MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 915/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 915         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 22 decembrie 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.243 din 22 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 252 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 1.306 din 4 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comertului

 

Decizia nr. 1.348 din 13 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate

 

Decizia nr. 1.393 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului

 

Decizia nr. 1.473 din 8 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.243. - Hotărâre privind exercitarea, cu caracter temporar, în conditiile legii, a functiei publice de subprefect al judetului Buzău de către domnul Ungureanu Valeriu Alexandru

 

1.253. - Hotărâre privind aplicarea mobilitătii pentru domnul Dezsi Attila din functia publică de prefect al judetului Hunedoara în functia publică de inspector guvernamental

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

135. - Decizie privind prelungirea perioadei de exercitare, cu caracter temporar, de către doamna Ioana Lazăr a functiei publice de secretar general adjunct al Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului

 

136. - Decizie privind numirea doamnei Ana-loana Rusu în functia de consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al primului-ministru

 

137. - Decizie privind numirea prin mobilitate a domnului Dezsi Attila în functia publică de inspector guvernamental

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

15. - Ordin pentru modificarea si completarea Normelor privind principiile de organizare a unui sistem de control intern si management al riscurilor, precum si organizarea si desfăsurarea activitătii de audit intern la asigurători/reasiguratori, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 18/2009

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

44. - Circulară privind ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii constituite în lei si în euro începând cu perioada de aplicare 24 noiembrie - 23 decembrie 2011


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.243

din 22 septembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 252 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Scoala Natională de Sănătate Publică si Management Sanitar în Dosarul nr. 33.397/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a-a conflicte de muncă si asigurări sociale si care formează obiectul Dosarului nr. 44D/2011 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 33.397/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a-a conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Scoala Natională de Sănătate Publică si Management Sanitar într-un litigiu având ca obiect anularea unei decizii de sanctionare disciplinară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că sanctiunea corectă a lipsei din decizia de sanctionare disciplinară a elementelor prevăzute de lege este nulitatea relativă, întrucât interesul ocrotit este unul particular, iar angajatul interesat de anularea deciziei trebuie să demonstreze nu numai neîndeplinirea cerintelor legale, ci si faptul că prin această omisiune i-a fost produsă o vătămare.

Se sustine totodată că sanctionarea unei astfel de omisiuni cu nulitatea absolută încalcă principiul egalitătii statuat la art. 16 din Constitutie. Este dat în acest sens exemplul a două persoane care se află în situatii de fapt similare, ambele săvârsind abateri disciplinare, însă de gravităti diferite, prima dintre ele, care a săvârsit o abatere mai gravă, pentru care i-a fost desfăcut contractul de muncă, reusind să obtină anularea deciziei de sanctionare pentru motivul lipsei din cuprinsul acesteia a uneia dintre mentiunile prevăzute de lege si, prin urmare, un drept de creantă asupra angajatorului egal cu salariile care i s-ar fi cuvenit de la data concedierii până la data reintegrării efective în muncă, în timp ce cealaltă este sanctionată, pentru o faptă mai usoară, cu desfacerea contractului de muncă, decizia de sanctionare a acestuia neputând fi anulată, din moment ce nu există omisiuni în cuprinsul acesteia care să atragă anulabilitatea.

De asemenea, se arată că exemplul anterior referit poate determina pronuntarea unor solutii inechitabile, fapt ce contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 21 si prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil, fiind încălcate în acest fel si dispozitiile art. 11 din Constitutie.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a-a conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Astfel, instanta opinează că sustinerile autorului potrivit cărora textul criticat încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 pleacă de la gresita premisă că acest text se aplică unor persoane care se află în aceeasi situatie de fapt. Or, dispozitiile criticate sunt aplicate, potrivit opiniei instantei, în mod egal tuturor persoanelor, iar art. 16 din Constitutie garantează aplicarea lor indiferent de situatiile de fapt în care acestea se află.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 din Constitutie, instanta arată că autorul pleacă, de asemenea, de la o premisă gresită, aceea că fiecărui angajat trebuie să îi fie asigurat dreptul de a obtine anularea deciziei de concediere, or, în realitate, dispozitiile constitutionale invocate, precum si cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale garantează solutionarea cauzelor în termene rezonabile de către instante independente, prin aplicarea dispozitiilor legale incidente tuturor cetătenilor, fără privilegii si fără discriminări.

Instanta opinează, totodată, că dispozitiile art. 11 din Constitutie nu au incidentă în cauză.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 268 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. În urma modificării Legii nr. 53/2003 prin Legea nr. 40/2011 si a republicării Legii nr. 53/2003 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, art. 268 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 53/2003 a devenit art. 252 alin. (2) lit. b). Având în vedere faptul că această ultimă modificare nu a afectat esenta dispozitiilor criticate si tinând cont de dispozitivul Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, potrivit căruia “în cazul în care, după invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate în fata instantelor judecătoresti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constitutională se pronuntă asupra constitutionalitătii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă solutia legislativă din legea sau ordonanta modificată este, în principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificării”, Curtea urmează să examineze dispozitiile art. 252 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 53/2003, care au în prezent următoarea redactare:

“(2) Sub sanctiunea nulitătii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: [...]

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;”.

