MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 251/2011

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXIII - Nr. 251         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 11 aprilie 2011

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 129 din 1 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 70 alin. (1) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

 

Decizia nr. 130 din 1 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2441 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 165 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, în ansamblul său, precum si, în mod special, ale art. 8 lit. a) si art. 11 alin. (1) din aceasta

 

Decizia nr. 179 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) si art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiintarea Administratiei Nationale “Apele Române”, ale art. 1 alin. (1) si (2) si art. 2 alin. (3)-(5) din anexa nr. 3 la aceasta, precum si ale art. 50 alin. (1) si art. 107 alin. (4) din Legea apelor nr. 107/1996

 

Decizia nr. 210 din 15 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 si art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă si ale art. 164 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 293 din 24 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 lit. c) si art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, precum si ale art. 44 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007

 

Decizia nr. 311 din 3 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 si art. 215 alin. 5 din Codul penal


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 129

din 1 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 70 alin. (1) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 70 alin. (1) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, exceptie ridicată de Consiliul Judetean Constanta în Dosarul nr. 2.951/118/2010 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde avocatul Simona-Luminita Sîrbu, pentru primarul orasului Cernavodă, lipsă fiind autorul exceptiei de neconstitutionalitate si prefectul judetului Constanta, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul avocatului primarului orasului Cernavodă, care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât referendumul prevăzut de dispozitiile de lege criticate ar trebui declansat prin vointa poporului, iar nu de către o institutie publică. Totodată, consideră că dispozitiile de lege criticate sunt lacunare în ceea ce priveste procedura de demitere a primarului, deoarece permit luarea unor solutii contradictorii de către prefect, textele având astfel si un continut ambiguu.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece atât alegerea, cât si demiterea primarului se fac prin referendum, iar celelalte aspecte invocate privesc interpretarea si aplicarea legii de către instanta de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.951/118/2010, Tribunalul Constanta - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 70 alin. (1) din Legea nr. 215/2001. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de pârâtul Consiliul Judetean Constanta într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect obligarea sa la desemnarea unui reprezentant care să facă parte din comisia de organizare a unui referendum pentru demiterea primarului orasului Cernavodă, comisie ce va fi numită prin ordin al prefectului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în fata legii, ale art. 37 privind dreptul de a fi ales, ale art. 120 privind principiile administratiei publice locale si ale art. 121 privind autonomia locală, având în vedere că prefectul “are abilitatea de a verifica si dispune discretionar, arbitrar, dacă sunt îndeplinite conditiile de organizare a referendumului pentru demiterea unui primar”, ceea ce contravine si principiului separatiei puterilor în stat prin imixtiunea reprezentantului executivului în activitatea unui reprezentant al autoritătii publice locale.

Tribunalul Constanta - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece din cuprinsul dispozitiilor de lege criticate nu rezultă împrejurarea că prefectul poate aprecia asupra nesocotirii de către primar a intereselor generale ale colectivitătii locale sau a neexercitării atributiilor ce îi revin, potrivit legii, inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului, pentru a discuta despre o imixtiune si o încălcare a principiului autonomiei locale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, deoarece prevederile de lege privind modalitatea de încetare a mandatului unui primar ca urmare a rezultatului unui referendum local având ca obiect demiterea acestuia nu reprezintă o încălcare a principiului egalitătii în fata legi, principiu care nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai pentru situatii egale, iar situatiile în mod obiectiv diferite justifică chiar si din punct de vedere constitutional tratament juridic diferit.

În ceea ce priveste celelalte critici de neconstitutionalitate, apreciază că legiuitorul are competenta exclusivă de a stabili modalitătile si conditiile de functionare a sistemului electoral, inclusiv în ceea ce priveste alegerea primarilor. Prin posibilitatea instituită de legiuitor, ca mandatul primarului să înceteze si ca urmare a rezultatului unui referendum local, organizat în conditiile legii, nu se îngrădeste dreptul vreunui cetătean cu drept de vot care îndeplineste conditiile cerute de lege de a fi ales si nici nu se aduce atingere principiilor de bază privind administratia publică locală. Referendumul pentru încetarea mandatului primarului se organizează în situatia în care primarul nesocoteste interesele generale ale colectivitătii locale sau nu îsi exercită atributiile conferite de lege, inclusiv a celor în care actionează ca reprezentant al statului, si nu reprezintă o imixtiune a prefectului de natură a încălca principiul autonomiei locale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, sustinerile părtii prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.


Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 70 alin. (1) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu următorul continut: “Mandatul primarului încetează ca urmare a rezultatului unui referendum local având ca obiect demiterea acestuia, organizat în conditiile legii, conform procedurii prevăzute la art. 55 alin. (3)-(7).”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în fata legii, ale art. 37 privind dreptul de a fi ales, ale art. 120 privind principiile administratiei publice locale si ale art. 121 privind autonomia locală.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Dispozitiile de lege criticate prevăd posibilitatea ca mandatul primarului să înceteze, înainte de termen, ca urmare a rezultatului unui referendum local, organizat în conditiile legii. Astfel, potrivit art. 70 alin. (2) si (4) din Legea nr. 215/2001, referendumul pentru încetarea mandatului primarului se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de cel putin 25% dintre locuitorii cu drept de vot ai comunei, orasului sau municipiului, tinând cont de nesocotirea de către primar a intereselor generale ale colectivitătii locale sau a neexercitării atributiilor ce îi revin, potrivit legii, inclusiv a celor pe care le exercita ca reprezentant al statului. Acest procent trebuie să fie realizat în fiecare dintre localitătile componente ale comunei, orasului sau municipiului.

