationale pentru Administrare

si Reglementare în Comunicatii,

Marius Cătălin Marinescu

Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale,

Sulfina Barbu

Ministrul administratiei si internelor,

Constantin-Traian Igas

Ministrul sănătătii,

Ritli Ladislau

Ministrul apărării nationale,

Gabriel Oprea Ministrul afacerilor externe,

Teodor Baconschi

Ministrul afacerilor europene,

Leonard Orban

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 14 decembrie 2011.

Nr. 111.


 

ANEXA Nr. 1

 

Indicatorii de calitate, definitiile si metodele de măsurare privind calitatea serviciului

 

a) Pentru furnizorii care asigură accesul la o retea publică de comunicatii electronice:

 

INDICATOR (Notai)

DEFINITIE

METODĂ DE MĂSURARE

Termenul de furnizare pentru conectarea initială

ETSI EG 202 057

ETSI EG 202 057

Frecventa reclamatiilor referitoare la deranjamente

ETSI EG 202 057

ETSI EG 202 057

Termenul de remediere a deranjamentelor

ETSI EG 202 057

ETSI EG 202 057

 

b) Pentru furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului:

 

INDICATOR

DEFINITIE

METODĂ DE MĂSURARE

Timpul necesar pentru stabilirea conexiunii (Nota 2)

ETSI EG 202 057

ETSI EG 202 057

Termenul de răspuns pentru serviciile de informatii privind abonatii

ETSI EG 202 057

ETSI EG 202 057

Proportia de posturi telefonice publice cu plată (cu monede sau cu cartelă) disponibile

ETSI EG 202 057

ETSI EG 202 057

Frecventa reclamatiilor privind corectitudinea facturării

ETSI EG 202 057

ETSI EG 202 057

Frecventa apelurilor nereusite (Nota 2)

ETSI EG 202 057

ETSI EG 202 057

Numărul versiunii ETSI EG 202 057-1 este 1.3.1 (iulie 2008)

 

NOTA 1:

Parametrii trebuie să permită analizarea rezultatelor la nivel regional, cel putin la nivelul 2 din Nomenclatorul unitătilor teritoriale de statistică (NUTS) stabilit de Eurostat.

NOTA 2:

Autoritatea Natională pentru Administrare si Reglementare în Comunicatii poate decide să nu solicite actualizarea informatiilor privind rezultatele acestor doi indicatori, dacă există dovezi că nivelurile de calitate sunt satisfăcătoare.

 

ANEXA Nr. 2

 

Elementele minime care trebuie incluse într-o ofertă de referintă pentru accesul la elementele de infrastructură, inclusiv accesul neconditionat total sau partajat la bucla locală, la un punct fix

A. Conditii asociate accesului neconditionat la bucla locală

1. Elementele retelei la care se oferă accesul, cuprinzând în principal următoarele elemente, împreună cu facilitătile asociate:

a) accesul neconditionat total sau partajat la bucla locală;

b) accesul neconditionat total sau partajat la subbucla locală, inclusiv, acolo unde este necesar, accesul la elementele de retea care nu sunt active în vederea instalării segmentului de retea backhaul;

c) acolo unde este cazul, accesul la canalizatie în vederea dezvoltării retelelor de acces

2. Informatii referitoare la:

a) amplasarea punctelor fizice de acces, inclusiv a cabinetelor stradale si a repartitoarelor principale si intermediare;

b) disponibilitatea buclei locale, subbuclei locale si a segmentului backhaul, în părti determinate ale retelei de acces;

c) acolo unde este necesar, informatii referitoare la amplasarea canalizatiei si la disponibilitatea acesteia

3. Conditii tehnice referitoare la accesul la si la utilizarea buclei si a subbuclei locale, inclusiv caracteristicile tehnice ale perechii de fire metalice torsadate, ale fibrei optice ori ale altor tehnologii echivalente, ale distribuitorilor de cabluri si facilitătilor asociate si, acolo unde este necesar, conditiile tehnice referitoare la accesul la canalizatie

4. Proceduri de comandă si de punere la dispozitie, eventuale restrictii de utilizare

B. Servicii de colocare

1. Informatii referitoare la amplasamentele unde se poate realiza colocarea sau localizarea echipamentelor operatorului cu putere semnificativă, precum si a planurilor de modernizare a acestora. Difuzarea acestor informatii poate fi limitată la sfera părtilor interesate, în vederea evitării riscului de a se aduce atingere ordinii publice.

