MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 861/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 861         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 22 decembrie 2010

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010 privind constitutionalitatea art. 12, art. 20 alin. (3), art 23 alin. (1) si (2), art. 37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) si art. 44 din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum a fost modificat prin hotărârile nr. 26 si nr. 27 din 5 octombrie 2010 ale Camerei Deputatilor

 

Opinie separată

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

244/2.164. - Ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale si al ministrului mediului si pădurilor pentru modificarea si completarea Normelor de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 37/2005 privind recunoasterea si functionarea grupurilor si organizatiilor de producători, pentru comercializarea produselor agricole si silvice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 338/2005, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 171/2006

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

327. - Decizie privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 263 A din 16 noiembrie 2010 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.490

din 17 noiembrie 2010

privind constitutionalitatea art. 12, art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) si (2), art. 37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) si art. 44 din  Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum a fost modificat prin hotărârile nr. 26 si nr. 27 din 5 octombrie 2010 ale Camerei Deputatilor

 

I. Cu Adresa nr. 51/4613 din 7 octombrie 2010, secretarul general al Camerei Deputatilor a trimis Curtii Constitutionale, în temeiul dispozitiilor art. 146 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea formulată de 74 de deputati apartinând grupului parlamentar al aliantei politice PSD+PC referitoare la neconstitutionalitatea Hotărârii Camerei Deputatilor nr. 26/2010 privind modificarea si completarea art. 12 din Regulamentul Camerei Deputatilor si a Hotărârii Camerei Deputatilor nr. 27/2010 privind modificarea Regulamentului Camerei Deputatilor.

Autorii sesizării sunt următorii: Mircea Dusa, Aurelia Vasile, Marian Neacsu, Adrian Solomon, Aurel Vlădoiu, Bogdan-Liviu Ciucă, Ioan Cindrea, luliu Nosa, Silvestru-Mircea Lup, Doina Burcău, Horia Teodorescu, Ioan Stan, Cătălin-loan Nechifor, Robert Negoită, Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz, Viorel Hrebenciuc, Victor Socaciu, Cristian Sorin Dumitrescu, Doru-Claudian Frunzulică, Nica Nicolae Ciprian, Victor Cristea, Cornel Itu, Emil Radu Moldovan, Nicolae Bănicioiu, Radu Eugeniu Coclici, Gheorghe Antochi, Mircea Gheorghe Drăghici, Gheorghe Ciocan, Ioan Narcis Chisălită, Cristian Rizea, Sergiu Andon, Oana Niculescu-Mizil Stefănescu Tohme, Ruxandra Florina Jipa, Rodica Nassar, Vasile Mocanu, Valeriu Stefan Zgonea, Tudor Pantâru, Ioan Damian, Matei Radu Brătianu, Antonella Marinescu, Neculai Rătoi, Gheorghe Ana, Ion Stan, Vasile Bleotu, Marian Florian Săniuta, Ion Mocioalcă, Vasile Popeangă, Petre Petrescu, Raul-Victor Surdu-Soreanu, Andrei Dolineaschi, Costică Macaleti, Georgian Pop, Ion Burnei, Claudiu Iulian Manda, Constantin Nită, Tilvăr Angel, Florin-Costin Pâslaru, Dumitru Boabes, Filip Georgescu, Cornel Cristian Rezmerită, Florian Popa, Horia Grama, Viorel Stefan, Gabriel Petru Vlase, Dan Nica, Lucretia Rosea, Dorel Covaci, Sorin Constantin Stragea, Sonia Măria Drăghici, Ileana Cristina Dumitrache, Mugurel Surupăceanu, Ileana Carmen Moldovan, Manuela Mitrea si Ion Călin.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 14.497 din 7 octombrie 2010, formând obiectul Dosarului nr. 4.076 C/2010.

Cu adresa nr. 51/4870 din 20 octombrie 2010, secretarul general al Camerei Deputatilor a trimis Curtii Constitutionale, în temeiul dispozitiilor art. 146 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea formulată de 52 de deputati apartinând Grupului parlamentar PNL referitoare la neconstitutionalitatea unor prevederi ale Regulamentului Camerei Deputatilor adoptate prin Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 26/2010 privind modificarea si completarea art. 12 din Regulamentul Camerei Deputatilor si Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 27/2010 privind modificarea Regulamentului Camerei Deputatilor.

Autorii sesizării sunt următorii: Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, Gheorghe-Eugen Nicolăescu, Ana Adriana Săftoiu, Ludovic Orban, George Ionut Dumitrică, Ioan Tintean, Mihai Aurel Dontu, Daniel Chitoiu, Gheorghe Dragomir, Andrei Dominic Gerea, Pavel Horj, Gabriel Plăiasu, Virgil Pop, Teodor Atanasiu, Claudiu Taga, Bogdan Radu Tîmpău, Gigel-Sorinel Stirbu, Dan-Stefan Motreanu, Victor Paul Dobre, Cristina- Ancuta Pocora, Horia Cristian, Gratiela Leocadia Gavrilescu, Adriana Diana-Tusa, Mircea Vasile Cazan, Mihăită Calimente, Viorel-Vasile Buda, Octavian-Marius Popa, Gheorghe-Mirel Talos, Nicolae Joita, Tudor- Alexandru Chiuariu, Alina-Stefania Gorghiu, Daniel-Stamate Budurescu, Cristian Mihai Adomnitei, Ciprian Minodor Dobre, Ionel Palăr, Cornel Pieptea, Vasile Berci, Radu Stroe, Mihai Alexandru Voicu, Nini Săpunaru, Marin Almăjanu, Viorel Palască, Titi Holban, Mircea Irimescu, George Adrian Scutaru, Relu Fenechiu, Gheorghe Gabor, Horea-Dorin Uioreanu, Ionut Marian Stroe, Cristian Buican, Mihai Lupu si Florin Turcanu.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 15.064 din 20 octombrie 2010, formând obiectul Dosarului nr. 4.241 C/2010.

II. Obiectul sesizării, astfel cum a fost formulat în Dosarul nr. 4.076 C/2010, îl constituie:

1. dispozitiile Hotărârii Camerei Deputatilor nr. 26/2010 privind modificarea si completarea art. 12 din Regulamentul Camerei Deputatilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 octombrie 2010, având următorul cuprins:

“Articol unic. - Articolul 12 din Regulamentul Camerei Deputatilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputatilor nr 8/1994, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 50 din 25 februarie 1994, cu modificările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Alineatele (1) si (4) se modifică si vor avea următorul cuprins:

«(1) Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputatilor Ele se pot constitui din deputati care au candidat în alegeri pe lista aceluiasi partid politic, a aceleiasi formatiuni politice, pe listele unei aliante politice sau aliante electorale si din deputati independenti sau care au devenit independenti. Deputatii care reprezintă organizatiile cetătenilor apartinând minoritătilor nationale, care au obtinut mandatul de deputat în conformitate cu art. 62 alin. (2) din Constitutia României, republicată, pot constitui un singur grup parlamentari..]

(4) Deputatii partidelor politice, formatiunilor politice, aliantelor politice sau ai aliantelor electorale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum si deputatii independenti sau care au devenit independenti în timpul unei legislaturi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte ori se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. (1) sau într-un grup al deputatilor independenti, după caz.»

2. Alineatul (5) se modifică si va avea următorul cuprins: «(5) Deputatii care au devenit independenti în timpul unei legislaturi pot constitui un singur grup parlamentar cu respectarea alin. (6).»


3. După alineatul (5) se introduc două noi alineate, alineatele (6) si (7), cu următorul cuprins:

«(6) Un grup parlamentar este format din minimum 10 deputati.

(7) în cazul constituirii de noi grupuri parlamentare, acestea sunt prezentate plenului de către liderii lor, la începutul sesiunii parlamentare.»“;

2. dispozitiile Hotărârii Camerei Deputatilor nr. 27/2010 privind modificarea Regulamentului Camerei Deputatilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 octombrie 2010, având următorul cuprins:

,Articol unic. - Regulamentul Camerei Deputatilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputatilor nr 8/1994, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 50 din 25 februarie 1994, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 20, alineatul (3) va avea următorul cuprins: «(3) Biroul permanent al Camerei Deputatilor este format în urma negocierilor dintre liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configuratia politică a Camerei Deputatilor în cazul constituirii unui grup de deputati independenti având un număr de minimum 10 deputati, componenta Biroului permanent se renegociază conform noii configuratii politice a Camerei Deputatilor, începând cu următoarea sesiune. Grupului parlamentar constituit din deputatii independenti îi poate reveni un singur reprezentant în Biroul permanent.»

2. La articolul 23, alineatele (1) si (2) vor avea următorul cuprins:

«Art. 23. - (1) Alegerea vicepresedintilor, a secretarilor si a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare, în conformitate cu ponderea acestora potrivit configuratiei politice initiale a Camerei Deputatilor si negocierii liderilor grupurilor parlamentare, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 alin. (3).

(2) în vederea depunerii propunerilor. Camera Deputatilor aprobă numărul de locuri din Biroul permanent, negociat de liderii grupurilor parlamentare, asa cum revin, pe functii, grupurilor parlamentare constituite potrivit configuratiei politice initiale a Camerei Deputatilor, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 alin. (3).»

3. La articolul 37, partea introductivă va avea următorul cuprins:

«Art. 37. - Comitetul liderilor grupurilor parlamentare este alcătuit din liderii grupurilor parlamentare constituite conform configuratiei politice a Camerei si are următoarele atributii:»

4. La articolul 38, alineatul (1) va avea următorul cuprins: «Art. 38. - (1) Comitetul liderilor grupurilor parlamentare hotărăste cu majoritatea rezultată din ponderea votului fiecărui membru prezent. Ponderea este dată de proportia grupului parlamentar reprezentat de lider în numărul total al deputatilor, conform configuratiei politice a Camerei.»

5. La articolul 41, alineatul (1) va avea următorul cuprins: «Art. 41. - (1) Alcătuirea comisiilor Camerei Deputatilor se face cu respectarea configuratiei politice a acesteia.»

