MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 574/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 574         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 12 august 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 380 din 22 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 372 si art.3741 din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 66 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitătii notariale

 

Decizia nr. 402 din 24 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) si (2) si art. 5 alin. (1) si (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 429 din 7 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2-6 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Decizia nr. 609 din 12 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 106 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 610 din 12 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) si art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiintarea Administratiei Nationale “Apele Române” si ale art. 1 alin. (1) si (2) si art. 2 alin. (3) din anexa nr. 3 la aceeasi ordonantă de urgentă, precum si a prevederilor art. 50 alin. (1) si art. 107 alin. (4) din Legea apelor nr. 107/1996

 

Decizia nr. 613 din 12 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali

 

Decizia nr. 735 din 2 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, coroborate cu cele ale art. 310 din Codul de procedură civil

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 380

din 22 martie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 372 si art. 3741 din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 66 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitătii notariale

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 372 si art. 3741 din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 66 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitătii notariale, exceptie ridicată de Nicolae Tudose si Tudose Daniela în Dosarul nr. 3.237/312/2009 al Judecătoriei SIobozia.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei de neconstitutionalitate, Nicolae Tudose, asistat de avocatul Bănică Udrea, cu delegatie depusă la dosar. De asemenea, celălalt autor al exceptiei, respectiv Daniela Tudose, este reprezentat de avocatul Bănică Udrea, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul apărătorului ales al autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, expunând pe larg considerentele care fundamentează temeinicia acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 decembrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.237/312/2009, Judecătoria SIobozia a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 372 si art. 3741 din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 66 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitătii notariale, exceptie ridicată de Nicolae Tudose si Daniel Tudose, într-un dosar având ca obiect contestatie la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că executarea nu se poate face decât prin intermediul unei hotărâri judecătoresti si că nu este posibil ca un subiect de drept să cadă în pretentii în fata unui alt subiect de drept în temeiul actului notarial. De asemenea, consideră că textul legal al art. 66 din Legea nr. 36/1995, care prevede că actul autentificat de notarul public are putere de titlu executoriu, contravine art. 126 din Constitutie, deoarece nu reprezintă o activitate de înfăptuire a justitiei, respectiv de solutionare a litigiilor.

Judecătoria SIobozia opinează în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatului Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 372 si art. 3741 din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 66 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitătii notariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995. Aceste prevederi au următorul cuprins:

- Art. 372 din Codul de procedură civilă: “Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoresti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.”;

- Art. 3741 din Codul de procedură civilă: “înscrisurile cărora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formula executorie.”;

- Art. 66 din Legea nr. 36/1995: “Actul autentificat de notarul public care constată o creantă certă si lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilitătii acesteia. În lipsa actului original, titlul executoriu îl poate constitui duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constitutionale ale art. 11 alin. (1) si (2) privind dreptul international si dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului si ale art. 126 alin. (1) care prevede că “Justitia se realizează prin înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispozitiile art. 372 si art. 3741 din Codul de procedură civilă, precum si cele ale art. 66 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitătii notariale au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare la critici similare.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 372 si art. 3741 din Codul de procedură civilă, Curtea, prin Decizia nr. 1.529 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 9 februarie 2010, prin Decizia nr. 1.040 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007, sau prin Decizia nr. 134 din 23 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 1 iulie 2002, a statuat că aceste prevederi reprezintă norme de procedură, a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, intră în competenta exclusivă a legiuitorului. Prin instituirea acestei proceduri legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare a executării silite si să realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu. Cu privire la constitutionalitatea art. 66 din Legea nr. 36/1995, Curtea, spre exemplu prin Decizia nr. 1.040 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007, sau prin Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 2 februarie 2004, a retinut următoarele: calificarea actelor notariale care constată o creantă certă, lichidă si exigibilă ca fiind titluri executorii a fost determinată de necesitatea valorificării cu celeritate a respectivei creante, fără a afecta în acest mod vreun drept fundamental al părtilor. O asemenea concluzie este impusă de împrejurarea că autentificarea oricărui înscris de către notarul public dă expresie, într-o formă specifică, acordului de vointă al părtilor, asa cum rezultă din chiar încheierea de autentificare, care atestă prezenta acestora în fata notarului, identificarea lor, precum si luarea consimtământului fiecăreia, după ce i s-a adus la cunostintă continutul înscrisului, în măsura în care actul autentificat este pus în executare silită, potrivit art. 399 alin. 1 si 3 din Codul de procedură civilă, acesta poate face obiectul unei contestatii la executare, prilej cu care, dat fiind că executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instantă judecătorească, contestatorul are posibilitatea de a invoca inclusiv apărări de fond.

Cele statuate de Curte prin deciziile mentionate sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 372 si art. 3741 din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 66 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitătii notariale, exceptie ridicată de Nicolae Tudose si Daniela Tudose în Dosarul nr. 3.237/312/2009 al Judecătoriei SIobozia.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 martie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 402

din 24 martie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) si (2) si art. 5 alin. (1) si (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1)si (2), art. 3, art. 4 alin. (1)si alin. (2) si art. 5 alin. (1) si (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Sabina Schriffert (născută Nidermaier) în Dosarul nr. 1.804/108/2010 al Tribunalului Arad - Sectia civilă, care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.076D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.


Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 3.088D/2010, nr. 3.091D/2010, nr. 3.343D/2010 si nr. 3.576D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) si(2) si art. 5 alin. (1) si (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de losif Tuduri, Tereza Muhari (născută Zagoni Tereza), Laurentiu Fucs, KohlerAna, Siegfried-loan Bernhardt si Mariana Bernhardt în dosarele nr. 2.281/108/2010, nr. 1.835/108/2010, nr. 2.980/108/2010 si nr. 2.127/108/2010 ale Tribunalului Arad - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită,

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 3.575D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4 si art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de KohlerAna în Dosarul nr. 3.047/108/2010 al Tribunalului Arad - Sectia civilă.

Curtea, din oficiu, pune în discutie problema conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor ridicate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.088D/2010, nr. 3.091 D/2010, nr. 3.343D/2010, nr. 3.575D/2010 si nr. 3.576D/2010 la Dosarul nr. 3.076D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 23 iunie 2010, 29 iunie 2010 si 14 iulie 2010, pronuntate în dosarele nr. 1.804/108/2010, nr. 2.281/108/20l0, nr. 1.835/108/2010, nr. 2.980/108/2010 si nr. 2.127/108/2010, Tribunalul Arad - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) si (2) si art. 5 alin. (1) si (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.

