MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 337/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A I

Anul 177 (XXI) - Nr. 337           LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Miercuri, 20 mai 2009

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

            170. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 293/2004 privind Statutul functionarilor publici din Administratia Natională a Penitenciarelor

 

            788. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 293/2004 privind Statutul functionarilor publici din Administratia Natională a Penitenciarelor

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

            534. - Decizie pentru suspendarea domnului Todea Andrei-Barbu din functia publică de inspector guvernamental

 

            535. - Decizie privind eliberarea domnului Ioan Nani din functia de vicepresedinte al Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului

 

            536. - Decizie privind numirea domnului Mircea Ioan Pavelescu în functia de vicepresedinte al Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului

 

            537. - Decizie privind eliberarea domnului Mihai Puia din functia de vicepresedinte, cu rang de subsecretar de stat, la Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor

 

            538. - Decizie privind numirea domnului Corneliu Ceică în functia de vicepresedinte, cu rang de subsecretar de stat, la Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor

 

            539. - Decizie privind revocarea domnului Horia-Marius Căliminte din functia de vicepresedinte al Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei

 

            540. - Decizie privind numirea domnului Eugen Georgescu în functia de vicepresedinte al Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            M. 53. - Ordin al ministrului apărării nationale privind conducerea spitalelor din reteaua sanitară a Ministerului Apărării Nationale

 

            369/731/74. - Ordin al ministrului mediului, al ministrului economiei si al viceprim-ministrului, ministrul administratiei si internelor, privind modificarea Ordinului ministrului mediului si gospodăririi apelor, ministrului economiei si comertului si al ministrului administratiei si internelor nr. 1 .229/731/1.095/2005 pentru aprobarea Procedurii si criteriilor de autorizare a operatorilor economici în vederea preluării responsabilitătii privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare si reciclare a deseurilor de ambalaje

 

            918. - Ordin al ministrului economiei pentru modificarea Listei cuprinzând standardele române care adoptă standarde europene armonizate ale căror prevederi se referă la ambalaje si deseuri de ambalaje, aprobată prin Ordinul ministrului economiei si comertului nr. 128/2004

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

            Hotărârea din 4 noiembrie 2008 în Cauza Bota împotriva României

 


LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2008 pentru modificarea

si completarea Legii nr. 293/2004 privind Statutul functionarilor publici din Administratia Natională

a Penitenciarelor

 

            Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 4 din 6 februarie 2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 293/2004 privind Statutul functionarilor publici din Administratia Natională a Penitenciarelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 11 februarie 2008, cu următoarele modificări si completări:

1. La articolul I punctul 7, partea introductivă si litera a) ale alineatului (1) al articolului 13 se modifică si vor avea următorul cuprins:

„Art. 13. - (1) Încadrarea ca functionar public cu statut special se face prin următoarele modalităti:

a) repartizarea cu prioritate a absolventilor institutiilor de învătământ pentru pregătirea personalului de penitenciare, ofiteri si agenti;”.

2. La articolul I punctul 7, alineatul (4) al articolului 13 se modifică si va avea următorul cuprins:

„(4) Candidatii declarati «ADMIS» la institutiile de învătământ superior pentru pregătirea personalului de penitenciare semnează un angajament prin care se obligă să lucreze cel putin 9 ani în sistemul administratiei penitenciare, după absolvirea studiilor.”

3. La articolul I, după punctul 11 se introduce un nou punct, punctul 111, cu următorul cuprins:

„111. La articolul 19, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

«(4) Functionarul public cu statut special definitiv din cadrul Ministerului Justitiei si Libertătilor Cetătenesti depune jurământul de credintă în fata unui reprezentant al Ministerului Justitiei si Libertătilor Cetătenesti, împuternicit prin ordin al ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti.»“

4. La articolul I punctul 13, articolul 201 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 201. - Ofiterii se numesc în functiile prevăzute în statele de organizare cu grade profesionale egale sau mai mari cu cel mult două grade fată de cele pe care le au. Numirea ofiterilor în functii prevăzute în statele de organizare cu grade profesionale mai mari cu mai mult de două grade fată de cele pe care le au se poate face numai cu aprobarea ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti.”

5. La articolul I punctul 17, alineatele (3) si (5) ale articolului 24 se modifică si vor avea următorul cuprins:

„(3) Avansarea functionarilor publici cu statut special într-o functie imediat superioară la aceeasi pozitie din stat se face fără examen, pe baza criteriilor stabilite prin ordin al ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti.

(5) Functionarii publici cu statut special se avansează în gradul profesional următor dacă au împlinit stagiul minim în gradul profesional detinut si dacă au fost apreciati în ultimii doi ani ai stagiului minim în grad cu cel putin calificativul «bun».”

6. La articolul I punctul 18, litera d) a punctului B al articolului 25 se modifică si va avea următorul cuprins:

,,d) agent de penitenciare 4 ani.”

7. La articolul I punctul 20, alineatul (1) al articolului 27 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 27. - (1) Trecerea agentilor în corpul ofiterilor din sistemul administratiei penitenciare se realizează prin concurs, în limita posturilor prevăzute în statele de organizare ale unitătilor de penitenciare, dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute în prezenta lege.”

8. La articolul I punctul 21, articolul 28 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 28. - (1) Functiile de executie vacante din sistemul administratiei penitenciare se ocupă prin concurs, la care pot participa persoanele care îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 11.

(2) În situatia neocupării posturilor vacante prevăzute la alin. (1), acestea pot fi ocupate prin transferul cadrelor militare si al functionarilor publici cu statut special din alte institutii publice de apărare, ordine publică si sigurantă natională ale statului si din Ministerul Justitiei si Libertătilor Cetătenesti, dacă îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 11.

(3) Functiile de conducere vacante din sistemul administratiei penitenciare se ocupă prin avansarea ofiterilor si agentilor, prin concurs. Pot participa la concurs pentru ocuparea posturilor vacante de conducere persoanele care au o vechime de cel putin 3 ani în sistemul administratiei penitenciare.

(4) Functiile de conducere din sistemul administratiei penitenciare, rămase vacante ca urmare a neocupării, în conditiile stabilite la alin. (3), se ocupă prin concurs din sursă externă.

(5) În situatia în care posturile rămân vacante, ca urmare a neocupării în conditiile prevăzute la alin. (3) si (4), acestea pot fi ocupate prin transferul cadrelor militare si al functionarilor publici cu statut special din alte institutii publice de apărare, ordine publică si sigurantă natională ale statului si din Ministerul Justitiei si Libertătilor Cetătenesti, dacă îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 11.”

9. La articolul I punctul 22, articolul 29 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 29. - Regulamentul privind ocuparea functiilor de conducere si de executie se aprobă prin ordin al ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti.”

10. La articolul I, după punctul 25 se introduce un nou punct, punctul 251, cu următorul cuprins:

„251. La articolul 34, litera n) se modifică si va avea următorul cuprins:

«n) beneficiază de despăgubiri acordate din fondurile bugetare ale Ministerului Justitiei si Libertătilor Cetătenesti, în cazul în care viata, sănătatea ori bunurile sale, ale sotului/sotiei si ale copiilor aflati în întretinerea sa sunt afectate în exercitarea atributiilor de serviciu sau în legătură cu acestea. Despăgubirile mentionate se acordă în conditiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;»“.

11. La articolul I punctul 25, litera p) a articolului 34 se modifică si va avea următorul cuprins:

,,p) consultantă juridică prin avocat, asigurată de unitate, la cerere, în cazul cercetării penale, urmăririi penale sau judecării sale pentru fapte comise în timpul ori în legătură cu exercitarea atributiilor de serviciu, potrivit metodologiei aprobate prin ordin al ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti.”

12. La articolul I, punctul 27 se modifică si va avea următorul cuprins:

„27. La articolul 36, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

«(11) Functionarii publici cu statut special, titulari ai contractului de închiriere a locuintei de serviciu, care au lucrat în sistemul administratiei penitenciare peste 15 ani si care s-au pensionat potrivit legii, precum si cei care si-au pierdut total sau partial capacitatea de muncă si s-au pensionat pentru invaliditate, în conditiile legii, îsi păstrează dreptul de folosintă asupra locuintei de serviciu si după încetarea raporturilor de serviciu prin pensionare. în cazul decesului titularului, sotul/sotia îsi păstrează drepturile locative pe tot parcursul vietii.»“

13. La articolul I punctul 28, alineatul (2) al articolului 37 se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) În situatia în care drepturile salariale corespunzătoare functiei pe care este detasat sau, după caz, trecut temporar în altă functie sunt mai mari, personalul prevăzut la alin. (1) beneficiază de aceste drepturi salariale.”

