MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 553/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul XXII - Nr. 553 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 5 august 2010

SUMAR

DECIZII

3. - Decizie privind convocarea Camerei Deputatilor în sesiune extraordinară

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

727. - Hotărâre privind darea în administrarea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii a unor terenuri situate în municipiul Calafat, judetul Dolj, în vederea realizării de către Compania Natională de Căi Ferate „CER." - S.A. a obiectivului de interes national „Constructia infrastructurii de acces rutier si feroviar la cel de-al doilea pod peste Dunăre de la Calafat-Vidin"

744. - Hotărâre pentru modificarea valorilor de inventar ale unor imobile aflate în inventarul bunurilor din domeniul public al statului

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

385. - Ordin pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind concentrările economice

386. - Ordin pentru punerea în aplicare a Instructiunilor privind conceptele de concentrare economică, întreprindere implicată, functionare deplină si cifră de afaceri

387. - Ordin pentru punerea în aplicare a Instructiunilor privind restrictionările direct legate si necesare punerii în aplicare a concentrărilor economice

388. - Ordin pentru punerea în aplicare a Instructiunilor privind definirea pietei relevante

389. - Ordin privind abrogarea unor regulamente si ordine ale Consiliului Concurentei

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

24. - Circulară privind punerea în circulatie, în scop numismatic, a unei monede dedicate aniversării a 150 de ani de la nasterea sopranei Hariclea Darclee

Rectificări la:

- Hotărârea Guvernului nr. 417/2010

DECIZII

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

DECIZIE

privind convocarea Camerei Deputatilor în sesiune extraordinară

Având în vedere cererea formulată de Presedintele României, precum si hotărârea Biroului permanent al Camerei Deputatilor,

în temeiul dispozitiilor art. 66 alin. (2) din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 33 lit. a) si art. 84 alin. (4) din Regulamentul Camerei Deputatilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările si completările ulterioare,

Camera Deputatilor se convoacă în sesiune extraordinară în data de 16 august 2010, ora 14,00, cu următorul proiect al ordinii de zi:

1. reexaminarea legii privind integritatea în exercitarea functiilor si demnitătilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative;

2. Propunerea legislativă privind combaterea plătilor întârziate de către autoritătile si institutiile publice (Pl-x nr. 82/2010);

3. Proiectul Legii pentru aprobarea unor măsuri de reducere a taxelor, impozitelor si contributiilor sociale în vederea creării de noi locuri de muncă, cresterii economice si a mentinerii puterii de cumpărare (PL-x nr. 687/2009).

Proiectul programului de lucru:

- luni, 16 august 2010: -ora 12,00 - sedinta Biroului permanent al Camerei Deputatilor, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare;

- ora 13,00 - sedinta grupurilor parlamentare;

- ora 14,00 - sedinta plenului Camerei

Deputatilor pentru dezbaterea si adoptarea problemelor înscrise în proiectul ordinii de zi.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

Bucuresti, 4 august 2010.

Nr. 3.

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind darea în administrarea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii a unor terenuri situate în municipiul Calafat, judetul Dolj, în vederea realizării de către Compania Natională de Căi Ferate „C.F.R." - S.A. a obiectivului de interes national „Constructia infrastructurii de acces rutier si feroviar la cel de-al doilea pod peste Dunăre de la Calafat-Vidin"

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, si având în vedere prevederile art. 47 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române si reorganizarea Societătii Nationale a Căilor Ferate Române, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - (1) Se aproba darea in administrarea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii a terenurilor situate în municipiul Calafat, judetul Dolj, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, trecute în domeniul public al statului prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Calafat nr. 56 din 29 martie 2010, în vederea realizării de către Compania Nationala de Cai Ferate „C.F.R. - S.A. a obiectivului de interes national „Constructia infrastructurii de acces rutier si feroviar la cel de-al doilea pod peste Dunăre de la Calafat-Vidin".

(2) Terenurile date în administrare potrivit alin. (1) nu pot primi altă destinatie.

Art. 2. - Predarea-preluarea suprafetelor de teren prevăzute la art. 1 alin. (1) se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor si infrastructurii,

Radu Mircea Berceanu

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

Bucuresti, 21 iulie 2010.

Nr. 727.

ANEXĂ

DATELE DE IDENTIFICARE

ale terenurilor care se dau în administrarea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii în vederea realizării de către Compania Natională de Căi Ferate „C.F.R." - S.A. a obiectivului de interes national „Constructia infrastructurii de acces rutier si feroviar la cel de-al doilea pod peste Dunăre de la Calafat-Vidin"

Nr. crt.	Locul unde este situat imobilul	Persoana juridică de la care se transmite imobilul	Datele de identificare Nr. parcelă/tarla/ categorie de folosintă	Suprafata terenului - m2 -	Persoana juridică la care se transmite imobilul
0	1	2	3	4	5
1.	Municipiul Calafat - judetul Dolj	Consiliul Local al Municipiului Calafat	68/98/A	472,06	Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, prin Compania Natională de Căi Ferate „C.F.R." -S.A.
2.	Municipiul Calafat - judetul Dolj	Consiliul Local al Municipiului Calafat	83/98/A	279,34	Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, prin Compania Natională de Căi Ferate „C.F.R." -S.A.
3.	Municipiul Calafat - judetul Dolj	Consiliul Local al Municipiului Calafat	36/99/A	618,83	Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, prin Compania Natională de Căi Ferate „C.F.R." -S.A.
	Suprafata totală a terenului = 1.370,2 m²

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea valorilor de inventar ale unor imobile aflate în inventarul bunurilor din domeniul public al statului

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Valoarea de inventar a imobilului aflat în domeniul public al statului si în administrarea Institutului National de Statistică - Directia Judeteană de Statistică Bihor, înregistrată la pozitia M.FR nr. 150065 din anexa nr. 40 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările si completările ulterioare, se modifică la 1.111.282 lei.

Art. 2. - Valoarea de inventar a imobilului aflat în domeniul public al statului si în administrarea Directiei Regionale de Statistică Neamt, înregistrată la pozitia M.FR nr. 150134 din anexa nr. 40 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006, cu modificările si completările ulterioare, se modifică la 1.874.999 lei.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

Presedintele Institutului National de Statistică,

Vergii Voineagu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

Bucuresti, 21 iulie 2010.

Nr. 744.

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

CONSILIUL CONCURENTEI

ORDIN

pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind concentrările economice

În baza:

- Decretului Presedintelui României nr. 700/2009 pentru numirea presedintelui Consiliului Concurentei;

- prevederilor art. 20 alin. (4) lit. d), art. 21 alin. (2), art. 27 alin. (2) si (4), precum si ale art. 28 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ,

presedintele Consiliului Concurentei emite următorul ordin:

Art. 1. - În urma adoptării în plenul Consiliului Concurentei, se pune în aplicare Regulamentul privind concentrările economice, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor urmări punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 3. - Regulamentul intră în vigoare ia data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Presedintele Consiliului Concurentei,

Bogdan Marius Chiritoiu

Bucuresti, 5 august 2010.

Nr. 385.

*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 bis, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial", Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.

CONSILIUL CONCURENTEI

ORDIN

pentru punerea în aplicare a Instructiunilor privind conceptele de concentrare economică, întreprindere implicată, functionare deplină si cifră de afaceri

În baza: - Decretului Presedintelui României nr. 700/2009 pentru numirea presedintelui Consiliului Concurentei;

- prevederilor art. 20 alin. (4) lit. d), art. 21 alin. (2), art. 27 alin. (3) si (4), precum si ale art. 28 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ,

presedintele Consiliului Concurentei emite următorul ordin:

Art. 1. - În urma adoptării în plenul Consiliului Concurentei, se pun în aplicare Instructiunile privind conceptele de concentrare economică, întreprindere implicată, functionare deplină si cifră de afaceri, prevăzute în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor urmări punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 3. - Instructiunile intră în vigoare la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Presedintele Consiliului Concurentei,

Bogdan Marius Chiritoiu

Bucuresti, 5 august 2010.

Nr. 386.

5. Criteriile privind legătura directă si necesitatea sunt, prin natura lor, obiective. Restrictionările nu sunt direct legate si necesare punerii în aplicare a unei concentrări economice doar pentru că părtile le consideră ca atare.

6. Pentru ca restrictionările să fie considerate „direct legate de punerea în aplicare a concentrării economice", acestea trebuie să fie strâns legate de concentrarea economică însăsi. Nu este suficient ca un acord să fie încheiat în acelasi context sau în acelasi timp cu concentrarea economică¹. Restrictionările care sunt direct legate de concentrare se raportează, din punct de vedere economic, la tranzactia principală si au scopul de a permite o tranzitie fără dificultăti între vechea si noua structură a întreprinderii după realizarea concentrării economice.