Prin încheierea din 29 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.047/108/2010, Tribunalul Arad - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 3, art. 4 si art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Exceptiile au fost ridicată de Sabina Schriffert (născută Nidermaier), losif Tuduri, Tereza Muhari (născută Zagoni Tereza), Laurentiu Fucs, Siegfried-loan Bernhardt, Mariana Bernhardt si KohlerAna, în cauze având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că sintagma “referitoare la perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989”, regăsită în cuprinsul art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) si (2) si art. 5 alin. (1) si (4) din Legea nr. 221/2009, creează o situatie discriminatorie, întrucât exclude din categoria persoanelor îndreptătite a beneficia de despăgubirile conferite prin legea specială pe cele care au fost supuse condamnărilor si măsurilor administrative cu caracter politic luate după data de 23 august 1944 si până la instaurarea oficială a regimului comunist din România, la data de 6 martie 1945. Există situatii în care persoanele care au fost supuse unor măsuri administrative cu caracter politic luate fată de ele în perioada 23 august 1944-6 martie 1945 au obtinut recunoasterea statutului de persoană condamnată sau fată de care s-a luat o măsură administrativă cu caracter politic conform prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 si Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 214/1999. Desi recunoasterea calitătii de persoane persecutate politic, condamnate, deportate, internate în lagăre de muncă sau în colonii a fost recunoscută de prevederile de lege mentionate anterior, aceste persoane nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 221/2009, întrucât, prin folosirea sintagmei “în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989” în cuprinsul prevederilor art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) si (2) si art. 5 alin. (1) si (4), sunt excluse din categoria persoanelor îndreptătite de a beneficia de dispozitiile acestei legi cu caracter reparatoriu.

Tribunalul Arad - Sectia civilă opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului, în dosarele nr. 3.076D/2010, nr. 3.088D/2010, nr. 3.091D/2010, nr. 3.343D/2010 si nr. 3.576D/2010, apreciază că dispozitiile criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare, în dosarele nr. 3.076D/2010, nr. 3.088D/2010 nr. 3.091D/2010, nr. 3.343D/2010 si nr. 3.576D/2010 îl constituie dispozitiile art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) si (2), art. 5 alin. (1) si (4), iar în Dosarul nr. 3.575D/2010 îl constituie dispozitiile art. 1, art. 3, art. 4 si art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Din analiza considerentelor încheierii de sesizare, precum si din notele autorilor exceptiei de neconstitutionalitate reiese că obiect al exceptiei îl constituie dispozitiile art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) si (2) si art. 5 alin. (1) si alin. (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009.


Dispozitiile criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1): “(1) Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronuntată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru fapte săvârsite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată si care au avut drept scop împotrivirea fată de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.”;

- Art. 3: “Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei militii sau securităti, având ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităti si colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:

a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr, 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 si Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;

b) Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 282 din 5 martie 1958 si Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 1.108 din 2 august 1960;

c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Directiunii Generale a Securitătii Poporului;

d) Ordinul nr 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/ Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 si Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;

e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 si nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;

f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securitătii Statului.”;

- Art. 4 alin. (1) si (2): “(1) Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instantei de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă si după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscriptia căruia domiciliază persoana interesată.

(2) Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instantei de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător”;

- Art. 5 alin. (1) si (4): “(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum si, după decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia până la gradul al ll-lea inclusiv pot solicita instantei prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:

a) declarat neconstitutional prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 si Decizia nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010;

b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despăgubiri prin echivalent în conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările si completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, cu modificările si completările ulterioare;

c) repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară.

[...]

(4) Prezenta lege se aplică si persoanelor cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările si completările ulterioare, persoanelor cărora li s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistenta anticomunistă, potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările si completările ulterioare, în măsura în care se încadrează în prevederile art. 1, 3 si 4, precum si persoanelor care au fost condamnate prin hotărâri judecătoresti pentru săvârsirea de infractiuni la care face referire prezenta lege si care au obtinut desfiintarea, anularea sau casarea hotărârilor de condamnare, ca urmare a exercitării căilor extraordinare de atac, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu conditia să nu fi beneficiat de drepturile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) sau c).”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate consideră că textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Conventia pentru apărarea drepturile omului si a libertătilor fundamentale si ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la această Conventie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorii exceptiei sunt nemultumiti de faptul că Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 se referă doar la perioada “6 martie 1945-22 decembrie 1989” si exclude din categoria persoanelor îndreptătite de a beneficia de dispozitiile acestei legi cu caracter reparatoriu pe cele care au fost supuse condamnărilor si măsurilor administrative cu caracter politic luate după data de 23 august 1944 si până la instaurarea oficială a regimului comunist din România, la data de 6 martie 1945, desi calitatea de persoane persecutate politic, condamnate, deportate, internate în lagăre de muncă sau în colonii Ie-a fost recunoscută prin prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 214/1999.

Curtea observă că prevederile criticate fac parte din categoria actelor normative prin care s-a legiferat în domeniul măsurilor reparatorii ce se acordă peroanelor privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora.

De asemenea, Curtea constată că legiuitorul este liber să opteze în privinta atât a măsurilor reparatorii, cât si a întinderii si a modalitătii de acordare a acestora, în functie de situatia concretă a persoanelor îndreptătite a beneficia de aceste despăgubiri, fără ca prin aceasta să se instituie un tratament juridic diferit pentru categoriile de cetăteni aflate în situatii identice.

Criteriul temporal avut în vedere prin această lege reparatorie pentru a se constata caracterul politic al condamnării sau al măsurii administrative asimilate acesteia este departe de a fi unul aleatoriu sau arbitrar (ad similis, a se vedea Decizia nr. 422 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 27 mai 2010).

Momentul 6 martie 1945 marchează instaurarea dictaturii comuniste, iar 22 decembrie 1989 vizează sfârsitul acesteia în România. Prin urmare, perioada 6 martie 1945-22 decembri 1989 este circumscrisă în totalitate perioadei dictaturii comuniste, astfel încât optiunea legiuitorului de a edicta o lege reparatorie numai în privinta persoanelor aflate în ipoteza art. 1 din lege este una justificată în mod obiectiv si rational.

