MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 395/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

PARTEA I

Anul 177 (XXI) - Nr. 395            LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Joi, 11 iunie 2009

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

222. - Lege pentru modificarea art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 17/1999 privind constituirea, organizarea si functionarea Serviciului Public de Radiocomunicatii Navale de Apel, Pericol si Salvare

 

915. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 17/1999 privind constituirea, organizarea si functionarea Serviciului Public de Radiocomunicatii Navale de Apel, Pericol si Salvare

 

225. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 21/2009 privind acordarea unui împrumut Companiei Nationale de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România - S.A. în scopul refinantării împrumutului acordat de Trezoreria Statului în anul 2004

 

918. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 21/2009 privind acordarea unui fmprumut Companiei Nationale de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România - S.A. în scopul refinantării împrumutului acordat de Trezoreria Statului în anul 2004

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum si a dispozitiilor art. 329 din Codul de procedura civilă

 

Decizia nr. 602 din 28 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 263 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Decizia nr. 617 din 28 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, 2, 3 si 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte si art. 480 din Codul civil

 

Decizia nr. 626 din 28 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (6) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finantării actelor de terorism

 

Decizia nr. 731 din 7 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 72 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, raportate la art. 1161 alin. (1) si art. 1162 alin. (1) din Legea învătământului nr. 84/1995

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            647. - Hotărâre privind plata de către Ministerul Sănătătii a contributiei României la Federatia Europeană a Academiilor de Medicină (FEAM)

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            61. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei pentru desemnarea furnizorilor de ultimă optiune de energie electrică pentru perioada 1 iulie 2009 - 30 iunie 2010

 

Rectificări la:

- Hotărârea Guvernului nr. 611/2009;

- Decizia primului-ministru nr. 505/2009;

- Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse

 


LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 17/1999 privind constituirea, organizarea si functionarea Serviciului Public de Radiocomunicatii Navale de Apel, Pericol si Salvare

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Articolul 3 din Ordonanta Guvernului nr. 17/1999 privind constituirea, organizarea si functionarea Serviciului Public de Radiocomunicatii Navale de Apel, Pericol si Salvare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 29 ianuarie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 450/2001, se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - Serviciul Public de Radiocomunicatii Navale de Apel, Pericol si Salvare se asigură de Compania Natională de Radiocomunicatii Navale «Radionav» - S. A. Constanta, pe o durată de 20 de ani."

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 5 iunie 2009.

Nr. 222.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 17/1999 privind constituirea, organizarea si functionarea Serviciului Public de Radiocomunicatii Navale de Apel, Pericol si Salvare

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 17/1999 privind constituirea, organizarea si functionarea Serviciului Public de Radiocomunicatii Navale de Apel, Pericol si Salvare si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 5 iunie 2009.

Nr. 915.


 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 21/2009 privind acordarea unui împrumut Companiei Nationale de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România - S.A. în scopul refinantării împrumutului acordat de Trezoreria Statului în anul 2004

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 21 din 11 martie 2009 privind acordarea unui împrumut Companiei Nationale de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România - S.A. în scopul refinantării împrumutului acordat de Trezoreria Statului în anul 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 13 martie 2009.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 5 iunie 2009.

Nr. 225.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 21/2009 privind acordarea unui împrumut Companiei Nationale de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România - S.A. în scopul refinantării împrumutului acordat de Trezoreria Statului în anul 2004

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 21/2009 privind acordarea unui împrumut Companiei Nationale de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România - S.A. în scopul refinantării împrumutului acordat de Trezoreria Statului în anul 2004 si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 5 iunie 2009.

Nr. 918.