În opinia autorului exceptiei, textele criticate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 11 - Dreptul international si dreptul intern, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului si ale art. 21 - Accesul liber la justitie, precum si dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în jurisprudenta sa, a mai analizat prevederile de lege criticate prin prisma acelorasi critici si prin raportare la aceleasi texte din Constitutie ca si cele invocate în prezenta cauză. În acest sens este si Decizia nr. 1.675 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 19 februarie 2010, prin care Curtea a retinut că solutia legislativă criticată are ca scop asigurarea stabilitătii raporturilor de muncă, a desfăsurării acestora în conditii de legalitate si a respectării drepturilor si îndatoririlor ambelor părti ale raportului juridic de muncă. În acelasi timp, este menită să asigure apărarea drepturilor si intereselor legitime ale salariatului, având în vedere pozitia obiectiv dominantă a angajatorului în desfăsurarea raportului de muncă. Aplicarea sanctiunilor disciplinare si, în mod special, încetarea raportului de muncă din vointa unilaterală a angajatorului sunt permise cu respectarea unor conditii de fond si de formă riguros reglementate de legislatia muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului.

Mentiunile si precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le contină decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare au rolul, în primul rând, de a-l informa concret si complet pe salariat cu privire la faptele, motivele si temeiurile de drept pentru care i se aplică sanctiunea, inclusiv cu privire la căile de atac si termenele în care are dreptul să constate temeinicia si legalitatea măsurilor dispuse din vointa unilaterală a angajatorului.

Angajatorul, întrucât detine toate datele, probele si informatiile pe care se întemeiază măsura dispusă, trebuie să facă dovada temeiniciei si legalitătii acelei măsuri, salariatul putând doar să le combată prin alte dovezi pertinente. Astfel, mentiunile si precizările prevăzute de textul de lege sunt necesare si pentru instanta judecătorească, în vederea solutionării legale si temeinice a eventualelor litigii determinate de actul angajatorului.

De altfel, aceste considerente au fost retinute si prin Decizia nr. 319 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, si prin Decizia nr. 383 din 7 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 252 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Scoala Natională de Sănătate Publică si Management Sanitar în Dosarul nr. 33.397/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 septembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.306

din 4 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare

în registrul comertului

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comertului, exceptie ridicată de Societatea Comercială Bus Trans - S.R.L. din Râmnicu-Vâlcea si de Dragos Viorel Stoica în Dosarul nr. 3.223/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Sectia civilă. Exceptia formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.463D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 25 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.223/90/2010, Tribunalul Vâlcea - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 alin. (2) si (3) din Legea nr. 84/2010 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comertului, exceptie ridicată de Societatea Comercială Bus Trans - S.R.L. din Râmnicu-Vâlcea si de Dragos Viorel Stoica într-o cauză având ca obiect înscrierea în Registrul Comertului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile de lege criticate dispun că hotărârea prin care se solutionează cererile de înregistrare si cererile de interventie este executorie si este supusă numai recursului, ceea ce este de natură a contraveni prevederilor constitutionale ale art. 21, 126 si 129.

Tribunalul Vâlcea - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arată că dispozitiile criticate nu aduc atingere prevederilor art. 21 din Constitutie. Chiar dacă hotărârea pronuntată are caracter executoriu, partea interesată are acces liber la justitie prin folosirea căii de atac a recursului, putând să îsi prezinte apărările si cererile cu privire la acest aspect în cursul solutionării recursului. Prevederile criticate nu aduc atingere nici dispozitiilor art. 126 si 129 din Legea fundamentală.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Desi instanta de judecată a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 alin. (2) si (3) din Legea nr. 84/2010 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comertului, se constată că art. 71 a fost introdus în cuprinsul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 116/2009 prin pct. 13 din Legea nr. 84/2010. Asa fiind, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. 71 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comertului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 decembrie 2009. Ordonanta a fost aprobată prin Legea nr. 84/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 17 mai 2010. Textul criticat are următorul continut:

“(2) Solutionarea cererilor de înregistrare si a cererilor de interventie se face cu citarea părtii si a intervenientilor. Instanta se pronuntă de urgentă, în conditiile art. 49-56 din Codul de procedură civilă.

(3) Hotărârea pronuntată în conditiile alin. (2) este executorie si este supusă numai recursului.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii, autorii exceptiei invocă prevederile constitutionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justitie, art. 126 referitor la instantele judecătoresti si art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că sustinerile autorilor exceptiei sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, procedura de judecată este stabilită prin lege si, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, evident, cu respectarea prevederilor si principiilor constitutionale.

Asa cum Curtea Constitutională a statuat în numeroase rânduri, liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justitia se înfăptuieste. În ceea ce priveste compatibilitatea unor proceduri speciale sau a particularitătilor procedurale pentru exercitarea drepturilor procesuale ale părtilor cu principiul liberului acces la justitie, este de competenta exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti. Este de altfel o solutie care rezultă în mod categoric din dispozitiile art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie. Principiul liberului acces la justitie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza procedurile, în formele si în modalitătile instituite de lege.

