MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 674/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 674         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 4 octombrie 2010

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.001 din 8 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 1.046 din 14 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

 

Decizia nr. 1.047 din 14 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 109 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 1.066 din 16 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 38, 40 si 44 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 74/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere

 

Decizia nr. 1.078 din 16 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti

 

Decizia nr. 1.085 din 21 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală

 

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

90. - Ordonantă de urgentă pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

992. - Hotărâre privind transferul fără plată al unui obiectiv de investitii din patrimoniul Ministerului Finantelor Publice -Agentia Natională de Administrare Fiscală - Autoritatea Natională a Vămilor în proprietatea privată a judetului Cluj

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

233. - Decizie privind modificarea pct. 5 din anexa la Decizia primului-ministru nr. 21/2008 pentru numirea Comisiei de coordonare prevăzute la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 346/2007 privind măsuri pentru asigurarea sigurantei în aprovizionarea cu gaze naturale

 

234. - Decizie privind prelungirea perioadei de exercitare, cu caracter temporar, prin detasare, de către doamna Kaitor Mihaela-loana, a functiei publice de secretar general adjunct al Ministerului Culturii si Patrimoniului National

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.377. - Ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale pentru aplicarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.768/2005 privind preluarea din carnetele de muncă a datelor referitoare la perioadele de stagiu de cotizare realizat în sistemul public de pensii anterior datei de 1 aprilie 2001

 

1.492/212. - Ordin al ministrului mediului si pădurilor si al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale privind modificarea Ordinului ministrului apelor si protectiei mediului si al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 452/105.951/2001 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei si a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de actiune pentru protectia apelor împotriva poluării cu nitrati proveniti din surse agricole

 

1.714. - Ordin al ministrului afacerilor externe privind intrarea în vigoare a unor tratate internationale


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.001

din 8 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Alcamin” - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.816/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu aduc atingere dispozitiilor constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.816/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Alcamin” - S.A. din Râmnicu Vâlcea cu prilejul solutionării unui litigiu de muncă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat reprezintă o încălcare flagrantă a principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a principiului libertătii contractuale, prejudiciind drepturile recunoscute de lege angajatorului. În acest sens, arată că, atâta vreme cât art. 39 alin. (1) din Codul muncii împiedică exprimarea liberă a vointei părtilor si opreste producerea efectelor juridice ale actului convenit în mod liber de părti, părtile contractului individual de muncă nu se află într-o pozitie de egalitate contractuală. Prin urmare, consideră că salariatul are prin lege dreptul de a fi remunerat, indiferent dacă nu îsi îndeplineste corespunzător obligatiile contractuale.

Tribunalul Vâlcea - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că art. 39 din Codul muncii prevede drepturi si obligatii corelative pentru ambele părti ale contractului individual de muncă, ce conduc indubitabil la concluzia că salariatii nu sunt protejati în mod excesiv în raport cu angajatorii si nu se încalcă prin aceste norme egalitatea celor două părti în fata legii.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional. În acest sens, arată că drepturile prevăzute de lege în favoarea salariatilor reprezintă măsuri de protectie a acestora din urmă, menite să asigure exercitiul neîngrădit al drepturilor si al intereselor legitime ce li se cuvin în cadrul raporturilor de muncă, pentru a-i feri de consecintele unor eventuale abuzuri sau amenintări din partea angajatorilor. Astfel de măsuri de protectie nu pot fi considerate a fi un privilegiu, contrar art. 16 alin. (1) din Constitutie, atât timp cât se justifică în considerarea situatiei unei anume categorii sociale care reclamă o astfel de protectie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispozitii potrivit cărora: “(1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:

a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;

b) dreptul la repaus zilnic si săptămânal;

c) dreptul la concediu de odihnă anual;

d) dreptul la egalitate de sanse si de tratament;

e) dreptul la demnitate în muncă;

f) dreptul la securitate si sănătate în muncă;

g) dreptul la acces la formarea profesională; h) dreptul la informare si consultare;

i) dreptul de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de muncă si a mediului de muncă;

j) dreptul la protectie în caz de concediere;

k) dreptul la negociere colectivă si individuală;

l) dreptul de a participa la actiuni colective;

m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat.”

Autorul exceptiei consideră că textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor.

Examinând exceptia, Curtea constată că art. 39 alin. (1) din Codul muncii consacră drepturile ce revin salariatului, în timp ce alin. (2) al aceluiasi articol prevede obligatiile acestuia ce decurg în urma încheierii contractului individual de muncă. Astfel, având în vedere că una dintre componentele esentiale ale dreptului la muncă o reprezintă remunerarea muncii, respectiv salariul, art. 39 alin. (1) lit. a) din Codul muncii consacră între primele drepturi ale salariatului “dreptul la salarizare pentru munca depusă”. Textul de lege conditionează însă salarizarea de munca depusă, mai precis de realizarea normei de muncă sau, după caz, de îndeplinirea atributiilor ce îi revin salariatului conform fisei postului, asa cum prevede art. 39 alin. (2) lit. a) din acelasi act normativ. De asemenea, art. 40 alin. (1) lit. e) din Codul muncii dă posibilitatea angajatorului ca, în situatia în care constată că salariatul nu a îndeplinit obligatiile ce îi revin potrivit contractului individual de muncă, să îl sanctioneze pe acesta, în functie de gravitatea abaterilor disciplinare.