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 600

din 14 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum si a dispozitiilor art. 329 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum si a dispozitiilor art. 329 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Lex Napoca" - S.R.L., Societatea Comercială „Cabinet Juridic Salantiu" - S.R.L., Societatea Comercială „Boris Lex" - S.R.L., Societatea Comercială „Inter lura" - S.R.L., Societatea Comercială „Legal Adviser" - S.R.L., Societatea Comercială „Lex Consulting" - S.R.L., Societatea Comercială „De Jure Consulting" - S.R.L. si Societatea Comercială „Legal Assistance" - S.R.L. în Dosarul nr. 5.772/1.285/2006 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din data de 2 aprilie 2009 si au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronuntarea la data de 14 aprilie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 23 octombrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 5.772/1.285/2006, Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum si a dispozitiilor art. 329 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Lex Napoca" - S.R.L., Societatea Comercială „Cabinet Juridic Salantiu" - S.R.L., Societatea Comercială „Boris Lex" - S.R.L., Societatea Comercială „Inter lura" - S.R.L., Societatea Comercială „Legal Adviser" - S.R.L., Societatea Comercială „Lex Consulting" - S.R.L., Societatea Comercială „De Jure Consulting" - S.R.L. si Societatea Comercială „Legal Assistance" - S.R.L.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că Legea nr. 304/2004 nu îndrituieste procurorul ca, pentru a asigura aplicarea unitară a legii pe întregul teritoriul României să ceară înaltei Curti de Casatie si Justitie să se pronunte asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecătoresti. Acest atribut, stabilit prin art. 329 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în afara competentelor profesionale ale procurorului, reprezintă o încălcare a principiului separatiei puterilor în stat si o gravă imixtiune a puterii administrative în activitatea puterii judecătoresti. De asemenea, reglementarea privind recursul în interesul legii încalcă, în opinia autorilor exceptiei, prevederile art. 124 si 126 din Constitutie, potrivit cărora judecătorii sunt independenti si se supun numai legii, iar justitia se realizează prin înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite prin lege, întrucât consacră caracterul obligatoriu al deciziilor pronuntate în cadrul recursului în interesul legii, astfel încât judecătorul care va aplica legea este obligat să se conformeze deciziei înaltei Curti de Casatie si Justitie. Or, practica judiciară neunitară este atributul unei justitii adevărate, independente.

Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată în cauză este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu intră în contradictie cu principiile constitutionale invocate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările si completările ulterioare, precum si cele ale art. 329 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:

- Art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară: „înalta Curte de Casatie si Justitie se constituie în Sectii Unite pentru: a) judecarea recursurilor în interesul legii.";


- Art. 329 din Codul de procedură civilă: „(1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, precum si colegiile de conducere ale curtilor de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară înaltei Curti de Casatie si Justitie să se pronunte asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecătoresti.

(2) Deciziile prin care se solutionează sesizările se pronuntă de Sectiile Unite ale înaltei Curti de Casatie si Justitie si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Solutiile se pronuntă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoresti examinate si nici cu privire la situatia părtilor din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante."

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiile criticate contravin următoarelor prevederi din Legea fundamentală: art. 1 - Statul român, art. 124 alin. (3) potrivit căruia judecătorii sunt independenti si se supun numai legii, art. 126 alin. (3) care atribuie înaltei Curti de Casatie si Justitie functia de a asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii de către celelalte instante judecătoresti, potrivit competentei sale, art. 129 privind folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti, art. 131 alin. (1) si art. 132 alin. (1) privind rolul Ministerului Public si, respectiv, statutul procurorilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea retine următoarele:

Asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 329 din Codul de procedură civilă, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 928 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 17 octombrie 2008, si Decizia nr. 1.014 din 8 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, statuând că acestea nu aduc atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3)-(5) „Statul român", art. 124 alin. (1) si (3) „înfăptuirea justitiei", art. 126 alin. (3) „Instantele judecătoresti", art. 129 „Folosirea căilor de atac".

Cu acele prilejuri, Curtea a retinut că interpretarea legilor este o operatiune ratională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării si respectării legii, având ca scop clarificarea întelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instantele judecătoresti interpretează legea, în mod necesar, în procesul solutionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. „Oricât de clar ar fi textul unei dispozitii legale - se arată într-o hotărâre a Curtii Europene a Drepturilor Omului (Cauza C.R. contra Regatului Unit, 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [...]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instantelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situatii de fapt si pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instantelor de judecată, a fost creată de legiuitor institutia recursului în interesul legii. Având în vedere pozitia înaltei Curti de Casatie si Justitie în sistemul instantelor judecătoresti, precum si rolul său prevăzut în art. 126 alin. (3) din Constitutie, legiuitorul a instituit, prin dispozitiile art. 329 din Codul de procedură civilă, obligativitatea interpretării date de aceasta, în scopul aplicării unitare de către instantele judecătoresti a unui text de lege. Instituirea caracterului obligatoriu al dezlegărilor date problemelor de drept judecate pe calea recursului în interesul legii nu face decât să dea eficientă rolului constitutional al înaltei Curti de Casatie si Justitie, contribuind la consolidarea statului de drept.

