MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 401/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

PARTEA I

Anul 177 (XXI) - Nr. 401            LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Vineri, 12 iunie 2009

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 503 din 7 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

 

Decizia nr. 512 din 9 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 522 din 9 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 9 alin. (1), art. 10 si art. 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

Decizia nr. 523 din 9 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (i) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale

 

Decizia nr. 524 din 9 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (1), art. 5 si art. 9 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 130/2004 privind unele măsuri pentru vânzarea de către societătile comerciale, companiile si societătile nationale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale si al industriei de apărare, precum si de către alti agenti economici din subordinea Ministerului Economiei si Comertului a locuintelor pe care acestia le au în patrimoniu personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere, pensionarilor sau disponibilizatilorcu ultimul loc de muncă la acesti agenti economici

 

Decizia nr. 728 din 7 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 729 din 7 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

687. - Hotărâre privind aplicarea mobilitătii pentru domnul Nistor Mircea din functia publică de subprefect al judetului Dâmbovita în functia publică de inspector guvernamental

 

688. - Hotărâre privind exercitarea, cu caracter temporar, a functiei publice de subprefect al judetului Dâmbovita de către domnul Rusu Emilian

 

689. - Hotărâre privind aplicarea mobilitătii pentru domnul Jîjîie Antonel din functia publică de subprefect al judetului Dâmbovita în functia publică de inspector guvernamental

 

690. - Hotărâre privind exercitarea, cu caracter temporar, a functiei publice de subprefect al judetului Dâmbovita de către domnul Iacobută Dan Eugen

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

552. - Decizie privind numirea prin mobilitate a domnului Nistor Mircea în functia publică de inspector guvernamental

 

553. - Decizie privind numirea prin mobilitate a domnului Jîjîie Antonel în functia publică de inspector guvernamental

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 503

din 7 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin – procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, exceptie ridicată de Constantin Cristian Cioacă în Dosarul nr. 6.252/197/2008 al Tribunalului pentru Minori si Familie Brasov.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 31 martie 2009 si au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronuntarea pentru data de 7 aprilie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 10 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 6.252/197/2008, Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, exceptie ridicată de Constantin Cristian Cioacă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine că dispozitiile de lege criticate, fiind redactate ambiguu, sunt susceptibile de a genera solutii arbitrare ale instantelor de judecată, de natură a aduce atingere drepturilor constitutionale care garantează exercitarea autoritătii părintesti. Prin aplicarea normei criticate, hotărârea pronuntată de instantă dă posibilitatea bunicilor materni de a continua relatiile personale cu copilul minor, împrejurare ce aduce prejudicii ireparabile sănătătii psihice a acestuia din urmă din cauza agresiunilor psihice la care este supus prin acuzatiile pe care bunicii le aduc tatălui cu privire la săvârsirea faptei de omor asupra mamei. Or, dreptul la integritate psihică este ocrotit si considerat de valoare constitutională, omul fiind conceput, sub aspect juridic, ca un complex de elemente în care psihicul si fizicul nu pot fi despărtite. Asa fiind, nimeni nu poate să se amestece în viata intimă, familială sau privată a persoanei fără consimtământul acesteia liber exprimat, autoritătile publice având obligatia de a lua toate măsurile posibile si rezonabile pentru a ocroti acest drept.

Pe de altă parte, dispozitiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 aduc atingere si dreptului copiilor la un regim special de protectie, drept care nu poate fi efectiv decât prin îndeplinirea obligatiei constitutionale a părintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea minorilor si de a trata cu responsabilitate dezvoltare psihică sănătoasă a acestora.

Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov consideră exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că dispozitiile legale criticate se încadrează atât în spiritul prevederilor constitutionale invocate, cât si al prevederilor art. 8 din Conventia cu privire la drepturile copilului, potrivit căruia statul este obligat să respecte dreptul copilului de a-si păstra identitatea, inclusiv cetătenia, numele si relatiile familiale astfel cum sunt recunoscute de lege, fără nicio imixtiune legală.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază sustinerile autorului exceptiei ca fiind neîntemeiate.

Avocatul Poporului consideră exceptia ca neîntemeiată, dispozitiile legale criticate respectă normele constitutionale cu privire la protectia si promovarea dreptului copilului.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, texte de lege care au următorul continut: „Părintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decât în cazurile în care instanta decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 22 alin. (1), art. 26 alin. (1) si (2), art. 48, art. 49 alin. (1) si în art. 53 alin. (1)si (2).

