MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 860/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 860         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 22 decembrie 2010

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

250. - Lege privind ratificarea Conventiei pentru stabilirea Centrului Sud-Est European de Aplicare a Legii, încheiată la Bucuresti la 9 decembrie 2009 si semnată de România la Bucuresti, la aceeasi dată

 

Conventie pentru stabilirea Centrului Sud-Est European de Aplicare a Legii

 

1.211. - Decret pentru promulgarea Legii privind ratificarea Conventiei pentru stabilirea Centrului Sud-Est European de Aplicare a Legii, încheiată la Bucuresti la 9 decembrie 2009 si semnată de România la Bucuresti, la aceeasi dată

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.334 din 19 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 si art. 6 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare

 

Decizia nr. 1.349 din 19 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 si art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă si ale art. 164 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.367 din 26 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (31) si art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, asa cum au fost modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2005, precum si a dispozitiilor art. 87 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

 

Decizia nr. 1.461 din 9 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

* Opinie separată

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

25. - Ordin privind raportarea situatiilor referitoare la expunerile din credite înregistrate fată de debitorii din afara sectorului institutiilor de credit, care au făcut obiectul prevederilor art. 112 alin. (5) din Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activitătii institutiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri si conditiile de externalizare a activitătilor acestora


 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

privind ratificarea Conventiei pentru stabilirea Centrului Sud-Est European de Aplicare a Legii, încheiată la Bucuresti la 9 decembrie 2009 si semnată de România la Bucuresti, la aceeasi dată

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Conventia pentru stabilirea Centrului Sud-Est European de Aplicare a Legii, încheiată la Bucuresti la 9 decembrie 2009 si semnată de România la Bucuresti, la aceeasi dată.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

Bucuresti, 14 decembrie 2010.

Nr. 250.

 

CONVENTIE

pentru stabilirea Centrului Sud-Est European de Aplicare a Legii

 

Părtile la prezenta conventie, fiind părti contractante ale Acordului privind cooperarea pentru prevenirea si combaterea criminalitătii transfrontaliere, încheiat la Bucuresti la 26 mai 1999 (denumite în continuare state membre),

recunoscând valoarea si avantajele cooperării, structurile si procedurile stabilite si dezvoltate sub auspiciile Initiativei de Cooperare Sud-Est Europene (SECI),

constientizând faptul că înfiintarea unei societăti bazate pe libertate, securitate si justitie revine tuturor natiunilor democratice,

respectând Conventia europeană pentru protectia drepturilor si libertătilor fundamentale ale omului,

fiind constiente de faptul că infractorii nu respectă granitele sau frontierele si sunt dispusi să le exploateze în detrimentul echitătii si justitiei,

tinând cont de faptul că antreprenorii care comit infractiuni devalorizează si corup sistemele economice legale, societătile si statul de drept prin intermediul pietelor infractionale transnationale si prin falsificarea aliantelor comerciale internationale ilicite,

considerând că este responsabilitatea tuturor guvernelor ca, în interesul cetătenilor acestora, să angajeze măsuri efective pentru combaterea criminalitătii si a cauzelor criminalitătii, respectând pe deplin drepturile fundamentale ale indivizilor, inclusiv protectia datelor cu caracter personal,

recunoscând rolul important pe care îl are schimbul eficient de informatii între agentiile de aplicare a legii în prevenirea si combaterea tuturor formelor de criminalitate si criminalitate gravă, inclusiv a terorismului,

considerând a fi în interesul comun valorificarea avantajelor si oportunitătilor create prin Centrul regional SECI pentru combaterea criminalitătii transfrontaliere (Centrul SECI) si anticipând perfectionarea acelor avantaje si oportunităti în cadrul unei noi organizatii internationale,

luând în considerare tratatele internationale în domeniul criminalitătii transfrontaliere si cooperarea în aplicarea legii, precum si acquis-ul UE aplicabil

si ca urmare a acestui obiectiv comun si a interesului în generarea unor mecanisme îmbunătătite pentru cooperarea eficientă între agentiile de aplicare a legii competente,

constientizând faptul că Uniunea Europeană a încredintat Oficiului European de Politie (Europol) rolul principal ca organism UE de aplicare a legii care sprijină lupta împotriva criminalitătii organizate si a altor forme de criminalitate gravă si căutând atingerea complementaritătilor operationale în vederea beneficiilor reciproce ale SELEC si Europol,

au convenit următoarele:

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ


 

TITLUL I

Înfiintare, obiective si sarcini

 

ARTICOLUL 1

Înfiintare

 

Statele membre înfiintează Centrul de Aplicare a Legii în Sud-Estul Europei (denumit în continuare SELEC) pentru a servi drept cadru în vederea cooperării între autoritătile lor competente pentru a îndeplini obiectivele SELEC.

 

ARTICOLUL 2

Obiectiv

 

Obiectivul SELEC în cadrul cooperării între autoritătile competente este de a oferi sprijin statelor membre si de a îmbunătăti coordonarea în prevenirea si combaterea criminalitătii, inclusiv a criminalitătii grave si a criminalitătii organizate, când astfel de infractiuni implică sau par să implice un element de activitate transfrontalieră.

 

ARTICOLUL 3

Sarcini

 

În conformitate cu art. 2, SELEC are următoarele sarcini:

a) să sprijine investigatiile si activitătile de prevenire a criminalitătii în statele membre SELEC si în conformitate cu prezenta conventie;

b) să faciliteze schimbul de informatii si informatii de natură penală si solicitările pentru asistentă operativă;

c) să notifice si să informeze punctele nationale focale ale statelor membre cu privire la legăturile dintre suspecti, infractori sau infractiuni care se circumscriu mandatului SELEC;

d) să adune, să coroboreze, să analizeze, să prelucreze si să disemineze informatii si informatii de natură penală;

e) să furnizeze analize strategice si să întocmească evaluări ale amenintărilor circumscrise obiectivului SELEC;

f) să înfiinteze, să operationalizeze si să întretină un sistem de informatii computerizat;

g) să actioneze ca depozitar de bune practici în domeniul metodelor si tehnicilor de aplicare a legii si să le promoveze prin intermediul instruirii si conferintelor multinationale în beneficiul statelor membre SELEC;

h) să îndeplinească alte sarcini în concordantă cu obiectivul prezentei conventii, în baza unei decizii a Consiliului.

 

ARTICOLUL 4

Definitii

 

În scopul prezentei conventii:

a) Centrul SEC/înseamnă Centrul regional al Initiativei de Cooperare Sud-Est Europene pentru combaterea criminalitătii transfrontaliere, înfiintat prin Acordul de cooperare pentru prevenirea si combaterea infractionalitătii transfrontaliere, semnat la Bucuresti la 26 mai 1999;

b) aplicarea legii se referă la toate activitătile în scopul prevenirii si combaterii criminalitătii. Include, dar nu se limitează ia aceasta, activitatea autoritătilor vamale, a politiei si a politiei de frontieră, atunci când aceasta cade sub incidenta mandatului SELEC;

c) autoritate competentă înseamnă orice organism public al unui stat membru sau partener operational care este responsabil, în temeiul legislatiei nationale, cu aplicarea legii;

d) multi-agentie reprezintă alăturarea diferitelor autorităti competente implicate într-o singură entitate. În întelesul prezentei conventii, reprezintă alăturarea politiei de frontieră, politiei, autoritătilor vamale si a altor autorităti competente;

e) infractiune gravă reprezintă o conduită care constituie faptă penală care se sanctionează cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maximum este de cel putin 4 ani sau cu o pedeapsă mai severă;

f) criminalitate organizată reprezintă orice infractiune săvârsită de un grup organizat de 3 sau 4 persoane, înfiintat pentru o perioadă de timp si care actionează concertat în scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni grave ori delicte;

g) activitate transfrontalieră reprezintă orice activitate ilegală desfăsurată sau care se intentionează a fi desfăsurată pe teritoriul mai multor state membre;

h) persoană înseamnă orice persoană fizică sau juridică;

i) date cu caracter personal suni toate informatiile referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă {persoană vizată);

j) prelucrare a datelor cu caracter personal (prelucrare) înseamnă orice operatiune sau set de operatiuni care se desfăsoară asupra datelor cu caracter personal, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adoptarea sau alterarea, retragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea prin transmitere, diseminare ori punerea la dispozitie a acestora în alt mod, alinierea sau combinarea, blocarea, stergerea ori distrugerea, precum si transferul datelor personale peste frontierele nationale;

k) nevoia de a cunoaste se aplică în cazul în care cel care primeste datele sau informatiile are nevoie de date suplimentare în legătură cu acea informatie pentru o nevoie specifică ori autorizată, stabilită în conformitate cu postul, rolul, serviciul sau functia sa;

l) parte tertă înseamnă un stat sau o organizatie internatională ori un organism international care nu este stat membru, partener operational sau observator.

 

TITLUL II

Statutul juridic si organizarea

 

ARTICOLUL 5

Statutul juridic

 

(1) SELEC are personalitate juridică de drept international.

(2) SELEC are în fiecare stat membru capacitate legală si contractuală, conform legislatiei statului respectiv.

(3) în special, SELEC are capacitatea de:

a) a contracta;

b) a procura si a dispune de bunuri mobile si imobile;

c) a fi parte la proceduri legale.

 

ARTICOLUL 6

Privilegii si imunităti

 

(1) SELEC, reprezentantii statelor membre, ofiterii de legătură, directorul general, directorii, personalul SELEC si reprezentantii partenerilor operationali beneficiază de privilegiile si imunitătile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin, în conformitate cu un protocol ce va fi încheiat de către statele membre.

(2) SELEC va încheia un acord de sediu cu tara gazdă.

 

ARTICOLUL 7

Organele SELEC

 

Organele SELEC sunt:

a) Consiliul;

b) Secretariatul.


 

ARTICOLUL 8

Consiliul

 

(1) Consiliul este organul suprem decizional al SELEC.

(2) Consiliul este alcătuit din câte un reprezentant desemnat din fiecare stat membru, împreună cu un supleant. Fiecare reprezentant poate fi sprijinit de către o delegatie.

(3) Membrii Consiliului sunt oficiali de rang înalt împuterniciti să ia decizii în numele statelor lor. Dacă un membru al Consiliului nu poate participa la o întâlnire, poate fi înlocuit cu supleantul acestuia.

(4) Consiliul are un presedinte selectat anual, prin rotatie, din statele membre, în ordine alfabetică.

(5) Fiecare stat membru are un vot în Consiliu.

(6) Consiliul se întruneste cel putin o dată pe an.

(7) Consiliul are următoarele atributii:

a) aprobă planul strategic SELEC si planul anual de actiune;

b) aprobă anual bugetul SELEC si stabileste contributiile financiare ale statelor membre;

c) aprobă si alte atributii ale SELEC, în afara celor prevăzute la art. 3;

d) alege si concediază directorul general si directorii si stabileste termenii si conditiile angajării acestora în conformitate cu prezenta conventie;

e) adoptă Manualul de securitate;

f) numeste un ofiter pentru protectia datelor, care va fi membru al personalului SELEC;

g) numeste auditori financiari externi pentru SELEC în conformitate cu prezenta conventie;

h) andosează raportul anual SELEC;

i) autorizează directorul general să negocieze acorduri, inclusiv memorandumuri de întelegere, cu tara gazdă sau părti terte si, dacă e necesar, să elaboreze mandate de negociere;

j) aprobă încheierea de acorduri, inclusiv memorandumuri de întelegere, cu tara gazdă sau părti terte;

k) stabileste criteriile pentru admiterea de noi membri în SELEC;

l) aprobă cererea statelor si admiterea acestora pentru a deveni membri ai SELEC;

m) aprobă cererile oricărei părti terte de a deveni observator sau partener operational;

n) adoptă propriile reguli de procedură, precum si reguli de procedură si regulamente necesare pentru implementarea adecvată a prezentei conventii, inclusiv reguli de procedură pentru observatori;

o) îndeplineste alte sarcini prevăzute în cuprinsul prezentei conventii.

(8) în executarea sarcinilor prevăzute mai sus la lit. a), b), c), 6), i), j), k), I), iTi) si n) ale alin. (7), Consiliul decide prin consensul tuturor statelor membre. În executarea celorlalte sarcini, deciziile Consiliului sunt luate cu o majoritate de două treimi a tuturor statelor membre, dacă nu se prevede altfel în prezenta conventie.

(9) Consiliul poate înfiinta comitete si grupuri de lucru care să îl sprijine în activitatea sa.

 

ARTICOLUL 9

Secretariatul

 

(1) Secretariatul este compus din:

a) directorul general;

b) directorii;

c) personalul SELEC.

(2) în executarea atributiilor lor, directorul general, directorii si personalul SELEC nu solicită, nu primesc, nu actionează pe baza instructiunilor transmise de către vreun guvern ori de către vreo autoritate externă SELEC.

(3) Fiecare stat membru se obligă să respecte caracterul exclusiv international al responsabilitătilor directorului general, directorilor si ale personalului SELEC si nu urmăreste să îi influenteze în ceea ce priveste executarea responsabilitătilor acestora.

 

ARTICOLUL 10

Directorul general

 

(1) SELEC este condus de către un director general care actionează în calitate de cea mai înaltă autoritate executivă si reprezentant legal.

(2) Directorul general este ales pentru un mandat de 4 ani. Directorul general poate fi reales doar o singură dată.

(3) Directorul general este cetătean al unuia dintre statele membre si este ales de către Consiliu ca urmare a unei proceduri deschise si publice.

(4) Directorul general răspunde în fata Consiliului în ceea ce priveste îndeplinirea îndatoririlor sale.

(5) Directorul general este responsabil pentru:

a) conducerea efectivă a SELEC;

b) pregătirea si implementarea planului strategic, planului anual de actiune si bugetului;

c) pregătirea si prezentarea spre aprobare Consiliului a rapoartelor anuale;

d) promovarea si dezvoltarea relatiilor cu statele membre si părti terte;

e) negocierea si încheierea acordurilor privind acceptarea altor venituri, astfel cum este prevăzut la art. 36 alin. (2);

f) întocmirea si propunerea unui proiect al regulilor de procedură si regulamentelor necesare implementării adecvate a prezentei conventii;

g) reprezentarea SELEC si a intereselor sale;

h) desemnarea unui director pentru a actiona în numele său în cazul absentei sau incapacitătii;

i) îndeplinirea altor sarcini, după caz, în conformitate cu prevederile prezentei conventii.

 

ARTICOLUL 11

Directorii

 

(1) Directorul general este sprijinit de către unul sau mai multi directori. Consiliul va stabili numărul, atributiile si rolurile directorilor.

(2) Directorii sunt alesi pentru o perioadă de 3 ani. Directorii pot fi realesi doar o singură dată.