Astfel, chiar dacă hotărârea prin care se solutionează cererile de înregistrare si cererile de interventie are caracter executoriu, nimic nu împiedică partea interesată să formuleze calea de atac a recursului împotriva acesteia, respectând, în acelasi timp, si dispozitiile legale aplicabile.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comertului, exceptie ridicată de Societatea Comercială Bus Trans - S.R.L. din Râmnicu-Vâlcea si de Dragos Viorel Stoica în Dosarul nr. 3.223/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.348

din 13 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate, exceptie ridicată din oficiu de Tribunalul Satu Mare - Sectia civilă în Dosarul său nr. 10.438/83/2010 si care formează obiectul Dosarului nr. 4.460D/2010 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată, apreciind că îsi mentin valabilitatea cele retinute de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 623 din 3 octombrie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 1 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 10.438/83/2010, Tribunalul Satu Mare - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate, exceptie ridicată de instantă din oficiu într-o cauză având ca obiect solutionarea unei cereri formulate de Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date referitoare la limitarea exercitării dreptului unei anumite persoane la libera circulatie în străinătate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate instanta care a ridicat-o din oficiu sustine, în esentă, că prevederile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 sunt neconstitutionale, întrucât impunerea conditiei ca întregul proces având ca obiect restrângerea dreptului la liberă circulatie a cetătenilor români în străinătate să se desfăsoare pe o perioadă de maximum 5 zile încalcă dreptul la apărare, tinând cont de faptul că trebuie îndeplinite si o serie de demersuri cu caracter administrativ si organizatoric. Or, accesul la justitie si exercitarea concretă a dreptului la apărare trebuie să aibă un caracter efectiv, fiind necesar un interval de timp suficient pentru desfăsurarea procesului, astfel încât garantiile procesuale si procedurale să nu devină derizorii.


Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005. Ulterior sesizării Curtii Constitutionale, textul de lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 206/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 17 noiembrie 2010, având în prezent următoarea redactare: “în cazul prevăzut la alin. (2), instanta se pronuntă, prin hotărâre, în termen de 5 zile de la primirea solicitării autoritătilor competente si comunică hotărârea părtilor, Directiei Generale de Pasapoarte, Inspectoratului General al Politiei de Frontieră, precum si serviciului public comunitar pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor simple, competent să elibereze pasaportul simplu persoanei împotriva căreia a fost dispusă măsura.”

Alineatul (2) la care face referire textul de lege criticat prevede că, în situatia restrângerii exercitării dreptului la liberă circulatie în străinătate cu privire la persoana a cărei prezentă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăsoară sau ar urma să o desfăsoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relatiilor bilaterale dintre România si acel stat, măsura se dispune, la solicitarea institutiei cu competente în domeniul apărării, ordinii publice sau sigurantei nationale care detine date ori informatii cu privire la activitatea pe care persoana o desfăsoară sau urmează să o desfăsoare în străinătate, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în străinătate, de către Tribunalul Bucuresti.

Curtea observă că modificarea ulterioară a textului de lege criticat constă în abrogarea din cuprinsul acestuia a cazului prevăzut la alin. (1) al aceluiasi articol, care se referea la persoanele returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România si acel stat. Întrucât, din documentele aflate la dosarul cauzei, rezultă că autorul exceptiei de neconstitutionalitate nu se află în situatia descrisă, si având în vedere că solutia de principiu cuprinsă în textul de lege criticat nu este esential diferită fată de cea anterioară, devine aplicabilă Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, potrivit căreia, în cazul în care, după invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate în fata instantelor judecătoresti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constitutională se pronuntă asupra constitutionalitătii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă solutia legislativă din legea sau ordonanta modificată este, în principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificării.

În opinia instantei care a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispozitii din Legea fundamentală: art. 21 - Accesul liber la justitie, art. 23 - Libertatea individuală, art. 24 - Dreptul la apărare si art. 25 - Libera circulatie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii prevederilor de lege ce formează obiect al exceptiei de fată, în varianta anterioară modificării, dar care, asa cum s-a arătat, cuprinde dispozitii similare celor actuale. Astfel, prin Decizia nr. 623 din 3 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea a retinut că, în cauzele privind restrângerea exercitării dreptului la liberă circulatie în străinătate a cetătenilor români, faptul că termenele prevăzute sunt foarte scurte nu are semnificatia unei limitări a accesului liber la justitie, iar această reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, se circumscrie domeniului normelor procedurale, a căror reglementare, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudente a Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Măsura care se poate dispune, prin intermediul acestui text de lege, fată de anumite persoane, mai precis fată de acei cetăteni români a căror prezentă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăsoară sau ar urma să o desfăsoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relatiilor bilaterale dintre România si acel stat, reprezintă într-adevăr o restrângere a exercitării dreptului la liberă circulatie. Prin Decizia nr. 901 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 23 ianuarie 2007, Curtea a statuat că măsura dispusă în baza textului de lege criticat se circumscrie însă situatiilor expres si limitativ prevăzute în art. 53 din Constitutie, respectiv apărarea securitătii nationale si a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migratiei ilegale din România prezintă interes atât pe plan intern, cât si extern. În conditiile nevoii întretinerii unor bune relatii internationale, măsura apare, de asemenea, ca necesară într-o societate democratică. Totodată, Curtea retine că restrângerea libertătii de circulatie este proportională cu situatia care a determinat-o. Astfel, măsura vizează exclusiv teritoriul unui anumit stat, persoana fiind liberă să călătorească, fără niciun fel de restrictii, în oricare alt stat, desigur, în măsura în care îndeplineste conditiile cerute de lege în acest scop. Prin urmare, nu aduce atingere însăsi existentei libertătii. De asemenea, perioada pentru care această restrângere actionează este strict determinată, fiind limitată la cel mult 3 ani, potrivit art. 38 din Legea nr. 248/2005. În fine, Curtea constată că măsura nu este de natură să fie aplicată în mod discriminatoriu, instanta de judecată fiind cea care va aprecia dacă se impune o asemenea măsură, în functie de criterii obiective, iar nu pe considerente arbitrarii.