7. Acordurile trebuie să fie „necesare punerii în aplicare a concentrării economice", ceea ce înseamnă că, în absenta respectivelor acorduri, concentrarea nu poate fi pusă în aplicare sau poate fi pusă în aplicare doar în conditii considerabil mai nesigure, cu costuri semnificativ mai mari, într-o perioadă de timp apreciabil mai lungă sau cu dificultăti mult sporite. Acordurile necesare punerii în aplicare a concentrării economice au în mod normal scopul de a proteja valoarea transferată, de a mentine continuitatea în aprovizionare si după divizarea unei entităti economice existente anterior sau de a contribui la înfiintarea unei noi entităti. Pentru a stabili dacă o restrictionare este necesară, trebuie nu numai să se ia în considerare natura acesteia, ci să se asigure faptul că durata, obiectul si aria geografică de aplicare ale acesteia nu depăsesc ceea ce este necesar în mod rezonabil pentru punerea în aplicare a concentrării economice. În cazul în care sunt disponibile alternative la fel de eficiente pentru atingerea scopului legitim propus, întreprinderile trebuie să o aleagă pe aceea care, în mod obiectiv, restrânge cel mai putin concurenta.

8. În cazul concentrărilor economice care sunt realizate în etape, aranjamentele contractuale legate de etapele anterioare stabilirii controlului în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) si (5) din lege nu pot fi, în mod normal, considerate direct legate si necesare punerii în aplicare a concentrării economice. Cu toate acestea, un acord de abtinere de la schimbări semnificative în activitatea vizată până la încheierea operatiunii se consideră direct legată si necesară punerii în aplicare a ofertei comune. Acelasi lucru este valabil si, în contextul unei oferte comune, pentru orice angajament luat de către participantii la achizitia în comun a unei întreprinderi de a nu face oferte concurente separate pentru aceeasi întreprindere sau de a achizitiona controlul pe altă cale.

9. Acordurile care au scopul de a facilita dobândirea controlului în comun trebuie considerate direct legate si necesare punerii în aplicare a concentrării economice. Acest lucru se aplică aranjamentelor dintre părti în ceea ce priveste dobândirea controlului în comun ce are ca scop punerea în aplicare a divizării activelor pentru a împărti între ele facilitătile de productie sau retelele de distributie, precum si mărcile existente ale întreprinderii achizitionate în comun.

10. În măsura în care o asemenea împărtire implică divizarea unei entităti economice preexistente, aranjamentele care fac posibilă divizarea în conditii rezonabile trebuie considerate direct legate si necesare punerii în aplicare a concentrării economice, în temeiul principiilor stabilite în continuare.

III. Principii aplicabile restrictionărilor des întâlnite în cazurile de achizitionare a unei întreprinderi

11. Restrictionările convenite între părti, în contextul transferului unei întreprinderi, pot fi în beneficiul cumpărătorului sau al vânzătorului. În general, nevoia cumpărătorului de a beneficia de o anumită protectie este mai imperioasă decât nevoia corespunzătoare a vânzătorului. Cumpărătorul trebuie să fie asigurat că i se va permite să dobândească întreaga valoare a afacerii achizitionate. Astfel, ca regulă generală, restrictionările în favoarea vânzătorului fie nu sunt deloc direct legate si necesare punerii în aplicare a concentrării economice, fie sfera de aplicare si/sau durata acestora trebuie să fie mai limitate decât cele ale clauzelor în favoarea cumpărătorului.

¹ În acelasi mod, o restrictionare poate fi, în cazul în care toate celelalte timp cu acordul care îndeplineste scopul principal al concentrării economice.

² Conform definitiei prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. i) din Regulamentul (CE) nr. 772/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind aplicarea art. 81 alin. (3) din Tratat anumitor categorii de acorduri de transfer de tehnologie, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 123 din 27 aprilie 2004.

A. Clauze de nonconcurentă

12. Obligatiile de nonconcurentă care sunt impuse vânzătorului în contextul transferului unei întreprinderi sau al unei părti a acesteia pot fi direct legate si necesare implementării concentrării economice. Pentru a intra în posesia valorii totale a activelor transferate, cumpărătorul trebuie să poată beneficia de o anumită protectie împotriva concurentei din partea vânzătorului pentru a câstiga fidelitatea clientilor si pentru a asimila si exploata know-how-ul². Astfel de clauze de nonconcurentă garantează transferul către cumpărător al valorii totale a activelor transferate, care includ, în general, atât active corporale, cât si necorporale, precum fondul de comert acumulat sau know-how-ul dezvoltat de vânzător. Aceste restrictionări nu sunt doar direct legate de concentrarea economică, dar sunt de asemenea necesare punerii sale în aplicare, deoarece, în absenta acestora, ar exista motive întemeiate pentru a crede că vânzarea întreprinderii sau a unei părti din aceasta nu ar putea fi realizată.

13. Cu toate acestea, astfel de clauze de nonconcurentă sunt justificate doar prin scopul legitim de punere în aplicare a concentrării economice, atunci când durata, aria geografică de aplicare, obiectul si persoanele care intră sub incidenta acestora nu depăsesc ceea ce este necesar în mod rezonabil pentru atingerea respectivului scop.

14. Clauzele de nonconcurentă sunt justificate pentru perioade de până la 3 ani, atunci când transferul întreprinderii cuprinde transferul fidelitătii clientelei, atât sub formă de fond de comert, cât si de know-how. Atunci când este cuprins doar fondul de comert, clauzele de nonconcurentă se justifică pentru perioade de până la 2 ani.

15. Clauzele de nonconcurentă nu pot fi considerate necesare atunci când transferul se limitează de fapt doar la activele corporale (cum ar fi terenul, clădirile sau instalatiile) sau la drepturile exclusive de proprietate industrială si comercială (ai căror titulari pot actiona imediat împotriva încălcărilor comise de cedentul respectivelor drepturi).

16. Aria geografică de aplicare a unei clauze de nonconcurentă trebuie să se limiteze la zona în care vânzătorul a oferit produsele sau serviciile relevante înainte de transfer, deoarece cumpărătorul nu are nevoie de protectie împotriva concurentei din partea vânzătorului în teritoriile în care acesta nu a pătruns anterior. Această arie geografică de aplicare poate fi extinsă la teritoriile în care vânzătorul intentiona să pătrundă la momentul tranzactiei, cu conditia ca acesta să fi făcut deja investitii în acest sens.

17. În mod similar, clauzele de nonconcurentă trebuie să se limiteze la produsele (inclusiv versiuni îmbunătătite sau actualizate ale produselor, precum si modelele care le succed) si la serviciile care fac obiectul activitătii economice a întreprinderii transferate. Pot fi incluse aici produsele si serviciile aflate într-un stadiu avansat de dezvoltare la momentul tranzactiei sau produse complet îmbunătătite, dar care încă nu sunt comercializate. Nu este considerată necesară protectia cerinte sunt îndeplinite, „direct legată", chiar dacă nu a fost încheiată în acelasi

Împotriva concurentei din partea vânzătorului pe pietele produsului sau serviciului în care operatorul economic transferat nu activa anterior transferului.

18. Vânzătorul îsi poate impune restrictionări lui însusi, filialelor sale si agentilor săi comerciali. Cu toate acestea, o obligatie de a impune restrictionări similare tertilor nu trebuie considerată direct legată si necesară pentru punerea în aplicare a concentrării economice. Acest lucru se aplică, în special, clauzelor care ar restrânge libertatea revânzătorilor sau a utilizatorilor de a importa sau exporta.

19. Clauzele care limitează dreptul vânzătorului de a achizitiona sau de a detine actiuni la o societate concurentă cu activitatea transferată trebuie considerate direct legate si necesare punerii în aplicare a concentrării economice în aceleasi conditii ca cele descrise anterior pentru clauzele de nonconcurentă. Exceptie face cazul în care clauzele îl împiedică pe vânzător să achizitioneze sau să detină actiuni doar în scopul de a face o investitie financiară, fără a-i garanta, direct sau indirect, functii de conducere sau vreo influentă determinantă în societatea concurentă.

20. Clauzele de nonsolicitare si de confidentialitate au un efect comparabil cu clauzele de nonconcurentă si, prin urmare, sunt evaluate într-un mod similar cu acestea³.