(3) Fiecare director este cetătean al unuia dintre statele membre si este ales de către Consiliu ca urmare a unei proceduri deschise si publice.

(4) Directorii răspund în fata directorului general în ceea ce priveste sarcinile atribuite acestora.

 

ARTICOLUL 12

Personalul SELEC

 

(1) Personalul SELEC este compus din toate persoanele care lucrează sub autoritatea si controlul directorului general si directorilor.

(2) Personalul SELEC este compus din cetăteni ai statelor membre, tinând cont de o reprezentare adecvată a tuturor statelor membre.

(3) Regulamentul de personal include regulile, principiile si procedurile care guvernează selectarea personalului, recrutarea acestuia, clasificarea posturilor, precum si functionarea eficientă a Secretariatului SELEC în vederea realizării obiectivului prezentei conventii.


 

ARTICOLUL 13

Unitătile nationale

 

(1) Unitătile nationale vor fi înfiintate de către statele membre în scopul implementării obiectivului prezentei conventii.

(2) Unitătile nationale sunt compuse din:

a) ofiteri de legătură;

b) puncte nationale focale.

 

ARTICOLUL 14

Ofiterii de legătură

 

(1) în scopul cooperării politienesti si vamale, fiecare stat membru acreditează cel putin un ofiter de legătură care îsi desfăsoară activitatea la sediul SELEC.

(2) Ofiterii de legătură SELEC îsi desfăsoară activitatea în conformitate cu legile nationale ale statelor membre trimitătoare si reprezintă interesele acestor state si ale tuturor autoritătilor lor nationale competente în mod egal. Totusi, activitatea acestora este reglementată si de către prevederile prezentei conventii. Ofiterii de legătură SELEC respectă regulile interne si regulamentele SELEC.

(3) Anterior numirii, orice ofiter de legătură SELEC va fi supus unei proceduri de verificare privind securitatea, în conformitate cu cerintele nationale, care să îi permită accesul la date sensibile si/sau informatii clasificate.

(4) în cazuri în care activitatea unui ofiter de legătură nu este satisfăcătoare în conditiile prezentei conventii, directorul general poate informa în consecintă statul membru trimitător.

(5) Ofiterii de legătură SELEC nu pot reprezenta statele lor membre în calitate de delegati la Consiliu.

(6) Toate costurile privind numirea si instalarea unui ofiter de legătură SELEC sunt finantate de către statul membru. Totusi, SELEC asigură, din bugetul său, functionarea rezonabilă si adecvată a unui birou si a echipamentului necesar ofiterului de legătură pentru a-si îndeplini sarcinile.

 

ARTICOLUL 15

Punctele nationale focale

 

(1) în îndeplinirea obiectivelor prezentei conventii, părtile înfiintează sau desemnează un birou ori o unitate multi-agentie, care functionează ca punct national focal.

(2) Punctul national focal functionează ca punct unic de contact în statul membru pentru comunicarea cu SELEC, prin ofiterii de legătură ai statului membru respectiv.

(3) Punctul national focal este încadrat adecvat cu personal si înzestrat cu tot echipamentul, resursele si facilitătile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale prevăzute în prezenta conventie.

(4) Punctul national focal si personalul său se supun legislatiei nationale, dar îsi desfăsoară activitătile tinând cont de prezenta conventie si, în mod special, în conformitate cu principiile de protectie a datelor mentionate în prezenta conventie.

 

ARTICOLUL 16

Sediul si limba oficială

 

(1) SELEC are sediul în Bucuresti, România.

(2) Tara gazdă asigură gratuit clădirea si reparatiile curente si capitale ale infrastructurii SELEC.

(3) Limba oficială a SELEC este limba engleză.

 

TITLUL III

Sistemul de informatii si securitatea datelor

 

ARTICOLUL 17

Sistemul schimbului de informatii

 

(1) în conformitate cu etapele stabilite în acest articol, SELEC înfiintează si mentine un sistem computerizat de informatii pentru stocarea si prelucrarea datelor necesare îndeplinirii sarcinilor sale, astfel cum este prevăzut la art. 3. Acest sistem de informatii include orice echipament de sine stătător sau bază de date structurată independent si tehnologia tuturor informatiilor controlate de SELEC.

(2) SELEC desfăsoară schimburi de informatii si operatiuni comune, în care SELEC, prin ofiterii de legătură si reprezentantii partenerilor operationali, vor obtine date, inclusiv date cu caracter personal.

(3) în orice caz, prelucrarea de către SELEC a datelor cu caracter personal este subiectul restrictiilor impuse de către furnizorul datelor, al procedurilor privind protectia datelor, dezvoltate pentru a respecta principiile protectiei datelor incluse în prezenta conventie si a altor cerinte aplicabile ale legislatiei nationale si acordurilor internationale bilaterale sau multilaterale. SELEC stochează datele astfel încât să se poată stabili ce stat membru, partener operational, observator sau tertă parte a transmis datele ori dacă acestea sunt rezultatul unei analize efectuate de SELEC.

(4) în măsura în care si din momentul când procedurile corespunzătoare de protectie a datelor sunt stabilite si implementate, SELEC va proceda ulterior la consolidarea capacitătii de a asista statele membre si la intensificarea coordonării acestora în prevenirea, descoperirea si combaterea criminalitătii transfrontaliere grave, prin păstrarea si ordonarea unor astfel de date cu caracter personal pentru folosirea în investigatii subsecvente ale SELEC sau ale partenerilor săi operationali.

(5) Ulterior, în măsura în care si din momentul când procedurile corespunzătoare de protectie a datelor sunt stabilite si implementate, SELEC va demara înfiintarea si mentinerea uneia sau mai multor baze de date, care pot include date cu caracter personal si alte date. Astfel de date sunt colectate în contextul participării SELEC în cazuri concrete, cât si în afara contextului cazurilor concrete, fiind furnizate de statele membre, partenerii operationali, observatorii si părtile terte, iar SELEC analizează si prelucrează astfel de date în scopul prevenirii, detectării si investigării criminalitătii transfrontaliere grave.

(6) Directorul general sau orice stat membru poate propune Consiliului dacă este momentul potrivit pentru trecerea la etapa următoare, în conformitate cu prezentul articol. La evaluarea acestei propuneri. Consiliul consultă Organismul comun de supraveghere. Consiliul trebuie să decidă prin consens dacă au fost implementate procedurile corespunzătoare în domeniul protectiei datelor si dacă se va trece la etapa următoare, asa după cum este descris la alin. (4) si (5).

(7) Sistemele de informatii utilizate de SELEC nu trebuie sub nicio formă să fie conectate la alte sisteme automatizate de prelucrare, cu exceptia sistemelor automatizate de prelucrare ale unitătilor nationale.

(8) SELEC este responsabil si ia toate măsurile necesare pentru functionarea adecvată si implementarea sistemului de informatii, din punct de vedere tehnic si operational.

 

ARTICOLUL 18

Utilizarea sistemului de informatii

 

(1) La înfiintarea si mentinerea unui sistem de informatii, SELEC si statele membre iau măsurile tehnice necesare sipotrivite si stabilesc mecanisme de control, pentru a asigura integritatea si corectitudinea datelor din sistemul de informatii, pentru a preveni stergerea sau modificarea accidentală ori neautorizată si pentru a preveni accesul neautorizat.

(2) Pentru a-si îndeplini sarcina, sistemul de informatii al SELEC poate fi accesat, în baza principiului “nevoia de cunoastere”, de către:

a) punctele nationale focale;

b) ofiterii de legătură;

c) directorii SELEC si personalul autorizat de către directorul general;

d) partenerii operationali autorizati în baza prevederilor acordurilor de cooperare respective.

(3) Datele pot fi introduse în sistemul de informatii SELEC doar de către:

a) punctele nationale focale;

b) ofiterii de legătură;

c) directorii SELEC si personalul autorizat de către directorul general;

d) partenerii operationali autorizati în baza prevederilor acordurilor de cooperare respective.

(4) Accesarea sau introducerea datelor în sistemul de informatii al SELEC poate fi efectuată doar de către persoane care au fost pregătite si certificate în mod adecvat, după cum se prevede în regulile de procedură.

(5) Toate detaliile privind inserarea, căutarea sau accesarea datelor vor fi înregistrate în format auditabil. Astfel de detalii sunt stocate în sistemul de informatii al SELEC, în concordantă cu regulile de protectie a datelor, astfel cum sunt definite în prezenta conventie.

 

ARTICOLUL 19

Securitatea datelor

 

(1) SELEC ia măsurile tehnice si organizatorice necesare pentru a asigura implementarea prezentei conventii cu privire la securitatea datelor.

(2) Cu privire la prelucrarea automatizată a datelor în cadrul SELEC, fiecare stat membru si SELEC implementează măsuri destinate:

a) să refuze accesul persoanelor neautorizate la echipamentul de prelucrare a datelor folosit pentru prelucrarea datelor cu caracter personal (controlul accesului la echipament);

b) să prevină citirea, copierea, modificarea sau stergerea neautorizată a informatiilor media (controlul informatiilor media);

c) să prevină introducerea si inspectia neautorizată, modificarea sau stergerea datelor stocate (controlul stocării);

d) să prevină folosirea sistemelor automatizate de prelucrare a datelor de către persoane neautorizate folosind echipamentul de comunicare a datelor (controlul utilizatorului);

e) să se asigure că persoanele autorizate să folosească un sistem automatizat de prelucrare a datelor au acces doar la datele cuprinse în autorizatia lor de acces (controlul accesului la date);

f) să se asigure că este posibilă verificarea si stabilirea organismelor către care pot fi transmise date cu caracter personal folosind echipamentul de comunicare a datelor (controlul comunicatiei);

g) să se asigure că este posibil să se verifice si să se stabilească ce date cu caracter personal au fost introduse în sistemele automatizate sau de prelucrare a datelor, când si de către cine au fost introduse (controlul introducerii);

h) să prevină citirea, copierea, modificarea si stergerea neautorizată a datelor cu caracter personal în timpul transferurilor de date cu caracter personal sau în timpul transportului datelor media (controlul transportului);

i) să se asigure că sistemele instalate, în caz de întrerupere, pot fi reparate imediat (recuperarea);

j) să se asigure că functiile sistemului functionează fără defectiuni, că aparitia defectiunilor în functionare este anuntată imediat (fiabilitate), iar datele stocate nu pot fi corupte prin functionarea defectuoasă a sistemului (integritatea).

 

ARTICOLUL 20

Date si informatii clasificate

 

(1) Toate datele si informatiile prelucrate de sau prin SELEC, cu exceptia datelor si informatiilor ce sunt în mod expres sau fără echivoc recunoscute ca fiind date si informatii publice, sunt subiect al unui nivel de protectie de bază în cadrul organizatiei SELEC, precum si în statele membre. Datele si informatiile care sunt subiect numai pentru nivelul de protectie de bază nu necesită o marcare specifică a nivelului de securitate SELEC, dar sunt desemnate ca date SELEC.

(2) SELEC si statele membre iau măsurile necesare pentru a proteja datele si informatiile clasificate conform cerintelor de confidentialitate specificate de către partea care furnizează datele si informatiile în baza prezentei conventii.

(3) Nicio persoană nu obtine acces la date si informatii clasificate fără să fie supusă unui control de securitate si acces, efectuat de către guvernul său national în conformitate cu legislatia sa natională. Autoritatea competentă conform prevederilor nationale informează SELEC doar cu privire la rezultatele controlului de securitate, care sunt obligatorii pentru SELEC.

(4) Consiliul adoptă un Manual de securitate care contine, printre altele, reguli detaliate privind măsurile de securitate care sunt aplicate în cadrul organizatiei SELEC, precum si un pachet de securitate corespunzător fiecărui nivel de clasificare.

(5) SELEC utilizează următoarele niveluri de clasificare: “secret de serviciu”, “secret”, “strict secret”, “strict secret de importantă deosebită”.

(6) Responsabilitatea pentru implementarea practică a măsurilor de securitate prevăzute în Manualul de securitate revine directorului general.

 

TITLUL IV

Protectia datelor cu caracter personal

 

ARTICOLUL 21

Date cu caracter personal

 

(1) Datele cu caracter personal introduse în sistemul de informatii SELEC se referă la persoane care, în conformitate cu legislatia natională a statelor membre interesate, sunt subiectele unei investigatii referitoare la o infractiune de competenta SELEC sau care au fost condamnate pentru o asemenea infractiune.

(2) Datele privind persoanele la care se referă alineatul (1) pot include doar următoarele detalii:

a) numele, prenumele, numele anterior căsătoriei si orice alias-uri sau nume asumate;

b) data si locul nasterii;

c) cetătenia;

d) sexul;

e) locul de domiciliu, profesia si resedintele persoanei respective;

f) permisul de conducere, documentele de identificare si datele din pasaport; si

g) acolo unde este necesar si disponibil, alte caracteristici care pot ajuta la identificare, inclusiv orice detalii fizice specifice care nu se modifică, precum si codul numeric personal sau alte numere de identificare.

(3) Suplimentar fată de datele prevăzute la alin. (2), sistemul de informatii SELEC poate fi utilizat de asemenea pentru a prelucra următoarele detalii privind persoanele prevăzute la alin. (1):

a) infractiuni, si unde, când si cum au fost comise;

b) mijloace care au fost sau pot fi utilizate pentru comiterea de infractiuni;

c) apartenenta presupusă la o organizatie criminală;

d) condamnări, acolo unde acestea se referă la infractiuni de competenta SELEC.

(4) Sistemul de informatii SELEC poate, de asemenea, include:

a) datele prevăzute la alin. (3) lit. (a) si (b) când acestea nu contin încă referiri la persoane fizice;

b) orice alte date care sunt sau pot fi implicate în cauze penale ce nu au legătură directă cu persoane fizice, inclusiv bunuri, mijloace de transport, afaceri si orice mijloace tehnice folosite pentru identificarea acestora.

 

ARTICOLUL 22

Standardele protectiei datelor cu caracter personal

 

SELEC aplică principiile asupra protectiei datelor cu caracter personal prelucrate de către SELEC luând în considerare nivelul de protectie si practica administrativă din statele membre si în conformitate cu standardele si principiile conventiei Consiliului Europei pentru protejarea persoanelor fată de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal din 28 ianuarie 1981 si cu Recomandarea nr. R (87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei. SELEC va respecta aceste principii în prelucrarea datelor cu caracter personal, inclusiv a datelor neautomatizate stocate sub formă de dosare de date.