Asadar, este neîntemeiată critica potrivit căreia sintagma “referitoare la perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989”, regăsită în cuprinsul Legii nr. 221/2009, creează o situatie discriminatorie întrucât exclude din categoria persoanelor îndreptătite a beneficia de despăgubirile conferite prin legile speciale, respectiv Decretul-lege nr. 118/1990 si Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 214/1999, pe cele care au fost supuse condamnărilor si măsurilor administrative cu caracter politic luate după data de 23 august 1944 si până la instaurarea oficială a regimului comunist din România, la data de 6 martie 1945, legiuitorul fiind îndreptătit ca pentru situatii deosebite să aplice un tratament juridic diferit. De altfel, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a statuat că egalitatea nu este sinonimă cu uniformitatea, astfel încât, dimpotrivă, unor situatii diferite, justificate obiectiv si rational, trebuie să le corespundă un tratament juridic diferit, spre exemplu prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) si (2) si art. 5 alin. (1) si (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Sabina Schriffert (născută Nidermaier), Iosif Tuduri, Tereza Muhari (născută Zagoni Tereza), Laurentiu Fucs, KohlerAna, Siegfried-loan Bernhardt si Mariana Bernhardtîn dosarele nr. 1.804/108/2010, nr. 2.281/108/2010, nr. 1.835/108/2010, nr. 2.980/108/2010, nr. 3.047/108/2010 si nr. 2.127/108/2010 ale Tribunalului Arad - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 martie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionita Cochintu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 429

din 7 aprilie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2-6 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2-6 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Laminate” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 6.638/121/2009 al Tribunalului Galati - Sectia comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 1 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 6.638/121/2009, Tribunalul Galati - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2-6 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată.


Exceptia a fost invocată de Societatea Comercială “Laminate” - S.A. Bucuresti într-o cauză având ca obiect emiterea unei somatii de plată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât procedura de judecată a cererilor formulate în baza acestor dispozitii creează un dezavantaj vădit debitorului, care se vede în imposibilitatea de a se apăra în mod adecvat si temeinic, astfel cum se întâmplă în cazul actiunilor judecate potrivit dreptului comun. Autorul mai sustine că dispozitiile legale atacate nu permit administrarea unui probatoriu complet, singura probă admisă fiind cea cu înscrisuri, restul probelor fiind inadmisibile în raport cu procedura reglementată de ordonantă. Or, tocmai pentru că debitorul nu poate formula apărări de fond si nici nu poate administra alte probe în afara înscrisurilor, cum ar fi martori sau expertize, se află aproape în imposibilitatea de a demonstra caracterul netemeinic al cererii creditorului.

Pe de altă parte, legea cere creditorului să probeze numai existenta unui înscris al creantei, care să fi fost acceptat de debitor, fără a i se impune o altă cerintă, creându-se astfel o vădită inegalitate în fata legii între cele două părti, inegalitate care poate conduce la grave abuzuri de drept din partea creditorului.

Autorul mai sustine că, de altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că o distinctie este discriminatorie dacă este lipsită de justificare obiectivă si rezonabilă, adică nu urmăreste un scop legitim, sau dacă nu există un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele uzitate si scopul urmărit, în spetă neexistând o astfel de justificare.

În final, se arată că prevederile art. 6 alin. (4) din ordonantă, potrivit cărora ordonanta se va înmâna părtii prezente, duc de fapt la o prejudecare a cauzei de către completul de judecată, care se pronuntă înainte de a cerceta fondul prin administrarea de probe, ceea ce reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate.

Tribunalul Galati - Sectia comercială consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Astfel, procedura reglementată de Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 oferă creditorilor o cale rapidă si mai putin costisitoare în vederea obtinerii titlurilor executorii, având drept scop simplificarea demersului jurisdictional si asigurarea celeritătii litigiilor.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2-6 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 295/2002, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările si completările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 2: “(1) Cererile privind somatia de plată se depun la instanta competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instantă.

(2) La instantele prevăzute la alin. (1) cererile se solutionează de un singur judecător.

(3) Judecătorul verifică din oficiu competenta instantei, procedând potrivit legii.”;

- Art. 3: “(1) Cererea introdusă potrivit art. 2 va cuprinde:

a) numele si domiciliul sau, după caz, denumirea si sediul creditorului;

b) numele si domiciliul debitorului persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană juridică, denumirea si sediul, precum si, după caz, numărul certificatului de înmatriculare în registrul comertului sau în registrul persoanelor juridice, codul fiscal si contul bancar;

c) sumele prevăzute la art. 1 alin. (2), temeiul de fapt si de drept al obligatiilor de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata si orice element necesar pentru determinarea datoriei.

(2) La cerere se anexează contractul sau orice alt înscris doveditor al sumelor datorate.

(3) Cererea si actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte părti sunt, plus unul pentru instantă”;

- Art. 4: “(1) Abrogat.

(2) în toate cazurile, pentru solutionarea cererii, judecătorul dispune citarea părtilor, potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicatii si lămuriri, precum si pentru a stărui în efectuarea plătii sumei datorate de debitor ori pentru întelegerea părtilor asupra modalitătilor de plată.

(3) La citatia pentru debitor se vor anexa în copie cererea creditorului si actele depuse de acesta în sustinerea cererii.

(4) în citatie se va face mentiunea că până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfătisare debitorul poate să depună întâmpinare, precum si actele ce pot contribui la solutionarea cererii.”;

- Art. 5: “în cazul în care creditorul primeste plata datoriei ori declară că este multumit cu întelegerea asupra plătii, judecătorul va lua act despre aceasta si va proceda la închiderea dosarului, pronuntând o încheiere irevocabilă. Încheierea privind întelegerea părtilor asupra plătii constituie titlu executoriu.”;

- Art. 6: “(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în conditiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum si a explicatiilor si lămuririlor părtilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.

(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretentiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanta care va contine somatia de plată către debitor, precum si termenul de plată.

(3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile si nici nu va depăsi 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit întelegerii părtilor.

(4) Ordonanta se va înmâna părtii prezente sau se va comunica fiecărei părti de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justitiei din Constitutie, precum si prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil si art. 14 privind interzicerea discriminării din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.


Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra constitutionalitătii Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 în ansamblu ori a principalelor dispozitii ale acesteia s-a pronuntat prin mai multe decizii si, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat constant că prevederile respective sunt în acord cu dispozitiile constitutionale.

Astfel, prin Decizia nr. 1.388 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008, Curtea a retinut că Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedură specială si accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creantelor. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă utilizabile în prima fază la înscrisuri, completate cu explicatiile si lămuririle date de părti. Potrivit art. 1 alin. (1) din ordonantă, această procedură se aplică doar în cazul “creantelor certe, lichide, exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însusit de părti prin semnătură ori în alt mod admis de lege”, întrucât ordonanta cu somatia de plată, ce urmează a fi emisă de judecător, se va referi doar la obligatii de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însusite de părti, fiind justificată cerinta ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părti urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părti, ele având conditii identice pentru exercitarea dreptului la apărare.