6. La articolul 43, alineatul (1) va avea următorul cuprins: «Art. 43. - (1) Numărul membrilor fiecărei comisii a Camerei

Deputatilor este stabilit, prin acordul liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea configuratiei politice a Camerei Deputatilor »

7. Articolul 44 va avea următorul cuprins:

«Art. 44. - Dacă grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra componentei uneia sau a mai multor comisii. Biroul permanent supune spre aprobare si Camera Deputatilor hotărăste, cu votul majoritătii membrilor prezenti, asupra candidaturilor sustinute de fiecare dintre grupurile parlamentare, respectându-se configuratia politică a Camerei.»“

Obiectul sesizării, astfel cum a fost formulat în Dosarul nr. 4.241 C/2010, îl constituie prevederile Regulamentului Camerei Deputatilor adoptate prin hotărârile nr. 26/2010 si nr. 27/2010, “după cum urmează: articolele 12, 20, 23, 37, 38, 41, 43 si 44”.

Examinând dispozitiile criticate. Curtea constată că, desi autorii au utilizat formulări diferite, în realitate, ceea ce se critică în ambele sesizări sunt modificările aduse Regulamentului Camerei Deputatilor prin hotărârile Camerei Deputatilor nr. 26 si nr. 27/2010.

III. În motivarea sesizării ce face obiectul Dosarului nr. 4.076 C/2010 se prezintă, mai întâi, grupate sub titlul “Situatia de fapt”, o serie de consideratii cu privire la existenta unei actiuni a Partidului Democrat Liberal de modificare a compozitiei politice a celor două Camere. Din această perspectivă, modificarea Regulamentului Camerei Deputatilor vizează, în opinia autorilor sesizării, institutionalizarea într-un grup parlamentar a unui număr de “asa-zisi independenti”, prin intermediul căruia să se schimbe compozitia politică a Camerelor si structurile parlamentare regulamentare ale acestora, care formează ordinea lor internă. În continuare se sustin, în esentă, următoarele:

1. Adoptarea concomitentă a două hotărâri distincte pentru modificarea si completarea unor texte din Regulamentul Camerei Deputatilor încalcă prevederile Regulamentului Camerei Deputatilor si normele de tehnică legislativă. Astfel, art. 16 din Legea nr. 24/2000 stabileste că este interzisă instituirea unor reglementări similare în două sau mai multe acte normative, iar art. 68 din Regulamentul Camerei Deputatilor prevede că, în cazul în care există mai multe initiative legislative, comisia permanentă întocmeste un singur raport.

2. În cadrul procedurii de adoptare a celor două hotărâri nu s-a respectat principiul parlamentar potrivit căruia opozitiei trebuie să i se asigure dreptul de a se exprima si de a participa la luarea deciziei si au fost încălcate prevederile art. 46 lit. a), art. 47 lit. c), art. 51 alin. (1) si (4), art. 65 alin. (5), art. 68 alin. (1), art. 69 alin. (1), art. 86 alin. (1), art. 89 si ale art. 142 alin. (2) si (3) din Regulamentul Camerei Deputatilor.

Astfel:

- cele două proiecte nu au fost depuse în prealabil la Biroul permanent, pentru ca acesta, cu aprobarea Comitetului liderilor, să decidă înscrierea pe ordinea de zi a plenului, să le anunte public, să le trimită Comisiei pentru regulament cu fixarea unui termen pentru raport de cel putin 10 zile, să le comunice deputatilor si să stabilească termenul de depunere a amendamentelor;

- presedintele Comisiei pentru regulament nu a respectat normele regulamentare cu privire la convocarea Biroului Comisiei, pentru ca acesta să înscrie proiectul pe ordinea de zi, la convocarea membrilor Comisiei, si la adoptarea acestuia cu majoritatea necesară;

- raportul nu a fost depus în termenul legal la Biroul permanent, iar acesta nu a decis si asigurat difuzarea raportului cu cel putin 3 zile înainte de data dezbaterilor;

- raportul nu a fost înscris pe ordinea de zi a plenului de Biroul permanent cu aprobarea Comitetului liderilor, ci a fost impus direct în plen, în mod abuziv si intempestiv de către presedintele de sedintă;

- la înscrierea pe ordinea de zi a proiectelor direct în plen au fost răstălmăcite prevederile art. 142 alin. (3) din Regulament, întrucât acest text permitea doar modificarea ordinii de zi.

3. În ceea ce priveste dispozitiile criticate, se arată că încalcă prevederile art. 2 alin. (1), art. 64 alin. (3) si (5), art. 16 alin. (1) si ale art. 40 alin. (1) din Constitutie, prin “institutionalizarea posibilitătii deputatilor care si-au părăsit grupurile parlamentare constituite la începutul legislaturii, respectiv partidele sau formatiunile politice, aliantele politice sau aliantele electorale în care au participat la alegeri si au intrat în Parlament, de a-si constitui un grup parlamentar propriu oricând, pe parcursul derulării legislaturii, cu obligatia de a fi anuntate si prezentate la începutul următoarei sesiuni parlamentare”.

Astfel, se încalcă dispozitiile art. 2 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora suveranitatea natională apartine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, dispozitii a căror semnificatie este aceea că în organele reprezentative ale poporului nu pot fi reprezentate partide sau formatiuni politice, aliante politice sau electorale care nu au îndeplinit pragul electoral si, în consecintă, nu au fost creditate de alegători să le reprezinte. Asadar, deputatii care părăsesc entitatea politică pe lista căreia au pătruns în Parlament si grupul parlamentar propriu, constituit la începutul legislaturii, precum si cei care au fost exclusi nu pot forma un grup parlamentar propriu reprezentând o altă afiliere politică, nemandatată de popor prin alegeri. Se mai arată că deputatii “deveniti independenti” nu pot revendica statutul “independentilor” si nu pot fi asimilati cu acestia, întrucât “independent” este doar acela care a fost recunoscut “competitor electoral” prin Legea electorală, care a întrunit conditiile de reprezentativitate prevăzute de lege si a obtinut girul legal al alegătorilor, în timp ce deputatul “devenit independent” a fost votat, în mare măsură, prin raportare la afilierea lui politică si la programul politic al listei pe care a candidat.

Se încalcă, de asemenea, prevederile art. 64 alin. (3) si (5) din Constitutie, întrucât conditia respectării configuratiei politice la alcătuirea birourilor permanente si comisiilor parlamentare vizează, în opinia autorilor sesizării, si grupurile parlamentare, iar sintagma “configuratie politică” se referă la configuratia politică initială, rezultată din alegeri, iar nu la configuratia politică actuală. Configuratia politică este unică, rămâne neschimbată pe durata unei legislaturi si nu se confundă cu notiunea de majoritate. În sustinerea acestei interpretări a textului constitutional de referintă se invocă deciziile Curtii Constitutionale nr. 601 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, nr. 602 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005, nr. 317 din 13 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 23 mai 2006, si, în mod distinct. Decizia nr. 229 din 14 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie 2007.

Din această perspectivă se mai arată că, desi unele texte din cuprinsul Hotărârii nr. 27/2010 pot părea corecte, întrucât se referă în mod generic la configuratia politică, acestea rămân vulnerabile, deoarece au modificat textele initiale care foloseau termenul de configuratie politică initială, lăsând astfel să se înteleagă că determinantă este configuratia politică actuală.

În sfârsit, se mai arată faptul că cele două hotărâri “au creat o pârghie prin care initiatorii pot opri evolutia configuratiei politice la nivelul dorit de ei”. Astfel, obligarea independentilor de a-si constitui un singur grup parlamentar înseamnă, în opinia autorilor sesizării, “obligarea independentilor neafiliati să se înscrie în grupul UNPR-ului si, implicit, în acest partid, ceea ce a fost dezavuat prin mai multe decizii ale Curtii Constitutionale (nr. 45/1994, nr. 46/1994 si nr. 196/2004)”.

În motivarea sesizării ce face obiectul Dosarului nr. 4.241 C/2010 se sustin, în esentă, următoarele:

Constituirea grupului parlamentar, ca formă de organizare politică a Parlamentului, are loc imediat după alegeri si conditionează întreaga pondere în economia functionării sale. Această “organizare” a Parlamentului are loc ca urmare a alegerilor parlamentare, astfel încât să existe o proportionalitate si simetrie între voturile exprimate de cetătenii tării si configuratia parlamentară, în acelasi sens fiind stabilite componenta Biroului permanent si a comisiilor parlamentare, dar si functiile de conducere corespunzătoare acestor structuri. În functie de momentul alegerilor parlamentare, are loc stabilirea componentei Biroului permanent al Camerei Deputatilor, si nu în functie de formarea unei noi majorităti de conjunctură politică în Parlament.

În urma alegerilor. Parlamentul îsi desemnează structurile de conducere si comisiile parlamentare, ceea ce a dat nastere asa-numitului “algoritm politic”. În virtutea acestuia, la începutul fiecărei legislaturi parlamentare, în cadrul unor negocieri politice, se stabilesc grupul parlamentar care îl poate desemna pe presedintele Camerei, precum si functiile din Biroul permanent ce se cuvin fiecărui grup parlamentar. Această repartizare este consolidată de vointa corpului electoral, exprimată în alegerile parlamentare, si nu poate fi modificată nici de migratiile politice, nici de o eventuală reformare a majoritătii parlamentare. Astfel fiind, o nouă majoritate parlamentară constituită în timpul exercitării mandatului nu poate avea ca efect modificarea structurii politice a birourilor permanente sau suplimentări de membri în cadrul comisiilor parlamentare. Se invocă în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 602/2005 si se conchide în sensul că, fată de dispozitiile art. 64 alin. (5) din Constitutie, rezultă că atât pentru biroul permanent, cât si pentru comisii, componenta acestora este determinată de configuratia politică a Parlamentului, izvorâtă din alegeri, astfel încât Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 26/2010 în sensul schimbării configuratiei politice a Camerei Deputatilor prin constituirea unui grup parlamentar format din deputati care au devenit “independenti”, contravine textului constitutional de referintă.

