MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 302         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 10 mai 2010

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 210 din 4 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2-15 din Ordonanta de urgentăa Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale

 

Decizia nr. 213 din 4 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii

 

Decizia nr. 241 din 16 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei

 

Decizia nr. 245 din 16 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 339 din 25 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1066 din Codul civil si art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

 

Decizia nr. 341 din 25 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

Decizia nr. 344 din 25 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Decizia nr. 350 din 25 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3, 4 si 5 din Codul penal si art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 si alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului

 

Decizia nr. 374 din 13 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 460 alin. 1, 3, 4 si 5, art. 301 alin. 1 teza întâi, art. 316 alin. 1 si 2, art. 340 alin. 1 teza întâi, art. 342 alin. 2 teza întâi, art. 385² raportat la art. 362 alin. 1 lit. a), art. 278¹ alin. 10 teza întâi, art. 462 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 210

din 4 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2-15 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale

 

Ioan Vida - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2-15 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Laminate" -S.A. în Dosarul nr. 26.517/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială, de Societatea Comercială „Hyundai România Hausgerate" - S.R.L. În Dosarul nr. 29.775/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comercială si de Societatea Comercială „Ritzio Bu" - S.R.L. în Dosarul nr. 8.041/193/2009 al Judecătoriei Botosani.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 8.097D/2009, nr. 8.101D/2009 si nr. 8.126D/2009, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite conditiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 8.126D/2009 si nr. 8.101D/2009 la Dosarul nr. 8.097D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierea din 15 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 26.517/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5-15 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Laminate" - S.A.

Prin încheierea din 29 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 29.775/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si următoarele din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Hyundai România Hausgerate" - S.R.L.

Prin încheierea din 23 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 8.041/193/2009, Judecătoria Botosani a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Ritzio Bu" - S.R.L.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii sustin că, prin procedura reglementată de actul normativ criticat, se creează un dezavantaj debitorului, care nu se poate apăra în mod adecvat, nu poate formula apărări de fond si nici nu poate administra probe. În măsura în care unul dintre participantii la proces, în spetă creditorul, este favorizat prin dispozitiile textului de lege criticat, se creează o inegalitate ce poate duce la abuzuri din partea acestuia. De asemenea, actul normativ criticat încalcă prevederile art. 16 si ale art. 21 din Legea fundamentală, deoarece „dă posibilitatea creditorului de a se adresa instantei si de a-i fi solutionată cererea fără o atentă si amănuntită analiză a raporturilor juridice desfăsurate între părti".

Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială arată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 instituie o procedură de judecată specială menită să asigure realizarea cu celeritate a creantelor certe, lichide si exigibile izvorâte din contracte comerciale, fără a încălca prevederile din Legea fundamentală invocate de autoarea exceptiei.

Tribunalul Bucuresti - Sectia comercială, făcând referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, arată că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si următoarele din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 este neîntemeiată.

Judecătoria Botosani consideră că debitorul are posibilitatea de a proba netemeinicia cererii formulate si de a convinge judecătorul cauzei că nu sunt îndeplinite conditiile prevăzute de art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 si astfel să respingă cererea creditorului.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2-15 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, ordonantă aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 118/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autoarea exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare si ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justitiei. De asemenea, se invocă si încălcarea prevederilor art. 6 alin. 1 si ale art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că asupra constitutionalitătii dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 s-a pronuntat în repetate rânduri, exemplu fiind Decizia nr. 1.129 din 10 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 23 octombrie 2009, Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 1.116 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată asumate prin contracte comerciale si pentru stabilirea unei proceduri simplificate de solutionare a actiunilor în justitie având ca obiect asemenea obligatii.

Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicării principiului rolului activ al judecătorului, care, la solutionarea pricinilor în primă instantă, are obligatia de a încerca împăcarea părtilor. Împrejurarea că, potrivit art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007, judecătorul citează părtile pentru explicatii si lămuriri si stăruie în efectuarea plătii sumei datorate înseamnă că hotărârea se va pronunta numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv pe cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonantă prevede că procedura reglementată de acest act normativ vizează exclusiv creantele certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, iar art. 10 dispune că ordonanta de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse potrivit art. 6 alin. (2), a declaratiilor părtilor, precum si a celorlalte probe administrate, instanta constatând că cererea este întemeiată.

Pe de altă parte, dispozitiile art. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 dau posibilitatea contestării de către debitor a ordonantei de plată si reglementează procedura pentru exercitarea căii de atac. Asa fiind, se constată că prevederile din ordonantă criticate de autoarea exceptiei nu numai că nu încalcă dispozitiile constitutionale si conventionale invocate, ci, dimpotrivă, dau expresie acestora.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie, solutia adoptată în precedent, precum si considerentele pe care aceasta se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2-15 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea comercială „Laminate" - S.A. În Dosarul nr. 26.517/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială, de Societatea Comercială „Hyundai România Hausgerate" - S.R.L. În Dosarul nr. 29.775/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comercială si de Societatea Comercială „Ritzio Bu" - S.R.L. În Dosarul nr. 8.041/193/2009 al Judecătoriei Botosani.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 martie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 213

din 4 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii

 

Ioan Vida - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Azomures" - S.A. din Târgu Mures în Dosarul nr. 16.820/233/2009 al Judecătoriei Galati - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 16.820/233/2009, Judecătoria Galati - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Azomures" - S.A. din Târgu Mures în cadrul solutionării unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece instituie o procedură executională care favorizează institutiile bugetare si face, practic, imposibilă executarea silită a hotărârilor judecătoresti prin care s-au stabilit obligatii de plată ale acestor institutii.

