MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 691/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 691         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 14 octombrie 2009

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.020. - Hotărâre privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului si din administrarea Ministerului Economiei în domeniul public al judetului Bacău si în administrarea Consiliului Judetean Bacău

 

1.022. - Hotărâre privind trecerea unor constructii aflate în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia, în vederea scoaterii din functiune si desfiintării, precum si actualizarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

1.023. - Hotărâre pentru aprobarea Memorandumului de întelegere dintre Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale din România si Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Managementul Apelor din Republica Serbia privind cooperarea în domeniul agriculturii, semnat la Novi Sad la 9 mai 2009

 

Memorandum de întelegere între Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale din România si Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Managementul Apelor din Republica Serbia privind cooperarea în domeniul agriculturii

 

1.087. - Hotărâre privind trecerea unor imobile din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Tineretului si Sportului, prin Directia Judeteană pentru Sport Prahova, în domeniul public al municipiului Ploiesti si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Ploiesti

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

81. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de înmagazinare subterană a gazelor naturale realizat de Societatea Comercială „Depomures" - S.A. Târgu Mures

 

82. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei privind modificarea Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 52/2009 privind prelungirea duratei de valabilitate a ordinelor presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 70/2008, 71/2008 si 102/2008

 

248. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul administratiei si internelor, interimar, privind desemnarea reprezentantului Ministerului Administratiei si Internelor în Comitetul Interministerial de Finantări, Garantii si Asigurări

 

1.760. - Ordin al ministrului economiei privind instituirea procedurii de administrare specială la Societatea Comercială „Uzina Mecanică Plopeni" - S.A. -filială a Companiei Nationale „Romarm" - S.A.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

Decizia nr. 10 din 9 februarie 2009

 

Decizia nr. 11 din 9 februarie 2009

 

Decizia nr. 2.102 din 9 aprilie 2009

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE AASIGURÂRILOR

 

            20. - Ordin pentru modificarea Normelor privind Pool-ul de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 17/2009

 


HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului si din administrarea Ministerului Economiei în domeniul public al judetului Bacău si în administrarea Consiliului Judetean Bacău

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 8 alin. (1) si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă trecerea unor imobile, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul privat al statului si din administrarea Ministerului Economiei în domeniul public al judetului Bacău si în administrarea Consiliului Judetean Bacău.

Art. 2. - Predarea-preluarea imobilelor transmise potrivit prevederilor art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul economiei,

Adriean Videanu

Viceprim-ministru,

ministrul administratiei si internelor,

Dan Nica

 

Bucuresti, 9 septembrie 2009.

Nr. 1.020.

 

ANEXA

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilelor care trec din domeniul privat al statului si din administrarea Ministerului Economiei în domeniul public al judetului Bacău si în administrarea Consiliului Judetean Bacău

 

Nr. crt.

Denumirea bunului

Datele de identificare

Valoarea de inventar

- lei -

Anul dobândirii

1.

Drum acces

Suprafata - 855 m2

5.424,24

2000

2.

Drum incintă

Suprafata -2.363 m2

122.993,97

2000

3.

Grup administrativ (pavilion asistati)

Clădire parter, suprafata construită -772,6 m2

1.204.316,11

2001

4.

Atelier electromecanic

Clădire parter, structură din beton, suprafata construită - 350,35 m2

39.301,44

2001

5.

Chiosc alimentar (pavilion primire bolnavi)

Clădire parter, suprafata construită - 65 m2

13.801,00

2001

6.

Gheretă poartă (cabină poartă)

Clădire parter, structură din beton, suprafata construită -15 m2

19.725,85

2001

7.

Casă masină extractie

Clădire parter, structură din beton, suprafata construită - 151,9 m2

24.924,18

2001

8.

Cabină cântar (pavilion dirigentie)

Clădire parter, structură din beton, suprafata construită - 7 m2

14.330,56

2001

9.

Clădire răcitor (pavilion dirigentie)

Clădire parter, structură din beton, suprafata construită - 55 m2

20.017,13

2003

10.

Statie compresoare

Clădire parter, structură din beton, suprafata construită - 149,35 m2

9.103,85

2000

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind trecerea unor constructii aflate în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia, în vederea scoaterii din functiune si desfiintării, precum si actualizarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 10 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, al art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 112/2000 pentru reglementarea procesului de scoatere din functiune, casare si valorificare a activelor corporale care alcătuiesc domeniul public al statului si al unitătilor administrativ-teritoriale, aprobată prin Legea nr. 246/2001,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului a unor constructii situate în municipiul Oltenita, Sos. Portului, judetul Călărasi, aflate în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Trecerea în domeniul privat al statului a constructiilor prevăzute la art. 1 se face în vederea scoaterii din functiune si demolării acestora.

Art. 3. - După scoaterea din functiune si demolarea constructiilor, Ministerul Administratiei si Internelor îsi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenta cantitativ-valorică si, împreună cu Ministerul Finantelor Publice, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările si completările ulterioare.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,

ministrul administratiei si internelor,

Dan Nica

Ministrul dezvoltării regionale si locuintei,

Vasile Blaga

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Pogea

 

Bucuresti, 9 septembrie 2009.

Nr. 1.022.

 

ANEXA

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale constructiilor aflate în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor care se transmit din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, în vederea scoaterii din functiune si desfiintării acestora

 

Adresa imobilului

Persoana juridică care administrează imobilul

Caracteristicile bunurilor care trec în domeniul privat al statului

Număr de înregistrare atribuit de M.F.P.

Municipiul Oltenita, Sos. Portului, judetul Călărasi

Ministerul Administratiei si Internelor

Pavilion 48.42.02 „padoc suine" Suprafata construită = 145,04 m2 Suprafata desfăsurată = 145,04 m2 Valoarea de inventar = 6.687,08 lei

101.905 (partial)

Pavilion 48.42.04 „fanar" Suprafata construită = 62,60 m2 Suprafata desfăsurată = 62,60 m2 Valoarea de inventar = 94,26 lei

Pavilion 48.42.05 „grajd bovine si cabaline" Suprafata construită = 61,30 m2 Suprafata desfăsurată = 61,30 m2 Valoarea de inventar = 8.230,26 lei

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Memorandumului de întelegere dintre Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale din România si Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Managementul Apelor din Republica Serbia privind cooperarea în domeniul agriculturii, semnat la Novi Sad la 9 mai 2009

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Memorandumul de întelegere dintre Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale din România si Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Managementul Apelor din Republica Serbia privind cooperarea în domeniul agriculturii, semnat la Novi Sad la 9 mai 2009.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii,

pădurilor si dezvoltării rurale,

Mie Sârbu

p. Ministrul afacerilor externe,

Bogdan Mazuru,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Pogea

 

Bucuresti, 9 septembrie 2009.

Nr. 1.023.