2. Posibilitătile de colocare în amplasamentele mentionate la pct. 1, incluzând posibilitătile de colocare fizică si, dacă este cazul, colocarea la distantă si colocarea virtuală


3. Caracteristicile echipamentelor si, dacă este cazul, restrictii privind colocarea anumitor echipamente

4. Măsuri adoptate de operator pentru a asigura securitatea spatiilor sale

5. Conditii de acces în spatiile de colocare pentru personalul beneficiarului

6. Standarde de sigurantă

7. Reguli de alocare a spatiului acolo unde spatiul disponibil pentru colocare este limitat

8. Conditii în care beneficiarii pot să inspecteze locatiile unde se poate realiza colocarea fizică sau locatiile unde colocarea a fost refuzată pe motiv de lipsă a spatiului disponibil

C. Sisteme informationale

Conditii de acces la anumite sisteme ale operatorului: sisteme de asistentă operatională, sisteme informationale sau baze de date pentru pregătirea comenzilor, punere la dispozitie, comandă, întretinere, solicitări de reparatii si facturare

D. Conditii de furnizare

1. Termenul sau termenele în care operatorul solutionează cererile de furnizare a serviciilor si facilitătilor asociate; niveluri minime garantate de functionare a serviciilor, remedierea defectiunilor, proceduri de restabilire a nivelului normal al serviciului si parametri de calitate a serviciilor

2. Clauze contractuale standard, inclusiv, dacă este cazul, despăgubirile datorate în caz de nerespectare a termenului sau termenelor stabilite în conformitate cu prevederile pct. 1

3. Tarife sau formule de calcul al tarifelor pentru fiecare serviciu, functie si facilitate asociată, prevăzute în prezenta anexă

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitătii si sănătătii în muncă nr. 319/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitătii si sănătătii în muncă nr. 319/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 30 octombrie 2006, cu modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 21 va avea următorul cuprins:

“Art. 21. - Pentru a putea să desfăsoare activitătile de prevenire si protectie, lucrătorul desemnat trebuie să îndeplinească cel putin cerintele minime de pregătire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, potrivit prevederilor art. 49.”

2. La articolul 23, alineatele (1) si (2) vor avea următorul cuprins:

“Art. 23. - (1) Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie să fie format din lucrători care îndeplinesc cel putin cerintele prevăzute la art. 49 si, după caz, alti lucrători.

(2) Conducătorul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie să îndeplinească cerintele prevăzute la art. 50.”

3. La articolul 32, alineatele (1), (2) si (3) vor avea următorul cuprins:

“Art. 32. - (1) Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie să fie format din lucrători care îndeplinesc cel putin cerintele prevăzute la art. 49 si, după caz, alti lucrători.

(2) Conducătorul serviciului extern de prevenire si protectie trebuie să îndeplinească cerintele prevăzute la art. 50.

(3) în cazul în care serviciul extern de prevenire si protectie este format dintr-o singură persoană, aceasta trebuie să îndeplinească cerintele prevăzute la art. 50.”

4. Articolul 51 va avea următorul cuprins:

“Art. 51. - Cursurile si programele de formare în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, prevăzute la art. 49 si 50, se efectuează de către furnizori de formare profesională autorizati, potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adultilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare.”

5. Articolele 511-513 se abrogă.

6. La articolul 116 alineatul (3), litera c) va avea următorul cuprins:

,,c) reprezentant al serviciului extern de prevenire si protectie cu pregătire corespunzătoare conform art. 47 lit. c).”

Art. II. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă prevederile art. II din Hotărârea Guvernului nr. 955/2010 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitătii si sănătătii în muncă nr. 319/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1.425/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 27 septembrie 2010.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale,

Sulfina Barbu

 

Bucuresti, 14 decembrie 2011.

Nr. 1.242.