În atare conditii, Curtea constată că sustinerea autorului exceptiei, potrivit căreia textul de lege criticat ar crea o situatie defavorabilă angajatorului, este vădit lipsită de temei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Alcamin” - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.816/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 iulie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.046

din 14 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, exceptie ridicată de Neculai Vânzariuc si Luminita Vânzariucîn Dosarul nr. 512/40/2008 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei, apreciind că textele de lege ce formează obiectul acesteia nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate în motivarea criticii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 512/40/2008, înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007. Exceptia a fost ridicată de Neculai Vânzariuc si Luminita Vânzariuc într-o cauză având ca obiect pretentii, aflată în stadiul procesual al recursului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se invocă prevederile art. 44 alin. (3) din Constitutie, prin care exproprierea este permisă doar pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire. De asemenea, sunt invocate dispozitiile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind protectia proprietătii. Autorii exceptiei precizează în acest sens că, din cauza amplasării pe terenul lor a unor stâlpi de electricitate, nu mai pot exercita atributele dreptului de proprietate privată asupra acestuia.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.


Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate se circumscriu regimului constitutional al proprietătii private.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 41 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, având următorul continut:

“(4) Terenurile pe care se situează retelele electrice de distributie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt si rămân în proprietatea publică a statului. (...)

(7) Cheltuielile pentru modificarea instalatiilor de distributie a energiei electrice, ca urmare a racordării de noi utilizatori sau a schimbării caracteristicilor energetice initiale ale utilizatorilor existenti, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate de cel care a generat modificarea, conform reglementărilor în vigoare.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că prin mai multe decizii a constatat constitutionalitatea dispozitiilor art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, statuând, în esentă, că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în acceptiunea principială conferită de Constitutie, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. De aceea, prin prevederile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, acesta nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele si potrivit competentei sale constitutionale. Mai mult, Curtea a arătat că exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietătilor afectate de capacitătile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existentei acestora, desi are ca efect lipsirea celor interesati de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală si nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine dispozitiilor constitutionale referitoare la protectia proprietătii private. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 163 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, sau Decizia nr. 805 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009.

De asemenea, Curtea s-a pronuntat asupra constitutionalitătii prevederilor art. 41 alin. (7) din Legea nr. 13/2007 prin Decizia nr. 89 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2009, stabilind cu acel prilej că înfiintarea instalatiilor si executarea lucrărilor la capacitătile energetice pentru buna functionare a acestora reprezintă un interes general major si, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească conditiile exercitării dreptului de proprietate.

Întrucât în cauza de fată nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudente, solutia pronuntată prin deciziile amintite si argumentele pe care aceasta s-a bazat îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, exceptie ridicată de Neculai Vânzariuc si Luminita Vânzariuc în Dosarul nr. 512/40/2008 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 septembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.047

din 14 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 109 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 109 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Răducu Nicolae Nemes în Dosarul nr. 5.047/288/2009 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 954 din 28 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 5.047/288/2009, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 109 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice. Exceptia a fost ridicată de Răducu Nicolae Nemes într-o cauză având ca obiect solutionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei sustine că dispozitiile art. 109 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 sunt discriminatorii, întrucât, pentru ipoteza constatării faptei cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, prevăd o procedură administrativă de constatare a contraventiilor si de încheiere a procesului-verbal diferită fată de situatia constatării faptei direct si nemijlocit de către politistul rutier în lipsa unor mijloace tehnice. În cazul reglementat de textul de lege criticat este înlăturat dreptul contravenientului de a formula obiectiuni cu privire la continutul procesului-verbal de constatare, pe când în cazul celorlalte contraventii agentul constatator este obligat să aducă la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Contravenientul nu beneficiază de prezumtia de nevinovătie în timpul etapei administrative în care i se aplică o sanctiune de către politist, iar actul de constatare se întocmeste în lipsa acestuia, astfel că nu are posibilitatea de a formula obiectiuni cu privire la starea de fapt retinută de agentul constatator.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Precizează că persoana sanctionată ca urmare a constatării unei contraventii prin mijloacele în discutie are posibilitatea de a formula plângere în fata instantei de judecată si de a obtine anularea acesteia, beneficiind astfel de prezumtia de nevinovătie si garantându-i-se dreptul la apărare.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 109 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 109 alin. (3): “(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia si în lipsa contravenientului, după stabilirea identitătii conducătorului de vehicul, mentionându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.”