B. Acorduri de licentă

21. Transferul unei întreprinderi sau al unei părti a acesteia poate include transferul către cumpărător, în scopul exploatării depline a activelor transferate, al drepturilor de proprietate intelectuală si al know-how-ului. Cu toate acestea, vânzătorul poate rămâne proprietarul drepturilor în vederea exploatării lor în cadrul altor activităti decât cele transferate. În aceste cazuri, metoda obisnuită de a garanta cumpărătorului deplina utilizare a activelor transferate este de a încheia acorduri de licentă în favoarea acestuia. În mod similar, în cazul în care vânzătorul a transferat drepturile de proprietate intelectuală împreună cu activitatea, acesta poate dori să utilizeze în continuare unele sau toate aceste drepturi în cadrul altor activităti decât cele transferate; într-un astfel de caz, cumpărătorul va acorda o licentă vânzătorului.

22. Licentele de brevete⁴, de drepturi similare sau de know-how pot fi considerate necesare punerii în aplicare a concentrării economice. Acestea pot fi considerate de asemenea parte integrantă din concentrarea economică si, în orice caz, nu trebuie să fie limitate în timp. Respectivele licente pot fi simple sau exclusive si pot fi limitate la anumite domenii de utilizare, în măsura în care corespund activitătilor întreprinderii transferate.

23. Cu toate acestea, limitările teritoriale de productie care corespund teritoriului activitătii transferate nu sunt necesare punerii în aplicare a operatiunii de concentrare economică. În ceea ce priveste licentele acordate de vânzătorul activitătii în favoarea cumpărătorului, vânzătorul poate face obiectul unor restrictionări teritoriale în acordul de licentă, în aceleasi conditii ca cele stabilite pentru clauzele de nonconcurentă în contextul vânzării unei activităti.

24. Restrictionările din acordurile de licentă care depăsesc sfera dispozitiilor mentionate anterior, precum cele care îl protejează pe cel care acordă licenta mai degrabă decât pe beneficiarul acesteia, nu sunt necesare punerii în aplicare a concentrării economice⁵.

25. În mod similar, în cazul licentelor de mărci, denumiri comerciale, drepturi de desene si modele industriale, drepturi de autor sau drepturi conexe, pot exista situatii în care vânzătorul doreste să rămână proprietarul acestor drepturi, pentru activitătile retinute, dar cumpărătorul are nevoie de aceste drepturi pentru a comercializa bunurile sau serviciile produse de întreprinderea sau partea din întreprindere care i-a fost transferată. În aceste cazuri se aplică aceleasi consideratii ca cele mentionate anterior.

C. Obligatii de cumpărare si de furnizare

26. În multe cazuri, transferul unei întreprinderi sau al unei părti a acesteia poate implica întreruperea relatiilor traditionale de aprovizionare si de furnizare care existau ca rezultat al integrării anterioare a activitătilor în cadrul unitătii economice a vânzătorului. Pentru a permite dezmembrarea unitătii economice a vânzătorului si transferul partial al activelor către cumpărător în conditii rezonabile, adesea este necesară mentinerea, pentru o perioadă de tranzitie, a legăturilor existente sau a unor legături similare între vânzător si cumpărător. Acest obiectiv este atins, în mod normal, prin impunerea de obligatii de cumpărare si de furnizare vânzătorului si/sau cumpărătorului întreprinderii sau al unei părti a acesteia. Luând în considerare situatia specială rezultată din dezmembrarea unitătii economice a vânzătorului, aceste obligatii pot fi considerate direct legate si necesare punerii în aplicare a concentrării economice. Acestea pot fi în favoarea vânzătorului sau a cumpărătorului, în functie de circumstantele specifice fiecărui caz.

27. Scopul acestor obligatii poate fi acela de a garanta continuitatea furnizării către oricare dintre părti a produselor necesare pentru continuarea activitătilor retinute de vânzător sau preluate de către cumpărător. Cu toate acestea, durata obligatiilor de cumpărare sau de furnizare trebuie limitată la o perioadă necesară înlocuirii relatiei de dependentă cu una de autonomie pe piată. Astfel, obligatiile de cumpărare sau de furnizare având drept scop garantarea cantitătilor furnizate anterior se pot justifica pentru o perioadă de tranzitie de până la 5 ani.

28. Atât obligatiile de furnizare, cât si cele de cumpărare, care prevăd cantităti fixe, eventual însotite de o clauză de variatie, sunt recunoscute a fi direct legate si necesare punerii în aplicare a concentrării economice. Cu toate acestea, obligatiile care prevăd cantităti nelimitate⁶, exclusivitate sau cele care conferă statut de furnizor privilegiat sau de cumpărător privilegiat nu sunt necesare punerii în aplicare a concentrării economice.

29. Contractele de servicii si de distributie sunt echivalente prin efect cu acordurile de furnizare; în consecintă, se aplică aceleasi consideratii ca si cele mentionate anterior.

IV. Principii aplicabile restrictionărilor des întâlnite în cazul societătilor în comun în sensul prevederilor art. 10 alin. (2) si (4) din lege

A. Obligatii de nonconcurentă

30. O obligatie de nonconcurentă între societătile-mamă si societatea în comun poate fi considerată direct legată si necesară punerii în aplicare a concentrării economice, în cazul în care astfel de obligatii corespund produselor, serviciilor si teritoriilor care fac obiectul acordului de înfiintare a societătii în comun sau al statutului acesteia. Astfel de clauze de nonconcurentă reflectă, printre altele, necesitatea de a asigura buna-credintă pe parcursul negocierilor; acestea pot reflecta si necesitatea de a folosi în întregime activele societătii în comun sau de a permite societătii în comun să asimileze know-how-ul si fondul de comert, oferite de societătile-mamă, ori necesitatea de a proteja interesele societătilor-mamă în cadrul societătii în comun împotriva actelor de concurentă ce pot fi înlesnite, printre altele, de accesul privilegiat al societătilor-mamă la know-howsi la fondul de comert transferat sau dezvoltat de societatea în comun. Astfel de obligatii de nonconcurentă între societătile-mamă si societatea în comun se pot considera direct legate si necesare punerii în aplicare a concentrării economice pe toată perioada existentei societătii în comun.

31. Aria geografică de aplicare a unei clauze de nonconcurentă trebuie să fie limitată la zona în care societătile-mamă ofereau produsele sau serviciile relevante anterior creării societătii în comun. Respectiva arie geografică de aplicare se poate extinde la teritoriile în care societătile-mamă intentionau să pătrundă la momentul tranzactiei, în conditiile în care făcuseră deja investitii în acest scop.

32. Clauzele de nonconcurentă trebuie să fie limitate la produsele si serviciile care fac obiectul activitătii economice a societătii în comun. Acesta poate include produsele si serviciile aflate într-un stadiu avansat de dezvoltare la momentul realizării operatiunii, precum si produsele si serviciile complet dezvoltate, dar care nu au fost comercializate încă.

33. În cazul în care societatea în comun a fost creată în scopul intrării pe o nouă piată, se va face referire la produsele, serviciile si teritoriile în care aceasta îsi va desfăsura activitatea, în temeiul acordului sau al statutului societătii în comun. Cu toate acestea, se presupune că interesul unei societăti-mamă în cadrul societătii în comun nu trebuie să fie protejat împotriva concurentei din partea celeilalte societăti-mamă pe alte piete decât pe cele pe care va activa societatea în comun din momentul înfiintării sale.

34. Obligatiile de nonconcurentă între societătile-mamă care nu controlează societatea în comun si aceasta din urmă nu sunt direct legate si necesare punerii în aplicare a concentrării economice.

35. Aceleasi principii ca si cele privind clauzele de nonconcurentă se aplică clauzelor de confidentialitate si de nonsolicitare.

³ În consecintă, clauzele de confidentialitate referitoare la detalii privind clientela, preturile si cantitătile nu se pot prelungi. În schimb, clauzele de confidentialitate privind know-how-ul pot fi justificate în mod exceptional pentru perioade mai lungi de timp.

⁴ Inclusiv cererile de brevetare, modelele de utilitate, cererile pentru înregistrarea modelelor de utilităti, desene si modele industriale, topografia semiconductorilor, certificatele de protectie suplimentară pentru produse medicale sau alte produse pentru care se pot obtine astfel de certificate de protectie suplimentară, precum si certificatele de amelioratori de plante [astfel cum sunt prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. h) din Regulamentul (CE) nr. 772/2004].

⁵ În măsura în care se încadrează în dispozitiile art. 5 alin. (1) din lege sau ale art. 101 alin. (1) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, aceste acorduri intră totusi sub incidenta Regulamentului (CE) nr. 772/2004 sau a altor reglementări din dreptul comunitar.