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că art. 14 face parte din capitolul II - Drepturile copilului, sectiunea I - Drepturi si libertăti civile din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului si reglementează o enumerare, fără caracter exhaustiv, a modalitătilor de realizare a relatiilor personale între copil si părintii, rudele, precum si alte persoane fată de care copilul a dezvoltat legături de atasament.

Potrivit art. 14 alin. (1) din aceeasi lege, copilul „are dreptul de a mentine relatii personale" cu persoanele mentionate anterior, iar potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, „prezenta lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului" si se subordonează cu prioritate interesului superior al acestuia. Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile si obligatiile ce revin părintilor sau persoanelor fată de care copilul a dezvoltat legături de atasament. De asemenea, va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritătile publice si de organismele private autorizate, precum si în cauzele solutionate de instantele judecătoresti (art. 2 din lege).

Având în vedere toate acestea, Curtea nu poate retine motivele de neconstitutionalitate invocate de autorul exceptiei, prevederile de lege criticate fiind în acord atât cu dispozitiile constitutionale privind protectia copiilor si a tinerilor potrivit cărora „Copiii si tinerii se bucură de un regim special de protectie si de asistentă în realizarea drepturilor lor", cât si cu dispozitiile art. 26 alin. (1) din Constitutie care prevăd că „Autoritătile publice respectă si ocrotesc viata intimă, familială si privată."

Curtea retine faptul că solutia legislativă criticată asigură respectarea „vietii de familie", eventuale măsuri legislative care ar împiedica relatia dintre minor si bunici constituind o ingerintă în dreptul la viata familială.

De altfel, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, în cadrul notiunii de „viată familială", în sensul art. 8 din Conventie, au fost incluse si raporturile dintre rude apropiate „care pot avea un rol considerabil în materie, cum ar fi spre exemplu, cele între bunici si nepoti [...], ceea ce implică pentru stat obligatia de a actiona în asa fel încât să asigure rezolvarea normală a acestor raporturi." (Marckx vs. Belgia, 13 iunie 1979).

Pe de altă parte, Curtea constată că sustinerile autorului exceptiei vizează aspecte de aplicare a legii cu privire la o situatie concretă de fapt, iar rationamentul prin care se tinde la argumentarea exceptiei de neconstitutionalitate rămâne tributar unei viziuni pro causa, determinată de interesul exclusiv al acestuia, care nu tine seama de drepturile celorlalti titulari, în mod egal protejate de lege. Cu privire la asemenea sustineri, la veridicitatea si temeinicia lor, singura autoritate competentă a se pronunta este instanta de judecată, care poate aprecia asupra motivelor de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, exceptie ridicată de Constantin Cristian Cioacă în Dosarul nr. 6.252/197/2008 al Tribunalului pentru Minori si Familie Brasov.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 512

din 9 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu – procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Măria Socol si Szentannai Sandor în Dosarul nr. 585/1.372/2007 al Tribunalului pentru Minori si Familie Brasov.

La apelul nominal se prezintă partea Stefan Sentonoi, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Partea prezentă sustine admiterea criticii, arătând că modul în care a fost calculată taxa de timbru la instanta de fond a fost gresit.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 6 octombrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 585/1.372/2007, Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Măria Socol si Szentannai Sandor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii arată că textul legal obligă la formularea cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în termen de 3 zile de la comunicarea dispozitiei instantei de judecată. Acest termen scurt împiedică accesul la justitie al persoanelor în vârstă, imobilizate la pat, limitând posibilitătile lor de apărare prin consecintele grave ale nerespectării lui, si anume anularea actiunilor ca netimbrate chiar si în conditiile în care taxa de timbru a fost gresit stabilită.

Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov apreciază că termenul de 3 zile instituit de dispozitiile art. 8 din Legea nr. 146/1997, cu referire la formularea cererii de reexaminare a taxei de timbru, nu contravine dispozitiilor constitutionale privind accesul liber la justitie, durata termenului fiind stabilită în considerarea unor aspecte legate de celeritatea solutionării cauzelor.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră exceptia ca neîntemeiată, dispozitiile legale criticate respectă normele constitutionale cu privire la protectia si promovarea dreptului copilului.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările si completările ulterioare, text de lege care are următorul continut: „împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeasi instantă, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 referitoare la accesul liber la justitie si în art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că dispozitiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin Decizia nr. 102 din 9 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 9 martie 2006, Curtea statuând că textul de lege „constituie o normă procedurală care reglementează solutionarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei de timbru, asadar un incident procedural [...]. În conditiile în care în discutie este o chestiune prealabilă, solutionarea acesteia este guvernată de principiul celeritătii, care ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralitătii si contradictorialitătii, a obligativitătii citării părtilor, ca si a posibilitătii exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de solutionare a cererii de reexaminare."

