MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 336/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 336         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 20 mai 2010

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 429 din 15 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

Decizia nr. 431 din 15 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

Decizia nr. 463 din 20 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 477 din 20 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 si art. 35 alin. 2 teza finală din Codul familiei

 

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

373. - Hotărâre privind modificarea anexei nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

405. - Hotărâre pentru aprobarea Aranjamentului administrativ, semnat la Bucuresti la 21 ianuarie 2010, pentru aplicarea Acordului dintre România si Republica Coreea în domeniul securitătii sociale, semnat la Seul la 11 septembrie 2008

 

Aranjament administrativ pentru aplicarea Acordului dintre România si Republica Coreea în domeniul securitătii sociale

 

406. - Hotărâre pentru aprobarea Protocolului dintre Inspectoratul General al Politiei de Frontieră din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor din România si Administratia Serviciului Frontierei de Stat a Ucrainei privind regulile de navigatie pe apele de frontieră pentru mijloacele de navigatie apartinând autoritătilor de frontieră ale României si Ucrainei, precum si modul de cooperare pe timpul executării pazei si supravegherii frontierei de stat româno-ucrainene, semnat la lalta la 22 octombrie 2009

 

Protocol între Inspectoratul General al Politiei de Frontieră din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor din România si Administratia Serviciului Frontierei de Stat a Ucrainei privind regulile de navigatie pe apele de frontieră pentru mijloacele de navigatie apartinând autoritătilor de frontieră ale României si Ucrainei, precum si modul de cooperare pe timpul executării pazei si supravegherii frontierei de stat româno-ucrainene


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 429

din 15 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 dic al contraventiilor privind regimul juridic al contraventiilor

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Ion Marc în Dosarul nr. 1.345./299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal este prezent autorul exceptiei, lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul autorului exceptiei de neconstitutionalitate, care solicită admiterea exceptiei, expunând motivele de neconstitutionalitate invocate în cauză.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, referindu-se la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

În replică, autorul exceptiei subliniază că agentii politiei rutiere nu probează faptele constatate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 12 mai 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.345/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Ion Marc în cadrul unei plângeri contraventionale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 este neconstitutională, deoarece reglementează în domeniul legii organice si răstoarnă sarcina probei, conducând la anihilarea prezumtiei de nevinovătie. În acest sens, precizează că materia contraventională apartine domeniului contenciosului administrativ, care, potrivit art. 73 alin. (3) lit. k) din Constitutie, este rezervat exclusiv legilor organice, neputând fi legiferat prin ordonantă simplă. De asemenea, autorul exceptiei sustine că ordonanta criticată anihilează prezumtia de nevinovătie si răstoarnă sarcina probei, întrucât „instituie obligatia presupusului contravenient de a-si proba nevinovătia”, ceea ce contravine prevederilor art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti nu si-a exprimat punctul de vedere asupra exceptiei invocate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, sustinerile autorului exceptiei, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit.d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.

În opinia autorului exceptiei, actul normativ criticat contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 23 alin. (11) care consacră prezumtia de nevinovătie, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 73 alin. (3) lit. k) potrivit cărora prin lege organică se reglementează în domeniul contenciosului administrativ, ale art. 115 alin. (1) care stabilesc că ordonantele nu pot fi emise în domeniul legilor organice, precum si prevederilor art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la prezumtia de nevinovătie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că asupra constitutionalitătii Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, criticată în raport de aceleasi dispozitii din Legea fundamentală si cu argumente similare, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat în jurisprudenta sa. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 787 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2008, nr. 349 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 6 noiembrie 2003, nr. 380 din 14 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 7 noiembrie 2003, si nr. 270 din 22 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 10 august 2004, a căror solutie de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, precum si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art.146 lit.d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Ion Marc în Dosarul nr. 1.345./299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 aprilie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 431

din 15 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

            Marieta Safta - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie invocată de Sorin Crăciun si Societatea Comercială „Mirsor Trans” - S.R.L. în Dosarul nr. 11.060/231/2008 al Judecătoriei Focsani.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, referindu-se la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 7 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 11.060/231/2008, Judecătoria Focsani a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie invocată de Sorin Crăciun si Societatea Comercială „Mirsor Trans” -S.R.L.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât se abat de la principiul legislatiei contenciosului administrativ, care prevăd posibilitatea alegerii competentei de către persoana contestatoare. Se creează astfel o discriminare care constă în faptul că, în timp ce oricare alt reclamant din contencios administrativ - mai putin petentul dintr-o plângere contraventională - are de ales si are posibilitatea să se adreseze instantei din resedinta judetului unde îsi are domiciliul, petentul din plângerea contraventională nu are acest drept, fiindu-i îngrădit de dispozitiile art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001. Totodată, se creează si o veritabilă piedică în exercitarea liberului acces la justitie prin cresterea costurilor cu deplasarea.

Judecătoria Focsani apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, având următorul cuprins: „Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscriptie a fost săvârsită contraventia.”

Autorii exceptiei consideră că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi si art. 21 alin. (1) privind liberul acces la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispozitiile criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate în raport cu prevederile Legii fundamentale invocate în prezenta cauză, si fată de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 813 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, Curtea, respingând exceptia, a constatat că „textul de lege criticat nu îngrădeste dreptul părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci instituie norme de procedură privind solutionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, si anume instanta competentă să solutioneze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă optiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicată, privind competenta si procedura în fata instantelor judecătoresti. Prin reglementarea criticată legiuitorul nu a înteles să limiteze controlul judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în conditii optime, a acestor drepturi constitutionale”.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.128 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2007, si prin Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, Curtea Constitutională a statuat că art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor „reprezintă o aplicare a principiului specialia generalibus derogant, în sensul competentei atribuite de art. 126 alin. (2) din Constitutie legiuitorului, care poate institui, pentru situatii deosebite, reguli speciale în ceea ce priveste stabilirea competentei instantelor de judecată si a procedurii de judecată”. Or, în cauza de fată este criticată o ordonantă a Guvernului ce reglementează regimul juridic al contraventiilor, procedura aplicabilă fiind una specială, derogatorie de la normele dreptului comun, si nu procedura contenciosului administrativ.

Solutia adoptată si considerentele deciziilor citate sunt valabile si în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art.146 lit.d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie invocată de Sorin Crăciun si Societatea Comercială „MirsorTrans” - S.R.L. În Dosarul nr. 11.060/231/2008 al Judecătoriei Focsani.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 aprilie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Marieta Safta

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 463

din 20 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent-sef

            Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „GFS Investments România” - S.R.L. în Dosarul nr. 13.962/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal se prezintă partea Reemtsma Cigarettenfabriken GMBH, prin avocat Bogdan Vetrici-Soimu, membru al Baroului Bucuresti, care depune împuternicire avocatială la dosar, precum si note scrise prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. Se constată lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că nu există motive pentru ca instanta de contencios constitutional să reconsidere jurisprudenta în materie a Curtii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 iunie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 13.962/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „GFS Investments România” - S.R.L. într-o cauză civilă având ca obiect o contestatie la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile criticate încalcă în mod vădit dreptul de proprietate, aducând acestui drept o limitare excesivă, nelegală, care nu poate concilia interesul particular cu interesul general. Totodată, arată că prevederile art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt contrare dispozitiilor constitutionale invocate, de vreme ce debitorul este supus unei proceduri de executare silită fără a avea cunostintă de aceasta si, în consecintă, fără a putea să o conteste, înainte de a-si produce efectele.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri rapide pentru recuperarea creditului, prevederile criticate având ca finalitate asigurarea celeritătii executării prestatiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. Totodată, conform art. 399 din Codul de procedură civilă, împotriva oricărui act de executare se poate face contestatie de către cei interesati sau vătămati prin executare, debitorul beneficiind de toate garantiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instantei măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având următorul continut: „Poprirea se înfiintează fără somatie, prin adresă însotită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înstiintându-se totodată si debitorul despre măsura luată.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetătenilor, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (1) si (2) referitoare la garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate, ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justitiei.

Totodată, autorul invocă atât dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, cât si dispozitiile art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind protectia proprietătii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale.

Astfel, prin Decizia nr. 1.498 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 24 decembrie 2009, Decizia nr. 1.448 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 17 decembrie 2009, Decizia nr. 1.272 din 8 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 9 decembrie 2009, si Decizia nr. 336 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 octombrie 2004, Curtea a retinut că poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple si rapide în vederea recuperării creditului, dispozitiile criticate având ca finalitate tocmai asigurarea celeritătii executării prestatiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor ratiuni si pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligatiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înfiintarea popririi, fără obligatia somării prealabile a debitorului, însă în conditiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunostintă despre înfiintarea popririi, textul de lege criticat nu lezează în niciun fel accesul liber la justitie sau dreptul persoanei la apărare si la un proces echitabil. Astfel, în temeiul art. 399 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestatie de către cei interesati sau vătămati prin executare, debitorul beneficiază de toate garantiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instantei măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii. Pentru aceleasi considerente, prevederile criticate sunt conforme dispozitiilor constitutionale si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la protectia proprietătii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenta Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „GFS Investments România” - S.R.L. în Dosarul nr. 13.962/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 aprilie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Toma

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 477

din 20 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 si art. 35 alin. 2 teza finală din Codul familiei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

            Cristina Toma - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 si art. 35 din Codul familiei, exceptie ridicată de Ioan Stefan Octavian Crisan si Rozalia Crisan în Dosarul nr. 1.068/187/2008 al Judecătoriei Beius.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.068/187/2008, Judecătoria Beius a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 si art. 35 din Codul familiei.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de loan Stefan Octavian Crisan si Rozalia Crisan într-o cauză civilă ce are ca obiect o actiune în constatare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prin instituirea prezumtiei comunitătii de bunuri, pe de o parte, si a indisponibilitătii, pe de altă parte, sunt încălcate grav garantiile conferite proprietătii private, cu atât mai mult cu cât egalitatea sotilor la care face trimitere art. 48 alin. (1) din Constitutie nu vizează raporturile patrimoniale, ci relatiile sociale de egalitate a bărbatului cu femeia.