Prin aceeasi decizie Curtea a retinut că ordonanta cu somatia de plată, emisă de judecător, în măsura în care a rămas irevocabilă, are autoritatea lucrului judecat în privinta obligatiilor de plată prevăzute la art. 1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001. Art. 111 din ordonantă exclude autoritatea lucrului judecat “cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părti”, tocmai în scopul de a da posibilitatea părtilor ca ulterior să îsi valorifice, conform normelor din dreptul comun, eventualele pretentii de altă natură, izvorâte din aceleasi raporturi juridice.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în această decizie îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, art. 11 alin. (1)lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2-6 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Laminate” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 6.638/121/2009 al Tribunal Galati - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta din data de 7 aprilie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 609

din 12 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 106 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Gheorghe-Florin Bene în Dosarul nr. 3.210/108/2009 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.210/108/2009, Curtea de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Gheorghe-Florin Bene într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei de eliberare din functie a acestuia.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că este neconstitutională sintagma “în conditiile si termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare”, cuprinsă în art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, întrucât creează o discriminare între functionarii publici si persoanele încadrate cu contract de muncă, acestea din urmă fiind îndreptătite să se adreseze instantei dacă angajatorul a emis un act de încetare a raportului de muncă, spre deosebire de functionarul public, care este obligat ca mai întâi să depună o plângere prealabilă si abia apoi să se adreseze instantei de judecată. Prin parcurgerea procedurii prealabile, se adaugă o perioadă considerabilă de timp perioadei normale de solutionare a litigiului său, ceea ce nesocoteste dreptul la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil. Mai arată că este încălcat si art. 41 alin. (1) din Constitutie, fiind vizat dreptul la muncă pe care acesta îl garantează.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, sustine că sintagma “numai pentru motive temeinice” contravine caracterului unitar al statului român si caracterizării României ca stat de drept, în care dreptatea constituie o valoare supremă garantată. Arată, în acest sens, că notiunea de “motive temeinice” nu este definită de lege, aprecierea acesteia fiind lăsată la discretia judecătorului, astfel că există posibilitatea aplicării în mod diferit, chiar contradictoriu, în cazuri diferite, la instante diferite. De aceea, unii justitiabili vor fi “victimele unui proces inechitabil”.

Curtea de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Precizează că legiuitorul poate opta pentru stabilirea competentei si a procedurii de solutionare a unor categorii de litigii în favoarea instantelor de contencios administrativ, acest drept nefiind limitat de Constitutie. Totodată, admite posibilitatea interpretării diferite a sintagmei “motive temeinice”, dar permisiunea acordată de legiuitor instantelor de a o interpreta nu constituie o problemă de constitutionalitate care să poată fi cenzurată de Curtea Constitutională.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, si cele ale art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Curtea observă că, în realitate, autorul exceptiei îsi limitează critica numai la teza întâi a art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 si la art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, dispozitii asupra cărora, potrivit jurisprudentei sale, urmează a se pronunta. Aceste texte au următorul cuprins:

- Art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999: “În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care functionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instantei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în conditiile si termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, (...).”;

- Art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: “Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, si peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescriptie.”

În opinia autorului exceptiei, textele de lege criticate contravin următoarelor dispozitii din Constitutie: art. 1 alin. (1) si (3) care consacră caracteristicile statului român si care enumera valorile si garantează valorile supreme ale acestuia, art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, art. 21 alin. (3) care garantează dreptul părtilor la un proces echitabil, solutionat într-un termen rezonabil, si art. 41 alin. (1) potrivit căruia dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de muncă este liberă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că dispozitiile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici au mai format obiect al controlului de constitutionalitate, din perspectiva unor critici asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 282 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, Curtea a retinut că textul de lege criticat are ca scop asigurarea conditiilor necesare pentru contestarea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, atât sub aspectul legalitătii, cât si sub aspectul temeiniciei acestuia, functionarul public fiind astfel protejat împotriva emiterii în mod abuziv a unui asemenea act administrativ. Cu acel prilej Curtea a constatat că nu este întemeiată critica referitoare la existenta unei discriminări între categoria functionarilor publici si celelalte categorii de salariati. Prin edictarea unei legislatii specifice functiei publice, legiuitorul a înteles să confere functionarilor publici un statut special, fără să înfrângă principiul egalitătii în drepturi, consacrat de Legea fundamentală. Curtea a arătat că instituirea unui tratament juridic diferit pentru categorii profesionale diferite nu reprezintă o discriminare, atât timp cât această diferentă de tratament este însotită de garantii suficiente exercitării tuturor drepturilor corespunzătoare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudente, îsi mentin valabilitatea atât considerentele, cât si solutia pronuntată prin decizia mentionată.

În ceea ce priveste prevederile art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea observă că, potrivit acestora, plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, si peste termenul stabilit la alin. (1) al aceluiasi articol, de 30 de zile de la data comunicării actului, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Prin Decizia nr. 797 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 19 octombrie 2007, Curtea a declarat neconstitutionalitatea acestora în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. Pentru a decide astfel, Curtea a retinut că, în această interpretare, textul blochează accesul la justitie al persoanelor care sunt terte fată de raportul juridic în cadrul căruia a fost emis actul administrativ unilateral, care însă le vatămă într-un drept al lor sau într-un interes legitim. Aceasta, deoarece actul este adus doar la cunostinta destinatarului său, prin comunicare. Or, tertii sunt în imposibilitate obiectivă de a cunoaste existenta unui act administrativ unilateral adresat altui subiect de drept, astfel că plângerea lor prealabilă formulată împotriva acestuia va fi respinsă ca tardivă, fiind introdusă după momentul luării la cunostintă de existenta si continutul actului, adică ulterior expirării termenului de 6 luni de la emiterea acestuia. În acest fel, accesul la justitie al tertilor vătămati este blocat.

Curtea constată că, în cauza de fată, criticile formulate de autorul exceptiei vizează o altă dispozitie cuprinsă în textul art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În opinia autorului prezentei exceptii de neconstitutionalitate, sintagma “numai pentru motive temeinice” este neconstitutională întrucât permite judecătorului să aprecieze discretionar asupra temeiniciei motivelor care justifică introducerea plângerii prealabile peste termenul de 30 de zile de la data comunicării actului, ceea ce ar putea conduce la aplicarea textului în mod diferit, chiar contradictoriu, în cazuri diferite, la instante diferite. Raportat la aceste critici si fată de declararea neconstitutionalitătii textului de lege criticat în interpretarea mai sus prezentată, rezultă că, în cauza de fată, nu este incident cazul de inadmisibilitate prevăzut de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, iar Curtea urmează să analizeze pe fond exceptia de neconstitutionalitate a art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Ase vedea, în acest sens, mutatis mutandis, Decizia nr. 1.470 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009.