În ceea ce priveste Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 27/2010, se sustine că a introdus în cuprinsul art. 20 din Regulamentul Camerei Deputatilor un termen nou, străin de litera si spiritul Regulamentului, si anume “renegocierea”, ca institutie de drept parlamentar. Se arată în acest sens că negociabil poate fi un acord politic parlamentar sau o întelegere politică între grupurile parlamentare, însă renegocierea componentei Biroului permanent ca structură de conducere a Camerei Deputatilor implică o nouă categorie juridică si, implicit, o recunoastere a efectelor juridice, si nu politice, în ceea ce priveste algoritmul politic al Camerei Deputatilor. Dacă ar fi admisă o astfel de idee, această renegociere ar avea putere egală cu rezultatul “alegerilor libere, periodice si corecte”, ceea ce ar echivala cu împrejurarea că oricând, prin simpla renegociere, se poate schimba rezultatul votului cetătenilor români. Or, fată de prevederile art. 64 alin. (5) din Constitutie, nu se poate nici negocia, nici renegocia configuratia politică a Parlamentului, care e dată de rezultatul alegerilor, iar a admite o teză contrară înseamnă a scoate din economia statului de drept rezultatul alegerilor, ceea ce ar fi în contradictie cu prevederile art. 1 alin. (3) raportat la art. 16 alin. (1) din Constitutie.

În concluzie, pentru schimbarea configuratiei parlamentare nu este suficientă o hotărâre a Parlamentului care să consfintească o negociere sau renegociere, ci este nevoie de un scrutin electoral, în conditiile art. 2 alin. (1) din Constitutie. Se invocă în acest sens si Decizia Curtii Constitutionale nr. 601/2005 în care se statuează asupra întelesului sintagmei constitutionale de “configuratie politică”.

Se mai arată că, potrivit art. 18 din Regulamentul Camerei Deputatilor, este interzisă formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obtinut mandate în urma alegerilor, sustinându-se că “asa-zisul grup al parlamentarilor independenti este constituit din figuri marcante ale unui partid nou- Înfiintat, si anume Uniunea Natională pentru Progresul României”, partid politic care nu a participat la alegeri, înfiintat în 2010. Se apreciază că, “în situatia în care s-ar accepta aceste modificări ale articolelor criticate, atunci s-ar perturba grav ordinea de drept si ne-am putea imagina reprezentarea oricăror sau a tuturor fortelor politice din România în Parlament, prin simpla desprindere a unor parlamentari si constituirea unui partid parlamentar nou (chiar si independent) până la fractionarea la maxim a celor 331 de deputati, adică 33 de grupuri parlamentare”.

IV. În conformitate cu dispozitiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizările au fost transmise presedintelui Camerei Deputatilor, pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent.

Presedintele Camerei Deputatilor nu a comunicat punctele de vedere ale Biroului permanent, însă, în Dosarul nr. 4.076 C/2010, a transmis Curtii, spre informare, cu Adresa nr. 1/1.904/R.A., înregistrată la Curtea Constitutională cu nr. 14.661 din 12 octombrie 2010, observatiile Grupului deputatilor independenti din Camera Deputatilor referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate formulată de Grupul Parlamentar al Aliantei politice PSD + PC, arătând totodată că acestea nu au putut fi dezbătute si eventual aprobate de către Biroul permanent al Camerei Deputatilor, pentru că acesta nu s-a întrunit în sedinta convocată pe data de 11 octombrie 2010, din lipsa cvorumului.

Grupul parlamentarilor independenti a transmis Curtii Constitutionale un punct de vedere “privind sesizarea Curtii Constitutionale semnată de mai multi deputati ai Aliantei politice PSD+PC”, înregistrat cu nr. 14.684 din 13 octombrie 2010, care a fost atasat Dosarului nr. 4.076 C/2010, precum si un punct de vedere “privind sesizarea Curtii Constitutionale semnată de mai multi deputati ai PNL”, înregistrat cu nr. 15.659 din 3 noiembrie 2010 si atasat Dosarului nr. 4.241 C/2010.

V. La termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2010, Curtea, observând identitatea de obiect a celor două sesizări, a dispus, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 4.241 C/2010 la Dosarul nr. 4.076 C/2010, care a fost primul înregistrat.

CURTEA,

examinând sesizările de neconstitutionalitate, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, dispozitiile criticate din Regulamentul Camerei Deputatilor, prin raportare la prevederile Constitutiei României si dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine următoarele:

I. Curtea a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1, 10, 27 si 28 din Legea nr. 47/1992, să se pronunte asupra constitutionalitătii prevederilor criticate din Regulamentul Camerei Deputatilor.

Obiectul controlului de constitutionalitate îl constituie, în ambele sesizări, modificările aduse Regulamentului Camerei Deputatilor prin hotărârile nr. 26 si nr. 27 din 5 octombrie 2010 ale Camerei Deputatilor. Astfel fiind si tinând seama de dispozitiile art. 146 lit. c) din Constitutie, potrivit cărora “Curtea Constitutională [...] c) se pronuntă asupra constitutionalitătii regulamentelor Parlamentului”, precum si de jurisprudenta Curtii în materie, în prezenta cauză Curtea Constitutională urmează să se pronunte cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. 12, art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) si (2), art. 37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) si art. 44 din Regulamentul Camerei Deputatilor aprobat prin Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 8 din 24 februarie 1994, astfel cum au fost modificate prin hotărârile nr. 26 si nr. 27 din 5 octombrie 2010 ale Camerei Deputatilor, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 octombrie 2010.

Prevederile constitutionale invocate în motivarea sesizării sunt cele ale art. 2 alin. (1), potrivit cărora “Suveranitatea natională apartine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum”, ale art. 16 alin. (1), privind egalitatea cetătenilor în fata legii, fără privilegii si fără discriminări, art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere si art. 64 alin. (3) si (5) referitoare la organizarea grupurilor parlamentare, respectiv alcătuirea birourilor permanente si a comisiilor parlamentare.

II. Examinând sesizările astfel cum au fost formulate. Curtea constată că sustinerile autorilor vizează atât aspecte de neconstitutionalitate extrinsecă, referitoare la procedura de modificare a textelor regulamentare ce fac obiectul sesizării, cât si aspecte de neconstitutionalitate intrinsecă.

1. În ceea ce priveste prima categorie de critici, acestea sunt fundamentate exclusiv pe dispozitii legale si dispozitii cuprinse în Regulamentul Camerei Deputatilor. Autorii sesizării invocă, pe de o parte, încălcări ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum si ale dispozitiilor art. 68 din Regulamentul Camerei Deputatilor (pentru a fundamenta critica privitoare la adoptarea în aceeasi zi a două hotărâri de modificare a Regulamentului Camerei Deputatilor), iar, pe de altă parte, invocă încălcarea prevederilor art. 46 lit. a), art. 47 lit. c), art. 51 alin. (1) si (4), art. 65 alin. (5), art. 68 alin. (1), art. 69 alin. (1), art. 86 alin. (1), art. 89 si ale art. 142 alin. (2) si (3) din Regulamentul Camerei Deputatilor (pentru a fundamenta critica referitoare la modul de adoptare a celor două hotărâri). Asemenea critici nu intră însă în competenta Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, “asigură controlul constitutionalitătii legilor, a tratatelor internationale, a regulamentelor Parlamentului si a ordonantelor Guvernului.

(2) Sunt neconstitutionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei.”

2. În ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate intrinsecă, Curtea constată că si acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive:

a) Art. 12 din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 26/2010, reglementează în mod expres posibilitatea constituirii grupurilor parlamentare din deputati independenti sau care au devenit independenti, precum si regula potrivit căreia deputatii care au devenit independenti în timpul unei legislaturi îsi pot constitui un singur grup parlamentar, cu respectarea conditiei privind numărul minim de 10 deputati pentru constituire. Se sustine că această modificare încalcă prevederile art. 2 alin. (1), art. 64 alin. (3) si (5), art. 16 alin. (1) si art. 40 alin. (1) din Constitutie, prin “institutionalizarea posibilitătii deputatilor care si-au părăsit grupurile parlamentare constituite la începutul legislaturii, respectiv partidele sau formatiunile politice, aliantele politice sau aliantele electorale în care au participat la alegeri si au intrat în Parlament, de a-si constitui un grup parlamentar propriu oricând, pe parcursul derulării legislaturii, cu obligatia de a fi anuntate si prezentate la începutul următoarei sesiuni parlamentare.”

Aceste critici nu pot fi retinute. În jurisprudenta sa. Curtea Constitutională a statuat în mod constant asupra posibilitătii neîngrădite a parlamentarilor de a trece de la un grup parlamentar la altul, de a se afilia la un grup parlamentar sau de a constitui un grup format din parlamentari independenti, sanctionând, de fiecare dată când a fost sesizată, normele regulamentare care limitau acest drept, norme apreciate, în esentă, ca fiind în contradictie cu dispozitiile art. 69 alin. (2) din Constitutie, care respinge orice formă de mandat imperativ.

Astfel, prin Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 10 august 1993, Curtea a statuat următoarele:

“Art. 66 [în prezent 69] din Constitutie stabileste că, în exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt în serviciul poporului si că orice mandat imperativ este nul. Practic, acest articol valorifică fără limite mandatul reprezentativ. Acest text constitutional trebuie să constituie punctul de plecare în explicarea raporturilor constitutionale dintre deputat si alegătorii săi, partidul politic care l-a propulsat. Camera din care face parte. Interpretarea acestui articol constitutional nu poate fi decât în sensul că deputatul, din punct de vedere juridic, nu mai are nicio răspundere juridică fată de alegătorii din circumscriptia care l-a ales si nici fată de partidul pe lista căruia a candidat. Raporturile sale cu alegătorii si partidul sunt raporturi morale, politice, dar nu juridice. El nu mai este tinut să îndeplinească vreo obligatie fată de acestia, el este obligat numai poporului. În contextul constitutional românesc care valorifică fără limite mandatul reprezentativ, singura posibilitate pe care o are partidul sau alegătorii nemultumiti de activitatea unui deputat este să nu-l realeagă. [...] în consecintă, deputatul are facultatea constitutională de a adera la un grup parlamentar sau altul în functie de optiunile sale, de a se transfera de la un grup parlamentar la altul sau de a se declara independent fată de toate grupurile parlamentare. Nicio altă normă juridică, legală sau regulamentară nu poate contraveni acestor dispozitii constitutionale.”