Curtea observă în acest sens că divergentele profunde de jurisprudenta sunt susceptibile de a crea un climat general de incertitudine si insecuritate juridică, aspect subliniat si de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenta sa. Astfel, de exemplu, în Cauza Păduraru împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, constatând că „divergentele de jurisprudenta constituie, prin natura lor, consecinta inerentă oricărui sistem judiciar care se sprijină pe un ansamblu de jurisdictii de fond care au autoritate asupra zonei lor teritoriale", a considerat că, „în lipsa unui mecanism care să asigure coerenta practicii jurisdictiilor nationale, asemenea divergente profunde de jurisprudenta, care persistă în timp si cu privire la un domeniu care prezintă un mare interes social, sunt de natură să genereze o incertitudine permanentă si să facă să scadă încrederea publicului în sistemul judiciar, care este una dintre componentele fundamentale ale statului de drept". În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai arătat că „rolul unei jurisdictii supreme era tocmai cel de a reglementa contradictiile de jurisprudenta" (Zielinski si Pradal & Gonzalez s.a. împotriva Frantei, 1999).

Asa fiind, dispozitiile art. 329 din Codul de procedură civilă, care îndrituiesc înalta Curte de Casatie si Justitie să unifice diferentele de interpretare si aplicare a aceluiasi text de lege de către celelalte instante judecătoresti nationale, pronuntând în acest scop solutii numai în interesul legii, care nu au efect asupra hotărârilor judecătoresti examinate si nici cu privire la situatia părtilor din acele procese, nu aduc atingere normelor constitutionale invocate de autorii exceptiei, ci, dimpotrivă, contribuie, pentru motivele mai sus arătate, la asigurarea exigentelor statului de drept.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, acestea sunt criticate de autorii exceptiei prin compararea lor cu cele ale art. 329 din Codul de procedură civilă. Se arată în acest sens că art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 nu stabileste vreo competentă a procurorului pentru a asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul tării si, prin urmare, dreptul său de a cere înaltei Curti de Casatie si Justitie să se pronunte asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecătoresti, reglementat prin art. 329 din Codul de procedură civilă, este în afara competentelor sale profesionale. O asemenea critică nu poate fi primită, deoarece, asa cum s-a mai pronuntat Curtea Constitutională în jurisprudenta sa, examinarea constitutionalitătii unui text de lege are în vedere stabilirea compatibilitătii între acesta si dispozitiile din Legea fundamentală pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele si raportarea concluziei care ar rezulta la texte sau principii constitutionale. În plus, contrar sustinerilor autorului exceptiei, reglementarea competentei procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie de a cere înaltei Curti de Casatie si Justitie să se pronunte asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecătoresti, în scopul asigurării aplicării unitare a legii pe întregul teritoriu al României, dă expresie rolul constitutional al Ministerului Public, de reprezentant al intereselor generale ale societătii si apărător al ordinii de drept, precum si al drepturilor si libertătilor cetătenilor.


Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1)si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum si a dispozitiilor art. 329 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Lex Napoca" - S.R.L., Societatea Comercială „Cabinet Juridic Salantiu" - S.R.L., Societatea Comercială „Boris Lex" - S.R.L., Societatea Comercială „Inter lura" - S.R.L., Societatea Comercială „Legal Adviser" - S.R.L., Societatea Comercială „Lex Consulting" - S.R.L., Societatea Comercială „De Jure Consulting" - S.R.L. si Societatea Comercială „Legal Assistance" - S.R.L. în Dosarul nr. 5.772/1.285/2006 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 602

din 28 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 263 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen Cătălina Gliga - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 263 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie invocată de Terec Remus în Dosarul nr. 9.350/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine principiului constitutional al egalitătii în drepturi.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 septembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 9.350/211/2008, Judecătoria Cluj-Napoca - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 263 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Exceptia a fost invocată de Terec Remus într-o cauză având ca obiect o contestatie la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) si (2) si art. 56 din Constitutie, întrucât stabilesc modul de calcul al impozitului auto cu încălcarea principiului egalitătii si al justei asezări a sarcinilor fiscale. Prevederea legală este discriminatorie, deoarece în stabilirea cotei de impozitare nu se tine seama de capacitatea cilindrică sau de veniturile contribuabililor. Nu este echitabil ca un autoturism nefunctional, respins la inspectia tehnică periodică, „caz în care capacitatea cilindrică este zero, [...] să fie considerat autoturism de lux, doar pentru a se încasa un impozit mai mare". Taxele ar fi diferite tocmai datorită caracterului variabil al capacitătii cilindrice a mijloacelor de transport cu tractiune mecanică. Or, aceste taxe se calculează prin înmultirea unei fractiuni de capacitate cilindrică cu suma corespunzătoare prevăzută de textul criticat, care „este stabilită diferentiat si discriminatoriu".

Judecătoria Cluj-Napoca - Sectia civilă si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.


CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 263 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 343/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006, având următorul cuprins: „Art. I [...] pct. 240. La articolul 263, alineatele (2) [...] vor avea următorul cuprins:

«(2) În cazul oricăruia dintre următoarele autovehicule, impozitul pe mijlocul de transport se calculează în functie de capacitatea cilindrică a acestuia, prin înmultirea fiecărei grupe de 200 de cm3 sau fractiune din aceasta cu suma corespunzătoare din tabelul următor:

 

 

Tipuri de autovehicule

Suma, în lei, pentru fiecare grupă

de 200 cm3 sau fractiune

din aceasta

1.

Motorete, scutere, motociclete si autoturisme cu capacitatea cilindrică de până la 1600 cm3 inclusiv

7

2.

Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 1601 cm3 si 2000 cm3 inclusiv

15

3.

Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 2001 cm3 si 2600 cm3 inclusiv

30

4.

Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 2601 cm3 si 3000 cm3 inclusiv

60

5.

Autoturisme cu capacitatea cilindrică de peste 3.001 cm3

120

6

Autobuze, autocare, microbuze

20

7.

Alte autovehicule cu masa totală maximă autorizată de până la 12 tone inclusiv, precum si autoturismele de teren din productie internă

25

8.

Tractoare înmatriculate

15»

 

Dispozitiile constitutionale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în drepturi si în art. 56 referitoare la contributii financiare.

Examinând exceptia, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât dispozitiile legale criticate reglementează o taxă fiscală care respectă principiul impunerii echitabile, ce consfinteste egalitatea contribuabililor fată de impozite si taxe.

Curtea retine că dispozitiile art. 263 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se aplică uniform tuturor contribuabililor ce se află în situatia stabilită de ipoteza normei, fără să instituie discriminări sau privilegii pe criterii arbitrare, întrucât calcularea taxei asupra mijloacelor de transport se face prin aplicarea unei cote fixe în raport cu aceeasi bază de impozitare, care este reprezentată de capacitatea cilindrică a vehiculului, apreciem că textul de lege criticat este în deplină concordantă cu dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2) si cu cele ale art. 56 din Constitutie. Pentru a garanta principiul egalitătii în materie fiscală, legiuitorul are obligatia constitutională de asezare justă a sarcinilor fiscale, or, dispozitiile art. 263 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal atestă caracterul echitabil si proportional al taxei stabilite, care se aplică tuturor contribuabililor, fără deosebiri de tratament juridic de la o zonă la alta a tării.