Judecătoria Galati - Sectia civilă si-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei exceptiei de neconstitutionalitate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002, cu modificările si completările ulterioare, având în prezent următorul cuprins:

- Art. 1: „Creantele stabilite prin titluri executorii în sarcina institutiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligatia de plată respectivă.";

- Art. 2: „Dacă executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligatia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.";

- Art. 3: „În cazul în care institutiile publice nu îsi îndeplinesc obligatia de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile în materie."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justitie si art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum si celor ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate au mai fost supuse controlului Curtii Constitutionale, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale ca si cele invocate în prezenta cauză, în numeroase cazuri, constatându-se constitutionalitate acestora.

Astfel, prin Decizia nr. 127 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, Curtea a retinut că ordonanta a cărei constitutionalitate este contestată are o evidentă finalitate de protectie a patrimoniului institutiilor publice, ca o premisă indispensabilă a desfăsurării activitătii lor în conditii optime si, prin aceasta, a îndeplinirii atributiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului statului.

Art. 44 alin. (1) din Constitutie, prin care se garantează creantele asupra statului, nu precizează că aceasta presupune executarea lor de îndată, conditiile instituite în această materie prin ordonantă, chiar dacă afectează celeritatea procedurii, nu contravin Constitutiei, ci urmăresc găsirea resurselor necesare pentru executarea obligatiilor.

Cu acelasi prilej, Curtea a retinut că prin actul normativ criticat este protejat atât dreptul de proprietate al institutiilor publice, cât si cel al creditorilor acestora, în egală măsură, de vreme ce institutia debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligatia de plată. În consecintă, nu poate fi primită critica privind încălcarea prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constitutie si ale art. 1 privind protectia proprietătii din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Pentru motivele arătate, Curtea a retinut că prin dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 nu se aduce atingere nici prevederilor art. 53 din Constitutie referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Curtea a mai constatat că este neîntemeiată si sustinerea potrivit căreia actul normativ criticat contravine dispozitiilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece permite statului să împiedice, să anuleze sau să întârzie în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătoresti pronuntate împotriva sa. Astfel, este adevărat că prin instituirea unui termen de 6 luni în care institutia debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligatia de plată (dacă executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri) se prelungeste durata procedurii de executare a titlului. Însă, Curtea observă că în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, în Cauza Burdov contra Rusiei (2002), s-a statuat că, desi o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidităti pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod exceptional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstante speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. Această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substantei însesi a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

În final, Curtea a observat că procedura de executare a obligatiilor de plată apartinând institutiilor publice, asa cum e reglementată prin Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, cu modificările si completările aduse prin Legea nr. 110/2007, se desfăsoară într-un termen rezonabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutiile deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Azomures" - S.A. din Târgu Mures în Dosarul nr. 16.820/233/2009 al Judecătoriei Galati - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 martie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 241

din 16 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Patricia Marilena lonea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, exceptie ridicată de Aneta-Violeta Andrei în Dosarul nr. 38/44/2009 al Curtii de Apel Galati - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că decontarea chiriei nu reprezintă un drept fundamental, astfel că legiuitorul este liber să stabilească conditiile acordării acestui beneficiu.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 martie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 38/44/2009, Curtea de Apel Galati - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei. Exceptia a fost ridicată de Aneta-Violeta Andrei cu prilejul solutionării unei cauze având ca obiect anularea actului administrativ prin care s-a dispus sistarea decontării chiriei acordate în temeiul art. 22 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat, care exclude de la decontarea chiriei pe judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora si magistratii-asistenti care personal ori sotul/sotia acestora sau copiii aflati în întretinerea lor au înstrăinat o locuintă proprietate personală după data numirii în functie în localitatea în care solicită drepturile, este contrar prevederilor art. 16 alin. (1), art. 26 alin. (1) si art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie. Astfel, arată că acest text de lege nu ia în considerare si situatiile în care, desi are loc o înstrăinare a unei locuinte, aceasta nu e făcută pentru fraudarea legii si nici nu aduce vreun folos material magistratului. În acest sens, autorul exceptiei arată că sotul său a înstrăinat un imobil proprietate personală, iar în urma acestei înstrăinări, căreia nu i s-a putut împotrivi, întrucât era un bun dobândit de sot anterior căsătoriei, nu a rămas nicio sumă de bani. Asa fiind, consideră că este discriminată în raport cu ceilalti colegi care nu au o locuintă în localitatea unde îsi desfăsoară activitatea si cărora li se decontează chiria. De asemenea, consideră că dreptul la decontarea chiriei reprezintă un „bun" în sensul jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, astfel că îi este încălcat si dreptul de proprietate. În sfârsit, arată că textul de lege criticat presupune posibilitatea constrângerii sotului de a dispune de bunurile personale, ceea ce aduce atingere vietii private si de familie.

Curtea de Apel Galati - Sectia de contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate ar trebui respinsă ca inadmisibilă, întrucât autorul exceptiei pune în discutie, în realitate, aspecte ce tin de aplicabilitatea dispozitiilor textului de lege criticat, iar nu o veritabilă critică de neconstitutionalitate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 23 alin. (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 9 martie 2007.