Prin Decizia nr. 45 din 17 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 27 mai 1994, Curtea a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 18 din Regulamentul Camerei Deputatilor privind interdictia trecerii la alt grup parlamentar, întrucât acestea constituiau o îngrădire a mandatului reprezentativ.

Prin Decizia nr. 46 din 17 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 27 mai 1994, Curtea a constatat neconstitutionalitatea art. 14 alineatul ultim din Regulamentul Senatului, retinând că “interdictia senatorilor independenti de a constitui un grup parlamentar [...] este neconstitutională întrucât încalcă libertatea lor de optiune, obligându-i, dacă vor să-si exercite dreptul constitutional de a forma un grup parlamentar, să recurgă exclusiv la posibilitatea de a se afilia la un grup parlamentar existent [...]”.

Prin Decizia nr. 196 din 28 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 11 mai 2004, Curtea a constatat si neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 16 alin. (4) din Regulamentul Senatului, potrivit cărora “Senatorii alesi ca independenti sau deveniti independenti prin părăsirea grupurilor parlamentare nu se pot asocia între ei pentru constituirea unui grup parlamentar”, deoarece “interzic trecerea de la un grup parlamentar la altul, opresc afilierea la un alt grup parlamentar si interzic constituirea unui grup parlamentar format din senatori independenti”. Ulterior, prin Decizia nr. 317 din 13 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 23 mai 2006, Curtea Constitutională a examinat, printre altele, si dispozitiile art. 16 alin. (2) din noul Regulament al Senatului, aprobat prin Hotărârea nr. 28 din 24 octombrie 2005. Atunci, Curtea a constatat că sesizarea în privinta acestor dispozitii este neîntemeiată, întrucât “aparenfa neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (2) din Regulament este înlăturată prin precizările de la alin. (5) si (6) ale aceluiasi articol, care permit afilierea la alte grupuri parlamentare si constituirea de grupuri mixte, inclusiv grupuri pentru senatori independenti.”

Considerentele care au fundamentat pronuntarea deciziilor mai sus arătate sunt evocate si mentinute si în practica ulterioară a Curtii, de exemplu în Decizia nr. 229 din 14 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie 2007, prin care, examinând critica art. 16 alin. (2) si (6) cu raportare la alin. (5) din Regulamentul Senatului, texte potrivit cărora “(2) Un grup parlamentar poate fi constituit si poate functiona numai dacă cuprinde cel putin 7 senatori, care au fost alesi pe listele aceluiasi partid, ale aceleiasi organizatii a cetătenilor apartinând minoritătilor nationale, aliante politice sau aliante electorale.[...]

(5) Senatorii apartinând partidelor sau organizatiilor cetătenilor apartinând minoritătilor nationale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar se pot afilia altor grupuri parlamentare sau pot constitui grupul parlamentar mixt.

(6) Dispozitiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător si senatorilor alesi sau deveniti independenti”. Curtea a mai adăugat că acestea contin o singură interdictie în privinta constituirii grupurilor parlamentare, cea prevăzută în alin. (7), potrivit căruia “Constituirea unui grup parlamentar care să reprezinte sau să poarte denumirea unui partid, a unei organizatii a cetătenilor apartinând minoritătilor nationale, a unei aliante electorale sau aliante politice care nu a obtinut mandate de senator în alegeri este interzisă”.

Prin Decizia nr. 47 din 15 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 13 aprilie 2000, Curtea a retinut că “lipsa reglementării juridice a posibilitătilor si a conditiilor organizării în grupuri parlamentare a deputatilor care demisionează din alte grupuri parlamentare nu constituie încălcarea vreunei prevederi constitutionale, ci reprezintă o omisiune de reglementare care nu poate fi suplinită prin decizii ale Curtii Constitutionale”, idee enuntată si anterior, când, prin Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993, Curtea a retinut că “asupra modalitătilor, procedurilor si conditiilor în care aceste modificări ale componentei grupurilor parlamentare vor putea avea loc, nu poate decide decât Camera Deputatilor însăsi, potrivit principiului autonomiei regulamentare în virtutea căreia ea îsi stabileste organizarea si desfăsurarea propriei activităti, respectându-se, fireste, normele constitutionale care si-ar găsi aplicatii în astfel de situatii.”

În acord cu această jurisprudentă constantă, dispozitiile art. 12 din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum au fost modificate, nu fac decât ca, dând expresie dispozitiilor constitutionale ale art. 69 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora “orice mandat imperativ este nul”, să înlăture omisiunea de reglementare cu privire la care Curtea a fost anterior sesizată.

Pentru motivele arătate în această jurisprudentă, art. 12 din Regulament, în noua redactare, nu aduce atingere prevederilor art. 2 alin. (1) din Constitutie, prevederi care trebuie interpretate în corelatie cu cele ale art. 69 alin. (2), ce constituie, potrivit aceleiasi jurisprudente, “punctul de plecare în explicarea raporturilor constitutionale dintre deputat si alegătorii săi, partidul politic care l-a propulsat. Camera din care face parte”. Astfel, prin votul corpului electoral se aleg nu partide, ci parlamentari, iar regula constitutională a mandatului reprezentativ oferă celor alesi libertatea de a adera la un grup parlamentar sau altul, de a se transfera de la un grup parlamentar la altul sau de a se declara independenti fată de toate grupurile parlamentare. Singurul text constitutional care se referă la alcătuirea grupurilor parlamentare, respectiv cel al art. 64 alin. (3), potrivit căruia “Deputatii si senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere”, nu instituie nicio interdictie sub acest aspect. Tot astfel. Legea fundamentală nu prevede nicio sanctiune pentru părăsirea unui grup parlamentar si, implicit, a unui partid politic reprezentat în Parlament, de către candidatii alesi pe listele acestuia, mandatul parlamentar fiind irevocabil. Din această perspectivă, distinctia la care se face referire în cuprinsul sesizărilor dintre categoria deputatilor independenti si a celor deveniti independenti este lipsită de efecte juridice; singurele efecte, fată de cadrul constitutional actual, pot exista în plan politic, si anume în ceea ce priveste raporturile parlamentarului devenit independent cu partidul care l-a sustinut în alegeri, respectiv cu electoratul, care la următorul scrutin poate să nu îl mai aleagă.

Nu pot fi retinute nici criticile în sensul că posibilitatea parlamentarilor independenti de a-si constitui un singur grup parlamentar, în conditiile art. 12 alin. (6) din Regulamentul Camerei Deputatilor, ar avea semnificatia constrângerii acestora să se înscrie într-un anumit partid politic. Astfel, grupurile parlamentare reprezintă structuri organizatorice ale Camerelor Parlamentului, constituite pe bază de afinitate politică. După cum nu pot exista mai multe grupuri parlamentare ale aceleiasi formatiuni politice, pentru că, în sine, apartenenta la o anumită formatiune politică este expresia acestei afinităti, la fel nu pot exista nici mai multe grupuri parlamentare ale parlamentarilor independenti. Acceptarea constituirii mai multor grupuri de parlamentari independenti ar însemna, practic, eliminarea criteriului care îi defineste ca optiune politică si implicit ca grup (independenta), criteriu care nu este susceptibil de distinctii suplimentare.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 40 alin. (1)din Constitutie, care consacră dreptul de asociere a cetătenilor în partide politice, în sindicate, în patronate si în alte forme de asociere, se constată că nu au incidentă în cauză. Astfel, nici Parlamentul, nici Camerele sale si nici structurile interne ale Camerelor nu sunt un rezultat al dreptului de asociere. Grupurile parlamentare reunesc deputati sau senatori având aceeasi conceptie politică sau conceptii înrudite si reprezintă, în esentă, fragmente ale unei autorităti publice, iar nu asociatii, în sensul juridic al termenului.

b) Cu referire la celelalte texte regulamentare criticate, se sustine că sunt neconstitutionale deoarece au modificat textele initiale care foloseau sintagma de “configuratie politică initială”, lăsând astfel să se înteleagă că determinantă este configuratia politică actuală. Se încalcă, în opinia autorilor sesizării, prevederile art. 64 alin. (3) si (5) din Constitutie, întrucât se instituie posibilitatea “renegocierii” componentei Biroului permanent în cazul constituirii unui grup de candidati independenti, în contradictie cu regula respectării configuratiei politice la alcătuirea birourilor permanente si comisiilor parlamentare. Se invocă în acest sens si jurisprudenta Curtii Constitutionale în care se statuează asupra întelesului sintagmei constitutionale de “configuratie politică”.

Din examinarea dispozitiilor regulamentare, modificate prin Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 27/2010, se constată următoarele:

- potrivit art. 20 alin. (3) din Regulament, în noua redactare. Biroul permanent al Camerei Deputatilor se formează respectându-se “configuratia politică a Camerei Deputatilor”; textul mai stabileste renegocierea componentei Biroului permanent în cazul constituirii unui grup de deputati independenti, începând cu următoarea sesiune, precum si posibilitatea pentru grupul parlamentar constituit din deputati independenti de a-i reveni un loc în Biroul permanent;

- art. 23 alin. (1) si (2) din Regulament, în noua redactare, referindu-se la procedura alegerii vicepresedintilor, secretarilor si a chestorilor care compun Biroul permanent, respectiv la aprobarea numărului de locuri din Biroul permanent, păstrează raportarea la “configuratia politică initială a Camerei Deputatilor”, precizând, totodată, că aceste operatiuni se realizează “cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 alin. (3)”;

- art. 37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1) art. 43 alin. (1) si art. 44 din Regulament au fost modificate în sensul că sintagma “configuratia politică initială a Camerei Deputatilor” a fost înlocuită cu sintagma de “configuratie politică”.