Curtea retine, totodată, că nu este întemeiată nici critica prin raportare la dispozitiile art. 23 din Constitutie. Prevederile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 nu pun în discutie libertatea individuală a persoanei, având exclusiv caracter procedural. De altfel, între libertatea individuală si libertatea de a circula nu există o relatie biunivocă, întrucât privarea de libertate implică, în mod necesar, si limitarea dreptului la liberă circulatie, reciproca nefiind însă adevărată, în sensul că restrângerea libertătii consacrate la art. 25 din Constitutie nu presupune si pierderea sau restrângerea libertătii individuale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate, exceptie ridicată din oficiu de Tribunalul Satu Mare - Sectia civilă în Dosarul său nr. 10.438/83/2010.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.393

din 20 octombrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (1)si (3) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Bus Trans” - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea, Camelia Stoica si Viorel Dragos Stoica în Dosarul nr. 1.650/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Sectia comercială si contencios administrativ fiscal si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.453D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, mentionând în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 743 din 1 iunie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 iulie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.650/90/2010, Tribunalul Vâlcea - Sectia comercială si contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea

Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Bus Trans” - S.R.L. din Râmnicu-Vâlcea, Camelia Stoica si Viorel Dragos Stoica într-o cauză având ca obiect solutionarea cererii de radiere a unor mentiuni din registrul comertului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că normele legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece legiuitorul a stabilit limitativ persoanele care pot fi citate, respectiv registrul comertului si comerciantul, îngrădind accesul la justitie pentru cetătenii ce au interes în cauzele care au ca temei Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului.

Tribunalul Vâlcea - Sectia comercială si contencios administrativ fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.


Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 25 alin. (1) si 3 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, cu modificările si completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 25 alin. (1) si (3): “(1) Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o mentiune în registrul comertului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoresti irevocabile au fost desfiintate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă mentionarea în registrul comertului.

[...]

(3) Tribunalul se pronuntă asupra cererii cu citarea oficiului registrului comertului si a comerciantului.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) potrivit căruia cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, art. 21 privind accesul liber la justitie si art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra dispozitiilor criticate Curtea s-a mai pronuntat, spre exemplu prin Decizia nr. 743 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 30 iunie 2010, sau prin Decizia nr. 241 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 5 mai 2006.

Prin deciziile mentionate, Curtea a retinut că prevederile art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului reprezintă norme de procedură care reglementează aspecte referitoare la functionarea societătilor comerciale în conditii de legalitate si nu contin dispozitii de natură să îngrădească dreptul de liber acces la justitie.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.144 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 8 ianuarie 2008, Curtea a constatat că dispozitiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului prevăd, în mod evident, tocmai dreptul persoanelor prejudiciate printr-o înregistrare păgubitoare în registrul comertului de a se adresa instantei de judecată, precum si posibilitatea folosirii unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoresti de solutionare a cererii, iar conditionarea dreptului de a cere radierea înregistrării de desfiintarea, prin hotărâri judecătoresti irevocabile, a actelor care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea nu semnifică îngrădirea accesului la justitie.

Această normă legală constituie o parte integrantă a modalitătii în care legiuitorul a dorit să reglementeze cap. III al Legii nr. 26/1990, intitulat “Efectuarea înregistrărilor”. De altfel, este atributul exclusiv al legiuitorului să reglementeze competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, atâta vreme cât îsi subordonează acest demers regulilor si principiilor constitutionale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudentei, atât solutia pronuntată prin deciziile amintite, cât si argumentele pe care aceasta s-a bazat îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Bus Trans” - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea, Camelia Stoica si Viorel Dragos Stoica în Dosarul nr. 1.650/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Sectia comercială si contencios administrativ fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 octombrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.473

din 8 noiembrie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 


Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Alimentexp” - S.A. (fostă Comaliment - S.A.) în Dosarul nr. 2.788/40/2009 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal, care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 76D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 noiembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.788/40/2009, Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Alimentexp” - S.A. (fostă Comaliment - S.A.) într-o cauză având ca obiect autorizarea convocării Adunării Generale a Actionarilor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine, în esentă, că prevederile criticate consacră o procedură neconstitutională de convocare a adunărilor generale ale actionarilor, fie ele ordinare sau extraordinare, si oferă posibilitatea unor actionari care detin doar 5% din capitalul societătii să pună în discutie, la momente inoportune pentru societate, conducerea acesteia sau deciziile luate anterior. O astfel de situatie afectează dreptul de proprietate al actionarilor majoritari, de fapt al tuturor actionarilor, care nu fac parte din grupul care doreste convocarea adunărilor generale.

De asemenea, procedura prevăzută de textul legal criticat, punând în discutie legitimitatea conducerii societătii, afectează grav functionarea societătii comerciale, astfel fiind încălcate dispozitiile art. 45 din Constitutia României.

Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal opinează în sensul că dispozitiile criticate sunt constitutionale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 119 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările si completările ulterioare.