Textul de lege criticat are următoarea redactare:

- Art. 23 alin. (6): „Dacă judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora si magistratii-asistenti, inclusiv sotul/sotia acestora sau copiii aflati în întretinerea lor, au înstrăinat o locuintă proprietate personală după data numirii în functie în localitatea în care solicită drepturile prevăzute la alin. (1)-(3) si la art. 22, nu mai beneficiază de aceste drepturi."

Autorul exceptiei consideră că acest text de lege este contrar următoarelor dispozitii din Constitutie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetătenilor, art. 26 alin. (1) privind ocrotirea vietii intime, familiale si private si art. 44 alin. (1) si (2) referitor la dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că prevederile art. 22 si art. 23 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 instituie un beneficiu în favoarea judecătorilor, procurorilor si personalului asimilat acestora, precum si magistratilor-asistenti constând în acordarea unei locuinte de serviciu, ori în decontarea chiriei pentru locuintă. Acordarea acestui drept este conditionată de îndeplinirea mai multor conditii, printre care si cea prevăzută de textul de lege criticat, referitoare la înstrăinarea unei locuinte proprietate personală după data numirii în functie.

Autorul exceptiei, desi consideră că este justificată cerinta impusă de art. 23 alin. (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006, din perspectiva prevenirii unor acte de rea-credintă care ar putea apărea în practică, arată că există totusi situatii în care, desi are loc o înstrăinare a unei locuinte, aceasta nu poate fi împiedicată de către titularul dreptului prevăzut de art. 22 si 23 din ordonantă, întrucât nu este un bun propriu si, în plus, nu profită financiar de pe urma acestei înstrăinări.

Fată de acestea, Curtea retine că ratiunea legii este aceea de a veni în sprijinul persoanelor care ocupă functiile de judecători, procurori, personal asimilat acestora sau magistrati-asistenti cu acordarea unor facilităti privind asigurarea unei locuinte, în măsura în care acestea nu detin personal, ori prin membrii familiei, o locuintă în localitatea unde îsi desfăsoară activitatea. Întrucât, asa cum s-a retinut si mai sus, nu este vorba de un drept fundamental, legiuitorul a avut libertatea de a decide limitele si conditiile acordării acestui beneficiu. De aceea nici nu poate fi pusă în discutie restrângerea vreunui drept. În acest sens, trebuie observat că, fată de reglementarea anterioară care privea acelasi drept, noua reglementare este mult mai restrictivă, potrivit optiunii legiuitorului, aceasta neavând semnificatia încălcării dispozitiilor Legii fundamentale. Cu toate acestea, indiferent de natura dreptului prevăzut de lege, este necesar ca acordarea acestuia să se facă respectând principiul egalitătii cetătenilor în drepturi, respectiv al creării unui tratament identic pentru persoane aflate în situatii egale. Or, sub acest aspect, Curtea constată că textul de lege criticat nu prevede nicio diferentiere sau discriminare, toate persoanele aflate în ipoteza normei fiind supuse acelorasi conditii legale, împrejurarea că aspecte particulare, precum cele privind posibilitatea de a influenta sau nu decizia sotului la înstrăinarea unui bun sau câstigul obtinut de pe urma înstrăinării, nu sunt de natură să pună în discutie conformitatea textului de lege criticat cu dispozitiile Constitutiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, exceptie ridicată de Aneta-Violeta Andrei în Dosarul nr. 38/44/2009 al Curtii de Apel Galati - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 martie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena lonea

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 245

din 16 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Silvania Forest" - S.A. din Satu Mare în Dosarul nr. 1.217/83/2009 al Tribunalului Satu Mare - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. Astfel, arată că libertatea economică permite anumite limitări pentru respectarea intereselor legitime ale altor persoane.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 iunie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.217/83/2009, Tribunalul Satu Mare - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Silvania Forest" - S.A. din Satu Mare cu prilejul solutionării unui litigiu de muncă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat, care interzice concedierea reprezentantilor alesi în organele de conducere ale sindicatelor pentru motive care nu tin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce tin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit, este contrar prevederilor art. 20 din Constitutie prin raportare la art. 1 si art. 2 din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 135/1971. În acest sens, arată că aceste dispozitii internationale limitează protectia liderilor sindicali doar la motivele care tin de îndeplinirea mandatului lor si nu privesc si calitatea lor proprie de angajati. De asemenea, consideră că art. 223 alin. (2) din Codul muncii aduce atingere dreptului de a exercita liber o activitate economică si creează discriminări între salariati, favorizându-i pe liderii sindicali. În plus fată de aceste argumente, arată că situatia economică precară nu mai permite mentinerea în functie a mai multor angajati, întrucât nu mai există productie si posturile urmează a fi desfiintate.

Tribunalul Satu Mare - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, fiind justificat tratamentul juridic diferentiat al liderilor sindicali din perspectiva necesitătii de a asigura stabilitatea raporturilor de muncă.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispozitii potrivit cărora „Pe toată durata exercitării mandatului, precum si pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia reprezentantii alesi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediati pentru motive care nu tin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce tin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariatii din unitate".

Autorul exceptiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor dispozitii din Constitutie: art. 16 alin. (1)si (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 45 privind libertatea economică si art. 53 referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti.