14. La articolul I punctul 29, articolul 38 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 38. - (1) Functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare au dreptul la atribuirea unei locuinte de serviciu dacă, în localitatea unde îsi desfăsoară activitatea, ei sau sotul/sotia nu beneficiază de locuintă în proprietate ori nu li s-a atribuit locuintă de către autoritătile administratiei publice locale.

(2) Functionarii publici cu statut special cărora nu li s-a acordat locuintă potrivit prevederilor alin. (1) si care nici ei si nici sotul/sotia nu au în proprietate o locuintă în localitatea unde îsi desfăsoară activitatea au dreptul la compensarea lunară a chiriei în cuantum de până la 50% din venitul net realizat lunar, dar nu mai mult decât chiria prevăzută în contractul de închiriere încheiat în conditiile legii.

(3) Conditiile de acordare a drepturilor prevăzute la alin. (1) si (2) se stabilesc prin ordin al ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti.

(4) Functionarii publici cu statut special, inclusiv sotul/sotia acestora, care au înstrăinat o locuintă proprietate personală, în localitatea în care îsi desfăsoară activitatea, după data încadrării în sistemul administratiei penitenciare, nu beneficiază de prevederile alin. (1) si (2).

(5) Nu se acordă compensatia lunară pentru chirie în situatia în care contractul de închiriere a fost încheiat cu rudele de până la gradul II inclusiv ale functionarului public cu statut special ori ale sotiei/sotului acestuia/acesteia.

(6) Functionarii publici cu statut special cărora li s-a atribuit o locuintă de serviciu pot solicita schimbarea acesteia si atribuirea unei alte locuinte disponibile în fondul locativ al Administratiei Nationale a Penitenciarelor sau al unitătii penitenciare în cauză, care să corespundă cerintelor minimale de suprafată locativă astfel cum sunt prevăzute de Legea locuintei nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările

ulterioare. Cererile de schimb de locuinte se solutionează cu prioritate.

(7) Functionarii publici cu statut special, beneficiari ai unei locuinte de serviciu, pot face între ei schimb de locuinte, cu avizul conducerii unitătii care a aprobat acordarea locuintei de serviciu.”

15. La articolul I, după punctul 31 se introduce un nou punct, punctul 311, cu următorul cuprins:

„311. La articolul 42, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

«(11) Absolventilor institutiilor de învătământ prevăzute la art. 13 alin. (2) si (3), declarati „sef de promotie”, li se vor acorda recompense materiale cu ocazia absolvirii, stabilite prin ordin al ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti.»“

16. La articolul I punctul 35, literele q) si r) ale articolului 46 se modifică si vor avea următorul cuprins:

,,q) să informeze seful ierarhic despre existenta în unitatea în care îsi desfăsoară activitatea a unor persoane private de libertate care au calitatea de sot/sotie sau rude până la gradul II inclusiv cu acesta ori cu sotul/sotia, în situatia în care iau cunostintă de aceste situatii;

r) să aducă la cunostinta compartimentului resurse umane modificările privind domiciliul, după caz, resedinta, precum si schimbările intervenite în starea civilă sau date relevante din punct de vedere profesional, în termen de 15 zile de la producerea acestora.”

17. La articolul I punctul 46, alineatul (3) al articolului 53 se modifică si va avea următorul cuprins:

„(3) Raportul de serviciu al functionarului public cu statut special se poate suspenda, de drept sau la cerere, cu respectarea prevederilor cuprinse în legislatia muncii.”

18. La articolul I punctul 49, articolul 551 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 551. - Functionarii publici cu statut special se pot transfera sau detasa în alte institutii publice de apărare, ordine publică si sigurantă natională ale statului, cu respectarea reglementărilor legale specifice institutiei la care solicită transferul sau detasarea.”

19. La articolul I punctul 57, articolul 62 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 62. - Sanctiunile disciplinare care pot fi aplicate functionarilor publici cu statut special sunt:

a) mustrarea scrisă;

b) diminuarea drepturilor salariale pentru functia îndeplinită cu 5-10%, pe o perioadă de 1-3 luni;

c) amânarea avansării în grade profesionale sau functii superioare, pe o perioadă de la 1 la 2 ani;

d) trecerea într-o functie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional detinut;

e) revocarea din functia de conducere;

f) destituirea din sistemul administratiei penitenciare.”

20. La articolul I, punctul 58 se modifică si va avea următorul cuprins:

„58. La articolul 63, alineatele (2) si (4) se modifică si vor avea următorul cuprins:

«(2) Sanctiunea disciplinară poate fi aplicată numai după efectuarea cercetării prealabile a faptei ce constituie abatere disciplinară săvârsită de functionarul public cu statut special în cauză si audierea acestuia de către comisiile prevăzute la art. 67.

(4) Sanctiunea disciplinară se aplică în maximum 90 de zile calendaristice de la sesizarea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei.»“


21. La articolul I, punctul 59 se modifică si va avea următorul cuprins:

„59. Articolul 64 se abrogă.”

22. La articolul I punctul 60, articolul 65 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 65. - Sanctiunile disciplinare prevăzute la art. 62 se aplică de ministrul justitiei si libertătilor cetătenesti, de directorul general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor sau, după caz, de conducătorul unitătii din subordinea acesteia, la propunerea comisiei de disciplină, în functie de competentele prevăzute la art. 20.”

23. La articolul I, după punctul 60 se introduce un nou punct, punctul 601, cu următorul cuprins:

„601. La articolul 66, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

«Art. 66. - (1) Sanctiunea disciplinară se aplică prin decizie scrisă, emisă potrivit competentelor prevăzute la art. 65, care se comunică functionarului public cu statut special sanctionat, în termen de 5 zile de la data emiterii deciziei.»”

24. La articolul I punctul 61, alineatul (1) al articolului 67 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 67. - (1) Comisiile de disciplină se constituie în Ministerul Justitiei si Libertătilor Cetătenesti, în Administratia Natională a Penitenciarelor si în fiecare unitate de penitenciar si au competenta de a efectua cercetarea faptei ce constituie abatere disciplinară si de a propune, dacă se constată vinovătia, una dintre sanctiunile disciplinare ce urmează să fie aplicate persoanei în cauză. Comisia de disciplină din cadrul Ministerului Justitiei si Libertătilor Cetătenesti, constituită prin ordin al ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti, are competenta de a cerceta faptele comise de functionarii publici cu statut special din cadrul Ministerului Justitiei si Libertătilor Cetătenesti si pe cele comise de functionarii publici cu statut special numiti în functii de director general, director general adjunct, director de directie si director în sistemul administratiei penitenciare. Comisia de disciplină din cadrul Administratiei Nationale a Penitenciarelor are competenta de a cerceta faptele comise de functionarii publici cu statut special din cadrul Administratiei Nationale a Penitenciarelor si de ofiterii numiti în functii publice de conducere din unitătile de penitenciare, cu exceptia celor aflati în competenta comisiei de disciplină din cadrul Ministerului Justitiei si Libertătilor Cetătenesti, iar comisiile de disciplină constituite la nivelul unitătilor de penitenciare au competenta de a cerceta faptele comise de ofiterii care îndeplinesc functii de executie si agentii, încadrati în statele de organizare ale unitătii de penitenciare.”

25. La articolul I punctul 66, articolul 74 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art.74. - (1) Prevederile prezentei legi se aplică si functionarilor publici cu statut special din Ministerul Justitiei si Libertătilor Cetătenesti.

(2) Functionarii publici cu statut special din cadrul sistemului administratiei penitenciare pot fi transferati sau detasati în cadrul Ministerului Justitiei si Libertătilor Cetătenesti. Detasarea se realizează pe posturi de functionar public cu statut special ori pe posturi de altă natură, după caz, dacă pregătirea profesională corespunde atributiilor si responsabilitătilor functiei pe care sunt detasati, cu păstrarea drepturilor salariale avute la data detasării. în situatia în care drepturile salariale corespunzătoare functiei pe care este detasat sunt mai mari, personalul beneficiază de aceste drepturi salariale.

(3) Functionarii publici cu statut special din Ministerul Justitiei si Libertătilor Cetătenesti pot fi transferati sau detasati în cadrul sistemului administratiei penitenciare. Detasarea se realizează pe posturi de functionar public cu statut special ori pe posturi de altă natură, după caz, dacă pregătirea profesională corespunde atributiilor si responsabilitătilor functiei pe care sunt detasati, cu păstrarea drepturilor salariale avute la data detasării. în situatia în care drepturile salariale corespunzătoare functiei pe care este detasat sunt mai mari, personalul beneficiază de aceste drepturi salariale.”

26. La articolul I punctul 71, alineatul (2) al articolului 801 se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) Clerul din sistemul administratiei penitenciare este asimilat gradelor profesionale ale ofiterilor corespunzătoare gradelor militare prevăzute de Legea nr. 195/2000 privind constituirea si organizarea clerului militar, drepturile salariale si pensionarea fiind similare cu cele ale functionarilor publici cu statut special.”

Art. II. - (1) Personalul contractual din cadrul sistemului administratiei penitenciare, aflat în functie la data intrării în vigoare a prezentei legi, care are atributii similare cu functionarii publici cu statut special si îndeplineste conditiile Legii nr. 293/2004 privind Statutul functionarilor publici din Administratia Natională a Penitenciarilor, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta lege, poate dobândi, la cerere, în urma unei examinări, calitatea de functionar public cu statut special în sistemul administratiei penitenciare, posturile transformându-se în mod corespunzător. Cererea se poate formula în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Criteriile pentru dobândirea calitătii de functionar public cu statut special se stabilesc prin ordin al ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti.

Art. III. - La data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul contractual care în prezent ocupă o functie de conducere rămâne în continuare în functie.

Art. IV. - La data intrării în vigoare a prezentei legi, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 293/2004 privind Statutul functionarilor publici cu statut special din Administratia Natională a Penitenciarelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, se abrogă.

 

            Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 8 mai 2009.

Nr. 170.

 


PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2008 pentru modificarea

si completarea Legii nr. 293/2004 privind Statutul functionarilor publici din Administratia Natională a Penitenciarelor

 

            În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

            Presedintele României decretează:

 

            Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 293/2004 privind Statutul functionarilor publici din Administratia Natională a Penitenciarelor si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 7 mai 2009.

Nr. 788.

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL – MINISTRU

 

DECIZIE

pentru suspendarea domnului Todea Andrei-Barbu

din functia publică de inspector guvernamental

 

            Având în vedere Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 624 din 12 mai 2009 prin care domnul Todea Andrei-Barbu a fost numit în functia de presedinte-director general al Casei de Asigurări de Sănătate Sălaj,

            în conformitate cu dispozitiile art. III alin. (12) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătătire a activitătii administratiei publice,

            în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

           

            primul-ministru emite prezenta decizie.

 

            Articol unic. - Se constată suspendarea de drept a raportului de serviciu al domnului Todea Andrei-Barbu, inspector guvernamental.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

 

Bucuresti, 19 mai 2009.

Nr. 534.

 


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind eliberarea domnului Ioan Nani din functia de vicepresedinte al Autoritătii pentru Valorificarea

Activelor Statului

 

            În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare,

 

            primul-ministru emite prezenta decizie.

 

            Articol unic. - Pe data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Ioan Nani se eliberează din functia de vicepresedinte al Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

 

Bucuresti, 19 mai 2009.

Nr. 535.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind numirea domnului Mircea Ioan Pavelescu în functia de vicepresedinte al Autoritătii pentru Valorificarea

Activelor Statului

 

            În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, al art. 8 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbtie cu Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, aprobată cu completări prin Legea nr. 360/2004, cu modificările ulterioare, si al art. 9 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 837/2004 privind organizarea si functionarea Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului, cu modificările si completările ulterioare,

 

            primul-ministru emite prezenta decizie.

 

            Articol unic. - Pe data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Mircea Ioan Pavelescu se numeste în functia de vicepresedinte al Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

 

Bucuresti, 19 mai 2009.

Nr. 536.

 


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind eliberarea domnului Mihai Puia din functia de vicepresedinte, cu rang de subsecretar de stat,

la Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor

 

            În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare,

 

            primul-ministru emite prezenta decizie.

 

            Articol unic. - Pe data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Mihai Puia se eliberează din functia de vicepresedinte, cu rang de subsecretar de stat, la Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

 

Bucuresti, 19 mai 2009.

Nr. 537.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind numirea domnului Corneliu Ceicăîn functia de vicepresedinte, cu rang de subsecretar de stat,

la Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor

 

            În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, al art. 66 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitătii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 4 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitătilor din subordinea acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

            primul-ministru emite prezenta decizie.

 

            Articol unic. - Pe data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Corneliu Ceică se numeste în functia de vicepresedinte, cu rang de subsecretar de stat, la Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

 

Bucuresti, 19 mai 2009.

Nr. 538.

 


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind revocarea domnului Horia-Marius Căliminte din functia de vicepresedinte al Autoritătii Nationale

de Reglementare în Domeniul Energiei

 

            În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 10 alin. (5) lit. f) din Legea gazelor nr. 351/2004, cu modificările si completările ulterioare,

 

            primul-ministru emite prezenta decizie.

 

            Articol unic. - Pe data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Horia-Marius Căliminte se revocă din functia de vicepresedinte al Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

 

Bucuresti, 19 mai 2009.

Nr. 539.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind numirea domnului Eugen Georgescu în functia de vicepresedinte al Autoritătii Nationale de Reglementare

în Domeniul Energiei

 

            În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 10 alin. (1) din Legea gazelor nr. 351/2004, cu modificările si completările ulterioare,

 

            primul-ministru emite prezenta decizie.

 

            Articol unic. - Pe data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Eugen Georgescu se numeste în functia de vicepresedinte al Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

 

Bucuresti, 19 mai 2009.

Nr. 540.

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL APĂRĂRII NATIONALE

 

ORDIN

privind conducerea spitalelor din reteaua sanitară a Ministerului Apărării Nationale

 

Pentru aplicarea prevederilor cap. III „Conducerea spitalelor” al titlului VII „Spitalele” din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea si functionarea Ministerului Apărării Nationale, cu modificările ulterioare,

ministrul apărării nationale emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Spitalele din reteaua sanitară a Ministerului Apărării Nationale, denumite în continuare spitale, sunt conduse de comandant, numit prin ordin al ministrului apărării nationale, la propunerea sefului Directiei medicale, cu respectarea prevederilor actelor normative aplicabile în domeniul managementului resurselor umane în minister.

(2) Persoana numită potrivit alin. (1) trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele conditii:

a) să fie cadru militar în activitate;

b) să fie absolvent cu diplomă de licentă al unei institutii de învătământ superior medical;

c) să fie absolvent al unor cursuri de management sanitar, agreate de Ministerul Sănătătii si stabilite prin ordin al ministrului sănătătii;

d) să nu se regăsească în unul dintre cazurile de incompatibilitate reglementate de art. 180 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 2. - (1) Pentru ocuparea functiei de comandant se vor respecta prevederile privind publicarea posturilor în Buletinul Informativ al Armatei si evaluarea initială a candidatilor în comisiile de selectie, potrivit reglementărilor din domeniul managementului resurselor umane din Ministerul Apărării Nationale.

(2) Numirea comandantului spitalului se face după sustinerea de către candidatii eligibili a unui concurs care constă în probă scrisă si interviu,în fata unei comisii numite de către ministrul apărării nationale.

(3) Comisia este formată din reprezentanti propusi de secretarul de stat pentru relatia cu Parlamentul, informare publică si cresterea calitătii vietii personalului, seful Directiei medicale, seful Directiei financiar-contabile, seful Directiei management resurse umane, precum si seful Directiei pentru relatia cu Parlamentul si asistentă juridică.

(4) Modalitatea de organizare si desfăsurare a concursului se stabileste prin ordin al ministrului apărării nationale.

Art. 3. - (1) După numirea în functie, comandantul încheie un contract de management cu Ministerul Apărării Nationale, pe o perioadă de maximum 3 ani, cu posibilitatea de prelungire sau reziliere în urma evaluării anuale. Contractul de management poate înceta înainte de termen, în urma evaluării anuale efectuate pe baza indicatorilor de performantă prevăzuti în contract.

(2) La încetarea mandatului, înainte de terminarea perioadei pentru care a fost încheiat, precum si până la ocuparea prin concurs a postului de comandant, ministrul apărării nationale numeste prin ordin, la propunerea sefului Directiei medicale, un comandant interimar.

(3) În conditiile alin. (2), perioada de organizare a concursului de ocupare a postului de comandant este de cel mult 6 luni.

(4) Nivelul indicatorilor de performantă ai activitătii comandantului se stabileste anual prin dispozitie a sefului Directiei medicale.

Art. 4. - (1) În situatia în care comandantul, numit prin ordin al ministrului apărării nationale, se află în stare de incompatibilitate sau conflict de interese, este obligat să înlăture motivele de incompatibilitate ori conflict de interese, în termen de 30 de zile de la aparitia acestora.

(2) În cazul în care situatia de incompatibilitate sau conflict de interese nu este înlăturata în termenul prevăzut la alin. (1), contractul de management este reziliat de plin drept si vor fi prezentate ministrului apărării nationale propuneri de eliberare din functie a comandantului, potrivit actelor normative specifice managementului resurselor umane în Ministerul Apărării Nationale.

(3) Comandantii spitalelor din reteaua sanitară a Ministerului Apărării Nationale, care au mai putin de 400 de paturi, pot desfăsura activitate medicală în unitatea sanitară respectivă.

Art. 5. - (1) Atributiile comandantului sunt stabilite prin fisa postului, aprobată de seful Directiei medicale si prin contractul de management.

(2) În domeniul politicii de personal si al structurii organizatorice comandantul are, în principal, următoarele atributii:

a) aprobă organizarea concursurilor pentru posturile vacante, de personal civil contractual, în conditiile legii;

b) aprobă programul de lucru, pe locuri de muncă si categorii de personal;

c) propune structura organizatorică, reorganizarea, schimbarea sediului si a denumirii unitătii, în vederea aprobării de către ministrul apărării nationale;

d) numeste membrii comitetului director, în conformitate cu reglementările proprii ministerului.

Art. 6. - Comandantul este ordonator tertiar de credite si reprezintă spitalul în relatiile cu tertii.

Art. 7. - (1) În cadrul spitalelor se organizează si functionează un comitet director format din:

a) comandantul spitalului;

b) directorul medical;

c) directorul financiar-contabil;

d) directorul administrativ;

e) directorul de îngrijiri, de profesie asistent medical, pentru spitalele cu peste 400 de paturi.

(2) Atributiile comitetului director din cadrul spitalelor sunt stabilite prin Ordinul ministrului sănătătii publice nr. 921/2006 pentru stabilirea atributiilor comitetului director din cadrul spitalului public.

Art. 8. - (1) Sectiile, laboratoarele si serviciile medicale ale spitalului sunt conduse de un sef de sectie, sef de laborator sau, după caz, sef de serviciu. Aceste functii seocupă prin concurs sau examen, după caz, în conditiile iegii, organizat conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătătii.

(2) Ocuparea functiilor de sef de sectie, sef de laborator sau, după caz, sef de serviciu medical, prevăzute în statul de organizare ca functii militare, se va face cu respectarea prevederilor art. 2 alin. (1) din prezentul ordin.

Art. 9. - (1) La numirea în functie, sefii de sectie, de laborator sau de serviciu medical vor încheia cu spitalul, reprezentat de comandantul acestuia, un contract de administrare, cu o durată de 3 ani, în cuprinsul căruia sunt prevăzuti indicatorii specifici de performantă. Contractul de administrare poate fi prelungit sau poate înceta înainte de termen, în principal, în cazul neîndeplinirii indicatorilor specifici de performantă.

(2) Dacă seful de sectie, de laborator sau de serviciu medical, selectat prin concurs, se află în stare de incompatibilitate ori în conflict de interese, acesta este obliga să le înlăture în termen de maximum 30 de zile sub sanctiunea rezilierii unilaterale a contractului de administrare.

(3) În situatia în care seful de sectie, de laborator sau de serviciu medical, selectat prin concurs, are calitatea de cadru militar în activitate si se află în stare de incompatibilitate ori în conflict de interese, situatie care nu a fost înlăturată în termenul prevăzut la alin. (2), se vor prezenta propuneri privind eliberarea din functie, potrivit normelor specifice managementului resurselor umane din Ministerul Apărării Nationale.

Art. 10. - (1) În cadrul spitalului functionează un consiliu consultativ, care are rolul de a dezbate principalele probleme de strategie, organizare si functionare a spitalului si de a face recomandări comandantului spitalului.

(2) Consiliul consultativ este format din comandantul spitalului si 4-6 membri, reprezentând domeniile medical, financiar, operativ, managerial si universitar.

(3) Numirea membrilor consiliilor consultative se face prin dispozitie a sefului Directiei medicale.

(4) 6 persoană nu poate fi membru decât într-un singur consiliu consultativ.

Art. 11. - (1) Consiliul consultativ se întruneste în sedintă ordinară cel putin o dată la 3 luni si ori de câte ori este nevoie fn sedinte extraordinare. Deciziile consiliului se iau în prezenta a cel putin două treimi din numărul membrilor săi, cu majoritatea absolută a membrilor prezenti.

(2) Reprezentantii organizatiilor cadrelor militare în rezervă si în retragere, ai organizatiilor de veterani de război, precum si ai organizatiilor sindicale legal constituite din Ministerul Apărării Nationale au statut de invitati permanenti la sedintele consiliului consultativ.

Art. 12. - Persoanele din conducerea spitalului, respectiv comandantul spitalului, membrii comitetului director, sefii de sectie, de laborator sau de serviciu, precum si membrii consiliului consultativ au obligatia de a depune la Directia medicală o declaratie de interese, o declaratie cu privire la incompatibilitătile prevăzute de lege, precum si o declaratie de avere, în termen de 15 zile de la numirea în functie, în conditiile legii.

Art. 13. - Regulamentele de organizare si functionare ale spitalelor se elaborează de conducerea spitalelor si se aprobă de către seful Directiei medicale.

Art. 14. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului apărării nr. M.121/2006 privind conducerea spitalelor din reteaua sanitară a Ministerul Apărării si Ordinul ministrului apărării nr. M.77/2008 privind stabilirea componentei consiliilor consultative ale spitalelor din reteaua sanitară a Ministerului Apărării*).

Art. 15. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul apărării nationale, Mihai Stănisoară

 

Bucuresti, 8 mai 2009.

Nr. M.53.

 

*) Ordinele nr. M.121/2006 si M.77/2008 nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece aveau ca obiect reglementări din sectorul de apărare a tării si securitate natională.

 

MINISTERUL MEDIULUI

Nr. 369 din 8 aprilie 2009

MINISTERUL ECONOMIEI

Nr. 731 din 21 aprilie 2009

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

Nr. 74 din 30 aprilie 2009

 

ORDIN

privind modificarea Ordinului ministrului mediului si gospodăririi apelor, ministrului economiei

si comertului si al ministrului administratiei si internelor nr. 1.229/731/1.095/2005 pentru aprobarea

Procedurii si criteriilor de autorizare a operatorilor economici în vederea preluării responsabilitătii

privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare si reciclare a deseurilor de ambalaje

 

            Având în vedere referatul de aprobare al Directiei gestiune deseuri si substante periculoase, în temeiul prevederilor:

            - art. 5 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 57/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Mediului;

            - art. 9 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.720/2008 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei, cu modificările si completările ulterioare;

            - art. 7 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, aprobată prin Legea nr. 15/2008, cu modificările ulterioare;

            - Hotărârii Guvernului nr. 459/2005 privind reorganizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului, cu modificările ulterioare,

            ministrul mediului, ministrul economiei si viceprim-ministrul, ministrul administratiei si internelor, emit următorul ordin:

            Art. I. - Ordinul ministrului mediului si gospodăririi apelor, ministrului economiei si comertului si al ministrului administratiei si internelor nr. 1.229/731/1.095/2005 pentru aprobarea Procedurii si criteriilor de autorizare a operatorilor economici în vederea preluării responsabilitătii privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare si reciclare a deseurilor de ambalaje, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din

12 ianuarie 2006, cu modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

            - La articolul 3 alineatul (2), litera b) va avea următorul cuprins:

            ,,b) directorul directiei de specialitate din cadrul Ministerul Mediului - vicepresedinte;”

            Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului,

Nicolae Nemirschi

Ministrul economiei,

Adriean Videanu

p. Viceprim-ministru, ministrul administratiei si internelor,

Cristian Făinisi, secretar de stat


MINISTERUL ECONOMIEI

 

ORDIN

pentru modificarea Listei cuprinzând standardele române care adoptă standarde europene armonizate ale căror prevederi se referă la ambalaje si deseuri de ambalaje,

aprobată prin Ordinul ministrului economiei si comertului nr. 128/2004

 

            Având în vedere prevederile art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje, cu modificările si completările ulterioare,

            în temeiul prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 221/2008 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale, cu modificările ulterioare, si ale art. 9 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.720/2008 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei, cu modificările si completările ulterioare,

            ministrul economiei emite următorul ordin:

            Art. I. - Lista cuprinzând standardele române care adoptă standarde europene armonizate ale căror prevederi se referă la ambalaje si deseuri de ambalaje, aprobată prin Ordinul ministrului economiei si comertului nr. 128/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 19 martie 2004, se modifică si se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

            Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul economiei,

Adriean Videanu

 

Bucuresti, 12 mai 2009.

Nr. 918.

 

ANEXĂ

 

LISTA

cuprinzând standardele române care adoptă standarde europene armonizate

ale căror prevederi se referă la ambalaje si deseuri de ambalaje

 

Nr. crt.

Numărul de referintă

Titlul

1

SREN 13427:2005

Ambalaje

Cerinte referitoare la utilizarea standardelor în domeniul ambalajelor si deseurilor de ambalaje

2

SREN 13428:2005

Ambalaje

Cerinte specifice fabricării si compozitiei

Prevenire prin reducerea la sursă

3

SREN 13429:2005

Ambalaje Reutilizare

4

SREN 13430:2004

Ambalaje

Cerinte referitoare la ambalajele valorificabile prin reciclarea materialelor

5

SREN 13431:2005

Ambalaje

Cerinte referitoare la ambalajele valorificabile energetic, inclusiv specificarea puterii calorifice inferioare minime

6

SREN 13432:2002

Ambalaje

Cerinte referitoare la ambalajele valorificabile prin formarea compostului si biodegradare

Program de încercare si criterii de evaluare a acceptării finale a ambalajelor


ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

 

HOTĂRÂREA

din 4 noiembrie 2008

în Cauza Bota împotriva României

(Cererea nr. 16.382/03)

 

            În Cauza Bota împotriva României,

            Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Bîrsan, Bostijan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, judecători, si din Stanley Naismith, grefier adjunct de sectie,

            după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 7 octombrie 2008,

            pronuntă următoarea hotărâre adoptată la această dată:

PROCEDURA

            1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 16.382/03) îndreptată împotriva României, prin care un cetătean al acestui stat, domnul Pompiliu Bota (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 9 mai 2003, în temeiul art. 34 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (Conventia).

            2. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul său, domnul Răzvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

            3. La data de 13 septembrie 2007, Curtea a declarat cererea inadmisibilă în parte si a decis să comunice Guvernului capetele de cerere întemeiate pe dispozitiile art. 6 § 1 (dreptul de acces la un tribunal ca urmare a anulării pe calea „recursului în anulare” a unor decizii definitive, favorabile reclamantului), pe prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie si pe dispozitiile art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie. Potrivit prevederilor art. 29 § 3 din Conventie, Curtea a decis, de asemenea, analizarea simultană a admisibilitătii si a temeiniciei cauzei.

ÎN FAPT

Circumstantele cauzei

4. Reclamantul s-a născut în anul 1954 si locuieste în Orăstie. La data faptelor din prezenta cauză, acesta era asociat unic si administrator al S., o societate cu răspundere limitată.

5. Prin Ordonanta Guvernului nr. 23/1995 privind instituirea sistemului de marcare pentru tigarete, produse din tutun si băuturi alcoolice, legiuitorul a interzis comercializarea tigaretelor netimbrate si a dispus distrugerea mărfii nevândute până la data de 1 mai 1996.

6. La data de 5 mai 1996, reclamantul a distrus prin ardere tigaretele netimbrate pe care le mai avea în stoc. în procesul-verbal întocmit în acest sens el a precizat că valoarea mărfii distruse era de 130.855.637 lei si că această sumă urma să fie înregistrată în documentele contabile ale societătii la capitolul pierderi si cheltuieli. Reclamantul a refuzat să plătească la stat suma de 23.553.582 lei cu titlu de TVA aferentă valorii mărfii distruse.

7. În perioada cuprinsă între 25 si 27 noiembrie 1996, societatea S. a fost supusă unui control fiscal de către Directia Generală a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat. Prin Procesul-verbal din data de 12 februarie 1997, încheiat ca urmare a verificării evidentei contabile a societătii S., Directia Generală a Finantelor a constatat, printre altele, că reclamantul dedusese TVA aferentă cantitătii de tigarete distruse. Aceasta a constatat că faptele imputate reclamantului, inclusiv cea de mai sus, constituiau contraventie sanctionată de art. 17 din Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale si a aplicat societătii o amendă contraventională de 2.000.000 lei.

8. La data de 12 martie 1997, la ora 22,00, la sediul societătii S. a avut loc o perchezitie, prilej cu care au fost confiscate de politie mai multe pachete de tigarete neînregistrate. Localurile societătii S. au fost sigilate. în aceeasi zi, reclamantul a distrus sigiliile, considerându-le aplicate ilegal.

A. Procedura penală împotriva reclamantului

9. La data de 22 ianuarie 1998, reclamantul a fost retinut, iar la data de 23 ianuarie 1998, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucuresti a dispus arestarea preventivă a acestuia. Reclamantul a fost pus în libertate la data de 1 aprilie 1998.

10. Prin rechizitoriul din data de 18 februarie 1998, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a dispus trimiterea în judecată a reclamantului pentru infractiunile de evaziune fiscală, fals intelectual si uz de fals, precum si pentru distrugere de sigilii, infractiuni sanctionate de art. 12 si 13 din Legea nr. 87/1994 si de art. 289, 291 si 243 din Codul penal.

S-a retinut că reclamantul nu distrusese cantitatea de tigarete netimbrate, în valoare de 130.855.637 lei, ci o vânduse pe piata neagră, modificând cu bună stiintă registrele contabile ale societătii, cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor.

Totodată, Parchetul retinuse că prin înregistrarea acestei sume în categoria cheltuielilor reclamantul a diminuat sursa de impozitare, sustrăgându-se astfel de la plata unui impozit de 49.725.142 lei; în plus, acesta nu a plătit TVA corespunzătoare, în cuantum de 23.553.582 lei. Neplata acestor două taxe a constituit, în aprecierea Parchetului, infractiunea de evaziune fiscală, pedepsită de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

S-a mai retinut totodată că reclamantul nu a plătit impozitul în cuantum de 5.215.759 lei, aferent salariilor achitate salariatilor, fapt care constituia, potrivit sustinerilor Parchetului, infractiunea de evaziune fiscală, sanctionată de această dată de art. 12 din Legea nr. 87/1994.

Reclamantul a mai fost acuzat că a distrus sigiliile aplicate de politie la sediul societătii S., cu ocazia perchezitiei din data de 12 martie 1997.

11. Prin Sentinta din 27 mai 1999, Judecătoria Orăstie l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru distrugere de sigilii si de 6 luni închisoare pentru fals, achitându-l însă cu privire la infractiunea de evaziune fiscală, cu motivarea că, în cauză, nu erau întrunite elementele constitutive ale infractiunii. Instanta a retinut că omisiunea din partea reclamantului de a înregistra în contabilitate sumele în cauză nu s-a produs cu intentia de a aduce prejudiciu societătii si că, prin urmare, aceste fapte puteau fi calificate drept contraventie, în sensul art. 17 din Legea nr. 87/1994, si nu sub aspectul infractiunii de evaziune fiscală.

Instanta a dispus restituirea cautiunii si a constatat că pedepsele aplicate erau gratiate.

12. Directia Generală a Finantelor, care într-o primă fază se constituise parte civilă, a renuntat la pretentii, sustinând că reclamantul plătise în luna iulie 1996 TVA datorată, sumă care nu putea fi inclusă în prejudiciu. Potrivit Directiei Generale a Finantelor, reclamantului nu îi revenea decât obligatia de plată a sumei de 5.550.282 lei, reprezentând impozitul pe profitul aferent mărfii distruse. Prin Notificarea din 14 aprilie 1999, Ministerul Finantelor a informat instanta că neplata acestei din urmă sume fusese calificată drept abatere disciplinară, reclamantul fiind deja sanctionat prin aplicarea unei amenzi contraventionale, care fusese achitată.

13. Părtile au declarat apel împotriva hotărârii. Parchetul a solicitat condamnarea reclamantului pentru toate infractiunile retinute în rechizitoriu, estimând că probele din dosar îi dovedeau vinovătia. Prin Decizia din 22 decembrie 1999, Tribunalul Hunedoara a respins apelul procurorului, dara admis apelul reclamantului, pe care l-a achitat si cu privire la săvârsirea infractiunilor de fals si de distrugere de sigilii. Instanta a apreciat că infractiunea de fals nu a fost dovedită si că societătii i s-au aplicat sigilii în mod ilegal, în virtutea faptului că această măsură nu fusese dispusă de Parchet si că demersul nu constituia o măsură asigurătorie.

14. Judecând recursul introdus de Parchet, care solicita din nou condamnarea reclamantului pentru toate capetele de acuzare, Curtea de Apel Alba lulia a mentinut hotărârea atacată, prin Decizia definitivă din 25 mai 2000.

B. Actiunea în recuperarea prejudiciului cauzat prin erori judiciare

15. În anul 2000, în baza art. 504 din Codul de procedură penală coroborat cu art. 998 din Codul civil, reclamantul a sesizat Tribunalul Hunedoara cu o actiune împotriva statului, reprezentat de Ministerul Finantelor, solicitând repararea prejudiciului moral cauzat prin arestarea sa ilegală si prin procedura penală, care s-a finalizat prin achitarea sa.

16. Prin Hotărârea din 1 noiembrie 2000, tribunalul a admis partial actiunea reclamantului si a condamnat Ministerul Finantelor la plata către acesta a sumei de 500.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

17. Ca urmare a apelului si recursului promovate de Ministerului Finantelor, de Parchet si de către reclamant, această hotărâre a fost mentinută printr-o decizie definitivă a Curtii de Apel Alba lulia din 7 martie 2001 si printr-o decizie a Curtii Supreme de Justitie din 28 noiembrie 2001.

18. Din informatiile furnizate de părti reiese că nu s-a efectuat plata sumei mentionate mai sus către reclamant.

C. Recursurile în anulare promovate de procurorul general

19. în anul 2002, procurorul general al României a introdus în fata Curtii Supreme de Justitie două recursuri extraordinare (în anulare), unul împotriva hotărârii definitive a Curtii de Apel Alba lulia din data de 25 mai 2000 si celălalt împotriva Hotărârii irevocabile a Curtii Supreme de Justitie din 28 noiembrie 2001.

1. Recursul în anulare împotriva hotărârii de achitare

20. În recursul în anulare promovat împotriva Hotărârii din 25 mai 2000, procurorul general considera că achitarea reclamantului pentru infractiunile de evaziune fiscală era contrară legii. Acesta sustinea că fapta reclamantului de a înscrie suma de 130.855.637 lei în cadrul cheltuielilor deductibile, precum si neplata TVA constituiau infractiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, iar nu de art. 13, asa cum se indica în rechizitoriu. Se mai arăta că fapta reclamantului de a-si remunera personalul, fără a evidentia în documentele societătii sumele plătite, cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor, reprezenta infractiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994. Procurorul afirma, de asemenea, că simplul fapt că administratia financiară calificase faptele drept contraventii nu dispensa instantele să îsi exercite rolul activ ce le revine din oficiu si de a examina din proprie initiativă faptele, în lumina dispozitiilor penale.

21. Dezbaterile au avut loc la data de 10 decembrie 2002.

22. Prin Hotărârea din 21 ianuarie 2003, Curtea Supremă de Justitie a admis partial recursul în anulare si a casat deciziile instantelor inferioare în ceea ce priveste infractiunea de evaziune fiscală legată de înscrierea sumei de 130.855.637 lei în documentele contabile si neplata impozitelor aferente. Curtea Supremă de Justitie a retinut că reclamantul s-a sustras cu rea-credintă de la plata obligatiilor fiscale, modificând baza de impozitare. Or, aceste fapte constituiau infractiunea de evaziune fiscală, sanctionată de art. 12 din Legea nr. 87/1994. Reîncadrând astfel faptele, Curtea Supremă de Justitie l-a condamnat pe reclamant - pentru infractiunea de evaziune fiscală - la o pedeapsă de 2 ani de închisoare cu suspendare.

2. Recursul în anulare împotriva hotărârii de dezdăunare

23. Prin Hotărârea din 3 noiembrie 2003, Curtea Supremă de Justitie a admis recursul în anulare, a casat deciziile instantelor inferioare si a respins actiunea de despăgubire a reclamantului, motivând că acesta a fost condamnat penal prin Hotărârea definitivă a Curtii Supreme de Justitie din 21 ianuarie 2003.

ÎN DREPT

I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Conventie

24. Reclamantul sustine că anularea pe calea recursului extraordinar a hotărârilor definitive din 25 mai 2000 si 28 noiembrie 2001 a încălcat dreptul său la un proces echitabil, astfel cum este acesta prevăzut în art. 6 § 1 din Conventie, care dispune astfel:

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (...) de către o instantă (...) care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa.”

A. Asupra admisibilitătii

25. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit neîntemeiat în sensul art. 35 § 3 din Conventie. De altfel, Curtea constată că nu este afectat de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibil.

B. Asupra fondului

1. Argumentele părtilor

a) Recursul în anulare a deciziei penale

26. Guvernul estimează că admitând primul recurs în anulare, Curtea Supremă de Justitie nu a încălcat principiul securitătii raporturilor juridice, în măsura în care această curte nu a făcut decât să îndrepte o gresită aplicare a legii de către instantele inferioare. în opinia sa, aplicarea acestui principiu trebuie să fie mai nuantată în materie penală, rolul Curtii Supreme de Justitie fiind, pe de o parte, să se asigure că orice persoană care a comis o infractiune este pedepsită si, pe de altă parte, să permită justitiei să remedieze erorile judiciare.

27. Guvernul reaminteste că însusi Comitetul Ministrilor este cel care a recomandat statelor membre să instituie proceduri în sistemele lor judiciare de natură să permită reexaminarea unei cauze ori redeschiderea unei proceduri [Recomandarea nr. R (2000)2 privind reexaminarea ori redeschiderea anumitor cauze la nivel intern ca urmare a hotărârilor Curtii Europene a Drepturilor Omului].

28. În continuare, Guvernul afirmă că, spre deosebire de Cauza Brumărescu împotriva României ([MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII), termenul de introducere a recursului în anulare nu era decât de un an de la data hotărârii definitive, termen care, în cauză, a fost respectat. în plus, spre deosebire de cazul mai sus citat, în care Curtea a constatat că „instanta supremă a înlăturat efectele unei proceduri judiciare care se finalizase, potrivit exprimării Curtii Supreme de Justitie, cu o decizie «irevocabilă», dobândind deci autoritate de lucru judecat si, mai mult, care fusese executată”, în prezenta cauză, admitând recursul în anulare, Curtea Supremă de Justitie nu a anulat decât partial deciziile instantelor ordinare, în ceea ce privea achitarea reclamantului pentru infractiunea de evaziune fiscală.

29. În fine, acesta informează Curtea că institutia „recursului în anulare” a fost abrogată din Codul de procedură penală prin Legea nr. 576 din 14 decembrie 2005.

30. Reclamantul atrage atentia că, drept urmare a admiterii recursului în anulare, deciziile anterioare au fost anulate, principiile enuntate în jurisprudenta Curtii fiind încălcate.

b) Recursul în anulare împotriva deciziei civile

31. Guvernul îsi reiterează argumentele invocate în cazuri similare privind recursul în anulare. în particular, precizează că instanta supremă a admis recursul în anulare, motivând prin necesitatea de a păstra legalitatea, dat fiind că, drept urmare a condamnării sale prin hotărârea definitivă a Curtii Supreme de Justitie, reclamantul nu mai avea dreptul de a primi despăgubiri. Guvernul estimează totodată că instanta de la Strasbourg nu ar putea cenzura interpretarea legii, realizată de către instantele interne (Waite si Kennedy împotriva Germaniei [MC], nr. 26.083/94, § 54, CEDO 1999-1, si Peichinov împotriva Bulgariei (dec.) nr. 50.596/99, 11 martie 2004).

Guvernul mai aminteste si că, drept urmare a Cauzei Brumărescu, Codul de procedură civilă a fost modificat, cu abrogarea textelor de lege care reglementau recursul în anulare, astfel că, de-acum înainte, procurorul general nu mai are posibilitatea de a repune pe rol o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă.

32. Reclamantul estimează că, anulând decizia definitivă prin care i se acorda o reparatie, Curtea Supremă de Justitie a încălcat principiul securitătii raporturilor juridice.

2. Aprecierea Curtii

a) Principii generale

33. Curtea reaminteste că dreptul la un proces echitabil în fata unui tribunal, garantat de art. 6 § 1 din Conventie, trebuie interpretat în lumina preambulului Conventiei, care consacră preeminenta dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securitătii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o solutie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Brumărescu, citată anterior, § 61). în virtutea acestui principiu, nicio parte nu e abilitată să solicite desfiintarea unei decizii definitive si executorii, cu singurul scop de a obtine o reexaminare a cauzei si o nouă hotărâre în propriul interes. Instantele superioare nu trebuie să utilizeze autoritatea lor de control decât pentru a îndrepta erorile de fapt sau de drept, precum si erorile judiciare, si nu pentru a proceda arbitrar la o reexaminare a cauzei. Autoritatea de control nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că există două puncte de vedere asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de la acest principiu decât dacă argumente substantiale si imperios necesare o impun (Ryabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, § 52, CEDO 2003-IX).

34. Curtea reaminteste, de asemenea, că exigenta securitătii juridice nu este absolută, simpla posibilitate de a redeschide o procedură penală fiind deci, la prima vedere, compatibilă cu Conventia, inclusiv cu garantiile decurgând din art. 6. Ar putea părea totusi, fată de circumstantele concrete ale unei cauze, că maniera concretă în care a fost utilizată această posibilitate a adus atingere însesi substantei procesului echitabil. Curtea trebuie anume să cerceteze în fiecare spetă dacă autoritătile s-au folosit de puterea lor de a declansa si de a institui o procedură de control, mentinând, pe cât posibil, justul echilibru între interesele individului si necesitatea de a garanta eficacitatea justitiei penale (Nikitine împotriva Rusiei, nr. 50.178/99, §§ 56-57, CEDO 2004-VIII, Savinski împotriva Ucrainei, nr. 6965/02, § 23, 28 februarie 2006, si Bujnita împotriva Republicii Moldova, nr. 3.642/02, § 21, 16 ianuarie 2007).

35. În particular, trebuie tinut cont în acest context de consecintele pe care redeschiderea si procedura subsecventă le-au avut pentru situatia reclamantului si de la cine emană cererea de redeschidere, de motivele pentru care instantele au anulat hotărârea judecătorească definitivă, dacă procedura a respectat legislatia internă, de existenta în reglementarea internă si aplicarea în spetă a unor garantii spre a evita ca autoritătile interne să abuzeze de această procedură si de oricare alte circumstante pertinente în spetă (Savinski, citată anterior, §§ 24-26, si Radchikov împotriva Rusiei, nr. 65.582/01, § 44, 24 mai 2007).

b) Aplicarea în spetă a acestor principii (i) Anularea deciziei penale

36. Curtea retine mai întâi că deciziile luate de instantele inferioare nu par a fi arbitrare, toate acuzatiile împotriva reclamantului fiind examinate prin prisma elementelor de probă administrate în cauză.

37. În mod concret, procurorul îsi fondase rechizitoriul de trimitere în judecată a reclamantului pe dispozitiile art. 12 si 13 din Legea nr. 87/1994, iar instantele au examinat faptele în lumina acestor texte. Parchetul nu a invocat vreo eroare cu privire la încadrarea juridică a faptelor, în apelurile sale formulate în fata instantelor ordinare. De fapt, abia în cadrul recursului în „anulare” a fost mentionată pentru prima oară această neregularitate. Or, Curtea estimează că procurorul trebuia să solicite rectificarea acestor pretinse erori înainte si nu după pronuntarea hotărârii definitive (a se vedea mutatis mutandis, Nikitine, citată mai sus, § 58).

38. Mai mult, Curtea constată că parcursul ales de autorităti pentru a casa hotărârea definitivă nu era deschis părtilor în mod direct, acest recurs fiind accesibil numai procurorului general. Or, acesta era ierarhic superior procurorilor care au participat la proces în fata instantelor ordinare. Interventia sa ridică astfel probleme în ceea ce priveste respectarea principiului egalitătii armelor.

39. Contrar pozitiei Guvernului, Curtea consideră de altfel că limitarea la o perioadă de un an a posibilitătii de a introduce un recurs în anulare nu schimbă cu nimic situatia în spetă si nici cu privire la insuficientele acestei căi extraordinare de atac, astfel cum au fost identificate mai sus (Radchikov, citată anterior, § 46, si mutatis mutandis, Societatea Comercială Masinexportimport Industrial Group - S.A. împotriva României, nr. 2.268/03, § 36, 1 decembrie 2005, si Cornif împotriva României, nr. 4.287/02, § 28, 11 ianuarie 2007).

40. De asemenea, faptul că o singură parte din hotărârea definitivă fusese desfiintată nu prezintă importantă în cauză, în măsura în care situatia reclamantului, achitat prin hotărâre definitivă si condamnat ca urmare a recursului extraordinar, s-a înrăutătit după respectivul recurs.

41. Curtea conchide asadar că, în circumstantele cauzei, casarea deciziei definitive nu este justificată, iar promovarea recursului în anulare nu reprezintă decât un apel deghizat, care nu a mentinut justul echilibru între interesele aflate în joc (Radchikov, §§ 48 si 52, Savinski, § 25, si Bujnita, § 23, hotărâri citate anterior). Desfiintarea Hotărârii definitive din 25 mai 2000 a încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil.

42. În consecintă, a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Conventie asupra acestui aspect.

(ii) Anularea deciziei civile

43. Curtea a solutionat - în mai multe rânduri - cauze ce ridicau chestiuni similare si a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Conventie din cauza rejudecării unei hotărâri definitive, ca urmare a unui recurs în anulare introdus de procurorul general (a se vedea, printre altele, Brumărescu, citată anterior, § 61, Societatea Comercială Masiniexportimport Industrial Group - S.A., citată anterior, § 32, Piata Bazar Dorobanti - S.R.L. împotriva României, nr. 37.513/03, §§ 23-24, 4 octombrie 2007, si Societatea Comercială Plastik ABC - S.A. împotriva României, nr. 32.299/2003, § 17, 7 februarie 2008).

44. Curtea a examinat prezenta cauză si consideră că Guvernul nu a furnizat niciun fapt ori argument convingător susceptibil de a conduce la o concluzie diferită. în particular, aceasta relevă că, în cauză, Hotărârea din 28 noiembrie 2001, prin care Curtea Supremă de Justitie statuase, în ultimă instantă, asupra unui litigiu civil ce îl opunea pe reclamant administratiei, a fost anulată ca urmare a interventiei procurorului general, care nu era parte în procedura civilă. Curtea nu poate specula asupra concluziei la care s-ar fi ajuns dacă debitorul însusi ar fi optat mai degrabă pentru calea procedurii „revizuirii” hotărârii definitive, care este deschisă părtilor în situatii identice cu cele ale spetei (art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă) si este supusă altor termene si reguli de competentă de jurisdictie decât recursul în anulare.

45. Fată de cele de mai sus si văzând probele din dosar, Curtea conchide că anularea de către Curtea Supremă de Justitie a Hotărârii definitive din 28 noiembrie 2001 a încălcat principiul securitătii raporturilor juridice, aducând atingere dreptului reclamantului la un proces echitabil.

46. În consecintă, a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Conventie, în această privintă.

II. Asupra pretinsei încălcări a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie

47. Reclamantul se mai plânge de atingerea adusă dreptului său vizând respectarea bunurilor sale, ca urmare a anulării Hotărârii din 28 noiembrie 2001, prin care i se acordau despăgubiri pentru perioada de detentie. Acesta invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.

48. Guvernul argumentează faptul că procurorul general a introdus în mod îndreptătit acest al doilea recurs în anulare si că instanta supremă l-a admis, tinând seama de condamnarea reclamantului prin Hotărârea din 21 ianuarie 2003, consecintă a primului recurs în anulare care îl priva de dreptul de a primi despăgubiri pentru detentie. Acesta mai precizează că ingerinta suferită de reclamant era prevăzută de lege si avea un scop legitim, fată de care se afla în raport de proportionalitate.

49. La rândul său, reclamantul consideră că prin anularea Hotărârii din 28 noiembrie 2001 a pierdut dreptul de a primi suma de 500.000.000 lei ce i se acordase, ceea ce a adus atingere dreptului său de proprietate.

50. Curtea observă că acest capăt de cerere este legat de cel examinat prin prisma art. 6 § 1 din Conventie si deci trebui declarat admisibil (paragraful 25 de mai sus).

51. Curtea a judecat în mai multe rânduri cauze ce ridicau probleme similare si a constatat violarea art. 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a repunerii pe rol - pe calea recursului în anulare introdus de procurorul general - a unei solutii definitive date unui litigiu, inclusiv în ceea ce priveste privarea de „bunul” pe care reclamantul îl dobândise prin acea hotărâre definitivă (a se vedea, printre altele, Brumărescu, §§ 67, 77 si 80, Societatea Comercială Masiniexportimport Industrial Group - S.A., §§ 46-47, Piata Bazar Dorobanti - S.R.L, §§ 33-34; si Societatea Comercială Plastik ABC - S.A, § 17, hotărâri citate mai sus).

52. Examinând prezenta cauză, Curtea apreciază că Guvernul nu a furnizat niciun fapt ori argument convingător de natură să conducă la o concluzie diferită. în particular, aceasta relevă că, în cauză, prin Hotărârea din 28 noiembrie 2001, reclamantului i-a fost acordată o sumă cu titlu de despăgubire, care nu i-a fost plătită, si că 2 ani mai târziu, în urma interventiei procurorului general, pe calea recursului în anulare, el a pierdut posibilitatea de a primi această sumă.

53. Fată de cele de mai sus si văzând probele din dosar, Curtea concluzionează că desfiintarea de către Curtea Supremă de Justitie a Hotărârii definitive din 28 noiembrie 2001 a încălcat dreptul reclamantului cu privire la respectarea bunurilor sale.

54. În consecintă, a avut loc încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.

III. Asupra pretinsei încălcări a prevederilor art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie

55. Reclamantul se mai plânge că a fost condamnat de două ori pentru aceleasi fapte: prima oară la data de 12 februarie 1997, când a fost sanctionat prin aplicarea unei amenzi administrative, si a doua oară când i s-a aplicat o pedeapsă penală, prin Hotărârea din 21 ianuarie 2003. Prin Decizia sa de admisibilitate din 13 septembrie 2007, Curtea a stabilit să examineze acest capăt de cerere în lumina art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie.

Reclamantul mai estimează că redeschiderea procesului penal după recursul în anulare a adus atingere principiului non bis in idem, garantat de acelasi art. 4.

56. Curtea observă că acest capăt de cerere are două aspecte distincte, primul privind dubla condamnare a reclamantului în sensul primului paragraf al art. 4 si cel de-al doilea, care se referă la redeschiderea procesului penal după recursul în anulare, situatie reglementată de paragraful al doilea din acest articol.

57. Guvernul invocă neepuizarea căilor de atac interne, în măsura în care reclamantul nu a contestat procesul-verbal de contraventie, nici în nume propriu si nici ca reprezentant al societătii. Acesta mai invocă lipsa calitătii de victimă a reclamantului, dat fiind că amenda a fost aplicată societătii si nu acestuia în mod direct. Acesta mai pune apoi în discutie aplicabilitatea art. 4, estimând că amenda aplicată societătii nu constituie „condamnare penală” în sensul jurisprudentei Curtii.

58. Curtea apreciază totusi că răspunsul dat acestor chestiuni si, implicit, exceptiile ridicate de Guvern sunt strâns legate de substanta capetelor de cerere enuntate de reclamant în temeiul art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie [a se vedea, în special, Ankarcrona împotriva Suediei (dec.) nr. 35.178/97, CEDO 2000-IV, Nosov împotriva Rusiei (dec.) nr. 30.877/2002, 20 octombrie 2005, Groppera Radio AG si altii împotriva Elvetiei, 28 martie 1990, § 49, seria A nr. 173, precum si Anghel împotriva României, nr. 28.183/03, 4 octombrie 2007].

Este deci cazul să se unească exceptiile cu fondul.

59. Totusi, văzând constatarea referitoare la art. 6 § 1 din Conventie (paragraful 42 de mai sus), Curtea estimează că, desi acest capăt de cerere trebuie considerat admisibil, nu este necesar să fie examinat dacă în cauză a avut loc încălcarea acestei dispozitii (vezi, printre altele, Laino împotriva Italiei [MC], nr. 33.158/96,§ 25, CEDO 1999-1, Zanghi împotriva Italiei, 19 februarie 1991, § 23, seria A nr. 194-C, Biserica catolică de la La Canee împotriva Greciei, 16 decembrie 1997, § 50, Culegere de hotărâri si decizii 1997-VIII, Glod împotriva României nr. 41.134/98, § 46, 16 septembrie 2003, precum si Albina împotriva României nr. 57.808/00, § 42, 28 aprilie 2005). într-adevăr, Curtea retine că atât dubla condamnare, cât si redeschiderea procesului penal, invocate de către reclamant, sunt consecintele anulării Hotărârii definitive din 25 mai 2000 si sunt, prin urmare, strict legate de încălcarea art. 6 § 1 din Conventie, constatată de către Curte în cadrul §§ 41-42 de mai sus.

IV. Asupra aplicării art. 41 din Conventie

60. Art. 41 din Conventie prevede:

„În cazul când Curtea declară că a avut loc o încălcare a Conventiei ori a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei părti contractante nu permite decât o îndreptare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă.”


A. Prejudiciul

61. Reclamantul solicită suma de 15.000 euro cu titlu de daune materiale suferite ca urmare a încălcării art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie si 50.000 euro cu titlu de daune morale cauzate prin anularea deciziilor judecătoresti ce au dispus achitarea sa, cu titlu definitiv.

62. Guvernul estimează că valoarea reparatiei acordate reclamantului prin Decizia definitivă din 28 noiembrie 2001 are în prezent valoarea actualizată de 13.440 euro. Acesta consideră că suma reclamată cu titlu de daune morale este excesivă si că, în orice caz, o eventuală hotărâre de condamnare a statului român ar putea constitui în sine o reparatie satisfăcătoare a acestui prejudiciu.

63. Fată de ansamblul elementelor ce se află în posesia sa si statuând în echitate, după cum prevede art. 41 din Conventie, Curtea îi alocă reclamantului 14.000 euro cu titlu de daune materiale si 2.000 euro cu titlu de daune morale.

B. Cheltuieli de judecată

64. Reclamantul nu a solicitat nicio sumă pentru cheltuielile de judecată efectuate.

C. Dobânzi moratorii

65. Curtea consideră potrivit ca rata dobânzii moratorii să se bazeze pe rata dobânzii facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În unanimitate,

CURTEA:

1. uneste cu fondul exceptiile preliminare ridicate de Guvern în ceea ce priveste capetele de cerere bazate pe art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie;

2. declară admisibilă cererea în rest;

3. hotărăste că a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Conventie;

4. hotărăste că a avut loc încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;

5. hotărăste că nu este necesar să examineze capătul de cerere întemeiat pe art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie;

6. hotărăste:

a) ca statul pârât să îi plătească reclamantului, în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 44 § 2 din Conventie:

(i) 14 000 euro (paisprezece mii euro), sumă care se va converti în moneda statului pârât, cu titlu de daune materiale; si (ii) 2 000 euro (două mii euro), sumă care se va converti în moneda statului pârât, la care se adaugă orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale;

b) ca, începând de la expirarea termenului mentionat mai sus si până la efectuarea plătii, aceste sume să se majoreze cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene valabilă în această perioadă, majorată cu 3 puncte procentuale;

7. respinge cererea de reparatie echitabilă în rest.

Întocmită în limba franceză, apoi comunicată în scris la data de 4 noiembrie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 si 3 din regulament.

 

Josep Casadevall,

Stanley Naismith,

presedinte

grefier adjunct

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.