 

ARTICOLUL 23

Principiile protectiei datelor cu caracter personal

 

(1) Ca urmare a prezentei conventii, orice date cu caracter personal vor fi prelucrate numai în conformitate cu următoarele principii si mecanisme de aplicare:

a) datele cu caracter personal sunt folosite numai în vederea îndeplinirii obiectivelor si sarcinilor SELEC;

b) prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie să fie corectă si legitimă;

c) prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie să fie adecvată, relevantă si neexcesivă în relatie cu scopurile pentru care acestea au fost initial colectate;

d) datele trebuie să fie exacte si actualizate, fiind mentinută calitatea si integritatea datelor cu caracter personal prelucrate de către SELEC;

e) vor fi luate măsuri de securitate tehnică si organizatională, care sunt potrivite riscurilor prezentate de prelucrare;

f) SELEC prelucrează datele cu caracter personal într-o manieră transparentă, compatibilă cu obiectivele si sarcinile sale de aplicare a legii;

g) orice persoană vizată are acces la datele sale cu caracter personal detinute de către SELEC, compatibil cu obiectivele si sarcinile SELEC de aplicare a legii;

h) orice persoană vizată are un drept corespunzător de corectare a datelor sale cu caracter personal detinute de către SELEC, compatibil cu obiectivele si sarcinile SELEC de aplicare a legii;

i) prelucrarea datelor cu caracter personal de către SELEC este supravegheată de către un organism independent de supraveghere, înfiintat în conformitate cu prezenta conventie.

(2) Datele cu caracter personal care dezvăluie origini etnice sau rasiale, opinii politice, religioase ori alte credinte, afilierea la sindicate comerciale si date referitoare la sănătate sau viata sexuală pot fi prelucrate numai dacă asemenea date sunt strict necesare pentru efectuarea investigatiilor specifice în care este implicat SELEC si numai dacă transmiterea acestor date către SELEC pentru o asemenea prelucrare este permisă de către legislatia natională a părtii trimitătoare. Este interzisă selectarea unui anumit grup de persoane doar în baza datelor enumerate în teza întâi a prezentului paragraf.

 

ARTICOLUL 24

Restrictii privind accesul la aspecte specifice ale datelor cu caracter personal

 

(1) O autoritate care furnizează date cu caracter personal poate restrictiona accesul la aspecte specifice ale unor astfel de date altui stat membru sau partenerilor operationali.

(2) Statul membru sau partenerul operational trimitător ori SELEC poate stabili cu destinatarul restrictionarea utilizării datelor si transmiterea către părti terte. Aceste restrictii includ măsuri pentru a asigura conformitatea cu principiile cuprinse la art. 23 din prezenta conventie.

 

ARTICOLUL 25

Durata stocării si stergerea datelor cu caracter personal

 

(1) Datele cu caracter personal din sistemul de informatii sunt păstrate cât timp este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor SELEC. Necesitatea stocării în continuare va fi reexaminată nu mai târziu de 3 ani după introducerea datelor cu caracter personal. Reexaminarea datelor cu caracter personal stocate în sistemul de informatii si stergerea acestora sunt efectuate de către partea care Ie-a introdus.

(2) Pe timpul reexaminării, părtile mentionate la alin. (1) pot decide asupra continuării stocării datelor cu caracter personal până la următoarea reexaminare care va avea loc după o altă perioadă de 3 ani, dacă este necesar potrivit scopului prelucrării acestora. Dacă nu se ia nicio decizie privind continuarea stocării datelor cu caracter personal, acele date cu caracter personal sunt distruse automat de către SELEC. SELEC informează automat părtile trimitătoare cu 3 luni înaintea expirării limitelor de timp pentru reexaminarea stocării datelor cu caracter personal.

 

ARTICOLUL 26

Prelucrarea ulterioară

 

(1) Nimic din prezenta conventie nu poate interzice sau împiedica autoritătile de aplicare a legii să coopereze si să schimbe date în cazuri concrete si investigatii, cu conditia ca astfel de cooperare si schimb de date să includă măsuri de asigurare a compatibilitătii cu principiile stipulate la art. 23 din prezenta conventie. Totusi, transmiterea de date nu poate avea loc dacă utilizarea datelor transmise ar putea încălca drepturile omului sau principiile statului de drept.

(2) Prelucrarea ulterioară a datelor cu caracter personal în alt scop decât scopul pentru care datele cu caracter personal au fost furnizate este permisă în măsura în care:

a) nu este incompatibilă cu scopul pentru care sunt prelucrate datele de către SELEC si

b) statele membre sau partenerii operationali trimitători si-au dat acordul anterior si

c) autoritatea prelucrătoare este responsabilă pentru prevenirea, investigarea, descoperirea sau pedepsirea faptelor penale în cadrul obiectivelor SELEC.

(3) Transferul datelor cu caracter personal către părtile terte sau observatori nu poate avea loc decât cu acordul anterior al părtii trimitătoare, în conformitate cu legislatia sa si cu evaluarea acesteia asupra nivelului adecvat de protectie a datelor cu caracter personal asigurat de partea tertă sau observatoare destinatară.


 

ARTICOLUL 27

Ofiterul de protectie a datelor

 

(1) Consiliul numeste un ofiter de protectie a datelor, care asigură conformitatea cu prevederile privind protectia datelor din prezenta conventie, potrivit atributiilor stabilite de către Consiliu, în stabilirea acestor atributii. Consiliul se asigură că atributiile ofiterului de protectie a datelor sunt definite astfel încât să nu interfereze cu operatiunile SELEC în cazuri concrete. În îndeplinirea atributiilor sale, ofiterul de protectie a datelor va actiona independent.

(2) Ofiterul de protectie a datelor, sub autoritatea directă a Consiliului, îndeplineste în principal următoarele sarcini:

a) asigură, în mod independent, legalitatea si respectarea prevederilor prezentei conventii, referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal;

b) asigură păstrarea înregistrării scrise a transmisiei si receptiei datelor cu caracter personal în conformitate cu prevederile prezentei conventii;

c) se asigură că subiectii datelor sunt informati despre drepturile lor conform prezentei conventii, la cererea acestora;

d) cooperează cu personalul SELEC, responsabil cu procedurile, instruirea si consultanta prelucrării datelor;

e) cooperează cu Organismul comun de supraveghere.

(3) în îndeplinirea sarcinilor descrise la alin. (2), ofiterul de protectie a datelor nu primeste instructiuni de la directorul general, directori, un stat membru sau oricine altcineva. În îndeplinirea acestor sarcini, ofiterul de protectie a datelor are acces la toate datele prelucrate de către SELEC si la toate locatiile SELEC.

(4) Dacă ofiterul de protectie a datelor consideră că prevederile prezentei conventii referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal nu au fost respectate, el informează directorul general si Consiliul. Dacă directorul general nu solutionează în 60 de zile încălcarea prevederilor privind prelucrarea, ofiterul de protectie a datelor informează Consiliul, care confirmă primirea informatiei. Dacă Consiliul nu solutionează încălcarea prevederilor privind prelucrarea într-un timp rezonabil, ofiterul de protectie a datelor adresează solicitarea Organismului comun de supraveghere.

(5) Consiliul poate stabili sarcini suplimentare ale ofiterului de protectie a datelor. Consiliul adoptă ulterior reguli de implementare privind ofiterul de protectie a datelor. Regulile de implementare privesc, în special, selectarea, destituirea, atributiile, îndatoririle si împuternicirile ofiterului de protectie a datelor.

 

ARTICOLUL 28

Responsabilitatea în domeniul protectiei datelor cu caracter personal

 

(1) Responsabilitatea pentru datele cu caracter personal prelucrate la SELEC, în special în ceea ce priveste legalitatea colectării, transmiterea către SELEC si introducerea datelor cu caracter personal, precum si acuratetea acestora, actualizarea lor si verificarea limitelor de timp ale stocării, revine:

a) statului membru, partenerului operational, observatorului sau părtii terte care comunică datele cu caracter personal;

b) SELEC, în ceea ce priveste datele care rezultă din analiza coordonată de către SELEC.

(2) în plus, SELEC este responsabil pentru toate datele prelucrate de acesta, din momentul în care include asemenea date în evidentele sale informatizate sau neinformatizate. Responsabilitatea pentru prelucrarea datelor cu caracter personal care au fost transmise la SELEC, dar nu au fost încă incluse într-un sistem de informatii al SELEC, revine părtii care transmite datele. Totusi, SELEC este responsabil pentru a se asigura că, până la includerea acestor date cu caracter personal într-o bază de date, acestea pot fi accesate doar de către oficialii SELEC autorizati în scopul determinării dacă acestea pot fi prelucrate la SELEC sau de către oficiali autorizati ai părtii care a furnizat datele. Dacă SELEC, după evaluare, are motive să considere că datele furnizate sunt inexacte sau nu mai sunt actualizate, informează partea care Ie-a transmis.

 

ARTICOLUL 29

Răspunderea pentru prelucrarea neautorizată sau incorectă a datelor

 

(1) Fiecare stat membru este responsabil, în conformitate cu legislatia sa natională, pentru orice pagubă provocată unei persoane ca rezultat al unor erori legale sau de facto în continutul datelor cu caracter personal. Numai statul membru pe teritoriul căruia s-a produs prejudiciul poate fi subiect al unei actiuni de despăgubire în numele persoanei păgubite. Un stat membru nu se poate apăra prin sustinerea că alt stat membru a transmis date inexacte, pentru a evita tragerea sa la răspundere în relatie cu partea păgubită, în conformitate cu legislatia sa natională.

(2) Dacă aceste erori legale sau de facto au apărut ca rezultat al unei comunicări eronate de date ori al nerespectării obligatiilor prezentei conventii de către unul sau mai multe state membre ori ca rezultat al stocării sau prelucrării neautorizate ori incorecte de către SELEC, statele membre sau statele respective ori SELEC, după caz, sunt obligate/este obligat să returneze, la cerere, statului membru care a despăgubit persoana vătămată suma achitată drept compensatie, în cazul în care datele respective nu au fost utilizate de către cel din urmă prin încălcarea prezentei conventii. Acest principiu se poate aplica si partenerilor operationali, dacă acordul acestora de cooperare cu SELEC prevede acest lucru.

(3) Orice litigiu între statele membre care au acordat compensatii persoanei vătămate si SELEC sau alt stat membru, conform principiului sumei de compensatie, este supus spre atentie Consiliului, în conformitate cu art. 50.

 

ARTICOLUL 30

Dreptul de acces al persoanei vizate

 

(1) Orice persoană este îndreptătită, la intervale rezonabile, să obtină confirmarea dacă SELEC prelucrează date cu caracter personal care o privesc, iar acestea să îi fie comunicate într-o formă inteligibilă.

(2) Orice persoană care doreste să îsi exercite drepturile conform prezentului articol poate face o solicitare gratuită către SELEC.

(3) SELEC trebuie să răspundă acestei cereri fără întârziere si, în orice caz, în termen de 3 luni de la primirea acesteia de către SELEC, în conformitate cu prezentul articol.

(4) Furnizarea de informatii pentru a răspunde la o solicitare conform alin. (1) este refuzată în măsura în care un astfel de refuz este necesar pentru:

a) îndeplinirea de către SELEC a obiectivelor si sarcinilor sale în mod adecvat;

b) protejarea ordinii si sigurantei publice în statele membre sau pentru prevenirea criminalitătii;

c) protejarea drepturilor si libertătilor părtilor terte; sau

d) garantarea că orice investigatie natională ori mixtă nu este periclitată.

(5) La evaluarea aplicabilitătii unei exceptii conform alin. (4) sunt luate în considerare interesele persoanei în cauză.

(6) Anterior deciziei sale de a răspunde unei solicitări, SELEC consultă autoritătile competente de aplicare a legii care au furnizat datele. SELEC refuză să furnizeze informatii dacă una sau mai multe autorităti competente de aplicare a legii sau SELEC decid că solicitarea trebuie refuzată, conform alin. (4). O autoritate care decide refuzul notifică SELEC motivele deciziei sale.

(7) Dacă furnizarea de informatii, ca răspuns la o solicitare conform alin. (1), este refuzată, SELEC notifică persoanei în cauză că solicitarea sa a fost analizată si refuzată, conform Conventiei SELEC, fără a furniza vreo informatie care ar putea să îi confirme acestuia că date cu caracter personal cu privire la el/ea sunt prelucrate de către SELEC. Motivele refuzului sunt înregistrate de SELEC.

 

ARTICOLUL 31

Dreptul de interventie asupra datelor

 

(1) Orice persoană vizată are dreptul să solicite SELEC corectarea sau stergerea datelor incorecte referitoare la el/ea. Dacă se impune, fie în baza exercitării acestui drept, fie altfel, respectivele date stocate de SELEC, care au fost comunicate acestuia de către părti terte sau rezultă din propriile analize că sunt incorecte ori introducerea sau stocarea acestora contravine prezentei conventii, SELEC corectează ori sterge astfel de date.

(2) Dacă au fost transmise date incorecte prin alte mijloace specifice sau dacă erorile din datele furnizate de statele membre ori de partenerii operationali sunt datorate transmiterii gresite sau au fost transmise prin încălcarea prevederilor prezentei conventii ori dacă acestea rezultă din introducerea, preluarea sau stocarea lor de o manieră incorectă ori cu încălcarea prevederilor prezentei conventii de către SELEC, SELEC este obligat să corecteze sau să steargă datele în colaborare cu statele membre si cu partenerii operationali în cauză.

(3) în cazurile la care se fac referiri în alin. (1) si (2), statele membre sau partenerii operationali care au primit datele sunt notificati de îndată. Statele membre destinatare sau partenerii operationali, de asemenea, corectează sau sterg respectivele date în conformitate cu reglementările aplicabile.

(4) Exceptând prevederile art. 30 alin. (4) si (5), SELEC informează solicitantul în scris si fără întârziere nejustificată, în orice caz, în termen de 3 luni, că datele care îl privesc au fost corectate sau sterse.

 

ARTICOLUL 32

Căi de atac

 

(1) în răspunsul său la o solicitare privind verificarea, accesul la date sau corectarea si stergerea datelor, SELEC informează persoana vizată că el sau ea are dreptul să facă apel la Organismul comun de supraveghere si despre termenul-limită pentru acest apel.

(2) Fiecare persoană vizată are dreptul să facă apel la Organismul comun de supraveghere, dacă el sau ea nu este satisfăcut(ă) de răspunsul SELEC la o solicitare ori dacă nu s-a răspuns la solicitare în termenul-limită prevăzut în art. 30 sau 31. Un asemenea apel trebuie înaintat în termen de 30 de zile de la răspuns sau de la expirarea termenului-limită prevăzut în art 30 ori 31.

(3) Organismul comun de supraveghere examinează si decide asupra apelului la următoarea sa întâlnire. Decizia Organismului comun de supraveghere asupra unui apel este finală si obligatorie pentru toate părtile apelului.