 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII

DECIZIA Nr. 29

din 12 decembrie 2011

 

Dosar nr. 29/2011

 

Rodica Aida Popa -vicepresedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele completului

Lavinia Curelea - presedintele Sectiei I civile

Gabriela Victoria Bîrsan - presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal

Adrian Bordea - presedintele Sectiei a II-a civile

Corina Jîjîie - presedintele Sectiei penale

Georgeta Carmen Negrilă- judecător la Sectia I civilă, judecător-raportor

Doina Popescu - judecător la Sectia I civilă

Minodora Carmen Ianosi - judecător la Sectia I civilă

Nina Ecaterina Grigoras - judecător la Sectia I civilă

Eugenia Puscasiu - judecător la Sectia I civilă

Alina Macavei - judecător la Sectia I civilă

Lucia Paulina Brehar - judecător la Sectia a II-a civilă

Marian Budă - judecător la Sectia a II-a civilă

Maura Olaru - judecător la Sectia a II-a civilă

Nela Petrisor - judecător la Sectia a II-a civilă

Carmen Trănica Teau - judecător la Sectia a II-a civilă

Adriana Chioseaua - judecător la Sectia a II-a civilă, judecător-raportor

Ioana Icob - judecător la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Ionel Barbă - judecător la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Liliana Visan - judecător la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Luiza Măria Păun - judecător la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Carmen Ilie - judecător la Sectia de contencios administrativ si fiscal, judecător-raportor

Eugenia Marin - judecător la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Sofica Dumitrascu - judecător la Sectia penală

Georgeta Barbălată - judecător la Sectia penală

 

Completul competent să judece recursul în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 29/2011 este legal constituit conform dispozitiilor art. 3306 alin. (2) din Codul de procedură civilă, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, si ale art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativă a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificările si completările ulterioare.

Sedinta completului este prezidată de doamna judecător Rodica Aida Popa, vicepresedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror-sef adjunct Antonia Eleonora Constantin.

La sedinta de judecată participă magistratul-asistent-sef al Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, domnul Bogdan Georgescu, desemnat în conformitate cu dispozitiile art. 273 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativă a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificările si completările ulterioare.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie si de colegiile de conducere ale curtilor de Apel Brasov, Cluj, Craiova si Galati privind aplicarea dispozitiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, raportat la art. 20 alin. (2) din Constitutie, art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeană a drepturilor omului si art. 14 din Conventie, referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art. 1 din lege.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosarul cauzei au fost depuse extrase de jurisprudentă, note scrise, puncte de vedere si o cerere de interventie în interes propriu formulată de Nebunu Lizica.

După prezentarea referatului cauzei, doamna procuror-sef adjunct Antonia Eleonora Constantin - fată de împrejurarea că, prin raportul întocmit asupra cauzei, a fost reliefat faptul că jurisprudentă neunitară atasată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârsitoare litigii generate de aplicarea dispozitiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 - solicită amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudentă la nivelul curtilor de apel, în vederea identificării si depunerii la dosar a hotărârilor judecătoresti prin care au fost solutionate si litigii generate de aplicarea celorlalte dispozitii ale art. 1 din legea respectivă.

Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare formulată de reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.

Fată de aspectele cuprinse în referatul magistratului-asistent referitoare la cererea de interventie formulată în cauză, Curtea acordă cuvântul reprezentantei procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.

Doamna procuror-sef adjunct Antonia Eleonora Constantin pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a cererii de interventie în interes propriu formulate în cauză, arătând că dreptul de sesizare a Înaltei Curti de Casatie si Justitie cu recurs în interesul legii apartine numai titularilor prevăzuti expres si limitativ de art. 329 din Codul de procedură civilă.

Curtea, deliberând, în raport cu dispozitiile art. 50 cu referire la art. 329 din Codul de procedură civilă, respinge ca inadmisibilă cererea de interventie în interes propriu formulată de Nebunu Lizica.

Curtea constată că nu mai sunt chestiuni prealabile si acordă cuvântul reprezentantei procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie sustine recursurile în interesul legii, astfel cum au fost formulate si motivate în scris, si solicită admiterea lor si pronuntarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea si aplicarea unitară a legii în privinta problemei de drept care a fost solutionată diferit de instantele judecătoresti.

Presedintele completului de judecată, doamna judecător Rodica Aida Popa, vicepresedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie, declară dezbaterile închise, iar completul de judecată rămâne în pronuntare asupra recursurilor în interesul legii.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursurilor în interesul legii, constată următoarele:

1. Problema de drept care a generat practica neunitară

Recursurile în interesul legii, astfel cum au fost sintetizate prin recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, vizează aplicarea dispozitiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, raportat la art. 20 alin. (2) din Constitutie, art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeană a drepturilor omului si art. 14 din Conventie, în ceea ce priveste recalcularea pensiilor prevăzute de art. 1 din lege.