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Măria Socol si Szentannai Sandor în Dosarul nr. 585/1.372/2007 al Tribunalului pentru Minori si Familie Brasov.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 522

din 9 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 9 alin. (1), art. 10 si art. 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 9 alin. (1), art. 10 si 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Constantin Macovei si Elena Macovei în Dosarul nr. 7.274/4/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

La apelul nominal se prezintă partea Irina Bologa, prin avocatul Mihaela Agata Popescu, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul prezent sustine netemeinicia criticii, arătând că normele a căror neconstitutionalitate a fost invocată sunt în deplin acord cu Legea fundamentală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 21 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 7.274/4/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 2, art. 9 alin. (1), art. 10 si 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Constantin Macovei si Elena Macovei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii apreciază că textele de lege criticate nu instituie o egalitate de tratament juridic între chiriasii imobilelor restituite si chiriasii care au încheiat contracte de închiriere în temeiul dispozitiilor Codului civil, întrucât primii pot beneficia doar de încheierea unui contract de închiriere pe termen de 5 ani, fără posibilitatea de prelungire, în timp ce a doua categorie poate beneficia de prelungirea acestora ca urmare a stării de pasivitate a proprietarului. Or, pentru situatii identice, în spetă neexistând denuntarea contractului de închiriere, legea trebuie să prevadă si solutii identice, astfel încât chiriasul apartamentului restituit fostului proprietar, care a avut un contract de închiriere valabil încheiat, să beneficieze de prelungirea contractului în cazul pasivitătii proprietarului.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă apreciază exceptia ca fiind neîntemeiată, arătând că pasivitatea proprietarului duce în ambele situatii la prelungirea drepturilor locative prin institutia relocatiunii tacite.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază exceptia ca fiind neîntemeiată, arătând că egalitatea în drepturi nu împiedică stabilirea de către legiuitor a unor solutii legislative diferite pentru situatii diferite. Dispozitiile legale criticate îi ocrotesc în mod egal pe proprietari si pe chiriasi, stabilind, pe de o parte, în ce măsură proprietarul poate refuza în mod justificat prelungirea contractului, iar pe de altă parte, dând chiriasului posibilitatea să îsi apere dreptul locativ în conditiile în care nu i se poate reprosa vreo conduită culpabilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 2, art. 9 alin. (1), art. 10 si 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, cu modificările si completările ulterioare, texte de lege care au următorul continut:

- Art. 2: „Contractele de închiriere prelungite sau reînnoite în temeiul Legii nr. 17/1994, pentru suprafetele cu destinatia de locuinte, proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se prelungesc, la cererea chiriasilor, pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.";

- Art. 9 alin. (1): „în cazurile prevăzute la art. 2-7, între proprietari si chiriasi se va încheia un nou contract de închiriere numai la cererea chiriasului sau a fostului chirias, după caz.";

- Art. 10: „(1) În vederea încheierii noului contract de închiriere, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă sau de la deschiderea rolului fiscal, după caz, proprietarul îi va notifica chiriasului sau fostului chirias, prin executorul judecătoresc, data si locul întâlnirii. Notificarea va fi comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Chiriasul sau fostul chirias este obligat să comunice în scris proprietarului, cu confirmare de primire, cererea de a încheia un nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării.

(3) În cazul în care chiriasul sau fostul chirias comunică proprietarului că nu cere să încheie un nou contract de închiriere, acesta este obligat să îi predea proprietarului locuinta pe bază de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificării prevăzute la alin. (1). Nepredarea locuintei înăuntrul acestui termen îl îndreptăteste pe proprietar să ceară în justitie evacuarea neconditionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonantei presedintiale.";

- Art. 43: „(1) Chiriasul are dreptul la despăgubiri pentru sporul de valoare adus locuintei prin îmbunătătirile necesare si utile, efectuate cu aprobările prevăzute de lege, confirmate pe bază de acte justificative.