 

 

MEMORANDUM DE ÎNTELEGERE

între Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale din România si Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Managementul Apelor din Republica Serbia privind cooperarea în domeniul agriculturii

 

Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale din România si Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Managementul Apelor din Republica Serbia, denumite în continuare părti,

dorind să promoveze relatiile de prietenie si să intensifice cooperarea în domeniul agriculturii dintre România si Republica Serbia conform principiului egalitătii, respectului reciproc si beneficiului reciproc,

declarând intentia de a intensifica cooperarea dintre cele două ministere,

au convenit următoarele:

ARTICOLUL 1

            Părtile vor promova si vor încuraja cooperarea în domeniul agriculturii dintre ministere, institutele de cercetare, unitătile economice si alte organizatii care actionează în domeniul agriculturii din cele două state, în conformitate cu legile si regulamentele în vigoare din fiecare tară.

ARTICOLUL 2

Pentru a realiza o colaborare eficientă, părtile vor sprijini si vor promova cooperarea concretă în următoarele domenii:

a) productie vegetală, seminte si material genetic de Înaltă productivitate;

b) productie animală, ameliorarea raselor de animale si material genetic superior;

c) înregistrarea pesticidelorsi controlul utilizării lor;

d) sănătatea plantelor;

e) dezvoltare rurală.

ARTICOLUL 3

Formele de cooperare la care se face referire în art. 2 din prezentul memorandum vor fi realizate prin:

a) vizite reciproce ale reprezentantilor părtilor în vederea sprijinirii eforturilor Serbiei în procesul de integrare în Uniunea Europeană prin împărtăsirea experientei pe care o are România în domeniul agricol;

b) vizite reciproce ale reprezentantilor institutelor de cercetare;

c) organizarea de instruiri si programe tehnice si sprijinirea organizării de seminare, conferinte, expozitii si târguri dedicate unor variate domenii din agricultură;

d) vizite reciproce ale reprezentantilor angrenati în productia agricolă si industria procesatoare.

ARTICOLUL 4

Părtile vor înfiinta un comitet mixt însărcinat cu implementarea prevederilor prezentului memorandum.

Comitetul mixt va prevedea si va organiza întâlniri si vizite ale reprezentantilor părtilor de câte ori va fi necesar, având în vedere formele si căile de cooperare la care s-a făcut referire în art. 2 si 3 din prezentul memorandum.

Fiecare parte va suporta toate costurile legate de implementarea prezentului memorandum, conform legislatiei nationale a fiecărei părti.


ARTICOLUL 5

Prezentul memorandum nu afectează drepturile si angajamentele părtilor care decurg din alte acorduri internationale.

Prezentul memorandum nu afectează drepturile si angajamentele României ce decurg din statutul de stat membru al Uniunii Europene.

ARTICOLUL 6

            Părtile vor rezolva toate litigiile care decurg din interpretarea si implementarea prezentului memorandum prin consultări si negocieri reciproce.

ARTICOLUL 7

Prezentul memorandum va intra în vigoare la data ultimei notificări în care părtile se vor informa reciproc cu privire la îndeplinirea procedurilor cerute de legislatia lor internă pentru intrarea sa în vigoare.

Memorandumul va rămâne în vigoare pe o durată de 5 ani. Acesta va fi reînnoit pe perioade de 5 ani, dacă niciuna dintre părti nu îi notifică celeilalte părti, în scris, intentia sa de a denunta prezentul memorandum. În acest caz, prezentul memorandum se încheie la expirarea a 6 luni de la data primirii notificării scrise.

Semnat la Novi Sad la 9 mai 2009, în două exemplare originale în limbile română, sârbă si engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergentă de interpretare, versiunea în limba engleză va prevala.

 

Pentru Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale din România,

Ilie Sârbu,

ministru

Pentru Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Managementul Apelor din Republica Serbia,

Sasa Dragin,

ministru

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind trecerea unor imobile din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Tineretului si Sportului, prin Directia Judeteană pentru Sport Prahova, în domeniul public al municipiului Ploiesti si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Ploiesti

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 9 alin. (1) si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 80 alin. (15) din Legea educatiei fizice si sportului nr. 69/2000, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă trecerea imobilelor, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Tineretului si Sportului, prin Directia Judeteană pentru Sport Prahova, în domeniul public al municipiului Ploiesti si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Ploiesti, judetul Prahova.

Art. 2. - Predarea-preluarea bunurilor imobile prevăzute la art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, la valoarea de inventar a imobilelor de la data transmiterii.

Art. 3. - (1) Consiliul Local al Municipiului Ploiesti are obligatia de a realiza investitii la aceste obiective în termen de 2 ani de la data preluării si de a mentine destinatia imobilelor pentru desfăsurarea competitiilor sportive si educative pe o perioadă de 99 de ani.

(2) În situatia în care nu se respectă destinatia imobilelor prevăzute la alin. (1) sau nu se realizează investitiile necesare ia intervalul stabilit, imobilele revin de drept în domeniul public al statului si în administrarea Ministerului Tineretului si Sportului.

(3) Lucrările de investitii la imobilele preluate, ce urmează a fi realizate de către Municipiul Ploiesti, vor fi mentionate în cuprinsul protocolului de predare-preluare prevăzut la art. 2.

Art. 4. - Ministerul Tineretului si Sportului este împuternicit să verifice respectarea dispozitiilor art. 3 si să îndeplinească formalitătile prevăzute de lege în vederea ducerii la îndeplinire a prevederilor prezentei hotărâri.

Art. 5. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se modifică în mod corespunzător anexa nr. 30 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările si completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,

ministrul administratiei si internelor,

Dan Nica

Ministrul tineretului si sportului,

Sorina Luminita Plăcintă

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Pogea

 

Bucuresti, 30 septembrie 2009.

Nr. 1.087.

 

ANEXA

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilelor care se transmit din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Tineretului si Sportului, prin Directia Judeteană pentru Sport Prahova, în domeniul public al municipiului Ploiesti si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Ploiesti

 

Nr. crt.

Nr. M.F.P.

Codul de clasificare

Locul unde este situat imobilul

Persoana juridică de la care se transmite imobilul din domeniul public al statului

Persoana juridică la care se transmite imobilul în domeniul public al municipiului Ploiesti

Caracteristicile tehnice ale imobilului

1.

26.577

8.29.13

Municipiul Ploiesti,

str. Parcul Tineretului,

judetul Prahova

Ministerul Tineretului si Sportului, prin Directia Judeteană pentru Sport Prahova

Consiliul Local al Municipiului Ploiesti

Sală de jocuri cu 2.000 de locuri si anexe

S+P

Suprafata totală = 3.161,59 m2

Suprafata construită = 2.590 m2

2.

26.578

8.29.13

Municipiul Ploiesti,

str. Parcul Tineretului,

judetul Prahova

Ministerul Tineretului si Sportului, prin Directia Judeteană pentru Sport Prahova

Consiliul Local al Municipiului Ploiesti

6 terenuri cu bitum în suprafată totală de 4.363 m2

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de înmagazinare subterană a gazelor naturale realizat de Societatea Comercială „Depomures" - S.A. Târgu Mures

 

Având în vedere dispozitiile art. 99, coroborate cu prevederile art. 100 alin. (1) lit. b) si cu prevederile art. 17 lit. g) din Legea gazelor nr. 351/2004, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul dispozitiilor art. 3 alin. (3) din Regulamentul de organizare si functionare al Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 410/2007,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Se stabilesc tarifele reglementate pentru prestarea serviciului de înmagazinare subterană a gazelor naturale realizat de Societatea Comercială „Depomures" - S.A. Târgu Mures, pentru perioada dintre data de 15 octombrie 2009 si până la finalizarea ciclului complet de înmagazinare, prevăzute în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Tarifele reglementate pentru prestarea serviciului de înmagazinare subterană a gazelor naturale prevăzute în anexa nr. 1 nu contin TVA.

Art. 2. - Se stabilesc veniturile totale si veniturile reglementate totale aferente anului 3 al celei de-a doua perioade de reglementare, aprilie 2007-martie 2012, prevăzute în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Regularizarea veniturilor aferente anului 3 al celei de-a doua perioade de reglementare se face pe baza venitului total si a venitului reglementat total, prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 4. - Societatea Comercială „Depomures" - S.A. Târgu Mures va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin, iar compartimentele de resort din cadrul Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei vor urmări respectarea acestora.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare la data de 15 octombrie 2009.

Art. 6. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 70/2008 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de înmagazinare subterană a gazelor naturale realizat de Societatea Comercială „Depomures" - S.A. Târgu Mures, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 27 iunie 2008, cu modificările ulterioare.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Petru Lificiu

 

Bucuresti, 8 octombrie 2009.

Nr. 81.

 

ANEXA Nr. 1

 

STRUCTURA

tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de înmagazinare subterană a gazelor naturale, pentru perioada dintre data de 15 octombrie 2009 si până la finalizarea ciclului complet de înmagazinare

 

Componenta de tarif

U.M.

Societatea Comercială „Depomures" - S.A. Târgu Mures

Componentă fixă pentru rezervarea capacitătii

lei/MWh/ciclu complet de înmagazinare

5,24

Componenta volumetrică pentru injectia gazelor naturale

Iei/MWh

1,56

Componenta volumetrică pentru extractia gazelor naturale

Iei/MWh

1,06

 

ANEXA Nr. 2

 

VENITURILE TOTALE SI VENITURILE REGLEMENTATE TOTALE

aferente anului 3 al celei de-a doua perioade de reglementare, aprilie 2007-martie 2012

 

 

U.M.

Ciclul de înmagazinare 2009-2010

Capacitatea operatională

MWh

3.139.421

Venitul total

mii lei

23.923,795

Venitul reglementat total

mii lei

21.749,575

Rata de crestere a eficientei economice pentru perioada de reglementare

%

1,88

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind modificarea Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 52/2009 privind prelungirea duratei de valabilitate a ordinelor presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 70/2008, 71/2008 si 102/2008

 

Având în vedere dispozitiile art. 99, coroborate cu prevederile art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea gazelor nr. 351/2004, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul dispozitiilor art. 3 alin. (3) din Regulamentul de organizare si functionare al Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 410/2007,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei emite prezentul ordin.

Art. I. - Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 52/2009 privind prelungirea duratei de valabilitate a ordinelor presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 70/2008, 71/2008 si 102/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1 alineatul (1), litera a) se abrogă.

2. La articolul 1, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) Ordinul prevăzut la alin. (1) lit. b) rămâne nemodificat pentru ciclul de înmagazinare 2009-2010."

3. Articolul 2 se modifică si va avea următorul cuprins:

Art. 2. - Societatea Comercială „Amgaz" - S.A. Medias va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin, iar compartimentele de resort din cadrul Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei vor urmări respectarea acestora."

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare la data de 15 octombrie 2009.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Petru Lificiu

 

Bucuresti, 8 octombrie 2009.

Nr. 82.

 

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

 

ORDIN

privind desemnarea reprezentantului Ministerului Administratiei si Internelor în Comitetul Interministerial de Finantări, Garantii si Asigurări

 

Având în vedere prevederile art. 8 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 534/2007 privind înfiintarea, atributiile, competentele si modul de functionare ale Comitetului Interministerial de Finantări, Garantii si Asigurări si reglementarea operatiunilor de finantare, garantare si asigurare efectuate de Banca de Export-lmport a României EXIMBANK - S.A. În numele si în contul statului, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările si completările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul administratiei si internelor, interimar, emite următorul ordin:

Art. 1. - Se desemnează domnul Marius Tiberiu Martinescu, secretar de stat în cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, ca reprezentant al ministerului în Comitetul Interministerial de Finantări, Garantii si Asigurări.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul viceprim-ministrului, ministrul administratiei si internelor, nr. 52/2009 privind desemnarea reprezentantului Ministerului Administratiei si Internelor în Comitetul Interministerial de Finantări, Garantii si Asigurări, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2009.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul administratiei si internelor, interimar,

Vasile Blaga

 

Bucuresti, 12 octombrie 2009.

Nr. 248.

 

MINISTERUL ECONOMIEI

 

ORDIN

privind instituirea procedurii de administrare specială la Societatea Comercială „Uzina Mecanică Plopeni" - S.A. - filială a Companiei Nationale „Romarm" - S.A.

 

Având în vedere prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 88/2001 privind înfiintarea Oficiului Participatiilor Statului si Privatizării în Industrie, aprobată cu modificări prin Legea nr. 552/2001, ale Legii nr. 308/2008 pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 101/2006 privind reorganizarea Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului prin comasarea prin absorbtie cu Oficiul Participatiilor Statului si Privatizării în Industrie si în conformitate cu dispozitiile Hotărârii Guvernului nr. 869/2001 privind organizarea si functionarea Oficiului Participatiilor Statului si Privatizării în Industrie, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere că industria de apărare este ramură strategică a economiei nationale, iar în conformitate cu prevederile art. 296 alin. (1) lit. b) din Tratatul de instituire a Comunitătii Europene, „orice stat membru poate adopta măsurile pe care le consideră necesare pentru protectia securitătii nationale care sunt legate de productia si comertul cu arme, munitie si material de război",

în vederea implementării măsurilor de restructurare a Societătii Comerciale „Uzina Mecanică Plopeni" - S.A., aprobate de conducerea Ministerului Economiei, precum si a măsurilor ce trebuie luate pentru accelerarea procesului de privatizare la Societatea Comercială „Uzina Mecanică Plopeni" - S.A.,

în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 180 din Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, cu modificările si completările ulterioare, si a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2002, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale Hotărârii Guvernului nr. 1.720/2008 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul economiei emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se instituie procedura de administrare specială în perioada de privatizare la Societatea Comercială „Uzina Mecanică Plopeni" - S.A. - filială a Companiei Nationale „Romarm" - SA, denumită în continuare societate comercială, care îsi desfăsoară activitatea în sectorul industriei de apărare si are ca activitate principală fabricarea armamentului si munitiei - cod CAEN 2540, cu sediul în orasul Plopeni, Str. Republicii nr. 1, judetul Prahova, înmatriculată la oficiul registrului comertului sub nr. J29/162/2001, începând cu data publicării prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 2. - (1) Pe durata administrării speciale în perioada privatizării, administratorul special are atributiile stabilite prin mandatul special acordat de ministrul economiei.

(2) Continutul mandatului prevăzut la alin. (1) va cuprinde în principal, dar fără a se limita la acestea, următoarele atributii:


a) luarea unor măsuri de administrare, gestionare si supraveghere financiară a societătii comerciale, cu accent pe:

- situatia îndeplinirii principalilor indicatori economico-financiari si de performantă;

- identificarea unor active neutilizate care pot fi transferate/vândute;

- inventarierea datoriilor societătii comerciale, precum si a plătilor restante, în structura lor;

- inventarierea creantelor pe care societatea comercială le are de recuperat;

- cunoasterea situatiei litigiilor care grevează asupra societătii comerciale;

- inventarierea activelor posibil a fi revendicate;

b) notificarea tuturor creditorilor bugetari în vederea neînceperii/suspendării de către acestia a oricăror măsuri de executare silită împotriva societătii comerciale, în conformitate cu prevederile art. 16 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările si completările ulterioare;

c) solicitarea organelor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice, pentru bugetul de stat, si ale celorlalte ministere si institutii, pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, precum si ale autoritătilor administratiei publice locale, pentru bugetele locale, de a elibera certificatele de obligatii bugetare necesare acordării facilitătilor prevăzute de Legea nr. 137/2002, cu modificările si completările ulterioare;

d) solicitarea furnizorilor de servicii pentru întocmirea graficelor de reesalonare a datoriilor restante, respectarea acestora si efectuarea plătilor facturilor curente;

e) respectarea disciplinei economico-financiare prin luarea unor măsuri pentru întărirea acesteia.

Art. 3. - La data instituirii procedurii de administrare specială se instituie si procedura de supraveghere financiară a Societătii Comerciale „Uzina Mecanică Plopeni" - SA, în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 137/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 4. - Procedura de administrare specială în perioada de privatizare încetează la data transferului dreptului de proprietate asupra actiunilor, în situatia privatizării societătii comerciale, sau la data stabilită prin ordin al ministrului economiei.

 

Ministrul economiei,

Adriean Videanu

 

Bucuresti, 6 octombrie 2009.

Nr. 1.760.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

- SECTIILE UNITE -

DECIZIA Nr. 10

din 9 februarie 2009

 

Dosar nr. 39/2008

Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie,

Înalta Curte de Casatie si Justitie constituită în Sectii Unite, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, pentru a stabili dacă examinarea admisibilitătii în principiu a contestatiei în anulare, fără citarea părtilor, încalcă dreptul acestora la un proces echitabil, conform art. 6 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenti 79 de judecători din totalul de 117 aflati în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Scutea Gabriela, adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că examinarea admisibilitătii în principiu a contestatiei în anulare, vizând doar verificarea existentei cazurilor prevăzute de art. 386 din Codul de procedură penală, a termenului de introducere si a dovezilor expuse, se solutionează fără citarea părtilor.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În activitatea instantelor judecătoresti s-au exprimat puncte de vedere diferite, determinând adoptarea de solutii contrare, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 391 alin. 1 din Codul de procedură penală referitoare la examinarea admisibilitătii în principiu, a contestatiei în anulare, fără citarea părtilor.

Astfel, unele instante au considerat că faza procesuală în care este examinată admisibilitatea în principiu a contestatiei în anulare nu poate avea loc decât cu citarea părtilor.

S-a argumentat că obligativitatea citării părtilor si pentru această etapă premergătoare judecării contestatiei în anulare este impusă de reglementările cuprinse în art. 6 paragraful 1 si 3 lit. c din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ce au prioritate de aplicare fată de legea natională, potrivit cărora, în orice fază procesuală fiecare persoană are dreptul la o judecată echitabilă, în mod public, cu asigurarea posibilitătii de a-si sustine ea însăsi apărările si de a fi asistată de un avocat ales sau desemnat din oficiu.

Alte instante, dimpotrivă, s-au pronuntat în sensul că în etapa examinării admisibilitătii în principiu, instituită doar pentru verificarea respectării termenului de introducere a cererii, a existentei cazurilor de contestatie în anulare, precum si dacă s-au depus ori invocat dovezi în sprijinul contestatiei, nu este necesară citarea părtilor, un atare mod de a proceda, prevăzut expres în art. 391 alin. 1 din Codul de procedură penală, necontravenind principiilor reglementate în art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Aceste din urmă instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

Contestatia în anulare, cale extraordinară de atac împotriva hotărârilor penale definitive, poate fi exercitată numai în conditiile reglementate în art. 386-392 din Codul de procedură penală.

În cadrul acestor reglementări, prin art. 391 din acelasi cod a fost instituită procedura prealabilă a admiterii în principiu, stabilindu-se în alin. 1 că „instanta examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestatie prevăzute în art. 386 lit. a)-c) si e), fără citarea părtilor", iar la alin. 2 că „instanta constatând că cererea de contestatie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestatia este dintre cele prevăzute în art. 386 si că în sprijinul contestatiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestatia si dispune citarea părtilor interesate".

Or, prin natura si continutul ei specific, o astfel de procedură prealabilă, de examinare a contestatiei în anulare sub aspectul admisibilitătii în principiu, nu vizează însăsi solutionarea acestei căi extraordinare de atac, ci doar verificarea dacă sunt întrunite conditiile de exercitare a acesteia, si anume cu privire la încadrarea cererii în termenul legal, la întemeierea ei pe cazurile prevăzute în lege si la depunerea de dovezi ori invocarea de probe din dosar în sprijinul contestatiei.

Asadar, cât timp procedura admiterii în principiu, astfel cum este prevăzută în art. 391 din Codul de procedură penală, nu priveste însăsi judecarea contestatiei în anulare - o atare

procedură fiind reglementată cu caracter exclusiv în art. 392 din acelasi cod - se constată că nu sunt temeiuri care să impună citarea părtii în faza admisibilitătii în principiu a contestatiei în anulare.

În astfel de conditii de reglementare, fată de limitele si efectele restrânse ale derulării procedurii în cadrul examinării admiterii în principiu a contestatiei în anulare, nu s-ar putea considera că desfăsurarea acestei etape prealabile ar fi susceptibilă de atragerea aplicabilitătii automate, directe, a prevederilor art. 6 paragraful 1 si paragraful 3 lit. c) din Conventie.

Natura juridică însăsi a contestatiei în anulare, instituită pentru îndreptarea viciilor de ordin procedural ce atrag nulitatea actului la care se referă, o face improprie extinderii aplicării mecanice, ad litteram, a tuturor reglementărilor înscrise în art. 6 din Conventie, de neînlăturat pentru faza judecătii propriu-zise, dar inadecvate etapei prealabile specifice de verificare a susceptibilitătii căii de atac de a fi admisă în principiu, în vederea parcurgerii procesului firesc de judecată.

De aceea, câtă vreme cerintele de legalitate si temeinicie a operatiunii de examinare a admisibilitătii în principiu sunt suficient garantate în cadrul restrâns reglementat prin art. 391 alin. 1 din Codul de procedură penală, este evident că nu se impune neluarea în considerare a dispozitiei privind necitarea părtilor doar pe motiv că aceasta ar contraveni reglementărilor art. 6 paragraful 1 si 3 lit. c din Conventie.

În consecintă, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum si ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că dispozitiile art. 391 alin. 1 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că examinarea admisibilitătii în principiu a contestatiei în anulare, fără citarea părtilor, nu aduce încălcări dreptului acestora la un proces echitabil, consacrat prin art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, în aplicarea dispozitiilor art. 391 alin. 1 din Codul de procedură penală stabilesc:

Examinarea admisibilitătii în principiu a contestatiei în anulare, fără citarea părtilor, nu încalcă dreptul acestora la un proces echitabil, consacrat prin art. 6 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului. Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală. Pronuntată în sedintă publică astăzi, 9 februarie 2009.

 

p. PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

prof. univ. dr. NICOLAE POPA,

eliberat din functie prin pensionare,

judecător LIDIA BĂRBULESCU

Prim-magistrat-asistent,

Adriana Daniela White


 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

 

- SECTIILE UNITE -

DECIZIA Nr. 11

din 9 februarie 2009

 

Dosar nr. 40/2008

Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie,

Înalta Curte de Casatie si Justitie constituită în Sectii Unite, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, privind incidenta cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, prevăzută de art. 2781 alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 11 din Codul de procedură penală.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenti 79 de judecători din totalul de 117 aflati în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Scutea Gabriela, adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul că în situatia mentionată persoana care a efectuat initial urmărirea penală nu devine incompatibilă. Precizează că situatia de incompatibilitate prevăzută de art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală vizează persoana care a efectuat urmărirea penală numai în ipoteza restituirii cauzei pentru refacerea urmăririi penale, prevăzută de art. 332 din Codul de procedură penală.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În activitatea de judecată a instantelor s-a ivit diversitate de practică în aplicarea dispozitiilor art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală privind incompatibilitatea persoanei care a efectuat urmărirea penală de a proceda la refacerea acesteia, când refacerea este dispusă de instantă, în cazul solutiei întemeiate pe dispozitiile art. 2781 alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 11 din Codul de procedură penală, de trimitere a cauzei de către judecător la procuror, în vederea redeschiderii urmăririi penale.

Astfel, unele instante au considerat că în cazul admiterii plângerii, de către judecător, împotriva solutiei de netrimitere în judecată si a trimiterii cauzei procurorului, în vederea redeschiderii urmăririi penale, persoana care a efectuat urmărirea penală, în calitate de procuror sau de organ de cercetare penală, devine incompatibilă de a prelua acea cauză pentru a efectua acte de urmărire în vederea redeschiderii urmăririi penale.

În argumentarea acestui punct de vedere s-a relevat că redeschiderea urmăririi penale la care se referă prevederile art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală si restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, reglementată în art. 332 din acelasi cod, sunt institutii juridice cu trăsături si efecte ce nu diferă esential, ele fiind cazuri de reluare a urmăririi penale dispuse de instantă, astfel că prevederile art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală sunt aplicabile, în egală măsură, în ambele situatii.

Alte instante, dimpotrivă, s-au pronuntat în sensul că solutia judecătorului de trimitere a cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, întemeiată pe dispozitiile art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, nu atrage incompatibilitatea persoanei care a efectuat urmărirea penală până în acel moment procesual.

Aceste din urmă instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

În cadrul reglementării cazurilor de incompatibilitate a procurorului si a organului de cercetare penală, în art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală s-a prevăzut că „persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia când refacerea este dispusă de instantă".

Din modul în care această incompatibilitate este formulată în textul de lege mentionat rezultă că ea priveste doar situatia când refacerea urmăririi penale este dispusă de instantă.

Or, cazurile de refacere a urmăririi penale sunt prevăzute explicit în cuprinsul art. 332 din Codul de procedură penală, prin care este reglementată institutia restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

În adevăr, în art. 332 alin. 1 din Codul de procedură penală se prevede că atunci „când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoresti, că în cauza supusă judecătii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanta se desesizează si restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. 1", în sensul că „ia măsuri ca urmărirea să fie făcută de organul competent".

Tot astfel, în cadrul alin. 2 din acelasi articol s-a reglementat că „instanta se desesizează si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozitiilor privitoare la competenta după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta învinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de către apărător".

Or, cât timp refacerea urmăririi penale poate fi dispusă de instantă numai în situatiile reglementate în art. 332 din Codul de procedură penală, iar dispozitiile acestui articol, având caracter procedural, sunt de strictă interpretare, se impune să se considere că în alte situatii, cum este ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, prevăzută în art. 2781 alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. V din Codul de procedură penală, nu operează incompatibilitatea si fată de persoana care a efectuat urmărirea penală ce face obiectul plângerii admise de judecător.

Instituirea unui regim juridic de incompatibilitate a procurorului sau a organului de cercetare penală restrâns doar la aceste cazuri de implicare în efectuarea urmăririi penale îsi găseste ratiunea în natura juridică specifică a institutiei restituirii cauzei pentru refacerea urmăririi penale, care este aplicabilă numai dacă au fost încălcate normele ce se referă la competenta materială sau după calitatea persoanei, la prezenta învinuitului sau a inculpatului si la asistarea sa de către apărător.

Spre deosebire de această institutie juridică, redeschiderea urmăririi penale în conditiile reglementate în art. 273 din Codul de procedură penală, desi constituie tot o modalitate de reluare a urmăririi penale, este bazată pe alte temeiuri juridice, vizând solutii de neurmărire infirmate pe motiv că solutia a fost gresit adoptată sau datorită disparitiei împrejurării pe care s-a întemeiat solutia de neurmărire.

O atare măsură dispusă după terminarea urmăririi penale, fie în temeiul art. 278 din Codul de procedură penală, de către însusi procurorul care a efectuat urmărirea sau de procurorul ierarhic superior, din oficiu sau la plângerea persoanei ale cărei interese au fost vătămate, fie în baza art. 2781 din acelasi cod, de către judecătorul sesizat cu plângerea împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată, constituie doar un mijloc procesual de garantare a exercitării atributiilor de urmărire penală cu stricta respectare a legalitătii.

De aceea, în timp ce refacerea urmăririi penale nu se poate realiza decât prin efectuarea din nou a actelor de urmărire penală, datorită constatării nulitătii totale sau partiale a acestora de către instantă, ceea ce atrage incompatibilitatea firească a persoanei care Ie-a îndeplinit în prima etapă, anterioară desfiintării lor, procedura redeschiderii urmăririi penale de către procuror sau procurorul ierarhic superior, din oficiu sau la plângerea persoanei îndreptătite, ori ca urmare a trimiterii dosarului la procuror de către judecător, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, apare doar ca un remediu procesual ce nu impune incompatibilitatea procurorului sau organului de cercetare penală, ale cărui acte de urmărire penală nu trebuie refăcute, ci doar completate sau continuate.

De altfel, în cazul trimiterii cauzei la procuror în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, judecătorul nici nu desfiintează actele de urmărire propriu-zise ce s-au efectuat, ci numai ultimul act, respectiv numai rezolutia sau ordonanta de netrimitere în judecată, astfel că persoanei care a efectuat urmărirea penală până la acest moment procesual îi revine doar obligatia să administreze în continuare probele apreciate ca necesare clarificării aspectelor nelămurite, în cadrul unui segment restrâns de cadrul limitelor stabilite prin solutia de admitere a plângerii.

Ca atare, procurorul si, respectiv, organul de cercetare penală care a efectuat acte de urmărire penală nu se află în cazul de incompatibilitate prevăzut în art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală, decât dacă s-a dispus restituirea cauzei de către instantă, în temeiul art. 332 din Codul de procedură penală, în vederea refacerii urmăririi penale.

În consecintă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum si al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că dispozitiile art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că nu există incompatibilitate a persoanei care a efectuat urmărirea penală în ipoteza trimiterii cauzei la procuror, în vederea redeschiderii urmăririi penale, prevăzută de art. 2781 alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 11 din Codul de procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.

Dispozitiile art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că nu există incompatibilitate a persoanei care a efectuat urmărirea penală, în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, prevăzută de art. 2781 alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 11 din Codul de procedură penală.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronuntată în sedintă publică astăzi, 9 februarie 2009.

 

p. PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA,

eliberat din functie prin pensionare,

judecător LIDIÂ BĂRBULESCU

Prim-magistrat-asistent,

Adriana Daniela White


 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

 

- SECTIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL -

DECIZIA Nr. 2.102

din 9 aprilie 2009

 

Dosar nr. 1.427/33/2008

Presedinte: Iuliana Rîciu - judecător

Carmen Ilie - judecător

Emanuel Albu - judecător

Alina Homutescu - magistrat-asistent

S-a luat în examinare recursul declarat de Societatea Comercială KART CONSTRUCT - S.R.L. Cluj-Napoca împotriva Sentintei civile nr. 712/2008 din 13 noiembrie 2008 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal, făcut în sedintă publică, au lipsit recurenta-reclamantă Societatea Comercială KART CONSTRUCT -S.R.L. Cluj-Napoca, intimatul-pârât Guvernul României si intimata-intervenientă Societatea Română de Radiodifuziune.

Procedură completă.

Se prezintă referatul cauzei, magistratul-asistent arătând că recurenta-reclamantă Societatea Comercială KART CONSTRUCT - S.R.L. Cluj-Napoca a depus, prin serviciul registratură, taxa judiciară de timbru si timbrul judiciar în cuantumul datorat pentru calea de atac exercitată, recursul fiind declarat si motivat în termenul prevăzut de lege în acest sens. Se mai precizează că recurenta a mai depus la dosarul cauzei note scrise si că aceasta a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Înalta Curte constată cauza în stare de judecată si o retine spre solutionare.

CURTEA,

asupra recursului de fată, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal reclamanta Societatea Comercială KART CONSTRUCT - S.R.L. Cluj-Napoca a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea revederilor art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, precum si a prevederilor art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune.

Reclamanta a arătat că prevederile a căror nelegalitate a fost invocată cuprind obligatia microîntreprinderilor cu sediul în România de a plăti pentru sediul social o taxă lunară privind serviciul public de radiodifuziune si televiziune, indiferent dacă sunt sau nu beneficiare ale acestor servicii.

Asadar, a apreciat reclamanta, obligatia în spetă incumbă inclusiv societătilor comerciale care nu detin la sediu aparate sau echipamente care să permită accesarea acestor servicii si, chiar mai mult decât atât, chiar si societătilor care nu desfăsoară activitate, aspect ce este nu numai ilegal, ci si imoral, o atare obligatie constituindu-se ca un impozit mascat în favoarea unei autorităti care nu are niciun fel de atributie de serviciu social.

Reclamanta a considerat că prevederile atacate sunt neconforme cu prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Române de Televiziune, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si cu cele ale art. 2 pct. 40 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, dat fiind faptul că obligatia ar fi trebuit să fie prevăzută doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în orice modalitate, de serviciile publice respective, o atare distinctie fiind făcută de altfel în reglementarea corespunzătoare persoanelor fizice.

Prin Sentinta civilă nr. 712/2008 din 13 noiembrie 2008 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a fost respinsă actiunea formulată de Societatea Comercială KART CONSTRUCT - S.R.L. Cluj-Napoca în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României si intervenienta accesorie Societatea Română de Radiodifuziune.

S-a retinut că actiunea, asa cum aceasta a fost formulată de reclamantă, se întemeiază pe o interpretare eronată a dispozitiilor legale referitoare la obligatia de plată a persoanelor juridice privind taxele pentru serviciul public de radiodifuziune si pentru serviciul public de televiziune, invocându-se faptul că prevederile atacate ar contraveni art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare, în sensul că ignoră distinctia prevăzută de lege între persoanele juridice care detin si cele care nu detin receptoare radio sau TV.

Or, a apreciat prima instantă, dispozitiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare, nu prevăd că obligatia persoanelor juridice de plată a taxei pentru serviciile publice de radio si televiziune revine acestora doar în cazul detinerii receptoarelor radio/TV, astfel încât dispozitiile criticate, care au fost emise în cadrul stabilit de lege si în executarea acesteia, nu aduc nicio modificare acesteia.

Totodată, în raport cu prevederile art. 108 alin. (2) din Constitutie, prima instantă a retinut că cele două hotărâri ale Guvernului cuprind prevederi conforme cu cele ale legii, prin acestea fiind doar stabilite cuantumul taxelor, precum si scutiri de plată.

Prima instantă a concluzionat că legiuitorul instituie în cazul persoanelor juridice obligativitatea plătii taxei TV fără a o conditiona de calitatea de detinător al unui receptor TV, iar cum legea nu distinge, nici hotărârile atacate nu pot distinge în sensul exceptării anumitor categorii de persoane juridice de la îndeplinirea obligatiilor de plată.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta Societatea Comercială KART CONSTRUCT - S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Recurenta-reclamantă aduce, în esentă, critici sentintei recurate arătând că solutia pronuntată este nelegală, întrucât porneste de la interpretarea eronată a dispozitiilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare, deoarece sensul corect al interpretării acestora este acela că obligatia de plată a taxei pentru serviciul public de radiodifuziune si televiziune revine în sarcina persoanelor juridice doar dacă beneficiază de aceste servicii.

Se mentionează că în acest sens a statuat si Curtea Constitutională, care, respingând exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii, a avut în vedere distinctia dintre persoanele juridice care beneficiază si cele care nu beneficiază de aceste servicii de radiodifuziune si televiziune, neputând fi impuse la plată servicii neconsumate de aceste categorii de persoane.

Ulterior, în notele scrise, pe lângă cele mentionate, se precizează că o dovadă în sensul celor sustinute este si faptul că în prezent se află în dezbatere publică un proiect legislativ de modificare a Legii nr. 41/1994, prin care se intentionează modificarea modului de finantare a institutiilor de radio si televiziune publice, prin introducerea asa numitei „taxe de solidaritate radio-tv", ce ar urma să fie achitată de toate persoanele fizice si juridice române, indiferent de detinerea aparatelor de receptionare a serviciilor furnizate de acestea.

Prin urmare, în prezent dispozitiile legale nu impun plata acestor servicii decât pentru persoanele juridice beneficiare ale acestora.

Înalta Curte, analizând recursul formulat, prin prisma dispozitiilor art. 3041 si art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, în raport cu motivele invocate, cu legislatia incidentă în cauză, cu înscrisurile care există la dosarul cauzei, apreciază că recursul formulat este fondat pentru următoarele considerente:

În fapt, motivele de recurs invocate se subsumează dezlegării problemei de drept în raport de care s-a solutionat cauza, respectiv dacă prevederile cuprinse în art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 si în art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 978/2003, care instituie obligativitatea pentru persoanele juridice de a plăti o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune si, respectiv, de televiziune, sunt conforme cu prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu prevederile art. 2 pct. 40 din Legea nr. 500/2002.

Pentru a analiza această problemă, vom expune pentru început prevederile legale incidente.

Dispozitiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare, prevăd: „Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agentiile si reprezentantele acestora, precum si reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligatia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii."

Art. 2 pct. 40 din Legea nr. 500/2002 defineste „taxa" ca fiind „suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o institutie publică sau un serviciu public".

Notiunea de „beneficiar" a fost definită în DEX ca fiind: „persoană, colectivitate sau institutie care are folos din ceva; destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii; persoană fizică sau juridică în folosul căreia se realizează o actiune; cel care beneficiază de ceva; persoană, institutie etc. pentru care se face o lucrare; persoană, întreprindere, institutie pentru care se execută o lucrare, se prestează diferite servicii".

Prin urmare, interpretarea semantică a notiunii de beneficiar a persoanelor juridice conduce la concluzia că acestea trebuie să beneficieze de ceva, în cazul de fată, de serviciile publice de radiodifuziune si televiziune.

Cum taxa se plăteste pentru servicii prestate beneficiarilor, în mod gresit prima instantă a retinut că textul art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare, instituie obligatia pentru plata taxelor în discutie persoanelor juridice, indiferent dacă beneficiază sau nu de serviciile publice respective, detinătoare sau nu de receptoare radio/TV.

Cele retinute de instanta de fond în sustinerea acestei interpretări sunt eronate si pentru faptul că este evident că fiecare persoană fizică sau juridică îsi poate manifesta dreptul de optiune de a beneficia de serviciile publice de radiodifuziune si televiziune, însă acest drept nu poate fi transformat într-o obligatie, cu atât mai mult instituirea si plata taxei acestor servicii nu pot fi obligatorii, indiferent dacă se beneficiază sau nu de aceste servicii.

De asemenea, prin Decizia nr. 159 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 12 mai 2004, Curtea Constitutională a decis, cu privire la constitutionalitatea art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare, prin raportare la art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, privitoare la ocrotirea în mod egal a proprietătii, indiferent de titular, că acestea sunt constitutionale, deoarece „plata serviciului public prestat este obligatorie pentru toti beneficiarii acestor servicii, persoane fizice sau persoane juridice", prezentând relevantă considerentele pentru care a fost respinsă exceptia.

Ulterior, prin deciziile nr. 297 din 6 iulie 2004 si nr. 331 din 18 aprilie 2006, Curtea Constitutională, pronuntându-se si cu privire la constitutionalitatea art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare, a respins această exceptie cu motivarea că cele statuate prin Decizia nr. 159 din 30 martie 2004 îsi mentin valabilitatea.

Cu ocazia controlului de constitutionalitate, indirect, s-a dat o interpretare textului art. 40 alin. (3) mentionat, arătându-se că acesta nu contravine dispozitiilor constitutionale câtă vreme interpretarea oficială făcută de Parlament în activitatea de legiferare a vizat notiunea de beneficiar al acestor servicii publice.

În continuare vom analiza dispozitiile art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 si ale art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 978/2003, prin raportare la art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Dispozitiile art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 prevăd: „(1) Persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 111/2003, cu modificările ulterioare, au obligatia să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.

(2) Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum si sucursalele si celelalte subunităti ale lor fără personalitate juridică si sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligatia să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune."

Conform dispozitiilor art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 978/2003: „(1) Persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 111/2003, cu modificările ulterioare, au obligatia să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de televiziune.

(2) Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum si sucursalele si celelalte subunităti ale lor fără personalitate juridică si sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligatia să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de televiziune."

Din expunerea acestor dispozitii legale rezultă că prevederile art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 si ale art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 978/2003, prin impunerea obligativitătii persoanelor juridice de a plăti o taxă lunară pentru aceste servicii, indiferent dacă sunt sau nu beneficiare ale acestora, instituie derogări de la dispozitiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare, fapt care nu este posibil întrucât aceste derogări se pot face numai printr-un act normativ de nivel cel putin egal cu cel al reglementării de bază, această interdictie fiind instituită de art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările si completările ulterioare, care stabileste ierarhia actelor normative, statuând că actele normative date în executarea legilor, ordonantelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele si potrivit normelor care le ordonă.

Prin urmare, dispozitiile mentionate din cele două hotărâri ale Guvernului sunt cele care impun obligativitatea plătii taxelor, fără niciun fel de distinctie, contrar art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Cele mentionate de pârât si intervenientă, în sensul că taxa radio se regăseste în legislatia si practica europeană în domeniu, fiind cunoscut că în toate tările Uniunii Europene, dar si pe plan mondial această taxă reprezintă principala sursă de finantare a activitătii posturilor publice din domeniul audiovizualului, nu pot fi folosite ca argumente în sustinerea legalitătii prevederilor contestate din cele două hotărâri ale Guvernului, întrucât, asa cum s-a retinut anterior, dreptul la informare al cetătenilor, prin mijloacele de informare, radioul si televiziunea publică, nu poate fi transformat într-o obligatie, cu atât mai mult cu cât dispozitiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare, impun plata acestor taxe beneficiarilor de aceste servicii.

Sustinerea potrivit căreia în protocolul de la Amsterdam anexat la Tratatul CE se prevede că „dispozitiile Tratatului nu aduc atingere competentei statelor membre de a participa la finantarea serviciului public de radiodifuziune în măsura în care aceasta se acordă cu scopul ca acestea să-si îndeplinească misiunea de serviciu public asa cum a fost ea conferită, definită si organizată de fiecare stat membru, si în măsura în care finantarea respectivă nu aduce atingere conditiilor schimburilor si concurentei în comunitate într-o măsură care ar fi contrară interesului comun, fiind de la sine înteles că realizarea mandatului acestui serviciu public trebuie să fie luată în considerare" si nici cele arătate cu privire la Rezolutia Parlamentului European din 25 septembrie 2008 invocată nu conferă legalitate dispozitiilor din cele două hotărâri ale Guvernului atacate, cât timp statelor membre le este recunoscută deplina libertate de a participa la finantarea acestor servicii publice în modalitătile pe care fiecare stat le alege sub aspect legislativ.

Se face o confuzie deoarece aspectele învederate nu influentează solutionarea prezentului litigiu, întrucât se referă la participarea statului la finantarea serviciului public de radiodifuziune, si nu la modalitătile transpuse legislativ prin care se realizează finantarea acestuia, care sunt la latitudinea fiecărui stat.

Problema care se pune în spetă este de a stabili cum a reglementat legiuitorul român acest domeniu, respectiv dacă a intentionat să instituie taxa pentru serviciile publice de radiodifuziune si televiziune în sarcina tuturor persoanelor juridice, indiferent de calitatea lor de beneficiare ale serviciilor, sau, dimpotrivă, legiuitorul a înteles să stabilească această taxă doar ca o contraprestatie pentru serviciile furnizate de aceste institutii doar persoanelor juridice care detin aparate radio/TV, beneficiind în acest fel de aceste servicii.

Tocmai de aceea Comisia de Petitii a Parlamentului European, privind Petitia nr. 0.958/2005 adresată de un cetătean grec privind plata taxelor de licentă TV si radio încorporate în facturile de electricitate, prin care se reclamă faptul că o portiune din facturile plătite societătii grecesti de electricitate ajunge la societatea de stat de radio si televiziune, a precizat că obligatia de a plăti o taxă de licentă sau un impozit si colectarea sa, prin factura de electricitate, sunt probleme de drept national si nu pot fi contestate ca atare în temeiul dreptului comunitar.

În concluzie, având în vedere aceste considerente, precum si faptul că, potrivit art. 108 alin. (2) din Constitutie, hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor, rezultă faptul că cele două hotărâri ale Guvernului, nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si, respectiv, nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune, nu au aplicat în mod corect în art. 3 alin. (1) dispozitiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare, care, asa cum s-a mentionat, face distinctie în ceea ce priveste plata taxelor pentru serviciul public de radiodifuziune si televiziune între persoanele juridice beneficiare si cele care nu au calitatea de beneficiar al acestor servicii.

A interpreta în sens contrar, fără a se face această distinctie, înseamnă a impune plata acestor taxe, spre exemplu, si persoanelor juridice cărora legiuitorul le recunoaste dreptul de a-si suspenda temporar activitatea sau de a declara că nu desfăsoară activitate la sediul social, or, acest lucru nu este posibil, aducându-se prejudicii acestor persoane juridice, acestea fiind vătămate practic în drepturile lor.

Prin urmare, sentinta pronuntată de instanta de fond este nelegală si netemeinică, astfel că, tinând seama de cele retinute anterior, precum si de dispozitiile art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, si de dispozitiile art. 312 alin. (1) teza I coroborate cu art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, se va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă si se va casa sentinta atacată.

Pe fondul cauzei, în raport cu dispozitiile art. 18 alin. (1) coroborate cu art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare urmează să fie admisă actiunea reclamantei si să se dispună anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si în art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune.

Referitor la cererea de interventie formulată de Societatea Română de Radiodifuziune, în mod corect, instanta de fond a calificat-o ca fiind cerere de interventie accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, cele mentionate în cuprinsul acesteia fiind analizate ca apărări de fond cu ocazia analizei cererii deduse judecătii.


PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de Societatea Comercială KART CONSTRUCT - S.R.L. Cluj-Napoca împotriva Sentintei civile nr. 712/2008 din 13 noiembrie 2008 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Casează sentinta atacată si admite actiunea formulata de reclamanta Societatea Comercială KART CONSTRUCT - S.R.L. Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României si intervenienta Societatea Română de Radiodifuziune, în sensul că anulează art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 si art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 978/2003.

Irevocabilă.

Pronuntată în sedintă publică astăzi, 9 aprilie 2009.

 

Judecător,

luliana Rîciu

Judecător,

Carmen Ilie

Judecător,

Emanuel Albu

Magistrat-asistent,

Alina Homutescu

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

ORDIN

pentru modificarea Normelor privind Pool-ul de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 17/2009

 

În temeiul prevederilor art. 4 alin. (26) si (27) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 2 lit. e) din Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuintelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundatiilor,

potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din 29 septembrie 2009, prin care s-au adoptat modificările si completările la Normele privind Pool-ul de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 17/2009,

presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:

Art. I. - Normele privind Pool-ul de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 17/2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 7 septembrie 2009, se modifică după cum urmează:

- La articolul 3, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

Art. 3. - (1) Capitalul social vărsat trebuie să fie depus în contul unei bănci autorizate din România si nu poate fi mai mic decât echivalentul în euro a 12 milioane lei, la cursul valutar comunicat de Banca Natională a României la data efectuării subscrierii sau a vărsării acestuia."

Art. II. - Directiile de specialitate din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor asigură ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Angela Toncescu

 

Bucuresti, 8 octombrie 2009.

Nr. 20.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.