Cu privire la aceste modificări. Curtea retine, mai întâi, că introducerea în textele Regulamentului Camerei Deputatilor a sintagmei “configuratie politică”, care este cuprinsă în chiar norma constitutională de referintă, respectiv art. 64 alin. (5) din Legea fundamentală, nu poate fi calificată ca determinând, în sine, neconstitutionalitatea acestora si nici de natură să consacre un alt sens al sintagmei constitutionale decât cel retinut de Curtea Constitutională în jurisprudenta sa, invocată de autorii sesizării. Astfel, prin deciziile nr. 601/2005 si nr. 602/2005, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, si, respectiv, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005, pronuntându-se, printre altele, si cu privire la dispozitiile din Regulamentele celor două Camere care instituiau posibilitatea revocării presedintilor acestora, prin retragerea sprijinului politic, la cererea altui sau altor grupuri parlamentare decât grupul parlamentar care a propus alegerea lor. Curtea a statuat că “prin configuratia politică a fiecărei Camere se întelege compunerea acesteia rezultată din alegeri, pe baza proportiei pe care grupurile parlamentare o detin în totalul membrilor Camerei respective”. Curtea a mai retinut, cu acele prilejuri, că “în virtutea configuratiei politice izvorâte din vointa corpului electoral se desemnează si presedintele Camerei Deputatilor si al Senatului”, precum si faptul că “instituirea posibilitătii alegerii unui nou presedinte dintr-un alt grup parlamentar ar avea drept consecintă ca sanctiunea aplicată presedintelui Camerei Deputatilor [Senatului], revocat din functie, să se extindă asupra grupului parlamentar care a propus alegerea lui.”

Spre deosebire însă de jurisprudenta mentionată, în prezenta cauză regula impusă de art. 64 alin. (5) din Constitutie trebuie analizată prin raportare la dispozitiile art. 64 alin. (3), respectiv art. 64 alin. (2) teza a doua din Constitutie, referitoare la organizarea grupurilor parlamentare si la alegerea celorlalti membri ai birourilor permanente, texte constitutionale care stabilesc reguli distincte de cea impusă de art. 64 alin. (2) teza întâi din Constitutie pentru alegerea presedintilor celor două Camere ale Parlamentului.

Astfel, potrivit art. 64 alin. (3) din Constitutie, “Deputatii si senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere”. Asadar, grupurile parlamentare nu sunt structuri obligatorii ale Parlamentului. Rezultând din uniunea voluntară a parlamentarilor, crearea grupurilor parlamentare constituie un drept, iar nu o obligatie. Textul constitutional mentionat, referindu-se la acest drept al parlamentarilor, nu stabileste nicio restrictie cât priveste momentul exercitării acestuia. Prin urmare, nu este contrară Legii fundamentale constituirea, pe parcursul legislaturii, potrivit regulamentelor Camerelor si cu respectarea Constitutiei, a unui grup parlamentar care nu a existat la începutul legislaturii, cu conditia, desprinsă de asemenea din interpretarea normelor constitutionale, ca pe această cale să nu fie reprezentate în Parlament partide care nu au obtinut mandate la alegeri.

Mutatiile intervenite în structura grupurilor parlamentare existente, ca urmare a sciziunii ce se poate produce în cadrul partidelor reprezentate de fiecare grup sau a migratiei parlamentarilor de la un grup la altul ori a părăsirii unui grup fără afilierea la altul, mutatii posibile în conditiile în care Constitutia stabileste expres că orice mandat imperativ este nul, nu pot rămâne fără consecinte asupra reprezentării grupurilor parlamentare în cadrul birourilor permanente. De aceea, spre deosebire de presedintii Camerelor, alesi pe durata mandatului Camerelor, ceilalti membri ai birourilor permanente sunt alesi, potrivit art. 64 alin. (2) teza a doua din Constitutie, la începutul fiecărei sesiuni, în mod corespunzător componentei grupurilor parlamentare la momentul respectiv. Textul constitutional mentionat, într-o firească legătură cu cel al art. 69 alin. (2), asigură reflectarea, în componenta structurilor de conducere ale Camerelor Parlamentului, a restructurărilor politice din Parlament care, asemenea evolutiilor politice din societate, nu pot fi oprite. Cadrul constitutional actual nu sanctionează asemenea restructurări si, prin urmare, sustinerea autorilor sesizărilor, în sensul că acestea ar impune un scrutin electoral, nu au suport constitutional, critica formulată din această perspectivă, în raport de dispozitiile art. 2 si art. 16 alin. (1) din Constitutie, fiind neîntemeiată.

Tot astfel, constituirea unui grup parlamentar al deputatilor independenti, pe parcursul legislaturii, în temeiul dispozitiilor stabilite de Camera Deputatilor prin regulamentul propriu, dispozitii care, pentru ratiunile anterior înfătisate, nu contravin normelor constitutionale, nu poate rămâne fără consecinte în planul raporturilor de ordin politic si organizatoric din cadrul Camerei, iar unul dintre aspectele esentiale ale rolului grupurilor parlamentare în aceste raporturi îl constituie implicarea în formarea celorlalte structuri ale Camerelor Parlamentului, prin formularea de propuneri pentru alegerea componentei birourilor permanente si a comisiilor parlamentare.

În aceste conditii, reglementarea, prin normele criticate, a renegocierii componentei Biroului permanent al Camerei Deputatilor, în cazul constituirii unui grup de deputati independenti, începând cu următoarea sesiune, este menită să concilieze efectele acestei restructurări organizatorice intervenite în cadrul Parlamentului si care, ca o consecintă a regulii mandatului reprezentativ, precum si a caracterului facultativ al constituirii grupurilor parlamentare, nu poate fi sanctionată, cu rigorile decurgând din imperativul respectării configuratiei politice la alcătuirea Biroului permanent si a comisiilor parlamentare. De altfel. Curtea constată că art. 23 din Regulament păstrează obligatia mentinerii numărului de locuri din Biroul permanent, în scopul stabilirii unor reguli care să circumstantieze fenomenul migratiei parlamentare, configuratia politică rămânând în continuare, în concordantă cu dispozitiile constitutionale, cadrul negocierii, respectiv al renegocierii. Se constată în acest sens că acelasi text din Regulamentul Camerei Deputatilor, referindu-se la numărul de locuri din Biroul permanent care se aprobă de către Camera Deputatilor, se referă în mod expres la “configuratia politică initială a Camerei Deputatilor”.

Competenta, atât în cazul negocierii, cât si renegocierii, revine liderilor grupurilor parlamentare, iar nu unei majorităti de conjunctură politică, asa cum neîntemeiat se sustine în sesizări, iar eventuala modificare a componentei Biroului permanent, ca urmare a renegocierii, se realizează “începând cu următoarea sesiune”. Această din urmă dispozitie, cuprinsă în art. 20 alin. (3) teza a doua din Regulamentul Camerei Deputatilor, vizează mentinerea stabilitătii politice a Parlamentului, ca si aceea cuprinsă în art. 20 alin. (3) teza finală din acelasi regulament, potrivit căreia “Grupului parlamentar constituit din deputatii independenti îi poate reveni un singur reprezentant în Biroul permanent”.

În ceea ce priveste consideratiile autorilor sesizării referitoare la motivatia care determină migratia politică, pretinsele intentii si actiuni ale partidelor reprezentate în cadrul Parlamentului, precum si cele referitoare la optiunea unora dintre deputatii deveniti independenti de a-si constitui un partid politic, acestea excedează competentei Curtii Constitutionale. De altfel, niciunul dintre textele criticate nu consacră posibilitatea formării de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obtinut mandate în urma alegerilor. Ca urmare, consecintele pe care autorii sesizării le desprind din interpretarea acestor texte - potrivit cărora s-ar permite reprezentarea oricăror sau a tuturor fortelor politice din România în Parlament, prin simpla desprindere a unor parlamentari si constituirea unui partid parlamentar nou până la fractionarea la maxim a celor 331 de deputati, adică 33 de grupuri parlamentare - sunt lipsite de fundament si nu pot constitui argumente de natură să sustină sesizarea formulată.

În ceea ce priveste punctele de vedere formulate de Grupul deputatilor independenti, acestea nu pot fi examinate de Curte, întrucât autorul lor nu are calitate procesuală în cauză.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozitiilor art. 146 lit. c) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 si 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Constată că prevederile art. 12, art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) si (2), art. 37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) si art. 44 din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum au fost modificate prin hotărârile nr. 26 si nr. 27 din 5 octombrie 2010 ale Camerei Deputatilor, nu contravin dispozitiilor constitutionale.

Definitivă si general obligatorie.

Decizia se comunică presedintelui Camerei Deputatilor si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 17 noiembrie 2010 si la aceasta au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Stefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskâs Valentin Zoitân si Tudorel Toader, judecători.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta


 

OPINIE SEPARATĂ

 

În dezacord cu votul exprimat de majoritatea judecătorilor, considerăm că dispozitiile hotărârilor nr. 26/2010 si nr. 27/2010 prin care s-au adus modificări si completări Regulamentului Camerei Deputatilor sunt neconstitutionale pentru cele ce vom arăta în continuare.

I. Cu privire la organizarea grupurilor parlamentare

Potrivit art. 64 alin. (3) din Constitutie deputatii se pot asocia în grupuri parlamentare, în conditiile prevăzute de Regulamentul Camerei Deputatilor.

Grupurile parlamentare reprezintă primele structuri politice ce se constituie în cadrul Camerei Deputatilor nou-alese, la data întrunirii acesteia, în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (3) si art. 64 alin. (3) din Constitutie.

Art. 3 din Regulamentul Camerei Deputatilor prevede că pentru validarea mandatelor. Camera Deputatilor alege în prima sa sedintă o comisie compusă din 30 de deputati, care să reflecte configuratia politică a Camerei, asa cum aceasta rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.

Configuratia politică a Camerei este dată de grupurile parlamentare, imediat după ce deputatii s-au întrunit în prima lor sedintă, constituite pe baza numărului de mandate obtinute de partidele politice, formatiunile politice, aliantele politice, aliantele electorale, precum si de deputatii alesi ca independenti, în urma alegerilor parlamentare generale.