(2) Până la achitarea integrală a despăgubirilor de către proprietar, chiriasul are drept de retentie asupra locuintei.

(3) În cazul înstrăinării locuintei, chiriasul poate pretinde plata despăgubirilor de la noul proprietar.

(4) Chiriasii din locuintele care au fost restituite, potrivit legii, fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora au dreptul la despăgubiri în conditiile alin. (1)-(3)."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 20, art. 44 alin. (1) si (7) si art. 53 din Constitutie, precum si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că autorul este nemultumit de faptul că tratamentul juridic aplicabil chiriasilor din imobilele restituite nu este acelasi cu cel aplicabil chiriasilor care au încheiat contracte de închiriere în temeiul dispozitiilor Codului civil.

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 în ansamblu, precum si textele criticate în cauza de fată au mai făcut obiectul

controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale.

Astfel, prin Decizia nr. 790 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, si prin Decizia nr. 256 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, Curtea a statuat în sensul constitutionalitătii acestor prevederi de lege.

În aceste decizii Curtea a retinut că măsurile de protectie a chiriasilor, instituite prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, îsi au temeiul în art. 47 alin. (1) si în cele ale art. 135 alin. (2) lit. f) din Constitutie. Finalitatea acestei ordonante este aceea de a reglementa raporturile dintre chiriasi si proprietari, de a oferi solutii juridice situatiilor litigioase ivite în procesul aplicării Legii nr. 112/1995, prin utilizarea unor mijloace juridice, asigurându-se posibilitatea pentru proprietar de exercitare a atributelor dreptului său de proprietate si, în acelasi timp, protectia chiriasilor împotriva unor eventuale abuzuri.

În ceea ce priveste sustinerea potrivit căreia anumite categorii de chiriasi ar fi discriminate, Curtea observă că aceasta nu poate fi primită. Astfel, principiul egalitătii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, în functie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, chiriasii pentru care prelungirea contractelor de închiriere nu se aplică, în temeiul art. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, se află în situatii diferite fată de ceilalti chiriasi.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 9 alin. (1), art. 10 si art. 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Constantin Macovei si Elena Macovei în Dosarul nr. 7.274/4/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 523

din 9 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu – procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Tudora Teodorescu în Dosarul 25.941/3/2008 alTribunalului Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială si în Dosarul nr. 7.705/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.


Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 2.546D/2008 si nr. 56D/2009, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite conditiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 56D/2009 la Dosarul nr. 2.546D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurispfudenta constantă a Curtii în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierea din 9 octombrie 2008, pronuntată în Dosarul 25.941/3/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială, si prin încheierea din 3 decembrie 2008, pronuntată în Dosarul 7.705/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă, Curtea Constitutională a fost sesizata cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Tudora Teodorescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine că dispozitiile art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 consacră norme discriminatorii pentru părtile aflate în proces, invocând posibilitatea judecătorului de a cere explicatii si lămuriri, de a solicita plata sumei datorate de către debitor, precum si de a media o întelegere între părti înainte de a cunoaste actele si mijloacele deprobă ale debitorului.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială si Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă apreciază exceptia ca fiind neîntemeiată, întrucât Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 nu cuprinde dispozitii contrare prevederilor constitutionale invocate, debitorul având posibilitatea să îsi formuleze apărările si să administreze probele pe care le consideră necesare judecării cauzei.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nuau comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 decembrie 2007, texte de lege care au următorul continut: „Pentru solutionarea cererii, judecătorul dispune citarea părtilor, potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicatii si lămuriri, precum si pentru a stărui în efectuarea plătii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o întelegere a părtilor asupra modalitătilor de plată. Citatia va fi înmânată părtii cu 3 zile înaintea termenului de judecată."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 124 alin. (2), precum si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, Curtea a statuat că textul legal criticat constituie o aplicare a principiului rolului activ al judecătorului, care, la solutionarea pricinilor în primă instantă, are obligatia de a încerca împăcarea părtilor. Faptul că, potrivit aceluiasi text de lege, judecătorul citează părtile pentru explicatii si lămuriri si stăruie în efectuarea plătii sumei datorate nu înseamnă că acesta se antepronuntă, întrucât hotărârea se va da numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 10 din actul normativ criticat dispune că ordonanta de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaratiilor părtilor, precum si a celorlalte probe administrate, instanta constatând că cererea este întemeiată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în decizia anterioară îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Tudora Teodorescu în Dosarul 25.941/3/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială si în Dosarul nr. 7.705/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 524

din 9 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (1), art. 5 si art. 9 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 130/2004 privind unele măsuri pentru vânzarea de către societătile comerciale, companiile si societătile nationale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale si al industriei de apărare, precum si de către alti agenti economici din subordinea Ministerului Economiei si Comertului a locuintelor pe care acestia le au în patrimoniu personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere, pensionarilor sau disponibilizatilor cu ultimul loc de muncă la acesti agenti economici