(4) în cazul în care un apel se referă la răspunsul la o solicitare la care se face referire în art. 30 sau 31, Organismul comun de supraveghere consultă autoritătile competente pentru protectia datelor din statul membru sau partenerul operational care a fost sursa datelor ori statele membre sau partenerii operationali implicati în mod direct.

(5) în cazul în care apelul se referă la decizia mentionată în art. 30 sau 31 care se bazează pe o obiectie a SELEC, a unui stat membru ori partener operational, în baza art. 30 alin. (4), Organismul comun de supraveghere poate doar să respingă asemenea obiectii prin consens, după audierea SELEC si a statelor membre implicate sau a partenerilor operationali. Dacă nu se întruneste un asemenea consens. Organismul comun de supraveghere notifică solicitantului refuzul, fără a da alte informatii care ar putea dezvălui existenta oricăror date cu caracter personal despre solicitant.

 

ARTICOLUL 33

Supravegherea natională

 

(1) Fiecare stat membru asigură supraveghere natională independentă, prin desemnarea unei autorităti, în conformitate cu legislatia sa natională, asupra activitătilor sale desfăsurate în baza prezentei conventii, în ceea ce priveste problematica protectiei datelor cu caracter personal, si luând în considerare standardele si principiile internationale privind protectia datelor cu caracter personal stabilite de către Consiliul Europei.

(2) Fără a aduce atingere art. 29, statele membre asigură dreptul fiecărei persoane, indiferent de cetătenia sau domiciliul acesteia, la o actiune în justitie pentru orice încălcare a drepturilor garantate acestuia ori acesteia de către legislatia natională aplicabilă prelucrării aflate pe rol.

(3) SELEC ia măsurile necesare pentru a facilita asemenea supraveghere natională, inclusiv prin permisiunea accesului în sediile ofiterilor de legătură respectivi.

(4) Statele membre informează Organismul comun de supraveghere în legătură cu orice constatare ce rezultă dintr-o asemenea supraveghere, referitoare la protectia datelor cu caracter personal care privesc SELEC.

 

ARTICOLUL 34

Organismul comun de supraveghere

 

(1) Se înfiintează un Organism comun de supraveghere independent pentru solutionarea apelurilor în conformitate cu art. 32 si pentru a analiza procedurile si practicile SELEC, pentru a asigura că acestea sunt conforme prevederilor referitoare la protectia datelor din prezenta conventie. Organismul comun de supraveghere este format din câte un reprezentant independent din fiecare stat membru, cu experientă în domeniul protectiei datelor cu caracter personal, în conformitate cu legislatia natională. Organismul comun de supraveghere îsi stabileste regulile de procedură. În exercitarea atributiilor ce le revin, membrii Organismului comun de supraveghere nu primesc instructiuni de la niciun alt organism.

(2) Organismul comun de supraveghere desfăsoară analize periodice, cel putin o dată pe an.

(3) SELEC asistă Organismul comun de supraveghere în îndeplinirea sarcinilor acestuia. În acest sens, în mod special:

a) furnizează informatiile solicitate de Organismul comun de supraveghere, permite accesul la toate documentele si dosarele pe suport hârtie, precum si la datele stocate în fisierele sale;

b) permite Organismului comun de supraveghere accesul neîngrădit, în orice moment, în toate sediile sale;

c) implementează deciziile Organismului comun de supraveghere privind apelurile.

(4) în cazul în care Organismul comun de supraveghere identifică orice încălcare a prevederilor prezentei conventii în ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal, prezintă situatia directorului general si îi cere să răspundă într-un termen-limită precizat de Organismul comun de supraveghere. Directorul general informează Consiliul în legătură cu întreaga procedură. Dacă nu este satisfăcut de răspunsul dat de către directorul general solicitării sale, Organismul comun de supraveghere supune problema spre atentie Consiliului.

(5) Organismul comun de supraveghere informează directorul general si Consiliul cu privire la concluziile sale si face orice recomandare necesară privind procedurile si practicile referitoare la protectia datelor cu caracter personal. Directorul general si Consiliul iau în considerare asemenea recomandări si iau măsurile necesare pentru a corecta orice problemă referitoare la proceduri si practici.

(6) Organismul comun de supraveghere redactează si publică rapoarte de activitate la intervale regulate.

 

TITLUL V

Prevederi financiare

 

ARTICOLUL 35

Buget

 

(1) Bugetul SELEC este stabilit anual. Anul financiar începe la 1 ianuarie si se termină la 31 decembrie.

(2) Bugetul stabileste veniturile si cheltuielile totale pe an. Bugetul este conceput astfel încât totalul veniturilor anuale să acopere tot timpul totalul cheltuielilor anuale.

(3) Consiliul ia în considerare si aprobă bugetul până cel târziu la data de 31 mai în fiecare an. Bugetul poate fi revizuit de către Consiliu.

(4) Este întocmit si adoptat un plan financiar pe 5 ani care poate fi revizuit împreună cu bugetul anual.

 

ARTICOLUL 36

Venituri

 

(1) Bugetul este finantat din contributiile statelor membre si din alte venituri.

(2) Alte venituri pot include donatii, subventii sau alte fonduri de la guvernele nationale, organizatiile internationale ori alte surse publice si, cu aprobarea prealabilă a Consiliului, surse private.

(3) Neîndeplinirea obligatiilor financiare de către oricare stat membru este supusă atentiei Consiliului pentru a decide.

 

ARTICOLUL 37

Audit financiar extern

 

Registrele financiare ale SELEC, inclusiv conturile stabilite prin bugetul de venituri si cheltuieli, si bilantul cu activele si obligatiile SELEC sunt supuse unui audit financiar extern.

 

ARTICOLUL 38

Reguli si regulamente financiare

 

Regulile si regulamentele financiare sunt luate în discutie si adoptate de către Consiliu.

 

TITLUL VI

Participare

 

ARTICOLUL 39

Membrii

 

Membrii SELEC sunt părtile la această conventie.

 

ARTICOLUL 40

Aderare

 

(1) SELEC este deschis spre aderare oricărui stat care are un interes particular în cooperarea privind aplicarea legii în regiunea Europei de Sud-Est si care solicită obtinerea calitătii de membru, care este de acord cu obiectivele si atributiile SELEC stabilite în prezenta conventie si îndeplineste criteriile stabilite de către Consiliu.

(2) Cererile de aderare sunt înaintate Consiliului pentru analiză si aprobare. După aprobare, statul solicitant este invitat de către Consiliu pentru a adera la conventie conform art. 45.

 

ARTICOLUL 41

Statutul de partener operational

 

(1) Statutul de partener operational SELEC poate fi cerut de oricare stat sau organizatie internatională ori organism international care îsi exprimă disponibilitatea de a coopera cu SELEC, este de acord să ofere sprijin SELEC si încheie un acord de cooperare cu SELEC.

(2) După ce Consiliul a decis că un solicitant îndeplineste conditiile cerute pentru începerea negocierilor pentru statutul de partener operational, directorul general negociază acordul de cooperare cu acel solicitant.

(3) Acordul de cooperare stabileste, printre altele, prevederi adecvate privind protectia datelor cu caracter personal, măsurile de securitate, relatiile financiare si reglementarea diferendelor dintre SELEC si partenerul operational. După aprobarea textului acordului de cooperare de către Consiliu, acesta este semnat de directorul general în numele SELEC.

(4) Statutul de partener operational poate fi suspendat sau revocat prin decizie a Consiliului.

(5) Un partener operational poate detasa, pe cost propriu, reprezentanti la sediul SELEC, în scopul implementării acordului de cooperare.

 

ARTICOLUL 42

Statut de observator

 

(1) Statutul de observator al SELEC poate fi cerut de către orice stat sau organizatie internatională ori organism international ce îsi exprimă disponibilitatea de a coopera cu SELEC si de a aduce o contributie la activitatea SELEC.

(2) Observatorii pot fi invitati să participe la întâlnirile Consiliului. Statutul de observator nu conferă dreptul de a participa la activitătile operationale si la schimbul de informatii clasificate si date cu caracter personal.

(3) Statutul de observator este conferit, suspendat sau revocat printr-o decizie a Consiliului, adoptată în conformitate cu conditiile stabilite în Regulile de procedură pentru observatori.

 

ARTICOLUL 43

Relatiile cu organizatiile si organismele de aplicare a legii

 

(1) SELEC depune eforturi pentru stabilirea de relatii benefice reciproce cu Uniunea Europeană si alte organizatii si organisme internationale de aplicare a legii, printre care Europol, Interpol si Organizatia Mondială a Vămilor, pentru a eficientiza cooperarea în domeniul aplicării legii.

(2) în stabilirea relatiei sale cu Europol si chiar înainte de încheierea unui acord de cooperare, SELEC poate utiliza, printre altele, capacitatea de analiză strategică si operatională a Europol, dacă Europol pune la dispozitie această capacitate. Pentru aceasta, SELEC si Europol pot stabili detasarea unuia sau mai multor reprezentanti la sediile SELEC si Europol.


 

TITLUL VII

Responsabilitatea

 

ARTICOLUL 44

Responsabilitatea

 

(1) Orice obligatie contractuală ce implică SELEC este guvernată de legea aplicabilă în statul unde contractul îsi produce efectele, cu exceptia cazului în care contractul stipulează altfel.

(2) în cazul obligatiilor necontractuale, SELEC este obligată să acopere prejudiciile cauzate din culpa organelor sale, directorul general, directorii si personalul, în executarea îndatoririlor acestora.

 

TITLUL VIII

Prevederi finale

 

ARTICOLUL 45

Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea si aderarea

 

(1) Prezenta conventie este deschisă pentru semnare statelor părti ale Acordului de cooperare pentru prevenirea si combaterea infractionalitătii transfrontaliere, semnat la Bucuresti la 26 mai 1999.

(2) Conventia este supusă ratificării, acceptării sau aprobării de către statele semnatare, în conformitate cu dispozitiile legale ale acestora.

(3) Conventia este deschisă spre aderare altor state în conformitate cu prevederile prezentei conventii.

(4) Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sunt păstrate de către depozitar.

(5) Fiecare stat membru informează secretariatul în legătură cu autoritătile sale nationale competente în momentul depozitării instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

 

ARTICOLUL 46

Intrarea în vigoare

 

(1) Prezenta conventie intră în vigoare în a saizecea zi de la data la care nouă state părti ale Acordului privind cooperarea în scopul prevenirii si combaterii criminalitătii transfrontaliere, încheiat la Bucuresti la 26 mai 1999, au depus instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare.

(2) Pentru fiecare stat care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la prezenta conventie după data intrării sale în vigoare conform alin. (1), prezenta conventie, în ceea ce priveste acel stat, intră în vigoare la data depunerii de către acesta a instrumentului respectiv.

 

ARTICOLUL 47

Amendamente

 

(1) Prezenta conventie poate fi modificată la propunerea oricărui stat membru.

(2) Orice astfel de propunere este comunicată statelor membre de către directorul general cu cel putin 6 luni înaintea transmiterii către Consiliu pentru consultare si aprobare.

(3) Modificările la prezenta conventie, aprobate conform alin. (2), fac obiectul ratificării, acceptării sau aprobării de către statele membre si intră în vigoare în conformitate cu procedurile stabilite la art. 46.

 

ARTICOLUL 48

Rezerve

 

Nu poate fi făcută nicio rezervă la prezenta conventie.

 

ARTICOLUL 49

Prevederi tranzitorii

 

(1) La momentul intrării în vigoare a prezentei conventii. Acordul privind cooperarea în scopul prevenirii si combaterii criminalitătii transfrontaliere, semnat la Bucuresti la 26 mai 1999, îsi încetează valabilitatea.

(2) Toate drepturile, obligatiile si bunurile apartinând Centrului SECI se transferă către SELEC la data la care prezenta conventie intră în vigoare.

(3) Toti observatorii la Centrul SECI au dreptul de a deveni observatori la SELEC, prin declararea oficială a intentiei lor, în acest sens, directorului general.

(4) Observatorii la Centrul SECI care doresc să devină parteneri operationali la SELEC pot solicita obtinerea acestui statut.

(5) Toti observatorii permanenti la Comitetul comun de cooperare al Centrului SECI în baza Acordului SECI au dreptul de a deveni observatori la SELEC prin declararea oficială a intentiei lor, în acest sens, directorului general.

(6) Acordul de sediu dintre România si Centrul regional al initiativei sud-est europene pentru combaterea criminalitătii transfrontaliere, încheiat la Bucuresti la 2 octombrie 2000, rămâne în vigoare până la intrarea în vigoare a acordului de sediu între SELEC si tara gazdă, mentionat la art. 6 alin. (2).

 

ARTICOLUL 50

Solutionarea diferendelor

 

În cazul unui diferend între două sau mai multe state membre sau între un stat membru si SELEC referitor la interpretarea sau aplicarea prezentei conventii, părtile implicate vor identifica o solutie prin consultări reciproce si negocieri. În cazul în care, în termen de 6 luni, aceste consultări sau negocieri nu conduc la solutionarea diferendului, părtile înaintează Consiliului diferendul pentru analiză si solutionare.

 

ARTICOLUL 51

Retragerea

 

(1) Fiecare stat membru se poate retrage oricând de la prezenta conventie printr-o notificare scrisă adresată secretariatului si depozitarului, care va transmite apoi o copie certificată a acestei notificări fiecărui stat membru.

(2) Retragerea va produce efecte după 3 luni de la data primirii notificării de către depozitar. Activitătile sau procedurile existente ori în derulare la data retragerii vor fi totusi finalizate în conformitate cu prevederile prezentei conventii.

(3) Din punct de vedere al obligatiilor financiare, retragerea îsi va produce efectele la sfârsitul anului financiar în care aceasta a fost notificată.

(4) Statul membru care se retrage respectă în continuare prevederile prezentei conventii referitoare la protectia datelor schimbate în aplicarea prezentei conventii.

 

ARTICOLUL 52

Depozitarul

 

(1) Guvernul României actionează ca depozitar al prezentei conventii.

(2) Depozitarul transmite o copie certificată a originalului Secretariatului Natiunilor Unite în vederea înregistrării si publicării în conformitate cu art. 102 al Cartei Natiunilor Unite.


Originalul prezentei conventii într-un singur exemplar în limba engleză se păstrează de către depozitar care va transmite o copie certificată fiecărui stat membru.

Drept care subsemnatii, fiind pe deplin împuterniciti de către guvernele acestora, au semnat prezenta conventie.

Încheiată la Bucuresti, România, la data de 9 decembrie 2009.