Având în vedere acestea, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate nu îngrădesc dreptul de a fi alesi al cetătenilor cu drept de vot, prevăzut de art. 37 din Legea fundamentală, si nici nu încalcă principiile de bază ale administratiei publice locale si principiul autonomiei locale, ci, dimpotrivă, acestea reprezintă o concretizare a dispozitiilor art. 121 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora consiliile locale si primarii functionează, în conditiile legii, ca autorităti administrative autonome si rezolvă treburile publice din comune si din orase. Prin urmare, activitatea primarilor trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul Ie-a instituit în vederea creării cadrului legal de functionare a acestora.

Totodată, asa cum a statuat Curtea în jurisprudenta sa, principiul autonomiei locale, consacrat la nivel constitutional prin dispozitiile art. 120 alin. (1), nu justifică existenta unei autonomii de decizie în afara acestui cadru legal, a cărui respectare este obligatorie (Ase vedea Decizia nr. 252 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 27 mai 2010).

Cu privire la celelalte sustineri ale autorului exceptiei de neconstitutionalitate, în sensul că textele de lege criticate sunt neclare si dau posibilitatea prefectului de a verifica si a dispune discretionar, arbitrar, dacă sunt îndeplinite conditiile de organizare a referendumului pentru demiterea unui primar, Curtea constată că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstitutionalitate, deoarece tin de aplicarea si interpretarea textelor criticate, ceea ce intră în competenta de solutionare a instantelor judecătoresti.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 70 alin. (1) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, exceptie ridicată de Consiliul Judetean Constanta în Dosarul nr. 2.951/118/2010 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 130

din 1 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2441 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 


Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2441 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Tudor Munteanu în Dosarul nr. 20.561/301/306 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

La apelul nominal se prezintă pentru autorul exceptiei, mandatarul Aurelia Munteanu, constatându-se lipsa celeilalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 18 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 20.561/301/2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2441 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost invocată de Tudor Munteanu într-un dosar având ca obiect pretentii financiare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile art. 244 1 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt neconstitutionale, întrucât limitează atacarea cu recurs a încheierilor prin care instanta s-a pronuntat cu privire la o cerere de suspendare a cauzei, doar pentru cauzele aflate la fond sau în apel.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 2441 alin. 1 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul cuprins: “Asupra suspendării judecării procesului, instanta se va pronunta prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu exceptia celor pronuntate în recurs.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fata legii si a autoritătilor publice.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor art. 2441 din Codul de procedură civilă si, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat că prevederile respective sunt în acord cu dispozitiile constitutionale.

Astfel, prin Decizia nr. 721 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 17 iulie 2009, Curtea a statuat că hotărârea care solutionează cauza are caracter irevocabil, întrucât stadiul procesual în care este pronuntată este recursul. Prin urmare, încheierea prin care se dispune suspendarea judecătii îsi însuseste acest caracter, tocmai pentru că, pregătind pronuntarea hotărârii finale, ea urmează soarta acesteia din urmă. O atare solutie împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului si contribuie la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziei amintite sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2441 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Tudor Munteanu în Dosarul nr. 20.561/301/306 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 165

din 8 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, în ansamblul său, precum si, în mod special, ale art. 8 lit. a) si art. 11 alin. (1) din aceasta

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Adrian Tudorîn Dosarul nr. 10.269/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.746D/2010.

La apelul nominal răspund autorul exceptiei de neconstitutionalitate si consilierul juridic Mihai Ionescu pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.747D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, ridicată de Costică Turcu în Dosarul nr. 7.083/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mihai Ionescu pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică, lipsind autorul exceptiei de neconstitutionalitate, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.748D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, ridicată de Nicolae Zărnescu în Dosarul nr. 8.985/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mihai Ionescu pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică, lipsind autorul exceptiei de neconstitutionalitate, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.749D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, ridicată de Valerică Lazăr în Dosarul nr. 8.033/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspund, pentru autorul exceptiei de neconstitutionalitate, avocatul Gheorghe Ciobotaru, cu împuternicire avocatială depusă, precum si consilierul juridic Mihai Ionescu pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.750D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, ridicată de Marin Mirea în Dosarul nr. 10.326/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mihai Ionescu pentru Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, cu delegatia depusă în sedinta publică, lipsind autorul exceptiei de neconstitutionalitate, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate Adrian Tudor, avocatul autorului exceptiei de neconstitutionalitate Valerică Lazăr si consilierul juridic al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii sunt de acord cu conexarea.

Reprezentantul Ministerului Public sustine că nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.747D/2010, nr. 1.748D/2010, nr. 1.749D/2010si nr. 1.750D/2010 la Dosarul nr. 1.746D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul autorului exceptiei de neconstitutionalitate Adrian Tudor, care solicită admiterea acesteia.

De asemenea, avocatul autorului exceptiei de neconstitutionalitate Valerică Lazăr solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată în fata instantei judecătoresti.

Consilierul juridic al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 10.269/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Adrian Tudor într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în constatare.

Prin încheierea din 13 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 7.083/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Costică Turcu într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în constatare.

Prin încheierea din 13 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 8.985/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Nicolae Zărnescu într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în constatare.

Prin încheierea din 20 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 8.033/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Valerică Lazăr într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în constatare.