De asemenea, consideră că este încălcat si art. 20 din Constitutie prin raportare la prevederile art. 1 si 2 din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 135/1971 privind protectia reprezentantilor lucrătorilor în întreprinderi si înlesnirile ce se acordă acestora, aprobată de Conferinta generală a Organizatiei Internationale a Muncii la data de 23 iunie 1971, ratificată de România prin Decretul nr. 83/1975, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 86 din 2 august 1975, dispozitii referitoare la protectia acordată reprezentantilor lucrătorilor din întreprinderi si înlesnirile ce trebuie acordate acestora pentru îndeplinirea atributiilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, prin Decizia nr. 124 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 29 martie 2007, s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 223 alin. (2) din Codul muncii în raport cu principiul constitutional referitor la egalitatea în drepturi si prevederile art. 1 din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 135/1971, respingând ca neîntemeiate criticile de neconstitutionalitate, pentru considerentele acolo retinute.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutia si considerentele mai sus amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportată la prevederile constitutionale referitoare la libertatea economică, Curtea observă că această libertate nu este absolută, ci este garantată de Constitutie „în conditiile legii", astfel că limitările stabilite de legiuitor pentru a asigura protectia unor interese generale sau a drepturilor unor categorii de persoane sunt în deplin acord cu dispozitiile Constitutiei referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti. În situatia concretă, pusă în discutie de autorul exceptiei, Curtea apreciază că orice posibilitate lăsată angajatorului de a initia încetarea contractului de muncă al liderilor sindicali este de natură a încuraja abuzurile din partea acestuia, care poate găsi usor motive ce tin de necesitatea unei reorganizări a activitătii sau de existenta unor dificultăti financiare pentru a înlătura liderii sindicali.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 2 din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 135/1971, Curtea retine că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât se referă la înlesnirile, respectiv mijloacele pe care angajatorul trebuie să le pună la dispozitia reprezentantilor salariatilor în vederea îndeplinirii eficace si rapide a functiilor lor, iar nu la măsurile de protectie care tin de interzicerea desfacerii contractului de muncă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Silvania Forest" - S.A. din Satu Mare în Dosarul nr. 1.217/83/2009 al Tribunalului Satu Mare - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 martie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena lonea

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 339

din 25 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1066 din Codul civil si art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1066 din Codul civil si art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Setro Metal Group" - S.A. din Câmpulung în Dosarul nr. 938/1.259/2008 al Tribunalului Comercial Arges.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, referitor la art. 1066 din Codul civil, este invocată jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, si anume deciziile nr. 121/2009 si nr. 1.547/2009. Cât priveste prevederile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, Ministerul Public arată că autorul exceptiei îsi formulează critica din perspectiva comparării unor prevederi legale, astfel că problema ridicată excedează competentei Curtii Constitutionale, iar critica sa nu poate fi primită.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 mai 2009, pronuntată în Dosarul nr. 938/1.259/2008, Tribunalul Comercial Arges a sesizat

Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1066 din Codul civil si art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Setro Metal Group" - S.A. din Câmpulung într-o cauză având ca obiect pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia consideră că prevederile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind compunerea instantei în judecarea litigiilor în primă instantă contravin dispozitiilor art. 16, art. 21 si art. 24 din Legea fundamentală prin aceea că această componentă nu poate fi diferită pentru litigiile de drept comun si pentru litigiile în materia conflictelor de muncă, o mai bună justitie si o garantie a impartialitătii instantei putând fi oferită pentru toate cauzele de sistemul completului colegial, în cadrul căruia să existe control reciproc între membrii completului de judecată. Cât priveste prevederile art. 1066 din Codul civil, autorul sustine că acestea contravin normelor constitutionale ale art. 124 si art. 126 alin. (1), întrucât clauza penală, fiind un contract, este obligatorie pentru părti, iar instanta de judecată nu poate să reducă sau să mărească cuantumul ei, nici să verifice întinderea prejudiciului cauzat efectiv creditorului si nici să ceară acestuia să probeze cuantumul acestui prejudiciu.

Tribunalul Comercial Arges si-a exprimat opinia în sensul constitutionalitătii dispozitiilor de lege criticate. Astfel, în ceea ce priveste prevederile art. 1066 din Codul civil, instanta opinează în sensul că inserarea în contractul principal a clauzei penale, în aplicarea principiului autonomiei de vointă a părtilor, nu contravine niciuneia dintre normele constitutionale de referintă.

Cât priveste prevederile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, instanta apreciază că nici acestea nu contravin Legii fundamentale, deoarece activitatea de judecată trebuie să se desfăsoare strict în limitele cadrului legal, iar în măsura în care ar exista dubii cu privire la impartialitatea judecătorului de primă instantă, părtile beneficiază de mijloace de apărare menite să garanteze o judecată echitabilă si impartială.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă si jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, si anume Decizia nr. 121/2009.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1066 din Codul civil si art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, prevederi care au următorul continut:

- Art. 1066 din Codul civil: „Clauza penală este aceea prin care o persoană spre a da asigurare pentru executarea unei obligatii se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i.";

- Art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004: „Cauzele date, potrivit legii, în competenta de primă instantă a judecătoriei, tribunalului si curtii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu exceptia cauzelor privind conflictele de muncă si de asigurări sociale."