 

Republica Albania

Luan Topgiu,

însărcinat cu afaceri

Bosnia si Hertegovina

Mijo Kresic,

ministru adjunct

Ministerul Securitătii Republica Bulgaria

Veselin Vuchkov,

ministru adjunct

Ministerul Afacerilor Interne

Republica Croatia

Ivana Soic,

director general adjunct, Administratia Vămilor

Macedonia

Violeta Andonovska,

secretar de stat

Ministerul Afacerilor Interne

Republica Elenă

Spyros Vougias,

ministru adjunct

Ministerul Protectiei Cetătenilor

Republica Ungară

And ras Turi,

secretar de stat

Ministerul Justitiei si Aplicării Legii

Republica Moldova

Victor Catan,

ministrul afacerilor interne

Muntenegru

Nada Vulcanic,

ministru adjunct

Ministerul Afacerilor Interne si al Administratiei Publice România

Marian Tutilescu,

secretar de stat

Ministerul Administratiei si Internelor

Dragan Markovic,

secretar de stat

Ministerul Afacerilor Interne Republica Slovenia

Rajko Skubic,

director general

Administratia Vămilor

Republica Turcia

Maksut Mete,

subsecretar de stat

Subsecretariatul Vămilor

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind ratificarea Conventiei pentru stabilirea Centrului Sud-Est European de Aplicare a Legii, încheiată la Bucuresti la 9 decembrie 2009 si semnată de România la Bucuresti, la aceeasi dată

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind ratificarea Conventiei pentru stabilirea Centrului Sud-Est European de Aplicare a Legii, încheiată la Bucuresti la 9 decembrie 2009 si semnată de România la Bucuresti la aceeasi dată, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 13 decembrie 2010.

Nr. 1.211


 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.334

din 19 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 si art. 6 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 si art. 6 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie ridicată de Ministerul Justitiei în Dosarul nr. 8.532/62/2007 al Curtii de Apel Brasov - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 mai 2008, pronuntată în Dosarul nr. 8.532/62/2007, Curtea de Apel Brasov - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si art. 6 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie ridicată de Ministerul Justitiei într-o cauză civilă având ca obiect drepturi bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că instanta de judecată a acordat reclamantilor drepturi inexistente, în baza dispozitiilor de lege criticate. Apreciază că, din analiza dispozitiilor art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, rezultă că notiunea de discriminare nu se raportează decât la modalitatea de aplicare a unor dispozitii legale, iar nu la examinarea solutiilor legislative alese de către legiuitor. Acordarea unor drepturi în baza dispozitiilor art. 6 din ordonantă reprezintă o ingerintă gravă a instantei judecătoresti în atributiile puterii legiuitoare si executive.

Curtea de Apel Brasov - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată este “nefondată”, arătând că, în realitate, autorul exceptiei critică interpretarea si aplicarea legii de către instanta de judecată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului

Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2 si art. 6 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, cu modificările si completările ulterioare, care au următorul continut:

- Art. 2: “(1) Potrivit prezentei ordonante, prin discriminare se întelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferintă, pe bază de rasă, nationalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenentă la o categorie defavorizată, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoasterii, folosintei sau exercitării, în conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertătilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social si cultural sau în orice alte domenii ale vietii publice.

(2) Dispozitia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în întelesul prezentei ordonante.

(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonante, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), fată de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.

(4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate fată de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităti atrage răspunderea contraventională conform prezentei ordonante, dacă nu intră sub incidenta legii penale.

(5) Constituie hărtuire si se sanctionează contraventional orice comportament pe criteriu de rasă, nationalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenentă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.

(6) Orice deosebire, excludere, restrictie sau preferintă bazată pe două sau mai multe criterii prevăzute la alin. (1) constituie circumstantă agravantă la stabilirea răspunderii contraventionale dacă una sau mai multe dintre componentele acesteia nu intră sub incidenta legii penale.

(7) Constituie victimizare si se sanctionează contraventional conform prezentei ordonante orice tratament advers, venit ca reactie la o plângere sau actiune în justitie cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal si al nediscriminării.

(8) Prevederile prezentei ordonante nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului la libera exprimare, a dreptului la opinie si a dreptului la informatie.

(9) Măsurile luate de autoritătile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunităti, vizând asigurarea dezvoltării lor firesti si realizarea efectivă a egalitătii de sanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunităti, precum si măsurile pozitive ce vizează protectia grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonante.

(10) În întelesul prezentei ordonante, eliminarea tuturor formelor de discriminare se realizează prin:

a) prevenirea oricăror fapte de discriminare, prin instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a unor actiuni afirmative, în vederea protectiei persoanelor defavorizate care nu se bucură de egalitatea sanselor;

b) mediere prin solutionarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma săvârsirii unor acte/fapte de discriminare;

c) sanctionarea comportamentului discriminatoriu prevăzut în dispozitiile alin. (1)-(7).

(11) Comportamentul discriminatoriu prevăzut la alin. (1)-(7) atrage răspunderea civilă, contraventională sau penală, după caz, în conditiile legii.”;

- Art. 6: “Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, discriminarea unei persoane pentru motivul că apartine unei anumite rase, nationalităti, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă si protectie socială, cu exceptia cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii: [...] c) acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul;”.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii de lege, autorul invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) care consacră principiul separatiei puterilor si ale art. 61 alin. (1) potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tării.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, precum si actele si lucrările dosarului, Curtea observă că Tribunalul Brasov, prin Sentinta civilă nr. 49 din 17 ianuarie 2008, a admis actiunea reclamantilor tocmai pe considerentul că dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2007, sunt discriminatorii. Instanta a apreciat că judecătorii si procurorii unitătilor de justitie si procuratură nu ar trebui exclusi de la beneficiul acestui act normativ, în raport cu judecătorii Curtii Constitutionale, procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie si adjunctii acestuia. S-a arătat că această excludere aduce atingere folosintei drepturilor economice recunoscute de dispozitiile art. 6 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 si, în consecintă, si celorlalti judecători si procurori ar trebui să li se aplice cresterile salariale prevăzute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007.

Curtea mai constată că, ulterior sesizării sale cu exceptia de neconstitutionalitate, a statuat, prin Decizia nr. 1.325 din 4 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 23 decembrie 2008, că dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstitutionale “în măsura în care din acestea se desprinde întelesul că instantele judecătoresti au competenta să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, si să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative”, or tocmai această ipoteză se desprinde si din actele si lucrările dosarului cauzei. Având în vedere că aceste prevederi au fost însă declarate neconstitutionale anterior solutionării prezentei cauze, exceptia a devenit inadmisibilă în conformitate cu dispozitiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit cărora “Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale”.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 si art. 6 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie ridicată de Ministerul Justitiei în Dosarul nr. 8.532/62/2007 al Curtii de Apel Brasov - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 octombrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Toma


 

DECIZIA Nr. 1.349

din 19 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 si art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă si ale art. 164 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 si art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă si ale art. 164 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Rafiserv Arpechim” - S.A. din Brazi în Dosarul nr. 3.481/109/2008 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale si pentru cauze cu minori si de familie, care formează obiectul Dosarului nr. 931 D/2010 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 1.038D/2010, nr. 1.077D/2010-1.080D/2010, nr. 1.083D/2010-1.090D/2010, nr. 1.092D/2010-1.094D/2010 si nr. 1.110D/2010, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor mentionate, pune în discutie problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.038D/2010, nr. 1.077D/2010-1.080D/2010, nr. 1.083D/2010-1.090D/2010, nr. 1.092D/2010-1.094D/2010 si nr. 1.110D/2010 la Dosarul nr. 931 D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierile pronuntate de Curtea de Apel Pitesti - Sectia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale si pentru cauze cu minori si de familie în Dosarul nr. 3.481/109/2008, de Tribunalul Constanta - Sectia civilă în Dosarul nr. 5.274/118/2009, de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a pentru conflicte de muncă si asigurări sociale în dosarele nr. 47.024/3/2007, nr. 18.597/3/2008, nr. 17.348/3/2009, nr. 37.356/3/2008, nr. 28.254/3/2008, nr. 45.183/3/2009, nr. 14.391/3/2009, nr. 10.265/3/2009, nr. 14.412/3/2008, nr. 14.415/3/2008, nn 9.636/3/2008, nn 44.318/3/2008, nn 7.404/3/2009, nr. 10.683/3/2009, nr. 2.069/3/2009, precum si prin Decizia civilă nr. 700/R din 9 februarie 2010, pronuntată de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale în Dosarul nr. 537/87/2009 (număr în format vechi 6.456/2009), Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286, art. 287 si art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă si ale art. 164 din Codul de procedură civilă.

Exceptiile au fost ridicate de Societatea Comercială “Rafiserv Arpechim” - S.A. din Brazi si de Societatea Comercială “Petrom” - S.A. din Bucuresti în cauze privind solutionarea unor actiuni civile având ca obiect drepturi bănesti.

În motivările exceptiei de neconstitutionalitate, având un continut similar, se sustine, în esentă, că dispozitiile art. 286, art. 287 si art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr. 168/1999 sunt “de un formalism excesiv”, “de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât si pentru angajator si să restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului, care este pus într-o situatie de dezechilibru” fată de angajatul care are calitatea de reclamant. Se critică faptul că intervalul de timp dintre data primirii citatiei si data termenului de judecată este prea scurt pentru ca un angajator să îsi exercite dreptul la apărare si să se achite de sarcina probei care îi revine, iar instanta are posibilitatea de a decădea angajatorul din dreptul de a depune probe si formula apărări. Se mai arată că prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă aduc atingere dreptului la apărare, întrucât lasă la aprecierea instantei posibilitatea conexării cauzelor si nu obligă la luarea unei astfel de măsuri, ceea ce ar conduce la o economie de timp si cheltuieli, precum si la o judecată unitară. Totodată, dispozitiile de lege criticate încalcă, în opinia autorilor exceptiei, si principiul efectivitătii juridice.

Curtea de Apel Pitesti - Sectia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale si pentru cauze cu minori si de familie. Tribunalul Constanta - Sectia civilă. Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a pentru conflicte de muncă si asigurări sociale si Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului


Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportorsi concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

În ceea ce priveste actul de sesizare a Curtii Constitutionale în cazul Dosarului nr. 1.110 D/2010, instanta de control constitutional observă că acesta este reprezentat de o decizie pronuntată de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale în solutionarea recursului declarat împotriva încheierii prin care Tribunalul Teleorman - Sectia civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate. Curtea apreciază sesizarea ca fiind legală, întrucât Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale nu a făcut o judecată pe fondul cauzei, ci s-a pronuntat numai asupra admisibilitătii cererii de sesizare a Curtii Constitutionale cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 286, art. 287 si art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispozitii ce au următorul continut:

- Art. 286 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: “(1) Cererile referitoare la solutionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgentă.

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.

(3) Procedura de citare a părtilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel putin 24 de ore înainte de termenul de judecată.”;

- Art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: “Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfătisare.”;

- Art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: “Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgentă, instanta fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.”;

- Art. 74 din Legea nr. 168/1999: “(1) Cererile referitoare la solutionarea conflictelor de drepturi se judecă în regim de urgentă.

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.

(3) Părtile sunt legal citate, dacă citatia Ie-a fost înmânată cel putin cu o zi înaintea judecării.”;

- Art. 75 din Legea nr. 168/1999: “în cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligatia ca, până la prima zi de înfătisare, să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.”;

- Art. 77 din Legea nr. 168/1999: (1) în cazul în care judecata continuă, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgentă al judecării conflictelor de drepturi.

(2) Instanta poate să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.”;

- Art. 164 din Codul de procedură civilă: “(1) Părtile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiasi instante sau instante deosebite, de acelasi grad, în care sunt aceleasi părti sau chiar împreună cu alte părti si al căror obiect si cauză au între dânsele o strânsă legătură.

(2) întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părtile nu au cerut-o.

(3) Dosarul va fi trimis instantei mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părtile cer trimiterea lui la una din celelalte instante.

(4) Când una din pricini este de competenta unei instante, si părtile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea instantă.”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) care consacră dreptul de acces liber la justitie si la un proces echitabil, solutionat într-un termen rezonabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. De asemenea, se invocă dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, prin raportare la art. 11 alin. (2) si art. 20 din Constitutie referitoare la raporturile dintre tratatele internationale în materia drepturilor omului si dreptul intern.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate. Curtea retine că textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi prevederi constitutionale si conventionale si prin prisma unor critici similare. Curtea Constitutională pronuntându-se prin mai multe decizii, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată. Dintre acestea pot fi amintite, cu titlu de exemplu. Decizia nr. 1.015 din 7 iuie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, sau Decizia nr. 369 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 11 mai 2010. Prin deciziile mentionate. Curtea a retinut că textele de lege criticate reprezintă norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, referitoare la termenele de judecată si modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor privind conflictele de muncă. Reglementarea acestora constituie o optiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple si urgente, adaptată raporturilor de muncă si exercitării dreptului la muncă. În plus, regulile de procedură prevăzute de aceste dispozitii se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât si angajatilor, fără a fi favorizată o categorie sau alta.

Întrucât în prezentele cauze conexate nu au fost evidentiate elemente de noutate, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudente a Curtii Constitutionale, atât considerentele, cât si solutia pronuntată prin deciziile amintite îsi mentin valabilitatea si în ceea ce priveste exceptia de fată.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286, art. 287 si art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă si ale art. 164 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea comercială “RafiservArpechim” - S.A. din Brazi în Dosarul nr. 3.481/109/2008 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale si pentru cauze cu minori si de familie si de Societatea Comercială “Petrom” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 5.274/118/2009 al Tribunalului Constanta - Sectia civilă, în dosarele nr. 47.024/3/2007, nr. 18.597/3/2008, nr. 17.348/3/2009, nr. 37.356/3/2008, nr. 28.254/3/2008, nr. 45.183/3/2009, nr. 14.391/3/2009, nr. 10.265/3/2009, nr. 14.412/3/2008, nr. 14.415/3/2008, nr. 9.636/3/2008, nr. 44.318/3/2008, nr. 7.404/3/2009, nr. 10.683/3/2009, nr. 2.069/3/2009 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a pentru conflicte de muncă si asigurări sociale si în Dosarul nr. 537/87/2009 (număr în format vechi 6.456/2009) al Tribunalului Teleorman - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 octombrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 1.367

din 26 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (31) si art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, asa cum au fost modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2005, precum si a dispozitiilor art. 87 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, a dispozitiilor art. 1 alin. (1)si (3) si art. 4 alin. (1)din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, asa cum au fost modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2005, precum si a dispozitiilor art. 87 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, exceptie ridicată de loan Melinescu în Dosarul nr. 8.237/1/2009 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul exceptiei, apărătorul ales, domnul avocat Ion Cazacu, si pentru partea Priboi Ristea, domnul avocat Dumitru Rădescu, ambii din cadrul Baroului Bucuresti si cu delegatii la dosar. Se constată lipsa celeilalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului exceptiei, care solicită admiterea acesteia, sens în care depune note scrise si un set de alte documente.