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (1), art. 5 si art. 9 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 130/2004 privind unele măsuri pentru vânzarea de către societătile comerciale, companiile si societătile nationale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale si al industriei de apărare, precum si de către alti agenti economici din subordinea Ministerului Economiei si Comertului a locuintelor pe care acestia le au în patrimoniu personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere, pensionarilor sau disponibilizatilor cu ultimul loc de muncă la acesti agenti economici, exceptie ridicată de Neculai Chiroscă în Dosarul nr. 16.385/281/2007 al Judecătoriei Ploiesti - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca inadmisibilă, întrucât critica de neconstitutionalitate vizează modificarea si completarea textului de lege, iar nu contrarietatea lui cu Legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 30 octombrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 16.385/281/2007, Judecătoria Ploiesti - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (1), art. 5 si art. 9 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 130/2004 privind unele măsuri pentru vânzarea de către societătile comerciale, companiile si societătile nationale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale si al industriei de apărare, precum si de către alti agenti economici din subordinea Ministerului Economiei si Comertului a locuintelor pe care acestia le au în patrimoniu personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere, pensionarilor sau disponibilizatilor cu ultimul loc de muncă la acesti agenti economici, exceptie ridicată de Neculai Chiroscă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că, potrivit Constitutiei, dreptul de proprietate este garantat, legea stabilind continutul si limitele sale. Textul de lege criticat constituie expresia unei astfel de limite a exercitiului dreptului, si anume posibilitatea vânzării locuintelor pe care le au în patrimoniu societătile comerciale, companiile si societătile nationale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale si al industriei de apărare, precum si alti agenti economici din subordinea Ministerului Economiei si Comertului anumitor persoane expres prevăzute care sunt titulare ale contractelor de închiriere. Or, actualii proprietari ai imobilelor nu procedează la vânzarea acestora către chiriasi si nici nu prelungesc contractele de închiriere pentru aceste locuinte cu regim special, mentinând în stare de ilegalitate raporturile dintre proprietar si persoanele care locuiesc în respectivele imobile.

Pe de altă parte, în opinia autorului exceptiei, împrejurarea că între părti nu există contract de închiriere nu este relevantă si nu ar trebui să constituie un impediment la vânzarea locuintei către chiriasi, deoarece forma scrisă a contractului de închiriere este solicitată doar pentru probatiune.

În continuare, autorul face o serie de propuneri în legătură cu stabilirea pretului de vânzare a apartamentelor ce fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 130/2004.

Judecătoria Ploiesti - Sectia civilă apreciază exceptia ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale, consideră neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (1) si art. 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 130/2004 si inadmisibilă pe cea având ca obiect art. 9 alin. (2) din aceeasi ordonantă.


Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1, art. 4 alin. (1) si (3), art. 5 si art. 9 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 130/2004 privind unele măsuri pentru vânzarea de către societătile comerciale, companiile si societătile nationale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale si al industriei de apărare, precum si de către alti agenti economici din subordinea Ministerului Economiei si Comertului a locuintelor pe care acestia le au în patrimoniu personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere, pensionarilor sau disponibilizatilor cu ultimul loc de muncă la acesti agenti economici, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 1, 2 si 4 din Legea nr. 189/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 130/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 27 iunie 2005.

Textele de lege criticate dispun cu privire la persoanele cărora le pot fi vândute locuintele din patrimoniul societătilor comerciale nominalizate de ordonanta criticată, pretul de vânzare si modalitătile de stabilire a acestuia, vânzarea prin licitatie publică, în conditiile legii, a locuintelor care nu sunt cumpărate de chiriasi si care au devenit disponibile ca urmare a eliberării, precum si termenul-limită de finalizare a operatiunilor de vânzare a locuintelor.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 9,16, 31, 41, 47, art. 115 alin. (4), (6) si (8), art. 134 lit. f), precum si prevederilor Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si ale Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că asupra constitutionalitătii prevederilor art. 1, art. 4 alin. (1) si (3), art. 5 si art. 9 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 130/2004 s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 827 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 3 septembrie 2008, într-o cauză în care se formulau critici similare celor din prezentul dosar, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si din documente internationale, respingând ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate cu un atare obiect.