Configuratia politică se stabileste, de fiecare dată, la începutul fiecărei legislaturi, se păstrează până la întrunirea legală a noului Parlament si nu mai poate fi modificată în niciun mod.

În jurisprudenta sa, Curtea s-a referit în mod constant si exclusiv la parlamentarii “independenti” care au candidat în alegeri sub acest statut, iar nu si la cei “deveniti independenti în timpul unei legislaturi”, respectiv la dreptul parlamentarilor independenti de a-si constitui un grup parlamentar.

Se observă, însă, că art. 12 din Regulamentul Camerei Deputatilor reglementează această posibilitate si pentru parlamentarii deveniti independenti. Or, trebuie realizată o netă diferentiere între cele două categorii de parlamentari, respectiv între cei care au fost alesi ca independenti, cu respectarea conditiilor prevăzute de legea electorală, si cei deveniti independenti prin retragerea lor din grupurile parlamentare din care făceau parte. În opinia noastră, acesti din urmă parlamentari nu dobândesc acelasi statut de independent, deoarece acest statut presupunea, în mod necesar, o pozitie de independentă în procesul consultării electorale. Parlamentarii “deveniti independenti”, dar care au candidat si au fost alesi în baza programelor unor partide politice pe care, după alegerea ca deputati sau senatori, le-au părăsit, nu au candidat si nu au fost alesi în baza unui program propriu, ci a programului partidelor care i-au sustinut. Prin urmare, un grup constituit din deputati deveniti independenti nu beneficiază de un program si de o ideologie proprie, ceea ce pune în discutie compatibilitatea unui astfel de grup cu principiile vietii parlamentare. Statutul de “devenit independent” implică un “capitis deminutio” constând în restrângeri de drepturi în exercitarea mandatului, cum ar fi, de exemplu, alegerea în Biroul Permanent al Camerei, participarea la unele sedinte, la luarea măsurilor si la dezbaterile rezervate liderilor de grupuri parlamentare etc. (art. 13 din Regulamentul Camerei Deputatilor). Aceste restrângeri constituie doar aparent o sanctionare a actului de părăsire a grupului parlamentar si a partidului pe a cărui listă a fost obtinut mandatul, în realitate fiind vorba despre efectul actului de vointă al parlamentarului în cauză, care îsi asumă în mod voluntar si constient consecintele optiunii sale.

Fată de această diferentă existentă între statutul parlamentarilor independenti si a celor deveniti independenti, considerăm că reglementarea posibilitătii constituirii unui grup parlamentar din deputatii deveniti independenti încalcă prevederile art. 2 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora “Suveranitatea natională apartine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum”, dispozitii la care trebuie să se raporteze în mod necesar orice interpretare a prevederilor art. 69 din Constitutie, care interzic mandatul imperativ. Dreptul parlamentarului de afiliere politică potrivit convingerilor sale nu poate fi exercitat “fără limită”, ci cu respectarea vointei poporului exprimată cu prilejul alegerilor. Altfel spus, posibilitatea parlamentarilor de a-si modifica optiunile politice pe parcursul mandatului, în temeiul prevederilor art. 69 din Constitutie, nu poate fi interpretată ca anulând optiunea electoratului si raportul de forte stabilit ca urmare a rezultatului alegerilor.

Din această perspectivă, chiar dacă s-ar admite posibilitatea constituirii unui grup parlamentar al deputatilor deveniti independenti, acestui “grup” nu i s-ar putea recunoaste plenitudinea drepturilor unui grup politic în sensul dreptului parlamentar, ci numai semnificatia unei asocieri administrative, cu anumite drepturi mai restrânse, asa cum acestea sunt enumerate la art. 13 din Regulamentul Camerei Deputatilor, si cu excluderea posibilitătii reprezentării acestuia în birourile permanente si în comisiile parlamentare, structuri care, potrivit art. 64 alin. (5) din Constitutie, se alcătuiesc potrivit configuratiei politice a fiecărei Camere.

De altfel, chiar în cuprinsul jurisprudentei sale. Curtea a subliniat atât competenta Camerelor de a reglementa, cu respectarea dispozitiilor constitutionale, posibilitătile si conditiile organizării în grupuri parlamentare a deputatilor care demisionează din alte grupuri parlamentare (Decizia nr. 47/2000), cât si necesitatea ca la adoptarea unor asemenea reglementări să se asigure “stabilitatea organelor de lucru” ale Camerei (Decizia nr. 46/1994), a căror alcătuire “trebuie să reflecte configuratia politică a acestora, rezultată din alegeri” (Decizia nr. 229/2007). Alcătuirea grupurilor parlamentare este o problemă ce priveste functionarea mecanismelor celor două Camere ale Parlamentului pe termen lung, respectiv al unei legislaturi, iar nu pe perioada unei singure sesiuni, iar reglementarea posibilitătii constituirii de noi grupuri parlamentare trebuie să răspundă cerintelor stabilitătii organelor de lucru ale Camerelor.

II. Cu privire la alcătuirea birourilor permanente si a comisiilor parlamentare ale Camerei Deputatilor

În conformitate cu prevederile art. 64 alin. (5) din Constitutie, “birourile permanente si comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuratiei politice a fiecărei Camere”.

În constituirea biroului permanent se are în vedere ca el să reflecte, pe cât posibil, configuratia politică a Camerei, asa cum aceasta rezultă din organizarea grupurilor parlamentare.

Notiunea de configuratie politică utilizată în art. 64 alin. (5) din Legea fundamentală nu poate fi înteleasă decât prin raportare la data alegerilor, când, prin exercitarea drepturilor fundamentale prevăzute de art. 36 si 37 din Constitutie, se exprimă vointa cetătenilor, se concretizează exercitarea suveranitătii nationale. Această vointă a cetătenilor conturează configuratia politică a Camerelor si NU acorduri ulterioare intervenite în exercitarea mandatelor parlamentarilor alesi (Decizia Curtii Constitutionale nr. 601/2005).


Prin Decizia nr. 601/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, Curtea, referindu-se la întelesul art. 64 alin. (5) din Constitutie, a statuat că “din textul constitutional mentionat rezultă, fără echivoc, că prin configuratia politică a fiecărei Camere se întelege compunerea acesteia rezultată din alegeri, pe baza proportiei pe care grupurile parlamentare o detin în totalul membrilor Camerei respective”.

De asemenea, prin Decizia nr. 602/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005, Curtea a retinut că “în ceea ce priveste alegerea presedintilor Camerelor, birourilor permanente si a comisiilor parlamentare. Constitutia instituie principiul configuratiei politice, prin care se întelege compunerea politică a fiecărei Camere, rezultată din alegeri”.

Pentru a se respecta principiul configuratiei politice a Camerelor, acestea stabilesc numărul de locuri în Biroul permanent care revine, pe functii, grupurilor parlamentare raportat la mărimea acestora la începutul legislaturii. Stabilirea numărului de locuri si a functiilor corespunzătoare se face prin negociere politică de către liderii grupurilor parlamentare.

Textele criticate - art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) si (2), art. 37, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 44 din Regulamentul Camerei Deputatilor - se disting prin inconsecventă, utilizând atât sintagma de “configuratie politică”, “configuratie politică initială”, cât si sintagma “noii configuratii politice”.

Desi utilizează uneori chiar sintagma cuprinsă în textul constitutional - art. 64 alin. (5) -, respectiv aceea de “configuratie politică”, textele regulamentare se referă în mod evident la o altă configuratie politică decât aceea care rezultă din alegeri, câtă vreme stabilesc renegocierea componentei Biroului permanent “conform noii configuratii politice a Camerei Deputatilor”.

Considerăm că dispozitiile regulamentare criticate, astfel cum au fost modificate, încalcă dispozitiile art. 64 alin. (5) din Constitutie, potrivit cărora “Birourile permanente si comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuratiei politice a fiecărei Camere”, astfel cum acestea au fost interpretate în jurisprudenta Curtii Constitutionale, respectiv prin deciziile nr. 601/2005 si nr. 602/2005.

Instituirea posibilitătii renegocierii componentei Biroului permanent al Camerei Deputatilor în functie de mutatiile care survin în structura Camerei pe parcursul unei legislaturi, prin constituirea unor noi grupuri parlamentare, este neconstitutională, întrucât încalcă principiul configuratiei politice, care, potrivit art. 64 alin. (5) din Constitutie, stă la baza alcătuirii biroului permanent.

Schimbarea ulterioară a configuratiei politice nu poate constitui un temei constitutional al modificării componentei biroului permanent, prin includerea în aceasta a unui reprezentant al deputatilor deveniti independenti, deoarece o asemenea configuratie politică nu rezultă din alegeri în conditiile art. 64 alin. (5), în consonantă cu art. 63 alin. (3) si cu art. 36 si 37 din Constitutie, raportate la art. 2 si art. 8 din Legea fundamentală, ci constituie o majoritate parlamentară creată în afara criteriilor politice rezultate din vot.

Din votul exprimat de electorat rezultă o anumită compozitie politică a celor două Camere, pe care parlamentarii nu o pot schimba din propria vointă, cum nu o poate modifica nici Parlamentul însusi. Altfel spus, configuratia politică se stabileste, de fiecare dată, la începutul fiecărei legislaturi, se păstrează până la întrunirea legală a noului Parlament si nu mai poate fi modificată în niciun mod.

III. Considerăm necesar de a reda unele aspecte privind statutul parlamentarilor independenti în state membre ale Uniunii Europene.

1. Franta - în cadrul fiecărei Camere legislative se formează grupuri politice care reflectă configuratia politică a Camerei respective. Constituirea grupurilor parlamentare se bazează exclusiv pe apartenenta deputatului/senatorului la un anumit partid sau pe afinitătile acestuia cu programul politic al unui partid. Deputatii care nu fac parte dintr-un grup politic/”deputati neînscrisi” au un statut special, diferit de cel al membrilor grupurilor politice. Deputatii neînscrisi pot solicita afilierea la un grup politic, dar nu pot forma un grup politic propriu si nu pot fi reprezentati în Biroul Adunării Nationale si nici în Conferinta presedintilor.