Reprezentantul părtii Priboi Ristea solicită admiterea exceptiei, sens în care depune si concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudentă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 martie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 8.237/1/2009, înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea


Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (31) si art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2005, precum si a dispozitiilor art. 87 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, exceptie ridicată de loan Melinescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 contravin prevederilor constitutionale ale art. 115 alin. (6) referitoare la domeniul de reglementare prin ordonante de urgentă. De asemenea, prevederile art. 1 alin. (1) si (31) si art. 4 alin. (1) din actul criticat contravin dispozitiilor art. 132 referitoare la Statutul procurorilor, întrucât se instituie un organism paralel institutiei constitutionale a Ministerului Public.

În sfârsit, prevederile art. 87 din Legea nr. 304/2004 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1)si (2) referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor, art. 53 referitoare la Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 131 referitoare la Rolul Ministerului Public s\ ale art. 134 referitoare la atributiile Consiliului Superior al Magistraturii, deoarece numirile procurorilor Directiei Nationale Anticoruptie nu respectă exigentele de promovare, asa cum sunt prevăzute de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, derogând de la acestea.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta în materie.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 54/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.

De asemenea, obiect al exceptiei îl constituie, potrivit încheierii de sesizare si notelor autorului, si dispozitiile art. 1 alin. (1) si (31) si art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2004. În realitate, obiect al exceptiei sunt prevederile art. 1 alin. (1) si (3i) si art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002, asa cum a fost modificată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2004, care au următorul continut:

Art.1 alin. (1) si (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002:

“(1) Prin prezenta ordonantă de urgentă se înfiintează Directia Natională Anticoruptie, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, prin reorganizarea Parchetului National Anticoruptie. [...]

(3) Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie conduce Directia Natională Anticoruptie prin intermediul procurorului sef al acestei directii. Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie solutionează conflictele de competentă apărute între Directia Natională Anticoruptie si celelalte structuri sau unităti din cadrul Ministerului Public.”

Art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002:

“(1) Directia Natională Anticoruptie este condusă de un procuror sef care este asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie. Procurorul sef al Directiei Nationale Anticoruptie este ajutat de 2 procurori sefi adjuncti, asimilati adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie.”

În sfârsit, obiect al exceptiei sunt si prevederile art. 87 din Legea nr. 304/2004, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, care au următorul continut:

Art. 87 din Legea nr. 304/2004:

“(1) Directia Natională Anticoruptie se încadrează cu procurori numiti prin ordin al procurorului sef al Directiei Nationale Anticoruptie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statul de functii, aprobat potrivit legii.

(2) Pentru a fi numiti în cadrul Directiei Nationale Anticoruptie, procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireprosabilă, o vechime de cel putin 6 ani în functia de procuror sau judecător si să fi fost declarati admisi în urma unui interviu organizat de comisia constituită în acest scop.

(3) La interviu poate participa orice procuror care îndeplineste conditiile prevăzute la alin. (2).

(4) Interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacitătii de a lua decizii si de a-si asuma răspunderea, a rezistentei la stres, precum si altor calităti specifice.

(5) La evaluarea candidatilor, vor fi avute în vedere si activitatea desfăsurată de procurori, cunoasterea unei limbi străine si cunostintele de operare pe calculator

(6) Comisia prevăzută la alin. (2) este numită prin ordin al procurorului sef al Directiei Nationale Anticoruptie si este formată din 3 procurori de la Directia Natională Anticoruptie. Din comisie pot face parte si specialisti în psihologie, resurse umane si alte domenii.

(7) Procurorul sef al Directiei Nationale Anticoruptie evaluează, anual, rezultatele obtinute de procurorii Directiei Nationale Anticoruptie.

(8) Procurorii numiti în cadrul Directiei Nationale Anticoruptie pot fi revocati prin ordin al procurorului sef al Directiei Nationale Anticoruptie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atributiilor specifice functiei sau în cazul aplicării unei sanctiuni disciplinare.

(9) La data încetării activitătii în cadrul Directiei Nationale Anticoruptie, procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să functioneze potrivit legii.

(9) De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să functioneze, potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Directiei Nationale Anticoruptie îsi redobândesc gradul profesional de executie si salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în conditiile legii, în timpul desfăsurării activitătii în cadrul directiei.


(10) Atributiile, competenta, structura, organizarea si functionarea Directiei Nationale Anticoruptie sunt stabilite prin lege specială.

(11) Dispozitiile art. 48 alin. (10) si (11) din Legea nr 303/2004, republicată, se aplică în mod corespunzător”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.706 din 17 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, Curtea Constitutională a respins ca nefondată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, precum si a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (31) si art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, statuând că este neîntemeiată critica privind încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 132, deoarece Directia Natională Anticoruptie a fost concepută ca structură cu personalitate juridică în cadrul Ministerului Public, prin reorganizarea Parchetului National Anticoruptie. Astfel, potrivit art. 131 alin. (2) din Legea fundamentală, “Ministerul Public îsi exercită atributiile prin procurori constituiti în parchete, în conditiile legii”, conditii care au stat si la fundamentarea organizării si functionării Directiei Nationale Anticoruptie. Faptul că în art. 1 alin. (31) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 s-a prevăzut că procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie conduce Directia Natională Anticoruptie prin intermediul procurorului sef al acestei directii nu justifică sustinerea că textul de lege este neconstitutional. Dimpotrivă, având în vedere si prevederile art. 132 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora procurorii îsi desfăsoară activitatea pe baza principiilor legalitătii, impartialitătii si controlului ierarhic, se poate constata că dispozitiile legale criticate nu constituie altceva decât o reflectare a principiilor constitutionale mentionate si o subliniere a naturii juridice a Directiei Nationale Anticoruptie, aceea de magistratură specială instituită pentru combaterea infractiunilor de coruptie.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Referitor la critica fundamentată pe încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 297 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, că actuala Directie Natională Anticoruptie a fost înfiintată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, care a fost aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 503/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002. La acea dată era în vigoare Constitutia din anul 1991, care nu conditiona emiterea unei ordonante de urgentă de îndeplinirea exigentelor prevăzute în prezent în alin. (4) si (6) ale art. 115, iar Guvernul a adoptat în temeiul art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală, nerevizuită, actul de înfiintare a institutiei în cauză.

Totodată, prin Decizia nr. 235 din 5 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 31 mai 2005, s-a statuat că modificările si completările aduse prin ordonantele de urgentă si legile de aprobare a acestora referitoare la actuala Directie Natională Anticoruptie au păstrat statutul special al acesteia fată de celelalte parchete din structura Ministerului Public, “fiind organizat ca parchet specializat în combaterea infractiunilor de coruptie, structură autonomă cu personalitate juridică în cadrul Ministerului Public. Activitatea acestui parchet se desfăsoară sub autoritatea ministrului justitiei, iar conducerea sa este exercitată de către un procuror general coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă fosta Curte Supremă de Justitie”.

Or, tinând seama de “Decizia nr. 235/2005, prin care s-au declarat neconstitutionale prevederile prin care Parchetul National Anticoruptie era competent cu investigarea infractiunilor comise de către deputati si senatori, segmentându-se astfel major investigarea coruptiei la nivel înalt si influentându-se negativ eficienta activitătii de luptă împotriva acestui fenomen, cu implicatii majore asupra procesului de integrare a României în Uniunea Europeană, datorită neadaptării la cerintele europene referitoare la justitie si combaterea coruptiei si având în vedere cerinta restrângerii competentei organismului specializat în combaterea coruptiei la cazurile de mare coruptie definite prin calitatea făptuitorului si prin valoarea prejudiciilor, precum si a eficientizării acestuia”. Guvernul a emis Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 contestată în prezenta cauză. Prin urmare, având în vedere ratiunea edictării actului normativ, asa cum a fost arătată în preambulul său. Curtea constată că nu sunt încălcate dispozitiile constitutionale ale art. 115 alin. (4) din Constitutie, legiuitorul delegat fiind pe deplin legitimat în acest sens.

Referitor la afectarea dispozitiilor constitutionale ale art. 115 alin. (6), Curtea constată că, potrivit acestora, “Ordonantele de urgentă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertătile si îndatoririle prevăzute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică”. Cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, Curtea Constitutională a statuat că “din interpretarea textului constitutional se poate deduce că interdictia adoptării de ordonante de urgentă este totală si neconditionată atunci când mentionează că «nu pot fi adoptate în domeniul legilor constitutionale» si că «nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică». În celelalte domenii prevăzute de text, ordonantele de urgentă nu pot fi adoptate dacă «afectează», dacă au consecinte negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le contin, au consecinte pozitive în domeniile în care intervin”. Prin urmare, a afecta presupune “a suprima”, “a aduce atingere”, “a prejudicia”, “a vătăma”, “a leza”, “a antrena consecinte negative”.

Astfel, referitor la interdictia Guvernului de a adopta o ordonantă de urgentă în domeniul institutiilor fundamentale ale statului, în spetă Ministerul Public, Curtea constată că în prezenta cauză fondul reglementării constituit de dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 nu afectează, în sensul arătat mai sus, institutia Ministerului Public, transformarea Parchetului National Anticoruptie în Directia Natională Anticoruptie fiind un imperativ desprins, pe de o parte, din ratiuni de conformitate cu Legea fundamentală si impuse la rândul lor de Decizia Curtii Constitutionale nr. 235/2005, definitivă si general obligatorie, si, pe de altă parte, din necesitatea îmbunătătirii activitătii acestei structuri specializate.

Întrucât prin natura si finalitatea reglementării criticate nu s-au evidentiat aspecte negative menite a perturba organizarea si functionarea Ministerului Public, Curtea urmează a respinge o astfel de critică.

În sfârsit, în ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 87 din Legea nr. 304/2004, Curtea constată că aceasta se fundamentează pe contrarietatea cu Legea fundamentală din perspectiva unor incompatibilităti cu alte prevederi de domeniul legii. În opinia sa, si procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie ar trebui promovati în functie respectând exigentele Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor. Or, norma criticată este una derogatorie de la dreptul comun, care nu contravine cu nimic dispozitiilor constitutionale invocate.

De altfel. Curtea Constitutională a statuat în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 495 din 16 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, că examinarea constitutionalitătii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozitiile constitutionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, desi fiecare dintre dispozitiile legale este constitutională, numai coexistenta lor ar pune în discutie constitutionalitatea uneia dintre ele.

Asa fiind. Curtea constată că exceptia de neconstitu-tionalitate a dispozitiilor art. 87 din Legea nr. 304/2004 este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, a dispozitiilor art. 1 alin. (1)si (3i)si art. 4 alin. (1)din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, asa cum au fost modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2005, exceptie ridicată de loan Melinescu în Dosarul nr. 8.237/1/2009 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

2. Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 87 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 octombrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.461

din 9 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Statul român, prin Ministerul Finantelor Publice - Directia Generală a Finantelor Publice Arad, în Dosarul nr. 3.591/108/2009 al Curtii de Apel

Timisoara - Sectia civilă, care formează obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.710D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarele nr. 1.711D/2010si nr. 1.712D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Statul român, prin Ministerul Finantelor Publice - Directia Generală a Finantelor Publice Arad în Dosarele nr. 4.575/108/2009 si nr. 6. 113/108/2009 ale Curtii de Apel Timisoara - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.


Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.711D/2010 si rir. 1.712D/2010 la Dosarul nr. 1.710D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 21 iunie 2010, pronuntate în dosarele nr. 3.591/108/2009, nr. 4.575/108/2009 si nr. 6.113/108/2009, Curtea de Apel Timisoara - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Statul român, prin Ministerul Finantelor Publice - Directia Generală a Finantelor Publice Arad, în cadrul solutionării unor actiuni prin care se solicită plata unor despăgubiri pentru daunele morale suferite ca urmare a unor condamnări cu caracter politic si măsuri administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 138 alin. (5) potrivit cărora “Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finantare”, ale art. 111 alin. (1) privind informarea Parlamentului de către Guvern si celelalte organe ale administratiei publice, ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană si ale art. 16 alin. (1)si (2) privind egalitatea în drepturi.

1. În ceea ce priveste încălcarea dispozitiilor art. 138 alin. (5) si ale art. 111 alin. (1), autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, cât si pe termen lung, “este deosebit de important, defavorabil, cu majorări ale cheltuielilor bugetare de stat, cu atât mai mult cu cât nu se cunoaste cuantumul despăgubirilor ce pot fi acordate persoanelor îndreptătite”. Invocă în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 36/1996, precum si prevederile art. 15 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice. Totodată, arată că proiectul legii în discutie a fost transmis Parlamentului spre adoptare de către Guvern, iar înregistrarea proiectului de lege la Senat, ca primă Cameră sesizată, a avut loc la data de 21 noiembrie 2007. Expunerea de motive nu a fost însotită de fisa financiară a actului normativ, care să aibă în vedere dispozitiile art. 15 din Legea nr. 500/2002, singura analiză financiară fiind cea prevăzută la Sectiunea a 4-a - Impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât si pe termen lung, cerinta constitutională nefiind respectată, iar legea fiind adoptată la 2 ani de la data analizei ce cuprindea modificările cheltuielilor bugetare în anii 2008, 2009, 2010 si 2011.

Dincolo de faptul că analiza financiară din expunerea de motive devenise caducă prin trecerea a 2 ani până la adoptare, această analiză nu satisface, în opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, exigentele constitutionale si legale, întrucât are un caracter formal, fără acoperire reală, estimând că numărul de cereri nu va fi mai mare de 10.000, iar valoarea despăgubirilor ce ar putea fi acordate de către instantele de judecată pentru prejudiciul material suferit nu va depăsi 33.000 lei de persoană. Or, pe de o parte, până în luna ianuarie 2010, după 6 luni de aplicare a legii, doar pe rolul Tribunalului Constanta există 600 de cauze cu un asemenea obiect, putându-se estima că numărul va ajunge la 3.600 la sfârsitul perioadei de 3 ani, la nivelul unui singur judet, iar pe de altă parte, instantele judecătoresti - În lipsa unor criterii legale de cuantificare a despăgubirilor - au obligat statul la plata de despăgubiri de zeci de ori mai mari, în valoare de 600.000 de euro.