⁶ Conform principiului proportionalitătii, obligatiile ce stabilesc cantităti fixe cu o clauză de variatie sunt, în aceste cazuri, mai putin restrictive în ceea ce priveste concurenta.

B. Acorduri de licentă

36. O licentă acordată societătii în comun de către societătile-mamă poate fi considerată direct legată si necesară punerii în aplicare a concentrării economice. Aceasta se aplică indiferent dacă licenta este sau nu exclusivă si dacă este sau nu limitată în timp. Licenta poate fi restrânsă la un anumit domeniu de utilizare care corespunde activitătilor societătii în comun.

37. Licentele acordate de societatea în comun uneia dintre societătile-mamă sau acordurile de licentă încrucisate pot fi considerate direct legate si necesare punerii în aplicare a concentrării economice, în aceleasi conditii ca în cazul achizitiei unei întreprinderi. Acordurile de licentă între societătile-mamă nu sunt considerate direct legate si necesare realizării unei societăti în comun.

C. Obligatii de cumpărare si de furnizare

38. În cazul în care societătile-mamă rămân prezente pe o piată situată în amonte sau în aval fată de piata societătii în comun, orice acorduri de cumpărare si de furnizare, inclusiv contractele de servicii si de distributie, fac obiectul principiilor aplicabile în cazul transferului unei întreprinderi.

V. Intrarea în vigoare

39. Prezentele instructiuni sunt puse în aplicare, prin ordin al presedintelui Consiliului Concurentei, si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

CONSILIUL CONCURENTEI

ORDIN

pentru punerea în aplicare a Instructiunilor privind definirea pietei relevante

În baza:

- Decretului Presedintelui României nr. 700/2009 pentru numirea presedintelui Consiliului Concurentei;

având în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ,

presedintele Consiliului Concurentei emite următorul ordin:

Art. 1. - în urma adoptării în plenul Consiliului Concurentei, se pun în aplicare Instructiunile privind definirea pietei relevante, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor urmări punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 3. - Instructiunile intră în vigoare la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Presedintele Consiliului Concurentei,

Bogdan Marius Chiritoiu

Bucuresti, 5 august 2010.

Nr. 388.

INSTRUCTIUNI

privind definirea pietei relevante

În temeiul art. 27 alin. (1) si (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, Consiliul Concurentei adoptă prezentele instructiuni.

I. Introducere

1. Prezentele instructiuni urmăresc o abordare similară cu cea din Comunicarea Comisiei privind definirea pietei relevante în sensul dreptului comunitar al concurentei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C nr. 372 din 9 decembrie 1997, si oferă un cadru conceptual privind definirea pietei relevante.

2. Prezentele instructiuni reprezintă recomandări si au rolul de a oferi instrumente utile în activitatea de aplicare a legislatiei în domeniul concurentei. Îndrumările mentionate în cele ce urmează sunt doar o bază de plecare în identificarea pietei relevante, iar în analizele sale Consiliul Concurentei nu va urma în mod mecanic fiecare etapă descrisă în prezentele instructiuni, ci va analiza doar acele elemente care sunt relevante pentru fiecare caz. Analiza poate fi completată cu alte elemente de fapt si va fi întotdeauna circumscrisă fiecărui caz.

3. Scopul prezentelor instructiuni este de a explica modul în care Consiliul Concurentei utilizează conceptele de piată relevantă a produsului si piată relevantă geografică în aplicarea legislatiei în domeniul concurentei.

4. Definirea pietei relevante este un instrument de identificare si de delimitare a cadrului în interiorul căruia se exercită concurenta între întreprinderi¹. Scopul principal al definirii pietei relevante este acela de a identifica în mod sistematic constrângerile concurentiale cu care se confruntă întreprinderile în cauză². Definirea pietei relevante, atât la nivelul produsului, cât si la nivel geografic, trebuie să permită identificarea concurentilor reali ai întreprinderilor în cauză, care sunt capabili să influenteze comportamentul respectivelor întreprinderi si să le împiedice să actioneze independent de presiunile unei concurente efective. Definirea pietei relevante permite, printre altele, calcularea cotelor de piată, care pot oferi informatii relevante privind puterea de piată, în vederea aplicării art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, denumită în continuare Lege, respectiv a art. 101 si 102 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (denumit în continuare TFUE)³, precum si a art. 15 si a altor dispozitii din Lege.

5. Conceptul de piată relevantă este diferit de alte definitii ale pietei utilizate frecvent în alte contexte. De exemplu, întreprinderile utilizează deseori termenul „piată" pentru a desemna zona în care îsi vând produsele sau pentru a se referi, în sens larg, la sectorul economic în care activează. Este posibil ca termenul de piată utilizat în mod uzual de către o întreprindere si piata relevantă să se suprapună. Cu toate acestea, este necesară întotdeauna efectuarea unei analize a pietei relevante din punctul de vedere al concurentei, conform indicatiilor furnizate în cele ce urmează.

6. Definirea pietei relevante, atât la nivelul produsului, cât si la nivel geografic, are o influentă decisivă asupra evaluării unui caz de concurentă. Prin elaborarea prezentelor instructiuni, Consiliul Concurentei urmăreste să indice elementele pe care se bazează în procesul de definire a pietei relevante, în vederea cresterii calitătii informatiilor prezentate de către părti si a nivelului de transparentă a politicii sale în domeniul concurentei.

7. Totodată, întreprinderile vor putea să anticipeze într-o mai mare măsură posibilitatea stabilirii de către Consiliul Concurentei a faptului că un anumit caz ridică probleme de concurentă. În consecintă, întreprinderile vor putea să ia în considerare acest aspect în procesul decizional intern, atunci când planifică, de exemplu, o achizitie, înfiintarea unei societăti în comun sau încheierea anumitor întelegeri. De asemenea, întreprinderile pot întelege mai bine ce tip de informatii sunt considerate relevante de către Consiliul Concurentei, în vederea definirii pietei relevante.

II. Definirea pietei relevante

Definirea pietei relevante a produsului si a pietei relevante geografice

8. Piata relevantă a produsului cuprinde toate produsele si/sau serviciile pe care consumatorul le consideră interschimbabile sau substituibile, datorită caracteristicilor, preturilor si utilizării acestora.

9. Piata relevantă geografică cuprinde zona în care întreprinderile în cauză sunt implicate în cererea si oferta de produse sau servicii, în care conditiile de concurentă sunt suficient de omogene si care poate fi delimitată de zonele geografice învecinate, deoarece conditiile de concurentă diferă în mod apreciabil în respectivele zone.

10. Prin urmare, piata relevantă în cadrul căreia trebuie evaluată o anumită problemă de concurentă se determină prin analiza atât a pietei relevante a produsului, cât si a pietei relevante geografice.

Principii fundamentale de definire a pietei relevante

A. Constrângerile concurentiale

11. Întreprinderile se confruntă cu 3 mari surse de constrângeri concurentiale:

- substituibilitatea la nivelul cererii;

- substituibilitatea la nivelul ofertei;

- concurenta potentială.

Din punct de vedere economic, pentru definirea pietei relevante, substituibilitatea la nivelul cererii reprezintă cel mai rapid si eficace element disciplinar care actionează asupra furnizorilor unui anumit produs, în special în ceea ce priveste deciziile acestora în materie de preturi. O întreprindere sau o asociatie de întreprinderi nu poate avea un impact semnificativ asupra conditiilor de vânzare existente, de exemplu, asupra preturilor, atunci când clientii săi sunt în măsură să se orienteze fără dificultate spre produse substituibile sau spre furnizori situati în altă parte. De aceea, procesul de definire a pietei relevante constă, în principal, în identificarea surselor alternative reale de aprovizionare la care clientii întreprinderilor în cauză pot apela, atât sub aspectul produselor/serviciilor propuse de ceilalti furnizori, cât si sub aspectul localizării geografice a acestora.

12. Constrângerile concurentiale care decurg din substituibilitatea la nivelul ofertei, altele decât cele descrise la pct. 18-21, si din concurenta potentială nu sunt, în general, imediate si necesită întotdeauna analizarea unor factori suplimentari. Astfel de constrângeri nu sunt în general luate în considerare în definirea pietei relevante.

¹ Prin întreprindere se întelege orice entitate angajată într-o activitate economică, adică o activitate constând în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piată dată, independent de statutul său juridic si de modul de finantare.