Analizând criticile formulate de autorul exceptiei în prezentul dosar, Curtea retine că, în esentă, acestea vizează omisiuni ale legiuitorului în domeniul reglementat de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 130/2004. Însă complinirea lacunelor textelor de lege prin efectuarea controlului de constitutionalitate excedează competentei Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (1), art. 5 si art. 9 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 130/2004 privind unele măsuri pentru vânzarea de către societătile comerciale, companiile si societătile nationale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale si al industriei de apărare, precum si de către alti agenti economici din subordinea Ministerului Economiei si Comertului a locuintelor pe care acestia le au în patrimoniu personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere, pensionarilor sau disponibilizatilor cu ultimul loc de muncă la acesti agenti economici, exceptie ridicată de Neculai Chiroscă în Dosarul nr. 16.385/281/2007 al Judecătoriei Ploiesti - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 728

din 7 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu – judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Crivi" - S.R.L. Târgoviste în Dosarul nr. 4.707/120/2007 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 4.707/120/2007, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Crivi" - S.R.L. Târgoviste într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului împotriva unei decizii prin care instanta de judecată a micsorat cuantumul onorariului avocatial.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se apreciază că dreptul avocatului de a fi remunerat prin plata onorariului pentru asistenta juridică prestată este încălcat prin posibilitatea judecătorului de a interveni în contractul încheiat între avocat si client. Se mai sustine că prin cenzurarea onorariilor avocatilor judecătorii fac o judecată a muncii si a valorii acestora, aspect pentru care nu există justificare constitutională.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:

„Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, fată de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat."

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 21 alin. (1) si (2) privind accesul liber la justitie, ale art. 24 privind dreptul la apărare si ale art. 45 privind libertatea economică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că, prin Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, Decizia nr. 493 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007, si Decizia nr. 313 din 3 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 8 aprilie 2009, a stabilit constitutionalitatea dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în raport cu o critică identică de neconstitutionalitate. Cu acele ocazii, Curtea a retinut că prerogativa instantei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocatial convenit, prin prisma proportionalitătii sale cu amplitudinea si complexitatea activitătii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretentii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa fată de partea potrivnică, care este tert în raport cu conventia de prestare a serviciilor avocatiale, este consecinta însusirii sale de instantă prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanta dobândeste caracter cert, lichid si exigibil.

În sensul celor arătate este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu solutionarea pretentiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse si onorariile avocatiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.

Neexistând elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.


Distinct de cele de mai sus, Curtea retine că, în esentă, avocatul, prin exercitarea profesiei sale, îndeplineste o activitate economică, activitate care constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piată liberă (Hotărârea din 19 februarie 2002, pronuntată în Cauza Wouters si altii de către Curtea de Justitie a Comunitătilor Europene), însă, potrivit textului constitutional al art. 45, orice activitate economică se desfăsoară „în conditiile legii". În consecintă, Curtea constată că legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie proportională cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un just echilibru între prestatia avocatială si onorariul solicitat. O asemenea solutie legislativă nu numai că nu încalcă art. 45 din Constitutie, dar este si expresia la nivelul legii a acestui text constitutional.

Cele retinute mai sus demonstrează conformitatea textului legal criticat si în raport cu art. 1 alin. (3), art. 21 alin. (1) si (2) si art. 24 din Constitutie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Crivi" - S.R.L. Târgoviste în Dosarul nr. 4.707/120/2007 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 729

din 7 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 273 din Legea nr. 86/2006 orivind Codul vamal al României