Alin. (2) al art. 109, la care face referire textul de lege criticat, prevede că se poate face constatarea contraventiilor si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contraventiei.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice si la art. 24 care garantează dreptul la apărare. De asemenea, din motivarea exceptiei rezultă că îsi raportează critica de neconstitutionalitate si la prevederile art. 23 alin. (11) din Constitutie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că a mai analizat prevederile legale criticate, prin prisma unor critici similare si prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale ca cele invocate în prezentul dosar. Prin Decizia nr. 606 din 6 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 16 iunie 2010, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate, pentru motivele acolo arătate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine modificarea solutiei pronuntate cu acel prilej, atât aceasta, cât si argumentele pe care s-a bazat îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 109 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Răducu Nicolae Nemes în Dosarul nr. 5.047/288/2009 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 septembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.066

din 16 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 38, 40 si 44 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 74/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 38, 40 si 44 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 74/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Unitrans” - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 5.171/221/2009 al Judecătoriei Deva.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 3 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 5.171/221/2009, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 38, 40 si 44 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 74/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Unitrans” - S.R.L. din Deva într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contraventională privind anularea unui proces-verbal de contraventie în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română - Agentia Hunedoara.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 si 53, deoarece “stabilesc sanctiuni distincte pentru transportul intern si international, precum si pentru transportatorii români si cei străini”.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.


CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. I pct. 38, 40 si 44 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 74/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 17 iunie 2008, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 218/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, dispozitii care au următorul cuprins:

“Art. I. - Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 102/2006, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează: [...]

38. La articolul 572, litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

«b) efectuarea transportului rutier cu un autovehicul fără a detine copia conformă a licentei de transport sau a certificatului de transport în cont propriu ori în baza unei copii conforme a licentei de transport sau a certificatului de transport în cont propriu suspendate, expirate, declarate pierdute sau necorespunzătoare tipului de transport efectuat ori care nu apartine întreprinderii sau operatorului de transport respectiv, după caz;». [...]

40. La articolul 574 alineatul (2), litera a) se abrogă. [...]

44. La articolul 59 alineatul (1), literele a) si b) se modifică si vor avea următorul cuprins:

«a) de la 1.000 lei la 1.500 lei, faptele prevăzute la art. 58 lit. a), b), e), i), q) si aa);

b) de la 4.000 lei la 5.000 lei, faptele prevăzute la art. 58 lit. m), u), y), z), ab), ac) si ad);». [...]”

Prevederile constitutionale invocate în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate sunt cele ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi si ale art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând critica de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate nu afectează principiul egalitătii în drepturi, întrucât legiuitorul a actionat în temeiul dreptului său de apreciere cu privire la modalitatea de reglementare a conditiilor în care anumite fapte să fie sanctionate contraventional, precum si la stabilirea sanctiunilor aplicabile, fără să instituie o discriminare. În jurisprudenta sa constantă, Curtea Constitutională a retinut că principiul egalitătii nu presupune uniformitate, astfel că la situatii de fapt diferite se impune un tratament juridic diferit. De aceea, în reglementarea acestor situatii de fapt, legiuitorul este liber să aplice solutii legislative diferite, contraventiile săvârsite fiind constatate si sanctionate potrivit legii. În măsura în care însă cel sanctionat este nemultumit de cuantumul stabilit al amenzii, poate face plângere la instanta de judecată competentă.

De altfel, în spetă, autorul exceptiei nu formulează o veritabilă critică de neconstitutionalitate, ci, în realitate, este nemultumit, pe de o parte, de faptul că dispozitiile de lege criticate “stabilesc sanctiuni distincte pentru transportul intern si international, precum si pentru transportatorii români si cei străini”, iar pe de altă parte, că la adoptarea legii “nu trebuia să se stabilească sarcini excesive pentru persoane, fiind suficientă obtinerea licentei de transport”.

Având în vedere dispozitiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se constată că nu poate fi primită o atare sustinere, deoarece modificarea si completarea textelor de lege intră în competenta legiuitorului, iar nu a Curtii Constitutionale.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 38, 40 si 44 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 74/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Unitrans” - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 5.171/221/2009 al Judecătoriei Deva.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 septembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 


CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 1.078

din 16 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Marieta Safta - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, exceptie invocată de Societatea Comercială “Verona Corn” - S.R.L. din Călărasi în Dosarul nr. 6.406/202/2009 al Judecătoriei Călărasi.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în dosarele nr. 339 D/2010, nr. 340D/2010 si nr. 341D/2010, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, invocată de acelasi autor în dosarele nr. 6.400/202/2009, nr. 6.468/202/2009 si nr. 6.482/202/2009 ale Judecătoriei Călărasi.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 338 D/2010, nr. 339 D/2010, nr. 340 D/2010 si nr. 341 D/2010, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite conditiile conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 339 D/2010, nr. 340 D/2010 si nr. 341 D/2010 la Dosarul nr. 338 D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierile din 7 ianuarie 2010 si 11 ianuarie 2010, pronuntate în dosarele nr. 6.406/202/2009, nr. 6.400/202/2009, nr. 6.468/202/2009 si nr. 6.482/202/2009, Judecătoria Călărasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, exceptie invocată de Societatea Comercială “Verona Corn” - S.R.L. din Călărasi.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 este neconstitutional, deoarece “creează o situatie defavorabilă pentru cetătenii care nu pot recuza executorul judecătoresc si în cazul în care acesta nu îsi execută atributiile cu bună-credintă si impartial, desi îndeplineste un serviciu de interes public”. Se încalcă si libertatea economică, deoarece se exclude “dreptul