² În sensul prezentelor instructiuni, întreprinderile în cauză sunt, în cazul unei concentrări, părtile care participă la concentrare; în cadrul investigatiilor realizate în temeiul art. 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, denumită în continuare Lege, acestea sunt întreprinderile investigate sau reclamantii; în cazul investigatiilor realizate în sensul art. 5 din Lege, întreprinderile în cauză sunt părtile la întelegere.

³ Pe parcursul prezentelor instructiuni, referirile la art. 5 si 6 din Lege se vor interpreta în mod corespunzător si ca referiri la art. 101 si 102 din TFUE.

B. Substituibilitatea la nivelul cererii

13. Evaluarea substituibilitătii la nivelul cererii presupune determinarea gamei de produse considerate de către consumator ca fiind substituibile. Pentru a realiza acest lucru, se poate utiliza testul SSNIP⁴. Testul SSNIP încearcă să identifice cea mai restrânsă piată relevantă în care un monopolist ipotetic ar putea practica în mod profitabil o crestere mică, dar semnificativă (de obicei, se ia în considerare o crestere a pretului între 5% si 10%) si de durată a pretului prin evaluarea reactiilor clientilor la această crestere. Acest test poate furniza indicatii cu privire la elementele de fapt necesare definirii pietei relevante.

14. Prin urmare, punctul de plecare în definirea pietei relevante constă în identificarea tipului de produse pe care întreprinderile implicate le comercializează, precum si a zonei geografice în cauză. Ulterior, se va testa dacă alte produse si zone geografice au capacitatea de a exercita o presiune concurentială suficientă asupra politicii de pret a întreprinderilor implicate si cu rezultate imediate, pentru a putea fi incluse în piata relevantă.

15. La nivel conceptual, testul monopolistului ipotetic explorează dacă clientii ar fi în măsură să se orienteze spre produse substitute, usor accesibile sau spre furnizori situati într-o zonă geografică diferită în cazul în care un monopolist ipotetic ar practica, în acea zonă geografică, pentru produsul (produsele) respectiv (respective), o crestere a pretului mică, dar semnificativă si de durată. Dacă substituibilitatea la nivelul cererii este suficientă, pentru a face neprofitabilă, din cauza scăderii vânzărilor, cresterea pretului monopolistului ipotetic, se va include cel mai apropiat produs substitut, respectiv o altă zonă geografică în piata relevantă. Procedeul se va repeta până când produsele si zonele geografice în cauză vor fi de asa natură încât o crestere mică, dar semnificativă si de durată a pretului practicată de un monopolistul ipotetic ar deveni profitabilă. Setul de produse sau de zone geografice astfel determinate vor constitui piata relevantă. O analiză echivalentă este aplicabilă în cazurile privind concentrarea puterii de cumpărare, unde punctul de plecare al analizei este furnizorul, iar testul la nivelul preturilor permite identificarea canalelor alternative de distributie pentru produsele respectivului furnizor, în aplicarea acestor principii, anumite situatii particulare, astfel cum sunt cele descrise la pct. 52 si 54, trebuie să fie examinate cu mai multă atentie.

16. O concentrare economică între îmbuteliatori de băuturi răcoritoare poate fi oferită drept exemplu de analiză a substituibilitătii la nivelul cererii prin aplicarea testului SSNIP. În acest caz, se pune problema dacă diferitele arome de băuturi răcoritoare apartin sau nu aceleiasi piete relevante a produsului, în practică, întrebarea care se pune este dacă consumatorii aromei „A" ar alege alte arome, în cazul în care aroma „A" ar suferi o crestere definitivă a pretului, între 5% si 10%. În cazul în care numărul consumatorilor care ar alege aroma „B", de exemplu, ar fi suficient pentru a face neprofitabilă, din cauza scăderii vânzărilor, cresterea de pret a aromei „A", atunci piata relevantă a produsului ar cuprinde cel putin ambele arome „A" si „B"- Testul ar trebui extins în acest caz si pentru celelalte arome disponibile, până când se identifică un ansamblu de produse pentru care o crestere de pret nu ar atrage o substituibilitate suficientă la nivelul cererii, iar cresterea de pret ar deveni profitabilă.

17. În cazul în care pietele implicate în analiză nu prezintă un grad ridicat de concentrare, pretul care va fi luat în considerare, în general, va fi pretul pietei. Situatia ar putea fi diferită în cazul în care pretul pietei a fost determinat în absenta manifestării unei concurente suficiente. În special în cazul investigatiilor privind abuzul de pozitie dominantă, este posibil ca pretul pietei să fi fost supus deja unei cresteri ca urmare a existentei puterii de piată.

C. Substituibilitatea la nivelul ofertei

18. În definirea pietei relevante s-ar putea, de asemenea, tine seama de substituibilitatea la nivelul ofertei, în cazurile în care aceasta ar avea efecte echivalente celor ale substituibilitătii la nivelul cererii, în ceea ce priveste eficacitatea si obtinerea unor rezultate imediate. Aceasta înseamnă că, în cazul în care un monopolist ipotetic ar practica, în acea zonă geografică, pentru produsul respectiv, o crestere a pretului mică, dar semnificativă si de durată, furnizorii care nu produc în mod curent produsul respectiv ar trebui să fie în măsură să îsi reorienteze productia spre acesta si să îl comercializeze în termen scurt⁵ fără a suporta costuri sau riscuri suplimentare semnificative. Atunci când aceste conditii sunt îndeplinite, productia suplimentară introdusă pe piata relevantă va avea un efect disciplinar asupra comportamentului concurential al întreprinderilor implicate. Un astfel de efect este echivalent, sub aspectul eficacitătii si al rezultatelor imediate, cu cel al substituibilitătii la nivelul cererii.

19. Situatiile mentionate anterior apar, de obicei, atunci când întreprinderile comercializează produse de diferite clase de calitate. Chiar dacă în viziunea unui anumit client final sau al unui grup de consumatori diferitele clase de calitate ale unui anumit produs nu sunt substituibile, acestea vor fi grupate într-o singură piată relevantă a produsului, cu conditia ca majoritatea furnizorilor să fie în măsură să ofere aceste produse de calitate diferită imediat si fără să înregistreze costuri suplimentare semnificative. În aceste cazuri, piata relevantă a produsului va cuprinde toate produsele substituibile la nivelul cererii si al ofertei, iar vânzările de astfel de produse vor fi însumate pentru a se calcula valoarea si volumul total al pietei. Acelasi rationament poate conduce la gruparea unor zone geografice diferite.

20. Un exemplu practic de analiză a substituibilitătii la nivelul ofertei în vederea definirii pietei relevante a produsului poate fi găsit în sectorul hârtiei. În general, există diferite clase de calitate a hârtiei, de la hârtia standard de imprimare la hârtia de calitate superioară utilizată, de exemplu, pentru publicarea cărtilor de artă. În ceea ce priveste cererea, fiecărui nivel de calitate a hârtiei i se asociază o anumită utilizare, de exemplu, o carte de artă sau o publicatie de lux nu se va imprima pe hârtie de calitate inferioară. Cu toate acestea, fabricile de hârtie pot fabrica diferite tipuri de hârtie, iar productia poate fi adaptată în termen scurt si cu costuri neglijabile. În consecintă, în absenta unor dificultăti de distributie specifice, producătorii de hârtie pot concura pentru comenzi de diferite tipuri de hârtie, în special în cazul în care respectivele comenzi sunt făcute cu suficient timp înainte pentru a permite modificarea planurilor de productie. În aceste conditii, nu se defineste o piată relevantă a produsului distinctă pentru fiecare nivel de calitate a hârtiei si fiecare utilizare asociată acestuia. Prin urmare, diversele niveluri de calitate a hârtiei sunt incluse într-o singură piată relevantă a produsului, iar vânzările vor fi însumate pentru a estima valoarea si volumul total ale pietei.

21. Substituibilitatea la nivelul ofertei nu poate fi luată în considerare în etapa de definire a pietei relevante atunci când necesită modificări semnificative ale activelor corporale si necorporale existente, investitii suplimentare, decizii strategice sau întârzieri importante. Exemple în care substituibilitatea la nivelul ofertei nu conduce la lărgirea pietei relevante pot fi întâlnite în sectorul bunurilor de consum, în special în cel al băuturilor care sunt mărci înregistrate. Cu toate că fabricile de îmbuteliere pot, în principiu, să îmbutelieze tipuri diferite de băuturi, în realitate, produsele nu se pot vinde decât cu pretul unor costuri si întârzieri importante (legate de publicitate, de testarea produselor si de distributie). În aceste conditii, efectele substituibilitătii la nivelul ofertei si ale altor forme de concurentă potentială vor fi examinate într-o etapă ulterioară a analizei.