Prin încheierea din 26 mai 2010, pronuntată în Dosarul nr. 10.326/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Marin Mirea într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în constatare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstitutionale, deoarece:

a) încalcă prezumtia de nevinovătie, întrucât creează premisele unei forme de răspundere morală si juridică, fără a se stabili vreo formă de vinovătie. În plus, se induce ideea prezumtiei de vinovătie pentru toti lucrătorii fostei Securităti;

b) acordă atributii jurisdictionale Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, care trebuie să fie doar o autoritate administrativă autonomă. Or, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 creează posibilitatea acestui Consiliu de a se substitui unei instante judecătoresti, prin faptul că structurile sale interne, inclusiv Colegiul, emit evaluări si constatări care sunt de competenta unei instante judecătoresti si care pot produce ipso facto efecte juridice;

c) Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii se subrogă în dreptul cetăteanului de a avea acces la justitie pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime, prin introducerea unor actiuni în constatare. Astfel, reglementarea criticată converteste, nu doar fără temei constitutional, ci chiar împotriva acestuia, dreptul de acces liber la justitie într-o obligatie, încălcând art. 21 alin. (1) si art. 52 alin. (1) din Constitutie;

d) Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii se subrogă si institutiei Avocatului Poporului, care este creată special pentru apărarea drepturilor si libertătilor persoanelor fizice;

e) fostii lucrători ai Securitătii nu au dreptul de a se apăra în fata Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii;

f) se desemnează ca unică instantă de judecată Tribunalul Bucuresti - Sectia contencios administrativ si, respectiv, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, îngrădindu-se astfel, în mod deliberat, accesul persoanelor verificate la celelalte instante de contencios administrativ din tară.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 s-a realizat o modificare esentială a regimului juridic aplicabil persoanelor verificate sub aspectul constatării calitătii de lucrător sau colaborator al Securitătii, precum si o reconfigurare a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, ca autoritate autonomă, lipsită de atributii jurisdictionale, ale cărei acte privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitătii să fie supuse controlului instantelor de judecată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008. De asemenea, au fost criticate, în mod special, prevederile art. 8 lit. a) si ale art. 11 alin. (1) din aceasta, prevederi care au următorul continut:

- Art. 8 lit. a): “Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii ia în discutie nota de constatare si, după caz: a) aprobă nota de constatare si dispune Directiei juridice introducerea unei actiuni în constatare a calitătii de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia; [...]”

- Art. 11 alin. (1): “Actiunea în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia se introduce la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti, fiind scutită de taxă de timbru.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate consideră că prevederile criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, ale art. 16 privind egalitatea în fata legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 23 alin. (11) privind prezumtia de nevinovătie, ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 58 alin. (1) privind numirea Avocatului Poporului si ale art. 126 alin. (5) privind interzicerea înfiintării de instante extraordinare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat în numeroase cazuri asupra prevederilor de lege criticate, constatând că acestea nu contravin dispozitiilor constitutionale si conventionale invocate.

Astfel, prin Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, prin care Curtea a statuat că prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 s-a realizat o reconfigurare a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atributii jurisdictionale, ale cărei acte privind accesul la dosar si deconspirarea Securitătii sunt supuse controlului instantelor de judecată. Asadar, în conditiile în care actiunea în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii este introdusă la o instantă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii rolul de instantă extraordinară, astfel că nu se poate sustine încălcarea dispozitiilor art. 126 alin. (5) din Constitutie.

Cu privire la critica referitoare la competenta exclusivă a unei singure instante de solutionare a cauzelor având ca obiect constatarea calitătii de lucrător sau colaborator al Securitătii, si anume Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti, Curtea Constitutională a observat, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că, potrivit art. 126 alin. (1) si (2) din Constitutie, justitia se realizează prin instantele judecătoresti, a căror competentă este stabilită numai prin lege. Or, dispozitiile criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 satisfac pe deplin exigentele constitutionale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitoare la interdictia înfiintării de instante extraordinare.

Prin aceeasi decizie, Curtea a constatat că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalitătii în drepturi, deoarece art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Curtea a mai retinut că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreste deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de politie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică si politică a acestora si fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală si juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informatii, în conditiile lipsei de vinovătie si a vreunei încălcări a drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate din prezenta cauză privesc, în esentă, aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutiile deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, în ansamblul său, precum si, în mod special, ale art. 8 lit. a) si art. 11 alin. (1) din aceasta, exceptie ridicată de Adrian Tudorîn Dosarul nr. 10.269/2/2009, de Costică Turcu în Dosarul nr. 7.083/2/2009, de Nicolae Zărnescu în Dosarul nr. 8.985/2/2009, de Valerică Lazăr în Dosarul nr. 8.033/2/2009 si de Marin Mirea în Dosarul nr. 10.326/2/2009, toate ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 179

din 8 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) si art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiintarea Administratiei Nationale “Apele Române”, ale art. 1 alin. (1) si (2) si art. 2 alin. (3)-(5) din anexa nr. 3 la aceasta, precum si ale art. 50 alin. (1) si art. 107 alin. (4) din Legea apelor nr. 107/1996

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ioana Marilena Chiorean - maqistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) si art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiintarea Administratiei Nationale “Apele Române”, ale art. 1 alin. (1) si (2) si art. 2 alin. (3)-(5) din anexa nr. 3 la aceasta, precum si ale art. 50 alin. (1) si art. 107 alin. (4) din Legea apelor nr. 107/1996,


