MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 334/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 334         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 20 mai 2010

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 248 din 16 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (1) si (2), art. 116, art. 119, art. 131 alin. (1), art. 142 alin. (4), art. 149 alin. (6) si art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Decizia nr. 329 din 23 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 392 din 13 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale

 

Decizia nr. 394 din 13 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare

 

Decizia nr. 399 din 13 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003

 

Decizia nr. 430 din 15 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) si ale art. 103 lit. f) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Decizia nr. 456 din 20 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil

 

Decizia nr. 458 din 20 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 din Codul familiei


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 248

din 16 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (1) si (2), art. 116, art. 119, art. 131 alin. (1), art. 142 alin. (4), art. 149 alin. (6) si art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (1) si (2), art. 116, art. 119, art. 131 alin. (1), art. 142 alin. (4), art. 149 alin. (6) si art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Constantin Grozav în Dosarul nr. 3.127/306/2009 al Judecătoriei Sibiu.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către partea Directia Generală a Finantelor Publice Sibiu prin care aceasta solicită amânarea cererii si acordarea unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării.

Presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public cu privire la această cerere.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere data la care Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate, pune concluzii de respingere a cererii de amânare.

Deliberând, Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen formulată de partea Directia Generală a Finantelor Publice Sibiu, întrucât consideră că aceasta a beneficiat de timp suficient de la momentul sesizării Curtii cu exceptia de neconstitutionalitate pentru a-si pregăti apărarea.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 mai 2009, pronuntată în Dosarul nr. 3.127/306/2009, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (1) si (2), art. 116, art. 119, art. 131 alin. (1) art. 142 alin. (4), art. 149 alin. (6) si art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Exceptia a fost ridicată de Constantin Grozav cu prilejul solutionării unei cauze civile având ca obiect o contestatie la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textele de lege criticate încalcă dispozitiile Constitutiei care consacră egalitatea în drepturi a cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, întrucât creează autoritătilor o pozitie privilegiată în raport cu cetătenii, prin aceea că beneficiază de termene de prescriptie mai lungi, pot pretinde majorări de întârziere, poprirea înfiintată de organele fiscale nu este supusă validării, executarea silită a creantelor bugetare nu se perimează, iar dispozitiile privitoare la suspendarea provizorie a executării silite prin ordonantă presedintială nu le sunt aplicabile.

Judecătoria Sibiu consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, întrucât dispozitiile criticate nu instituie un tratament discriminatoriu între autoritătile de stat si ceilalti justitiabili.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale prin Decizia nr. 158/1998, Decizia nr. 202/2007 si Decizia nr. 432/2004, consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 91 alin. (1) si (2), art.116, art. 119, art. 131 alin. (1), art. 142 alin. (4), art.149 alin. (6) si art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările si completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 91 alin. (1) si (2): „(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu exceptia cazului în care legea dispune altfel.

(2) Termenul de prescriptie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanta fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.";


- Art. 116: „(1) Prin compensare se sting creantele administrate de Ministerul Economiei si Finantelor cu creantele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la concurenta celei mai mici sume, când ambele părti dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât si pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Creantele fiscale administrate de unitătile administrativ-teritoriale se sting prin compensarea cu creantele debitorului reprezentând sume de restituit de la bugetele locale, până la concurenta celei mai mici sume, când ambele părti dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât si pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel.

(3) Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau înainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, după caz. Dispozitiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzător.

(4) Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de câte ori constată existenta unor creante reciproce, cu exceptia sumelor negative din deconturile de taxă pe valoarea adăugată fără optiune de rambursare.

(5) În cazul compensărilor efectuate de organul fiscal conform alin. (4), creantele fiscale ale debitorului vor fi compensate cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmând ca din diferenta rămasă să fie compensate obligatiile datorate altor bugete, în mod proportional.

(6) Creantele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compensează cu creantele debitorului reprezentând sume de restituit de aceeasi natură, în conditiile art. 115. Eventualele diferente rămase vor fi compensate cu alte obligatii fiscale ale debitorului, în ordinea prevăzută la alin. (5). Procedura de compensare va fi stabilită prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

(7) Pentru celelalte creante fiscale, ordinea prevăzută la alin. (5) se aplică de fiecare autoritate competentă pentru creantele fiscale pe care le administrează.

(8) Dispozitiile alin. (5) nu se aplică în cazul creantelor bugetelor locale.

(9) Organul competent va înstiinta în scris debitorul despre măsura compensării luate potrivit alin. (3), în termen de 7 zile de la data efectuării operatiunii.";

- Art. 119: „(1) Pentru neachitarea la termenul de scadentă de către debitor a obligatiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere.

(2) Nu se datorează majorări de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligatii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum si sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor si sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei.

(3) Majorările de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi apartine creanta principală.