D. Concurenta potentială

22. Concurenta potentială, a treia sursă de constrângere concurentială, nu este luată în considerare în definirea pietei relevante, întrucât conditiile în care concurenta potentială reprezintă efectiv o constrângere concurentială depind de analiza factorilor si împrejurărilor specifice referitoare la conditiile de intrare pe piată. Dacă este cazul, această analiză va fi realizată doar într-o etapă ulterioară, în general atunci când pozitia pe piata relevantă a întreprinderilor implicate a fost deja determinată si când această pozitie ridică probleme de concurentă.

⁴ Testul monopolistului ipotetic (testul SSNIP - cresterea mică, dar semnificativă si de durată a preturilor), utilizat pentru prima dată de Comisia Europeană în cazul Nestle/Perrierdin 1992.

⁵ Adică acea perioadă pentru care o ajustare semnificativă a activelor corporale si necorporale nu este necesară.

III. Elementele de fapt care pot fi luate în considerare în definirea pietelor relevante

A. Procesul de definire a pietei relevante

23. Pe baza informatiilor preliminare disponibile sau a informatiilor comunicate de întreprinderile în cauză, Consiliul Concurentei este, în principiu, în măsură să determine, la nivel general, posibilele piete relevante în cadrul cărora, de exemplu,

o concentrare economică sau o restrângere a concurentei trebuie să fie evaluată. În general si din motive de ordin practic, atunci când analizează cazuri individuale, Consiliul Concurentei trebuie să decidă între câteva posibile alternative de piete relevante.

B. Piata relevantă a produsului

24. Problema care se pune de obicei în procesul de definire a piete relevante a produsului este de a stabili, într-o primă etapă, pe baza informatiilor preliminare disponibile sau a informatiilor comunicate de întreprinderile în cauză, dacă produsul Asi produsul B apartin sau nu aceleiasi piete relevante a produsului.

25. Ulterior vor fi luate în considerare o serie de elemente de fapt care permit evaluarea măsurii în care substitutia între produse ar putea avea loc. Astfel, în anumite cazuri, în functie de caracteristicile si de specificitatea sectoarelor din economie si a produselor si serviciilor care sunt analizate, anumite elemente de fapt pot fi decisive, în timp ce, în alte cazuri, aceleasi elemente de fapt ar putea fi irelevante. În majoritatea cazurilor, evaluarea trebuie să se bazeze pe examinarea mai multor elemente de fapt. Acesta este un mod de abordare deschis, cu scopul de a exploata în mod eficace toate informatiile disponibile care ar putea fi relevante în evaluarea cazurilor individuale. Din acest motiv, nu se utilizează o ierarhie strictă a diferitelor surse de informatii sau a diferitelor tipuri de elemente de fapt pentru stabilirea existentei substituibilitătii.

26. În numeroase cazuri, includerea celui mai apropiat produs substitut în piata relevantă a produsului ar putea fi suficientă pentru a elimina orice probleme de concurentă. În astfel de situatii, nu este necesar să se determine dacă piata relevantă a produsului include sau nu produse suplimentare sau să se delimiteze precis piata relevantă a produsului. Atunci când, luând în considerare diferitele piete relevante posibile, operatiunea în cauză nu ridică probleme de concurentă, problema definirii pietei relevante a produsului rămâne deschisă.

C. Piata relevantă geografică

27. Procesul de definire a pietei relevante geografice debutează cu elaborarea unei ipoteze preliminare de lucru cu privire la dimensiunea pietei geografice, pe baza unor indicii generale privind cotele de piată detinute de părti si de concurentii lor, precum si pe baza unei analize preliminare a modului de stabilire a preturilor si a diferentelor de pret. Această ipoteză initială de lucru permite Consiliului Concurentei să îsi concentreze cercetările în scopul determinării exacte a pietei relevante geografice.

28. Este necesar să fie analizate motivele care se află la originea oricărei configuratii date a preturilor si a cotelor de piată. Din acest motiv, ipoteza initială de lucru se va verifica cu ajutorul unei analize a caracteristicilor cererii (importanta preferintelor nationale sau locale, comportamentul de cumpărare al clientilor, diferentierea produselor, mărcile etc), pentru a stabili dacă întreprinderile situate în alte zone constituie, în mod real, o sursă alternativă de aprovizionare pentru consumatori. În acest caz, experimentul teoretic se bazează, de asemenea, pe substitutia care rezultă în urma unor variatii ale preturilor, iar întrebarea care se pune este dacă clientii părtilor si-ar transfera comenzile altor întreprinderi situate în alte zone, în termen scurt si cu costuri neglijabile.

29. În cazul în care este necesar, factorii care influentează oferta vor fi, de asemenea, analizati, pentru a verifica dacă întreprinderile situate în alte zone geografice nu se confruntă cu obstacole în extinderea vânzărilor în conditii competitive pe întreaga piată geografică. Respectiva analiză include o examinare a conditiilor necesare pentru ca o întreprindere să aibă o prezentă locală în vederea desfăsurării activitătii de vânzare în zona respectivă, a conditiilor de acces la canalele de distributie, a costurilor de dezvoltare a unei retele de distributie, precum si a eventualelor bariere de natură legislativă, tehnică sau administrativă. Acestea din urmă pot fi legate de achizitiile publice, de preturi, de cote si tarife vamale care limitează comertul sau productia, de standarde tehnice, de existenta unor monopoluri, de libertatea de stabilire si de conditiile de obtinere a autorizatiilor administrative, de reglementările privind ambalajele etc. Consiliul Concurentei identifică eventualele obstacole si bariere care izolează întreprinderile situate într-o anumită zonă geografică de presiunea concurentială a întreprinderilor situate în afara acelei zone geografice, astfel încât să determine cu precizie gradul de întrepătrundere a pietelor la nivel local, national, comunitar european sau global.

30. Structura efectivă si evolutia fluxurilor comerciale oferă indicatii suplimentare utile, referitoare atât la importanta economică a fiecărui factor mentionat anterior care influentează cererea sau oferta, cât si la măsura în care aceste fluxuri pot constitui sau nu bariere reale care conduc la crearea unor piete relevante geografice distincte. În general, analiza fluxurilor comerciale abordează problema costurilor de transport si a măsurii în care acestea pot reprezenta un obstacol în calea comertului între zone geografice diferite, luând în considerare amplasamentul unitătii de productie, costurile de productie si nivelurile preturilor. Piata geografică nu se suprapune în mod necesar unitătilor administrativ-teritoriale -judete, orase -, o piată locală putând fi mai mică decât o astfel de unitate sau, dimpotrivă, să cuprindă mai multe localităti ori judete sau părti din acestea, conform conditiilor concrete.

D. Procesul de culegere a datelor si informatiilor necesare

31. Atunci când consideră necesară definirea precisă a pietei, Consiliul Concurentei poate contacta clientii si întreprinderile importante din sectorul economic respectiv pentru a cunoaste punctul de vedere al acestora asupra limitelor pietei relevante a produsului, respectiv a pietei relevante geografice si pentru a obtine elementele de fapt necesare formulării unei concluzii privind piata relevantă. De asemenea, Consiliul Concurentei poate contacta asociatiile profesionale din domeniu si întreprinderile care activează pe piata din amonte, astfel încât să poată defini, în măsura în care acest lucru este necesar, piete relevante ale produsului si piete relevante geografice distincte pentru diferite niveluri de productie sau de distributie a produselor/serviciilor în cauză. Totodată, Consiliul Concurentei poate solicita întreprinderilor în cauză informatii suplimentare care pot clarifica anumite elemente necesare definirii pietei relevante.

32. Consiliul Concurentei solicită în scris informatii celor prevăzuti la pct. 31 atunci când consideră necesar acest lucru. Solicitările de informatii includ, în mod normal, întrebări referitoare la reactiile întreprinderilor la o eventuală crestere a preturilor si la opiniile acestora în ceea ce priveste limitele pietei relevante. De asemenea, Consiliul Concurentei solicită si elementele de fapt considerate necesare pentru a putea ajunge la o concluzie în ceea ce priveste definirea pietei relevante. Consiliul Concurentei poate discuta si cu factorii de decizie din cadrul acestor întreprinderi, pentru a întelege mai bine procesul de negociere între furnizori si clienti, precum si aspectele referitoare la definirea pietei relevante. În cazul în care este necesar, Consiliul Concurentei se poate deplasa la sediile părtilor, ale clientilor si/sau ale concurentilor lor, pentru a întelege mai bine procesul de fabricatie si de vânzare a produselor respective.