exceptie ridicată de Societatea Comercială “Apă Canal” - S.A. din Galati în dosarele nr. 14.057/233/2009, nr. 17.845/233/2009 si nr. 11.561/233/2009 ale Judecătoriei Galati - Sectia civilă.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din data de 18 ianuarie 2011, în prezenta directorului tehnic al Societătii Comerciale “Apă Canal” - S.A. din Galati, Nită Podaru, a avocatului Gabi-Camelia Munteanu pentru autorul exceptiei de neconstitutionalitate, a avocatului Gabriela Cenusă pentru Administratia Natională “Apele Române” - Directia Apelor Prut si a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a amânat pronuntarea pentru data de 8 februarie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 26 februarie 2010, 11 martie 2010 si 2 martie 2010, pronuntate în dosarele nr. 14.057/233/2009, nr. 17.845/233/2009 si nr. 11.561/233/2009, Judecătoria Galati - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) si art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiintarea Administratiei Nationale “Apele Române”, ale art. 1 alin. (1) si (2) si art. 2 alin. (3)-(5) din anexa nr. 3 la aceasta, precum si ale art. 50 alin. (1) si art. 107 alin. (4) din Legea apelor nr. 107/1996. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială “Apă Canal” - S.A. din Galati în cauze având ca obiect solutionarea plângerilor împotriva proceselor-verbale de contraventie emise de către Administratia Natională “Apele Române” - Directia Apelor Prut.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor art. 135 alin. (2) lit. a), d), f) si g) si ale art. 148 alin. (2) din Constitutie. În acest sens arată că dispozitiile de lege criticate nu tin cont de jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene, care, prin Hotărârea din 20 martie 1985, Italia contra Comisiei (British Telecom), si prin Hotărârea din 19 martie 1991, Franta contra Comisiei, a stabilit că “statul nu poate fi în acelasi timp jucător si arbitru”, fiind necesară disocierea între functia de reglementare si functia de gestiune a serviciilor de ape. Or, în spetă, Administratia Natională “Apele Române”, pe de o parte, stabileste derogările de la prevederile legale referitoare la limitele maxime ale poluantilor admise la evacuarea apelor uzate în receptorii naturali si, prin urmare, aprobă limite referitoare la timp, lucrări, încărcare cu poluanti, iar, pe de altă parte, stabileste si penalităti pentru depăsirea acestor limite, penalităti pe care ea însăsi le fixează.

În consecintă, autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că reglementările criticate permit excesul de putere si abuzul de pozitie dominantă, iar obligarea sa la plata penalitătilor la valoarea stabilită prin procesul-verbal atacat diminuează fondurile proprii de investitii, posibilitatea de a investi sumele pentru care s-a obligat în programele de cofinantare (UE - consiliul local), ceea ce se reflectă în cele din urmă în rezultatele financiare. Acest lucru are dublu efect negativ: pe de o parte, pierderile financiare se reflectă în costurile serviciilor de apă suportate de cetăteni, iar, pe de altă parte, limitarea poluării receptorilor naturali, refacerea calitătii apelor, asigurarea alimentării cu apă potabilă a populatiei si a salubritătii publice, gospodărirea durabilă a apei si repartitia ratională si echilibrată a acestei resurse, cu mentinerea si ameliorarea calitătii si regenerării naturale a apelor, conservarea, protectia si îmbunătătirea mediului acvatic prin măsuri specifice pentru reducerea progresivă a evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substante prioritare si încetarea sau eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor ori pierderilor de substante prioritar periculoase devin obiective din ce în ce mai greu de realizat în lipsa lucrărilor de reabilitare, modernizare si extindere privind sistemul de alimentare cu apă al municipiului Galati, reteaua de distributie si canalizare.

Judecătoria Galati - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile de lege criticate asigură tocmai protejarea resurselor de apă, care reprezintă un monopol natural de interes general. Specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor mijloace diferite fată de alte domenii, unul dintre acestea fiind instituirea unui sistem de contributii, plăti, bonificatii, tarife si penalităti specifice gospodăririi apelor pentru toti utilizatorii de apă. Împrejurarea că legiuitorul a înteles să instituie în această materie un mecanism propriu de finantare si desfăsurare a activitătii Administratiei Nationale “Apele Române”, stabilind o serie de competente si atributii, nu relevă niciun aspect de neconstitutionalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, deoarece Administratia Natională “Apele Române”, prin competentele si atributiile sale, asigură tocmai protejarea resurselor de apă ce reprezintă un patrimoniu natural de interes general, contribuind astfel la exploatarea resurselor naturale în concordantă cu interesul national, refacerea si ocrotirea mediului înconjurător, crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitătii vietii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, astfel cum este mentionat în încheierea de sesizare, prevederile art. 1 alin. (2) si art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiintarea Administratiei Nationale “Apele Române”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 20 septembrie 2002, ale art. 1 alin. (1) si (2) si art. 2 alin. (3)-(5) din anexa nr. 3 la aceasta, precum si ale art. 50 alin. (1) si art. 107 alin. (4) din Legea apelor nr. 107/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 8 octombrie 1996.

Prevederile art. 1 alin. (2) si art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 107/2002 au fost modificate prin art. I pct. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 73/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiintarea Administratiei Nationale “Apele Române” (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 13 iulie 2005) si prin articolul unic pct. 1 si 3 din Legea nr. 400/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 73/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiintarea Administratiei Nationale “Apele Române” (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 10 ianuarie 2006) si au, în prezent, următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (2): “Administratia Natională «Apele Române» este persoană juridică română si functionează pe bază de gestiune si autonomie economică, în coordonarea autoritătii publice centrale din domeniul apelor, în conditiile prezentei ordonante de urgentă.”;

- Art. 4: “(1) Cheltuielile pentru functionarea Administratiei Nationale «Apele Române» se vor asigura din venituri proprii, purtătoare de dobândă, rezultate din aplicarea mecanismului economic specific în domeniul gospodăririi cantitative si calitative a apelor. Veniturile proprii neconsumate în cursul exercitiului financiar se reportează în exercitiul financiar următor.

(2) Mecanismul economic specific domeniului gospodăririi durabile a resurselor de apă, prevăzut în anexa nr. 3, include sistemul de contributii, plăti, bonificatii, tarife si penalităti.

(3) Administratia Natională «Apele Române» aplică sistemul de contributii, plăti, bonificatii, tarife si penalităti specifice de gospodărire a resurselor de apă, prevăzute în anexele nr. 4-7, tuturor utilizatorilor de apă, indiferent de detinătorii cu orice titlu ai amenajărilor si instalatiilor.

(4) Penalitătile se aplică acelor utilizatori de apă la care se constată abateri de la prevederile reglementate, atât pentru depăsirea cantitătilor de apă utilizate, cât si pentru concentratiile de substante impurificatoare evacuate în resursele de apă.