părtilor dosarului de executare să formuleze cerere de recuzare împotriva executorului judecătoresc care îngrădeste accesul liber al persoanei la o activitate economică, prin aceea că dă curs cererii creditorului de a pune sechestru asupra bunurilor mobile - autovehicule cu care debitorul realizează activitatea sa economică, înainte ca părtile dosarului de executare să fi stabilit, de comun acord sau prin expertiză tehnică, starea tehnică a bunurilor ce formează obiectul predării silite”. Se conchide că, “în prezent, dată fiind reglementarea prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 182/2000 a motivelor pentru care pot fi recuzati executorii judecătoresti, încălcarea liberului acces la o activitate economică, prin actele si/sau faptele executorului judecătoresc, nu pot fi stopate prin recuzarea unui executor judecătoresc care procedează în această manieră, desi, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, executorii judecătoresti sunt învestiti să îndeplinească un serviciu de interes public si nu un serviciu în favoarea uneia din părtile dosarului de executare”.

Judecătoria Călărasi apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că “enumerarea limitativă a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare prevăzute de Codul de procedură civilă, cu exceptia unor situatii ce sunt specifice activitătii judecătorilor”.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, având următorul cuprins:

- Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000: “(1) Executorii judecătoresti pot fi recuzati în cazul în care se află în una dintre situatiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 si 9 din Codul de procedură civilă.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, se invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii, precum si cele ale art. 45 privind libertatea economică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii acelorasi dispozitii legale, în raport cu critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 768 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 28 iulie 2009, Decizia nr. 175 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 3 aprilie 2008, Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005,

Curtea a respins, pentru considerentele acolo retinute, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 188/2000. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia pronuntată anterior de Curte si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, exceptie invocată de Societatea Comercială “Verona Corn” - S.R.L. din Călărasi în dosarele nr. 6.406/202/2009, nr. 6.400/202/2009, nr. 6.468/202/2009 si nr. 6.482/202/2009 ale Judecătoriei Călărasi.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 septembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Marieta Safta

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.085

din 21 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - magistrat-asistent-sef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Nicolae Florin Măruntel în Dosarul nr. 668/294/2009 al Judecătoriei Săliste - Sectia generală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 23 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 668/294/2009, Judecătoria Săliste – Sectia generală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Nicolae Florin Măruntel.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece îl “cataloghează direct” pe inculpat că “ar fi săvârsit o infractiune”, ceea ce contravine prezumtiei de nevinovătie.

Judecătoria Săliste consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece din interpretarea dispozitiilor legale criticate nu rezultă că inculpatului i se impută săvârsirea unei infractiuni, fapt care nu poate fi stabilit decât prin hotărâre judecătorească definitivă.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: “Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite conditiile prevăzute în art. 143 si există vreunul dintre următoarele cazuri: [...] f) inculpatul a săvârsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.”

Dispozitiile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 23 alin. (11), care consacră prezumtia de nevinovătie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că din interpretarea dispozitiilor legale criticate nu rezultă că inculpatului i se impută săvârsirea unei infractiuni, fapt care nu poate fi stabilit decât prin hotărâre judecătorească de condamnare rămasă definitivă. De asemenea, folosirea de către legiuitor a termenului “infractiune” are o semnificatie pur tehnică, acesta desemnând încadrarea faptei cu privire la care există probe sau indicii temeinice că a fost săvârsită de inculpat, într-un anumit text de lege, care prevede fapta ca infractiune si o sanctionează cu o pedeapsă de o anumită gravitate. Asa fiind, contrar sustinerilor autorului exceptiei, dispozitiile legale examinate nu contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din Constitutie, referitoare la prezumtia de nevinovătie.

În acelasi sens Curtea s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 76 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 22 februarie 2005, prin Decizia nr. 245 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 30 martie 2006, si prin Decizia nr. 1.142 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2008. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia adoptată si argumentele ce au stat la baza acestor decizii se mentin si în cauza de fată.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Nicolae Florin Măruntel în Dosarul nr. 668/294/2009 al Judecătoriei Săliste - Sectia generală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 septembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Marieta Safta

 

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Având în vedere nevoia stringentă de redresare economică în conditiile actualei crize economice mondiale, resimtite în mod drastic si la nivelul economiei nationale,

tinându-se cont de faptul că redresarea economiei nationale se poate realiza, printre altele, si prin implementarea unor proiecte de reorganizare a societătilor comerciale, precum fuziunea sau divizarea, care să fie de natură a eficientiza activitatea acestora si a sprijini realizarea obiectivelor de dezvoltare economică si sustenabilitate functională,

având în vedere că procesele de reorganizare corporativă, precum fuziunea sau divizarea, presupun parcurgerea unor etape specifice, conform prevederilor în vigoare ale Legii nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, care reclamă respectarea unui calendar de timp apreciabil,

având în vedere că, actualmente, durata operatiunilor de reorganizare a societătilor comerciale prin fuziune internă si transfrontalieră sau divizare este considerabilă, întârzierile fiind generate, în special, de efectul suspensiv de drept al opozitiei,

dat fiind că o procedură prelungită în timp limitează interesul investitorilor de a face uz de aceste mecanisme importante de reorganizare a societătilor comerciale, care în foarte multe cazuri pot revitaliza nu numai societătile implicate în fuziune sau divizare, ci un întreg circuit comercial în care acestea sunt angrenate,

luând în considerare gradul ridicat de încărcare a instantelor judecătoresti, ce determină solutionarea litigiilor aflate pe rolul acestora, inclusiv a opozitiilor introduse în cadrul proceselor de fuziune sau divizare, într-un interval de timp mult prea mare fată de cel optim, care ar fi consonant cu principiul judecării cu celeritate a proceselor comerciale,

având în vedere strategia actuală a Guvernului României de a initia măsuri legislative pentru accelerarea solutionării proceselor,

pentru salvgardarea deciziilor economice de reorganizare luate la nivelul societătilor comerciale, cu respectarea în acelasi timp a dreptului la o protectie adecvată a intereselor creditorilor societătilor comerciale supuse proceselor de fuziune sau divizare,


în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public general si constituie situatii extraordinare, cu impact asupra economiei nationale, a căror reglementare nu poate fi amânată,

date fiind consecintele negative ale neadoptării în regim de urgentă a actului normativ, generate în primul rând de inexistenta unui mecanism eficient, rapid, care să sprijine în mod real reorganizarea societătilor comerciale în conditiile actuale, în care de promptitudinea solutiilor aplicate depinde viabilitatea unui operator economic,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

 

Art. I. - Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Articolul 185 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 185. - (1) În conditiile prevăzute de Legea contabilitătii nr. 82/1991, republicată, consiliul de administratie, respectiv directoratul, este obligat să depună la unitătile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice, în format hârtie si în format electronic sau numai în formă electronică, având atasată o semnătură electronică extinsă, situatiile financiare anuale, raportul lor, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari, după caz.

(2) Consiliul de administratie, respectiv directoratul societătii-mamă, definită astfel de reglementările contabile aplicabile, este obligat să depună la unitătile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice copii ale situatiilor financiare anuale consolidate, prevederile alin. (1) urmând a fi aplicate în mod corespunzător.

(3) În vederea efectuării publicitătii legale, Ministerul Finantelor Publice transmite, electronic, la Oficiul National al Registrului Comertului copii de pe următoarele acte, în formă electronică: situatiile financiare anuale si, după caz, situatiile financiare anuale consolidate, raportul si, după caz, raportul consolidat al consiliului de administratie, respectiv al directoratului, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari, precum si indicatorii economico-financiari necesari efectuării publicitătii legale. Publicitatea legală se realizează prin mentionarea în registrul comertului a depunerii situatiilor financiare anuale, însotite de raportul consiliului de administratie, respectiv al directoratului, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari, precum si prin publicarea indicatorilor economico-financiari extrasi din acestea.

(4) Societătile comerciale care au o cifră anuală de afaceri de peste 10 milioane lei au obligatia de a publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, un anunt prin care se confirmă depunerea actelor prevăzute la alin. (1).

(5) Pentru societătile comerciale a căror cifră anuală de afaceri nu depăseste 10 milioane lei, anuntul prevăzut la alin. (4) va fi publicat, pentru acces gratuit, pe pagina de internet a Oficiului National al Registrului Comertului.

(6) Ministerul Finantelor Publice si Oficiul National al Registrului Comertului vor încheia un protocol de colaborare, în vederea transmiterii, în format electronic, a copiilor si informatiilor prevăzute la alin. (3) si (5).”

2. La articolul 2411, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

“(3) Dacă un creditor nu a obtinut realizarea creantei sale de la societatea căreia îi este repartizată creanta prin divizare, toate societătile participante la divizare răspund pentru obligatia în cauză, până la concurenta valorii activelor nete care le-au fost repartizate prin divizare, cu exceptia societătii căreia i-a fost repartizată obligatia respectivă, care răspunde nelimitat.”

3. La articolul 242, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

“(3) Oficiul National al Registrului Comertului va transmite Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, în 3 zile de la

depunerea proiectului de fuziune/divizare, un anunt cu privire la depunerea proiectului. Conditiile de colaborare între cele două institutii pentru punerea în aplicare a prevederilor acestui alineat vor fi stabilite prin protocol.”

4. Articolul 243 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 243. - (1) Creditorii societătilor care iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o protectie adecvată a intereselor lor. Orice astfel de creditor care detine o creantă certă, lichidă si anterioară datei publicării proiectului de fuziune sau de divizare, nescadentă la data publicării si care urmăreste împiedicarea producerii unui prejudiciu prin fuziune/divizare, poate face opozitie în vederea garantării satisfacerii creantei sale, în conditiile prezentului articol.

(2) Opozitia se face în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Ea se depune la oficiul registrului comertului, care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va mentiona în registru si o va înainta instantei judecătoresti competente. Hotărârea pronuntată asupra opozitiei este supusă numai recursului.

(3) Formularea unei opozitii în temeiul alin. (1) nu are ca efect suspendarea executării fuziunii sau divizării si nu împiedică realizarea fuziunii sau divizării.

(4) În cazul în care, din examinarea situatiei financiare si operational-comerciale a societătii debitoare/societătii succesoare în drepturile si obligatiile societătii debitoare, rezultă că nu este necesară acordarea de garantii adecvate ori, după caz, de noi garantii sau societatea debitoare ori, după caz, societatea succesoare în drepturile si obligatiile societătii debitoare a făcut dovada plătii datoriilor sau părtile au încheiat un acord pentru plata datoriilor ori există deja garantii sau privilegii adecvate pentru satisfacerea creantei, instanta respinge opozitia. De asemenea, instanta respinge opozitia si în cazul în care este refuzată de către creditor constituirea, în termenul stabilit de instantă prin încheiere, a garantiilor oferite potrivit alin. (5).

(5) Dacă societatea debitoare sau, după caz, societatea succesoare în drepturile si obligatiile societătii debitoare a făcut în cursul procesului o ofertă pentru constituirea unor garantii sau privilegii apreciate de instantă ca fiind necesare si adecvate pentru satisfacerea creantei creditorului, instanta va pronunta o încheiere prin care va acorda părtilor un termen pentru constituirea acelor garantii. Încheierea pronuntată de instantă este supusă recursului odată cu fondul.

(6) Dacă societatea debitoare sau, după caz, societatea succesoare în drepturile si obligatiile societătii debitoare nu oferă garantii ori privilegii adecvate pentru satisfacerea creantei sau, chiar dacă oferă garantii ori privilegii, nu le constituie, din cauze ce îi sunt imputabile, în termenul stabilit de instantă prin încheiere, potrivit alin. (5), instanta admite opozitia si obligă societatea debitoare sau, după caz, societatea succesoare în drepturile si obligatiile societătii debitoare la plata creantei de îndată ori într-un anumit termen stabilit în functie de valoarea creantei si de pasivul societătii debitoare sau, după caz, al societătii succesoare în drepturile si obligatiile societătii debitoare. Hotărârea de admitere a opozitiei este executorie.


(7) Opozitia formulată în temeiul prezentului articol se judecă de urgentă si cu precădere.

(8) Creditorii societătilor participante la divizare sau fuziune care îndeplinesc conditiile pentru a face opozitie potrivit alin. (1) pot formula o cerere de opozitie în temeiul art. 61 alin. (1) împotriva hotărârii organului statutar al societătii privitoare la modificările actului constitutiv numai dacă acestea privesc alte modificări decât cele care decurg din sau în legătură cu procesul de divizare sau fuziune.

(9) Dispozitiile prezentului articol nu se aplică creantelor de natura drepturilor salariale derivând din contractele individuale de muncă sau contractele colective de muncă aplicabile, care îndeplinesc conditiile prevăzute la alin. (1), a căror protectie se realizează potrivit dispozitiilor Legii nr. 67/2006 privind protectia drepturilor salariatilor în cazul transferului întreprinderii, al unitătii sau al unor părti ale acestora, precum si potrivit altor legi aplicabile.”

5. La articolul 246, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 246. - (1) În cel mult 3 luni de la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, conform prevederilor art. 242 alin. (2), adunarea generală a fiecărei societăti participante va hotărî asupra fuziunii sau divizării, cu respectarea conditiilor privind convocarea ei.”

6. Articolul 2519 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 2519. - Creditorii societătilor comerciale - persoane juridice române sau societăti europene cu sediul în România - care iau parte la fuziune au dreptul la o protectie adecvată a intereselor lor. Orice astfel de creditor, care detine o creantă certă, lichidă si anterioară datei publicării proiectului de fuziune, nescadentă la data publicării proiectului, si care nu detine deja garantii sau privilegii adecvate pentru satisfacerea creantei sale, poate face opozitie, cu respectarea conditiilor de procedură si de fond si cu efectele prevăzute la art. 243.”

7. La articolul 25111, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 25111. - (1) În cel mult 3 luni de la data publicării proiectului comun de fuziune în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, conform dispozitiilor art. 2516 alin. (2), adunarea generală a fiecăreia dintre societăti hotărăste asupra proiectului comun de fuziune, în conditiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv si cu respectarea conditiilor privind convocarea ei.”

Art. II. - Prevederile art. I pct. 2-6 se aplică doar operatiunilor de fuziune si divizare pentru care proiectul de fuziune, respectiv proiectul de divizare va fi publicat după data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.

Art. III. - De la data de 1 ianuarie 2011, situatiile financiare anuale si documentele anexate acestora, prevăzute la art. 185 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, modificată si completată potrivit prezentei ordonante de urgentă, se depun numai la unitătile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

p. Ministrul justitiei,

Alina Mihaela Bica,

secretar de stat

Ministrul economiei, comertului si mediului

de afaceri,

Ion Ariton

Seful Departamentului pentru Afaceri Europene,

Bogdan Mănoiu

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 29 septembrie 2010.

Nr. 90.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind transferul fără plată al unui obiectiv de investitii din patrimoniul Ministerului Finantelor Publice -Agentia Natională de Administrare Fiscală -Autoritatea Natională a Vămilor în proprietatea privată a judetului Cluj

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 11 lit. m) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă transferul fără plată al obiectivului de investitii având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre din patrimoniul Ministerului Finantelor Publice - Agentia Natională de Administrare Fiscală - Autoritatea Natională a Vămilor în proprietatea privată a judetului Cluj.


Art. 2. - Consiliul Judetean Cluj preia obiectivul de investitii prevăzut la art. 1 cu toate drepturile si obligatiile aferente acestuia.