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, exceptie ridicată de Emanoil Frentescu în Dosarul nr. 206/121/2007 alCurtii de Apel Galati - Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei personal si asistat de avocat, lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului autorului exceptiei, care solicită admiterea acesteia, motivată de faptul că textul legal criticat prevede un regim sanctionator mult prea aspru comparativ cu legile similare din alte state si nu îndeplineste cerintele de previzibilitate, claritate si precizie. De asemenea, se mai sustine că dispozitiile legale nu disting între documentele vamale comunitare si cele extracomunitare. Se apreciază că toate aceste argumente converg către admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că legiuitorul, ca mijloc de tehnică legislativă, poate recurge la adoptarea de norme juridice care se referă la categorii generale, revenind jurisprudentei rolul de a aplica de la caz la caz textul respectiv. Asemenea mijloace legislative permit dreptului de a se adapta la nevoile sociale actuale. În sustinerea acestui punct de vedere este invocată, spre exemplu, Hotărârea pronuntată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kokkinakis împotriva Greciei, 1993. Se mai arată că analiza proportionalitătii unei sanctiuni penale nu se poate face prin comparatie cu alte state, legiuitorul român fiind în drept să stabilească o sanctiune penală în considerarea specificitătii situatiei existente.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 206/121/2007, Curtea de Apel Galati - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, exceptie ridicată de Emanoil Frentescu într-o cauză având ca obiect solutionarea recursurilor formulate împotriva unei decizii penale de condamnare pentru săvârsirea infractiunii prevăzute de art. 273 din Legea nr. 86/2006.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se apreciază că textul legal criticat nu îndeplineste cerintele constitutionale si conventionale de previzibilitate si precizie, întrucât nu face distinctie între mărfurile ce provin din spatiul comunitar sau extracomunitar. Mai mult, se încalcă principiul legalitătii incriminării din moment ce elementul material al infractiunii, urmarea imediată si subiectul pasiv al acesteia sunt prevăzute în mod ambiguu si neclar. De asemenea, sanctiunea prevăzută de textul criticat este disproportionată fată de situatia care a determinat aplicarea sa.

Curtea de Apel Galati - Sectia penală apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, care au următorul cuprins:

„Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie infractiunea de folosire de acte falsificate si se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi."

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si ale art. 148 alin. (2)-(4) privind obligatiile asumate de statul român în urma aderării la Uniunea Europeană si modul de aplicare a actelor comunitare si a tratatelor de bază ale Uniunii Europene. Din motivarea exceptiei rezultă că autorul acesteia, în mod implicit, invocă în sustinerea ei si prevederile art. 23 alin. (12) din Constitutie privind principiul legalitătii pedepsei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că principala critică de neconstitutionalitate vizează încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) si art. 23 alin. (12) din Constitutie, prin prisma faptului că sunt nesocotite exigentele de previzibilitate, claritate si precizie a normei de incriminare.

În mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „o normă este «previzibilă» numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în asa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultantă de specialitate - să îsi corecteze conduita" (Cauza Rotaru împotriva României, 2000), iar în Cauza The Sunday Times împotriva Regatului Unit, 1979, a decis că „/.../ cetăteanul trebuie să dispună de informatii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat si să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecintele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelasi timp, accesibilă si previzibilă."

În sensul celor de mai sus, Curtea de la Strasbourg, în Cauza Wingrove împotriva Marii Britanii, 1996, a decis că legea internă pertinentă trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în functie de circumstantele spetei, urmările care pot rezulta dintr-un act determinat.

În cauza de fată, Curtea Constitutională retine că textul de incriminare defineste în mod cât se poate de clar elementul material („folosirea" documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate), precum si cerintele esentiale care se află în legătură cu acesta (folosirea „la autoritatea vamală"); reglementând o infractiune de pericol, textul criticat, în mod evident, nu prevede un prejudiciu material. De asemenea, pentru determinarea subiectului pasiv al infractiunii se va avea în vedere persoana titulară a valorii sociale ocrotite, periclitată prin fapta penală săvârsită.

În consecintă, se constată că incriminarea faptei de folosire, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate a fost realizată printr-o lege, iar textul de incriminare îndeplineste toate cerintele de previzibilitate, claritate si precizie, fiind în concordantă cu prevederile art. 21 alin. (3) si art. 23 alin. (12) din Constitutie.

Cu privire la pretinsa disproportionalitate a sanctiunii penale în raport cu fapta săvârsită, se retine că modificarea limitelor de pedeapsă stabilite de legiuitor nu poate fi cenzurată de Curtea Constitutională, întrucât aceasta, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, nu este competentă să modifice sau să completeze o solutie legislativă. Desigur, este apanajul exclusiv al instantei de a individualiza cuantumul pedepsei în functie de circumstantele concrete ale cauzei.

Curtea constată că prevederile art. 24 alin. (1) din Constitutie nu au incidentă în cauză, întrucât textul criticat reprezintă un text de incriminare, ce tine de dreptul substantial, si nu de cel procedural.