(5) Cuantumul contributiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă, a tarifelor si penalitătilor este prevăzut în anexele nr. 5, 6 si 7 si se reactualizează periodic prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autoritătii publice centrale din domeniul apelor.

(6) De la bugetul de stat, bugetele locale si din surse proprii ale persoanelor fizice si juridice se vor asigura cheltuielile pentru:

a) actiunile operative de interes public de apărare împotriva inundatiilor, fenomenelor hidrometeorologice periculoase si accidentelor la constructiile hidrotehnice, precum si cele pentru constituirea stocului de materiale si mijloace de apărare;

b) întretinerea si repararea lucrărilor cu rol de apărare împotriva inundatiilor, refacerea si repunerea în functiune a lucrărilor de gospodărire a apelor afectate de calamităti naturale sau alte evenimente deosebite.

(7) Finantarea actiunilor de interes national si social prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-c) se asigură de la bugetul de stat, iar a celor prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. d), din surse proprii ale Administratiei Nationale «Apele Române» si în completare din bugetul de stat, pe baza programelor aprobate în bugetul autoritătii publice centrale din domeniul apelor. Finantarea activitătilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. d)-s) se sustine din sursele proprii ale Administratiei Nationale «Apele Române».

(8) Bugetul de venituri si cheltuieli al Administratiei Nationale «Apele Române» se aprobă de organul de conducere al institutiei, cu acordul conducătorului autoritătii publice centrale din domeniul apelor, în conditiile legii.

(9) Administratia Natională «Apele Române» gestionează veniturile proprii din aplicarea mecanismului economic specific domeniului gospodăririi apelor si organizează conducerea contabilitătii acestora, conform prevederilor legale în vigoare.

(10) Administratia Natională «Apele Române» poate beneficia de credite cu dobândă preferentială si facilităti în domeniul impozitelor si taxelor în conditiile legii.

(11) Administratia Natională «Apele Române» ca institutie publică preia toate drepturile si este tinută să răspundă de toate obligatiile Administratiei Nationale «Apele Române», cu statut de regie autonomă, cu exceptia celor prevăzute în mod expres de Legea nr. 107/1996, cu modificările si completările ulterioare.”

Anexa nr. 3 la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 107/2002, intitulată “Mecanismul economic specific domeniului gospodăririi durabile a resurselor de apă”, a fost înlocuită prin art. I pct. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 73/2005 si prin articolul unic pct. 5 din Legea nr. 400/2005.

Prin urmare, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie si prevederile art. 1 alin. (1) si (2) si art. 2 alin. (3)-(5) din anexa nr. 3 la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 107/2002, prevederi care au următorul continut:

- Art. 1 alin. (1) si (2): “(1) Mecanismul economic specific domeniului gospodăririi cantitative si calitative a resurselor de apă include sistemul de contributii, plăti, bonificatii, tarife si penalităti ca parte a modului de finantare a dezvoltării domeniului si de asigurare a functionării Administratiei Nationale «Apele Române».

(2) Apa constituie o resursă naturală cu valoare economică în toate formele sale de utilizare/exploatare. Conservarea, refolosirea si economisirea apei sunt încurajate prin aplicarea de stimuli economici, inclusiv pentru cei care manifestă o preocupare constantă în protejarea cantitătii si calitătii apei, precum si prin aplicarea de penalităti celor care risipesc sau poluează resursele de apă. Utilizatorii resurselor de apă plătesc utilizarea acesteia Administratiei Nationale «Apele Române», în calitate de operator unic al resurselor de apă.”;

- Art. 2 alin. (3)-(5): “(3) Administratia Natională «Apele Române» este singura în drept să aplice sistemul de contributii, plăti, bonificatii, tarife si penalităti specifice gospodăririi apelor tuturor utilizatorilor de apă, indiferent de detinătorul cu orice titlu al amenajării, precum si din sursele subterane, cu exceptia celor pentru care există reglementări specifice în vigoare.

(4) Contributiile specifice de gospodărire a apelor, prevăzute în anexa nr. 4, sunt diferentiate, în vederea stimulării economice a utilizării durabile a resurselor de apă, pe categorii de surse si grupe de utilizatori si pe substante poluante din apele uzate evacuate în resursele de apă.

(5) Contributiile prevăzute la alin. (4) se percep lunar tuturor utilizatorilor de apă.”

De asemenea, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie si prevederile art. 50 alin. (1) si art. 107 alin. (4) din Legea nr. 107/1996, modificate prin art. I pct. 63 din Legea nr. 310/2004 pentru modificarea si completarea Legii apelor nr. 107/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 30 iunie 2004, si prin art. I pct. 36 din Legea nr. 112/2006 pentru modificarea si completarea Legii apelor nr. 107/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 12 mai 2006. Acestea au, în prezent, următorul continut:

- Art. 50 alin. (1): “Lucrările prevăzute la art. 48 pot fi promovate si executate numai în baza avizului de gospodărire a apelor si, respectiv, notificării emise de Administratia Natională «Apele Române». Punerea în functiune sau exploatarea acestor lucrări se face numai în baza autorizatiei de gospodărire a apelor si, după caz, a notificării emise de Administratia Natională «Apele Române».”;

- Art. 107 alin. (4): “Programele etapizate prevăzute la alin. (2) si (3) se întocmesc de către utilizatorii de apă si se aprobă de Administratia Natională «Apele Române».”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că prevederile criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 135 alin. (2) lit. a), d), f) si g) privind obligatiile statului în ceea ce priveste economia si ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană.


Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

1. Cu privire la critica de neconstitutionalitate raportată la dispozitiile art. 135 alin. (2) lit. a), d), f) si g) din Constitutie, aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Potrivit normelor constitutionale invocate, statul trebuie să asigure: exploatarea resurselor naturale, în concordantă cu interesul national, crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitătii vietii si aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordantă cu obiectivele Uniunii Europene.

În vederea îndeplinirii acestor obiective, în domeniul apei - resursă naturală ce face parte din domeniul public al statului - s-a înfiintat, prin art. 61 din Legea apelor nr. 107/1996, Administratia Natională “Apele Române”, institutie publică de interes national, cu personalitate juridică, finantată din venituri proprii, prin reorganizarea Administratiei Nationale “Apele Române”, care functiona cu statut de regie autonomă. Potrivit art. 7 din aceeasi lege, elaborarea strategiei si politicii nationale în domeniul gospodăririi apelor, asigurarea coordonării si controlului aplicării reglementarilor interne si internationale în acest domeniu se realizează de către Ministerul Mediului si Pădurilor, iar gestionarea resurselor de apă, administrarea lucrărilor de gospodărire a apelor, precum si aplicarea strategiei si a politicii nationale, cu respectarea reglementărilor nationale si comunitare în domeniu, se realizează de Administratia Natională “Apele Române”, prin administratiile bazinale de apă din subordinea acesteia. Legea apelor nr. 107/1996 transpune Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) seria L nr. 327/2000, Administratia Natională “Apele Române” fiind nominalizată ca institutie de implementare a directivei europene în domeniul gospodăririi apelor.

Totodată, potrivit prevederilor de lege criticate, mecanismul economic specific domeniului gospodăririi durabile a resurselor de apă include sistemul de contributii, plăti, bonificatii, tarife si penalităti si se bazează pe principiul recuperării costurilor pentru gestionarea resurselor de apă “utilizatorul plăteste” si “poluatorul plăteste”. Administratia Natională “Apele Române” aplică sistemul de contributii, plăti, bonificatii, tarife si penalităti specifice activitătii de gospodărire a resurselor de apă tuturor utilizatorilor de apă, indiferent de detinătorii cu orice titlu ai amenajărilor si instalatiilor.

Curtea retine că penalitătile se aplică acelor utilizatori de apă la care se constată abateri de la prevederile reglementate atât pentru depăsirea cantitătilor de apă utilizate, cât si a concentratiilor si cantitătilor de substante impurificatoare evacuate în resursele de apă. Or, este firesc ca institutia publică de interes national care asigură aplicarea strategiei si a politicii nationale în domeniul apelor, si anume Administratia Natională “Apele Române”, să poată constata încălcarea cerintelor referitoare la concentratiile maxime admise ale poluantilor din apele uzate evacuate în resursele de apă si să aplice aceste penalităti, prin întocmirea unui proces-verbal de contraventie.

Privitor la critica potrivit căreia prevederile de lege ce fac obiectul prezentei exceptii permit excesul de putere, iar obligarea la plata penalitătilor la valoarea stabilită prin procesul-verbal atacat diminuează fondurile proprii de investitii si posibilitatea de a investi sumele pentru care s-a obligat în programele de cofinantare, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece procesul-verbal de constatare si de stabilire a penalitătilor poate fi atacat la instanta judecătorească, ceea ce în spetă s-a si întâmplat, litigiul fiind pe rolul Judecătoriei Galati - Sectia civilă.

Sustinerea autorului exceptiei de neconstitutionalitate potrivit căreia este necesară “disocierea între functia de reglementare si functia de gestiune a serviciilor de apă” pe care le realizează Administratia Natională “Apele Române” nu poate fi primită, întrucât aceasta presupune o modificare a competentelor în acest domeniu, care excedează atributiilor Curtii. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

2. Referitor la pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 148 alin. (2) din Constitutie, Curtea observă că acestea consacră principiul prioritătii de aplicare a prevederilor “tratatelor constitutive ale Uniunii Europene” si a “celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu” fată de “dispozitiile contrare din legile interne”. Or, analiza acestor aspecte tine de aplicarea legii, ceea ce nu intră în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, ci a instantelor judecătoresti, astfel cum a statuat în mod constant Curtea în jurisprudenta sa (a se vedea în acest sens Decizia nr. 500 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 18 iunie 2010).

Asa cum s-a arătat, reglementările nationale în domeniul gospodăririi cantitative si calitative a apelor transpun directivele Uniunii Europene în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) si art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiintarea Administratiei Nationale “Apele Române”, ale art. 1 alin. (1) si (2) si art. 2 alin. (3)-(5) din anexa nr. 3 la aceasta, precum si ale art. 50 alin. (1) si art. 107 alin. (4) din Legea apelor nr. 107/1996, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Apă Canal” - S.A. din Galati în dosarele nr. 14.057/233/2009, nr. 17.845/233/2009 si nr. 11.561/233/2009 ale Judecătoriei Galati - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 210

din 15 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 si art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea

conflictelor de muncă si ale art. 164 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 si art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă si ale art. 164 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Petrom” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 4.612/118/2009 al Tribunalului Constanta - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că îsi mentin valabilitatea considerentele pentru care, în jurisprudenta sa constantă, Curtea a respins exceptia ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 31 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 4.612/118/2009, Tribunalul Constanta - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286, art. 287 si art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă si ale art. 164 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Petrom” - S.A. din Bucuresti într-o cauză privind solutionarea unei actiuni având ca obiect drepturi bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că dispozitiile art. 286, art. 287 si art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr. 168/1999 sunt “de un formalism excesiv”, “de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât si pentru angajator si să restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului, care este pus într-o situatie de dezechilibru” fată de angajatul care are calitatea de reclamant. Se critică faptul că intervalul de timp dintre data primirii citatiei si data termenului de judecată este prea scurt pentru ca un angajator să îsi exercite dreptul la apărare si să se achite de sarcina probei care îi revine, iar instanta are posibilitatea de a-l decădea din dreptul de a depune probe si de a formula apărări. Se mai arată că prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă aduc atingere dreptului la apărare, întrucât lasă la aprecierea instantei posibilitatea conexării cauzelor.

Tribunalul Constanta - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, nefiind încălcate dispozitiile constitutionale si conventionale invocate de autorul acesteia.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 286,art. 287 si art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispozitii ce au următorul continut:

- Art. 286 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: “(1) Cererile referitoare la solutionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgentă.

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.

(3) Procedura de citare a părtilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel putin 24 de ore înainte de termenul de judecată.”;

- Art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: “Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfătisare.”;

- Art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: “Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgentă, instanta fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.”;

- Art. 74 din Legea nr. 168/1999: “(1) Cererile referitoare la solutionarea conflictelor de drepturi se judecă în regim de urgentă.

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.

(3) Părtile sunt legal citate, dacă citatia Ie-a fost înmânată cel putin cu o zi înaintea judecării.”;

- Art. 75 din Legea nr. 168/1999: “în cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligatia ca, până la prima zi de înfătisare, să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.”;


- Art. 77 din Legea nr. 168/1999: (1) în cazul în care judecata continuă, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgentă al judecării conflictelor de drepturi.

(2) Instanta poate să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.”;

- Art. 164 din Codul de procedură civilă: “(1) Părtile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiasi instante sau instante deosebite, de acelasi grad, în care sunt aceleasi părti sau chiar împreună cu alte părti si al căror obiect si cauză au între dânsele o strânsă legătură.

(2) întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părtile nu au cerut-o.

(3) Dosarul va fi trimis instantei mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părtile cer trimiterea lui la una din celelalte instante.

(4) Când una din pricini este de competenta unei instante, si părtile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea instantă.”

Autorul exceptiei consideră că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) care consacră dreptul de acces liber la justitie si la un proces echitabil, solutionat într-un termen rezonabil, ale art. 24 care garantează dreptul la apărare, ale art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. De asemenea, se invocă dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, prin raportare la art. 11 alin. (2) si art. 20 din Constitutie referitoare la raporturile dintre tratatele internationale în materia drepturilor omului si dreptul intern.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi texte constitutionale si conventionale si prin prisma unor critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 369 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 11 mai 2010, sau prin Decizia nr. 1.349 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 22 decembrie 2010, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, retinând că textele de lege criticate reprezintă norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, referitoare la termenele de judecată si modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor privind conflictele de muncă. Reglementarea acestora constituie o optiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple si urgente, adaptată raporturilor de muncă si exercitării dreptului la muncă. În plus, regulile de procedură prevăzute de aceste dispozitii se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât si angajatilor, fără a fi favorizată o categorie sau alta.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenta în materie a Curtii, solutia pronuntată prin deciziile mentionate, precum si considerentele ce au stat la baza acesteia îsi mentin valabilitatea si în această cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 si art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă si ale art. 164 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Petrom” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 4.612/118/2009 al Tribunalului Constanta - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 293

din 24 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 lit. c) si art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, precum si ale art. 44 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

 


Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 lit. c) si art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, precum si ale art. 44 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, exceptie ridicată de Doru Nanciu în Dosarul nr. 951/280/2009 al Judecătoriei Pitesti - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind inadmisibilă.

Astfel, în ceea ce priveste prevederile criticate din Legea nr. 230/2007, apreciază că aspectele invocate nu reprezintă o veritabilă critică de neconstitutionalitate, ci privesc circumstantele concrete ale situatiei de fapt, aflate pe rolul instantei de judecată. De asemenea, arată că nu poate fi primită nici critica referitoare la Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, întrucât Curtea se poate pronunta numai asupra neconstitutionalitătii unei legi sau ordonante, ori a unor dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 951/280/2009, Judecătoria Pitesti - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 lit. c) si art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, precum si ale art. 44 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, exceptie ridicată de Doru Nanciu într-o cauză civilă având ca obiect o actiune în răspundere contractuală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică, ci, în esentă, este nemultumit de conduita unor vecini, precum si de modul de calcul si de repartizare a cheltuielilor de întretinere pe persoane.

Judecătoria Pitesti - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, motivat de faptul că autorul exceptiei nu face o veritabilă critică de neconstitutionalitate cu privire la reglementarea criticată, limitându-se la invocarea în mod formal a exceptiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 47 lit. c) si art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 47: “Cheltuielile asociatiei de proprietari sunt următoarele:

c) cheltuieli pe cota-parte indiviză, în functie de suprafata utilă a proprietătii individuale;”;

- Art. 49 alin. (1): “Asociatia de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restantă, afisată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere si se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depăseste termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăsi suma la care s-au aplicat.”

De asemenea, constituie obiect al exceptiei si prevederile art. 44 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 18 ianuarie 2008, potrivit cărora: “Cheltuielile pe cota-parte indiviză de proprietate reprezintă cheltuielile asociatiei cu privire la proprietatea comună, cu privire la: fondul sau fondurile pentru lucrări de întretinere, service, reparatii si, după caz, de consolidare, reabilitare, eficientă energetică, modernizare la părtile de constructii si instalatii aflate în si pe proprietatea comună, astfel cum este descrisă în cartea tehnică a constructiei si în acordul de asociere: subsolul; conductele de distributie si coloanele instalatiilor de apă, canalizare, încălzire, energie electrică; casa scării; podul; spălătoria; uscătoria; terasa; ascensorul; interfonul - partea de instalatie de pe proprietatea comună; centrala termică proprie; crematoriul; tubulatura de evacuare a deseurilor menajere; structura de rezistentă; fatadele; acoperisul si altele asemenea, conform prevederilor din acordul de asociere; personalul angajat sau contractat al asociatiei: salarii sau remuneratii pentru administrator, contabil, casier, instalator, electrician, portar, cheltuieli pentru curătenie etc; indemnizatii acordate membrilor asociatiei de proprietari ori persoanelor alese: presedintele, membrii comitetului executiv si ai comisiei de cenzori; prime; credite bancare; contracte sau polite de asigurări; alte servicii administrative către proprietatea comună.”

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, în ceea ce priveste prevederile art. 44 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, Curtea constată că, potrivit art. 146 lit. d) teza întâi din Constitutie, instanta de contencios constitutional “hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial”.

De asemenea, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională “decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare”.

Astfel fiind, normele metodologice nu pot constitui obiect al controlului de constitutionalitate si, în consecintă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007 este inadmisibilă.

Totodată, referitor la textele criticate din Legea nr. 230/2007, Curtea constată că sustinerile autorului exceptiei nu constituie veritabile critici de neconstitutionalitate, acesta invocând prevederile constitutionale ale art. 16 din perspectiva propriei interpretări, fiind, în realitate, nemultumit de conduita unor vecini, precum si de modul de calcul si de repartizare a cheltuielilor de întretinere pe persoane.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 lit. c) si art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, precum si ale art. 44 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, exceptie ridicată de Doru Nanciu în Dosarul nr. 951/280/2009 al Judecătoriei Pitesti - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 februarie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 311

din 3 martie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 si art. 215 alin. 5 din Codul penal

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 si art. 215 alin. 5 din Codul penal, exceptie ridicată de Cristian Marcoff în Dosarul nr. 986/35/2009 al Curtii de Apel Oradea - Sectia penală si pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 22 aprilie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 986/35/2009, Curtea de Apel Oradea - Sectia penală si pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 si art. 215 alin. 5 din Codul penal.

Exceptia a fost ridicată de Cristian Marcoff cu ocazia solutionării apelurilor formulate împotriva unei sentinte penale privind condamnarea pentru săvârsirea infractiunii de înselăciune prevăzute si pedepsite de art. 215 alin. 1, 2, 3 si 5 din Codul penal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 146 si art. 215 alin. 5 din Codul penal încalcă dreptul la un proces echitabil, prezumtia de nevinovătie, principiul legalitătii pedepsei, precum si dispozitiile constitutionale referitoare la reglementarea prin lege organică a infractiunilor, pedepselor si a regimului executării acestora, deoarece conditionează încadrarea juridică a faptei săvârsite de cuantumul unui prejudiciu care nu poate fi stabilit decât prin hotărâre judecătorească definitivă. Mai arată că, în conditiile devalorizării monedei nationale, pragul de 200.000 lei, stabilit pentru determinarea consecintelor deosebit de grave ale unor infractiuni de rezultat, nu mai este de actualitate.

Curtea de Apel Oradea - Sectia penală si pentru cauze cu minori apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dispozitiile din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate de autorul exceptiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 146 si art. 215 alin. 5 din Codul penal, având următorul cuprins:

- Art. 146: “Prin consecinte deosebit de grave se întelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activitătii, cauzată unei autorităti publice sau oricăreia dintre unitătile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.”;

- Art. 215 alin. 5: “înselăciunea care a avut consecinte deosebit de grave se pedepseste cu închisoare de la 101a 20 de ani si interzicerea unor drepturi.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) si (12) privind prezumtia de nevinovătie si principiul legalitătii pedepsei si ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la reglementarea prin lege organică a infractiunilor, pedepselor si a regimului executării acestora, precum si ale art. 11 privind raportul dintre dreptul international si dreptul intern si ale art. 20 referitoare la prioritatea tratatelor internationale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 146 si art. 215 alin. 5 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi dispozitii din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, invocate si în prezenta cauză, si fată de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.051 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate, retinând că art. 146 din Codul penal cuprinde o normă cu caracter explicativ prin care se lămureste întelesul expresiei “consecinte deosebit de grave”. Această reglementare este necesară cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut consecintele deosebit de grave ca element circumstantial în continutul agravant al mai multor infractiuni.

Totodată, Curtea a constatat că este neîntemeiată sustinerea autorului exceptiei, referitoare la încălcarea dispozitiilor art. 21 alin. (3) din Constitutie, deoarece aplicarea cerintei procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfăsurare a procesului, iar nu si în ceea ce priveste cadrul juridic sanctionator al faptelor, adică în materia dreptului substantial. Nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constitutie si nici din cel al art. 6 al Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale sau al jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului nu se poate desprinde concluzia că aplicarea cerintei procesului echitabil ar trebui să excedeze necesitătii asigurării garantiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substantial.

De asemenea, având în vedere că în spetă nu există o hotărâre judecătorească definitivă, nu a putut fi retinută nici critica referitoare la încălcarea art. 23 alin. (11) din Constitutie privind prezumtia de nevinovătie, care prevede că: “Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoresti de condamnare, persoana este considerată nevinovată”.

Cu privire la critica de neconstitutionalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece infractiunea de înselăciune este reglementată în Codul penal, lege organică, în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Referitor la critica de neconstitutionalitate privind încălcarea principiului legalitătii incriminării, Curtea a retinut că dispozitiile de lege criticate nu contravin normelor constitutionale, ci, dimpotrivă, prin explicarea continutului notiunii “consecinte deosebit de grave” m textul art. 146 din Codul penal se asigură caracterul de previzibilitate si accesibilitate al normei juridice penale.

În acelasi sens este si Decizia nr. 641 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntată de Curte prin deciziile mai sus mentionate, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 si art. 215 alin. 5 din Codul penal, exceptie ridicată de Cristian Marcoff în Dosarul nr. 986/35/2009 al Curtii de Apel Oradea - Sectia penală si pentru cauze cu minori.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 martie 2011.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.