Art. 3. - Predarea-preluarea obiectivului de investitii prevăzut la art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Constantin-Traian Igas

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 29 septembrie 2010.

Nr. 992.

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale obiectivului de investitii “Sediul Directiei Regionale Vamale Cluj”, situat în municipiul Cluj-Napoca, str. Calea Dorobantilor f.nr., care se transferă din patrimoniul Ministerului Finantelor Publice -Agentia Natională de Administrare Fiscală - Autoritatea Natională a Vămilor în proprietatea privată a judetului Cluj

 

Denumirea

Descrierea tehnică

Datele de identificare (vecinătăti)

Adresa

Anul dobândirii/ dării în folosintă

Obiectiv de investitii

Clădire:

Suprafata construită = 672 m2

Suprafata desfăsurată = 3.596 m2

N - drumul de acces (Str. Dorobantilor) S - limita de trecere de la terasa inferioară la terasa superioară a râului Somes E - Biserica Ortodoxă V - biblioteca judeteană

Str. Calea Dorobantilor f.nr.,

municipiul Cluj-Napoca,

judetul Cluj

2004

 

Valoarea totală decontată a obiectivului de investitii la data de 31 iulie 2010 este de 12.956.645,6 lei.

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind modificarea pct. 5 din anexa la Decizia primului-ministru nr. 21/2008 pentru numirea Comisiei de coordonare prevăzute la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 346/2007 privind măsuri pentru asigurarea sigurantei în aprovizionarea cu gaze naturale

 

Având în vedere propunerea formulată de ministrul economiei, comertului si mediului de afaceri prin Adresa nr. 2.567 din 25 septembrie 2010,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Punctul 5 din anexa la Decizia primului-ministru nr. 21/2008 pentru numirea Comisiei de coordonare prevăzute la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 346/2007 privind măsuri pentru asigurarea sigurantei în aprovizionarea cu gaze naturale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 22 ianuarie 2008, cu modificările ulterioare, se modifică si va avea următorul cuprins:

“5. Florin Cosma, director general, Societatea Natională de Transport Gaze Naturale «Transgaz» - S.A.”

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

 

Bucuresti, 4 octombrie 2010.

Nr. 233.


 

GUVERNUL ROMÂNIEI PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind prelungirea perioadei de exercitare, cu caracter temporar, prin detasare, de către doamna Kaitor Mihaela-Ioana, a functiei publice de secretar general adjunct al Ministerului Culturii si Patrimoniului National

 

Având în vedere solicitarea Ministerului Culturii si Patrimoniului National nr. 4.259/2010, precum si acordul doamnei Kaitor Mihaela-Ioana,

în temeiul prevederilor art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si al art. IV alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 90/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul administratiei publice, aprobată prin Legea nr. 18/2010,

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data de 1 octombrie 2010, se prelungeste pentru o perioadă de 3 luni exercitarea, cu caracter temporar, prin detasare, de către doamna Kaitor Mihaela-Ioana, a functiei publice, din categoria înaltilor functionari publici, de secretar general adjunct al Ministerului Culturii si Patrimoniului National.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

 

Bucuresti, 4 octombrie 2010.

Nr. 234.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI SI PROTECTIEI SOCIALE

 

ORDIN

pentru aplicarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.768/2005 privind preluarea din carnetele de muncă a datelor referitoare la perioadele de stagiu de cotizare realizat în sistemul public de pensii anterior datei de 1 aprilie 2001

 

În temeiul prevederilor art. 11 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.768/2005 privind preluarea din carnetele de muncă a datelor referitoare la perioadele de stagiu de cotizare realizat în sistemul public de pensii anterior datei de 1 aprilie 2001, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 11/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul muncii, familiei si protectiei sociale emite următorul ordin:

Art. 1. - Personalul din cadrul compartimentelor juridice si/sau economice de la nivelul caselor judetene de pensii, respectiv de la nivelul Casei de Pensii a Municipiului Bucuresti este împuternicit să constate contraventiile si să aplice amenzile prevăzute la art. 11 din Hotărârea Guvernului nr. 1.768/2005 privind preluarea din carnetele de muncă a datelor referitoare la perioadele de stagiu de cotizare realizat în sistemul public de pensii anterior datei de 1 aprilie 2001, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 2. - Personalul din cadrul compartimentelor prevăzute la art.1 nominalizat prin decizie de către directorii executivi ai caselor judetene de pensii, respectiv de la nivelul Casei de Pensii a Municipiului Bucuresti, va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale,

Ioan Nelu Botis

 

Bucuresti, 1 octombrie 2010.

Nr. 1.377.

MINISTERUL MEDIULUI SI PĂDURILOR

Nr. 1.492 din 17 septembrie 2010

MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTĂRII RURALE

Nr. 212 din 24 septembrie 2010

ORDIN

privind modificarea Ordinului ministrului apelor si protectiei mediului si al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 452/105.951/2001 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei si a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de actiune pentru protectia apelor împotriva poluării cu nitrati proveniti din surse agricole

 

În temeiul art. 15 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.635/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Mediului si Pădurilor, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 7 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea si functionarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, precum si a unor structuri aflate în subordinea acestuia,

ministrul mediului si pădurilor si ministrul agriculturii si dezvoltării rurale emit prezentul ordin.