2. Referitor la încălcarea dispozitiilor art. 148 alin. (2) din Constitutie, autorul exceptiei de neconstitutionalitate arată că art. 104 din Tratatul de la Maastricht, instituind Uniunea Europeană (tratat care a devenit parte a dreptului intern “prin Legea nr. 154/2005”), reglementează o anumită disciplină bugetară, impunând statelor membre o obligatie generală, aceea de a evita deficitele publice excesive. Raportul dintre datoria publică si produsul intern brut (PIB) nu trebuie să depăsească “valorile de referintă” stabilite prin Protocol (anexă la Tratat), respectiv 3% pentru raportul dintre deficitul public prevăzut sau real si PIB. Or, având în vedere că prin Legea bugetului de stat pe anul 2010 nr. 11/2010 deficitul bugetar s-a stabilit la 35.024,1 milioane lei si că estimarea minimală este de peste 150.000 de cereri de chemare în judecată (3.600 x 42 judete) în cei 3 ani de aplicare si presupunând că fiecare beneficiar va primi în medie 30.000 euro, efortul bugetar va fi de 1,5 miliarde euro anual, respectiv 6 miliarde lei (aproximativ 1% din PIB). Acoperirea acestor sume nu se va putea face nici prin alocare de sume suplimentare de la Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, nici prin rectificări bugetare.

3. Privitor la încălcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, autorul exceptiei de neconstitutionalitate arată că prin prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 nu se realizează un tratament juridic unitar pentru persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic sau măsuri administrative asimilate acestora, întrucât se produce o inechitate socială a reparatiei acordate cu titlu de prejudiciu moral în cadrul aceleiasi categorii de beneficiari, în egală măsură având impact moral incontestabil “privarea de libertate în locuri de detentie sau pentru efectuarea de cercetări; internarea în spitale de psihiatrie; stabilirea de domiciliu obligatoriu; strămutarea într-o altă localitate; deportarea în străinătate, după 23 august 1944, pentru motive politice; exmatricularea din scoli, licee si facultăti; încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice”. Există o categorie de persoane care au fost persecutate de regimul politic si nu au beneficiat până la aparitia Legii nr. 221/2009 de o minimă reparatie morală, însă prin dispozitiile legale contestate se creează situatia unei discriminări între cei condamnati politic si cei supusi unor măsuri administrative cu caracter politic, de vreme ce legiuitorul nu face distinctia între situatia în care s-a aflat o persoană supusă unui regim de detentie si situatia în care s-a aflat o persoană asupra căreia s-a luat o măsură administrativă. Totodată, se creează discriminări între persoanele care au obtinut o minimă reparatie înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 221/2009 si cele care obtin aceste despăgubiri după acest moment.

Răspunderea statului trebuie să se facă în acord cu principiul proportionalitătii, iar posibilitatea compensării prejudiciului moral cu o sumă de bani stabilită cu titlu de daune morale are drept scop nu atât a repune victima într-o situatie similară cu cea avută anterior, cât a-i procura satisfactia de ordin moral, susceptibilă mai mult de o recunoastere a însăsi măsurii luate asupra sa, ca fiind abuzivă, principiu urmărit de legiuitorul român atât prin Decretul-lege nr. 118/1990 si Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 214/1999, cât si prin Legea nr. 221/2009.

În final arată că, referitor la daunele morale în general, sub aspectul cuantumului, statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adoptat o pozitie moderată prin acordarea unor sume rezonabile, cu titlu de reparatie morală, invocând, cu titlu de exemplu, “Cauza Tarălungă, Cauza Temesan sau Cauza Oancea”.

Curtea de Apel Timisoara - Sectia civilă nu si-a exprimat opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, care aveau următoarea redactare:

- Art. 5 alin. (1) lit. a): “(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum si, după decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia până la gradul al ll-lea inclusiv pot solicita instantei de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:

a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va tine seama si de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului-lege nr 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările si completările ulterioare, si al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr 214/1999, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr 568/2001, cu modificările si completările ulterioare;”

Dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, dispozitiile modificatoare având următoarea redactare:

“Art. I. - Legea nr 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 396 din 11 iunie 2009, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică si va avea următorul cuprins:

«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:

1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;

2. 5.000 de euro pentru sotul/sotia si descendentii de gradul I;

3. 2.500 de euro pentru descendentii de gradul al II-lea;»“. Curtea constată că art. I pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 modifică si completează dispozitiile de lege criticate, prin introducerea a 3 puncte ce stabilesc plafoane maxime ale cuantumului despăgubirilor, iar fraza a doua a art. 5 alin. (1) lit. a) din lege a fost preluată si completată prin art. I pct. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 referitor la introducerea unui nou alineat al art. 5, si anume alin. (11).

Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispozitiile de modificare si de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta.

Prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 111/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, instanta de contencios constitutional a statuat că, în cazul în care, după invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate în fata instantelor judecătoresti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată. Curtea Constitutională se pronuntă asupra constitutionalitătii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă solutia legislativă din legea modificată este, în principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificării.

Or, Curtea observă că dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, astfel cum au fost modificate si completate prin art. I pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2010, cuprind două solutii legislative distincte, si anume: pe de-o parte, teza întâi privind acordarea unor despăgubiri (solutie legislativă preluată si de dispozitiile modificatoare), iar pe de altă parte, teza a doua, adică pct. 1-3 ale lit. a), referitoare la plafonarea cuantumului acestor despăgubiri (solutie legislativă introdusă prin dispozitiile modificatoare).


Întrucât în cauza de fată autorul exceptiei de neconstitutionalitate critică solutia legislativă de acordare a despăgubirilor [solutie cuprinsă si de dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, în forma anterioară modificării], Curtea constată că obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, asadar, numai dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, cu modificările si completările ulterioare, care au următorul cuprins: “(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum si, după decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia până la gradul al ll-lea inclusiv pot solicita instantei de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:

a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: [... ]”.

Statul român, prin Ministerul Finantelor Publice, în calitate de autor al exceptiei de neconstitutionalitate, consideră că textul de lege criticat încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 111 alin. (1) privind informarea Parlamentului de către Guvern si celelalte organe ale administratiei publice, ale art. 138 alin. (5) potrivit cărora “Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finantare” si ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate. Curtea constată că prin deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 si nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat că dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 sunt neconstitutionale.

Curtea observă că, desi aceste decizii nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronuntării prezentei decizii, sunt aplicabile în cauză dispozitiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 care prevăd că “Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale”, astfel că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Prin urmare, retinând că acest caz de inadmisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate (opozabil Curtii Constitutionale de la data pronuntării deciziilor de admitere a exceptiei, respectiv 21 octombrie 2010, iar nu de la publicarea în Monitorul Oficial al României, care încă nu s-a efectuat) a intervenit după sesizarea Curtii, exceptia de neconstitutionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de statul român, prin Ministerul Finantelor Publice - Directia Generală a Finantelor Publice Arad în dosarele nr. 3.591/108/2009, nr. 4.575/108/2009 si nr. 6.113/108/2009 ale Curtii de Apel Timisoara - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

lonita Cochintu

 

OPINIE SEPARATA

 

Imi exprim dezacordul cu solutia adoptată de Curtea Constitutională cu votul majoritătii membrilor săi:

Consider că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel cum a fost formulată de statul român, prin Ministerul Finantelor Publice, este neîntemeiată, pentru următoarele motive:

1. În primul rând, exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată de către Ministerul Finantelor Publice, se referă numai la aspecte de oportunitate a reglementării criticate, si anume la imposibilitatea financiară a statului de a suporta cheltuielile legate de acordarea unor despăgubiri foarte mari stabilite de instantele de judecată, în valoare de până la 600.000 euro. Or, reglementarea acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de fostii detinuti politici reprezintă o problemă de legiferare, care este de competenta exclusivă a autoritătii legiuitoare, asa cum rezultă din art. 61 alin. (1) din Constitutie.

2. În al doilea rând, si Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când analizează incidenta acordării despăgubirilor pentru daune morale, în temeiul art. 41 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ia în considerare prejudiciul moral, adică repararea stării de temere, a neplăcerilor si a incertitudinilor care au rezultat din încălcarea dispozitiilor Conventiei, precum si a altor daune nemateriale. (Ase vedea Hotărârea din 19 ianuarie 2010, pronuntată în Cauza Andreescu Murăret si altii împotriva României, paragraful 29, si Hotărârea din 10 noiembrie 2004, pronuntată în Cauza Emestina Zullo împotriva Italiei, paragraful 25.) Mai mult, atunci când diferitele elemente care constituie prejudiciul nu pot face obiectul unui calcul exact sau atunci când distinctia dintre daunele materiale si daunele morale se dovedeste a fi dificilă. Curtea poate fi determinată să le analizeze de o manieră globală. (Ase vedea Hotărârea din 6 aprilie 2000 în Cauza Comingersoll împotriva Portugaliei, paragraful 29.) Criteriul general invocat de instanta de la Strasbourg este acela că trebuie să existe un raport rezonabil de proportionalitate între despăgubirile acordate si încălcarea Conventiei, cum este în spetă, atingerea adusă reputatiei, avându-se în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii aduse acestora (Hotărârea din 13 iulie 1995, pronuntată în Cauza Tolstoy Miloslovsky împotriva Regatului Unit al Marii Britanii).

3. În ceea ce priveste acordarea de despăgubiri materiale pentru daunele morale suferite de fostii detinuti politici, invoc din nou fundamentul juridic si etic al Legii nr. 221/2009 continut în motivele emiterii acestui act normativ si efectele reparatorii ale acestuia. Legea se referă la victimele regimului totalitar comunist stabilit în România după 6 martie 1945. Acest regim a fost condamnat de mai multe texte internationale. Primul document important, care a încercat să abordeze regimul totalitar prin analizarea acestuia, îl reprezintă Rezolutia nr. 1.096 privind măsurile de lichidare a mostenirii fostelor regimuri totalitare comuniste, din 1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care se referă la măsurile de eliminare a mostenirii fostelor sisteme totalitare comuniste. Este considerat că totalitarismul comunist este o versiune nouă a vechii tiranii (cf. Hanah Arendt, Originile totalitarismului, Humanitas, 2006; pentru condamnarea regimului comunist din România, Vladimir Tismăneanu si altii. Raportul Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste în România).

Prin această rezolutie se prevede în mod expres faptul că măsurile care trebuie luate în vederea reabilitării victimelor justitiei totalitare comuniste trebuie să stabilească reparatii care nu vor fi mai mici decât ale celor condamnati pe nedrept pentru comiterea de crime. În acest sens trebuie tinut cont si de dispozitiile art. 504 si 505 din Codul de procedură penală, care se referă la repararea de către stat a pagubei suferite. În conditiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicării unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, fixându-se un cuantum exact, nu se mai regăseste aplicarea acestor articole.

Această rezolutie a fost precedată de Recomandarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 6.615 din 7 mai 1992 adresată Comitetului de Ministri, în care este atrasă atentia asupra faptului ca “diferite tări din Europa Centrală si de Est” au adoptat măsuri de “decomunizare” incompatibile cu standardele europene în materie de drepturi ale omului, precum si de Rezolutia 1.481/2006 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, intitulată “Necesitatea condamnării internationale a crimelor regimurilor comuniste totalitare”.

Cel mai recent document oficial care se ocupă cu problematica regimului comunist este Declaratia de la Vilnius a Adunării Parlamentare a Organizatiei pentru Securitate si Cooperare în Europa, adoptată în 2009. Declaratia cuprinde o rezolutie care are în centrul atentiei respectarea drepturilor omului si a libertătilor civile. Documentul aminteste importanta aplicării măsurilor de prevenire a actiunilor antisemite si readuce aminte statelor membre de angajamentul luat de acestea, în Declaratia din 1990 de la Copenhaga, “de a condamna clar si fără echivoc totalitarismul”.

4. Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, notiunea “bunuri” priveste atât bunurile actuale având o valoare patrimonială (a se vedea Hotărârea din 23 noiembrie 1983, pronuntată în Cauza Van der Mussele împotriva Belgiei, Series A no. 70, p. 23, § 48), cât si, în situatii precis delimitate, creantele determinate potrivit dreptului intern corespunzătoare unor bunuri cu privire la care cel îndreptătit poate avea o sperantă legitimă că ar putea să se bucure efectiv de dreptul său de proprietate. (Ase vedea Hotărârea din 20 noiembrie 1995, pronuntată în Cauza Pressos Compania Naviera S.A. si altii împotriva Belgiei, Series A no. 332, p. 21, § 31, Hotărârea pronuntată în Cauza Draon împotriva Frantei [MC], nr. 1.513/03, § 65, CEDO 2005-IX, Hotărârea pronuntată în Cauza Gratzinger si Gratzingerova împotriva Cehiei (dec.) [GC], no. 39.794/98, ECHR2002-VII, § 69, Hotărârea din 11 iunie 2009, pronuntată în Cauza Trgo împotriva Croatiei.)

Tot potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, atunci când un stat contractant, după ce a ratificat Conventia si implicit Protocolul nr. 1, adoptă o legislatie prin care stabileste restituirea totală sau partială a bunurilor confiscate de regimul anterior, se poate considera că noul cadru juridic creează un nou drept de proprietate pentru categoria de persoane care îndeplinesc anumite conditii. (A se vedea Hotărârea din 22 iunie 2004, pronuntată în Cauza Broniowski împotriva Poloniei [MC], nr. 31.443/96, § 125, CEDO 2004-V.)

5. În ceea ce priveste cuantumul despăgubirilor pentru daune morale, consider că acesta este la latitudinea instantei de judecată, în virtutea dreptului suveran al judecătorului de a aprecia. În acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 28 mai 2002 în Cauza Beyeler contra Italiei, a acordat cea mai mare sumă de despăgubiri de până acum, în valoare de 1.300.000 euro, proprietarului unei galerii de artă, cu titlu de compensatii pentru pictura “Portrait of a Young Peasant” a lui Vincent Van Gogh.

 

Judecător, Iulia Antoanella Motoc,

profesor universitar doctor

 

Această opinie separată se referă si la deciziile nr. 1.462, 1.463, 1.464, 1.465, 1.466, 1.467 din 9 noiembrie 2010 si la deciziile nr. 1.482, 1.483, 1.485, 1.486, 1.487, 1.488 din 11 noiembrie 2010.


 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

ORDIN

privind raportarea situatiilor referitoare la expunerile din credite înregistrate fată de debitorii din afara sectorului institutiilor de credit, care au făcut obiectul prevederilor art. 112 alin. (5) din Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activitătii institutiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri

si conditiile de externalizare a activitătilor acestora

 

Având în vedere prevederile art. 101 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 1121 din Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activitătii institutiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri si conditiile de externalizare a activitătilor acestora, cu modificările si completările ulterioare, si ale pct. 402 din anexa la Ordinul Băncii Nationale a României nr. 13/2008 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile institutiilor de credit, institutiilor financiare nebancare si Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 25 alin. (2) lit. a) si art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României, al art. 420 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 1121 alin. (2) din Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 18/2009, cu modificările si completările ulterioare.