Autorul exceptiei sustine că prevederile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, referitoare la compunerea instantei în judecarea litigiilor în primă instantă, contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 care consacră accesul liber la justitie si ale art. 24 privind dreptul la apărare, iar prevederile art. 1066 din Codul civil contravin art. 124 referitor la înfăptuirea justitiei si art. 126 alin. (1) privind instantele judecătoresti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra prevederilor art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2005 privind organizarea judiciară s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 741 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, constatând că sunt constitutionale. Curtea a retinut că stabilirea competentei si a procedurii de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului si că judecătorii sunt independenti si se supun numai legii. În aplicarea acestor prevederi constitutionale, legiuitorul stabileste componenta completului de judecată si conduita pe care trebuie să o aibă acesta la solutionarea cauzelor ce îi sunt repartizate. Atât Constitutia, cât si Legea privind organizarea judecătorească stabilesc, sub aspectul impartialitătii, dreptul si obligatia judecătorilor de a se supune numai legii, activitatea de judecată desfăsurându-se, potrivit legii, strict în limitele cadrului legal. În ipoteza în care există dubii cu privire la impartialitatea judecătorului în primă instantă, există mijloace de apărare prevăzute de lege care asigură suficiente garantii pentru o judecată echitabilă si impartială.

În ceea ce priveste prevederile art. 1066 (si următoarele) din Codul civil, Curtea constată că acestea reglementează regimul juridic al clauzei penale, ce reprezintă acea conventie accesorie contractului principal prin care părtile determină echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligatiei contractuale. Desi aplicarea clauzei penale are loc direct între părti, fără a fi necesară interventia instantei judecătoresti, nimic nu împiedică partea interesată să sesizeze instanta atunci când apreciază că invocarea ei s-a făcut în mod abuziv, partea având posibilitatea de a cere instantei să constate că nu sunt întrunite conditiile pentru acordarea de despăgubiri si deci pentru aplicarea clauzei penale.

Tot instanta poate, în temeiul legii, să micsoreze cuantumul clauzei penale, în caz de executare partială a obligatiei, în temeiul art. 1070 din Codul civil. Interventia instantei, în aceste cazuri, nu contravine vreunui principiu constitutional, ci este în acord cu Legea fundamentală, care prevede că justitia se înfăptuieste prin instantele judecătoresti stabilite de lege, iar competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege.

De altfel, prin Decizia nr. 121 din 3 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 13 martie 2009, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1066, retinând că acestea nu contravin Legii fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, argumentarea si solutia retinute în deciziile mentionate mai sus îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1066 din Codul civil si art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Setro Metal Group" - S.A. din Câmpulung în Dosarul nr. 938/1.259/2008 al Tribunalului Comercial Arges.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 martie 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 341

din 25 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de IIie Sava si Ana Sava în Dosarul nr. 2.344/90/2007 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Autorii exceptiei au depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate asa cum a fost formulată.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 4.785 din 9 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.344/90/2007, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de IIie Sava si Ana Sava într-o cauză având ca obiect solutionarea recursurilor declarate împotriva unor încheieri pronuntate de Curtea de Apel Pitesti - Sectia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale si pentru cauze cu minori si de familie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia consideră că reglementarea criticată „vizează o încetare mascată a contractului de închiriere si îl îndreptăteste pe locator să facă o întrerupere a contractului unilateral, fără clauză si fără culpa chiriasului, chiar si atunci când obiectul există". In opinia acestora, trebuie să existe un tratament egal între părti, în speta de fată, între chirias (titular de contract) si persoana juridică (în calitate de locator), astfel că prin textul de lege criticat se încalcă principiul egalitătii cetătenilor în fata legii, atribuind un regim preferential pentru administratori, desi scopul emiterii Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 este acela de a proteja chiriasii.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală si-a exprimat opinia în sensul constitutionalitătii reglementării criticate. În acest sens, invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, si anume Decizia nr. 113/2001.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 9 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 sunt constitutionale, acest act normativ fiind adoptat în vederea instituirii unei protectii a chiriasilor, tinând cont însă si de interesele legitime ale proprietarilor, care trebuie ocrotite în egală măsură.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, care au următorul continut: „Persoana juridică, care a detinut sau a administrat locuinta, va comunica chiriasului titular al contractului de închiriere, în scris, cu confirmare de primire, în termen de 15 zile de la data procesului-verbal de restituire a locuintei, faptul că începând cu această dată poate să încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul care a redobândit locuinta. În acelasi timp este obligată să pună la dispozitia proprietarului, fără plată, copii de pe contractul de închiriere si de pe anexele la acesta."

Autorii exceptiei sustin că reglementarea criticată contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) si (3) privind accesul liber la justitie, art. 47 alin. (1) referitoare la nivelul de trai, precum si art. 6 si art. 25 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat contravine si prevederilor de procedură civilă, Codului civil si Legii locuintei nr. 114/1996.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, în ceea ce priveste sustinerea potrivit căreia textul de lege criticat contravine art. 16 din Legea fundamentală, Curtea retine că atât în doctrină, cât si în jurisprudenta constitutională s-a statuat în mod constant că principiul egalitătii în fata legii nu înseamnă uniformitate, ci presupune instituirea unui tratament egal în situatii care nu sunt diferite. De aceea nu sunt excluse, ci, dimpotrivă, sunt admise solutii legislative diferite pentru situatii diferite. Asa fiind, reglementarea criticată urmăreste să îmbine interesul general cu cel particular, asigurând astfel atât protectia chiriasilor, cât si garantarea dreptului de proprietate privată.