2. Suedia - Grupurile politice parlamentare pot fi constituite numai din partidele politice care au obtinut mandate în cadrul alegerilor generale. Pe durata legislaturii nu pot fi înfiintate si recunoscute noi grupuri politice parlamentare. În cazul în care unii membri ai Parlamentului sunt exclusi din partid sau părăsesc partidul în timpul legislaturii, acestia îsi păstrează calitatea de parlamentari, dar nu au dreptul de a forma un nou grup parlamentar. Ei sunt considerati ca neavând apartenentă politică.

3. Ungaria - Orice parlamentar care nu s-a alăturat unui grup politic parlamentar se consideră a fi parlamentar independent. Parlamentarul care a demisionat/a fost exclus dintr-un grup politic se consideră a fi parlamentar independent. Numărul independentilor creste la sfârsitul mandatului ca urmare a excluderilor si demisiilor din grupurile politice parlamentare. Orice membru care a părăsit grupul politic sau care a fost exclus va fi considerat ca independent; membrul care a devenit independent în acest mod se poate alătura altui grup politic la expirarea unui termen de 6 luni de la părăsire sau excludere. Această prevedere regulamentară are ca scop întărirea stabilitătii politice parlamentare si reducerea fenomenului de migratie politică.

4. Portugalia - Parlamentarii care nu au aderat la niciun grup parlamentar si care nu sunt nici reprezentanti ai unui partid politic au statutul de “parlamentari neînscrisi” si nu sunt reprezentati în Conferinta liderilor grupurilor parlamentare, nu beneficiază de serviciile de asistentă parlamentară acordate grupurilor parlamentare, iar presedintia comisiilor permanente revine grupurilor parlamentare cu pondere politică mare.

5. Belgia - Senatorii independenti pot fi grupati în două categorii: senatori care demisionează în cursul legislaturii din grupul din care fac parte si, respectiv, senatorii unici reprezentanti ai partidelor politice. Senatorii independenti nu pot avea reprezentanti în Biroul Senatului; nu au drept de vot si nici nu pot fi desemnati ca raportori în cadrul comisiilor permanente.

IV. Din cele prezentate se poate observa că, de regulă, parlamentarii care părăsesc, în timpul legislaturii, grupurile parlamentare legal constituite, nu au dreptul de a forma un nou grup parlamentar.

V. Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010, pronuntată cu majoritate de voturi, nu poate reconsidera solutiile adoptate prin deciziile anterioare, o asemenea măsură presupune o anumită procedură si o anumită majoritate, alta decât cea constituită la adoptarea ei.

 

judecător,

Acsinte Gaspar

judecător,

Tudorel Toader

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERULAGRICULTURII SI DEZVOLTĂRII RURALE

Nr. 244 din 29 octombrie 2010

MINISTERUL MEDIULUI SI PĂDURILOR

Nr. 2.164 din 29 noiembrie 2010

 

ORDIN

pentru modificarea si completarea Normelor de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 37/2005 privind recunoasterea si functionarea grupurilor si organizatiilor de producători, pentru comercializarea produselor agricole si silvice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 338/2005, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 171/2006

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 63.646 din 28 octombrie 2010 al Directiei generale dezvoltare rurală din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale,

având în vedere prevederile art. 19 din Ordonanta Guvernului nr. 37/2005 privind recunoasterea si functionarea grupurilor si organizatiilor de producători, pentru comercializarea produselor agricole si silvice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 3i38/2005,

în temeiul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 115/2009 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale, al Hotărârii Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea si functionarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, precum si a unor structuri aflate în subordinea acestuia si al Hotărârii Guvernului nr. 1.635/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Mediului si Pădurilor, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii si dezvoltării rurale si ministrul mediului si pădurilor emit prezentul ordin.

Art. I. - Normele de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 37/2005 privind recunoasterea si functionarea grupurilor si organizatiilor de producători, pentru comercializarea produselor agricole si silvice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 338/2005, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 171/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 28 martie 2006, cu modificările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Articolul 19 se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 19. - (1) Sistemul administrativ pentru evaluarea conditiilor de recunoastere este asigurat de autoritatea competentă a statului, astfel:

a) la nivel teritorial, prin directiile pentru agricultură judetene si a municipiului Bucuresti din subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale sau, după caz, de către inspectoratele teritoriale de regim silvic si de vânătoare din subordinea Ministerului Mediului si Pădurilor;

b) la nivel central, prin directia de specialitate, pe categorii de produse, care functionează în cadrul autoritătii competente a statului, din subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale sau, după caz, din subordinea Ministerului Mediului si Pădurilor.

(2) Persoanele juridice prevăzute la art. 12 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 37/2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 338/2005, care solicită obtinerea recunoasterii ca grup de producători, vor înainta dosarul cu toate documentele necesare pentru o verificare prealabilă directiilor pentru agricultură judetene si a municipiului Bucuresti din subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale sau după caz, inspectoratelor teritoriale de regim silvic si de vânătoare din subordinea Ministerului Mediului si Pădurilor.

(3) Persoanele juridice prevăzute la art. 12 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 37/2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 338/2005, care solicită obtinerea recunoasterii ca organizatie de producători sau ca grup de producători recunoscut preliminar, vor înainta dosarul cu toate documentele necesare, la nivel central, directiei de specialitate din cadrul autoritătii competente a statului, din subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale sau, după caz, din subordinea Ministerului Mediului si Pădurilor.”

2. La articolul 21, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 21. - (1) în cadrul directiilor pentru agricultură judetene si a municipiului Bucuresti din subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale sau, după caz, în cadrul inspectoratelor teritoriale de regim silvic si de vânătoare din subordinea Ministerului Mediului si Pădurilor, personalul responsabil cu primirea, verificarea dosarelor si, după caz, verificarea respectării si mentinerii conditiilor de recunoastere de către grupurile de producători recunoscute se desemnează de către conducătorii autoritătilor competente, în termen de 5 zile de la publicarea prezentelor norme.”

3. Anexele nr. 2 si 13 la norme se modifică si se înlocuiesc cu anexele nr. 1 si 2, care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Structurile de specialitate ale Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale si ale Ministerului Mediului si Pădurilor vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale.

Valeriu Tabără

p. Ministrul mediului si pădurilor.

Cristian Apostol,

secretar de stat


ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 2 la norme)

 

Solicitant*)...................................

Nr.......din...../..../.....

CERERE

*) ......................................................................................................., CU sediul în ..............................................................., telefon/fax: ...................., cod fiscal ..........................., reprezentată prin ...................................................................., domiciliat în localitatea ................................................., str. ............................. nr. ..., bl. ...., ap. ....., judetul ................................., posesor al BI/CI ........ seria ...... nr. ......................................., eliberat/eliberată de ............................... la data de ......................,

vă solicităm, în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 37/2005 privind recunoasterea si functionarea grupurilor si organizatiilor de producători, pentru comercializarea produselor agricole si silvice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 338/2005, si ale Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 171/2006 privind aprobarea Normelor de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 37/2005 privind recunoasterea si functionarea grupului si organizatiilor de producători, pentru comercializarea produselor agricole si silvice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 338/2005, cu modificările ulterioare, verificarea îndeplinirii conditiilor necesare pentru eliberarea avizului de recunoastere sau recunoastere preliminară ca:

- grup de producători |__|

- organizatie de producători |__|

- grup de producători recunoscut preliminar |__|

pentru următoarea/următoarele grupă/grupe de produse..............................................................................

.................................................................................................................................................................

 

De asemenea, dorim/nu dorim să accesăm măsuri sprijinite din fonduri comunitare.

 

Pentru aceasta, anexăm în copie:

1.....................................

2.....................................

3.....................................

4.....................................

5.....................................

Cunoscând că falsul în declaratii este pedepsit de legea penală, declarăm pe propria răspundere că toate informatiile înscrise în documentele sus-mentionate sunt în conformitate cu realitatea.

 

Data....................

Director/Presedinte,

...................................................


*) Denumirea societătii comerciale, societătii agricole, cooperativei agricole sau a altei forme de asociere, legal constituită, prevăzută la art. 12 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr 37/2005.


 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 13 la norme)

 

PROCES-VERBAL DE CONSTATARE

încheiat azi... ...../....../.........

 

Subsemnatul, ............................................................................., având functia de ......................................................... în cadrul 1) .........................................................................., verificând îndeplinirea de către 1) ...................................................., cu sediul în ................................................................, a criteriilor si dimensiunilor de recunoastere în conformitate cu Ordonanta Guvernului nr. 37/2005 privind recunoasterea si functionarea grupurilor si organizatiilor de producători, pentru comercializarea produselor agricole si silvice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 338/2005, si cu Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 171/2006 privind aprobarea Normelor de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 37/2005 privind recunoasterea si functionarea grupurilor si organizatiilor de producători, pentru comercializarea produselor agricole si silvice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 338/2005, cu modificările ulterioare, am constatat că:

1. Obiectul de activitate al solicitantului, conform statutului si situatiilor privind activitatea, (nu) corespunde prevederilor Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 171/2006, cu modificările ulterioare, iar grupa/grupele de produse ..............................................................declarate face/fac obiectul activitătii comerciale de bază.

2. Titularul 1) ............................................. este format dintr-un număr de ...............(în litere .......................) membri, asa cum rezultă din Lista membrilor titulari, număr care (nu) este mai mic decât numărul minim de membri prevăzut prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 171/2006, cu modificările ulterioare.

3. Informatii privind valoarea productiei comercializate:

a) valoarea obtinută prin comercializarea produselor membrilor din grupa sau grupele pentru care se solicită acordarea (mentinerea) recunoasterii/recunoasterii preliminare:

b) valoarea obtinută prin comercializarea produselor membrilor din alte grupe de produse decât cele pentru care se solicită acordarea (mentinerea) recunoasterii/recunoasterii preliminare: ...........................................................................................................;

c) valoarea obtinută prin comercializarea produselor cumpărate de la alte persoane juridice: .............................

...........................................................................................................;

d) valoarea obtinută din asigurarea de servicii:.......................................................................................................................