Astfel, Curtea observă că textul criticat din Legea nr. 554/2004 instituie, sub aspectul termenului de introducere a plângerii prealabile, o exceptie de la regula cuprinsă în prevederile art. 7 alin. (1) din aceeasi lege. În virtutea art. 7 alin. (7), persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual poate să solicite autoritătii publice emitente sau autoritătii ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia si peste termenul de 30 de zile fixat imperativ de prevederile art. 7 alin. (1) din legea mentionată. Textul de lege criticat oferă astfel persoanei vătămate - care, în spetă, este chiar destinatarul actului - beneficiul de a introduce plângerea prealabilă într-un interval de timp de 6 luni de la emiterea acestuia, cu conditia să învedereze motive temeinice care să justifice depăsirea termenului de 30 de zile.

Autorul exceptiei sustine că prevederea de lege criticată lasă aprecierea temeiniciei acestor motive la discretia judecătorului, existând riscul aplicării diferite, chiar contradictorii, a acestor prevederi de la o instantă la alta, ceea ce ar fi de natură să înfrângă, pe de o parte, caracterul României de stat de drept, în care dreptatea constituie o valoare supremă garantată, iar, pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil, protejat de art. 21 alin. (3) din Constitutie. Curtea constată că nu poate retine critica formulată, aprecierea cu privire la caracterul temeinic al motivelor invocate tinând de însăsi esenta activitătii judecătorului, acesta având, deopotrivă, dreptul si obligatia de a discerne dintre motivele prezentate de parte care sunt cele care pot justifica introducerea plângerii prealabile peste termenul de 30 de zile care constituie regula. Curtea observă că legiuitorul nu a folosit o enumerare limitativă a situatiilor care se pot constitui în astfel de motive temeinice, ci a folosit o expresie generică, aptă să acopere o gamă variată de împrejurări din cauza cărora persoana care se consideră vătămată s-a aflat în imposibilitate de a introduce în termen plângerea administrativă prealabilă. Acestea pot fi reprezentate fie de consideratii de ordin personal, specifice persoanei vătămate, fie de motive de natură obiectivă, asupra cărora judecătorul este suveran să aprecieze, în virtutea rolului său cardinal în cadrul procesului. De altfel, însăsi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că “există multe legi care se servesc, prin forta lucrurilor, de formule mai mult sau mai putin vagi ale căror interpretare si aplicare depind de practică”, astfel că legea nu este obligatoriu să fie previzibilă cu o certitudine absolută, întrucât “certitudinea, chiar dacă este de dorit, este însotită câteodată de o rigiditate excesivă, or dreptul trebuie să poată să se adapteze schimbărilor de situatie”. În acest sens este, de exemplu, Hotărârea din 22 octombrie 2007, pronuntată în Cauza Lindon, Otchakovsky-Laurens si July împotriva Frantei (paragraful 41). Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în ce priveste sintagma “motive temeinice” cuprinsă în acestea, urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 106 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în ce priveste sintagma “motive temeinice” cuprinsă în acestea, exceptie ridicată de Gheorghe-Florin Bene în Dosarul nr. 3.210/108/2009 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 610

din 12 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) si art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiintarea Administratiei Nationale “Apele Române” si ale art. 1 alin. (1) si (2) si art. 2 alin. (3) din anexa nr. 3 la aceeasi ordonantă de urgentă, precum si a prevederilor art. 50 alin. (1) si art. 107 alin. (4) din Legea apelor nr. 107/1996

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) si art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiintarea Administratiei Nationale “Apele Române” si ale art. 1 alin. (1) si (2) si art. 2 alin. (3) din anexa nr. 3 la aceeasi ordonantă de urgentă, precum si a prevederilor art. 50 alin. (1) si art. 107 alin. (4) din Legea apelor nr. 107/1996, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Apă Canal” - SA. din Galati în Dosarul nr. 8.385/233/2009 al Judecătoriei Galati - Sectia civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 2.927D/2010 ai Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 2.929D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a acelorasi prevederi legale, ridicată de acelasi autor în Dosarul nr. 15.942/233/2009 al Judecătoriei Galati - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curtii că, în ambele dosare, partea Administratia Natională “Apele Române” - Administratia Bazinală de Apă Prut (fosta Directia Apelor Prut) a transmis note scrise prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor mentionate, pune în discutie problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.929D/2010 la Dosarul nr. 2.927D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale cu privire la textele de lege criticate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierile din 28 si 29 aprilie 2010, pronuntate în dosarele nr. 8.385/233/2009 si nr. 15.942/233/2009, Judecătoria Galati - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) si art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiintarea Administratiei Nationale “Apele Române” si ale art. 1 alin. (1) si (2) si art. 2 alin. (3) din anexa nr. 3 la aceeasi ordonantă de urgentă, precum si a prevederilor art. 50 alin. (1) si art. 107 alin. (4) din Legea apelor nr. 107/1996. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Apă Canal” - SA. din Galati în cauze având ca obiect solutionarea plângerilor formulate împotriva unor procese-verbale de constatare si sanctionare a unor contraventii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că Administratia Natională “Apele Române” aprobă limite referitoare la timp, lucrări si încărcare cu poluanti si, fiind o institutie care se autofinantează, stabileste si penalităti pentru încălcarea acestora. Sustine că textele de lege criticate “nu tin cont de logica dreptului comunitar, ilustrată de hotărârile Curtii Europene de Justitie din 20 martie 1985, pronuntată în Cauza /fa//a împotriva Comisiei (British Telecom), si din 19 martie 1991, pronuntată în Cauza Franta împotriva Comisiei”, în sensul că “statul nu poate fi în acelasi timp si jucător, si arbitru”, “fiind necesară disocierea între functia de reglementare si functia de gestiune a serviciilor de ape”. Sustine că legislatia permite excesul de putere si abuzul de pozitie dominantă al Administratiei Nationale “Apele Române”, iar obligarea autorului exceptiei, fată de care au fost încheiate mai multe procese-verbale de constatare si stabilire a unor contraventii, la plata penalitătilor conduce la diminuarea fondurilor sale pentru investitii. Precizează că acest lucru se reflectă atât în costurile serviciilor de apă suportate de cetătean, cât si în dificultăti în realizarea unor obiective precum limitarea poluării receptorilor naturali, refacerea calitătii apelor, gospodărirea durabilă a apei etc. Arată că, în cazul său, nu s-a aplicat sanctiunea principală a amenzii, ci cea complementară a penalitătilor, primând astfel “interesul economic al finantării propriei institutii, iar nu interesul public, interes care a fost afectat substantial prin aplicarea acestor penalităti”.