Examinând motivele pe care se întemeiază exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie doar dispozitiile art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, care au următorul continut: “Consiliul de administratie, respectiv directoratul, convoacă de îndată adunarea generală, la cererea actionarilor reprezentând, individual sau împreună, cel putin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel si dacă cererea cuprinde dispozitii ce intră în atributiile adunării.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (2) privind dreptul de proprietate privată, precum si în art. 45 privind libertatea economică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, se retine că asupra prevederilor criticate Curtea s-a mai pronuntat, în raport cu critici si prevederi constitutionale similare, spre exemplu prin Decizia nr. 835 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 6 septembrie 2011.

Astfel, Curtea a retinut că solutia legislativă continută de textul art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 este o expresie a “consolidării protectiei acordate actionarilor”, astfel cum reiese din expunerea de motive a Legii nr. 441/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, si a Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie 2006, lege care a prevăzut această formă redactională a textului.

Este de observat că posibilitatea oferită actionarului aflat în ipoteza textului legal criticat nu este de natură să înfrângă vointa majoritătii actionarilor, în sensul că decizia finală cu privire la aprobarea măsurilor aflate pe ordinea de zi se ia de către majoritatea actionarilor. Această procedură contestată vizează mai degrabă dreptul actionarului minoritar de a se exprima, de a solicita actionarilor majoritari imprimarea unei anumite directii/politici în cadrul societătii comerciale, de a se proteja fată de unele decizii ce au fost sau pot fi luate de către actionarii majoritari, însă, în final, cei care vor decide vor fi actionarii care detin majoritatea.

Rezultă că, prin existenta acestei proceduri, actionarii minoritari nu se subrogă în drepturile actionarilor majoritari si nu exercită nicio imixtiune în activitatea societătii comerciale. În aceste conditii, Curtea nu poate retine critica de neconstitutionalitate cu privire la dispozitiile art. 119 alin. (1) din lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenta Curtii Constitutionale, solutia si considerentele acestei decizii îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Alimentexp” -S.A. (fostă Comaliment - S.A.) în Dosarul nr. 2.788/40/2009 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 noiembrie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind exercitarea, cu caracter temporar, în conditiile legii, a functiei publice de subprefect al judetului Buzău de către domnul Ungureanu Valeriu Alexandru

 

Având în vedere prevederile art. 43 din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înaltilor functionari publici, managementul carierei si mobilitatea înaltilor functionari publici, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 19 alin. (1) lit. a), art. 89 si 92 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul Ungureanu Valeriu Alexandru exercită, cu caracter temporar, în conditiile legii, functia publică de subprefect al judetului Buzău.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Constantin-Traian Igas

 

Bucuresti, 21 decembrie 2011.

Nr. 1.243.


GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aplicarea mobilitătii pentru domnul Dezsi Attila din functia publică de prefect al judetului Hunedoara în functia publică de inspector guvernamental

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 33 alin. (1) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înaltilor functionari publici, managementul carierei si mobilitatea înaltilor functionari publici, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri domnului Dezsi Attila i se aplică mobilitatea din functia publică de prefect al judetului Hunedoara în functia publică de inspector guvernamental.

Art. 2. - Numirea în functia publică de inspector guvernamental se face prin decizie a primului-ministru.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Constantin-Traian Igas

 

Bucuresti, 21 decembrie 2011.

Nr. 1.253.

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIM-MINISTRU

DECIZIE

privind prelungirea perioadei de exercitare, cu caracter temporar, de către doamna Ioana Lazăr a functiei publice de secretar general adjunct al Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului

 

Având în vedere Solicitarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului nr. 14.060 din 15 decembrie 2011, înregistrată la Cabinetul primului-ministru sub nr. 5/7.428 din 16 decembrie 2011,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) si al art. 92 alin. (11.) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Se prelungeste perioada de exercitare, cu caracter temporar, de către doamna Ioana Lazăr a functiei publice, din categoria înaltilor functionari publici, de secretar general adjunct al Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

p. Secretarul general al Guvernului,

Stefan Găti,

secretar general adjunct al Guvernului

 

Bucuresti, 21 decembrie 2011.

Nr. 135.


 

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIM-MINISTRU

DECIZIE

privind numirea doamnei Ana-Ioana Rusu în functia de consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al primului-ministru

În temeiul art. 15 lit. c) si al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Ana-loana Rusu se numeste în functia de consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al primului-ministru.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

p. Secretarul general al Guvernului,

Stefan Găti,

secretar general adjunct al Guvernului

 

Bucuresti, 21 decembrie 2011.

Nr. 136.

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind numirea prin mobilitate a domnului Dezsi Attila în functia publică de inspector guvernamental

 

Având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înaltilor functionari publici, managementul carierei si mobilitatea înaltilor functionari publici, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 15 lit. e) si al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 33 alin. (1) lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Dezsi Attila se numeste în functia publică de inspector guvernamental, în aplicarea mobilitătii înaltilor functionari publici.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

p. Secretarul general al Guvernului,

Stefan Găti,

secretar general adjunct al Guvernului

 

Bucuresti, 21 decembrie 2011.

Nr. 137.