(4) Majorările de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în conditiile aprobate prin ordin al ministrului economiei si finantelor, cu exceptia situatiei prevăzute la art. 142 alin. (6).";

- Art. 131 alin. (1): „Dreptul de a cere executarea silită a creantelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat nastere acest drept";

- Art. 142 alin. (4): „Executarea silită a creantelor fiscale nu se perimează.";

- Art. 149 alin. (6): „Poprirea nu este supusă validării.";

- Art. 172 alin. (2): „Dispozitiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonantă presedintială prevăzute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile."

Autorul exceptiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii sau discriminări.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aspectele puse în discutie de autorul acesteia au mai fost examinate si cu alte prilejuri. Astfel, prin Decizia nr. 513 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 26 iunie 2008, Curtea a retinut că „în cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor, si contribuabil, în calitate de debitor al obligatiei fiscale, cele două părti nu se situează pe pozitii de egalitate, între ele existând o legătură de subordonare în favoarea statului, pe baza unui regim de drept public, si, prin urmare, nu poate fi vorba de încălcarea principiului egalitătii în fata legilor prevăzut de art. 16 din Constitutie."

Prin aceeasi decizie, Curtea a retinut si că „existenta unei obligatii exprese a fiecărui cetătean de a contribui prin impozite si taxe la cheltuielile publice, prevăzută la art. 56 alin. (1) din Constitutie, si a unei obligatii a statului de a proteja interesele nationale în activitatea financiară, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constitutie, este justificată de necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului. Astfel, este în afară de orice îndoială că încasarea impozitelor si taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor nationale pe plan financiar. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să îsi îndeplinească obligatiile sale fată de cetăteni si agentii economici, care au fost stabilite în art. 135 alin. (2) lit. a) si b) din Constitutie."

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie, solutia si considerentele deciziei amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (1) si (2), art. 116, art. 119, art. 131 alin. (1), art. 142 alin. (4), art. 149 alin. (6) si art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Constantin Grozav în Dosarul nr. 3.127/306/2009 al Judecătoriei Sibiu.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 martie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 329

din 23 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Cristian Victor Popescu Piedone în Dosarul nr. 2.355/109/2009 al Tribunalului Arges - Sectia civilă, de Daniel Mihăilă în Dosarul nr. 1.469/109/2009 si de Radu lonut Dorian în Dosarul nr. 2.416/109/2009 ale Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde avocatul autorului exceptiei, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 8.116D/2009, nr. 8.185D/2009 si nr. 8.186D/2009, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Avocatul autorului exceptiei este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite conditiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 8.186D/2009 si nr. 8.185D/2009 la Dosarul nr. 8.116D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul avocatului prezent. Acesta solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că prin introducerea alin. (8) al art. 103 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 autoritatea emitentă poate să oprească efectele juridice ale unui act, ceea ce echivalează cu o imixtiune în activitatea puterii judecătoresti. De asemenea, arată că suspendarea permisului de conducere în acest caz se bazează pe o prezumtie de vinovătie, fără ca emitentul actului să trebuiască să demonstreze că acesta a fost obtinut cu încălcarea legii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, în acest sens, arată că textul criticat reglementează o suspendare legală obligatorie ce intervine atunci când autoritatea emitentă sesizează instanta de judecată, măsura administrativă a suspendării având, de altfel, caracter temporar, în continuare, arată că instanta sesizată analizează temeinicia ordinului autoritătii emitente, respectându-se astfel dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierea din 12 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.355/109/2009, Tribunalul Arges - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Cristian Victor Popescu Piedone.

Prin încheierile din 18 noiembrie 2009, pronuntate în dosarele nr. 1.469/109/2009 si nr. 2.416/109/2009, Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Daniel Mihăilă si Dorian lonut Radu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că textul criticat contravine dispozitiilor art. 1, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 25, art. 26, art. 52 si art. 53 din Constitutie. Se sustine de către acestia că restrângerea dreptului la liberă circulatie nu poate fi făcută decât prin lege, după cum impun dispozitiile art. 53 din Legea fundamentală, iar nu prin ordonantă de urgentă. De asemenea, se arată că textul criticat „produce grave si iremediabile limitări ale vietii publice si private, în conditiile în care nu s-a produs nicio dovadă din care să reiasă săvârsirea unei fapte sanctionate de legea penală."

Tribunalul Arges - Sectia civilă arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, împotriva ordinului privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule putându-se formula contestatie în cadrul căreia este respectat dreptul la apărare.

Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios constitutional si fiscal arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Având de ales între protejarea interesului privat al posesorului unui permis de conducere asupra căruia planează suspiciunea obtinerii lui nelegale si interesul public al cetătenilor de a fi expusi riscului pe care îl presupune exercitarea dreptului de a conduce de către o persoană ce ar putea să nu stăpânească abilitătile si cunostintele necesare unei astfel de activităti, legiuitorul a ales să-i protejeze pe cei din urmă, făcând tocmai aplicarea textului constitutional invocat de autorul exceptiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu îngrădeste liberul acces la justitie si dreptul părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil. În ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 16 din Constitutie, se arată că această critică nu poate fi retinută, principiul egalitătii în fata legii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situatii egale, iar situatiile în mod obiectiv diferite justifică, chiar din punct de vedere constitutional, un tratament juridic diferit.