4. Informatii privind infrastructura solicitantului (spatii de depozitare, hală de sortare, ambalare, masini de ambalare, etichetare etc):

5. În cazul accesării măsurii 142 “înfiintarea grupurilor de producători” din cadrul Programul national de dezvoltare rurală2):

 

Produsul

Productia marfă           sau           Baza de productie

Cereale si plante tehnice

.............t materie primă/an

....................ha

Plante medicinale si aromatice

..................t/an

....................ha

Cartofi

..................t/an

....................ha

Struguri de vin

..................t/an

....................ha

Ciuperci de cultură

..................t/an

....................ha

Flori si plante ornamentale

..................fire/an

....................ha

Produse animaliere

 

 

Lapte

..................hl/an (t/an)

....................capete

Carne de:

 

 

- vacă

..................t viu/an

....................capete

- porc

..................t viu/an

....................capete

- oaie si capră

..................t viu/an

....................capete

- pasăre

..................t viu/an

....................capete

- amestec de specii

cifra de afaceri în euro

 

Ouă de consum

..................mii/an

....................capete

Miere de albine si produse apicole

..................t/an

familie de albine

Produse silvice

 

 

- lemnoase si nelemnoase*)

echivalent a m3 lemn brut/an

echivalent a tone/an

echivalent a tone materie primă/an

.....................ha


1) Denumirea societătii comerciale, societătii agricole, cooperativei agricole sau a altor forme de asociere, legal constituite, prevăzute în art. 12 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr 37/2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr 338/2005.

2) Inclusiv a proiectelor SAPARD a căror finantare se asigură prin PNDR.

*) Produsele nelemnoase specifice fondului forestier sunt: fructele de pădure, semintele forestiere, ciupercile comestibile din flora spontană, plantele medicinale si aromatice, răsina si altele de acest fel, conform art. 58 alin. (3) lit. c), d), e), g)si h)din Legea nr 46/2008 - Codul silvic, cu modificările si completările ulterioare, exceptând produsele rezultate din activităti de vânătoare.

 

6. Alte observatii:..................................................................................................................................................................

...........................................................................................................;

 

Directia pentru agricultură (MADR)/

Inspectoratele teritoriale de regim silvic si de vânătoare (MMP)

 

Întocmit:

Numele si prenumele......................

Functia............................................

Semnătura......................................

 

Reprezentant solicitant

Luat la cunostintă:

Numele si prenumele ............................

Functia.................................................

Semnătura............................................

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind publicarea în IVIonitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 263 A din 16 noiembrie 2010 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală

 

Având în vedere dispozitiile art. 1312 alin. (9) si art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 6 alin. (1) si art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, functionarea, structura personalului si dotările necesare îndeplinirii atributiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Articol unic. - Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia civilă nr. 263 A din 16 noiembrie 2010 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie, privind schimbarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 9 martie 2009 având ca obiect forma finală a Metodologiei privind stabilirea remuneratiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor si titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 44/2009.

 

Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Robert Bucur

 

Bucuresti, 15 decembrie 2010.

Nr. 327.


 

ANEXĂ

 

CURTEA DE APEL BUCURESTI

SECTIA A IX- A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALA

DECIZIA CIVILĂ Nr. 263A

din 16 noiembrie 2010

 

Admite apelurile formulate de apelantii Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) - Bucuresti, sectorul 1, bd. Nicolae Titulescu nr. 88 B, Uniunea Producătorilor de Film si Audiovizual din România - Asociatia Română de Gestiune a Operelor din Audiovizual (UPFAR- ARGOA) - Bucuresti, sectorul 1, str. Dem I. Dobrescu nr. 4-6, corp B, et. 3, ap. camera 44, si Asociatia de Comunicatii prin Cablu - Bucuresti, sectorul 1, str. Av. Mircea Zorileanu nr. 18, et. 6, împotriva Hotărârii arbitrale din 9 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, din data de 7 aprilie 2009, ca urmare a Deciziei ORDA nr. 44/26.03.2009 a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în contradictoriu cu intimatii Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor interpreti (CREDIDAM) - Bucuresti, sectorul 1, str. Juies Michelet nr. 15-17, et. 2, ap. 11, Societatea pentru Drepturi de Autor în Cinematografie si Audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual (DACIN SARA) - sectorul 1, Bucuresti, str. Dem I. Dobrescu nr. 4-6, bl. intr. B, et. 3, ap. cam. 50-52, Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor (COPYRO) - Bucuresti, sectorul 2, str. Paleologu nr. 5A, et. 3, ap. 3, Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor din Domeniul Artelor Vizuale (VISARTA) - sectorul 5, Bucuresti, str. Fabrica de Chibrituri nr. 9-11, Asociatia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (ADPFR) - Bucuresti, sectorul 1, str. Stirbei Vodă nr. 103, bl. 24 A, et. 2, ap. 6, S.C. UPC ROMÂNIA - S.R.L. - UPC - Bucuresti, sectorul 1, Sos. Nordului nr. 62D, Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România- Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR- ADA) - Bucuresti, sectorul 1, Calea Victoriei nr. 141, intervenient S.C. ROMTELECOM - S.A. - Bucuresti, sectorul 1, Str. Gârlei nr. 1B.

Admite cererea de interventie accesorie formulată de S.C. ROMTELECOM - S.A.

Dispune modificarea metodologiilor stabilite prin hotărârea tribunalului arbitrai referitor la procentele în care se datorează remuneratiile lunare, la eliminarea pct. 6 si a mentiunilor referitoare la colectorul unic.

Stabileste forma finală a metodologiei, cu renumerotarea punctelor subsecvente pct. 5, astfel:

“Metodologie privind stabilirea remuneratiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor si titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu

1. În sensul prezentei metodologii, prin utilizare se întelege retransmiterea simultană, nealterată, integrală prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar ori printr-un sistem de radiodifuzare prin unde ultrascurte, pentru receptionarea de către public a unei transmisii initiale, cu sau fără fir, prin satelit, inclusiv prin sistem digital, de servicii de programe de radiodifuziune si/sau televiziune destinate receptionării de către public a operelor muzicale, operelor cinematografice sau altor opere audiovizuale, operelor scrise, operelor din domeniul artelor vizuale, a videogramelor si a fonog ramelor.

2. Utilizator, în sensul prezentei metodologii, este persoana fizică sau persoana juridică ce realizează activităti de retransmitere prin cablu sau prin satelit, inclusiv prin sistem digital, asa cum a fost definit la pct. 1.

3. Utilizarea reglementată de prezenta metodologie se poate realiza numai după obtinerea din partea organismului de

gestiune colector unic a autorizatiei sub formă de licentă neexclusivă în schimbul unei remuneratii lunare, potrivit prezentei metodologii si conform tabelului următor:

 

TABEL

 

Categoriile de titulari de drepturi

Anul 2009 si următorii/ Remuneratii

Autori de opere muzicale

1,35%

Autori de opere audiovizuale

1,50%

Autori de opere scrise

0,12%

Autori de opere din domeniul artelor vizuale

0,03%

Artisti - prestatii artistice fixate pe fonograme

0,25%

Artisti - prestatii artistice din domeniul audiovizual

0,50%

Producători de fonograme

0,25%

Producători de videograme

0,50%

 

4. Utilizatorul are obligatia de a achita, prin intermediul organismelor de gestiune, remuneratiile procentuale prevăzute în tabelul de mai sus, determinate din baza de calcul, reprezentând drepturile patrimoniale de autor si conexe dreptului de autor. Plata remuneratiilor prevăzute în tabelul care face parte integrantă din prezenta metodologie se va face către organismele de gestiune colectivă desemnate prin decizie a directorului general al Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, colectoare ale remuneratiilor pentru fiecare categorie de drepturi patrimoniale de autor si conexe dreptului de autor.

5. Baza de calcul al remuneratiilor reprezentând drepturile patrimoniale ale titularilor de drepturi de autor si de drepturi conexe, datorate de utilizatori, este constituită din totalitatea veniturilor brute lunare obtinute din activitatea de retransmitere de servicii de programe de radiodifuziune si/sau de televiziune, fără TVA, dacă este cazul, iar în lipsa acestora, din totalitatea cheltuielilor ocazionate de utilizare.

6. Utilizatorii au obligatia să comunice organismelor de gestiune colectivă, până la data de 15 a fiecărei luni, un raport privind serviciile de programe retransmise în luna precedentă. Raportul va cuprinde pentru luna de raportare: lista serviciilor de programe de radiodifuziune si/sau de televiziune retransmise, numărul de abonati si valoarea abonamentului, precum si baza de calcul asupra căreia se aplică procentele din tabel. Raportul va fi însotit de o adresă de înaintare purtând numele reprezentantului legal, semnătura si stampila utilizatorului, adresă prin care va fi confirmată pe propria răspundere veridicitatea informatiilor ce sunt continute în raport si în documentele anexate acestuia. Listele prezentate constituie baza de repartizare a remuneratiilor încasate de organismele de gestiune colectivă din domeniul dreptului de autor si al drepturilor conexe. Informatiile ce fac obiectul raportării pot fi transmise si în format electronic.

7. Remuneratia se plăteste până la data de 20 a lunii următoare celei pentru care este datorată.


8. Ori de câte ori un organism de gestiune colectivă solicită în scris, utilizatorul are obligatia de a-i comunica acestuia copii certificate pe propria răspundere de pe documentele financiar-contabile de sinteză pe baza cărora se determină baza de calcul, semnate de reprezentantul legal.

9. Pentru întârzieri la plată utilizatorii datorează penalităti echivalente cu 0,1% sumelor neachitate la termen, calculate pe zi de întârziere.

10. Prezenta metodologie, inclusiv tabelul care face parte integrantă din metodologie, este valabilă până la data intrării în vigoare a noilor metodologii din domeniul retransmiterii prin cablu.

11. Prezenta metodologie intră în vigoare la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va putea fi modificată în conditiile legii.”

Irevocabilă.

Pronuntată în sedintă publică, astăzi, 16 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTE,

 

Judecător,

MELANIA STANCIU

Grefier,

Noemi Gratiela Stanciu

Mihaela Paraschiv

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.