Art. I. - În tot cuprinsul Ordinului ministrului apelor si protectiei mediului si al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 452/105.951/2001 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei si a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de actiune pentru protectia apelor împotriva poluării cu nitrati proveniti din surse agricole, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 6 iunie 2001, sintagma “secretarul de stat pentru ape” se modifică si se înlocuieste cu sintagma “directorul general al Autoritătii pentru Inundatii si Managementul Apelor”.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul mediului si pădurilor,

Marin Anton,

secretar de stat

Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale,

Valeriu Tabără

 

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

 

ORDIN

privind intrarea în vigoare a unor tratate internationale

 

În temeiul art. 25 alin. (9) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

constatând că părtile au îndeplinit procedurile legale necesare pentru intrarea în vigoare a tratatelor internationale enumerate mai jos,

ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.

Art. 1. - La data de 24 iunie 2010 a intrat în vigoare Memorandumul de întelegere dintre Ministerul Transporturilor si Infrastructurii din România si Ministerul Transporturilor, Tehnologiilor Informationale si Comunicatiilor din Republica Bulgaria cu privire la cooperarea în domeniul furnizării serviciilor de navigatie aeriană si pentru înfiintarea unui bloc functional de spatiu aerian, care să cuprindă spatiul aerian national al României, spatiul aerian national al Republicii Bulgaria si spatiul aerian aflat sub incidenta obligatiilor juridice internationale asumate de către România si Republica Bulgaria, semnat la Sofia la 26 februarie 2010, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 496/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 17 iunie 2010.

Art. 2. - La data de 1 iulie 2010 a intrat în vigoare Protocolul, semnat la Beirut la 15 aprilie 2009, pentru amendarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Libaneze privind promovarea si protejarea reciprocă a investitiilor si a protocolului-anexă semnate la Bucuresti la 18 octombrie 1994, ratificat prin Legea nr. 105/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 8 iunie 2010.

Art. 3. - La data de 20 iulie 2010 a intrat în vigoare întelegerea de modificare a Acordului dintre Guvernul Republicii Socialiste România si Guvernul Republicii Populare Chineze cu privire la scutirea reciprocă de vize si taxe de vize, semnat la Beijing la 25 aprilie 1981, încheiată prin schimb de note verbale, semnate la Bucuresti la 6 mai 2010, respectiv 20 iulie 2010.

Art. 4. - La data de 21 iulie 2010 a intrat în vigoare Memorandumul de întelegere dintre Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri din România si Ministerul Industriei si Energiei din Republica Azerbaidjan privind cooperarea în domeniul energetic, semnat la Baku la 2 februarie 2010, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 443/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 18 mai 2010.

Art. 5. - La data de 26 iulie 2010 a intrat în vigoare Memorandumul de întelegere privind promovarea schimburilor si colaborării în domeniul IMM dintre Ministerul întreprinderilor Mici si Mijlocii, Comertului si Mediului de Afaceri din România si Ministerul Comertului din Republica Populară Chineză, semnat la Bucuresti la 20 octombrie 2009, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 297/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 15 aprilie 2010.

Art. 6. - La data de 1 august 2010 a intrat în vigoare Acordul dintre Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Ungară, România si Republica Turcia privind Proiectul Nabucco, semnat la Ankara la 13 iulie 2009, ratificat prin Legea nr. 57/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 31 martie 2010.

Art. 7. - La data de 14 august 2010 a intrat în vigoare Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Turcia privind cooperarea în domeniul prevenirii, limitării si înlăturării efectelor dezastrelor, semnat la Bucuresti la 25 octombrie 2007, ratificat prin Legea nr. 21/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009.

Art. 8. - La data de 17 august 2010 a intrat în vigoare Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Letonia privind protectia reciprocă a informatiilor clasificate, semnat la Bucuresti la 11 iunie 2009, ratificat prin Legea nr. 103/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 8 iunie 2010.

Art. 9. - La data de 23 august 2010 a intrat în vigoare Acordul de cooperare dintre Ministerul Justitiei al României si Ministerul Justitiei al Republicii Moldova, semnat la Bucuresti la 20 mai 2010, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 818/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 17 august 2010.

Art. 10. - La data de 1 octombrie 2010 va intra în vigoare Protocolul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Moldova, semnat la Bucuresti la 25 martie 2010, pentru aplicarea Acordului dintre Comunitatea Europeană si Republica Moldova privind readmisia persoanelor aflate în situatie de sedere ilegală, semnat Bruxelles la 10 octombrie 2007, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 586/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 21 iulie 2010.

Art. 11. - La data de 1 ianuarie 2011 va intra în vigoare Conventia privind competenta, legea aplicabilă, recunoasterea, executarea si cooperarea cu privire la răspunderea părintească si măsurile privind protectia copiilor, adoptată la Haga la 19 octombrie 1996, ratificată prin Legea nr. 361/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 28 decembrie 2007.

 

Ministrul afacerilor externe,

Teodor Baconschi

 

Bucuresti, 27 septembrie 2010.

Nr. 1.714.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.