Judecătoria Galati - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate reprezintă optiunea legiuitorului, care a apreciat că este just ca recuperarea costurilor serviciilor de apă să se facă pe sistemul de contributii, plăti, bonificatii si penalităti.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise transmise, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.


Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie următoarele prevederi:

- art. 1 alin. (2) si art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiintarea Administratiei Nationale “Apele Române”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 20 septembrie 2002, modificate si completate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 73/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 13 iulie 2005, si prin Legea nr. 400/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 73/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiintarea Administratiei Nationale “Apele Române”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 10 ianuarie 2006. Prevederile legale mentionate au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (2): “(2) Administratia Natională «Apele Române» este persoană juridică română si functionează pe bază de gestiune si autonomie economică, în coordonarea autoritătii publice centrale din domeniul apelor, în conditiile prezentei ordonante de urgentă.”;

- Art. 4: “(1) Cheltuielile pentru functionarea Administratiei Nationale «Apele Române» se vor asigura din venituri proprii, purtătoare de dobândă, rezultate din aplicarea mecanismului economic specific în domeniul gospodăririi cantitative si calitative a apelor. Veniturile proprii neconsumate în cursul exercitiului financiar se reportează în exercitiul financiar următor.

(2) Mecanismul economic specific domeniului gospodăririi durabile a resurselor de apă, prevăzut în anexa nr. 3, include sistemul de contributii, plăti, bonificatii, tarife si penalităti.

(3) Administratia Natională «Apele Române» aplică sistemul de contributii, plăti, bonificatii, tarife si penalităti specifice de gospodărire a resurselor de apă, prevăzute în anexele nr. 4-7, tuturor utilizatorilor de apă, indiferent de detinătorii cu orice titlu ai amenajărilor si instalatiilor.

(4) Penalitătile se aplică acelor utilizatori de apă la care se constată abateri de la prevederile reglementate, atât pentru depăsirea cantitătilor de apă utilizate, cât si pentru concentratiile de substante impurificatoare evacuate în resursele de apă.

(5) Cuantumul contributiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă, a tarifelor si penalitătilor este prevăzut în anexele nr. 5, 6 si 7 si se reactualizează periodic prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autoritătii publice centrale din domeniul apelor.

(6) De la bugetul de stat, bugetele locale si din surse proprii ale persoanelor fizice si juridice se vor asigura cheltuielile pentru:

a) actiunile operative de interes public de apărare împotriva inundatiilor, fenomenelor hidrometeorologice periculoase si accidentelor la constructiile hidrotehnice, precum si cele pentru constituirea stocului de materiale si mijloace de apărare;

b) întretinerea si repararea lucrărilor cu rol de apărare împotriva inundatiilor, refacerea si repunerea în functiune a lucrărilor de gospodărire a apelor afectate de calamităti naturale sau alte evenimente deosebite.

(7) Finantarea actiunilor de interes national si social prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-c) se asigură de la bugetul de stat, iar a celor prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. d), din surse proprii ale Administratiei Nationale «Apele Române» si în completare din bugetul de stat, pe baza programelor aprobate în bugetul autoritătii publice centrale din domeniul apelor. Finantarea activitătilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. d)-s) se sustin din sursele proprii ale Administratiei Nationale «Apele Române».

(8) Bugetul de venituri si cheltuieli al Administratiei Nationale «Apele Române» se aprobă de organul de conducere al institutiei, cu acordul conducătorului autoritătii publice centrale din domeniul apelor, în conditiile legii.

(9) Administratia Natională «Apele Române» gestionează veniturile proprii din aplicarea mecanismului economic specific domeniului gospodăririi apelor si organizează conducerea contabilitătii acestora, conform prevederilor legale în vigoare.

(10) Administratia Natională «Apele Române» poate beneficia de credite cu dobândă preferentială si facilităti în domeniul impozitelor si taxelor în conditiile legii.

(11) Administratia Natională «Apele Române» ca institutie publică preia toate drepturile si este tinută să răspundă de toate obligatiile Administratiei Nationale «Apele Române», cu statut de regie autonomă, cu exceptia celor prevăzute în mod expres de Legea nr. 107/1996, cu modificările si completările ulterioare.”;

- art. 1 alin. (1) si (2) si art. 2 alin. (3) din anexa nr. 3 la aceeasi ordonantă de urgentă, modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 73/2005 si prin Legea nr. 400/2005, care au următoarea redactare:

- Art. 1 alin. (1) si (2): “(1) Mecanismul economic specific domeniului gospodăririi cantitative si calitative a resurselor de apă include sistemul de contributii, plăti, bonificatii, tarife si penalităti ca parte a modului de finantare a dezvoltării domeniului si de asigurare a functionării Administratiei Nationale «Apele Române».

(2) Apa constituie o resursă naturală cu valoare economică în toate formele sale de utilizare/exploatare. Conservarea, refolosirea si economisirea apei sunt încurajate prin aplicarea de stimuli economici, inclusiv pentru cei care manifestă o preocupare constantă în protejarea cantitătii si calitătii apei, precum si prin aplicarea de penalităti celor care risipesc sau poluează resursele de apă. Utilizatorii resurselor de apă plătesc utilizarea acesteia Administratiei Nationale «Apele Române», în calitate de operator unic al resurselor de apă.”;

- Art. 2 alin. (3): “(3) Administratia Natională «Apele Române» este singura în drept să aplice sistemul de contributii, plăti, bonificatii, tarife si penalităti specifice gospodăririi apelor tuturor utilizatorilor de apă, indiferent de detinătorul cu orice titlu al amenajării, precum si din sursele subterane, cu exceptia celor pentru care există reglementări specifice în vigoare.”;

- art. 50 alin. (1) si art. 107 alin. (4) din Legea apelor nr. 107/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 8 octombrie 1996, modificate si completate prin Legea nr. 310/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 30 iunie 2004, respectiv prin Legea nr. 112/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 12 mai 2006. Continutul normativ al acestora este următorul:

- Art. 50 alin. (1): “(1) Lucrările prevăzute la art. 48 pot fi promovate si executate numai în baza avizului de gospodărire a apelor si, respectiv, notificării emise de Administratia Natională «Apele Române». Punerea în functiune sau exploatarea acestor lucrări se face numai în baza autorizatiei de gospodărire a apelor si, după caz, a notificării emise de Administratia Natională «Apele Române».”;

- Art. 107 alin. (4). “(4) Programele etapizate prevăzute la alin. (2) si (3) se întocmesc de către utilizatorii de apă si se aprobă de Administratia Natională «Apele Române».”