33. Elementele de fapt care pot fi utilizate pentru definirea pietei relevante pot fi clasificate după cum urmează:

Elemente de fapt care pot fi utilizate pentru definirea pietei relevante a produsului

34. Analiza caracteristicilor produsului si a utilizării acestuia permite Consiliului Concurentei, într-o primă etapă, să limiteze sfera cercetărilor sale privind eventualele produse substituibile. Cu toate acestea, caracteristicile produsului si utilizarea acestuia nu sunt suficiente pentru a demonstra că două produse sunt sau nu substituibile la nivelul cererii. Substituibilitatea functională sau similaritatea caracteristicilor nu pot reprezenta, ca atare, elemente de fapt suficiente, întrucât capacitatea de reactie a clientilor la variatii ale preturilor poate fi determinată si de alte cauze. De exemplu, pot exista constrângeri concurentiale diferite pe piata echipamentelor originale pentru componente de automobil si pe piata pieselor de schimb, determinând astfel definirea a două piete relevante ale produsului. Nici existenta unor caracteristici diferite ale produselor nu este suficientă, ca atare, pentru a putea exclude substituibilitatea la nivelul cererii, întrucât aceasta din urmă depinde în cea mai mare măsură de importanta pe care clientii o acordă acestor caracteristici diferite.

35. Elementele de fapt pe care Consiliul Concurentei le consideră relevante pentru aprecierea substituibilitătii între două produse la nivelul cererii pot fi clasificate după cum urmează:

36. Date si informatii privind substitutia în trecutul apropiat. În anumite cazuri, este posibilă analiza datelor si informatiilor legate de evenimente sau dezechilibre bruste produse de curând pe piată, care reprezintă exemple reale de substitutie între două produse. Atunci când este disponibilă, această informatie este, în principiu, fundamentală pentru definirea pietei relevante a produsului. În cazul în care în trecut au existat modificări ale preturilor (toate celelalte conditii ale pietei fiind identice), reactiile la nivelul cantitătilor cerute vor fi determinante pentru stabilirea existentei substituibilitătii. De asemenea, lansările anterioare de produse noi pe piată pot oferi informatii utile, în cazul în care se pot determina cu precizie produsele pentru care vânzările au scăzut în favoarea noului produs.

37. Există un anumit număr de fesfe cantitative care au fost concepute tocmai pentru delimitarea pietelor. Respectivele teste constau în diferite abordări econometrice si statistice: estimarea elasticitătilor si a elasticitătilor încrucisate⁶ ale cererii unui produs, teste bazate pe similaritatea variatiilor preturilor în timp, analiza legăturilor de cauzalitate între serii de preturi si similitudinea nivelurilor pretului si/sau convergenta lor. Pentru a determina conditiile în care s-a produs substitutia în trecut, Consiliul Concurentei ia în considerare elementele cantitative disponibile, capabile să reziste unei examinări riguroase.

38. Punctele de vedere ale clientilor si ale concurentilor. În cadrul cercetărilor sale, Consiliul Concurentei contactează adeseori principalii clienti si concurenti ai întreprinderilor în cauză, pentru a cunoaste punctele de vedere ale acestora cu privire la granitele pietei relevante a produsului, precum si pentru a obtine cea mai mare parte a informatiilor factuale de care are nevoie pentru a ajunge la o concluzie privind definirea pietei relevante a produsului. Consiliul Concurentei tine seama de răspunsurile argumentate ale clientilor si ale concurentilor în legătură cu reactiile la cresteri mici ale preturilor produselor relevante (de exemplu, între 5% si 10%) în zona geografică în cauză, atunci când aceste răspunsuri sunt suficient sustinute de elemente de fapt.

39. Preferintele consumatorilor. În cazul bunurilor de consum, ar putea fi dificil pentru Consiliul Concurentei să cunoască în mod direct opiniile consumatorilor finali în legătură cu produsele substituibile. Studiile de piată, comandate si utilizate în trecut de întreprinderi în procesul decizional pentru stabilirea preturilor si/sau pentru planificarea actiunilor comerciale, pot furniza Consiliului Concurentei informatii utile pentru delimitarea pietei relevante, iar furnizarea lor ajută la solutionarea mai rapidă si eficientă a cazului. Prin urmare, sondajele de opinie ce au ca scop obtinerea unor informatii cu privire la obiceiurile de consum si comportamentul de cumpărare al consumatorilor, opiniile exprimate de comerciantii cu amănuntul si, în general, studiile de piată prezentate de părti si de concurentii lor sunt luate în considerare pentru a determina dacă o parte semnificativă din punct de vedere economic a consumatorilor consideră că două produse sunt substituibile, tinându-se seama si de importanta mărcilor pentru produsele relevante. Metodologia urmată în studiile desfăsurate adhocde întreprinderile în cauză sau de către concurentii lor în scopul unei proceduri de concentrare economică sau al altei proceduri în temeiul Legii este, în principiu, examinată cu cea mai mare precautie, spre deosebire de studiile realizate în desfăsurarea normală a activitătilor întreprinderii pentru adoptarea unor decizii de afaceri.

40. Barierele si costurile asociate unui transfer al cererii către produse potential substituibile. Există un număr de bariere si de costuri care ar putea împiedica Consiliul Concurentei să considere că două produse, care la prima vedere par substituibile la nivelul cererii, apartin aceleiasi piete relevante a produsului. Este imposibilă realizarea unei liste exhaustive a costurilor de transfer sau a barierelor potentiale susceptibile să împiedice substitutia. Cu titlu de exemplu, aceste bariere si obstacole ar putea avea origini diverse, de exemplu: bariere de reglementare sau alte forme de interventii ale statului, constrângeri la nivelul pietelor din aval, necesitatea realizării unor investitii specifice de capital sau a suportării unei micsorări a productiei curente pentru a utiliza bunuri intermediare alternative, localizarea clientelei, investitii specifice în procesul de productie, în formare si în capitalul uman, cheltuieli aferente cumpărării de noi utilaje sau alte investitii, incertitudine în legătură cu calitatea si cu reputatia furnizorilor necunoscuti etc.

41. Diferitele categorii de clienti si discriminarea prin pret.

Existenta unor grupuri diferite de clienti ar putea restrânge piata relevantă a produsului. Fiecare dintre aceste grupuri distincte de clienti pentru produsul relevant poate constitui o piată relevantă a produsului distinctă atunci când acestea pot fi supuse unei discriminări prin pret din partea unui monopolist ipotetic. În astfel de situatii, piata relevantă a produsului ar putea să fie constituită din vânzările de produse relevante destinate unui anumit grup de clienti în zona relevantă geografică. Acesta va fi, de cele mai multe ori, cazul în care sunt îndeplinite două conditii: a) este posibilă identificarea cu precizie a grupului căruia îi apartine un client la momentul la care îi sunt vândute produsele relevante; si b) comertul între clienti sau arbitrajul de către terti nu este posibil.

⁶ Elasticitatea cererii în functie de pret pentru produsul X este o măsură a sensibilitătii cererii pentru produsul X la variatiile propriului său pret. Elasticitatea încrucisată între produsele X si Y este sensibilitatea cererii pentru produsul X la variatiile pretului produsului Y.

Elementele de fapt care pot fi utilizate pentru definirea pietei relevante geografice

42. Elementele de fapt pe care Consiliul Concurentei le consideră relevante pentru definirea pietei relevante geografice pot fi clasificate după cum urmează:

43. Date si informatii anterioare referitoare la reorientarea comenzilor către alte zone. În anumite cazuri, ar putea fi disponibile date si informatii referitoare la faptul că anumite variatii de pret între diferite zone au determinat reactii din partea clientilor. În general, testele cantitative utilizate pentru definirea pietei relevante a produsului pot fi utilizate si pentru definirea pietei relevante geografice. Cu toate acestea, trebuie să se tină seama de faptul că anumite comparatii ale preturilor între diferite zone pot fi mai complexe ca urmare a unor factori cum ar fi evolutia cursurilor de schimb, fiscalitatea si diferentierea produselor.

44. Caracteristicile fundamentale ale cererii. Natura cererii pentru produsul relevant poate determina dimensiunea pietei relevante geografice. Anumiti factori, cum ar fi loialitatea fată de mărcile nationale sau locale, cultura si stilul de viată, precum si necesitatea unei prezente locale, au un potential mare de a limita sfera geografică a concurentei.