De asemenea, în ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 53 din Legea fundamentală, se arată că aceasta nu poate fi retinută, dispozitia constitutională referindu-se exclusiv la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti prevăzute de Legea fundamentală.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 103 alin. (8) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Alin.(8) al art. 103 a fost introdus prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 9/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 2 martie 2009. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „în situatia în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanta de judecată potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), autoritatea emitentă a permisului de conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă si irevocabilă a hotărârii judecătoresti. În acest caz, titularul este obligat să se prezinte la unitatea de politie pe raza căreia domiciliază, are resedinta sau, după caz, rezidenta normală, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere."

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 1 referitoare la statul român, art. 11 referitoare la dreptul international si dreptul intern, art. 15 referitoare la universalitatea legii, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, art. 25 referitoare la libera circulatie, art. 26 referitoare la viata intimă, familială si privată, art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică să obtină recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei si art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, referitor la invocarea încălcării dispozitiilor art. 53 din Constitutie, Curtea observă că domeniul de aplicare al acestui text constitutional este circumscris restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti prevăzute de Legea fundamentală, iar nu restrângerii exercitiului oricărui drept subiectiv, chiar dacă el izvorăste dintr-un act normativ. Textul de lege criticat nu restrânge drepturi sau libertăti constitutionale, ci stabileste posibilitatea autoritătii emitente a permisului de conducere de a dispune, prin ordin, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, atunci când această autoritate a sesizat instanta de judecată în vederea anulării permisului de conducere obtinut cu nerespectarea prevederilor legale.

Pe de altă parte, este de observat că alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situatii, că exercitiul unor drepturi poate fi restrâns si pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor.

Astfel, între exercitarea dreptului de a conduce autovehicule de către unele persoane pentru care există indicii privind dobândirea permisului de conducere fără a fi absolvit un curs de pregătire sau fără parcurgerea etapelor de examinare teoretică si practică ori prin sustinerea formală a acestora si ocrotirea interesului general, care se identifică în acest caz cu necesitatea mentinerii sigurantei circulatiei pe drumurile publice, legiuitorul a înteles să dea prioritate celui din urmă.

De altfel, măsura propusă de textul de lege criticat este una temporară, ce operează până la rămânerea definitivă si irevocabilă a hotărârii judecătoresti prin care se dispune anularea permisului de conducere. În cazul în care instanta de judecată constată că nu poate dispune anularea permisului de conducere, acesta fiind obtinut cu respectarea normelor legale, va respinge cererea introdusă de autoritatea emitentă a permisului de conducere, urmând ca aceasta din urmă să facă aplicarea art. 113 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 si să dispună restituirea permisului de conducere titularului.

În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 25 din Legea fundamentală, referitoare la libera circulatie a persoanelor, prin Decizia nr. 982 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 29 iulie 2009, Curtea a statuat că dreptul la liberă circulatie vizează libertatea de miscare a cetăteanului, textul constitutional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, si anume: libera circulatie pe teritoriul României si libera circulatie în afara teritoriului tării. Dreptul la libera circulatie, astfel cum este reglementat de Constitutie, prin receptarea sa din Pactul international privitor la drepturile civile si politice, nu include si dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a detine un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constitutionale nefăcând referire si la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulatie. Ca urmare, fiecare cetătean poate folosi mijloacele de transport pe care le consideră potrivite (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale), cu respectarea însă a regulilor impuse prin actele normative care reglementează utilizarea acestora. Stabilirea unor astfel de reguli referitoare la circulatia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveste retinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule (...) nu este de natură să încalce, pentru motivele arătate, dreptul fundamental reglementat de art. 25 din Constitutie.

În ceea ce priveste critica autorului exceptiei referitoare la invocarea prevederilor art. 21 si ale art. 52 din Constitutie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cel interesat, inclusiv autorul exceptiei, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale.

Fată de invocarea prevederilor art. 11 si 20 din Constitutie, Curtea observă că autorul exceptiei nu a indicat dispozitiile internationale considerate a fi încălcate de art. 103 alin. (8) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, astfel că nu poate fi retinută nici această critică de neconstitutionalitate.

De asemenea, în ceea ce priveste invocarea de către autorul exceptiei a prevederilor art. 1, art. 15 si art. 26 din Constitutie, Curtea retine că aceste dispozitii constitutionale nu au relevantă în cauza dedusă controlului.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Cristian Victor Popescu Piedone în Dosarul nr. 2.355/109/2009 al Tribunalului Arges - Sectia civilă, de Daniel Mihăilă în Dosarul nr. 1.469/109/2009 si de Radu lonut Dorian în Dosarul nr. 2.416/109/2009 ale Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 martie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 392

din 13 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Farm Iedera" -S.R.L. din Ocna Sibiului în Dosarul nr. 1.171/85/2009 al Tribunalului Sibiu - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 septembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.171/85/2009, Tribunalul Sibiu - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea

Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Farm Iedera" - S.R.L. din Ocna Sibiului într-o cauză având ca obiect emiterea unei ordonante de plată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că, prin efectul textului legal criticat, judecătorul cauzei este obligat să se antepronunte si să impună în sarcina părtii plata unor creante înainte de a efectua orice verificare.

Tribunalul Sibiu - Sectia comercială si de contencios administrativ consideră că exceptia de neconstitutionalitate formulată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:


Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, care au următorul cuprins:

„(1) Pentru solutionarea cererii, judecătorul dispune citarea părtilor, potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicatii si lămuriri, precum si pentru a stărui în efectuarea plătii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o întelegere a părtilor asupra modalitătilor de plată. Citatia va fi înmânată părtii cu 3 zile înaintea termenului de judecată."

Textul constitutional invocat în sustinerea exceptiei este cel al art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, si Decizia nr. 1.130 din 10 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 19 octombrie 2009, Curtea, în raport cu critici similare de neconstitutionalitate, a stabilit că „prevederea de lege criticată este în sensul aplicării rolului activ al judecătorului, care, la solutionarea pricinilor în primă instantă, are obligatia de a încerca împăcarea părtilor. Faptul că, potrivit aceluiasi text de lege, judecătorul citează părtile pentru explicatii si lămuriri si stăruie în efectuarea plătii sumei datorate nu înseamnă că acesta se antepronuntă, întrucât hotărârea se va da numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 10 din actul normativ criticat dispune că ordonanta de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaratiilor părtilor, precum si a celorlalte probe administrate, instanta constatând că cererea este întemeiată".

Solutia si considerentele deciziilor mentionate sunt aplicabile si în cauza de fată, deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Farm Iedera" - S.R.L. din Ocna Sibiului în Dosarul nr. 1.171/85/2009 al Tribunalului Sibiu - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 aprilie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 394

din 13 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

            Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Total" - S.R.L. Resita în Dosarul nr. 2.369/290/2008 al Tribunalului Caras-Severin - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale. Totodată, se arată că textul legal criticat protejează interese de ordin general, si anume evitarea evaziunii fiscale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 septembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.369/290/2008, Tribunalul Caras-Severin - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Total" - S.R.L. Resita într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului formulat împotriva sentintei prin care a fost respinsă plângerea autorului exceptiei cu privire la un proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei prevăzute de art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr.J5/1996.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textul legal criticat impune o restrictie nejustificată accesului liber al persoanei la o activitate economică si la liberă initiativă. Se ajunge la situatia ca persoana juridică în cauză să nu mai poată dispune în mod liber de bunurile sale. Totodată, se apreciază că, prin stabilirea unui plafon maxim al plătilor în numerar pe care le pot efectua persoanele juridice si prin sanctionarea cu amenzi disproportionat de mari a depăsirii acestui plafon se actionează în folosul băncilor si al statului, încălcându-se principiul egalitătii în drepturi. În urma acestei discriminări, băncile câstigă, iar agentii economici pierd. Totodată, această reglementare legală împiedică exercitarea activitătii economice si libera initiativă, reprimându-se vointa agentului economic de a-si stinge obligatiile si de a-si încasa creantele în modul pe care îl consideră cel mai potrivit.

Tribunalul Caras-Severin - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate formulată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, îl constituie dispozitiile art. 5 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 31 ianuarie 1996. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea exceptiei, aceasta se referă la art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996, text asupra căruia Curtea, potrivit jurisprudentei sale, urmează să se pronunte prin prezenta decizie. Art. 5 alin. 2 lit. c) are următorul cuprins:

„Prin exceptie de la prevederile alineatului precedent persoanele juridice pot efectua plăti în numerar în următoarele cazuri: [...]

c) plăti către persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim de 100.000.000 lei, plătile către o singură persoană juridică fiind admise în limita unui plafon zilnic în sumă de 50.000.000 lei. Sunt interzise plătile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri si servicii, pentru facturile a căror valoare este mai mare de 50.000.000 lei. Se admit plăti către o singură persoană juridică în limita unui plafon zilnic în numerar în sumă de 100.000.000 lei, în cazul plătilor către retelele de magazine de tipul Cash & Carry, care sunt organizate si functionează în baza legislatiei în vigoare. Sunt interzise plătile fragmentate în numerar către astfel de magazine, pentru facturile a căror valoare este mai mare de 100.000.000 lei."

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si ale art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) privind economia.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Prin mai multe decizii, spre exemplu, Decizia nr. 1.067 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, si Decizia nr. 415 din 3 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 11 iunie 2007, Curtea a constatat constitutionalitatea textului supus controlului de constitutionalitate prin raportare la argumente similare.

Astfel, Curtea a statuat că dispozitiile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor juridice care efectuează plăti si încasări în numerar, fără privilegii si fără discriminări. Băncile, ca mijlocitori de plăti si încasări între agenti economici, nu se află în aceeasi situatie cu celelalte persoane juridice, iar comisionul reprezintă o plată pentru serviciile efectuate. În ceea ce priveste pretinsa pozitie privilegiată a statului, s-a retinut că art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 nu creează o situatie privilegiată pentru stat, ci asigură îndeplinirea obligatiilor constitutionale ce revin acestuia.

De asemenea, Curtea a stabilit că, potrivit prevederilor art. 45 din Constitutie, accesul persoanei la o activitate economică si libera initiativă pot fi exercitate numai în conditiile legii. Or, dispozitiile legale supuse controlului de constitutionalitate nu îngrădesc în niciun fel exercitiul dreptului de acces la o activitate economică si nici al liberei initiative, reglementând doar conditiile în care pot fi efectuate plătile si încasările în numerar.

În fine, Curtea a retinut că dreptul de proprietate, asa cum este consacrat de dispozitiile art. 44 alin. (1) din Constitutie, nu este un drept absolut, limitele si continutul dreptului de proprietate fiind stabilite prin lege. Astfel, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în acceptiunea principială conferită de Constitutie, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Prevederile de lege criticate nu fac decât să dea expresie acestui text din Constitutie, stabilind cadrul exercitării dreptului de proprietate în acord cu necesitatea stabilirii unei ordini în operatiunile financiare desfăsurate de către persoanele juridice, a căror monitorizare facilitează evidenta circulatiei monetare, între altele, si pentru a preveni eventualele acte de evaziune fiscală.

Întrucât în cauza de fată nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziilor amintite îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Total" - S.R.L. Resita în Dosarul nr. 2.369/290/2008 al Tribunalului Caras-Severin - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 aprilie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 399

din 13 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, exceptie ridicată de Dorina Inoan, Nicolae Sorin Inoan, Niculina- Aurelia Rad, Gheorghe Pop, Simion Cenean, Lucian Poptean, Gavril Berciu si Cornel Tepar în Dosarul nr. 4.025/117/2008 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 7.931 D/2009 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal răspunde domnul Gheorghe Pop. Se constată lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 8.013D/2009, nr. 8.443D/2009, nr. 8.444D/2009 si nr. 8.445D/2009, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate.

La apelul nominal răspunde domnul Ion Tosu Vînturis, parte în Dosarul nr. 8.013D/2009. Se constată lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect al cauzelor mentionate, pune în discutie problema conexării lor.

Părtile prezente si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 8.013D/2009, nr. 8.443D/2009, nr. 8.444D/2009 si nr. 8.445D/2009 la Dosarul nr. 7.931 D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul părtilor prezente. Acestea solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, învederând împrejurările concrete în care a avut loc excluderea lor din partidele ai căror membri au fost.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând deciziile prin care Curtea Constitutională a constatat conformitatea textului de lege criticat cu prevederile Legii fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierile din 12 octombrie 2009, 22 octombrie 2009 si 8 decembrie 2009, pronuntate de Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 4.025/117/2008, de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIIl-a contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 1.549/292/2008 si de Tribunalul Olt - Sectia comercială si de contencios administrativ în dosarele nr. 3.242/104/2009, nr. 3.199/104/2009 si nr. 3.243/104/2009, Curtea Constitutională a fost sesizată cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003.

Exceptiile au fost ridicate de Dorina Inoan, Nicolae Sorin Inoan, Niculina- Aurelia Rad, Gheorghe Pop, Simion Cenean, Lucian Poptean, Gavril Berciu si Cornel Tepar, de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, din oficiu, si de Dănut Ghită, Marilena Nută si Valerică lonescu în cauze având ca obiect anularea unor hotărâri de excludere din diverse partide politice.

În motivările exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că textul de lege criticat neagă dreptul de acces liber la justitie persoanei vătămate în drepturile sale printr-o decizie nelegală de neacceptare sau de excludere din partid. Arată că singura posibilitate pe care o are la îndemână o astfel de persoană este de a se adresa organului din cadrul partidului învestit cu atributii jurisdictionale, a cărui decizie nu poate fi supusă controlului instantelor de judecată.

Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal consideră că prevederile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 sunt neconstitutionale prin raportare la dispozitiile art. 21 din Constitutie, „în măsura în care se interpretează că această normă împiedică accesul la justitie atunci când se are în vedere analizarea modului în care, din punct de vedere formal, au fost respectate cerintele si prevederile formale statutare ale partidului cu privire la dobândirea sau pierderea calitătii de membru al respectivului partid politic". În acest sens, precizează, în esentă, că este adevărat că partidele politice se constituie si îsi desfăsoară activitatea potrivit legii, dar această lege nu trebuie să încalce, la rândul ei, alte dispozitii din Constitutie si nici statul de drept si democratia constitutională.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră că art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 este neconstitutional, întrucât lasă doar la latitudinea organelor interne ale partidului posibilitatea de a hotărî excluderea din partid a unui membru, cu consecinta imposibilitătii pentru acesta de a ocupa o functie electivă în organele locale, instituindu-se o conditie în plus fată de cele cuprinse în dispozitiile constitutionale, în ceea ce priveste dreptul cetăteanului de a fi ales. Sustine că excluderea din partid a unui membru, în mod unilateral, de către ceilalti membri, fără posibilitatea ca acesta să se poată apăra în fata unui organism independent, contravine scopului pentru care se prevede o asociere a cetătenilor într-un partid politic.

Tribunalul Olt - Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional, întrucât răspunderea juridică în materie nu este reglementată de norme de drept comun, ci prin norme proprii statutului partidului, astfel încât instantele de judecată nu sunt competente să exercite functia de înfăptuire a justitiei pentru acte de încălcare a disciplinei interne.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003, care au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (3): „Dobândirea sau pierderea calitătii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdictiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului."

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispozitii din Constitutie: art. 21 alin. (1) si (2) privind accesul liber la justitie, art. 37 referitor la dreptul de a fi ales, art. 40 care garantează dreptul de asociere, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică si art. 53 care statuează cu privire la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constitutionalitate. Prin mai multe decizii, de exemplu prin Decizia nr. 197 din 4 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 2 aprilie 2010, instanta de contencios constitutional a retinut conformitatea prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 cu dispozitiile Legii fundamentale invocate si în motivarea exceptiei ce face obiectul prezentelor cauze conexate. Cu acel prilej, Curtea a observat că partidele politice sunt grupări asociative care functionează pe baza statutelor proprii, care contin reguli create si acceptate de membrii lor, si a statuat că instantele judecătoresti nu sunt legitimate să exercite functia de înfăptuire a justitiei în ceea ce priveste actele de încălcare a disciplinei interne din cadrul partidelor politice, deoarece răspunderea în materie nu este reglementată prin norme juridice de drept comun, ci prin norme de etică si deontologie proprii, pe care membrii acestora s-au angajat să le respecte încă din momentul în care, în mod liber consimtit, au aderat la acest tip de asociatii cu caracter politic.

Întrucât nu au fost relevate elemente de noutate, se justifică mentinerea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, alart. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, exceptie ridicată de Dorina Inoan, Nicolae Sorin Inoan, Niculina- Aurelia Rad, Gheorghe Pop, Simion Cenean, Lucian Poptean, Gavril Berciu si Cornel Teparîn Dosarul nr. 4.025/117/2008 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal, din oficiu de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal în Dosarul său nr. 1.549/292/2008 si de Dănut Ghită, Marilena Nută si Valerică lonescu în dosarele nr. 3.242/104/2009, nr. 3.199/104/2009 si, respectiv, nr. 3.243/104/2009 ale Tribunalului Olt - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 aprilie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 430

din 15 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) si ale art. 103 lit. f) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) si ale art. 103 lit. f) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Zhao Jufeng în Dosarul nr. 2.317/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 6.826D/2009 al Curtii Constitutionale.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 7.265D/2009 si nr. 7.266D/2009, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1)si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, respectiv a dispozitiilor art. 102 alin. (1) si (2) si art. 103 lit. f) din aceeasi ordonantă de urgentă a Guvernului, ridicată de Chen Rugen si Wang Haisen în dosarele nr. 2.127/2/2009 si nr. 2.362/2/2009 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspund Zhao Jufeng si Chen Rugen, autori ai exceptiei de neconstitutionalitate ce formează obiectul dosarelor Curtii Constitutionale nr. 6.826D/2009 si nr. 7.265D/2009, însotiti de domnul loan Budura, interpret autorizat de limba chineză. Se constată lipsa celuilalt autor al exceptiei si a părtii Oficiul Român pentru Imigrări, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curtii că toate aceste dosare se află la al doilea termen de judecată.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect al cauzelor mentionate, pune în discutie problema conexării lor.

Autorii prezenti si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 7.265D/2009 si nr. 7.266D/2009 la Dosarul nr. 6.826D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul autorilor prezenti. Acestia descriu împrejurările personale care justifică solicitările lor de a rămâne pe teritoriul României.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, precizând că prevederile de lege criticate au ca scop protejarea vietii de familie, astfel că nu contravin prevederilor constitutionale si conventionale invocate de autorii exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 27 mai 2009, 13 mai 2009 si 10 iunie 2009, pronuntate în dosarele nr. 2.317/2/2009, nr. 2.127/2/2009 si, respectiv, nr. 2.362/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 102 alin. (1) si (2) si ale art. 103 lit. f) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Exceptiile au fost ridicate de Zhao Jufeng, Chen Rugen si Wang Haisen în cauze având ca obiect solutionarea cererilor de acordare a regimului tolerării sederii acesteia pe teritoriul României sau de prelungire a acestuia.

În motivările exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textele de lege criticate nu mentionează explicit motivul vietii de familie ca motiv de acordare a regimului tolerării, iar notiunile „motive obiective" si „împrejurări independente de vointa străinului, imprevizibile si de neînlăturat" sunt prea vagi si imprecise. Or, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, legea trebuie să indice cu suficientă claritate limitele si modalitătile de exercitare a marjei de apreciere acordate autoritătilor.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, reiterând argumentele retinute de Curtea Constitutională în jurisprudenta sa în materie.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale, întrucât tolerarea rămânerii pe teritoriul României a străinilor care nu au drept de sedere este o măsură legală, care nu impietează exercitarea dreptului persoanei la respectarea vietii private si de familie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de

judecătorul-raportor, sustinerile autorilor prezenti, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 102 alin. (1) si (2) si ale art. 103 lit. f) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul continut:

- Art. 102 alin. (1) si (2): „(1) Tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul tării acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au dreptul de sedere si, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.

(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonante de urgentă, se întelege acele împrejurări independente de vointa străinului, imprevizibile si care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României.";

- Art. 103 lit. f): „Străinii prevăzuti la art. 102 alin. (1) pot fi tolerati în următoarele situatii: (...)

f) atunci când Oficiul Român pentru Imigrări constată că acestia se află în imposibilitatea de a părăsi temporar România din alte motive obiective."

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Constitutie si celor ale art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care garantează dreptul la viată familială si privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că a mai examinat constitutionalitatea prevederilor de lege supuse controlului de constitutionalitate prin prisma acelorasi critici de neconstitutionalitate ca si cele formulate în prezentele cauze conexate si prin raportare la aceleasi texte constitutionale si conventionale. Prin mai multe decizii, instanta de contencios constitutional a statuat că acestea nu contravin prevederilor constitutionale si conventionale invocate în motivarea exceptiilor. Dintre cele mai recente decizii pronuntate în acest sens poate fi mentionată Decizia nr. 75 din 21 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 23 februarie 2010, sau Decizia nr. 112 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 8 martie 2010.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudente, solutiile si considerentele deciziilor amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, alart. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 102 alin. (1) si (2) si ale art. 103 lit. f) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Zhao Jufeng, Chen Rugen si Wang Haisen în dosarele nr. 2.317/2/2009, nr. 2.127/2/2009 si, respectiv, nr. 2.362/2/2009 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 aprilie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 456

din 20 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

            Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil, exceptie ridicată de Radu Stancu si Vasilica Stancu în Dosarul nr. 102/311/2009 al Judecătoriei Slatina.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că nu există motive pentru ca instanta de contencios constitutional să reconsidere jurisprudenta în materie a acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 1 iulie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 102/311/2009, Judecătoria Slatina a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 494 alin. 1, 2 si 3 din Codul civil.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Radu Stancu si Vasilica Stancu într-o cauză civilă ce are ca obiect obligatia de a face.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că prevederile criticate sunt discriminatorii, în conditiile în care instituie un regim distinct, incluzând drepturi si despăgubiri diferite, în cazul constructorului de bună-credintă fată de constructorul de rea-credintă. Totodată, consideră că art. 494 din Codul civil contravine atât principiului ocrotirii în mod egal a proprietătii, cât si principiului inviolabilitătii proprietătii private, în conditiile în care, pe de o parte, proprietarul constructiei edificate, chiar cu rea-credintă, pe terenul altuia, poate fi obligat la ridicarea acesteia fără a beneficia de despăgubiri pentru valoarea corespunzătoare a constructiei, pe de altă parte, fiind afectată însăsi substanta proprietătii private a constructorului de rea-credintă.

Judecătoria Slatina apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, prevederile art. 494 din Codul civil nefiind contrare dispozitiilor constitutionale invocate, atâta vreme cât titularul dreptului de proprietate asupra terenului devine proprietar al constructiei, iar constructorul dobândeste un drept de creantă, potrivit principiului îmbogătirii fără just temei, iar nu un drept real, respectiv un drept de proprietate.


Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 494 din Codul civil, având următorul continut:

„Dacă plantatiile, constructiile si lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le tine pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.

Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantatiilor si a constructiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce Ie-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.

Dacă proprietarul voieste a păstra pentru dânsul acele plantatii si clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor si pretul muncii, fără ca să se ia în consideratie sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantatii si constructii. Cu toate acestea, dacă plantatiile, clădirile si operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credintă, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantatii, clădiri si lucrări, dar va avea dreptul său de a înapoia valoarea materialelor si pretul muncii sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a cresterii valorii fondului."

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea si ocrotirea proprietătii private, indiferent de titular si ale art. 136 alin. (5) potrivit cărora proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii organice.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, se constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale.