2. Examenul jurisprudential

Prin recursurile în interesul legii se arată că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la contestatiile formulate de persoanele aflate în categoriile prevăzute de art. 1 lit. a)-h) din Legea nr. 119/2010 împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor emise în temeiul art. 3 si 4 din aceeasi lege.

3. Solutiile pronuntate de instantele judecătoresti

3.1. Într-o primă orientare jurisprudentială, instantele de judecată au admis contestatiile formulate de reclamanti - pensionari aflati în categoriile prevăzute de art. 1 lit. a)-h) din Legea nr. 119/2010 - si au dispus anularea deciziilor de recalculare a pensiilor emise în temeiul art. 3 si 4 din lege, fiind mentinute în plată pensiile în cuantumul stabilit anterior intrării în vigoare a acestei legi. În adoptarea acestor solutii, instantele de judecată au realizat un examen de compatibilitate a prevederilor din dreptul intern cu exigentele impuse de art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia europeană a drepturilor omului si de art. 14 din aceeasi conventie, în raport cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, si au concluzionat în sensul încălcării.

3.2. Într-o altă orientare jurisprudentială, instantele de judecată au respins contestatiile formulate de reclamanti - pensionari aflati în categoriile prevăzute de art. 1 lit. a)-h) din Legea nr. 119/2010 - împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor emise în temeiul art. 3 si 4 din lege. În motivarea acestor solutii, instantele au retinut că au obligatia de a respecta Decizia Curtii Constitutionale nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, prin care, în solutionarea unei obiectii de neconstitutionalitate, s-a constatat că sunt constitutionale dispozitiile Legii nr. 119/2010, si, doar în mod cu totul exceptional, în functie de circumstantele spetei, iar nu în abstract, pot constata că o anumită normă, desi declarată constitutională, produce efecte contrare Conventiei europene a drepturilor omului, ceea ce aceste instante nu au retinut.

4. Opinia procurorului general

Procurorul general a opinat în sensul că a doua orientare jurisprudentială este în acord cu litera si spiritul legii.

În sustinerea opiniei exprimate, procurorul general a arătat că legislatia în materia pensiilor speciale, ca drept de securitate socială, indiferent dacă este sau nu conditionat de plata contributiilor, trebuie privită ca generând un “interes patrimonial” ce intră sub incidenta art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeană a drepturilor omului, în privinta persoanelor care îndeplinesc cerintele prevăzute de lege.

Sustine procurorul general că, fată de exigentele impuse de Conventia europeană a drepturilor omului si în raport cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, ingerinta în dreptul la respectarea bunurilor îndeplineste cerinta de legalitate, este determinată de un scop de utilitate publică, legitim, si răspunde conditiei referitoare la existenta unui just raport de proportionalitate între cerintele interesului general si interesul particular al persoanelor vizate de art. 1 din Legea nr. 119/2010.

Totodată, procurorul general a învederat faptul că nu există un tratament discriminatoriu, întrucât Legea nr. 119/2010 a afectat toate categoriile de pensii de serviciu stabilite prin legi speciale, tocmai pentru eliminarea gravelor inechităti din sistem, legiuitorul alegând să abroge toate categoriile de pensii speciale si să le supună unui regim unitar de stabilire si calculare.

5. Raportul asupra recursurilor în interesul legii

Prin raportul asupra recursurilor în interesul legii a fost propusă solutia de respingere a recursurilor în interesul legii, cu argumentatia că, întrucât solutiile diferite pronuntate de instantele judecătoresti au fost determinate de rezultatul analizei raportului de proportionalitate efectuat de fiecare instantă în aprecierea “ingerintei” ce derivă din aplicarea dispozitiilor Legii nr. 119/2010 în raport cu dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, pe calea recursului în interesul legii nu este posibil a se statua o concluzie general valabilă de natură a asigura unificarea practicii judiciare.

6. Înalta Curte

În cuprinsul sesizărilor formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie si de colegiile de conducere ale curtilor de apel Brasov, Cluj, Craiova si Galati sunt reflectate solutiile diferite pronuntate de instantele judecătoresti în litigii legate de aplicarea dispozitiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, care reglementează pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea.