45. Punctele de vedere ale clientilor si ale concurentilor. Acolo unde este cazul, Consiliul Concurentei va contacta principalii clienti si principalii concurenti ai părtilor implicate în cercetările sale, pentru a cunoaste opiniile acestora cu privire la granitele pietei relevante geografice, precum si pentru a colecta cea mai mare parte a informatiilor factuale de care are nevoie pentru a ajunge la o concluzie privind definirea pietei relevante geografice, atunci când aceste opinii sunt suficient sustinute de elemente de fapt.

46. Dimensiunea geografică a comportamentului de cumpărare al clientilor. Analiza comportamentului de cumpărare al clientilor la momentul desfăsurării cercetării permite obtinerea unor elemente de fapt utile în legătură cu posibilele dimensiuni ale pietei relevante geografice. Atunci când clientii cumpără, în conditii similare, de la întreprinderi situate oriunde pe teritoriul României sau când se aprovizionează prin licitatii la care ofertantii sunt întreprinderi situate oriunde pe teritoriul României, se consideră, în general, că piata geografică relevantă este teritoriul României.

47. Fluxurile comerciale. Atunci când numărul clientilor este atât de mare încât informatiile furnizate de acestia nu permit formarea unei imagini clare cu privire la comportamentul de cumpărare al clientilor, este posibilă utilizarea ca alternativă a informatiilor despre fluxurile comerciale, cu conditia existentei unor statistici comerciale suficient de detaliate pentru produsele relevante. Analiza fluxurilor comerciale permite obtinerea unor informatii utile pentru stabilirea dimensiunii pietei relevante geografice, dar acestea nu sunt suficiente pentru a putea formula concluzii definitive în legătură cu acest aspect.

48. Barierele si costurile de transfer asociate reorientării comenzilor către întreprinderi situate în alte zone. Înainte de a concluziona că piata relevantă geografică este locală, trebuie identificate barierele care o izolează de alte zone. Obstacolul cel mai evident care va împiedica un client să îsi reorienteze comenzile spre alte zone este impactul costurilor de transport si al restrictiilor în materie de transport prevăzute de legislatie sau determinate de natura produselor relevante. Impactul costurilor de transport limitează, de obicei, sfera pietei geografice pentru produsele voluminoase de valoare mică, tinându-se cont însă de faptul că anumite inconveniente sub aspectul transportului ar putea fi compensate de costuri comparativ mai avantajoase în alte domenii (costuri salariale sau cu materiile prime). Accesul la reteaua de distributie într-o zonă dată, barierele de reglementare care mai există încă în anumite sectoare ar putea, de asemenea, să constituie obstacole care izolează o zonă geografică dată de presiunea concurentială a întreprinderilor situate în afara respectivei zone. Costurile de transfer semnificative, legate de aprovizionarea de la întreprinderi situate în alte zone, reprezintă obstacole suplimentare.

49. Pe baza datelor si informatiilor obtinute, Consiliul Concurentei defineste piata relevantă geografică, care pentru unele bunuri si servicii poate avea o dimensiune locală, natională (România), iar pentru altele ar putea avea o dimensiune mai largă, care depăseste granitele tării (de exemplu, o parte a Comunitătii Europene incluzând România sau chiar internatională).

50. Pct. 34-49 prezintă diferitii factori care ar putea fi relevanti pentru definirea pietei relevante. Acest fapt nu înseamnă că în fiecare caz individual va fi necesar să se obtină elemente de fapt si să se evalueze fiecare dintre acesti factori, în practică, elementele de fapt furnizate numai de un subansamblu al acestor factori pot fi suficiente pentru a ajunge la o concluzie cu privire la definirea pietei relevante.

IV. Calcularea cotelor de piată

51. Definirea pietei relevante, atât la nivelul produsului, cât si la nivel geografic, permite identificarea furnizorilor si a clientilor/consumatorilor care actionează pe respectiva piată. Pe această bază se pot calcula mărimea totală a pietei si cotele de piată ale furnizorilor, în functie de vânzările de produse relevante realizate de acestia în zona în cauză. În practică, mărimea totală a pietei si cotele de piată detinute de furnizori pot fi cunoscute consultând surse de informatie cum ar fi previziunile întreprinderilor sau studiile comandate societătilor de consultantă si/sau asociatiilor profesionale. În absenta unor astfel de surse de informatie sau atunci când previziunile disponibile nu sunt credibile, Consiliul Concurentei poate solicita fiecărui furnizor de pe piata relevantă să îi comunice propria cifră de afaceri, astfel încât să poată calcula mărimea totală a pietei si cotele de piată.

52. În general, vânzările sunt punctul de referintă pentru calculul cotelor de piată, dar există si alte repere care, în functie de caracteristicile produselor specifice sau de sectorul economic în cauză, pot oferi informatii utile, cum ar fi capacitatea, numărul actorilor pe pietele de licitatii, unitătile de flote în domeniul aerospatial sau rezervele detinute în cazul anumitor sectoare, precum cel minier.

53. De regulă, atât volumul, cât si valoarea vânzărilor reprezintă informatii utile. În cazul produselor diferentiate, se consideră, în general, că valoarea vânzărilor si cota de piată corespunzătoare lor reflectă mai bine pozitia si puterea relativă a fiecărui furnizor.

V. Consideratii suplimentare

54. Există anumite domenii în care aplicarea principiilor mentionate anterior trebuie realizată cu precautie. Este cazul în care se analizează pietele primare si secundare, în special atunci când comportamentul întreprinderilor la un moment dat trebuie analizat în temeiul art. 6 din Lege. Metoda de definire a pietelor este aceeasi, adică este necesară evaluarea reactiilor clientilor, bazate pe deciziile lor de cumpărare, la variatiile preturilor. În aceste cazuri se va tine seama, în acelasi timp, si de eventualele constrângeri asupra substituibilitătii impuse de conditiile de pe pietele conexe. O definire restrânsă a pietei produselor secundare, de exemplu, a pietei pieselor de schimb, ar putea rezulta atunci când compatibilitatea produsului secundar cu produsul primar este importantă. Problemele de identificare a unor produse secundare compatibile, precum si existenta preturilor ridicate si un ciclu de viată lung al produselor primare ar putea face profitabile cresterile preturilor produselor secundare. O definire mai largă a pietei produselor secundare ar putea rezulta în cazul în care există o substituibilitate semnificativă între produsele secundare sau în cazul în care caracteristicile produselor primare pot determina reactii rapide si directe ale consumatorilor la cresterile preturilor produselor secundare.

55. În anumite cazuri, existenta unor „lanturi de substitutie" ar putea conduce la definirea unei piete relevante în care produsele sau zonele situate la limitele pietei nu sunt substituibile în mod direct. Un exemplu îl constituie dimensiunea geografică a unui produs ale cărui costuri de transport sunt semnificative. În astfel de cazuri, livrările efectuate de o anumită întreprindere sunt limitate la un anumit perimetru din jurul acesteia, din cauza impactului costurilor de transport. În principiu, această zonă ar putea reprezenta piata relevantă geografică. Cu toate acestea, în cazul în care repartizarea întreprinderilor în teritoriu este de asa natură încât există suprapuneri ale perimetrelor din jurul acestora, este posibil ca un efect de substitutie în lant să exercite constrângeri asupra preturilor practicate pentru respectivele produse si astfel să conducă la o definitie mai largă a pietei geografice relevante. Acelasi rationament se aplică în cazul în care produsul B este un produs substituibil la nivelul cererii pentru produsele Asi C. Chiar dacă produsele A si C nu sunt substituibile în mod direct unul în raport cu celălalt, ele se pot afla pe aceeasi piată relevantă a produsului, întrucât existenta produsului substituibil B exercită influente asupra preturilor lor.

56. În practică, conceptul „lant de substitutie" trebuie coroborat cu elemente reale, legate, de exemplu, de interdependenta la nivelul preturilor existente la limitele lanturilor de substitutie, pentru a putea defini, în cazuri individuale, o piată relevantă mai largă. De asemenea, nivelurile de pret la limitele lanturilor de substitutie trebuie să fie comparabile din punctul de vedere al caracteristicilor.

Valoare nominală	10 lei
Metal	argint
Titlu	999%o
Formă	rotundă
Diametru	37 mm
Greutate	31,103g
Calitate	proof
Margine	zimtată

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

CONSILIUL CONCURENTEI

ORDIN

pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind concentrările economice

Bogdan Marius Chiritoiu

A. Clauze de nonconcurentă

B. Acorduri de licentă

C. Obligatii de cumpărare si de furnizare

B. Acorduri de licentă

C. Obligatii de cumpărare si de furnizare

III. Elementele de fapt care pot fi luate în considerare în definirea pietelor relevante

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

RECTIFICĂRI