Astfel, prin Decizia nr. 1.306 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 11 noiembrie 2009, Curtea a retinut că prevederile art. 494 din Codul civil, reglementând accesiunea imobiliară artificială, ca mod de dobândire a proprietătii în favoarea proprietarului bunului principal, atunci când o plantatie, constructie sau orice lucrare este edificată de un tert, cu materiale proprii, pe terenul altei persoane, sunt constitutionale. Proprietarul terenului beneficiază de o prezumtie legală relativă de a fi si proprietarul constructiilor sau plantatiilor, în temeiul dispozitiilor art. 492 din Codul civil, potrivit căruia accesiunea imobiliară artificială se realizează întotdeauna în folosul proprietarului terenului, ca bun principal (superficies solo cedit), oricare ar fi valoarea constructiilor sau plantatiilor edificate. Totodată, Curtea a constatat că o persoană care a construit cu rea-credintă pe terenul proprietatea altei persoane nu are decât un drept de creantă asupra materialelor si lucrărilor edificate, iar nu un drept real, în spetă un drept de proprietate, astfel încât invocarea încălcării dispozitiilor constitutionale referitoare la dreptul de proprietate privată nu poate fi retinută.

De asemenea, Curtea nu a retinut nici critica de neconstitutionalitate potrivit căreia prevederile art. 494 din Codul civil creează o discriminare evidentă între constructor si proprietarul terenului pe care este edificată constructia, de vreme ce acestea se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situatia reglementată de ipoteza normei juridice, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil, exceptie ridicată de Radu Stancu si Vasilica Stancu în Dosarul nr. 102/311/2009 al Judecătoriei Slatina.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 aprilie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Toma


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 458

din 20 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 din Codul familiei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 din Codul familiei, exceptie ridicată de Dan Costin Nicolau în Dosarul nr. 1.889/233/2009 al Judecătoriei Galati.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curtii faptul că autorul exceptiei a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită admiterea exceptiei, astfel cum aceasta a fost formulată.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că nu sunt motive pentru ca instanta de contencios constitutional să reconsidere solutia pronuntată prin Decizia nr. 20/2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 iulie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.889/233/2009, Judecătoria Galati a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 din Codul familiei.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Radu Dan Costin Nicolau într-o cauză civilă ce are ca obiect o actiune de desfacere a căsătoriei prin divort.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei sustine că prevederile de lege criticate nesocotesc interesul majorai copilului minor, care, în cazul admiterii actiunii de divort si revenirii mamei la numele avut anterior căsătoriei, ar porni în viată cu handicapul moral de a nu avea acelasi nume cu ambii părinti. Propune completarea alin. (3) al art. 40 din Codul familiei cu mentiunea „cu exceptia cazului în care din căsătorie au rezultat copii minori, situatie în care se aplică alin. (1) al art. 40 din Codul familiei".

Judecătoria Galati consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile Codului familiei oferă posibilitatea părtilor de a conveni în sensul ca cel care a luat, la momentul încheierii căsătoriei, numele celuilalt sot să-l poată păstra si după divort sau chiar instanta să aprecieze asupra acestui aspect în functie de fiecare spetă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 40 din Codul familiei nu sunt contrare dispozitiilor art. 48 alin. (1) din Constitutie, iar prevederile art. 49 alin. (1) din Legea fundamentală nu sunt incidente în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 40 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul continut:

„La desfacerea căsătoriei prin divort, sotii se pot învoi ca sotul care, potrivit art. 27, a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt sot, să poarte acest nume si după desfacerea căsătoriei.

Instanta judecătorească va lua act de această învoială prin hotărârea de divort. Instanta, pentru motive temeinice, poate să încuviinteze acest drept, chiar în lipsa unei învoieli între soti.

Dacă nu a intervenit o învoială sau dacă instanta nu a dat încuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele ce avea înainte de căsătorie."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 48 alin. (1) privind familia si ale art. 49 alin. (1) referitoare la protectia copiilor si a tinerilor.

Analizând exceptia, Curtea constată că s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 20 din 12 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010, cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor de lege criticate, retinând că prevederile art. 40 din Codul familiei lasă posibilitatea sotilor să hotărască de comun acord, în caz de divort, cu privire la mentinerea sau nu a numelui de familie dobândit prin căsătorie de către unul dintre ei. Numai în cazul în care sotii nu se înteleg asupra acestui aspect si există motive temeinice care să justifice o astfel de hotărâre, instanta poate încuviinta dreptul sotului care a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt sot să păstreze acest nume si după desfacerea căsătoriei. Dacă aceste conditii nu sunt întrunite, legea dispune că fiecare dintre fostii soti va purta numele pe care îl avea înainte de căsătorie.

Curtea a observat că aceste prevederi nu aduc atingere familiei ori regimului special de protectie de care se bucură copiii si tinerii, astfel încât criticile autorului exceptiei nu pot fi retinute.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

În ceea ce priveste solicitarea autorului exceptiei privind completarea textelor de lege criticate, Curtea observă că aceasta nu poate fi primită, fiind contrară dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit cărora „Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 din Codul familiei, exceptie ridicată de Dan Costin Nicolau în Dosarul nr. 1.889/233/2009 al Judecătoriei Galati.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 aprilie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Toma


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.