Judecătoria Beius consideră că exceptia de neconsti­tutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textele de lege criticate nu încalcă dreptul de proprietate al niciunui sot.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, prevederile de lege criticate nefiind de natură să încalce dispozitiile constitutionale invocate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile criticate sunt constitutionale. Invocă, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Prin încheierea de sesizare, instanta de judecată a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 si art. 35 din Codul familiei. În realitate, astfel cum rezultă din notele scrise depuse la dosar, autorii exceptiei critică doar prevederile art. 30 si art. 35 alin. 2 teza finală din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul continut:

- Art.30: „Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale sotilor.

Orice conventie contrară este nulă.

Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.”;

- Art.35 alin. 2 teza finală: „Cu toate acestea, niciunul dintre soti nu poate înstrăina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimtământul expres al celuilalt sot.”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (2) privind garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate privată.

I. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 184 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 1 aprilie 2008, aceasta a retinut că legiuitorul român a instituit, prin dispozitiile art. 30 din Codul familiei, regimul comunitătii de bunuri a sotilor, ca o consecintă firească a relatiilor personale izvorâte din căsătorie si ca o măsură legală de ocrotire a intereselor patrimoniale comune ale sotilor. Totodată, potrivit dispozitiilor alin. 3 al art. 30 din Codul familiei, se instituie prezumtia relativă de comunitate a bunurilor sotilor, prezumtie ce poate fi răsturnată de către partea care pretinde că este bun propriu. De asemenea, Curtea a constatat că bunurile comune pot fi împărtite atât în timpul căsătoriei, la cererea oricăruia dintre soti, prin hotărâre judecătorească, cât si la desfacerea căsătoriei prin divort, cazuri în care instanta de judecată va stabili întinderea drepturilor fiecăruia dintre soti privind bunurile comune, tinând seama de contributia fiecărui sot prin munca sa ori prin mijloacele sale la dobândirea si conservarea bunurilor comune.

Referitor la critica de neconstitutionalitate privind încălcarea dispozitiilor art. 44 din Constitutie, Curtea a apreciat că dreptul de proprietate este garantat, iar continutul si limitele acestui drept sunt stabilite de legiuitor.

Având în vedere toate aceste argumente, Curtea a constatat că dispozitiile criticate din Codul familiei nu contravin prevederilor referitoare la proprietatea privată din Constitutie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

II. Cu privire la prevederile art. 35 alin. 2 teza finală din Codul familiei, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 1.215 din 11 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, retinând că alin. 2 teza întâi a art. 35 din Codul familiei reglementează prezumtia de mandat tacit între soti, iar teza a doua a acestui alineat stabileste limitele acestuia în cazul actelor de dispozitie cu privire la bunuri imobile.

Curtea a observat că instituirea prezumtiei reglementate în teza întâi a textului de lege criticat are drept scop efectuarea cu mai multă usurintă a operatiunilor juridice de către soti în raporturile cu tertii de bună-credintă. Totusi, art. 35 alin. 2, în teza a doua, prevede expres o limitare a prezumtiei de mandat tacit în privinta terenurilor sau a constructiilor care, dacă fac parte din categoria bunurilor comune, nu vor putea fi înstrăinate sau grevate de niciunul dintre soti fără consimtământul celuilalt.

Curtea a retinut că ratiunea instituirii unei asemenea limitări legale se justifică prin importanta actelor juridice având un asemenea obiect, ce pot produce efecte însemnate privind comunitatea bunurilor. De aceea, valabilitatea unor astfel de acte juridice este conditionată de existenta consimtământului expres al ambilor soti.

Având în vedere toate acestea, Curtea a constatat că prevederile criticate dau expresie competentei constitutionale a legiuitorului de a stabili continutul si limitele dreptului de proprietate si nu sunt de natură să contravină dispozitiilor referitoare la proprietatea privată din Constitutie. Curtea Constitutională a statuat în mod constant faptul că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic legal pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, instituind limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.

Totodată, Curtea a retinut că reglementarea unor limitări ale mandatului tacit între soti este în acord cu principiul egalitătii între soti, reglementat în alin. 1 al textului de lege criticat, potrivit căruia „sotii administrează si folosesc împreună bunurile comune si dispun tot astfel de ele”.

Solutia si considerentele pronuntate în deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, neexistând temeiuri care să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii, lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 si art. 35 alin. 2 teza finală din Codul familiei, exceptie ridicată de Ioan Stefan Octavian Crisan si Rozalia Crisan în Dosarul nr. 1.068/187/2008 al Judecătoriei Beius.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 aprilie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Toma

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind modificarea anexei nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Valoarea de inventar a bunurilor imobile înscrise în domeniul public al statului la pozitiile nr. M.F. 35351 si 104868 se modifică potrivit datelor de identificare cuprinse în anexa nr. 1.

Art. II. - Numărul M.F. 147543 se modifică si se completează conform datelor de identificare prevăzute în anexa nr. 2.

Art. III. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 si 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările si completările ulterioare, se modifică în mod corespunzător.

Art. IV. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul culturii si patrimoniului national,

Kelemen Hunor

Viceprim-ministru,

Marko Bela

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 14 aprilie 2010.

Nr. 373.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilelor a căror valoare de inventar se modifică

 

1. Ordonator principal de credite

4192812

Ministerul Culturii si Patrimoniului National

2. Ordonator tertiar de credite

4266766

Filarmonica „George Enescu”

Nr. M. F.

Cod de clasificare

Denumire

Adresa

Valoarea de inventar (lei)

35351

8.29.06

Clădirea Ateneului Român

Municipiul Bucuresti, sectorul 1, str. Benjamin Franklin nr. 1-3

67.085.291

1. Ordonator principal de credite

4192812

Ministerul Culturii si Patrimoniului National

2. Ordonator tertiar de credite

 

Centrul de Pregătire Profesională în Cultură

Nr. M. F.

Cod de clasificare

Denumire

Adresa

Valoarea de inventar (lei)

104868

8.29.06

Vila nr. 13 - Sinaia

Judetul Prahova, orasul Sinaia, str. Alunis nr. 11

201.200

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale unui bun aflat în proprietatea publică a statului si în administrarea Ministerului Culturii si Patrimoniului National

 

Număr M.F.

Denumire

Descriere tehnică (pe scurt)

Valoarea de inventar (lei)

147543

Colectia „Donatia Vasile Grigore - pictor si colectionar”

Colectie de obiecte de artă: pictură, ceramică, covoare, mobilier, lemn, portelan - faiantă, grafică, stampe, metal, icoane, obiecte de cult, sculpturi, artă decorativă, cărti, discuri; 2925 piese

1.187.664


GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Aranjamentului administrativ, semnat la Bucuresti la 21 ianuarie 2010, pentru aplicarea Acordului dintre România si Republica Coreea în domeniul securitătii sociale, semnat la Seul la 11 septembrie 2008

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele.

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Aranjamentul administrativ, semnat la Bucuresti la 21 ianuarie 2010, pentru aplicarea Acordului dintre România si Republica Coreea în domeniul securitătii sociale, semnat la Seul la 11 septembrie 2008, ratificat prin Legea nr. 327/2009.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează: Ministrul muncii, familiei

si protectiei sociale,

Mihai Constantin Seitan

Ministrul afacerilor externe,

Teodor Baconschi

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 28 aprilie 2010.

Nr. 405.

 

ARANJAMENT ADMINISTRATIV

pentru aplicarea Acordului dintre România si Republica Coreea în domeniul securitătii sociale

 

Autoritătile competente din România si Republica Coreea,

în conformitate cu alin. 1 lit. a) al art. 15 al Acordului dintre România si Republica Coreea în domeniul securitătii sociale, semnat la 11 septembrie 2008 la Seul, denumit în continuare Acord, au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

Definitii

 

            Termenii utilizati în prezentul aranjament administrativ au aceeasi semnificatie ca si în Acord.

 

ARTICOLUL 2

Organismele de legătură

 

1. Organismele de legătură mentionate la alin. 1 lit. d) al art. 15 al Acordului vor fi:

a) pentru Republica Coreea, Serviciul National de Pensii;

b) pentru România, Casa Natională de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

2. Organismele de legătură mentionate la alin. 1 al prezentului articol vor conveni asupra procedurilor si formularelor comune necesare pentru aplicarea Acordului si a prezentului aranjament administrativ.

 

ARTICOLUL 3

Certificatul privind legislatia aplicabilă

 

1. Dacă legislatia unei părti contractante este aplicabilă potrivit oricărei dispozitii din partea a II-a a Acordului, institutia acestei părti contractante desemnată în alin. 2 al prezentului articol va elibera, pe baza cererii angajatorului sau lucrătorului independent, un certificat care să ateste că lucrătorul salariat sau lucrătorul independent este supus acestei legislatii. Acest certificat va indica durata sa de valabilitate si va dovedi că lucrătorul salariat sau lucrătorul independent este exceptat de la aplicarea legislatiei privind asigurarea socială obligatorie a celeilalte părti contractante.

2. Institutia desemnată să elibereze certificatul mentionat în alin. 1 al prezentului articol este:

a) în Republica Coreea, Serviciul National de Pensii;

b) în România, Casa Natională de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale.


3. Institutia unei părti contractante mentionată la alin. 2 al prezentului articol va furniza o copie a acestui certificat lucrătorului salariat sau lucrătorului independent, precum si angajatorului lucrătorului salariat si organismului de legătură al celeilalte părti contractante.

4. Pentru aplicarea alin. 2 al art. 6 al Acordului, institutia desemnată a unei părti contractante a cărei legislatie continuă să se aplice va solicita consimtământul institutiei desemnate a celeilalte părti contractante, de preferintă cu 60 de zile calendaristice anterior expirării perioadei initiale a detasării.

5. Pentru aplicarea art. 10 al Acordului, institutia desemnată a unei părti contractante a cărei legislatie continuă să se aplice va solicita consimtământul institutiei desemnate a celeilalte părti contractante, de preferintă cu 60 de zile calendaristice anterior datei începerii activitătii pe teritoriul celeilalte părti contractante.

6. După primirea consimtământului institutiei celeilalte părti contractante, institutia desemnată a părtii contractante a cărei legislatie continuă să se aplice va emite certificatul privind legislatia aplicabilă mentionat la alin. 1 al prezentului articol.

 

ARTICOLUL 4

Procesarea unei cereri

 

1. Dacă organismul de legătură al unei părti contractante primeste o cerere pentru o prestatie în baza legislatiei celeilalte părti contractante, acesta va transmite fără întârziere cererea organismului de legătură al celeilalte părti contractante, indicând data la care cererea a fost primită.

2. Data depunerii cererii la institutia unei părti contractante va fi considerată ca fiind data depunerii cererii la institutia celeilalte părti contractante, cu exceptia situatiei în care persoana a solicitat în mod expres ca acordarea drepturilor de către institutia unei părti contractante să fie amânată. În acest caz, prestatiile vor fi acordate de la data indicată de către solicitant, cu conditia îndeplinirii cerintelor legale.

3. Împreună cu cererea organismul de legătură al unei părti contractante va transmite de asemenea orice documentatie disponibilă care ar putea fi necesară organismului de legătură al celeilalte părti contractante în stabilirea dreptului la prestatie al solicitantului.

4. Informatiile personale referitoare la o persoană si mentionate în cerere vor fi certificate de către organismul de legătură, care va confirma că informatia este coroborată cu dovezi documentare. Tipul de informatie căruia i se aplică prezentul alineat va fi determinat de comun acord de către organismele de legătură ale părtilor contractante.

5. Institutia unei părti contractante va trimite prin intermediul organismelor de legătură institutiei celeilalte părti contractante formularul care indică perioadele de asigurare realizate în baza legislatiei pe care o aplică, împreună cu decizia luată. Transmiterea deciziei poate fi amânată până la primirea tuturor documentelor necesare de la persoana în cauză sau de la institutia celeilalte părti contractante.

6. Fiecare institutie va informa solicitantul cu privire la decizia luată. Notificarea deciziei va contine informatii asupra modalitătilor si termenelor de contestare a deciziei.

 

ARTICOLUL 5

Luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate într-un stat tert

 

            Perioadele de asigurare realizate în baza legislatiei unei terte părti, mentionate în alin. 3 al art. 12 al Acordului, vor fi luate în considerare la calcularea prestatiilor potrivit art. 13 al Acordului.

 

ARTICOLUL 6

Plata prestatiilor

 

            Atunci când institutia unei părti contractante plăteste prestatii, rata de conversie va fi cursul de schimb valabil în ziua efectuării plătii.

 

ARTICOLUL 7

Asistenta administrativă

 

1. Dacă institutia unei părti contractante solicită asistentă administrativă din partea institutiei celeilalte părti contractante, care nu va fi gratuită, institutia celeilalte părti contractante va informa institutia primei părti contractante despre faptul că asistenta solicitată nu va fi gratuită si va acorda o astfel de asistentă numai dacă cele două institutii convin asupra termenului si modalitătii de rambursare a costurilor.

2. Dacă se solicită, institutia uneia dintre părtile contractante va acorda gratuit institutiei celeilalte părti contractante orice informatie si documentatie medicală aflate în posesia sa, relevante pentru evaluarea invaliditătii solicitantului sau beneficiarului.

3. Dacă institutia unei părti contractante solicită ca o persoană aflată pe teritoriul celeilalte părti contractante care primeste sau solicită acordarea de prestatii în baza Acordului să fie supusă unei investigatii medicale, această examinare, dacă este solicitată de respectiva institutie, va fi pregătită de către institutia celeilalte părti contractante potrivit reglementărilor pe care aceasta le aplică si pe cheltuiala institutiei care solicită examinarea.

4. După prezentarea unei declaratii detaliate de cheltuieli de către institutia unei părti contractante, institutia celeilalte părti contractante va rambursa, fără întârziere, orice sume datorate conform alin. 1 sau 3 ale prezentului articol.

 

ARTICOLUL 8

Schimbul de date statistice

 

            Organismele de legătură ale părtilor contractante vor face anual schimb de date statistice cu privire la numărul de certificate emise în baza art. 3 al prezentului aranjament administrativ si cu privire la plătile acordate beneficiarilor în baza Acordului. Aceste date statistice vor include numărul de beneficiari si suma totală a prestatiilor, pe categorii de prestatii plătite conform Acordului. Aceste statistici vor fi furnizate printr-un formular convenit între organismele de legătură.

 

ARTICOLUL 9

Intrarea în vigoare

 

Prezentul aranjament administrativ va intra în vigoare la aceeasi dată ca si Acordul si va avea aceeasi perioadă de valabilitate.

Semnat în două exemplare, la Bucuresti la 21 ianuarie 2010, în limbile română, coreeană si engleză, toate textele fiind egal autentice. În cazul oricăror divergente de interpretare, va prevala textul în limba engleză.

 

Pentru autoritatea competentă din România,

Mihai Constantin Seitan,

ministrul muncii, familiei si protectiei sociale

Pentru autoritatea competentă din Republica Coreea,

Jae-Hee Jeon,

ministrul sănătătii, bunăstării si afacerilor sociale

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Protocolului dintre Inspectoratul General al Politiei de Frontieră din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor din România si Administratia Serviciului Frontierei de Stat a Ucrainei privind regulile de navigatie pe apele de frontieră pentru mijloacele de navigatie apartinând autoritătilor de frontieră ale României si Ucrainei, precum si modul de cooperare pe timpul executării pazei si supravegherii frontierei de stat româno-ucrainene, semnat la lalta la 22 octombrie 2009

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Protocolul dintre Inspectoratul apartinând autoritătilor de frontieră ale României si Ucrainei, General al Politiei de Frontieră din cadrul Ministerului precum si modul de cooperare pe timpul executării pazei si Administratiei si Internelor din România si Administratia Serviciului Frontierei de Stat a Ucrainei privind regulile de supravegherii frontierei de stat româno-ucrainene, semnat la navigatie pe apele de frontieră pentru mijloacele de navigatie lalta la 22 octombrie 2009.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul apărării nationale,

Gabriel Oprea

Ministrul afacerilor externe,

Teodor Baconschi

 

Bucuresti, 28 aprilie 2010.

Nr. 406.

 

PROTOCOL

între Inspectoratul General al Politiei de Frontieră din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor din România si Administratia Serviciului Frontierei de Stat a Ucrainei privind regulile de navigatie pe apele de frontieră pentru mijloacele de navigatie apartinând autoritătilor de frontieră ale României si Ucrainei, precum si modul de cooperare pe timpul executării pazei si supravegherii frontierei de stat româno-ucrainene

 

Inspectoratul General al Politiei de Frontieră din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor din România si Administratia Serviciului Frontierei de Stat a Ucrainei (denumite în continuare părti),

având în vedere îndeplinirea prevederilor art. 11 din Tratatul dintre România si Ucraina privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, colaborarea si asistenta mutuală în problemele de frontieră, semnat la Cernăuti la 17 iunie 2003 (denumit în continuare Tratat),

având în vedere principiile prevăzute în art. 29-32 si 111 din Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay la 10 decembrie 1982,

în dorinta de a stabili regulile de navigatie pe apele de frontieră ale mijloacelor de navigatie care apartin autoritătilor de frontieră ale României si Ucrainei,

tinzând spre perfectionarea colaborării autoritătilor de frontieră ale României si Ucrainei pe timpul supravegherii frontierei de stat,

au hotărât următoarele:

 

ARTICOLUL 1

 

 

Pentru scopurile prezentului protocol, părtile folosesc detasamentele de grăniceri; următoarele definitii:

a) autorităti de frontieră: din partea română - Inspectoratul General al Politiei de Frontieră Române din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, structurile teritoriale ale Politiei de Frontieră; din partea ucraineană - Administratia Serviciului Frontierei de Stat a Ucrainei, organele teritoriale ale Serviciului Frontierei de Stat a Ucrainei, detasamentele pazei maritime si detasamentele de grănicieri;

b) mijloacele de navigatie apartinând autoritătilor de frontieră ale României si Ucrainei reprezintă navele si ambarcatiunile care apartin Politiei de Frontieră Române, ce navighează sub pavilionul României si sunt inscriptionate cu semne distinctive – Politia de Frontieră, respectiv navele, salupele si vasele de asigurare care apartin Serviciului Frontierei de Stat a Ucrainei, ce navighează sub pavilionul Gărzii Maritime a Serviciului Frontierei de Stat a Ucrainei si sunt inscriptionate cu semne distinctive - BG (denumite în continuare nave de frontieră);

c) ape de frontieră reprezintă toate râurile, pâraiele, canalele si apele maritime, în limitele sectoarelor pe care trece linia frontierei de stat;

d) situatia de căutare reprezintă situatia în apele de frontieră ale statelor părtilor care necesită măsuri operative din partea autoritătilor de frontieră.

 

ARTICOLUL 2

 

În conformitate cu legislatiile nationale ale statelor părtilor si în limitele competentelor lor, părtile realizează cooperarea pe directiile:

a) combaterea trecerii ilegale peste frontiera de stat a statelor părtilor a persoanelor, armamentului, munitiei, drogurilor, precum si ocrotirea mediului;

b) coordonarea actiunilor pe timpul supravegherii frontierei de stat a statelor părtilor;

c) schimbul de informatii specifice supravegherii frontierei de stat, precum si ocrotirii mediului si a resurselor naturale;

d) schimbul de experientă pe linie operativă, de pregătire si logistică.

 

ARTICOLUL 3

 

1. În sectorul navigabil al fluviului Dunărea, navele de frontieră au dreptul de a naviga pe senalul navigabil principal, indiferent de traseul liniei frontierei de stat.

2. Navigatia navelor de frontieră în alte sectoare ale apelor de frontieră ale statelor părtilor poate să se desfăsoare numai în apele de frontieră ale statului părtii sub pavilionul căreia navighează nava de frontieră, iar dincolo de linia de frontieră, doar cu acordul părtilor.

3. Pe timpul navigatiei în apele de frontieră ale statelor părtilor, navele de frontieră respectă Regulamentul de navigatie pe Dunăre si căi navigabile interioare, pentru fluviul Dunărea, si Conventia referitoare la Regulamentul international din 1972 pentru prevenirea abordajelor pe mare si alte tratate internationale care reglementează navigatia la care statele celor două părti sunt parte.

4. Navele de frontieră care navighează pe timp de noapte au aprinse luminile specifice, precum si luminile de recunoastere: pentru partea română - lumina albastră, iar pentru partea ucraineană - lumina verde.

5. Modul de realizare a legăturii vizuale si radio, frecventele radio si indicativele vor fi stabilite de autoritătile de frontieră, în decurs de o lună de la intrarea în vigoare a prezentului protocol.

6. Armamentul de la bordul navelor de frontieră se foloseste doar în apele propriului stat, în conformitate cu legislatiile nationale ale statelor părtilor.

7. Îndreptarea armamentului de la bordul navelor de frontieră către statul vecin este interzisă.

8. Armamentul de la bordul navelor de frontieră trebuie să fie orientat în planul diametral al navei si acoperit cu huse.

9. Pe timpul navigării în apele de frontieră ale celuilalt stat este interzis să se dea semnalul alarmei de luptă sau să se efectueze exercitii militare.

 

ARTICOLUL 4

 

1. În cazul în care o navă de frontieră este implicată într-un caz de avarie sau incident de navigatie în apele de frontieră ale statului celeilalte părti, nava de frontieră nu va putea fi retinută de către autoritătile acelui stat.

2. Cercetarea evenimentului si dispunerea măsurilor corespunzătoare asupra comandantului navei de frontieră si/sau echipajului se desfăsoară numai de către autoritătile statului căruia îi apartine nava, în conformitate cu prevederile dreptului international.

3. Cu privire la toate activitătile desfăsurate în aceste cauze, se vor face informări prin intermediul împuternicitilor de frontieră ai statelor celor două părti.

 

ARTICOLUL 5

 

            Părtile desfăsoară misiuni sincronizate în apele de frontieră, în baza planurilor comune, semnate de către împuternicitii de frontieră si aprobate de către împuternicitii de frontieră principali ai celor două state.

 

ARTICOLUL 6

 

1. Părtile actionează în comun pentru salvarea de vieti omenesti în apele de frontieră potrivit standardelor dreptului international. Coordonarea actiunii se stabileste conform principiului international „primul ajuns devine coordonatorul actiunii”.

2. În cazul aparitiei situatiilor de căutare pe fluviul Dunărea, navele de frontieră desfăsoară actiuni corespunzătoare în partea lor a apelor de frontieră, despre care părtile se informează reciproc.

 

ARTICOLUL 7

 

1. Navele de frontieră nu vor lua măsuri coercitive împotriva oricărei nave care are pavilionul statului uneia dintre părti sau oricărei persoane care are cetătenia statului uneia dintre părti, atât timp cât se află în apele de frontieră ale statului celeilalte părti. Prezenta prevedere se aplică si în cazul navelor care au pavilionul unui stat tert si persoanelor care nu sunt cetăteni ai statelor părtilor.

2. În cazul în care navele de frontieră descoperă încălcări sau tentative de încălcare a regimului frontierei de stat, precum si dacă activitătile descoperite contin indicii ale altor încălcări săvârsite sau care pot fi săvârsite în apele de frontieră ale statului celeilalte părti, atunci navele de frontieră ale statului acestei părti informează imediat autoritătile de frontieră ale statului celeilalte părti.

3. Fată de nava de frontieră a uneia dintre părti, care se află în apele de frontieră ale statului celeilalte părti, autoritătile de frontieră ale celeilalte părti pot întreprinde măsuri doar în cazul solicitării autoritătilor de frontieră ale statului sub al cărui pavilion se află nava de frontieră. Această cerere va fi confirmată în scris în decurs de două ore.

4. Dacă o navă sau o persoană care are pavilionul/cetătenia statului uneia dintre părti încalcă legile interne sau există date potrivit cărora aceasta a încălcat legislatia internă în apele de frontieră ale statului respectiv sau pe teritoriul acestuia si acea navă sau persoană trece în apele de frontieră ale statului celeilalte părti, cu scopul de a se sustrage controlului sau de a fugi de răspunderea penală sau administrativă, atunci navele de frontieră ale statului părtii în ale cărei ape de frontieră s-a produs încălcarea au dreptul de urmărire si subsecvent, oprire, control si retinere în apele de frontieră ale statului celeilalte părti, până la malul statului celeilalte părti sau malul ostroavelor apartinând statului celeilalte părti. Nava sau persoana retinută va fi condusă, în cel mai scurt timp, în apele de frontieră proprii si se va informa în scris (fax) în termen de maximum 24 de ore cealaltă parte despre actiunea desfăsurată. În mod obligatoriu urmărirea efectuată de nava de frontieră va trebui să înceapă din apele de frontieră proprii, atunci când si nava sau persoana urmărită se află în acestea. Această regulă se aplică în apele de frontieră fluviale.

5. În cazuri de fortă majoră legate de siguranta navigatiei în apele de frontieră ale statelor părtilor sau în scopul acordării ajutorului medical de urgentă, navele de frontieră au dreptul să intre în apele de frontieră ale celuilalt stat si să acosteze la mal, informând autoritătile de frontieră ale statului celeilalte părti cât mai repede posibil, pe toate căile de comunicatii existente, obligatoriu cu confirmare scrisă în termen de două ore.

 

ARTICOLUL 8

 

1. În scopul aplicării prezentului protocol, schimbul de informatii se realizează între autoritătile de frontieră ale statelor părtilor, în limitele competentelor, astfel:

a) pentru navele de frontieră care se află în apele de frontieră fluviale, prin aparatul împuternicitului de frontieră pentru sectorul respectiv al frontierei de stat;

b) pentru navele de frontieră care se află în apele de frontieră maritime, prin Centrul de Informare si Coordonare Burgas.

2. Autoritătile de frontieră se informează reciproc imediat despre:

a) descoperirea de nave care efectuează ambarcare/ debarcare de pasageri, încărcare/descărcare de mărfuri sau alte bunuri în alte locuri decât cele stabilite prin legislatiile nationale ale statelor părtilor;

b) disparitia (datorită sustragerii, pierderii, conditiilor meteo etc.) navelor sau a altor bunuri care apartin statelor părtilor ori persoanelor fizice sau juridice si demersurile întreprinse pentru căutarea acestora.

3. În scopul asigurării în apele de frontieră proprii a conservării resurselor naturale, protectiei mediului înconjurător, prevenirii si stopării descărcării substantelor periculoase si utilizării rationale a apelor, părtile, în limitele competentelor, iau măsurile necesare si se informează reciproc despre situatia existentă.

4. Pentru scopurile prezentului protocol, nu se realizează schimb de informatii secrete de stat.

5. Schimbul de informatii se efectuează în limba română, limba ucraineană sau în limba engleză.

6. Pentru schimbul de informatii se utilizează un formular care este prevăzut în anexa care face parte integranta din prezentul protocol.

7. Împuternicitii de frontieră ai României si Ucrainei sau loctiitorii lor se informează reciproc imediat despre fiecare

trecere a frontierei de stat a navelor de frontieră ale părtii lor, precum si despre durata prezentei în apele de frontieră ale statului celeilalte părti.

8. Autoritătile de frontieră pot să transmită reciproc informatii privind situatia din apele de frontieră sau date despre navele care au iesit din porturile statelor părtilor si itinerariile de deplasare ale acestora.

 

ARTICOLUL 9

 

            Prezentul protocol nu aduce atingere drepturilor si obligatiilor statelor părtilor din alte tratate internationale la care acestea sunt părti.

 

ARTICOLUL 10

 

            Rezultatele aplicării prezentului protocol sunt supuse evaluării pe timpul întâlnirii împuternicitilor de frontieră principali ai României si Ucrainei.

 

ARTICOLUL 11

 

            Părtile îsi acoperă individual cheltuielile pentru îndeplinirea prevederilor prezentului protocol, dacă nu se va conveni altă modalitate de compensare a cheltuielilor.

 

ARTICOLUL 12

 

            Diferendele în interpretarea si aplicarea prevederilor prezentului protocol vor fi rezolvate de către împuternicitii de frontieră principali. Diferendele cu privire la care împuternicitii de frontieră principali nu au căzut de acord vor fi rezolvate pe cale diplomatică.

 

ARTICOLUL 13

 

1. Prezentul protocol se încheie pe o perioadă nedeterminată si intră în vigoare la data primirii ultimei notificări, transmise prin intermediul căilor diplomatice, privind îndeplinirea procedurilor interne necesare intrării în vigoare a acestuia.

2. De comun acord, părtile pot aduce modificări sau completări la prezentul protocol, care vor fi cuprinse în protocoale aditionale, care vor constitui parte integrantă a acestuia. Acestea intră în vigoare potrivit prevederilor alin. 1.

3. Din motive de securitate natională, ordine publică sau sănătate publică, oricare dintre părti poate suspenda aplicarea prezentului protocol sau a unor prevederi ale acestuia, cu informarea celeilalte părti. Părtile se vor notifica reciproc despre luarea sau revocarea unei astfel de măsuri, pe cale diplomatică. Suspendarea aplicării prezentului protocol sau a unor prevederi ale acestuia va produce efecte de la data primirii unei astfel de notificări de către una dintre părti sau de la data mentionată în notificare. Reluarea aplicării protocolului se va realiza după aceeasi procedură prin care a fost suspendat.

4. Oricare dintre părti poate denunta prezentul protocol, prin notificarea celeilalte părti în scris, pe cale diplomatică. Denuntarea intră în vigoare după 90 (nouăzeci) de zile de la data primirii de către cealaltă parte a notificării.

Semnat la 22 octombrie 2009 la lalta, în două exemplare originale, fiecare în limbile română si ucraineană, ambele texte fiind egal autentice.

 

Pentru Inspectoratul General al Politiei de Frontieră din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor din România,

Ioan Buda,

chestor de politie

Pentru Administratia Serviciului Frontierei de Stat a Ucrainei,

Mykola Litvin,

general de armată a Ucrainei

 

ANEXĂ*)

la protocol

 

Formular informativ nave

 

Pagina 1

Pagina a 2-a


*) Anexa este reprodusă în facsimil.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.