Totodată, Curtea constată că nu poate fi retinută nici critica referitoare la încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justitie si celor ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Astfel, liberul acces al părtilor la justitie nu este îngrădit prin dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, ci, dimpotrivă, acest drept este confirmat prin solutionarea litigiilor dintre chiriasi si proprietari de către instanta de judecată.

De asemenea, în jurisprudenta sa, Curtea a decis că măsurile de protectie a chiriasilor, instituite prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, îsi au temeiul constitutional în art. 47 alin. (1) si art. 135 alin. (2) lit. f) din Constitutie, finalitatea acestei ordonante fiind aceea de a reglementa raporturile dintre chiriasi si proprietari. Prin urmare, nu poate fi retinută critica referitoare la încălcarea dispozitiilor constitutionale si conventionale care garantează un nivel de trai decent, legiuitorul fiind obligat ca, atunci când stabileste limitele si continutul dreptului de proprietate, să tină seama de interesele proprietarilor, dar si de cele ale chiriasilor, cărora trebuie să le asigure dreptul la o locuintă, realizând un echilibru între dreptul de proprietate al persoanelor îndreptătite la restituirea locuintelor si dreptul chiriasilor din aceste locuinte la protectie socială din partea statului.

În sfârsit, Curtea constată nu poate fi retinută nici critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, prin raportare la prevederile Codului civil, Legii locuintei nr. 114/1996 si dispozitiilor de procedură civilă, întrucât examinarea constitutionalitătii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozitiile constitutionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de IIie Sava si Ana Sava în Dosarul nr. 2.344/90/2007 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 martie 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 344

din 25 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Claudius Roberto Herlicska în Dosarul nr. 4.194/30/2008 al Judecătoriei Timisoara, si care face obiectul Dosarului nr. 5.327 D/2009 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 5.328 D/2009, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, invocată de Marius Herlicska în Dosarul nr. 4.193/30/2008 al Judecătoriei Timisoara.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 5.327 D/2009 si nr. 5.328 D/2009, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite conditiile conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 5.328 D/2009 la Dosarul nr. 5.327 D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 24 iunie 2009, pronuntate în dosarele nr. 4.194/30/2008 si nr. 4.193/30/2008, Judecătoria Timisoara a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Claudius Roberto Herlicska si, respectiv, de Marius Herlicska.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textul legal criticat este neconstitutional, deoarece „eludează posibilitatea de a contesta existenta si întinderea unui debit, creditorul putând trece, si de fapt trecând, direct în faza de executare silită, fără ca temeinicia si întinderea sumei pretinse a fi plătite să treacă prin filtrul unui control judecătoresc."

Se încalcă astfel dispozitiile art. 21 si art. 52 din Constitutie, persoana vătămată de un act administrativ fiind privată de dreptul său de a se adresa judecătorului, actiunea sa în instantă fiind lipsită de eficientă, câtă vreme nu se prevede obligatia organelor fiscale de a-i aduce la cunostintă că s-a stabilit în sarcina sa plata unei sume, anterior declansării procedurii de executare silită.

Judecătoria Timisoara consideră că exceptia ridicată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate formulată este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, care au următorul cuprins: „Înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele si împrejurările relevante în luarea deciziei.

(2) Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când:

[...] d) urmează să se ia măsuri de executare silită."

Dispozitiile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 21 - Accesul liber la justitie, ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică si ale art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că textul de lege criticat nu îngrădeste în niciun mod posibilitatea părtilor de a se adresa instantelor judecătoresti pentru contestarea actelor de executare silită, inclusiv a titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, si de a se prevala, în acest cadru, de toate garantiile care caracterizează dreptul la un proces echitabil. În acest sens, dispozitiile art. 172 alin. (1)si (3) din Codul de procedură fiscală prevăd că „(1) Persoanele interesate pot face contestatie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum si în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în conditiile legii.[...] (3) Contestatia poate fi făcută si împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instantă judecătorească sau de alt organ jurisdictional si dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege." Astfel fiind, nu pot fi retinute criticile privind restrângerea drepturilor reglementate de dispozitiile art. 21 si art. 53 din Constitutie, formulate în sustinerea prezentei exceptii de neconstitutionalitate.

În acelasi sens Curtea s-a mai pronuntat în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009, si prin Decizia nr. 1.291 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate anterior de Curte îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Claudius Roberto Herlicska în Dosarul nr. 4.194/30/2008 al Judecătoriei Timisoara, si de Marius Herlicska în Dosarul nr. 4.193/30/2008 al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 martie 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent-sef,

Marieta Safta

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 350

din 25 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3, 4 si 5 din Codul penal si art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 si alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3, 4 si 5 din Codul penal si art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 si alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, exceptie ridicată de Constantin Maftei în Dosarul nr. 596/237/2008 al Tribunalului Suceava - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 24 iunie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 596/237/2008, Tribunalul Suceava - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3, 4 si 5 din Codul penal si art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 si alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, exceptie ridicată de Constantin Maftei.

Se sustine, în esentă, că din lecturarea celor două texte incriminatoare, cuprinse în Codul penal, respectiv în Legea nr. 59/1934, „se observă că acestea au continuturi identice, sanctionând în realitate, cu pedepse distincte, aceeasi faptă penală, ceea ce contravine prevederilor art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie [...] si, în mod corelativ, dispozitiilor art. 20 din Constitutie". Autorul exceptiei consideră că „prin încadrarea unei actiuni ilicite în continutul constitutiv a două infractiuni distincte" se dă „posibilitatea unei duble sanctionări".