 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE AASIGURĂRILOR

 

ORDIN

pentru modificarea si completarea Normelor privind principiile de organizare a unui sistem de control intern si management al riscurilor, precum si organizarea si desfăsurarea activitătii de audit intern la asigurători/reasiguratori, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 18/2009

 

Potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 13 decembrie 2011 prin cares-a adoptat modificarea Normelor privind principiile de organizare a unui sistem de control intern si management al riscurilor, precum si organizarea si desfăsurarea activitătii de audit intern la asigurători/reasiguratori, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 18/2009, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 4 alin. (27) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:

Art. I. - Normele privind principiile de organizare a unui sistem de control intern si management al riscurilor, precum si organizarea si desfăsurarea activitătii de audit intern la asigurători/reasiguratori, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 18/2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 16 septembrie 2009, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 1, după punctul 13 se introduce un nou punct, punctul 131, cu următorul cuprins:

“131. externalizare în lant - operatiune prin care furnizorul de servicii subcontractează către alti furnizori serviciile sau unele componente ale serviciilor ori activitătilor prestate asigurătorului/reasiguratorului;”.

2. La articolul 40, litera c) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,c) responsabilul cu functia de audit intern este numit de conducerea administrativă. El trebuie să aibă competenta profesională pentru a realiza această activitate, conform reglementărilor Camerei Auditorilor Financiari din România. Atributiile persoanei responsabile cu functia de audit intern trebuie clar definite, iar responsabilitatea si modalitatea de raportare către conducerea administrativă trebuie precizate în fisa postului. Responsabilul cu functia de audit intern este împuternicit cu autoritatea necesară pentru a garanta independenta sa;”.

3. Articolele 53 si 54 se modifică si vor avea următorul cuprins:

“Art. 53. - (1) Asigurătorii/Reasiguratorii trebuie să dispună de politici si proceduri scrise privind administrarea activitătilor externalizate.

(2) Externalizarea unor activităti nu trebuie să afecteze desfăsurarea activitătii asigurătorului/reasiguratorului si nici supravegherea prudentială exercitată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(3) Conducerea asigurătorului/reasiguratorului rămâne răspunzătoare pentru toată activitatea societătii, inclusiv pentru activitătile externalizate.

(4) Asigurătorul/Reasiguratorul trebuie să dispună permanent de un sistem alternativ adecvat de competente care să permită evaluarea calitătii serviciilor executate de furnizorii de servicii si reluarea în orice moment a controlului direct asupra activitătilor externalizate, în cazul rezilierii contractelor cu furnizorii de servicii.

(5) Procedurile privind administrarea activitătilor externalizate vor include cel putin următoarele informatii:

a) hotărârea organului competent privind aprobarea externalizării unor activităti;

b) descrierea activitătilor, prezentarea riscurilor care derivă din externalizare;

c) procedura de selectare si evaluare a furnizorilor care preiau activitătile de la asigurători/reasiguratori, cu privire la: pozitia acestora pe piata în care îsi desfăsoară activitatea, reputatia, experienta în colaborarea cu sectorul asigurărilor, calitatea serviciilor prestate, organizarea activitătii si controlul intern, existenta unui personal competent, existenta unui plan alternativ de redresare a activitătii, asigurarea confidentialitătii informatiei, jurisdictia aplicabilă;

d) procedura de monitorizare si evaluare a modului în care furnizorii de servicii desfăsoară activitătile externalizate;

e) elaborarea de planuri alternative si estimarea costurilor si a resurselor necesare în caz de încetare a prestării serviciilor de către furnizorul extern.

Art. 54. - (1) Asigurătorii/Reasiguratorii nu pot externaliza fără notificarea prealabilă a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor următoarele activităti: activitatea de investitii, în ceea ce priveste plasarea si gestionarea activelor admise să acopere rezervele tehnice brute, administrarea bazelor de date si a sistemelor informatice, administrarea portofoliului de asigurări, generare de rapoarte sau date statistice privind informatiile electronice asociate contractelor de asigurare, activitatea de constatare si lichidare a daunelor, altele decât cele prevăzute la art. 55 lit. d).

(2) în temeiul prezentelor norme, nu se consideră externalizare contractarea unor servicii de consultantă fără a externaliza într-un mod continuu respectiva activitate sau respectivul serviciu.

(3) în cazul în care externalizarea are loc către o societate dintr-un stat tert, este necesară aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru semnarea contractului de externalizare.

(4) Notificarea va fi efectuată cu cel putin 60 de zile anterior datei la care se intentionează încheierea contractului de externalizare, astfel încât Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să poată evalua în ce măsură sunt respectate cerintele de natură prudentială si, dacă este cazul, să poată dispune măsurile necesare.

(5) Notificarea va fi însotită de următoarele documente si informatii:

a) hotărârea organului competent privind aprobarea externalizării activitătilor respective;

b) o descriere a activitătilor externalizate;

c) fundamentarea oportunitătii externalizării activitătilor în cauză, inclusiv din perspectiva riscurilor implicate de externalizare;

d) o prezentare a furnizorului extern, care să cuprindă cel putin informatii privind: denumirea si sfera de activitate, piata de operare si pozitia de piată a acestuia, jurisdictia aplicabilă, actionariatul si, dacă este cazul, indicarea apartenentei furnizorului extern la grupul din care face parte asigurătorul si precizarea includerii sau nu a acestuia în supravegherea consolidată la nivel de grup;

e) proiectul contractului de externalizare.