Autorul exceptiei invocă în motivarea criticii de neconstitutionalitate următoarele dispozitii din Legea fundamentală: art. 135 alin. (2) lit. a), d), f) si g), care instituie obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, de a exploata resursele naturale, în concordantă cu interesul national, de a crea conditiile necesare pentru cresterea calitătii vietii, de a aplica politicile de dezvoltare regională în concordantă cu obiectivele Uniunii Europene, si art. 148 alin. (2), care consacră principiul prioritătii prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu fată de dispozitiile contrare din legile interne.


Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că prevederile de lege criticate au mai format obiectul controlului de constitutionalitate, instanta de contencios constitutional pronuntându-se prin raportare la aceleasi dispozitii din Legea fundamentală asupra unor critici similare, formulate de acelasi autor, în cauze având ca obiect contestarea unor alte procese-verbale de constatare si sanctionare a unor contraventii. În acest sens este Decizia nr. 179 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 11 aprilie 2011, prin care Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând, în esentă, că este firesc ca institutia publică de interes national care asigură aplicarea strategiei si a politicii nationale în domeniul apelor, si anume Administratia Natională “Apele Române”, să poată constata încălcarea cerintelor referitoare la concentratiile maxime admise ale poluantilor din apele uzate evacuate în resursele de apă si să aplice aceste penalităti, prin întocmirea unui proces-verbal de contraventie, fără ca prevederile criticate să permită excesul de putere. Curtea a constatat totodată că nu poate retine sustinerea potrivit căreia obligarea la plata penalitătilor la valoarea stabilită prin procesul-verbal atacat diminuează fondurile proprii de investitii si posibilitatea de a investi sumele pentru care s-a obligat în programele de cofinantare, deoarece procesul-verbal de constatare si de stabilire a penalitătilor poate fi atacat la instanta judecătorească. Cât priveste critica prin raportare la dispozitiile art. 148 alin. (2) din Constitutie, Curtea a observat, în acord cu jurisprudenta sa în materie, că analizarea respectării principiului prioritătii de aplicare a prevederilor “tratatelor constitutive ale Uniunii Europene” si a “celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu” fată de “dispozitiile contrare din legile interne” revine instantelor judecătoresti.

Întrucât în cauza de fată nu au fost evidentiate elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudente, considerentele si solutia deciziei mentionate îsi mentin valabilitatea si în ceea ce priveste prezenta exceptie de neconstitutionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) si art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiintarea Administratiei Nationale “Apele Române” si ale art. 1 alin. (1) si (2) si art. 2 alin. (3) din anexa nr. 3 la aceeasi ordonantă de urgentă, precum si a prevederilor art. 50 alin. (1) si art. 107 alin. (4) din Legea apelor nr. 107/1996, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Apă Canal” - S.A. din Galati în dosarele nr. 8.385/233/2009 si nr. 15.942/233/2009 ale Judecătoriei Galati - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 613

din 12 mai 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. hi) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, exceptie ridicată de Constantin Armasu în Dosarul nr. 1.865/101/2010 al Tribunalului Mehedinti - Sectia comercială si de contencios administrativ, care formează obiectul Dosarului nr. 3.094D/2010 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 3.472D/2010 si nr. 4.199D/2010, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Consiliul Local al Comunei Băneasa în Dosarul nr. 262/122/2010 al Tribunalului Giurgiu - Sectia civilă si de Alexandru Gheorghe Chivari în Dosarul nr. 2.053/111/CA/2009 al Curtii de Apel Oradea - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor mentionate, pune în discutie problema conexării lor.


Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.472D/2010 si nr. 4.199D/2010 la Dosarul nr. 3.094D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în_vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierea din7 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.865/101/2010, Tribunalul Mehedinti - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2)lit. hi) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, exceptie ridicată de Constantin Armasu într-o cauză având ca obiect o actiune în anularea unui act emis de autoritătile publice locale.

Prin încheierea din 6 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 262/122/2010, Tribunalul Giurgiu -Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu aceeasi exceptia de neconstitutionalitate, ridicată de Consiliul Local al Comunei Băneasa într-o cauză având ca obiect o actiune în anularea unui act emis de autoritătile publice locale.

Prin încheierea din 4 octombrie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.053/111/CA/2009, Curtea de Apel Oradea - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Alexandru Gheorghe Chivari într-o cauză având ca obiect o actiune în anularea unui act emis de autoritătile publice locale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textul de lege criticat încalcă principiul autonomiei locale, în componenta sa organizatorică, în conditiile în care mandatul de consilier local, ales prin votul liber exprimat de către comunitatea locală, încetează de drept, înainte de termen, ca efect al pierderii calitătii de membru al unui partid, prin decizia unilaterală a partidului respectiv, nicidecum a comunitătii care l-a învestit. Se arată că o măsură luată de un partid politic produce efecte deosebit de importante la nivelul unei autorităti publice locale, încetarea mandatului de consilier local, pentru motive ce nu tin de activitatea acestuia în cadrul institutiei, intervenind automat.

Se critică faptul că sanctionarea delimitării unui membru de politica partidului său cu pierderea calitătii de consilier câstigate prin vot, în conditiile în care “realitătile politice din România de astăzi ne obligă să admitem că este posibil ca un întreg partid să fie deturnat de la valorile pe care Ie-a proclamat”, încalcă libertatea gândirii si a opiniilor, restrângându-se în mod nejustificat si exercitarea dreptului la asociere. Se sustine, de asemenea, că se instituie o discriminare între alesii locali, pe de o parte, si primari si parlamentari, pe de altă parte, cărora nu le încetează mandatul în cazul în care pierd calitatea de membru al partidului politic pe a cărui listă au fost alesi.

Tribunalul Mehedinti - Sectia comercială si de contencios administrativ, Tribunalul Giurgiu - Sectia civilă si Curtea de Apel Oradea - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este nefntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, modificată si completată prin Legea nr. 249/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 9 alin. (2) lit. h1): “(2) Calitatea de consilier local sau de consilier judetean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri: (...)

h1) pierderea calitătii de membru al partidului politic sau al organizatiei minoritătilor nationale pe a cărei listă a fost ales;”.