De asemenea, apreciază că art. 84 alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 este neconstitutional, deoarece nu defineste „faptul scuzabil". În consecintă, „legea nu este suficient de clară si lasă loc unei marje de apreciere care poate depăsi limita rezonabilului". Se mai arată că, prin reglementarea în continutul art. 84 din Legea nr. 59/1934 „a altor pedepse decât cele prevăzute în regimul special al acestora", se încalcă prevederile art. 73 lit. h) din Constitutie. Cu privire la dispozitiile art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal mai arată că încalcă prevederile art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice potrivit cărora nimeni nu poate fi întemnitat pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligatie contractuală, iar prevederile art. 215 alin. 5 din acelasi cod încalcă egalitatea în drepturi si dreptul la un proces echitabil deoarece conditionează încadrarea juridică a faptei si stabileste răspunderea penală în functie de întinderea prejudiciului.

Tribunalul Suceava - Sectia penală consideră că exceptia de neconstitutionalitate invocată în cauză este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 215 alin. 3, 4 si 5 din Codul penal, precum si ale art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 si alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au următorul cuprins:

- Art. 215 alin. 3, 4 si 5 din Codul penal: „Inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârsită în asa fel încât, fără această eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distinctiile acolo arătate.

Emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum si fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.

Înselăciunea care a avut consecinte deosebit de grave se pedepseste cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.";

- Art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 si alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934:„Se va pedepsi cu amenda de la 5.000-100.000 lei si închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul când faptul constituie un delict sanctionat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă. [...]

2. Oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul si mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut.

3. Oricine emite un cec cu dată falsă sau căruia îi lipseste unui din elementele esentiale arătate de alineatele 1, 2, 3 si 5 al art. 1 si art. 11. [...]

[...] Când emiterea cecului se datorează unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă."

Aceste texte de lege sunt raportate la prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 20, art. 23 alin. (12), art. 24, art. 73 alin. (3) lit. h) si art. 124, precum si art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate în prezenta cauză, în raport cu aceleasi prevederi constitutionale si din documente internationale si fată de argumente similare.

Astfel, prin numeroase decizii, de exemplu, Decizia nr. 98 din 4 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 4 martie 2010, Decizia nr. 14 din 8 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 februarie 2009, si Decizia nr. 709 din 19 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo retinute, că prevederile art. 215 alin. 3, 4 si 5 din Codul penal nu încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei, precum si ale art. 11 alin. (2) cu privire la dreptul international si dreptul intern si ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie, privind dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori si ale art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

De asemenea, Curtea a mai examinat constitutionalitate dispozitiilor din Legea nr. 59/1934 criticate în prezenta cauză, de exemplu prin Decizia nr. 645 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 21 august 2007, Decizia nr. 1.304 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 24 februarie 2009, si Decizia nr. 1.397 din 3 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 9 decembrie 2009, respingând, pentru considerentele acolo retinute, exceptia de neconstitutionalitate invocată.

De altfel, si în prezenta cauză criticile formulate se fundamentează, în mare parte, pe compararea textelor ce fac obiectul exceptiei, respectiv pun în discutie interpretarea si aplicarea lor, precum si lipsa definirii unor sintagme continute de acestea, precum aceea de „fapt scuzabil". Asemenea critici nu intră în competenta Curtii Constitutionale, ci a instantelor de judecată, ori a legiuitorului, după caz. Aceasta întrucât, pe de o parte, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului" iar, pe de altă parte, asa cum Curtea s-a pronuntat în mod constant în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constitutionalitătii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozitiile constitutionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3, 4 si 5 din Codul penal si art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 si alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, exceptie ridicată de Constantin Maftei în Dosarul nr. 596/237/2008 al Tribunalului Suceava - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 martie 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent-sef,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 374