Desi sesizarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie se referă la aplicarea dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 119/2010, iar sesizarea colegiilor de conducere ale curtilor de apel Brasov, Cluj, Craiova si Galati priveste interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, Înalta Curte, în raport cu dispozitiile art. 329 si 3305 din Codul de procedură civilă, având în vedere jurisprudenta neunitară prezentată în sustinerea sesizărilor adresate, urmează a se pronunta numai cu privire la ipoteza legală prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, considerentele deciziei fiind valabile, pentru identitate de ratiune, si în cazul celorlalte ipoteze reglementate în cuprinsul art. 1 din lege.

După cum rezultă din jurisprudenta care a stat la baza sesizărilor adresate Înaltei Curti de Casatie si Justitie în temeiul art. 329 din Codul de procedură civilă în solutionarea litigiilor generate de contestatiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor care intră sub incidenta dispozitiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, realizând o analiză de compatibilitate a normei juridice nationale si efectelor acesteia cu prevederile Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, unele instante au apreciat că există o încălcare a art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventie, exclusiv sau împreună cu art. 14 din Conventie, în timp ce alte instante, chiar realizând analiza de conventionalitate, au conchis în sensul că nu există o încălcare a blocului de conventionalitate.

A. Controlul de constitutionalitate a Legii nr. 119/2010 si efectele deciziilor Curtii Constitutionale

Înalta Curte constată că Legea nr. 119/2010 a făcut obiectul controlului a priori de constitutionalitate, exercitat în temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie, Curtea Constitutională pronuntând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 si, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

În raport cu dispozitiile art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si fată de jurisprudenta Curtii Constitutionale (Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995 a Plenului Curtii Constitutionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995), Înalta Curte are în vedere faptul că atât dispozitivul, cât si considerentele deciziilor Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si se impun cu aceeasi fortă tuturor subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstitutionalitatea unor norme, dar si în ipoteza celor prin care se resping obiectii sau exceptii de neconstitutionalitate.

O lege care este contrară Constitutiei nu poate subzista în ordinea juridică internă. Potrivit doctrinei, autoritatea absolută a lucrului judecat în această materie înseamnă că decizia organului de control al constitutionalitătii produce efecte asupra legii însesi, întrucât trăsătura tipică a controlului de constitutionalitate este aceea că este un control obiectiv, contenciosul constitutional fiind un contencios al normelor.

Având în vedere faptul că, prin deciziile sus-mentionate prin care Curtea Constitutională a solutionat obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 119/2010, instanta de contencios constitutional a realizat o verificare a dispozitiilor respective atât din punctul de vedere al compatibilitătii cu Legea fundamentală (în raport cu criticile formulate), cât si sub aspectul compatibilitătii cu Conventia europeană a drepturilor omului, Înalta Curte, raportat la limitele sesizării Curtii Constitutionale, consideră că instanta constitutională statuează asupra aptitudinii normei juridice de a respecta in abstracta dispozitiile Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, fără a putea stabili efectele acelei norme pentru fiecare individ sau subiect de drept în parte, atât timp cât acesta este atributul exclusiv al instantelor judecătoresti ce solutionează litigii între destinatari precis determinati ai normei respective, instantele fiind singurele în măsură să cuantifice in concreta efectele aplicării normei la situatia de fapt a spetei.

Este de precizat că nimic nu se opune ca însăsi Curtea Constitutională să participe la asigurarea eficientei mecanismului conventional (sens în care poate fi mentionată Cauza Dumitru Popescu împotriva României din 26 aprilie 2007, §§ 99-104), dar aceasta nu înseamnă că odată ce a procedat astfel, instantele sunt degrevate a evalua ele însele efectele concrete ale unei norme juridice (confirmate ca fiind constitutionale) asupra părtilor cauzelor pe care le solutionează, părti care invocă încălcări ale drepturilor lor fundamentale prevăzute si garantate de Conventia europeană a drepturilor omului.

Pe de altă parte, Înalta Curte retine că în sistemul de drept românesc nu există nicio prevedere legală expresă care să atribuie Curtii Constitutionale exclusivitatea unui control de conventionalitate, după cum nimic nu validează punctul de vedere potrivit căruia, odată ce Curtea Constitutională a confirmat aptitudinea abstractă a unei legi de a fi compatibilă cu Conventia, instantele de drept comun nu ar mai fi îndreptătite să analizeze nemijlocit conventionalitatea acelei norme si a efectelor ei concrete asupra părtilor cauzei din litigiul cu care sunt sesizate, în raport cu circumstantele fiecărei spete.

Din analiza jurisprudentei anexate sesizărilor adresate Înaltei Curti se constată că instantele judecătoresti, în mod cvasiunanim, au considerat că evaluarea de conventionalitate este permisă în fiecare cauză în parte, chiar dacă, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constitutională a constatat că Legea nr. 119/2010 nu are aptitudinea generală, abstractă, de a produce efecte contrare Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, din perspectiva art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 sau art. 14 din Conventie raportat la art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventie.

În consecintă, fată de cele anterior arătate, Înalta Curte retine că deciziile si considerentele deciziilor Curtii Constitutionale sunt obligatorii în ceea ce priveste constatările conformitătii sau neconformitătii atât cu Constitutia, cât si cu Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Însă, dacă instanta de contencios constitutional a constatat conventionalitatea unei legi sau norme, o atare constatare este una in abstracte (dat fiind caracterul de control obiectiv al legii exercitat de Curtea Constitutională), iar aceasta nu împiedică instantele de drept comun să evalueze în concret, în fiecare cauză în parte, în raport cu circumstantele fiecărei spete, dacă aplicarea aceleiasi norme nu antrenează pentru reclamant consecinte incompatibile cu Conventia, protocoalele ei aditionale sau jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

În acelasi sens, Înalta Curte are în vedere si considerentele Deciziei nr. 1.344 din 9 decembrie 2008 a Curtii Constitutionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 22 decembrie 2008, prin care s-a retinut: “De altfel, instantelor judecătoresti le revine sarcina de aplicare directă a legislatiei comunitare, atunci când legislatia natională este în contradictie cu aceasta.”

Desi considerentele respective vizează preeminenta dreptului comunitar, rationamentul este aplicabil mutatis mutandis si în materia drepturilor fundamentale ale omului, în considerarea dispozitiilor art. 20 alin. (2) din Constitutie, care prevăd aplicarea prioritară a reglementărilor internationale, în cazul în care există neconcordante între acestea si legile interne.

Având în vedere aceste circumstantieri, constatările anterioare nu contravin nici jurisprudentei recente a Înaltei Curti de Casatie si Justitie în materia recursurilor în interesul legii, în considerentele căreia s-a retinut forta obligatorie a deciziilor Curtii Constitutionale si a considerentelor pe care acestea se sprijină (Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, si Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 7 noiembrie 2011).

Ca atare, se impune constatarea că instantele judecătoresti, judecând în materia ce a generat practica neunitară sesizată prin recursurile în interesul legii, au făcut o corectă aplicare a legii, în conditiile în care au realizat o analiză proprie a compatibilitătii efectelor recalculării pensiilor speciale în baza Legii nr. 119/2010 cu prevederile art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, exclusiv sau împreună cu art. 14 din Conventie, raportat la situatia de fapt a fiecărei cauze.

B. Raportul dintre statuările Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010 si Deciziei nr. 873 din 25 iunie 2010 ale Curtii Constitutionale si analiza efectuată de instante în fiecare cauză în parte

Astfel cum deja s-a retinut, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constitutională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 si 12 din Legea nr. 119/2010 sunt constitutionale, în raport cu dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai si dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercitiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligatia statului de a asigura crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitătii vietii, Curtea Constitutională a pronuntat si Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constitutionalitatea dispozitiilor art. 1 lit. a), b), d)-i) si art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivitătii, dar si în baza art. 20 din Constitutie raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (dreptul la respectarea “bunurilor”) si art. 53 (restrângerea exercitiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Totodată, a constatat că dispozitiile art. 1 lit. c) din aceeasi lege (la data formulării obiectiei de neconstitutionalitate) sunt neconstitutionale, în raport cu prevederile art. 124 alin. (3) si art. 132 alin. (1) din Constitutie (referitoare la statutul judecătorilor si procurorilor).

a) Neretroactivitatea legii si discriminarea

Având în vedere cele anterior stabilite cu privire la caracterul obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale, precum si al considerentelor acestora, în limitele controlului de constitutionalitate, Înalta Curte retine că instantele judecătoresti nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstitutionalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivitătii legii, formulate de părtile din litigiile deduse judecătii si care au fost solutionate diferit.

Instantele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivitătii legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva Conventiei europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul “ingerintei” în analiza de conventionalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Însă, în jurisprudenta Curtii Europene o problemă de retroactivitate a legii este atasată, de regulă, unei plângeri tinând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din Conventie (ca de exemplu în Cauza Maggio s.a. Împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestatiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza Legii nr. 119/2010, nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea Legii nr. 119/2010 în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite initial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile Curtii Constitutionale anterior mentionate, instanta constitutională fiind unica autoritate de jurisdictie constitutională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată.

În mod similar, nici referitor la discriminare instantele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constitutie, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constitutional, ceea ce nu poate fi retinut, fată de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistratii au fost exceptati în urma constatării neconstitutionalitătii prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constitutională pe calea obiectiei de neconstitutionalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) si art. 132 alin. (1) din Constitutie, iar nu prin afirmarea si asumarea abinitio a intentiei legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional), numai o sustinere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă si rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiasi categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situatii analoage) ar fi fost una care ar fi permis instantelor o analiză care să nu se suprapună celei a Curtii Constitutionale.

b) Analiza de compatibilitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie

Asadar, controlul obiectiv, in abstracto, realizat de Curtea Constitutională în ceea ce priveste compatibilitatea dintre Legea nr. 119/2010 si art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale nu exclude posibilitatea instantelor judecătoresti de drept comun de a efectua o analiză nemijlocită, directă, de conventionalitate raportată la situatia particulară din fiecare spetă în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, ca obiect al încălcării reclamate în fiecare litigiu.

Din acest punct de vedere, instantele judecătoresti au evaluat această pretinsă încălcare a dispozitiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, făcând o corectă aplicare a principiilor (în acceptiunea de reguli de drept) ce se desprind din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, situatie în care se constată că practica neunitară a fost generată de aprecierea situatiei de fapt si determinarea raportului de proportionalitate dintre mijloacele întrebuintate si scopul urmărit a fi realizat.

În ce priveste existenta unui “bun” sau “interes patrimonial”, în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, în mod unanim instantele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamantilor care, înainte de adoptarea Legii nr. 119/2010 si a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garantiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 aditional la Conventie.

Ca situatie premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite si recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în art. 1 din Legea nr. 119/2010, acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea Legii nr. 19/2000, în prezent abrogată si înlocuită cu Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, si o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.

Asa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 a Curtii Constitutionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv si constituiau o compensatie partială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, politisti, functionari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic si consular, functionari parlamentari, senatori si deputati, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviatia civilă, personalul Curtii de Conturi.

Acelasi legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechitătilor din sistem si având în vedere situatia de criză economică si financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât si bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în întelesul Legii nr. 19/2000.

Aplicarea acestui act normativ (Legea nr. 119/2010) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situatie în care cei vizati au promovat cereri Injustitie prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare si mentinerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul Conventiei europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol aditional.

Ca atare, jurisdictiile nationale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (sau art. 14 din Conventie coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie).

În mod corect instantele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizati le încasau, reprezintă un “interes patrimonial” ce intră în sfera de protectie a art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, atât sub aspectul părtii contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât si sub aspectul părtii necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Înalta Curte are în vedere jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Stec s.a. Împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.

Totodată, instantele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea si aplicarea dispozitiilor Legii nr. 119/2010 pensiile speciale au devenit pensii în întelesul Legii nr. 19/2000, iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecinta diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părtii necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o “ingerintă” din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantilor, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Aizpurua Ortiz s.a. Împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), Cauza Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 si 40).

Pentru ca ingerinta să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim si să respecte un rezonabil raport de proportionalitate între mijloacele utilizate si scopul urmărit a fi realizat.

Din perspectiva acestor conditii, Înalta Curte constată că în mod unanim instantele au retinut că ingerinta este legală, întrucât este reglementată de Legea nr. 119/2010, si urmăreste un “scop legitim”, de utilitate publică, în deplină concordantă cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Cauza Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechitătilor existente în sistem si, nu în ultimul rând, situatia de criză economică si financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât si cel de asigurări sociale.

Înalta Curte constată însă că analiza cerintei privind existenta “raportului rezonabil de proportionalitate” a fost sursa practicii neunitare ce a condus la initierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instantele nu au aplicat testul justului echilibru în functie de circumstantele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici “ingerinta” nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva “dreptului la respectarea bunurilor” (regula generală si, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul “privării de proprietate” (cea de-a doua normă din acelasi text).

Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizati si-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% si 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiasi categorii, de la o persoană la alta, potrivit conditiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte si calificarea fiecărui beneficiar pentru obtinerea pensiei speciale; din analiza jurisprudentei atasate recursului în interesul legii se constată însă că instantele judecătoresti nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstantă importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proportionalitate, fiind util a se observa proportia reducerii beneficiului social în discutie pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de Legea nr. 119/2010.

Or, instanta europeană însăsi, în aplicarea acestui test de proportionalitate, analizează situatia reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstante particulare în plângerile pe care le solutionează, se raportează în mod necesar la situatia de fapt pe care ea însăsi a retinut-o în legătură cu respectiva plângere si, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proportionalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de “ingerintă”, în afara statutului de “victimă” (dacă se au în vedere cauzele cu mai multi reclamanti - de exemplu, Aizpurua Ortiz s.a. Împotriva Spaniei). Apoi, se retine că raportul de proportionalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistentă.

În acelasi timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstantelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizatia socială pentru pensionari (prevăzută de art. 7 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstantele particulare ale cauzei.

Este esential a se constata că în privinta fiecărui reclamant în parte a fost depăsit un anumit “prag de dificultate” pentru ca instanta europeană însăsi să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (cum se retine, de exemplu, în Decizia asupra admisibilitătii în Cauza Hasani împotriva Croatiei).

Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proportionalitate instantele trebuie să urmărească rationamentul Curtii Europene a Drepturilor Omului în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie si în care Curtea însăsi a analizat tipuri de “ingerinte” în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestatiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional având alti parametri de evaluare).

Înalta Curte are în vedere jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Hasani împotriva Croatiei – decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei, Cauza Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord din 18 octombrie 2005, Cauza Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilitătii, Cauza Maggio s.a. Împotriva Italiei din 31 mai 2011, Cauza Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.

În raport cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului reiese că stabilirea raportului de proportionalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în functie de circumstantele sale particulare.

Ca atare, pe calea recursului în interesul legii nu este posibil a se statua o concluzie general valabilă de natură a asigura unificarea practicii judiciare, având aptitudinea de a fi aplicată în fiecare cauză aflată pe rolul instantelor, de vreme ce stabilirea raportului de proportionalitate este rezultatul aprecierii materialului probator si a circumstantelor proprii fiecărei pricini sau a situatiei de fapt retinute, fiind asadar exclusiv o chestiune de aplicare a legii (Conventia si jurisprudenta Curtii Europene, în acest caz).

Pentru a fi legală o solutie asupra unei sesizări (cum este cea cu recurs în interesul legii), ea trebuie în mod necesar să antreneze efecte legale si în cazul admiterii si în cel al respingerii.

Or, dacă s-ar admite ca posibilă solutionarea printr-o concluzie cu caracter general asupra raportului de proportionalitate în acest gen de cauze si astfel s-ar stabili că justul echilibru este afectat sau compromis în toate situatiile, efectul indirect ar fi similar celui al abrogării legii.

Simetric, dacă s-ar stabili, pe calea recursului în interesul legii, că raportul de proportionalitate a fost unul rezonabil, just, ar însemna negarea dreptului de acces la instantă (garantat de art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale) pentru fiecare dintre persoanele ce se pretind afectate în mod individual prin adoptarea si aplicarea Legii nr. 119/2010.

În concluzie, analiza în concret a acestui raport de proportionalitate nu poate fi realizată pe calea recursului în interesul legii, întrucât ar excede obiectului acestuia si competentelor Înaltei Curti de Casatie si Justitie, recursul în interesul legii nefiind un recurs national în conventionalitate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 3307 cu referire la art. 329 din Codul de procedură civilă, asa cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 202/2010,

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie si de colegiile de conducere ale curtilor de apel Brasov, Cluj, Craiova si Galati privind aplicarea dispozitiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constitutie, art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeană a drepturilor omului si art. 14 din Conventie, referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art. 1 din lege.

Obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

Pronuntată în sedintă publică, astăzi, 12 decembrie 2011.

 

VICEPRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

RODICA AIDA POPA

Magistrat-asistent-sef,

Bogdan Georgescu


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.