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispozitii din Constitutie: art. 16 alin. (1) care statuează principiul egalitătii în drepturi, art. 29 alin. (1) cu referire la libertatea gândirii si a opiniilor, art. 40 care consacră dreptul de asociere, art. 120 care instituie principiile de bază ale administratiei publice din unitătile administrativ-teritoriale si art. 121 privind autoritătile locale si orăsenesti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constitutionalitate, din perspectiva unor critici similare si prin raportare la acelasi dispozitii constitutionale ca si cele invocate în prezentele cauze conexate. Astfel, prin Decizia nr. 915 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 14 noiembrie 2007, Curtea a retinut că prevederile art. 9 alin. (2) lit. h”i) din Legea nr. 393/2004 au ca finalitate prevenirea migratiei politice a alesilor locali de la un partid politic la altul si asigurarea unei stabilităti în cadrul administratiei publice locale, care să exprime configuratia politică, asa cum aceasta a rezultat din vointa electoratului. Curtea a constatat că textul criticat nu contine prevederi contrare dispozitiilor art. 16 din Constitutie, acesta aplicându-se deopotrivă tuturor consilierilor locali sau judeteni care si-au pierdut calitatea de membru al partidului politic sau al organizatiei minoritătilor nationale, fără niciun fel de privilegii sau discriminări. Cât priveste pretinsa discriminare între consilierii locali sau judeteni, pe de o parte, si primari, pe de altă parte, Curtea a observat că distinctia pe care o face textul asupra modalitătii de încetare a mandatului vizează două categorii diferite de alesi locali, supusi unui statut distinct atât prin Legea nr. 393/2004, cât si prin Legea administratiei publice locale nr. 215/2001. În mod analog, statutul diferit al parlamentarilor si modalitatea de alegere a acestora prin scrutin uninominal, în baza Legii nr. 35/2008, justifică existenta unor deosebiri în ce priveste cazurile de încetare a mandatului, prin comparatie cu situatia consilierilor locali sau judeteni, care sunt alesi pe baza scrutinului de listă.

Totodată, prin Decizia nr. 1.167 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008, Curtea a retinut că electoratul acordă votul său candidatilor înscrisi pe liste ale partidelor, pentru a îndeplini functii publice la nivelul administratiei locale, în considerarea programului politic al partidului din rândurile căruia fac parte la momentul alegerii si pe care urmează să îl promoveze pe perioada mandatului lor de consilier local sau de consilier judetean. Or, de vreme ce alesul local nu mai este membru al partidului pe listele căruia a fost ales înseamnă că nu mai întruneste conditiile de reprezentativitate si legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat, astfel că nu se mai justifică mentinerea acestuia în functia publică.

Referitor la criticile formulate prin raportare la dispozitiile art. 29 alin. (1) si art. 40 din Constitutie, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 485 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 9 iunie 2008, că încetarea calitătii de consilier local sau de consilier judetean, prin modalitatea prevăzută de textul de lege criticat, nu îngrădeste libertatea constiintei persoanei fizice care a detinut o asemenea functie, libertate care se concretizează prin posibilitatea exprimării propriilor idei si conceptii despre lumea înconjurătoare, a opiniilor si a optiunilor, inclusiv a celor politice, fără niciun fel de constrângeri sau limitări. Libertatea constiintei implică, inevitabil, si libertatea de exprimare, care face posibilă exteriorizarea, prin orice mijloace, a gândurilor, a opiniilor, a credintelor religioase sau a creatiilor spirituale de orice fel. În strânsă legătură cu cele două libertăti se află libertatea de asociere, care reprezintă

forma de manifestare colectivă a acestora. Or, prevederile art. 9 alin. (2) lit. h1) si alin. (3) din Legea nr. 393/2004 nu contin norme care să zădărnicească exercitarea vreuneia dintre libertătile fundamentale amintite.

În ceea ce priveste invocarea normelor constitutionale care instituie principiile de bază ale administratiei publice locale, Curtea a observat, prin Decizia nr. 1.118 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 18 noiembrie 2008, că nu au incidentă în solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, al cărui obiect îl reprezintă un text referitor la încetarea calitătii de consilier local sau judetean.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudente a Curtii Constitutionale, solutia pronuntată prin deciziile mentionate si motivele care au stat la baza acestora îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, exceptie ridicată de Constantin Armasu în Dosarul nr. 1.865/101/2010 al Tribunalului Mehedinti - Sectia comercială si de contencios administrativ, de Consiliul Local al Comunei Băneasa în Dosarul nr. 262/122/2010 al Tribunalului Giurgiu - Sectia civilă si de Alexandru Gheorghe Chivari în Dosarul nr. 2.053/111/CA/2009 al Curtii de Apel Oradea - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 mai 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 735

din 2 iunie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, coroborate cu cele ale art. 310 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, coroborate cu cele ale art. 310 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Tudor Jidav în Dosarul nr. 3.845/94/CV/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 25 iunie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.845/94/CV/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, coroborate cu cele ale art. 310 din Codul de procedură civilă. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de recurentul Tudor Jidav cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 5.845 din 30 noiembrie 2009, pronuntată de Judecătoria Buftea în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie al Judetului Ilfov, într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contraventie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că “dispozitiile art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, coroborate cu cele ale art. 310 din Codul de procedură civilă si interpretate în lumina dispozitiilor art. 1 si art. 2 alin. (3) din Legea 303/2004”, contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) si art. 123 alin. (2). În acest sens, apreciază că “exceptia tardivitătii nu poate fi invocată din oficiu, ci doar de partea interesată”.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 310 din Codul de procedură civilă.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001: “Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a solutionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la sectia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi sustinute si oral în fata instantei. Recursul suspendă executarea hotărârii.”;

- Art. 310 din Codul de procedură civilă: “Dacă nu se dovedeste, la prima zi de înfătisare, că recursul a fost depus peste termen sau dacă această dovadă nu reiese din dosar el se va socoti făcut în termen.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justitie si ale art. 124 alin. (3) referitoare ia înfăptuirea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că sustinerile autorului exceptiei tin de interpretarea si aplicarea legii de către instanta de judecată, fără a fi veritabile critici de constitutionalitate. Acesta nu precizează concret în ce constă încălcarea prevederilor constitutionale invocate în sustinerea criticii de neconstitutionalitate, fiind nemultumit de “modul în care au fost redactate textele de lege criticate”, deoarece “lasă loc unei interpretări ambigue si poate induce ideea că judecătorul este dator a se erija în avocatul uneia dintre părti, fiind dator să verifice el însusi dacă recursul a fost sau nu depus în termen”.

Introducerea tardivă a unei căi de atac este determinată de culpa părtii care a exercitat cu întârziere calea de atac, iar nu de dispozitiile de lege criticate.

Legiuitorul, stabilind termenele pentru exercitarea căilor de atac, a urmărit asigurarea eficientei si efectivitătii hotărârilor judecătoresti, precum si a certitudinii si stabilitătii raporturilor juridice.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, coroborate cu cele ale art. 310 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Tudor Jidav în Dosarul nr. 3.845/94/CV/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 iunie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.