Întrucât nu este încălcat niciun drept sau nicio libertate fundamentală, rezultă că dispozitiile art. 15 alin. (1)si ale art. 53 alin. (2) din Constitutie nu au incidentă în cauză.

În ceea ce priveste invocarea încălcării art. 148 alin. (2)-(4) din Constitutie prin prisma faptului că textul criticat nu deosebeste între mărfurile comunitare si cele extracomunitare, Curtea retine că o atare critică nu este una de neconstitutionalitate, ci mai degrabă tine de sfera interpretării si aplicării textului de incriminare. Desigur, pentru a face acest demers, instanta de judecată va trebui să aibă în vedere si reglementările comunitare relevante. În consecintă, sub acest aspect, nici prevederile art. 148 alin. (2)-(4) din Constitutie nu au incidentă în cauză.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, exceptie ridicată de Emanoil Frentescu în Dosarul nr. 206/121/2007 al Curtii de Apel Galati - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aplicarea mobilitătii pentru domnul Nistor Mircea din functia publică de subprefect al judetului Dâmbovita în functia publică de inspector guvernamental

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 33 alin. (1) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înaltilor functionari publici, managementul carierei si mobilitatea înaltilor functionari publici, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, domnului Nistor Mircea i se aplică mobilitatea din functia publică de subprefect al judetului Dâmbovita în functia publică de inspector guvernamental.

Art. 2. - Numirea în functia publică de inspector guvernamental se face prin decizie a primului-ministru.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,

ministrul administratiei si internelor,

Dan Nica

 

Bucuresti, 10 iunie 2009.

Nr. 687.

 


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind exercitarea, cu caracter temporar, a functiei publice de subprefect al judetului Dâmbovita de către domnul Rusu Emilian

 

Având în vedere prevederile art. 43 din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înaltilor functionari publici, managementul carierei si mobilitatea înaltilor functionari publici, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 19 alin. (1) lit. a), ale art. 89 si 92 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul Rusu Emilian exercită, cu caracter temporar, functia publică de subprefect al judetului Dâmbovita până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,

ministrul administratiei si internelor,

Dan Nica

 

Bucuresti, 10 iunie 2009.

Nr. 688.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aplicarea mobilitătii pentru domnul Jîjîie Antonel din functia publică de subprefect al judetului Dâmbovita în functia publică de inspector guvernamental

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 33 alin. (1) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înaltilor functionari publici, managementul carierei si mobilitatea înaltilor functionari publici, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri domnului Jîjîie Antonel i se aplică mobilitatea din functia publică de subprefect al judetului Dâmbovita în functia publică de inspector guvernamental.

Art. 2. - Numirea în functia publică de inspector guvernamental se face prin decizie a primului-ministru.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,

ministrul administratiei si internelor,

Dan Nica

 

Bucuresti, 10 iunie 2009.

Nr. 689.

 


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind exercitarea, cu caracter temporar, a functiei publice de subprefect al judetului Dâmbovita de către domnul Iacobută Dan Eugen

 

Având în vedere prevederile art. 43 din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înaltilor functionari publici, managementul carierei si mobilitatea înaltilor functionari publici, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 19 alin. (1) lit. a), ale art. 89 si 92 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul Iacobută Dan Eugen exercită, cu caracter temporar, functia publică de subprefect al judetului Dâmbovita până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,

ministrul administratiei si internelor,

Dan Nica

 

Bucuresti, 10 iunie 2009.

Nr. 690.

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind numirea prin mobilitate a domnului Nistor Mircea în functia publică de inspector guvernamental

 

Având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înaltilor functionari publici, managementul carierei si mobilitatea înaltilor functionari publici, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 33 alin. (1) lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Nistor Mircea se numeste în functia publică de inspector guvernamental, în aplicarea mobilitătii înaltilor functionari publici.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

p. Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucuresti, 10 iunie 2009.

Nr. 552.

 


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind numirea prin mobilitate a domnului Jîjîie Antonel în functia publică de inspector guvernamental

 

Având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înaltilor functionari publici, managementul carierei si mobilitatea înaltilor functionari publici, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 33 alin. (1) lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Jîjîie Antonel se numeste în functia publică de inspector guvernamental, în aplicarea mobilitătii înaltilor functionari publici.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

p. Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucuresti, 10 iunie 2009.

Nr. 553.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.