Banca Natională a României emite următorul ordin:

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Prezentul ordin stabileste forma si continutul formularelor de raportare a situatiilor care se transmit periodic Băncii Nationale a României, în conformitate cu prevederile art. 1121 alin. (2) din Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activitătii institutiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri si conditiile de externalizare a activitătilor acestora, cu modificările si completările ulterioare, de către institutiile de credit si sucursalele institutiilor de credit din state terte prevăzute la art. 1 din cadrul aceluiasi regulament, precum si frecventa si modalitătile de transmitere a acestor formulare.

Art. 2. - (1) Modelele formularelor de raportare sunt prezentate în anexă.

(2) Formularele de raportare se completează de institutiile de credit pe baza datelor înscrise în evidenta contabilă, prelucrate potrivit prevederilor Regulamentului Băncii Nationale a României nr. 3/2009 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, cu modificările ulterioare, avându-seîn vedere următoarele:

a) ansamblul teritoriului national si toate subunitătile din străinătate - la nivelul global al institutiei de credit;

b) toate operatiunile, în toate monedele, evaluate în contravaloare lei.

Art. 3. - (1) în cazul retelelor organizatiilor cooperatiste de credit, casele centrale ale cooperativelor de credit întocmesc si raportează două seturi de formulare, respectiv la nivelul casei centrale a cooperativelor de credit si la nivelul întregii retele.

(2) în vederea întocmirii raportărilor la nivelul retelei, casele centrale ale cooperativelor de credit agregă datele aferente organizatiilor cooperatiste de credit din cadrul întregii retele.

Art. 4. - Formularele de raportare se transmit Băncii Nationale a României de către institutiile de credit, după cum urmează:

a) prin intermediul Sistemului informatic de raportare către Banca Natională a României (SIRBNR), în conformitate cu prevederile Normei Băncii Nationale a României nr. 15/2006 privind transmiterea indicatorilor primari prin intermediul Sistemului informatic de raportare către Banca Natională a României, cu modificările si completările ulterioare;

b) pe suport hârtie, semnate de persoanele autorizate, formularele fiind adresate Directiei supraveghere.

Art. 5. - Formularele de raportare se transmit lunar de către institutiile de credit, în termen de 17 zile de la încheierea lunii pentru care se întocmeste raportarea.

 

CAPITOLUL II

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 6. - Prezentul ordin se aplică de la data la care începe aplicarea Regulamentului Băncii Nationale a României nr. 25/2010 pentru modificarea si completarea Regulamentului Băncii Nationale a României nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activitătii institutiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri si conditiile de externalizare a activitătilor acestora.

Art. 7. - Raportările aferente perioadei 31 decembrie 2010- 31 martie 2011 vor fi transmise la sfârsitul perioadei mentionate, în termenul prevăzut la art. 5.

Art. 8. - Până la data de la care transmiterea raportărilor trebuie realizată exclusiv prin intermediul SIRBNR, potrivit prevederilor Normei Băncii Nationale a României nr. 15/2006, cu modificările si completările ulterioare, institutiile de credit transmit raportările în format electronic către Banca Natională a României sub formă de fisiere Excel, prin reteaua de comunicatii interbancare (RCI).

Art. 9. - Anexa*) face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 10. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucuresti, 10 decembrie 2010.

Nr. 25.


*) Anexa este reprodusă în facsimil.


 

ANEXA

 

SITUATIA (I)

privind clasificarea expunerilor din credite care în cursul lunii următoare au făcut obiectul operatiunilor de înlocuire, înregistrate fată de debitorii din afara sectorului institutiilor de credit, precum si a necesarului de provizioane specifice de risc de credit

la data de [.../.../...]

{sfârsitul lunii anterioare celei în care au fost desfăsurate operatiunile de înlocuire)

 

Denumirea institutiei de credit/ casei centrale/retelei:..................

 

 

 

 

 

RON

Nr. crt.

Categorii de clasificare

Expuneri brute din

Expuneri nete 1) din

Coef

Necesar de provizioane specifice de risc pentru

 

 

principal

dobândă

principal

dobândă

 

principal

dobândă

A

R

1

2

3

4

5

6 = 3*5

7 = 4*5

I - credite acordate debitorilor din afara sectorului institutiilor de credit (altii decât debitorii, persoane fizice), pentru care se constituie provizioane specifice de risc de credit

1

Standard

 

 

 

 

0

 

 

2

În observatie

 

 

 

 

0,05

 

 

3

Substandard

 

 

 

0,2

 

 

4

Îndoielnic

 

 

 

 

0,5

 

 

5

Pierdere total din care;

 

 

 

 

1

 

 

6

- categoria I )

 

 

 

 

1

 

 

7

- categoria 2 )

 

 

 

 

1

 

 

8

Total (rd. 1 la 5)

 

 

 

 

X

 

 

II - credite acordate debitorilor din afara sectorului institutiilor de credit (altii decât debitorii, persoane fizice), pentru care nu se constituie provizioane specifice de risc de credit

9

Standard

 

 

 

 

10

În observatie

 

 

11

Substandard

 

 

12

Îndoielnic

 

 

13

Pierdere total din care;

 

 

14

- categoria 1 )

 

 

15

- categoria 2 **)

 

 

16

Total (rd. 9 la 13)

 

 

III - credite acordate debitorilor, persoane fizice, pentru care se constituie provizioane specifice de risc de credit (altele decât creditele acordate debitorilor, persoane fizice, expusi la riscul valutar, si care sunt înregistrate în valută sau indexate la cursul unei valute)

17

Standard

 

 

 

 

0

 

 

18

În observatie

 

 

 

 

0,05

 

 

19

Substandard

 

 

 

 

0,2

 

 

20

Îndoielnic

 

 

 

 

0,5

 

 

21

Pierdere total din care:

 

 

 

 

1

 

 

22

- categoria 1 )

 

 

 

 

1

 

 

23

- categoria 2 )

 

 

 

 

I

 

 

24

Total (rd. 17 la 21)

 

 

 

 

X

 

 

IV - credite acordate debitorilor, persoane fizice, pentru care nu se constituie provizioane specifice de risc de credit (altele decât creditele acordate debitorilor, persoane fizice, expusi la riscul valutar, si care sunt înregistrate în valută sau indexate la cursul unei valute)

25

Standard

 

 

 

 

26

În observatie

 

 

27

Substandard

 

 

28

Îndoielnic

 

 

29

Pierdere total din care:

 

 

30

- categoria 1 )

 

 

31

- categoria 2 )

 

 

32

Total (rd. 25 la 29)

 

 

V - credite acordate debitorilor, persoane fizice, expusi la riscul valutar, si care sunt înregistrate în valută sau indexate la cursul unei valute, credite pentru care se constituie provizioane specifice de risc de credit

33

Standard

 

 

 

 

0,07

 

 

34

În observatie

 

 

 

 

0,08

 

 

35

Substandard

 

 

 

 

0,23

 

 

36

Îndoielnic

 

 

 

 

0,53

 

 

37

Pierdere total din care:

 

 

 

 

1

 

 

38

- categoria 1 )

 

 

 

 

1

 

 

39

- categoria 2 )

 

 

 

 

1

 

 

40

Total (rd. 33 ia 37)

 

 

 

 

X

 

 

VI - credite acordate debitorilor, persoane fizice, expusi la riscul valutar, si care sunt înregistrate în valută sau indexate la cursul unei valute, credite pentru care nu se constituie provizioane specifice de risc de credit

41

Standard

 

 

 

 

42

În observatie

 

 

43

Sub stand ard

 

 

44

Îndoielnic

 

 

45

Pierdere total din care:

 

 

46

- categoria 1 )

 

 

47

- categoria 2 **)

 

 

48

Total (rd. 41 la 45)

 

 

49

Total (rd, 8+16+24+32+40+48)

 

 

 

 

X

 

 


1) Expunerile nete reprezintă expunerile brute diminuate corespunzător garantiilor aferente.

*) categoria 1: expuneri reprezentând credite clasificate în categoria “pierdere”, în cazul cărora serviciul datoriei este de cel mult 90 de zile si în cazul cărora nu au fost initiate proceduri judiciare fată de operatiune sau fată de debitor.

**) categoria 2: expuneri reprezentând credite clasificate în categoria “pierdere”, în cazul cărora serviciul datoriei este mai mare de 90 de zile si/ sau în cazul cărora au fost initiate proceduri judiciare fată de operatiune sau fată de debitor.


 

SITUATIA (2)

privind clasificarea expunerilor din credite care în cursul lunii au făcut obiectul prevederilor art. 112(5) din Regulamentul BNR nr. 18/2009, înregistrate fată de debitorii din afara sectorului institutiilor de credit, precum si a necesarului de provizioane specifice de risc de credit

la data de[.../.../...]

(sfârsitul lunii în care au fost desfăsurate operatiunile de înlocuire)

 

Denumirea institutiei de credit/ casei centrale/ retelei:

 

 

 

 

 

RON

Nr. crt.

Categorii de clasificare

Expuneri brute din

Expuneri nete 1) din

Coef

Necesar de provizioane specifice de risc pentru

principal

dobândă

principal

dobândă

principal

dobândă

A

B

1

2

3

4

5

6 = 3*5

7 = 4*5

I - credite acordate debitorilor din afara sectorului institutiilor de credit (altii decât debitorii, persoane fizice), pentru care se constituie provizioane specifice de risc de credit

1

Standard

 

 

 

 

0

 

 

2

În observatie

 

 

 

 

0,05

 

 

3

Substandard

 

 

 

 

0,2

 

 

4

Îndoielnic

 

 

 

 

0,5

 

 

5

Pierdere total din care:

 

 

 

 

1

 

 

6

- categoria 1 )

 

 

 

 

l

 

 

7

- categoria 2 )

 

 

 

 

1

 

 

8

Total (rd. 1 la 5)

 

 

 

 

X

 

 

II - credite acordate debitorilor din afara sectorului institutiilor de credit (altii decât debitorii, persoane fizice), pentru care nu se constituie provizioane specifice de risc de credit

9

Standard

 

 

 

 

10

În observatie

 

 

11

Substandard

 

 

12

Îndoielnic

 

 

13

Pierdere total din care:

 

 

14

- categoria 1 )

 

 

15

- categoria 2 “)

 

 

16

Total (rd. 9 1a 13)

 

 

III - credite acordate debitorilor, persoane fizice, pentru care se constituie provizioane specifice de risc de credit (altele decât creditele acordate debitorilor, persoane fizice, expusi la riscul valutar, si care sunt înregistrate în valută sau indexate la cursul unei valute)

17

Standard

 

 

 

 

0

 

 

18

În observatie

 

 

 

 

0,05

 

 

19

Substandard

 

 

 

 

0,2

 

 

20

Îndoielnic

 

 

 

 

0,5

 

 

21

Pierdere total din care:

 

 

 

 

1

 

 

22

- categoria 1 *)

 

 

 

 

1

 

 

23

- categoria 2 )

 

 

 

 

1

 

 

24

Total (rd. 17 la 21)

 

 

 

 

X

 

 

IV - credite acordate debitorilor, persoane fizice, pentru care nu se constituie provizioane specifice de risc de credit (altele decât creditele acordate debitorilor, persoane fizice, expusi la riscul valutar, si care sunt înregistrate în valută sau indexate la cursul unei valute)

25

Standard

 

 

 

 

26

in observatie

 

 

27

Substandard

 

 

28

Îndoielnic

 

 

29

Pierdere total din care:

 

 

30

- categoria 1 *)

 

 

31

- categoria 2 )

 

 

32

Total (rd, 25 la 29)

 

 

V - credite acordate debitorilor, persoane fizice, expusi la riscul valutar, si care sunt înregistrate în valută sau indexate la cursul unei valute, credite pentru care se constituie provizioane specifice de risc de credit

33

Standard

 

 

 

 

0,07

 

 

34

În observatie

 

 

 

 

0,08

 

 

35

Substandard

 

 

 

 

0,23

 

 

36

Îndoielnic

 

 

 

 

0,53

 

 

37

Pierdere total din care:

 

 

 

 

1

 

 

38

- categoria 1 )

 

 

 

 

1

 

 

39

- categoria 2 )

 

 

 

 

1

 

 

40

Total (rd. 33 la 37)

 

 

 

 

X

 

 

VI - credite acordate debitorilor, persoane fizice, expusi la riscul valutar, si care sunt înregistrate în valută sau indexate la cursul unei valute, credite pentru care nu se constituie provizioane specifice de risc de credit

41

Standard

 

 

 

 

42

În observatie

 

 

43

Substandard

 

 

44

Îndoielnic

 

 

45

Pierdere total din care:

 

 

46

- categoria l )

 

 

47

- categoria 2 )

 

 

48

Total (rd. 41 la 45)

 

 

49

Total (rd. 8+16+24+32+40+48)

 

 

 

 

X

 

 


1) Expunerile nete reprezintă expunerile brute diminuate corespunzător garantiilor aferente,

*) categoria 1: expuneri reprezentând credite clasificate în categoria “pierdere”, în cazul cărora serviciul datoriei este de cel mult 90 de zile si în cazul cărora nu au fost initiate proceduri judiciare fată de operatiune sau fată de debitor.

**) categoria 2: expuneri reprezentând credite clasificate în categoria “pierdere”, în cazul cărora serviciul datoriei este mai mare de 90 de zile si/ sau în cazul cărora au fost initiate proceduri judiciare fată de operatiune sau fată de debitor.


 

SITUATIA (3)

privind dinamica în cadrul categoriilor de performantă financiară, a expunerilor din credite cuprinse în cadrul raportărilor SITUATIA (I) si SITUATIA (2),

aferentă perioadei [.../.../...] - [.../.../...]

(sfârsitul lunii anterioare - sfârsitul lunii în care au fost desfăsurate operatiunile de înlocuire)

 

Denumirea institutiei de credit/ casei centrale/ retelei:..................

 

 

 

 

 

 

 

(%)

 

Ponderea volumului de expuneri din credite aferent categoriei de performantă financiară finale în volumul total de expuneri din credite aferent categoriei de performantă financiară initiale

 

 

Categoria de performantă financiară initială

A

B

C

D

E

Total

Descriere

A

 

 

 

 

 

 

 

B

 

 

 

 

 

 

 

C

 

 

 

 

 

 

 

D

 

 

 

 

 

 

 

E

 

 

 

 

 

 

 

 

În cazul în care totalul nu este 100% se va întocmi o scurtă descriere a operatiunilor care au condus la această situatie.


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.