din 13 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 460 alin. 1, 3, 4 si 5, art. 301 alin. 1 teza întâi, art. 316 alin. 1 si 2, art. 340 alin. 1 teza întâi, art. 342 alin. 2 teza întâi, art. 385² raportat la art. 362 alin. 1 lit. a), art. 278¹ alin. 10 teza întâi, art. 462 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 460 alin. 1, 3, 4 si 5, art. 301 alin. 1 teza întâi, art. 316 alin. 1 si 2, art. 340 alin. 1 teza întâi, art. 342 alin. 2 teza întâi, art. 385² raportat la art. 362 alin. 1 lit. a), art. 278¹ alin. 10 teza întâi, art. 462 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 2.181/1/2009 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul exceptiei, apărătorul ales, domnul avocat Ionel lordache din cadrul Baroului Timis, cu delegatie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului exceptiei, care pune concluzii de admitere, arătând că Ministerul Public, prin posibilitatea conferită de textele criticate, se transformă în apărătorul procurorului, ca persoană cercetată, astfel că, în dezacord cu principiile constitutionale, face oficiu de apărare. Prin urmare, de vreme ce procedura contestată nu oferă nicio garantie, există un real conflict de interese între procuror, ca făptuitor, si Ministerul Public, pe de o parte, si interesul public, pe de altă parte.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, deoarece critica autorului vizează atât modul de aplicare a textelor într-un caz concret, cât si o mascată propunere de modificare a acestora.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 iunie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.181/1/2009, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 460 alin. 1, 3, 4 si 5, art. 301 alin. 1 teza întâi, art. 316 alin. 1 si 2, art. 340 alin. 1 teza întâi, art. 342 alin. 2 teza întâi, art. 385² raportat la art. 362 alin. 1 lit. a), art. 278¹ alin. 10 teza întâi, art. 462 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Viorica Luca în dosarul de mai sus.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 129, art. 131, art. 132, art. 1 alin. (3)-(5), art. 2 alin. (2), art. 11 alin. (1) si (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1)si (2), art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 26, art. 30 alin. (1) si (2), art. 52 alin. (3), art. 126 alin. (1), alin. (2) si alin. (5) teza întâi si art. 148 alin. (2) si alin. (4), deoarece în cauza dedusă judecătii Ministerul Public nu poate reprezenta interesul privat al unui cetătean care are si functia de procuror, adică prepus al său, fără a se abate de la rolul constitutional. Asa fiind, partea adversă este privată de un proces echitabil, evitându-se posibilitatea ca aceasta să actioneze în instantă Ministerul Public ca parte responsabilă civilmente.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile apărătorului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 460 alin. 1, 3, 4 si 5, cu denumirea marginală Procedura la instanta de executare, art. 301 alin. 1 teza întâi, cu denumirea marginală Drepturile procurorului si ale părtilor în instantă, art. 316 alin. 1 si 2, cu denumirea marginală Rolul procurorului, art. 340 alin. 1 teza întâi, cu denumirea marginală Dezbaterile si ordinea în care se dă cuvântul, art. 342 alin. 2 teza întâi, cu denumirea marginală Concluzii scrise, art. 385², cu denumirea marginală Persoanele care pot face recurs, raportat la art. 362 alin. 1 lit. a), cu denumirea marginală Persoanele care pot face apel, art. 278¹ alin. 10, cu denumirea marginală Plângerea în fata judecătorului împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată, art. 462 alin. 1 si 2, cu denumirea marginală Rezolvarea contestatiei, toate din Codul de procedură penală.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că din analiza criticilor avansate de autor se desprinde concluzia potrivit căreia autorul este nemultumit de posibilitatea conferită procurorului de a formula recurs într-o cauză atunci când calea de atac profită unei persoane cercetate care îndeplineste functia de procuror. Asa fiind si tinând seama de obiectul cauzei în care a fost invocată exceptia de neconstitutionalitate, respectiv un recurs formulat împotriva unei sentinte penale pronuntate în temeiul art. 278¹ alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, Curtea constată că, în ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. a) din acelasi cod referitoare la persoanele care pot face apel, exceptia este inadmisibilă, neavând, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, legătură cu solutionarea cauzei. De asemenea, Curtea constată că nu sunt afectate prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, la rolul Ministerului Public si la statutul procurorilor, deoarece dispozitiile art. 385² si art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală privitoare la persoanele care pot face recurs sunt elaborate în conformitate cu prevederile art. 129 din Constitutie referitoare la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti în conditiile legii, adică asa cum sunt acestea reglementate prin lege organică adoptată de Parlament ca unică autoritate legiuitoare a tării.

În conformitate cu prevederile art. 131 din Constitutie, în sistemul procesului penal român, cu exceptiile prevăzute de lege, procurorul este titularul actiunii publice, iar nu persoana vătămată. Asa fiind si în conformitate cu interesele generale ale societătii, procurorul este singurul în drept să dinamizeze procesul penal prin folosirea căilor de atac. De altfel, faptul că o persoană cercetată are calitatea de magistrat nu presupune existenta unui conflict de interese între acesta si cel care îl cercetează ori judecă, deoarece între ei nu se află, asa cum sustine în mod eronat autorul exceptiei, raporturi de prepusenie menite să afecteze impartialitatea justitiei. Aceasta, deoarece în materie penală răspunderea este personală, iar procurorul, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, apără ordinea de drept, precum si drepturile si libertătile cetătenilor, indiferent de functiile pe care le îndeplinesc acestia din urmă, singura calitate ce prevalează fiind doar aceea de cetătean.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 460 alin. 1, 3, 4 si 5, art. 301 alin. 1 teza întâi, art. 316 alin. 1 si 2, art. 340 alin. 1 teza întâi, art. 342 alin. 2 teza întâi si art. 462 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală, Curtea constată că autorul exceptiei s-a limitat doar la o simplă enumerare a lor, fără a arăta în mod concret în ce constă contrarietatea acestora cu prevederile constitutionale invocate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate".

În concluzie, Curtea urmează a respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. a), art. 460 alin. 1, 3, 4 si 5, art. 301 alin. 1 teza întâi, art. 316 alin. 1 si 2, art. 340 alin. 1 teza întâi, art. 342 alin. 2 teza întâi si art. 462 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală ca inadmisibilă si a dispozitiilor art. 385² si art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală ca nefondată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385² si art. 278¹ alin. 10 teza întâi din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 2.181/1/2009 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

2. Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. a), art. 460 alin. 1, 3, 4 si 5, art. 301 alin. 1 teza întâi, art. 316 alin. 1 si 2, art. 340 alin. 1 teza întâi, art. 342 alin. 2 teza întâi si art. 462 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 aprilie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru