MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 803/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 803         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 2 decembrie 2010

 

SUMAR

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

311. - Decizie privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 161 A din 23 iunie 2010 si a încheierii privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 161 A din 23 iunie 2010 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze de proprietate intelectuală


 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 161 A din 23 iunie 2010 si a încheierii privind îndreptarea erorii materiale  strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 161 A din 23 iunie 2010 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze de proprietate intelectuală

 

Având în vedere dispozitiile art. 1312 alin. (9) si art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 6 alin. (1) si art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, functionarea, structura personalului si dotările necesare îndeplinirii atributiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Articol unic. - Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia civilă nr. 161 A din 23 iunie 2010 privind schimbarea în parte a Hotărârii arbitrale din 15 decembrie 2008 având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneratiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea operelor muzicale pe înregistrări sonore, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 9 ianuarie 2009, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 232/2008, si încheierea privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 161 A din 23 iunie 2010 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze de proprietate intelectuală, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

 

Directorul general al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor,

Robert Bucur

 

Bucuresti, 12 noiembrie 2010.

Nr. 311.

 

ANEXĂ

 

CURTEA DE APEL BUCURESTI

SECTIA A IX- A CIVILĂ SI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 161 A

Sedinta publică din 23 iunie 2010

 

Curtea este constituită din:

Presedinte - Ileana Ruxandra Dănăilă

Judecător - Georgeta Stegaru

Grefier - Mihaela Lăcătusu

Pe rol se află solutionarea cererii de apel formulate de apelanta Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR- ADA) împotriva Hotărârii arbitrale având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneratiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea operelor muzicale pe înregistrări sonore, pronuntată la data de 15 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 9 ianuarie 2009, prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 232/2008, hotărâre arbitrală pronuntată de corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în contradictoriu cu intimatele Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) si S.C. ELECTRECORD - S.A.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din data de 27 mai 2010 si au fost consemnate în încheierea de sedintă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronuntarea la data de 3 iunie 2010, la data de 10 iunie 2010, la data de 17 iunie 2010 si apoi la data de 23 iunie 2010, când, în aceeasi compunere, a dat următoarea decizie:

CURTEA,

deliberând, retine următoarele:

La data de 21 octombrie 2008 s-a înregistrat la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) cererea de arbitraj formulată de Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR- ADA), în contradictoriu cu Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) si S.C. ELECTRECORD - S.A., pentru ca prin hotărâre arbitrală să se stabilească forma finală a Metodologiei privind remuneratiile reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru reproducerea si distribuirea operelor muzicale prin intermediul înregistrărilor audio ale operelor muzicale pe suporturi.

Alăturat cererii de arbitraj a fost depusă si forma metodologiei propusă de reclamanta UCMR- ADA (filele 23-34 în dosarul ORDA).


La data de 18 noiembrie 2008 au fost formulate întâmpinare si cerere reconventională de către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, prin care s-a solicitat stabilirea Metodologiei privind remuneratiile reprezentând drepturile patrimoniale de autor pentru reproducerea si distribuirea operelor muzicale prin intermediul înregistrărilor audio ale operelor muzicale, în forma propusă de acest organism.

Alăturat cererii a fost depus un tabel cuprinzând o prezentare paralelă a propunerii de metodologie a UCMR- ADA, a propunerii UPFR, precum si observatiile acesteia din urmă.

La data de 28 noiembrie 2008, UCMR- ADA a depus precizări privind cererea de arbitraj si o formă nouă de metodologie (filele 304 si următoarele din dosarul ORDA).

La data de 15 decembrie 2008 a fost pronuntată hotărârea arbitrală de către completul de arbitraj din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin care s-a stabilit forma finală a Metodologiei privind remuneratiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea operelor muzicale pe înregistrări sonore.

În temeiul Deciziei nr. 232/2008 a directorului ORDA, această hotărâre a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 9 ianuarie 2009.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel la data de 4 februarie 2009, în temeiul art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996, republicată, Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociatia pentru Drepturi de Autor.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală la data de 4 februarie 2009 sub nr. 1.008/2/2009.

Prin cererea sa, apelanta UCMR- ADA a solicitat instantei să dispună: admiterea apelului, modificarea hotărârii arbitrale, modificarea metodologiilor a căror formă a fost stabilită prin hotărârea arbitrală apelată potrivit solicitărilor sale si obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că hotărârea apelată este în parte netemeinică si nelegală, respectiv cu privire la anumite articole stabilite de completul de arbitraj pentru forma metodologiei.

1. Astfel, în mod nelegal si netemeinic, completul de arbitraj a admis exceptia lipsei procedurii prealabile invocate de UPFR. Sub acest aspect hotărârea arbitrală este dată cu încălcarea dispozitiilor: art. 13 alin. (1) din Conventia de la Berna, ratificată de România prin Legea nr. 77/1998; art. 6 din Conventia europeană a drepturilor omului; art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia europeană a drepturilor omului; art. 131, 1311 si 1312 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare, si hotărârea contravine art. 13 alin. (1) din Conventia de la Berna, ratificată de România prin Legea nr. 77/1998.

A sustinut apelanta că stabilirea unor conditii referitoare la exercitarea dreptului de reproducere nu poate în niciun caz să aducă atingere dreptului ce apartine autorului de a obtine o remunerare echitabilă.

În spetă, dispozitiile Legii nr. 8/1996 privitoare la stabilirea remuneratiilor prin metodologii nu aduc si nu pot aduce atingere dreptului autorilor de a obtine o remunerare echitabilă, stabilită de autoritatea competentă, în lipsa unui acord amiabil.

Stabilirea unei remunerări echitabile prin metodologii nu se limitează doar la cuantumul remuneratiei, ci si la dispozitii referitoare la:

- determinarea persoanelor care au obligatia de a obtine autorizatia si de a plăti aceste remuneratii;

- stabilirea unor măsuri si mijloace eficiente de determinare efectivă si reală a remuneratiilor datorate si de urmărire a acestora.

Toate acestea se înscriu în cadrul dreptului autorilor de a obtine o remunerare echitabilă. Respingând propunerile UCMR- ADA privind forma finală a metodologiilor ce trebuie să prevadă remunerarea echitabilă a autorilor, prin aplicarea unei sanctiuni neprevăzute de Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, hotărârea arbitrală încalcă prevederile art. 13 din Conventia de la Berna.

Mai mult, legiuitorul nici nu putea să prevadă sanctiunea retinută în mod nelegal de completul de arbitraj, întrucât o astfel de reglementare contravenea dispozitiilor art. 13 din Conventia de la Berna.

Potrivit art. 131 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, cererea si propunerea de metodologii se depun la ORDA în vederea initierii procedurii de negociere prin decizie a ORDA.

În spetă a fost întrunită această cerintă, motiv pentru care a si fost emisă decizia ORDA de constituire a comisiei de negociere. În spetă, completul de arbitraj a aplicat cererii de arbitraj si procedurii arbitrajului o dispozitie legală ce viza numai initierea procedurilor de negociere.

Procedând astfel, completul de arbitraj a extins în mod nepermis o dispozitie specială, ce reglementează numai initierea procedurii de negociere prin decizie ORDA, si la procedura arbitrajului.

Nici art. 131 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, nu limitează nici negocierea si nici arbitrajul la forma initială a propunerii de metodologii.

Prin urmare, art. 131 din Legea nr. 8/1996, cu modificările ulterioare, nu limitează negocierea strict la forma metodologiilor propusă initial; art. 1312 din Legea nr. 8/1996, cu modificările ulterioare, nu limitează cererea de arbitraj, propunerile părtilor si forma finală a metodologiilor la forma initială a metodologiilor sau la alte forme negociate.

În absenta unei dispozitii exprese a legiuitorului, forma finală a metodologiilor nu poate fi limitată prin aplicarea unei sanctiuni neprevăzute de legea specială.

Restrângerea drepturilor patrimoniale de autor reprezentate de UCMR- ADA, prin aplicarea unei sanctiuni procedurale neprevăzute de legea specială aduce o atingere gravă dispozitiilor art. 13 din Conventia de la Berna, precum si dispozitiilor art. 6 din Conventia europeană a drepturilor omului si art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia europeană a drepturilor omului.

Art. 1312 alin. (3) prevede în mod expres care sunt situatiile în care poate fi solicitată initierea procedurii de arbitraj, în spetă fiind incidentă dispozitia cuprinsă ia lit. b): “cele două părti aflate în negociere nu au putut conveni forma unică a metodologiei în termenul prevăzut la alin. (1)”.

Singura sanctiune a decăderii pentru oricare dintre părti este prevăzută la alin. (6) al art. 1312 al actului normativ mentionat si operează numai în cazul în care nu a fost plătit onorariul.

Pentru niciun alt motiv oricare dintre părti nu poate fi împiedicată de a formula concluzii si, respectiv, propuneri cu privire la forma finală a metodologiilor.

Împiedicarea sau limitarea oricăror apărări sau cereri ale oricărei părti cu privire la forma finală a metodologiilor ce se stabilesc prin procedura arbitrajului constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil sub aspectul negării dreptului unei persoane de a-si formula toate apărările pe care le consideră necesare pentru apărarea sau realizarea drepturilor sale.

De altfel, stabilirea formei finale de către completul de arbitraj nu poate fi stabilită de cererea uneia sau alteia dintre părti, ci în raport de dispozitiile legale, motiv pentru care niciuna dintre propunerile părtilor nu leagă arbitrii, care au obligatia de a stabili forma finală a metodologiei potrivit propriei convingeri si dispozitiilor legale, astfel încât să fie asigurată respectarea dreptului autorilor de a obtine o remunerare echitabilă.

În concluzie, arbitrii aveau obligatia de a cerceta toate apărările formulate de UCMR- ADA si, în măsura în care acestea erau întemeiate, să le cuprindă în forma finală a metodologiei. Mai mult, asa cum rezultă din chiar înscrisurile depuse de UPFR si din propunerile de metodologie formulate de UCMR- ADA


anterior initierii arbitrajului, în cadrul negocierilor, UCMR- ADAa propus:

- stabilirea si definirea notiunii de utilizator;

- informatii ce trebuie mentionate de utilizator în cererea de autorizare;

- valabilitatea autorizatiei licentă neexclusivă;

- obligatiile fabricantului etc.

În mod surprinzător însă, completul de arbitraj nu a analizat probele administrate si a retinut ca întemeiate concluziile si apărările UPFR, desi acestea erau combătute de probele de la dosar.

2. În subsidiar, în măsura în care, contrar celor de mai sus, s-ar aprecia că într-o astfel de situatie este admisibilă exceptia de neîndeplinire a procedurii prealabile, întelege să invocăm o astfel de exceptie a lipsei procedurii prealabile cu privire la mai multe propuneri privind forma de metodologie depuse de UPFR direct în arbitraj.

Astfel, UPFR nu a propus în negocieri următoarele dispozitii ale metodologiei solicitate direct în arbitraj si preluate ca atare în forma finală a metodologiei:

a) vânzarea la preturi de ofertă (mid), preluată la art. 2 lit. g), precum si în tabelul cu remuneratii minime din metodologia criticată;

b) vânzare budget, preluată la art. 2 lit. h), precum si în tabelul cu remuneratii minime din metodologia criticată;

c) prevederile referitoare la cuprinsul cererii de autorizare, preluate în forma finală a metodologiei la art. 4 alin. (2) teza a II-a si la alin. (3) al aceluiasi articol, au fost propuse direct în arbitraj de UPFR si preluate ca atare de către completul de arbitraj pe considerentul ce nu corespunde realitătii că ar fi fost deja agreate de părti;

d) scutirea de la plata drepturilor de autor a unui număr de exemplare, prevăzută la art. 7 alin. (2) din metodologia criticată;

e) baza de calcul pentru produse la preturi de ofertă (mid) si pentru produsele budget, preluată la art. 11 din metodologia criticată;

f) de asemenea, anexele la metodologie nu au fost supuse de negocieri prealabile si au fost preluate de complet în cadrul metodologiei în varianta propusă de UPFR.

Pe cale de consecintă, aceste propuneri, întrucât nu au fost supuse de UPFR unei negocieri prealabile, ci propuse direct în arbitraj, sunt în egală măsură realizate cu încălcarea procedurii prealabile (fine de neprimire) si solicită respingerea lor ca atare în cazul în care s-ar retine că o astfel de exceptie este admisibilă în spetă. Dacă este admisibilă o astfel de exceptie, atunci în egală măsură este aplicabilă atât UCMR- ADA, cât si UPFR cu privire la formele de metodologie sustinute în arbitraj.

Completul de arbitraj nu s-a pronuntat asupra exceptiei invocate de UCMR- ADA de inadmisibilitate a cererii UPFR de a fi stabilite prin arbitraj si modele-tip pentru cererea de autorizare pentru raportul de vânzări.

Potrivit art. 131 alin. (2), art. 1311 si 1312 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, pot face obiect al negocierii si al arbitrajului numai metodologiile cuprinzând remuneratiile cuvenite autorilor de opere muzicale.

Cu toate că a invocat exceptia inadmisibilitătii extinderii, în mod direct sau indirect (ca anexe la metodologie), a prevederilor speciale si la stabilirea unor formulare de cerere sau de raportări, completul de arbitraj nu s-a pronuntat asupra acestei exceptii invocate de UCMR- ADA.

În consecintă, solicită instantei ca, prin admiterea apelului, să înlăture anexele stabilite de completul de arbitraj la forma metodologiei, întrucât acestea nu fac obiect al procedurii de negociere si de arbitraj reglementate în mod expres prin norme speciale si derogatorii de Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

În sensul inadmisibilitătii stabilirii pe calea acestei proceduri a unor formulare standard s-a mai pronuntat completul de arbitraj si prin hotărârile nr. 1 si 2 din 18 decembrie 2004, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 18 ianuarie 2005, definitive si irevocabile.

De altfel, stabilirea formei unor astfel de tipizate contravine dispozitiilor art. 130 lit. h) din Legea nr. 8/1996, care conferă organismului de gestiune colectivă dreptul de a solicita, pentru fiecare situatie particulară, informatiile si documentele necesare pentru determinarea remuneratiilor si pentru repartizarea acestora către titularii de drepturi de autor de opere muzicale îndreptătiti.

Legea nr. 8/1996 prevede la art. 130 două situatii distincte: la lit. b) stabilirea remuneratiilor prin metodologii; la lit. h) solicitarea informatiilor atât înainte, cât si după utilizarea operelor muzicale.

Dintre cele două situatii, numai pentru cea prevăzută la art. 130 lit. b) Legea nr. 8/1996 a reglementat o procedură specială de negociere si arbitraj pentru stabilirea unor metodologii. Prin urmare, dreptul UCMR- ADA de a solicita informatii si documentele necesare nu poate face obiect al arbitrajului si nu poate fi limitat în cadrul unei astfel de proceduri, motiv pentru care formularele de cerere si de raportare prin care vor fi comunicate către UCMR- ADA astfel de informatii nu pot fi stabilite de către completul de arbitraj.

Mai mult, pentru fiecare tip de reproducere si distribuire în parte există situatii particulare care nu pot fi cuprinse într-un singur model de cerere. Spre exemplu, formularul de cerere nu cuprinde mentiuni cu privire la: tipul de produs (standard, premium, promotional etc), tirajul ce se solicită a fi autorizat, numărul de catalog etc.

Formularul de cerere stabilit de către completul de arbitraj în anexa nr. 1 la metodologie contravine astfel chiar prevederilor metodologiei, dar si prevederilor art. 130 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996.

De asemenea, un raport standard care să constituie anexă la metodologie pentru toate tipurile de reproducere si distribuire (standard, premium, promotional etc.) nu poate fi realizat. Pentru fiecare situatie particulară, UCMR- ADA este îndreptătită să solicite si să primească informatiile corespunzătoare.

De altfel, întrucât completul de arbitraj a refuzat la termenele precedente să se pronunte asupra exceptiei inadmisibilitătii invocate de UCMR- ADA, apelanta a fost nevoită să prezinte propuneri de cerere de autorizare si de raport care să fie cât mai apropiate de realitate si să diminueze eventuale blocaje ulterioare.

Cu toate acestea, în mod curios, si de această dată completul de arbitraj a înteles să ignore propunerile si apărările UCMR- ADA si a preferat să stabilească două anexe, 1 si, respectiv, 2, cu propunerile UPFR de formulare de cerere de autorizare si de raport.
În subsidiar, solicită modificarea anexelor metodologiei cu cele propuse prin forta împrejurărilor de UCMR- ADA, chiar dacă acestea nu sunt exhaustive si nu pot acoperi toate situatiile ce apar în practică. Formularele propuse în aceste conditii de UCMR- ADA sunt însă cele mai apropiate de realitate si în măsură să asigure un minim de informatii necesare autorizării rapide, identificării operelor muzicale utilizate si repartizării în termenul legal a remuneratiilor, precum si pentru a verifica si urmări atât utilizarea reală a operelor muzicale, cât si plata corectă a remuneratiilor de către utilizatorii din domeniu.

4. În mod gresit completul de arbitraj a retinut ca părtile sunt de acord asupra majoritătii aspectelor cuprinse în metodologie, în baza acestei concluzii gresite si neîntemeiate, arbitrii au preluat forma de metodologie propusă de UPFR.

În realitate, asa cum rezultă si din precizările depuse de UCMR- ADA la termenul din data de 28 noiembrie 2008 (anexă la cererea precizatoare), numai pentru art. 11, 20 si 21 din propunerea UCMR- ADA nu au existat divergente.

Aceste articole se regăsesc partial în forma finală a metodologiei, respectiv: art. 11 a devenit art. 12, iar art. 21 a devenit art. 20. Art. 20 din propunerea UCMR- ADA nu se regăseste în forma finală a metodologiei.

5. Metodologia cuprinde dispozitii nelegale, netemeinice ori imposibil de aplicat, motiv pentru care solicită modificarea acesteia potrivit celor ce urmează.

I. Forma art. 2 din metodologia stabilită de completul de arbitraj cuprinde mai multe dispozitii nelegale si netemeinice.

A. Lit. b) a art. 2 din metodologie defineste notiunea de producător ca încălcarea dispozitiilor art. 103 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare. Stabilirea în metodologie, normă de aplicare a legii, a unui alt înteles pentru notiunea de producător constituie o încălcare a art. 103 din legea mentionată, precum si a dispozitiilor art. 35 alin. (1) si (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

În spetă, notiunea de producător prevăzută de art. 103 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 a devenit obligatorie pentru orice altă reglementare dată în aplicarea Legii nr. 8/1996. Metodologia reglementează însă reproducerea si/sau distribuirea operelor muzicale si remuneratiile cuvenite autorilor de opere muzicale, indiferent dacă reproducerea si/sau distribuirea se face de către producător sau de către o altă persoană, inclusiv de către sublicentiati ai producătorilor.

Mai mult, majoritatea producătorilor din România actionează atât în calitate de producători ai propriilor fonograme, cât si de sublicentiati ai producătorilor străini.

Metodologia se adresează asadar tuturor persoanelor care realizează acte de reproducere si distribuire de opere muzicale fixate pe înregistrări sonore si nu doar producătorilor de fonograme în sensul Legii nr. 8/1996.

De altfel, chiar si la stabilirea de către completul de arbitraj a unei alte definitii decât cea legală pentru notiunea de utilizator, completul de arbitraj a avut în vedere faptul că nu doar producătorii, ci orice altă persoană fizică sau juridică ce realizează acte de reproducere sau de distribuire a operelor muzicale fixate pe suporturi.

Pentru acest motiv este temeinică si legală critica formulată mai sus de UCMR- ADA si solicită modificarea art. 2 din metodologie prin definirea notiunii de utilizator si folosirea acestei notiuni în tot cuprinsul metodologiei.

Solicită în consecintă modificarea art. 2 lit. b) din metodologie în sensul de a avea următorul continut: ,,b) prin utilizator se întelege oricare dintre persoanele fizice sau juridice ce realizează sau organizează activităti de reproducere punere în circulatie a operelor muzicale fixate pe fonograme destinate distribuirii către public”.

O reglementare asemănătoare a notiunii de utilizator, respectiv a persoanelor cărora li se adresează o astfel de metodologie, se regăseste si în practica europeană. Completul de arbitraj a ignorat însă practica europeană depusă în arbitraj de UCMR- ADA. În plus, Legea nr. 8/1996 nu limitează si nu conditionează realizarea reproducerii si distribuirii operelor muzicale de calitatea de producător. Dimpotrivă, legea defineste reproducerea, fără a face referire la o anumită calitate esentială pe care trebuie să o îndeplinească persoana care realizează actul de reproducere.

Reproducerea reprezintă realizarea de către orice persoană a oricăreia dintre operatiunile prevăzute la art. 14 din Legea nr. 8/1996.

În conformitate cu notiunea de utilizator mai sus definită, solicităm instantei să dispună modificarea metodologiei si în sensul că se înlocuieste în tot cuprinsul metodologiei a notiunii de “producător” cu notiunea de “utilizator”.

B. Lit. e) a art. 2 din metodologie - solicită modificarea acesteia în concordantă cu practica europeană, potrivit căreia printre conditiile obligatorii pentru ca un produs să fie considerat premium se numără:

- produsul (fonograma) să fie distribuit împreună cu un alt produs sau serviciu, ca bonus pentru promovarea acestora din urmă;

- produsul (fonograma) să fie distribuit gratuit, inclusiv fără majorarea pretului produsului sau serviciului promovat.

Pentru acest motiv, solicită modificarea în mod corespunzător a lit. e) a art. 2 din metodologie după cum urmează: ,,e) prin produs premium se întelege suportul înregistrat oferit gratuit ca bonus pentru promovarea unui alt produs, serviciu, marcă etc.”

C. Lit. g) a art. 2 din metodologie - solicită în principal a fi eliminată.

Reglementarea unei remuneratii distincte si speciale pentru produse denumite de “mid” nu a fost dovedită în arbitraj ca fiind o practică stabilită în negocierile dintre organismele de gestiune colectivă si utilizatorii din Europa. Esential în spetă este faptul că gestiunea colectivă a drepturilor de reproducere si de distribuire este facultativă. În aceste conditii, restrângerea drepturilor autorilor, inclusiv de a fi de acord sau nu cu o astfel de valorificare a drepturilor lor, nu poate fi dispusă prin metodologie.

O astfel de reglementare aduce atingere dreptului moral al autorilor de a decide asupra modalitătii în care vor fi aduse la cunostintă operele lor.

În subsidiar, dacă instanta va aprecia că Legea nr. 8/1996 permite impunerea, prin metodologie, a unei modalităti de exploatare de către terti a drepturilor autorilor de opere muzicale printr-o categorie de produse denumite “mid”, fără acordul autorilor, solicită modificarea dispozitiilor art. 2 lit. g).

Solicitarea modificării metodologiilor are în vedere că este necesară în egală măsură protejarea drepturilor autorilor de opere muzicale prin impunerea unui termen rezonabil, calculat de la prima lansare a produsului, în care acesta să nu poată fi încadrat la “produs mid”.

Solicită asadar, cu caracter subsidiar, modificarea lit. g) a art. 2 din metodologie în sensul de a avea următorul continut: ,,g) prin produs la preturi de ofertă (mid) se întelege produsul relansat la vânzare după mai mult de un an de la data lansării initiale, la un PPD cu cel putin 20% mai mic fată de PPD-ul corespunzător primei lansări.”

D. Lit. h) a art. 2 din metodologie - solicită modificarea acesteia în concordantă cu practica europeană. Potrivit probei cu înscrisuri administrate de UCMR- ADA, în practica europeană sunt acceptate astfel de produse “budget”, oferite publicului la preturi reduse, dar numai dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două conditii:

- încadrarea la produs budget să nu fie realizată mai devreme de un an de la data lansării initiale a produsului;

- valorificarea acestor produse fată de PPD-ul corespunzător primei lansări.

Completul de arbitraj a retinut în forma metodologiei propunerea incompletă a UPFR, fără nicio motivare. Având în vedere:

- practica europeană dovedită de UCMR- ADA cu înscrisuri;

- faptul că la nivel european a existat un acord al autorilor pentru exploatarea drepturilor lor în cadrul unor astfel de produse numai dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două conditii;

- motivele de drept invocate si pentru punctul precedent privind drepturile autorilor de a decide asupra modalitătii de exploatare a drepturilor lor, solicită instantei să dispună modificarea lit. h) a art. 2 din metodologie după cum urmează: ,,h) prin produs la pret redus (budget) se întelege produsul relansat la vânzare după mai mult de un an de la data lansării initiale, la un PPD cu cel putin 35% mai mic fată de PPD-ul corespunzător primei lansări.”

II. Forma art. 3 din metodologie stabilită de completul de arbitraj este incompletă, fiind ignorate fără nicio motivare propunerile formulate de UCMR- ADA. O astfel de solutie este astfel netemeinică si nelegală.

Potrivit art. 1232 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, dreptul de reproducere a operelor muzicale se gestionează colectiv facultativ. Drepturile patrimoniale de reproducere si de distribuire a operelor muzicale sunt gestionate astfel de UCMR- ADA numai în baza si potrivit limitelor prevăzute de contractele de mandat încheiate direct cu titularii de drepturi patrimoniale de autor sau de contractele de reprezentare reciprocă încheiate cu organismele similare din străinătate. Potrivit contractelor de reprezentare reciprocă cu organismele similare din străinătate, mandatul UCMR- ADA este limitat exclusiv la teritoriul României.

Pe cale de consecintă, UCMR- ADA poate autoriza reproducerea si distribuirea operelor muzicale numai în limitele teritoriului României.

UCMR- ADA nu poate astfel autoriza nici reproducerea operelor muzicale pe teritoriul altor state, nici distribuirea operelor muzicale pe teritoriul altor state.

Distribuirea pe teritoriul altor state a operelor muzicale din repertoriul altor organisme de gestiune colectivă poate fi realizată de UCMR- ADA numai dacă primeste un mandat expres în acest sens din partea organismului de gestiune colectivă similar si numai în conditiile plătii remuneratiei prevăzute în tara de destinatie a produsului, respectiv în tara în care sunt comercializate cu amănuntul către public produsele.

De altfel, în mod firesc, reglementarea cuprinsă în metodologia stabilită în România se aplică exclusiv pentru reproducerea si distribuirea operelor muzicale pe teritoriul României.

Art. 3 din metodologie reglementează întinderea teritorială a autorizatiilor de licentă neexclusivă si a drepturilor neexclusive conferite prin acestea utilizatorilor ca fiind teritoriul României. Acelasi articol reglementează însă si situatia distribuirii pe teritoriul României a unor produse reproduse pe teritoriul altor state.

În egală măsură limitele mandatelor prevăzute mai sus sunt aplicabile pentru orice alt teritoriu. În aceste conditii, autorizatia de licentă neexclusivă nu este necesară si remuneratia nu este datorată către UCMR- ADA doar în măsura în care, în tara în care au fost realizate reproducerile introduse în România spre a fi oferite publicului, a fost autorizată reproducerea si au achitat remuneratiile către organismul de gestiune colectivă.

Prin urmare, este absolut întemeiată propunerea UCMR- ADA ca utilizatorul să dovedească faptul că reproducerea operelor muzicale pe acele produse a fost realizată si autorizată pe teritoriul altui stat si că a fost plătită remuneratia corespunzătoare pentru distribuirea acestora pe teritoriul României.

Utilizatorul trebuie să prezinte în acest sens o dovadă din partea organismului de gestiune colectivă similar UCMR- ADA din tara respectivă.

Pentru aceasta învederează instantei că:

- sunt avute în vedere numai operele muzicale din repertoriul UCMR- ADA care sunt pe cale de consecintă gestionate colectiv de celelalte organisme similare UCMR- ADA din străinătate;

- nu interesează în spetă reproducerea operelor muzicale ce nu se află în repertoriul UCMR- ADA pentru care sunt gestionate drepturile de reproducere si distribuire;

- fiind vorba numai de drepturi gestionate colectiv de alte organisme similare UCMR- ADA, dovada autorizării si plătii remuneratiei trebuie să fie făcută printr-un înscris eliberat de acel organism de gestiune colectivă.

Pentru toate aceste motive, solicită modificarea articolului din metodologie în sensul de a cuprinde următoarele prevederi:

“Art. 3. - (1) Autorizatia licentă neexclusivă încheiată cu UCMR- ADA conferă utilizatorului, în schimbul remuneratiei, drepturile neexclusive gestionate colectiv de UCMR- ADA de a reproduce si distribui exclusiv pe teritoriul României operele muzicale individualizate în aceasta, fixate pe orice tip de suport.

(2) Distribuirea pe alt teritoriu a operelor muzicale reproduse în România poate fi realizată în baza unei autorizatii licentă neexclusivă încheiate de UCMR- ADA numai în limitele si în conditiile, inclusiv în ceea ce priveste remuneratiile, stabilite prin mandatele acordate UCMR- ADA potrivit contractelor de reprezentare reciprocă încheiate cu organismele similare din străinătate.

(3) Nu sunt datorate remuneratii si nu este necesară încheierea unor autorizatii licentă neexclusivă cu UCMR- ADA pentru distribuirea pe teritoriul României a operelor muzicale dacă utilizatorul prezintă UCMR- ADA confirmarea eliberată de organismul similar UCMR- ADAdin tara de origine a produselor, din care să rezulte că, potrivit mandatului detinut, au fost autorizate reproducerea si distribuirea acestora pe teritoriul României si au fost achitate remuneratiile. În cazul în care pentru o parte din operele muzicale gestionate colectiv de UCMR- ADA nu au fost achitate remuneratiile în tara de origine a produselor, utilizatorul are obligatia de a obtine autorizatie licentă neexclusivă pentru distribuirea pe teritoriul României, precum si de a achita remuneratiile corespunzătoare prevăzute de prezenta metodologie.”

III. Forma art. 4 al metodologiei stabilită de completul de arbitraj este incompletă, fiind ignorate fără nicio motivare propunerile formulate de UCMR- ADA. O astfel de solutie este astfel netemeinică si nelegală.

Scopul formulării complete a unei cereri de autorizare, cu toate informatiile necesare, are două motive întemeiate:

a) celeritatea solutionării cererilor de autorizare. Cu cât informatiile furnizate de utilizator sunt mai putine, cu atât timpul necesar pentru analizarea si verificarea acestor informatii si, pe cale de consecintă, pentru încheierea autorizatiei licentă neexclusivă este mai mare;

b) reducerea cheltuielilor de colectare. Cu cât informatiile furnizate UCMR- ADA de la utilizator sunt mai putine, cu atât costurile de colectare a remuneratiilor sunt mai ridicate, fiind necesar un timp mai mare alocat de un număr mai mare de personal pentru analizarea si verificarea cererilor, dar si corespondente suplimentare si îndelungate cu organismele similare din străinătate si cu titularii de drepturi.

Pentru aceste considerente, forma actuală a art. 4 din metodologie este neîntemeiată, întrucât nu corespunde cerintelor de celeritate la încheierea autorizatiilor licentă neexclusivă si de reducere a costurilor de colectare a remuneratiilor.

Toate informatiile solicitate de UCMR- ADA sunt detinute de utilizatori.

O eventuală comoditate a utilizatorilor în a furniza toate informatiile solicitate de UCMR- ADA, astfel cum această comoditate a fost transpusă în propunerea UPFR preluată în metodologie, prejudiciază atât utilizatorii, prin întârzierea încheierii autorizatiilor licentă neexclusivă, cât si autorii, prin majorarea costurilor de colectare a remuneratiilor.

Prevederea actuală a art. 4 din metodologie contravine astfel dispozitiilor art. 134 alin. (2) lit. b), care instituie principiul eficientei activitătii de gestiune colectivă si limitează comisionul (cheltuielile de colectare) la maximum 15% din valoarea remuneratiilor colectate si conduce la majorarea cheltuielilor de colectare care, în timp, având în vedere si alte categorii de utilizări ce trebuie să fie documentate, poate conduce la depăsirea limitei de cheltuieli de 15%.

O parte a prevederilor alin. (2) este chiar inaplicabilă. Este imposibil astfel ca doar în baza unui număr de catalog să fie identificat în întreaga lume organismul similar UCMR- ADA care ar fi autorizat anterior o reproducere, să fie stabilite operele muzicale, dacă albumul ce urmează a fi reprodus are aceeasi denumire, aceleasi opere muzicale, neremixate, adaptate ori tradus textul sau denumirea etc.

De altfel si de această dată, fără motivare, completul de arbitraj a ignorat propunerile si apărările UCMR- ADA si a preluat forma propusă de UPFR.

Fată de toate motivele de mai sus, pentru a face aplicabile dispozitiile art. 4 din metodologie, pentru celeritatea solutionării cererilor de încheiere a autorizatiilor licentă neexclusivă, pentru mentinerea cheltuielilor UCMR- ADA de colectare a remuneratiilor sub nivelul maxim admis de lege de 15%, pentru respectarea principiului eficientei activitătii de colectare a remuneratiilor, fată de prevederile art. 130 lit. h) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, ce prevăd obligatia si dreptul UCMR- ADA de a solicita utilizatorilor toate informatiile necesare, fată de obligatia utilizatorilor de a comunica într-un termen foarte scurt informatiile solicitate de UCMR- ADA, solicită modificarea dispozitiilor alin. (2) si (3) ale art. 4 din metodologie si introducerea unui alineat (4) după cum urmează:

“Art. 4. - (2) în acest scop, producătorul va adresa o cerere UCMR- ADA înainte de data propusă pentru reproducere si, respectiv, distribuire. Cererea va cuprinde:

a) numele/denumirea producătorului si datele sale de identificare;

b) titlul albumului;

c) denumirea fiecărei opere muzicale;

d) numele titularilor de drepturi de autor (compozitor, textier, aranjor, editor);

e) numele artistului interpret;

f) durata fiecărei opere muzicale (în minute si secunde);

g) numărul si durata totală a operelor muzicale incluse în album;

h) tipul suportului/suporturilor pe care vor fi reproduse operele muzicale;

i) tipul sau tipurile de produs;

j) tirajul solicitat a se autoriza pentru fiecare tip de suport;

k) costul total de productie estimat (inclusiv ambalare, depozitare si transport);

l) data la care sau începând cu care va fi reprodus albumul;

m) fabricantul (multiplicatorul) si tara în care se va efectua multiplicarea albumului;

n) data la care sau începând cu care se va distribui albumul;

0) distribuitorul/distribuitorii si tara/tările de destinatie a tirajului solicitat a fi autorizat;

p) stampila, numele si prenumele, functia si semnătura reprezentantului legal al producătorului.

(3) Cererile pentru încheierea unor acte aditionale pentru reeditări, suplimentare a tirajelor sau extinderea perioadei de valabilitate a autorizării, fără modificarea structurii initiale a albumului, vor cuprinde:

a) numele/denumirea producătorului si datele sale de identificare;

b) titlul albumului;

c) numărul si data autorizatiei licentă neexclusivă încheiate cu UCMR- ADA;

d) tipul suportului/suporturilor pe care se reproduce albumul;

e) numărul de catalog al albumului (pentru fiecare tip de suport, dacă este cazul);

f) tipul sau tipurile de produs;

g) tirajul suplimentar solicitat a se autoriza pentru fiecare tip de suport;

h) data la care sau începând cu care va fi reprodus tirajul suplimentar din album;

i) fabricantul (multiplicatorul) si tara în care se va efectua multiplicarea tirajului suplimentar;

j) data la care sau începând cu care se va distribui tirajul suplimentar al albumului;

k) distribuitorul/distribuitorii si tara/tările de destinatie a tirajului suplimentar solicitat a fi autorizat;

1) stampila, numele, prenumele, functia si semnătura reprezentantului legal al producătorului.

(4) în orice alte cazuri se va încheia o nouă autorizatie licentă neexclusivă, iar cererea de autorizare va cuprinde informatiile prevăzute la alin. (2).”

IV. A mai arătat apelanta că forma art. 6 din metodologie stabilită de completul de arbitraj este incompletă, netemeinică si nelegală pentru motivele de mai jos.

a) Stabilirea remuneratiei procentuale la nivelul de 9,009% s-a făcut cu încălcarea dispozitiilor art. 1311 alin. (2) lit. c) si h) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

Astfel, asa cum rezultă din probele administrate de UCMR- ADA, remuneratia practicată la nivel european pentru utilizarea operelor muzicale prin reproducere si distribuire pe suporturi este de 11% din PPD. La nivel european, remuneratiile au fost stabilite si sunt plătite pentru acelasi repertoriu de opere muzicale pe care îl gestionează colectiv si UCMR- ADA, potrivit contractelor de reprezentare reciprocă.

Chiar si atunci când prin lege în România remuneratiile erau limitate ia maximum 10%, prin Hotărârea Guvernului nr. 521/1999 remuneratia procentuală a fost stabilită la limita maximă de 10%, pentru că, potrivit legii, nu putea fi stabilită la nivelul de 11% practicat în Europa. În mod cu totul si cu totul neîntemeiat, completul de arbitraj a stabilit o remuneratie de 9,009% din PPD.

Pentru a stabili o astfel de remuneratie, completul de arbitraj a transformat în regulă o exceptie. Astfel, la nivel european sunt agreate două deduceri ce conduc la reducerea remuneratiei de la 11% la 9,009% din PPD, dacă sunt îndeplinite cel putindouă conditii cumulative:

- utilizatorul să fi încheiat anterior reproducerii un contract-cadru cu organismul de gestiune colectivă, în cazul UCMR- ADA o autorizatie licentă neexclusivă;

- utilizatorul să respecte toate clauzele contractului sau ale metodologiei, în special să nu întârzie plata remuneratiilor si depunerea raportărilor.

În acelasi sens sunt si dispozitiile art. 1312 alin. (8) teza finală din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, ce prevăd că pot fi acordate reduceri la remuneratiile datorate de utilizatori dacă acele reduceri sunt prevăzute de metodologii.

Contrar celor de mai sus, în mod neîntemeiat si nelegal, completul de arbitraj a stabilit o remuneratie redusă cu caracter general. Completul de arbitraj a ignorat astfel ratiunile pentru care la nivel european au fost agreate reduceri ale remuneratiei, precum si prevederile art. 1312 alin. (8) teza finală din Legea nr. 8/1996 care prevăd posibilitatea reglementării în metodologie a unor reduceri ale remuneratiilor si nu aplicarea din oficiu prin metodologie a unei remuneratii reduse pentru toate cazurile.

În concluzie, în concordanta cu practica europeană, cazurile de reducere a remuneratiei de la 11% din PPD la 9,009% din PPD trebuie să fie prevăzute de metodologie numai pentru situatiile în care sunt întrunite cumulativ cele două conditii agreate la nivel european.

c) Remuneratiile minime sunt stabilite de completul de arbitraj nu sunt în concordantă cu practica europeană, astfel cum art. 1311 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

Cu privire la remuneratia minimă produs standard, apelanta arată că a depus în arbitraj înscrisuri din care rezultă remuneratiile minime practicate în Europa pentru reproducerea si distribuirea operelor muzicale pe suporturi fizice.

Potrivit acestor înscrisuri, remuneratiile minime/o unitate practicate în Europa pentru un CD LP (5 inch) - cel mai utilizat - sunt următoarele:

- Ungaria - 0,5667 euro (2,43 lei);

- Portugalia - 0,57 euro (2,44 lei);

- Spania - 0,4815 euro (2,06 lei);

- Belgia - 0,5126 euro (2,2 lei);

- Danemarca - 0,62 euro (2,66 lei);

- Finlanda -0,61 euro (2,61 lei);

- Franta - 0,4955 euro (2,12 lei);

- Elvetia - 0,50 euro (2,14 lei);

- Norvegia - 0,51 euro (2,18 lei);

- Germania - 0,4960 euro (2,13 lei);

- Italia - 0,729 euro (3,12 lei);

- Austria - 0,50 euro (2, 14 lei).

Media remuneratiilor minime la nivel european prevăzute mai sus este de 0,55 euro (2,36 lei) la un curs valutar 1 euro = 4,2884 lei.

UCMR- ADA, raportată la practica europeană, solicită admiterea apelului si în sensul de a fi modificată metodologia prin majorarea cuantumului remuneratiilor minime reprezentând drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale.

Solicită astfel ca remuneratia minimă, în cazul unui CD LP (5 inch) - produs standard -, să fie stabilită la un cuantum de 32 lei/unitate (0,54 euro), apropiată astfel de nivelul mediu al remuneratiilor minime practicate în Europa.

Stabilirea unei astfel de remuneratii minime este întemeiată si pe faptul că în România gestiunea colectivă este facultativă, fapt ce atrage obligativitatea verificării si autorizării reproducerii operă/operă si nu prin încheierea unei autorizatii licentă neexclusivă globale.

La nivel european, în situatia în care autorizarea se face operă/operă, asa cum este si cazul UCMR- ADA datorită faptului că gestiunea colectivă este facultativă, remuneratiile sunt cu circa 50% mai mari decât cele mentionate mai sus.

Prin urmare, în mod evident, solicitarea UCMR- ADA de stabilire a unei remuneratii minime la nivelul remuneratiilor minime practicate la nivel european este una rezonabilă în conditiile în care, în realitate, raportarea ar trebui să se realizeze la remuneratiile practicate pentru autorizarea operă/operă care este mult mai mare.

De asemenea, completul de arbitraj nu a tinut seama de criteriul prevăzut de art. 1311 alin. (2) lit. c)din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

Într-o proportie absolut covârsitoare, repertoriul UCMR- ADA gestionat colectiv pe bază de mandat pentru reproducere si distribuire a operelor muzicale este compus din opere aflate în repertoriul organismelor similare din străinătate (repertoriu international).

În timp ce pentru autorii români este posibilă si foarte practicată încheierea unor contracte directe de către producător cu autorul si nu cu UCMR- ADA, pentru repertoriul international regula o constituie încheierea autorizatiilor licentă neexclusivă cu UCMR- ADA.

Fără a pune în discutie cu acest prilej dacă posibilitatea acordată de legiuitor autorilor români este un avantaj sau mai degrabă un dezavantaj pentru acestia, o astfel de situatie impunea completului de arbitraj obligatia de a tine seama că metodologia se va aplica cu preponderentă repertoriului international gestionat colectiv de UCMR- ADA în baza contractelor de reprezentare reciprocă.

În aceste conditii, asa cum a statuat si Curtea de Apel Bucuresti, practica europeană este un bun criteriu de stabilire a remuneratiilor, întrucât “în mod frecvent se folosesc si opere muzicale din repertoriul international (implicit si europene)”, iar titularii “ar trebui să se bucure de o protectie uniformă a drepturilor lor în spatiul european sau, în tot cazul una în care diferentele nu sunt semnificative, functie de o zonă natională sau alta a utilizării operelor lor”.

Impunerea prin metodologii a remuneratiilor minime stabilite de completul de arbitraj, semnificativ mai mici decât cele practicate în statele din Uniunea Europeană, reprezintă o aplicare a unor conditii inegale la prestatii echivalente fată de comercianti (utilizatori) din spatiul Uniunii Europene si se creează astfel un dezavantaj concurential major între utilizatorii din diverse state membre ale Uniunii Europene.

Si pentru acest din urmă motiv completul de arbitraj, în mod nelegal si netemeinic, a stabilit remuneratiile minime la un nivel mult mai mic decât cel practicat la nivel european.

În sustinerea aceluiasi caracter netemeinic al stabilirii netemeinice a unui nivel mult prea mic al remuneratiilor minime învederăm instantei că situatia preturilor practicate la un moment dat de utilizatori nu constituie un impediment în stabilirea unor remuneratii minime apropiate de cele practicate la nivel european.

Astfel, în cazul tonurilor de apel si al internetului, remuneratia minimă a fost stabilită în 2005 la 0,3 RO N/des că rea re/op eră muzicală.

Această remuneratie minimă a fost stabilită tocmai pentru a fi în acord cu remuneratiile minime practicate la nivel european si cu garantarea dreptului autorilor ia o remuneratie care să fie si echitabilă, chiar dacă utilizatorii au sustinut si au invocat faptul că remuneratia minimă reprezenta mai mult de 10% din pretul de descărcare a operei muzicale.

Important de retinut în cauză este si faptul că pretul actual la care sunt comercializate fonogramele este si rezultatul culpei utilizatorilor.

Astfel, potrivit probelor administrate în arbitraj, a rezultat că utilizatorii, în special pentru repertoriul international, nu au raportat la UCMR- ADA pretul de catalog (PCP), astfel cum prevedea Hotărârea Guvernului nr. 521/1999, ci o valoare mult mai mică.

Raportând o altă valoare mult mai mică decât pretul de catalog, utilizatorii au plătit remuneratii reprezentând drepturi de autor la un nivel mult mai mic decât cel pe care îl datorau în realitate.

În consecintă, asa cum au recunoscut unii utilizatori, fonogramele au fost comercializate la preturi mai mici pentru că au plătit către UCMR- ADA sume mult mai mici decât cele pe care le datorau în realitate.

La solicitarea UCMR- ADA de a reface raportările si de a plăti integral remuneratiile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 521/1999, producătorii au solicitat să fie scutiti de la remuneratiile restante pentru că acestea nu au fost avute în vedere la stabilirea pretului de comercializare a fonogramelor.

Au solicitat astfel utilizatorii să plătească remuneratiile reale numai pentru viitor, întrucât vor majora preturile în functie de dreptul de autor raportat la pretul de catalog.

Prin urmare, a se tine seama de preturile actuale ale fonogramelor reprezintă în fapt o reducere a drepturilor cuvenite autorilor datorată faptului că utilizatorii nu si-au respectat obligatia de plată a remuneratiilor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 521/1999.

Prin urmare, în mod nelegal si netemeinic, completul de arbitraj a avantajat utilizatorii ca urmare a încălcării anterioare a drepturilor de autor de către acestia prin neplata corespunzătoare a remuneratiilor.

De asemenea, în mod nelegal si netemeinic, completul de arbitraj si-a întemeiat hotărârea pe prevederile acordului BIEM/IFPI din 1975, în conditiile în care acest acord a încetat în anul 2000 si nu a mai fost reînnoit.

Mai mult, prevederile relative la diferentierea remuneratiilor minime prevăzute în anul 1975 nu mai sunt în acord cu normele relative la concurentă aplicabile în cadrul pietei comune constituite la nivelul Uniunii Europene.

Astfel, stabilirea unor remuneratii sensibil mai mici într-un stat membru al Uniunii Europene ar reprezenta aplicarea unor conditii inegale la prestatii echivalente fată de utilizatorii din Uniunea Europeană si ar crea un dezavantaj concurential pentru utilizatorii din alte state membre ale Uniunii Europene.

În plus, nu puteau fi avute în vedere preturile actuale ale fonogramelor, întrucât acestea s-au format ca urmare a încălcării obligatiei de plată integrală a remuneratiilor legale reprezentând drepturi de autor de opere muzicale.

Mai mult, chiar dacă nu ar fi fost incidente motivele de mai sus, completul de arbitraj, în mod nelegal si netemeinic, a avut în vedere cele mai mici preturi atunci când a stabilit remuneratiile minime si nu cele mai practicate preturi raportat la repertoriul cel mai mare gestionat colectiv facultativ de UCMR- ADA care este repertoriul international.

Contrar solutiei completului de arbitraj, asa cum au statuat si instantele în nenumărate rânduri, stabilirea unei remuneratii minime are scopul de a garanta autorului că va beneficia de o remuneratie care să aibă caracter echitabil si să fie de natură a încuraja actul de creatie.

Stabilirea unei remuneratii minime tinând seama de cele mai mici preturi dintre cele practicate de utilizatori nu constituie o recunoastere a dreptului autorilor la o remuneratie echitabilă, ci, dimpotrivă, o ignorare a acestui drept.

Prin urmare, chiar dacă ar fi fost încă în vigoare si aplicabilă acea prevedere din acordul BIEM/IFPI, încetat în anul 2000, completul de arbitraj trebuia să aibă în vedere cele mai mari preturi practicate de utilizatorii repertoriului major (cel international) reprezentat de UCMR- ADA.

În aceste conditii, remuneratiile minime ce ar fi rezultat ar fi fost la nivelul celorsolicitate deUCMR- ADA.

Stabilirea unor remuneratii minime la nivelul celor practicate la nivel european creează si pentru autorii români reprezentati de UCMR- ADAo recunoastere, chiar dacă târzie, a dreptului lor la o remuneratie echitabilă si de natură a încuraja actul de creatie.

În cazul în care autorii români sunt dispusi să autorizeze reproducerea si distribuirea lor si în alte conditii decât cele practicate la nivel european, nimic nu ar împiedica acel autor să opteze pentru gestiunea individuală a drepturilor lui si să încheie un contract direct cu utilizatorul.

Situatiile acestea particulare, invocate de utilizatori, în care autori români dispusi să renunte, în tot sau în parte, la drepturile lor pentru o eventuală “promovare”, nu sunt de natură să genereze o reglementare care să îi priveze de drepturi echitabile pe ceilalti autori. În aceste cazuri, autorul are dreptul de optiune între gestiunea colectivă si cea individuală.

Cu privire la remuneratia minimă produs budget, apelanta a sustinut că aceleasi motive sunt valabile si aplicabile si în ceea ce priveste stabilirea remuneratiilor minime pentru celelalte tipuri de suporturi si produse.

UCMR- ADA a depus în cadrul arbitrajului comparative în care sunt mentionate remuneratiile minime practicate la nivel european pentru fiecare tip de suport si produs.

Astfel, pentru produsele la pret redus (budget), în cazul CD-urilor LP (5 inch):

- Ungaria - 0,3778 euro (1,45 lei);

- Portugalia - 0,32 euro (1,37 lei);

- Spania - 0,437 euro (1,87 lei);

- Belgia - 0,2922 euro (1,25 lei);

- Danemarca - 0,35 euro (1,5 lei);

- Finlanda - 0,35 euro (1,5 lei);

- Franta - 0,2824 euro (1,21 lei);

- Elvetia - 0,29 euro (1,24 lei);

- Norvegia - 0,29 euro (1,24 lei);

- Germania - 0,2827 euro (1,21 lei);

- Italia - 0,437 euro (1,87 lei);

- Austria - 0,29 euro (1,24 lei).

Media remuneratiilor minime la nivel european prevăzute mai sus este de 0,33 eufo (1,41 lei). Curs valutar 1 euro = 4,2884 lei.

Solicită astfel ca remuneratia minimă, în cazul unui CD LP (5 inch) - pentru produs budget -, să fie stabilită la un cuantum de 1,2 lei/unitate (0,28 euro), situată astfel chiar sub nivelul remuneratiilor minime practicate în Europa.

Remuneratia minimă produs mid

Asa cum a mai arătat în cadrul motivelor de apel, completul de arbitraj a reglementat noua categorie de produse si remuneratii.

Potrivit practicii europene, nu există o remuneratie distinctă pentru o astfel de nouă categorie de produs. Pe de altă parte, reglementarea unei astfel de categorii de produs a fost solicitată de UPFR direct în arbitraj si nu a fost supusă negocierii.

Pe cale de consecintă, în măsura în care instanta va retine că nu pot fi primite propuneri noi în arbitraj fără să fi fost supuse negocierii, asa cum a retinut completul de arbitraj pentru unele propuneri ale UCMR- ADA, în egală măsură invocă aceeasi exceptie pentru propunerea UPFR privind reglementarea unei noi categorii de produs denumite mid si a unor remuneratii distincte pentru aceasta.

Chiar si în măsura în care o astfel de propunere poate fi formulată direct în arbitraj, solicitarea UPFR este netemeinică si nelegală, întrucât: o astfel de remuneratie nu este în concordantă cu practica europeană; utilizarea operelor muzicale în aceste conditii presupune acordul prealabil al autorilor de opere muzicale.

Pentru toate aceste motive, solicită modificarea metodologiei prin eliminarea din cuprinsul acesteia a tuturor dispozitiilor privitoare la produsele mid.

Cu totul si cu totul în subsidiar, în cazul în care instanta va aprecia că se impune reglementarea unei astfel de categorii distincte de produse mid, solicită modificarea remuneratiilor minime în raport cu remuneratiile minime practicate la nivel european pentru produsele standard si produsele budget.

Pentru aceasta are în vedere faptul că, asa cum este definită, aceasta reprezintă o categorie intermediară între produsele standard si produsele budget. Pe cale de consecintă, remuneratia medie a celor două categorii de produse reprezintă 1,76 lei (2,32 lei + 1,2 lei)/2 = 1,76 lei. În concluzie, în această situatie subsidiară, solicită modificarea remuneratiei minime din metodologia criticată, în sensul ca aceasta să fie de 1,76 lei/unitate.

Remuneratii minime pentru solduri

Motivele pentru celelalte tipuri de suporturi le reiterează instantei în mod corespunzător si pentru remuneratiile minime aplicabile în cazul soldurilor.

UCMR- ADA a depus în cadrul arbitrajului comparative în care sunt mentionate remuneratiile minime practicate la nivel european pentru fiecare tip de suport si produs.

Media remuneratiilor pentru solduri la nivel european, asa cum acestea sunt mentionate în practica depusă de UCMR- ADA, este de 0,13 euro(0,56 lei).

Solicită astfel ca remuneratia minimă pentru solduri în cazul CD-urilor LP (5 inch) să fie stabilită la un cuantum de 0,41 lei/unitate (0,095 euro), situată astfel chiar sub nivelul remuneratiilor minime practicate în Europa.

Remuneratii minime pentru produse premium

Potrivit practicii europene, remuneratiile pentru produsele premium sunt egale sau foarte apropiate de remuneratiile minime pentru produsele standard.

De asemenea, în unele state europene remuneratiile sunt variabile pe transe cantitative de suporturi. În aceste conditii, stabilirea prin metodologia criticată a unei remuneratii minime mai mici decât remuneratia pentru solduri este în totală contradictie cu practica europeană în materie si aduce o gravă atingere dreptului autorilor de a obtine o remunerare echitabilă.

În aceste conditii, solicită fie stabilirea unei valori unice a remuneratiei minime, în concordantă cu practica europeană, la un nivel de 1,91 lei/unitate, nivel mai mic, dar apropiat de remuneratia pentru produsul standard, fie stabilirea unei grile de remuneratii asa cum a solicitat UCMR- ADA în arbitraj.

Remuneratii minime pentru alte tipuri de suporturi

Pentru aceleasi motive solicită modificarea în mod corespunzător a remuneratiilor minime si pentru celelalte categorii, nivelul remuneratiilor minime propus de UCMR- ADA fiind depus sub formă de tabel în cadrul arbitrajului.

Potrivit practicii europene, remuneratiile minime datorate sunt diferentiate în functie si de numărul maxim de opere sau fragmente de opere muzicale pentru care se permite reproducerea pe un suport.

UCMR- ADA solicită în acest sens ca metodologia să fie modificată si în sensul de a cuprinde în anexă o listă completă a tuturor remuneratiilor minime, în acord cu cele practicate în Europa, remuneratii diferentiate în functie de tipul de suport si numărul maxim de opere sau fragmente de opere muzicale ce vor putea fi reproduse pe un suport.

Această listă a fost deja depusă de UCMR- ADA în arbitraj.


Pentru toate aceste motive, solicită să se dispună modificarea art. 6 alin. (1) si (2) din metodologia criticată si introducerea unui alineat (5) după cum urmează:

“Art. 6. - (1) Producătorul va plăti UCMR- ADA pentru reproducerea si distribuirea de opere muzicale pe teritoriul României, pentru fiecare produs, o remuneratie reprezentând 11% din baza de calcul.

(2) Remuneratia datorată de utilizatori, pentru fiecare copie distribuită, nu poate fi mai mică decât remuneratiile minime din tabelul următor:

 

REMUNERATII MINIME – LEI

 

Tip suport

Vânzare standard

Vânzare mid

Vânzare budget

Solduri

Premium

CD/dl DVD

2,32

1,76

1,2

0,41

1,91

audio MC

1,31

0,96

0,60

0,22

1,1

 

......................................................................

(5) Beneficiază de reducerea remuneratiei la 9,009% din baza de calcul utilizatorii care, în aplicarea prezentei metodologii, nu înregistrează restante la plata remuneratiilor si la depunerea raportărilor si nu reproduc opere muzicale din repertoriu fără autorizare prealabilă.”

IV. Forma art. 7 din metodologia stabilită de completul de arbitraj este incompletă si se impune modificarea acesteia fată de motivele de mai sus.

Solicită astfel modificarea alin. (2) si (3) ale art. 7 din metodologia stabilită de completul de arbitraj si introducerea după alin. (5) a unui alineat (6).

a) în mod nelegal si netemeinic, completul de arbitraj a prevăzut ca un număr de 350 de exemplare din primul tiraj al fiecărei fonograme să fie scutit de plata remuneratiei.

Cazurile în care reproducerea si distribuirea operelor muzicale se pot face fără plata unei remuneratii sunt în mod expres si limitativ prevăzute de lege.

Reproducerea si distribuirea reglementate de metodologie, pentru care completul de arbitraj a prevăzut scutirea de la plata remuneratiei, nu fac parte din cazurile expres si limitativ prevăzute de lege, astfel că sub acest aspect hotărârea arbitrală este dată cu încălcarea Legii nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

Renuntarea la drept (la remuneratie) poate fi realizată numai de titularul dreptului de autor, eventual în conditiile negociate; în spetă nu există o astfel de renuntare.

În concluzie, solicită eliminarea din alin. (2) al art. 7 din metodologie a mentiunilor privitoare la scutirea de la plata remuneratiilor a unui număr de 350 de exemplare din fiecare fonogramă.

b) Având în vedere că valoarea vânzării constituie baza de calcul al remuneratiei nu doar în cazul vânzării la solduri, dar si pentru produsele premium, solicită completarea corespunzătoare a alin. (3) al art. 7 din metodologie.

c) Solicită introducerea unui alin. (6) la art. 7 din metodologie care să reglementeze obligatia utilizatorilor de a face disponibilă oricărui vânzător cu amănuntul lista de preturi la care poate fi cumpărată orice cantitate dintr-un produs relevant.

Pentru a se încadra în notiunea de PPD, lista respectivă trebuie să fie accesibilă, fără niciun fel de conditionări sau formalităti prealabile, oricărui comerciant cu amănuntul.

În conditiile în care lista de preturi nu este publicată astfel încât să fie usor si fără formalităti accesibilă oricărui vânzător cu amănuntul sau produsul, într-o cantitate cât de mică, nu este vandabil către orice vânzător cu amănuntul, aceasta lista nu reprezintă lista de preturi ce cuprinde PPD-ul.

Fată de toate motivele de mai sus, solicită modificarea alin. (2) si (3) ale art. 7 din metodologie si introducerea alin. (6), după cum urmează:

“Art. 7. - (2) Pentru exemplarele distribuite de utilizator cu titlu promotional, gratuit, baza de calcul al remuneratiei o reprezintă valoarea totală a costurilor de productie a fonogramelor ca produs final.

(3) în situatia produselor promotionale si a celor vândute la solduri, baza de calcul al remuneratiei o reprezintă valoarea de vânzare a tuturor unitătilor astfel vândute, asa cum rezultă din facturi.

......................................................................

(6) Utilizatorul are obligatia de a publica periodic lista de preturi la care orice vânzător cu amănuntul poate achizitiona de ia acesta sau de la distribuitorii săi exclusiv o cantitate cât de mică din produsul relevant. Nu se consideră publicată lista, dacă aceasta este disponibilă numai la sediul sau punctul de lucru al utilizatorului ori se comunică numai la cerere. Lista poate fi publicată prin mijloace de presă sau pe internet pe site-ul utilizatorului.”

V. Pentru toate motivele de mai sus, solicită modificarea art. 8, 9, 10 si 11 din forma metodologiei stabilită prin arbitraj si reunirea dispozitiilor rămase într-un singur articol.

Asa cum a arătat mai sus, baza de calcul pentru produsele budget si mid (în măsura în care vor fi mentiune) o constituie PPD-ul corespunzător acestor tipuri de produse.

În acest sens este atât practica europeană dovedită de UCMR- ADA în arbitraj, dar si înscrisurile depuse de UPFR.

În conditiile în care pentru produsele budget si mid există PPD, este neîntemeiată reglementarea unei alte baze de calcul distincte si separate de baza de calcul reglementată de act. 7 din metodologie.

Pe cale de consecintă, solicită eliminarea oricăror reglementări distincte în metodologie a bazelor de calcul pentru produsele budget si mid.

De asemenea, reglementarea bazei de calcul pentru solduri la art. 9 din metodologie este redundantă în conditiile în care era deja reglementată la art. 7 alin. (3).

Solicită prin urmare instantei modificarea art. 8 din metodologie în sensul de a avea următorul continut:

“Art. 8. - (1) Nu este considerată vânzare budget, respectiv mid vânzarea unor suporturi dintr-un album continând opere muzicale ce au fost fabricate special pentru vânzarea la pret redus fată de PPD-ul corespunzător vânzării standard.

(2) Nu este considerată vânzare la solduri vânzarea unor suporturi dintr-un album ce au fost fabricate special pentru vânzarea la preturi de solduri.

(3) Produsele premium vor avea inscriptionate pe suport enuntul «Se distribuie gratuit în România numai pentru promovarea...».

(4) Produsele distribuite gratuit vor avea inscriptionate pe suport enuntul «Nu este destinat vânzării. Se distribuie gratuit».”

Art. 9, 10 si 11 rămân fără obiect.

VI. Completul de arbitraj a înlăturat neîntemeiat si nemotivat solicitarea UCMR- ADA de inserare pe suport si pe coperta produsului a numărului autorizatiei si a teritoriului pentru care a fost acordată.

Procedând astfel, completul de arbitraj a încălcat sau cel putin limitat dreptul UCMR- ADA de a monitoriza, prin orice mijloace, activitatea utilizatorilor, drept prevăzut de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

Inserarea acestor mentiuni constituie mijlocul eficient de a face distinctie între reproducerile autorizate si cele neautorizate de UCMR- ADA si pentru stabilirea din ce tiraj fac parte acestea.

În egală măsură, tertii trebuie să fie informati asupra limitei teritoriale pentru care a fost acordată autorizatia licentă neexclusivă în temeiul metodologiei, limită teritorială prevăzută de art. 3 din metodologie.


În concluzie, solicită modificarea art. 13 din metodologia criticată, prin inserarea unei lit. e1) si completarea corespunzătoare a alin. (2) al aceluiasi articol, după cum urmează:

“Art. 13. - (1)[...]:

e1) numărul si data autorizatiei licentă neexclusivă încheiate cu UCMR- ADA si teritoriul pentru care a fost acordată, cuprinse în marcajul «UCMR- ADA nr................/................., exclusiv pentru România»;

......................................................................

(2) Marcajele prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c), e), e1) si g) vor fi inscriptionate si pe suportul pe care sunt fixate sau reproduse operele muzicale.”

VII. A mai solicitat apelanta modificarea alin. (2) si (4) ale art. 14 din metodologia stabilită de completul de arbitraj, arătând că reglementarea actuală a alin. (2) al art. 14 din metodologie este inaplicabilă, motiv pentru care nu corespunde scopului reglementării. Astfel, desi prevede obligatia utilizatorilor de a comunica către UCMR- ADA lista de preturi cuprinzând PPD-ul, dispozitia nu stabileste niciun termen în acest sens.

Pentru acest motiv, solicită modificarea alin. (2) al art. 14 din metodologie după cum urmează: Art. 14 (1)....

“(2) Utilizatorii vor comunica UCMR- ADA, odată cu raportul prevăzut la art. 15 si ori de câte ori este modificată, în termen de maximum 3 zile de la modificare, lista de preturi cuprinzând PPD-ul, listă de preturi publicată periodic de către acestia.”

În egală măsură, pentru necomunicarea listei de preturi, informatiile esentiale pentru stabilirea remuneratiilor datorate de utilizator, metodologia stabilită de completul de arbitraj nu stabileste nicio sanctiune, astfel că lipseste de efect real instituirea în sarcina utilizatorului a obligatiei de comunicare a acesteia către UCMR- ADA.

Prin urmare, solicită completarea alin. (4) al art. 14 din metodologie după cum urmează:

“Art. 14 ... (4) întârzierea comunicării catalogului sau a listei de preturi, precum si întârzierea plătii remuneratiilor dau dreptul UCMR- ADA ca, după o prealabilă notificare, să refuze pe viitor cererile de autorizare formulate de acel utilizator până la reglementarea integrală a situatiei.”

VIII. Prevederile art. 15 alin. (1) din metodologia stabilită de completul de arbitraj nu asigură acuratetea si usurinta necesară întocmirii raportărilor si prelucrării acestora iar alin. (2) solicită a fi eliminat din metodologie.

Astfel, informatiile privitoare la număr de catalog, tipul de suport, număr de unităti etc. trebuie să fie furnizate defalcat pentru fiecare album în parte.

Solicită astfel să se dispună modificarea alin. (1) al art. 15 din metodologie în sensul de a avea următorul continut:

“Art. 15. - (1) Până la data de 20 a lunii următoare fiecărui trimestru, utilizatorii au obligatia de a comunica UCMR- ADA un raport cuprinzând, pentru trimestrul încheiat:

a) numele/denumirea producătorului si datele sale de identificare;

b) titlurile albumelor reproduse si distribuite, cu indicarea pentru fiecare album si pentru fiecare tip de suport în parte a:

1. numărului de catalog;

2. numărului si datei autorizatiei licentă neexclusivă încheiate cu UCMR- ADA;

3. tipului/tipurilor de suport;

4. numărului de unităti distribuite;

5. tipului/tipurilor de distribuire (standard/mid/budget/solduri/ premium/gratuit);

6. PPD-ul corespunzător pentru produsele distribuite standard, mid, budget si premium;

7. valoarea totală de vânzare pentru produsele distribuite la solduri sau promotional (gratuit);

d) stampila, numele, prenumele, calitatea si semnătura reprezentantului legal al utilizatorului.”

Pentru motivele dezvoltate în prezentul apel referitoare la inadmisibilitatea, imposibilitatea si inutilitatea stabilirii prin metodologie a modelelor de cerere de autorizare si de raport, solicită, de asemenea, eliminarea din metodologie a dispozitiilor alin. (2) al art. 15.

IX. Prevederile art. 16 alin. (1) din metodologia stabilită de completul de arbitraj sunt nelegale si netemeinice în forma în care au fost stabilite.

Potrivit art. 134 alin (2) lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificările ulterioare, UCMR- ADA are obligatia de a distribui remuneratiile în termen de maximum 6 luni de la data colectării acestora.

În forma actuală a metodologiei repartizarea remuneratiilor devine imposibilă în acest termen pentru ca remuneratia este incertă în functie de retururile acceptate de utilizatori.

În esentă, retururile depind în special de vointa utilizatorului de a accepta sau nu retururi si de a stabili cu partenerii săi termene maxime în care pot fi acceptate acestea.

Pentru ca o astfel de dispozitie să se încadreze în limitele legale si să poată fi aplicabilă este necesară modificarea prevederilor art. 16 alin. (1) din metodologie.

Prin urmare, solicită modificarea art. 16 alin. (1) din metodologie după cum urmează:

“Art. 16. - (1) Remuneratiile nu vor fi achitate pentru suporturile vândute în trimestrul de raportare si returnate utilizatorului în acelasi trimestru si cu conditia ca retururile să fie înregistrate potrivit legii în documentele contabile ale utilizatorului si clientului său.”

Cererea de apel a fost legal timbrată si a fost întemeiată în drept pe dispozitiile Legii nr. 8/1996, cu modificările ulterioare, Conventiei de la Berna, ratificată de România prin Legea nr. 77/1998, ale art. 6 din Conventia europeană a drepturilor omului si ale art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia europeană a drepturilor omului, ale art. 282 si următoarele din Codul de procedură civilă si pe toate celelalte prevederi legale incidente în cauză.

Intimata UPFR a formulat întâmpinare la data de 18 mai 2009, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Intimata a sustinut că arbitrii au stabilit forma finală a metodologiei în limitele cererilor formulate de ambele părti, pe baza înscrisurilor depuse de acestea la dosar si cu respectarea strictă a dispozitiilor Legii nr. 8/1996.

În mod corect, completul de arbitraj a respins pretentiile formulate direct în arbitraj, apreciind că neîndeplinirea procedurii prealabile a negocierii constituie un fine de neprimire. Totodată, apelanta a adus modificări metodologiilor negociate si acestea nu constituie apărări a căror ignorare să conducă la încălcarea dreptului său la un proces echitabil.

Cu privire la exceptia inadmisibilitătii invocate de UCMR- ADA fată de cererea UPFR de a fi stabilite prin arbitraj si modele-tip de cereri de autorizare, intimata a arătat că aceasta solicitase în arbitraj si stabilirea unui contract standard de autorizare a producătorilor, cerere pe care completul arbitrai a respins-o, considerând necesară numai stabilirea formularelor tipizate ale cererilor de arbitrare.

Mai mult, chiar forma de metodologie propusă de apelantă cuprinde aceste formulare tipizate, astfel încât apelanta nu justifică interesul acestei critici.

Cu privire la notiunea de “producător”, intimata a arătat că si contractele încheiate la nivel international între IFPI si BIEM folosesc această notiune si, potrivit art. II alin. 1 din contractul depus de intimată, “societatea acordă producătorului, în conditiile si în limitele fixate în prezentul contract, dreptul nonexclusiv de a proceda la înregistrări sonore de opere din repertoriul societătii, de a face după aceste înregistrări discuri, benzi sau casete (...) si de a le pune în circulatie sub marca sau sub mărcile sale cu scopul vinderii lor către public...”.

Potrivit practicii curente locale si internationale, pentru operele muzicale reproduse pe suporturi distribuite pe teritoriul unei tări, obligatia achitării drepturilor mecanice revine numai producătorilor, ceea ce reiese inclusiv din situatia depusă de intimată la dosar cu privire la tipul si cuantumul remuneratiei colectate de organismele de gestiune ale autorilor din celelalte tări. Se observă că remuneratia se determină prin aplicarea unui procent determinat la PPD, acesta reprezentând de fapt pretul practicat de producător si publicat de acesta pentru distribuitor. Chiar din modul de calcul al remuneratiei rezultă că aceasta este datorată numai de către producător, în functie de pretul cu care acesta vinde către distribuitori copiile operelor muzicale.

De altfel, si apelanta a utilizat notiunea de producător în toate propunerile sale si a convocat la negocieri numai reprezentanti ai producătorilor si pe UPFR în calitate de structură asociativă a producătorilor, astfel că prin metodologie nu se pot crea drepturi si obligatii opozabile si altor persoane decât cele ale căror reprezentanti au fost convocati si au participat la stabilirea lor.

A arătat intimata că prin producător în sensul metodologiei se întelege “orice persoană juridică sau persoană fizică autorizată care realizează sau organizează realizarea de copii ale uneia sau mai multor opere muzicale pe care le pune în circulatie în scopul distribuirii către public”, iar această definitie nu contravine prevederilor art. 103 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 si nici interpretării logice a dispozitiilor art. 141 alin. (2) si art. 40 din lege privind epuizarea dreptului de distribuire la prima vânzare sau la primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori copiilor unei opere de către titularul de drepturi sau cu consimtământul acestuia, precum si la prezumtia că în cazul cesiunii dreptului de reproducere a unei opere se cesionează si dreptul de distribuire a copiilor acestei opere.

Prin urmare, sustine intimata, autorizatia - contract de cesiune neexclusivă trebuie să cuprindă atât dreptul de reproducere, cât si pe cel de distribuire, în caz contrar aceasta fiind lipsită de aplicabilitate.

Prin utilizarea denumirii generice de utilizator si prin separarea celor două drepturi, respectiv reproducere si distribuire, apelanta încearcă în fapt să lărgească nejustificat sfera categoriilor de persoane cărora li se va aplica metodologia si care ar fi astfel obligate să plătească remuneratii.

Din categoria utilizatorilor vizati de această metodologie nu fac parte fabricantii si distribuitorii, deoarece fabricantul este cel care realizează doar activităti de reproducere la comanda unui producător, iar distribuitorul este cel care realizează acte ulterioare de vânzare a produsului după ce acesta a fost pus în circulatie pentru prima oară de producător si după ce dreptul de distribuire a fost epuizat. Prin urmare, în sarcina acestora nu pot fi retinute obligatii prin metodologia ce face obiectul arbitrajului de fată.

Cu privire la remuneratia minimă, intimata a arătat că pentru determinarea unor remuneratii echitabile pentru ambele părti este necesară aplicarea cumulativă a criteriilor enumerate de art. 1311 alin. (1) lit. a)-h) din lege, iar aplicarea practicilor europene trebuie să fie adaptată la realitătile de pe piata internă românească.

Si la nivel european este recunoscut principiul stabilirii remuneratiei minime în functie de preturile practicate de producător (PPD)/veniturile obtinute de acesta si nu de distribuitor.

A mai sustinut intimata că stabilirea procentului ce urmează a fi aplicat asupra bazei de calcul în scopul determinării remuneratiei si a cuantumului remuneratiei minime se face prin raportare la veniturile obtinute de producători din utilizarea repertoriului autorizat de UCMR- ADA, fiind depuse copii ale listelor de preturi practicate de producătorii români pe piata din România si statistici ce reflectă evolutia veniturilor obtinute de acestia din vânzarea de suporturi ce contin înregistrări sonore.

Chiar din tabelele prezentate de apelantă rezultă faptul că remuneratia procentuală de 9,009% este regula si nicidecum exceptia.

Asustinut intimata caracterul ilegal al conditiei de a achita la termen remuneratiile pentru a beneficia de procentul de 9,009%, având în vedere că, potrivit metodologiei, în caz de întârziere producătorul este obligat la penalităti de întârziere.

Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispozitiile art. 115 si 119 din Codul de procedură civilă si ale art. 1312 alin. (3)-(8) din Legea nr. 8/1996, republicată.

În apel a fost încuviintată si administrată proba cu înscrisuri pentru ambele părti.

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de critică mai sus expuse, văzând si apărările intimatei si dispozitiile art. 296 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că apelul este fondat, în limitele si pentru considerentele care urmează a fi arătate în continuare:

1. Primul motiv de critică priveste admiterea exceptiei lipsei procedurii prealabile de către completul de arbitraj cu privire la o parte din prevederile metodologiei propuse de apelanta UCMR- ADA si la modificările aduse pe parcursul procedurii arbitrajului de către apelantă.

Curtea retine că, potrivit art. 1312 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996, republicată, “Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate fi solicitat, pentru initierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, în următoarele situatii: (... ) b) cele două părti aflate în negociere nu au putut conveni o formă unică a metodologiei în termenul prevăzut la alin. (1);”.

Prin urmare, în această ipoteză (ca si în orice procedură de arbitraj), scopul si ratiunea arbitrajului sunt de a media un conflict, de a dezlega o chestiune litigioasă.

Or, dacă prevederile introduse în metodologie pentru prima dată în cursul arbitrajului nu au fost discutate anterior între părti, acestea nu fac obiectul unui conflict si nu există o ratiune pentru care acestea să fie arbitrate.

Nu se pune problema încălcării art. 13 din Conventia de la Berna printr-o astfel de măsură, deoarece necesitatea protectiei drepturilor autorilor nu este în mod direct atinsă, fiind la latitudinea părtilor interesate negocierea ulterioară a unor conditii de remuneratie superioare.

De asemenea, Curtea notează că nici dispozitiile art. 6 din Conventia europeană a drepturilor omului nu sunt încălcate, deoarece aceste prevederi, care garantează dreptul la un proces echitabil, nu reglementează un drept absolut si nu exclud dreptul statelor de a reglementa proceduri supuse unor conditii si termene, iar necesitatea ca aspectele arbitrate să fi fost anterior negociate fără succes este o astfel de conditie, permisă.

De asemenea, chestiunea nu constituie nicio încălcare a dispozitiilor art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia europeană a drepturilor omului, simpla împrejurare că apelanta, organism de gestiune a drepturilor de autor, este nemultumită de întinderea recunoscută de completul de arbitraj unui drept dintre cele aflate în domeniul său de gestiune neechivalând cu încălcarea drepturilor patrimoniale ale autorilor, mai ales că procedura pendinte are caracter privat si este rezultatul negocierii, respectiv arbitrajului cu privire la modalitatea concretă în care protectia drepturilor amintite se va realiza.

În privinta invocării dispozitiilor art. 131 si 1312 din Legea nr. 8/1996, Curtea notează că nu este aplicabilă regula în sensul că ceea ce nu este interzis este permis, ci chestiunea se dezleagă prin aplicarea regulii de interpretare teleologică, astfel cum s-a arătat mai sus, concluzia inadmisibilitătii invocării aspectelor noi direct în arbitraj rezultând din scopul si ratiunea reglementării procedurii pendinte.

2. Argumentele expuse mai sus duc la retinerea temeiniciei celui de-al doilea motiv de apel, prin care apelanta a reclamat la rândul său conduita intimatei UPFR de a supune direct arbitrajului, fără negociere prealabilă, anumite clauze din metodologia propusă.

a) Astfel, este vorba despre clauzele referitoare la vânzarea la preturi de ofertă (mid), care se regăseste în metodologia propusă de intimata UPFR (fila 58 în dosarul ORDA, unde se propune introducerea unui articol nou cu acest obiect), cât si în anexa cuprinzând remuneratiile minime (fila 65 în acelasi dosar). Această prevedere nu se regăseste în documentele de la dosar ce reflectă stadiul negocierilor, astfel încât Curtea nu poate retine că ea a făcut obiectul divergentei pentru a putea fi dedusă completului de arbitraj, conform celor mai sus arătate.

b) A mai sustinut apelanta că aceeasi concluzie se impune si cu privire la chestiunea produselor budget, însă Curtea constată că în art. 10 din metodologia propusă initial completului de arbitraj de apelanta UCMR- ADA (fila 27 în dosarul ORDA) se regăseste o dispozitie referitoare la vânzarea la preturi promotionale (budget), astfel că însăsi atitudinea apelantei dovedeste contrariul celor sustinute prin cererea de apel.

c) în privinta cuprinsului cererii de autorizare, Curtea notează, pe de o parte, că prin cererea de apel nu s-a arătat în concret care dintre mentiunile acestei cereri au fost deduse direct în apel, făcându-se trimitere generică la dispozitiile art. 4 alin. (2) teza a II-a si alin. (3) din metodologia stabilită de completul de arbitraj, iar pe de altă parte, că prin chiar forma propusă de apelantă completului de arbitraj au fost cuprinse, în art. 4 alin. (2), mentiunile cererii de autorizare.

Prin urmare, aceste chestiuni au făcut obiectul negocierii părtilor, iar simpla împrejurare că în forma metodologiei stabilită de complet se regăsesc o serie de mentiuni ale cererii în discutie care nu au fost cuprinse în forma actului propusă de apelantă nu echivalează cu deducerea lor direct arbitrajului, fiind evident că au făcut obiectul negocierii, câtă vreme ambele părti s-au referit la acestea în actele depuse.

d) Scutirea de la plata drepturilor de autor a unui număr de exemplare, prevăzută de art. 7 alin. (2), a făcut, de asemenea, obiectul negocierilor, după cum rezultă din punctul de vedere exprimat de intimata UPFR în documentul depus la dosarul ORDA - fila 58, în care se consemnează că în variantele anterioare ale metodologiei emise de UCMR- ADA (începând din anul 2005), astfel că nici sub acest aspect sustinerile apelantei nu sunt fondate.

e) în privinta bazei de calcul pentru produse la preturi de ofertă (mid) si pentru produsele budget, preluată la art. 11 din metodologie, Curtea a retinut mai sus, la analiza pct. a) si b), că, într-adevăr, chestiunea produselor mid nu a făcut obiectul negocierii, în schimb produsele budget au fost cuprinse în variantele anterioare ale metodologiei negociate, chiar si în varianta propusă de apelantă, astfel încât, pentru aceleasi considerente, retine că dispozitiile referitoare la primele produse (mid) nu puteau face obiectul arbitrajului, însăsi produselor budget nu li se aplică acelasi rationament.

f) A mai sustinut apelanta că anexele metodologiei nu au fost supuse negocierii, fiind vorba despre continutul-tip al cererii de autorizare a productiei fonografice si al raportului de vânzări.

Sub aceste aspecte, Curtea retine că nu a rezultat din documentele depuse la dosar că aceste anexe au făcut obiectul negocierii anterioare, dezbaterea purtând asupra aspectelor legate de continutul cererii de autorizare, respectiv al raportului de vânzări, prevăzut de art. 15 alin. (1), si această critică fiind întemeiată.

În consecinta celor arătate cu privire la acest motiv de apel, Curtea constată că se impune modificarea în parte a metodologiei, în sensul înlăturării din cuprinsul metodologiei a dispozitiilor referitoare la vânzarea la preturi de ofertă (mid), inclusiv pe cele referitoare la baza de calcul pentru această categorie de produse, precum si a anexelor I si II, precum si a dispozitiilor art. 4 alin. (3) si art. 15 alin. (2), care făceau referire la existenta anexelor mentionate.

3. În cadrul celui de-al treilea motiv de apel s-a invocat omisiunea completului de arbitraj de a se pronunta cu privire la inadmisibilitatea cererii intimatei UPFR de a se stabili prin arbitraj si modelele-tip pentru cererea de autorizare si pentru raportul de vânzări.

Curtea constată că nu se poate vorbi despre o inadmisibilitate de plano a extinderii arbitrajului asupra continutului tip al acestor documente, însă, având în vedere că metodologia se referă în cuprinsul său la continutul lor în art. 4 alin. (2) si, respectiv, art. 15 alin. (1), consideră inutil si lipsit de oportunitate a stabili si un continut-tip al acestor documente.

Acest argument se adaugă celui mentionat la motivul 2 de apel, care a retinut necesitatea înlăturării acestor anexe din continutul metodologiei.

4. Acest motiv de critică vizează retinerea gresită de către completul de arbitraj a împrejurării că părtile au convenit cu privire la unele aspecte, despre care apelanta sustine în realitate existenta unei divergente.

Dacă asa stau lucrurile, pe calea prezentului apel se pot invoca toate neconcordantele dintre cele retinute de completul de arbitraj si situatia reală ce rezultă din documentatia depusă la dosar, astfel încât Curtea retine că nu se impun consideratii suplimentare cu privire la acest motiv de apel.

5. În continuare, apelanta UCMR- ADA critică pe rând mai multe texte din cuprinsul metodologiei, aceste critici urmând a fi înlăturate, cu exceptia uneia, pentru motivele care urmează a fi arătate:

I. A. A sustinut apelanta că notiunea de producător cuprinsă în art. 2 lit. b) din metodologie încalcă prevederile art. 103 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 si ale art. 35 alin. (1) si (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

Art. 2 lit. b) din metodologie defineste producătorul ca fiind “orice persoană juridică sau persoană fizică autorizată care realizează sau organizează realizarea de copii ale uneia sau mai multor opere muzicale pe care le pune în circulatie în scopul distribuirii către public.”

Pe de o parte, Curtea retine că stabilirea într-o hotărâre pronuntată de un complet de arbitraj a unui alt înteles pentru o notiune definită legal anterior nu constituie o încălcare a actului normativ ce reglementează tehnica legislativă, deoarece hotărârea în discutie nu reprezintă un act normativ, ea fiind emisă de un organism privat într-o procedură de arbitraj, având efecte exclusiv între părtile arbitrajului, iar Legea nr. 24/2000 este aplicabilă modului de concepere a textelor actelor normative.

Pe de altă parte, Curtea retine dispozitiile art. 103 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, modificată, invocate de apelantă, potrivit cărora: “Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizică sau juridică ce are initiativa si îsi asumă responsabilitatea organizării si finantarea realizării primei fixări a sunetelor, fie că acestea constituie sau nu o operă în sensul prezentei legi.”

Apelanta a sustinut că metodologia se adresează tuturor persoanelor care realizează acte de reproducere si distribuire a operelor muzicale fixate pe înregistrări sonore, si nu doar producătorilor de fonograme. Prin urmare, a propus ca denumirea de “producător”, care nu poate, în opinia sa, să aibă alt înteles decât cel cuprins în textul mai sus citat, să fie înlocuită în metodologie cu cea de “utilizator”, care este potrivit propunerii apelantei, oricare dintre persoanele fizice ori juridice ce realizează sau organizează activităti de reproducere si/sau de punere în circulatie a operelor muzicale fixate pe fonograme destinate distribuirii către public.

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 104 alin. (1) din lege, potrivit cărora “în cazul reproducerii si distribuirii înregistrărilor sonore, producătorul este în drept să înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii si alte suporturi materiale de ambalare, pe lângă mentiunile privind autorul si artistul interpret sau executant, titlurile operelor, anul primei publicări, marca de comert, precum si numele or[denumirea producătorului”, si ale art. 105 alin. (1) lit. b): “în conditiile prevăzute la art. 92 alin. (1), producătorul de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele: (... ) b) distribuirea propriilor înregistrări sonore;”, Curtea retine că producătorul realizează atât reproducerea operelor, cât si distribuirea acestora.


În schimb, persoanele care efectuează exclusiv acte de punere în circulatie a operelor muzicale fixate pe fonograme nu sunt producători în sensul legii, dar specificul activitătii lor le-ar include în notiunea de “utilizatori” sustinută de apelanta UCMR- ADA.

Prin urmare, prin folosirea notiunii de “utilizatori” în acceptiunea apelantei arătată mai sus se va produce lărgirea sferei persoanelor cărora metodologia le este aplicabilă la persoane ce nu au participat la negociere sau la arbitraj si cărora în fapt metodologia nu li se adresează.

Or, fată de caracterul relativ al procedurii negocierii si, respectiv, al celei de arbitraj, nu poate fi primită o astfel de concluzie, a obligativitătii dispozitiilor metodologiei si fată de alte persoane, străine de raportul juridic astfel creat.

Totodată, această solutie este în concordantă si cu notiunea de producător, astfel cum este ea definită de art. 103 alin. (2) din lege.

I.B. În privinta prevederilor art. 2 lit. e) din metodologie, apelanta a solicitat ca definitia produsului premium să se refere la suportul înregistrat “oferit gratuit ca bonus”, or, având în vedere semnificatia cuvântului bonus, de gratificatie, Curtea nu poate primi această propunere, care ar duce la o exprimare pleonastică în cuprinsul art. 2 lit. e) (“oferit gratuit ca gratificatie”).

I.C. În privinta dispozitiilor art. 2 lit. g din metodologie, Curtea constată că acestea cuprind definitia notiunii de produse mid, or s-a retinut mai sus că remuneratiile pentru aceste produse nu pot face obiectul arbitrajului, nefiind negociate anterior, iar temeinicia acelui motiv de critică va duce la înlăturarea din metodologie a tuturor dispozitiilor referitoare la această categorie de produse.

I.D. Apelanta a criticat si dispozitia cuprinsă în art. 2 lit. h) din metodologie, sustinând că în mod gresit s-a raportat completul de arbitri la pretul de lansare al produsului, precum si că s-ar impune stabilirea ca de la lansare si până la vânzarea produsului budget să fi trecut cel putin un an.

Curtea apreciază că argumentul invocat, al practicii europene, nu este suficient pentru a duce la concluzia nelegalitătii sau cel putin a caracterului inoportun al acestei prevederi.

În privinta raportării pretului la PPD (“published price for dealers”), acesta a fost definit de apelantă, prin raportarea la metodologiile interne ale unor alte state (cum sunt Elvetia sau Marea Britanie), ca fiind pretul cel mai mare comunicat de producător sau de distribuitorul oficial.

A sustinut apelanta că PPD-ul ar reflecta realitatea numai în conditiile în care producătorii din România ar face public si accesibil pretul fonogramelor către orice vânzător cu amănuntul, iar dovada publicitătii acestui pret ar fi comunicată si apelantei UCMR- ADA, or, potrivit art. 14 alin. (2) din metodologie, producătorii au atât obligatia de a publica lista de preturi cuprinzând PPD-ul, cât si de a comunica periodic această listă către UCMR- ADA.

Prin urmare, metodologia asigură prin dispozitiile sale cerintele arătate de apelantă, astfel încât nu se poate retine că pretul în discutie nu poate fi corect stabilit.

Curtea notează că nu poate lua o decizie referitoare la forma unui text al metodologiei în functie de o prezumtie (trasă de apelantă) în sensul conduitei eventuale a producătorilor de a nu respecta prevederile metodologiei.

Dimpotrivă, producătorii (prin UPFR), fiind parte în arbitraj, vor fi tinuti de hotărârea pronuntată, ce le va fi opozabilă.

II. Un alt motiv de critică referitor la textele metodologiei a privit art. 3, apelanta aducând argumente în legătură cu teritorialitatea operatiunilor de reproducere si distribuire a operelor muzicale.

Or, argumentele prezentate mai sus în cadrul expunerii motivelor de apel, referitoare la forma art. 3 din metodologie, nu au fost negociate anterior arbitrajului, de vreme ce în însăsi forma initială a metodologiei depusă la ORDA de apelanta

UCMR- ADA, art. 3 nu are forma pe care o propune apelanta prin cererea de apel. De altfel, nici documentatia depusă initial de intimata UPFR, care reproducea comparativ propunerile celor două părti si observatiile UPFR fată de aspectele considerate de aceasta în divergentă, nu cuprinde nicio mentiune despre problemă.

În forma metodologiei propusă în arbitraj la termenul din 28 noiembrie 2008, UCMR a propus o altă formă a textului, dar nici aceasta nu cuprindea alineatul al doilea al propunerii din apel, referitoare la distribuirea pe un alt teritoriu a operelor muzicale reproduse în România, iar în textul alineatului 1 al articolului în acea formă nu era cuprinsă nici mentiunea privind limitarea distribuirii prin cuvântul “exclusiv”.

În aceste conditii, Curtea a expus deja considerentele pentru care chestiunile ce nu au făcut obiectul negocierii nu pot fi primite direct în arbitraj (si cu atât mai putin direct în prezentul apel) si nu poate lua o altă decizie cu privire la aspectele deduse direct completului de arbitraj de către apelantă decât a decis cu privire la chestiunile aduse direct de intimata UPFR.

III. Cu privire la art. 4 din metodologie, apelanta a propus o formă care prevede un număr mai mare de mentiuni obligatorii ale autorizatiei licentă neexclusivă, invocând în acest sens necesitatea colectării remuneratiilor cuvenite autorilor cu celeritate.

Si această critică este nefondată.

Pe de o parte, Curtea notează că în cererea de apel au fost introduse în forma propusă pentru art. 4 din metodologie mai multe mentiuni decât au fost solicitate în fata completului de arbitri [e.g.: j) tirajul solicitat a se autoriza pentru fiecare tip de suport; k) costul total de productie estimat; I) data la care sau începând cu care va fi reprodus albumul s.a.], ceea ce constituie cel putin o încălcare a art. 294 din Codul de procedură civilă.

Aceeasi observatie se impune si pentru forma propusă în motivele de apel pentru alin. 3 al art. 4 (referitor la încheierea de acte aditionale pentru reeditări, suplimentare a tirajelor sau extindere a perioadei de valabilitate a autorizării), care în propunerea depusă la dosarul de arbitraj (inclusiv în forma din 28 noiembrie 2008) are alt continut.

Pe de altă parte, chiar si cu privire la mentiunile obligatorii ale cererii de autorizare pretinse de apelantă si necuprinse în metodologia stabilită de completul de arbitraj, dar care au fost incluse în negociere si în propunerea depusă la dosarul ORDA, Curtea consideră că nu se impune includerea lor în textul art. 4 din metodologie.

Are în vedere acelasi principiu invocat de apelantă, al celeritătii colectării remuneratiilor, iar o documentatie excesiv de stufoasă ar putea afecta acest principiu, dar si împrejurarea că apelanta UCMR- ADA are în competentă dreptul, dar si obligatia de a asigura colectarea sumelor datorate cu titlu de drepturi de autor, fiind în sarcina sa de a efectua verificările necesare stabilirii sumelor cuvenite cu acest titlu.

Nu în ultimul rând este pertinent în acelasi sens si argumentul sustinut de intimată în sensul că o parte dintre mentiunile pretinse a fi incluse în cerere de către apelantă nu se află la îndemâna producătorului la momentul solicitării cererii de autorizare, deoarece contractele cu fabricantii de suporturi sau alte conventii legate de reproducere si de distribuirea ulterioară pot fi încheiate ulterior autorizării, iar conditiile concrete în care aceste operatiuni se vor desfăsura nu sunt cunoscute la acel moment.

IV. Curtea constată că si critica adusă în raport de continutul art. 6 din metodologie este nefondată.

Argumentul încălcării regulilor concurentiale nu poate fi primit câtă vreme în spetă se discută despre remuneratii pentru drepturi de autor, iar apelanta UCMR- ADA este îndreptătită a apăra si valorifica exclusiv drepturile acestora, si nu ale altor producători decât cei ce fac parte din uniunea intimată.

Pe de altă parte, Curtea notează că această chestiune, fiind stabilită de arbitri prin evaluarea pozitiilor exprimate de părti în arbitraj, si nu strict în aplicarea unor dispozitii legale (în prezenta acestora însusi arbitrajul nu ar mai fi fost necesar sub acest aspect), nici nu se impunea aducerea unor argumente juridice pentru stabilirea cuantumului remuneratiei procentuale si a remuneratiilor minime pe tipuri de produse, ci doar adoptarea unei solutii echilibrate si apropriate de realitătile românesti.

Curtea consideră că, desi aparent stabilirea unei remuneratii mai mici decât cea solicitată de UCMR- ADAdăunează autorilor, în conditiile în care comercializarea reproducerilor operelor muzicale pe piata românească se face la un nivel scăzut, mentinerea preturilor la un nivel echilibrat va conduce la cresterea vânzărilor si, implicit, a cuantumului remuneratiilor încasate de autori.

În consecintă, nu se impune adoptarea unei alte forme pentru art. 6 decât cea retinută de completul de arbitraj.

IV. În privinta formei art. 7 din metodologie, apelanta a invocat împrejurarea că la alineatul al doilea s-a prevăzut în mod nelegal ca un număr de 350 de exemplare din primul tiraj să fie scutit de plata remuneratiei.

Se poate observa că în prezentarea comparativă a celor două variante propuse de părti intimata UPFR a arătat că apelanta a propus în timpul negocierilor în anul 2005 ca această scutire să fie acordată pentru 50 de exemplare, în variantele ulterioare a propus ca scutirea să privească 100 si apoi 150 de exemplare.

Această afirmatie a intimatei cu privire la continutul negocierilor anterioare nu a fost contestată de apelantă.

În baza acestor împrejurări, având în vedere acordul anterior al apelantei în această privintă, Curtea consideră că se impune modificarea art. 7 din metodologie, în sensul ca numărul de exemplare din primul tiraj pentru care se acordă scutirea de la plata remuneratiei să fie de 150.

În privinta alineatului al treilea al art. 7, Curtea constată că acesta are, în motivele de apel, altă formă decât cea propusă în fata completului de arbitraj la data de 28 noiembrie 2008, astfel încât nu se consideră învestită legal cu aceste critici, fată de dispozitiile art. 294 din Codul de procedură civilă.

Aceeasi concluzie se impune si pentru propunerea de includere în art. 7 alin. 6, ce nu se regăseste în forma de metodologie propusă de apelantă cu ocazia arbitrajului.

V. Fată de cele de mai sus rezultă că sustinerea cuprinsă la acest punct al motivelor de apel poate fi primită exclusiv în măsura în care criticile anterioare au fost retinute ca temeinice, si anume în privinta acelor dispozitii din art. 8 din metodologie care se referă la produsele mid.

VI. Nu se impune nici includerea obligatiei de înscriere pe suportul si coperta produsului a numărului autorizatiei si a teritoriului pentru care a fost acordată, având în vedere că, odată cu indicarea producătorului, apelanta are posibilitatea verificării întinderii limitelor autorizatiei, aceasta fiind sarcina sa. De altfel, art. 15 prevede obligatia producătorului de întocmire si comunicare a raportului trimestrial, ale cărui mentiuni vor servi scopului urmărit de apelantă.

VII. În privinta instituirii unui termen pentru executarea obligatiilor stabilite prin art. 14 în sarcina producătorilor, Curtea constată că textul prevede că producătorul are obligatia de a publica periodic lista preturilor si totodată de a o comunica UCMR- ADA. Este evident în acest sens că, odată cu întocmirea sa, sunt obligatorii atât publicarea, cât si comunicarea sa către apelantă.

La fel de evident este că, odată modificată, lista de preturi trebuie să fie comunicată, deoarece la momentul modificării sale a devenit o listă ce nu a fost făcută publică si nu a fost comunicată, aceste operatiuni devenind obligatorii pentru producător.

Totodată, în privinta cataloagelor, în lipsa indicării în art. 14 a unui termen pentru comunicarea lor către apelantă, operatiunea editării sau a reeditării (mentionată de text) implică si obligativitatea comunicării sale către UCMR.

Nu se impune deci modificarea art. 14 în sensul solicitat de apelantă, fiind inutilă pentru scopul urmărit de aceasta stabilirea unor termene când acestea sunt implicit continute în text.

VIII. Curtea va înlătura si solicitarea de defalcare a informatiilor cuprinse în raportul întocmit conform art. 15 pe fiecare album în parte si pentru fiecare suport în parte, considerând că sistematizarea în evidentele proprii a acestor informatii este sarcina exclusivă a apelantei.

Fată de cele arătate mai sus, la pct. 3, vor fi înlăturate din metodologie dispozitiile art. 15 alin. (2) referitoare la modelul-tip de raport.

IX. În această ultimă critică apelanta a solicitat modificarea art. 16 în sensul ca retururile care atrag neachitarea remuneratiilor să fie efectuate în acelasi trimestru în care au fost vândute.

Or, Curtea consideră inoportun a dispune o astfel de modificare, stiut fiind că un produs poate fi comercializat într-un termen variabil, iar limitarea posibilitătii returului la durata unui trimestru ar scădea probabilitatea de vânzare a produsului si ar face aproape imposibilă aplicarea dispozitiilor de exceptie ale art. 16.

Pentru ansamblul considerentelor expuse, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul, va modifica în parte decizia atacată, în sensul că va înlătura din cuprinsul metodologiei dispozitiile referitoare la vânzarea la preturi de ofertă (mid), inclusiv pe cele referitoare la baza de calcul pentru această categorie de produse, anexele I si II, precum si dispozitiile art. 4 alin. (3) si art. 15 alin. (2), urmând ca art. 7 alin. (2) teza a II-a să aibă următorul cuprins: “Producătorii pot oferi cu titlu promotional, fără plata drepturilor de autor, cel mult 150 de exemplare din fiecare fonogramă si numai din primul tiraj.” Va mentine celelalte dispozitii ale deciziei apelate.

Văzând si dispozitiile art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996, modificată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelanta Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR- ADA), cu sediul în Bucuresti, Calea Victoriei nr. 141, sectorul 1, împotriva Hotărârii arbitrale pronuntate la data de 15 decembrie 2008 de corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneratiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea operelor muzicale pe înregistrări sonore, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 9 ianuarie 2009, prin Decizia ORDA nr. 232/2008, în contradictoriu cu intimatele Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în Bucuresti, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1, si S.C. ELECTRECORD - S.A., cu sediul în Bucuresti, bd. Corneliu Coposu nr. 11, sectorul 3.

Modifică în parte Decizia ORDA nr. 232/2008, în sensul că:

înlătură din cuprinsul metodologiei dispozitiile referitoare la vânzarea la preturi de ofertă (mid), inclusiv pe cele referitoare la baza de calcul pentru această categorie de produse.


înlătură din cuprinsul metodologiei anexele I si II, precum si dispozitiile art. 4 alin. (3) si art. 15 alin. (2). Art. 7 alin. (2) teza a II-a va avea următorul cuprins: “Producătorii pot oferi cu titlu promotional, fără plata drepturilor de autor, cel mult 150 de exemplare din fiecare fonogramă si numai din primul tiraj.” Mentine celelalte dispozitii ale deciziei apelate. Irevocabilă. Pronuntată în sedintă publică, astăzi, 23 iunie 2010.

 

PRESEDINTE,

ILEANA RUXANDRA DANAILA

 

 

Grefier,

Mihaela Lăcătusii

Judecător,

Georgeta Stegarii

 

CURTEA DE APEL BUCURESTI

SECTIA A IX- A CIVILĂ SI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

ÎNCHEIERE

Sedinta din Camera de consiliu din 28 octombrie 2010

 

Curtea este constituită din:

Presedinte - Ileana Ruxandra Dănăilă

Judecător - Georgeta Stegaru

Grefier - Ionica Popescu

Pe rol se află solutionarea din oficiu a cererii de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul Deciziei civile nr. 161 A din 23 iunie 2010.

La apelul nominal făcut în sedintă nu au răspuns părtile.

Procedura de citare este legal îndeplinită. Fără citarea părtilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedintă, după care Curtea retine cauza în vederea solutionării cererii de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul Deciziei civile nr. 161 Adin23 iunie 2010.

CURTEA,

deliberând, constată că în dispozitivul Deciziei civile nr. 161 Adin 23 iunie 2010 pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală în Dosarul nr. 1.008/20/2009 s-a strecurat o eroare materială.

Astfel, apelul solutionat prin decizia amintită era îndreptat împotriva Hotărârii arbitrale pronuntate la data de 15 decembrie 2008 de corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, această hotărâre fiind publicată în Monitorul Oficial al României în baza Deciziei ORDA nr. 232/2008.

Or, din eroare, în alineatul al doilea al dispozitivului s-a consemnat că modificarea operată ca urmare a admiterii apelului privea decizia ORDA nr. 232/2008, când în fapt se modifică hotărârea apelată, pronuntată de corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor la data de 15 decembrie 2008.

Constată astfel incidente dispozitiile art. 281 din Codul de procedură civilă, în temeiul cărora va dispune din oficiu îndreptarea erorii materiale arătate mai sus, în sensul că cel de-al doilea alineat al dispozitivului se va citi corect: “Modifică în parte Hotărârea arbitrală pronuntată la data de 15 decembrie 2008 de corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, publicată în baza Deciziei ORDA nr. 232/2008, în sensul că:”.

DISPUNE:

Din oficiu, dispune îndreptarea erorii materiale din dispozitivul Deciziei civile nr. 161 Adin 23 iunie 2010 a acestei instante, în sensul că cel de-al doilea alineat al dispozitivului se va citi corect: “Modifică în parte Hotărârea arbitrală pronuntată la data de 15 decembrie 2008 de corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, publicată în baza Deciziei ORDA nr. 232/2008, în sensul că:”.

Irevocabilă.

Pronuntată în sedintă publică, astăzi, 28 octombrie 2010.

 

PRESEDINTE,

ILEANA RUXANDRA DANAILA

 

 

Grefier,

Ionica Popescu

Judecător,

Georgeta Stegaru

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.