(6) în cazul externalizării unei activităti, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate impune anumite conditii tinând seama de factori cum ar fi: volumul si natura activitătii care se intentionează a fi externalizată, durata contractului, conflictele de interese ce ar putea fi generate de externalizare, poate impune anumite conditii pentru a fi cuprinse în contractul de externalizare sau se poate opune motivat operatiunii de externalizare.

(7) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are dreptul de a se adresa în scris direct furnizorului de servicii referitor la activitatea desfăsurată pentru societătile de asigurare.

(8) Ulterior externalizării unei activităti, asigurătorii vor comunica Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor următoarele:

a) intentia de schimbare a furnizorului extern către care a fost externalizată activitatea, cu motivarea acestei schimbări, caz în care se aplică în mod corespunzător prevederile alin. (3);

b) intentia de reintegrare în cadrul asigurătorului a activitătilor supuse externalizării;

c) informatii privind evolutia activitătii furnizorului extern si/sau capacitatea acestuia de a-si îndeplini obligatiile fată de asigurător, eventuale măsuri adoptate de asigurător în aceste cazuri, inclusiv schimbarea furnizorului de servicii.

(9) în cazul prevăzut la alin. (8) lit. a), notificarea va fi efectuată cu 30 de zile anterior datei la care se intentionează încheierea noului contract de externalizare, astfel încât Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să poată efectua evaluarea noilor circumstante si, dacă este cazul, să poată dispune măsurile necesare.

(10) Contractele de externalizare trebuie să fie încheiate în formă scrisă si să cuprindă în mod clar responsabilitătile fiecărei părti:

a) asigurarea respectării de către furnizorul de servicii a prevederilor legislatiei în vigoare si a normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

b) asigurarea furnizării de către societatea prestatoare de servicii a tuturor datelor solicitate de asigurător/reasigurator si de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor privind desfăsurarea activitătii externalizate;

c) stabilirea obligatiei furnizorului de servicii de a nu subcontracta servicii fără acordul prealabil scris al asigurătorului;

d) existenta prevederii referitoare la obligatia furnizorului extern de a permite accesul complet la datele/informatiile sale referitoare la activitatea externalizată organelor competente ale asigurătorului în vederea verificării, auditării si inspectării activitătii externalizate;

e) stabilirea obligatiei furnizorului de a permite accesul complet la datele sale în legătură cu serviciile externalizate, functiei de audit intern din cadrul asigurătorului/reasiguratorului, respectiv de a permite, fără restrictii, inspectarea si auditarea respectivelor date de către auditorul financiar al asigurătorului/reasiguratorului, precum si accesul reprezentantilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru efectuarea în orice moment a inspectiilor la fata locului;

f) prevederi cu privire la obligatia furnizorului extern de a asigura securitatea/confidentialitatea datelor asigurătorului/ reasiguratorului, existenta angajamentului acestui furnizor, precum si a măsurilor aplicabile în cazul nerespectării angajamentului;

g) prevederi că furnizorul detine planuri de interventie adecvate pentru a face fată situatiilor de urgentă sau întreruperilor de activitate si testează periodic sistemele de stocare si arhivare a datelor.”

4. După articolul 54 se introduce un nou articol, articolul 541, cu următorul cuprins:

“Art. 541. - (1) Asigurătorii/Reasiguratorii trebuie să ia în considerare riscurile asociate unei externalizări în lant.

(2) Asigurătorii/Reasiguratorii pot consimti la o externalizare în lant doar dacă subcontractorul îsi asumă aceleasi obligatii ca si cele stabilite în sarcina furnizorului extern principal, inclusiv obligatiile în relatie cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(3) Subcontractarea este permisă doar cu acordul prealabil al asigurătorilor/reasiguratorilor si în aceleasi conditii ca externalizarea către furnizorul extern principal.

(4) Asigurătorii/Reasiguratorii trebuie să ia măsurile corespunzătoare cu privire la riscurile decurgând din neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a activitătilor subcontractate, care are un impact semnificativ asupra capacitătii furnizorului extern principal de a-si respecta obligatiile asumate prin contract.”

5. Articolele 55 si 56 se modifică si vor avea următorul cuprins:

“Art. 55. - Asigurătorii/Reasiguratorii nu pot externaliza următoarele activităti:

a) activitatea de audit intern;

b) organizarea si conducerea contabilitătii proprii, respectiv contabilitatea financiară si contabilitatea de gestiune adaptate la specificul activitătii de asigurare/reasigurare;

c) organizarea si desfăsurarea activitătii juridice curente, în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, cu completările ulterioare;

d) activitatea de constatare si lichidare a daunelor, pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule RCA, pe teritoriul României, dacă nu se prevede altfel prin alte norme aplicabile emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 56. - (1) Pentru investirea fondurilor proprii sau atrase prin activitatea desfăsurată asigurătorul/reasiguratorul poate utiliza serviciile unui furnizor de servicii autorizat să desfăsoare activitate de investitii, prevăzând în contract un nivel de protectie ridicat. Pentru externalizarea acestei activităti este necesară notificarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu prevederile prezentelor norme.

(2) Conducerea asigurătorului va desemna o persoană din cadrul societătii care va monitoriza evolutia portofoliului de tranzactionare externalizat, conformitatea cu cerintele privind dispersia activelor si alte limite dispuse de legislatia în domeniul asigurărilor si va informa cel putin trimestrial conducerea executivă asupra acestei evolutii.”

6. Articolele 601-603 se modifică si vor avea următorul cuprins:

“Art. 601. - (1) Asigurătorii trebuie să întocmească anual un raport privind programul de reasigurare utilizat pentru riscurile cedate în exercitiul financiar precedent, pe care trebuie să îl transmită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(2) Raportul trebuie să fie asumat de conducerea asigurătorului, reprezentată de consiliul de administratie/ supraveghere sau de directorat, care este deplin răspunzătoare de eficienta programului de reasigurare utilizat în perioada de referintă a raportului.

(3) Raportul trebuie să prezinte informatii referitoare la următoarele aspecte:

a) strategia aprobată de conducere în exercitiul financiar precedent si explicatii cu privire la adecvarea programului de reasigurare în functie de profilul de risc al asigurătorului, descrierea procedurilor menite să asigure prudenta alegerii programului de reasigurare, evitarea concentrării riscurilor cedate pe o singură piată si unui singur reasigurator;

b) criteriile calitative si cantitative care au stat la baza selectării formelor de reasigurare si la adoptarea programului de reasigurare;

c) criteriile de selectare a reasiguratorilor, piata de operare, jurisdictia aplicabilă, indicarea apartenentei reasiguratorilor la grupul din care face parte asigurătorul, analizarea riscului de credit al acestora;

d) descrierea detaliată a programului de reasigurare cu referire la riscurile cedate, la acumularea răspunderilor asumate prin contractele de asigurare pentru fiecare clasă de asigurare, la nivelul retinerii proprii, pe total activitate si pe fiecare clasă de asigurare, a sumelor cedate în reasigurare, descrierea modului de înregistrare în evidentele tehnice si contabile a politelor acoperite de reasigurare si de gestionare a acestora, descrierea decontărilor realizate cu reasiguratorii conform contractelor încheiate, procedurile de monitorizare a daunelor apărute si de recuperare a sumelor care sunt în sarcina reasiguratorilor;

e) mentionarea departamentelor si a persoanelor care monitorizează si răspund de îndeplinirea prevederilor contractelor de reasigurare, descrierea procedurilor de evaluare periodică a performantelor acestora si măsurile luate de conducerea societătii în functie de rezultatele evaluării;

f) descrierea rezultatelor testelor de stres sau a scenariilor derulate de societate pentru evaluarea riscurilor rezultate din contractele de reasigurare;

g) precizarea (dacă este cazul) a valorii sumelor derulate prin alte forme de acoperire a riscurilor care nu sunt aferente reasigurărilor traditionale;

h) descrierea riscurilor de catastrofe naturale subscrise, a capacitătii contractului de reasigurare distinct pe fiecare clasă de asigurare, a calculului daunei maxime posibile si a modului în care a fost constituită, mentinută si eventual eliberată rezerva de catastrofă pe fiecare clasă de asigurare;

i) rezultatele analizei comparative a programelor de reasigurare derulate în anul de referintă al raportului si în anul anterior acestuia;

j) descrierea strategiei de reasigurare pentru anul în curs si a motivelor care au condus la mentinerea unei strategii similare din anul anterior sau la o eventuală modificare a acesteia.

Art. 602. - (1) în urma analizării raportului de reasigurare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor evaluează în ce măsură sunt respectate cerintele de natură prudentială, adecvarea programului de reasigurare la profilul de risc al asigurătorului, evitarea concentrării riscurilor, transferarea efectivă a riscurilor etc.

(2) în cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că strategia de reasigurare si programul utilizat nu corespund cerintelor de natură prudentială prevăzute de legislatia în vigoare, poate dispune măsurile necesare modificării acestei strategii, urmând ca asigurătorul să implementeze modificările în exercitiul financiar următor celui în care transmite raportul mentionat la art. 601 alin. (1).

Art. 603. _ (1) Raportul mentionat la art. 60”“ alin. (1) trebuie transmis la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în termen de 120 de zile de la încheierea exercitiului financiar, primul raport fiind emis pentru anul 2011.

(2) Prevederile art. 601, 602 sj art. 603 alin. (1) se aplică si reasiguratorilor pentru programul de retrocesiune.”

Art. II. - (1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012.

(2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 12/2011 pentru modificarea si completarea Normelor privind principiile de organizare a unui sistem de control intern si management al riscurilor, precum si organizarea si desfăsurarea activitătii de audit intern la asigurători/reasiguratori, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 18/2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 18 iulie 2011.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Constantin Buzoianu

 

Bucuresti, 16 decembrie 2011.

Nr. 15.


 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii constituite în lei si în euro începând cu perioada de aplicare 24 noiembrie-23 decembrie 2011

 

În baza dispozitiilor art. 5 si art. 8 alin. (3) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României,

în aplicarea prevederilor art. 15, 16 si 17 din Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 48 din Legea nr. 312/2004,

Consiliul de administratie al Băncii Nationale a României hotărăste:

începând cu perioada de aplicare 24 noiembrie-23 decembrie 2011, rata dobânzii plătită la rezervele minime obligatorii constituite în lei este de 1,29% pe an, iar rata dobânzii plătită la rezervele minime obligatorii constituite în euro este de 0,71% pe an.

 

Presedintele Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucuresti, 16 decembrie 2011.

Nr. 44.


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.