Curtea constată că este lipsită de relevantă critica autorului exceptiei referitoare la caracterul inechitabil al modului de stabilire a impozitului pentru un autoturism nefunctional, având în vedere că se aplică aceleasi taxe atât autoturismelor de lux, cât si celor ce au fost respinse la inspectia tehnică periodică. Din examinarea legislatiei în vigoare, Curtea retine că mijloacele de transport neînmatriculate nu sunt supuse impozitării, iar contribuabilul proprietar al unui asemenea autoturism are posibilitatea să depună diligente pentru desfiintarea raportului juridic de fiscalitate referitor la plata taxei pe mijlocul de transport cu unitatea administrativ-teritorială locală. În acest sens sunt dispozitiile art. 261 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit cărora „Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România datorează o taxă anuală pentru mijlocul de transport, cu exceptia cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 263 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie invocată de Terec Remus în Dosarul nr. 9.350/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 617

din 28 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, 2, 3 si 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte si art. 480 din Codul civil

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, 2, 3 si 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte si art. 480 din Codul civil, exceptie ridicată de Măria Dumitru si Elena-Constanta Dumitru în Dosarul nr. 9.516/300/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei Măria Dumitru, personal si asistat de avocatul Simona Neculae, cu delegatie la dosar, si apărătorul părtii Măria Anghelescu, avocatul Daniel Moisei, cu delegatie la dosar. Lipseste celălalt autor al exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul Simona Neculae solicită amânarea judecării cauzei în vederea studierii dosarului, arătând faptul că nu a avut suficient timp pentru a pregăti pledoaria în vederea sustinerii exceptiei de neconstitutionalitate, de vreme ce a fost angajată, ca apărător al autorului exceptiei, în preziua termenului de judecată de la această dată.

Apărătorul părtii Măria Anghelescu se opune cererii de acordare a unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare a judecării cauzei, motivat de faptul că, în cauză, Curtea Constitutională a mai acordat un termen pentru lipsă de apărare, solicitat de aceIasi autor al exceptiei.

Deliberând, Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Cauza este în stare de judecată.

Apărătorul autorului prezent solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate pentru motivele dezvoltate în notele scrise aflate la dosarul cauzei.

Apărătorul părtii Măria Anghelescu solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, făcând referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, respectiv deciziile nr. 157/2004 si nr. 711/2008.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 9.516/300/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, 2, 3 si 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte si art. 480 din Codul civil. Exceptia a fost ridicată de Măria Dumitru si Elena-Constanta Dumitru într-o cauză civilă având ca obiect apelul declarat împotriva Sentintei civile nr. 2.843 din 26 martie 2008, pronuntată de Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti, prin care s-a admis actiunea în evacuare formulată de Măria Anghelescu în contradictoriu cu autorii exceptiei de neconstitutionalitate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii sustin că textele de lege criticate instituie o discriminare între persoanele ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desfiintate prin hotărâre judecătorească, întrucât au fost încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995, acestea având dreptul să încheie contracte de închiriere, si cei care au fost de bună-credintă la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, dar în cazul cărora actiunile în revendicare ale fostilor proprietari au fost admise, si care nu pot încheia contracte de închiriere pentru imobilele în care locuiesc, în această din urmă situatie aflându-se si autorii exceptiei. Cu privire la critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, sustin că există o diferentă de termeni juridici între dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin. (7) care se referă la „sarcinile care revin proprietarului" si cele ale textului de lege criticat care face referire la „limitele impuse de lege", solicitând „respectarea întocmai a spiritului dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 40/1999".

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 încalcă dispozitiile art. 44 alin. (1) si (2) care garantează dreptul de proprietate, întrucât împiedică proprietarii a se folosi de bunurile aflate în proprietatea lor, în mod liber, si de a le culege fructele. Totodată, apreciază că sunt încălcate si dispozitiile art. 16 din Constitutie, deoarece, în ceea ce priveste dreptul de folosintă, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 vizează numai o anumită categorie de proprietari, în ceea ce priveste prevederile art. 480 din Codul civil, consideră că acestea sunt constitutionale, în acord cu jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale. Astfel, arată că prevederile art. 1, 2, 3 si 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 referitoare la raporturile contractuale în materia contractului de închiriere se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare si, totodată, nu este de natură să îngrădească dreptul părtilor de a beneficia de un proces echitabil, precum si judecarea acestuia într-un termen rezonabil. Cât priveste critica de neconstitutionalitate, arată că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1, 2, 3 si 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, având următorul continut:

- Art. 1: „Contractele de închiriere privind suprafetele locative cu destinatia de locuinte, precum si cele folosite de asezămintele social-culturale si de învătământ, de partide politice, de sindicate si de alte organizatii neguvernamentale, legal înregistrate, prelungite sau reînnoite conform Legii nr. 17/1994 si aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, se prelungesc de drept pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a acesteia, în aceleasi conditii, cu exceptia nivelului chiriei.";

- Art. 2: „Contractele de închiriere prelungite sau reînnoite în temeiul Legii nr. 17/1994, pentru suprafetele cu destinatia de locuinte, proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se prelungesc, la cererea chiriasilor, pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.";

- Art. 3: „Durata contractelor de închiriere încheiate după prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere în baza Legii nr. 17/1994, pentru suprafetele locative folosite de unităti de învătământ sau de asezăminte social-culturale, redobândite de fostii proprietari sau de mostenitorii acestora anterior intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, se prelungeste, la cererea chiriasului, pentru o perioadă de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.";

- Art. 6: „In cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, si desfiintate prin hotărâre judecătorească, proprietarul recunoscut de justitie va încheia cu persoanele care au cumpărat locuinta în baza Legii nr. 112/1995 si care o ocupă efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani."

Totodată, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie si prevederile art. 480 din Codul civil, cu următorul continut: „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însă în limitele determinate de lege."

Autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil si ale art. 44 alin. (7) potrivit cărora dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, în ansamblu, au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin deciziile nr. 582 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 21 iulie 2008, nr. 88 din 4 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, si nr. 97 din 18 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 19 octombrie 2000, Curtea statuând în sensul constitutionalitătii acestora.

Astfel, Curtea a decis că măsurile de protectie a chiriasilor instituite prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 îsi au temeiul constitutional în prevederile art. 47 alin. (1) si în cele ale art. 135 alin. (2) lit. f) din Constitutie, finalitatea acestei ordonante fiind aceea de a reglementa raporturile dintre chiriasi si proprietari, de a oferi solutii juridice situatiilor litigioase, asigurându-se posibilitatea pentru proprietar de a-si exercita atributele dreptului său de proprietate si, în aceIasi timp, protectia chiriasilor împotriva unor eventuale abuzuri.

În ceea ce priveste sustinerea contrarietătii prevederilor criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 raportat la dispozitiile art. 16 din Constitutie, Curtea constată că prin deciziile nr. 761 din 18 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, si nr. 157 din 22 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, pronuntându-se cu privire la constitutionalitatea art. 1, 2 si 6 din actul normativ mentionat, a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situatii care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalitătii în fata legii.

Atât considerentele, cât si solutiile deciziilor mentionate sunt valabile si în cauza de fată, neexistând temeiuri pentru modificarea jurisprudentei Curtii în această materie.

Totodată, Curtea observă că prevederile legale criticate nu aduc atingere nici dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de vreme ce autorii au beneficiat de toate garantiile procesuale în solutionarea actiunii în evacuare formulate în contradictoriu cu acestia, fiind întemeiată existenta si aplicarea unor exigente rezonabile fără a căror satisfacere chiriasul nu ar putea fi obligat să elibereze locuinta.

II. Asupra constitutionalitătii prevederilor art. 480 din Codul civil Curtea constată că s-a pronuntat prin mai multe decizii, precum deciziile nr. 873 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, nr. 925 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, nr. 937 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007, si nr. 323 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008, statuând că aceste prevederi sunt constitutionale. Curtea a retinut că dispozitiile art. 480 din Codul civil dau definitia legală a proprietătii, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor 3 atribute ale acestui drept real - usus, fructus si abusus - cât si un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii publice si a dispozitiilor imperative ale legii. Astfel, textul de lege criticat este în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege si, de asemenea, se aplică tuturor celor vizati de ipoteza normei legale, fără discriminări, fiind astfel respectat principiul egalitătii cetătenilor în fata legii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, 2, 3 si 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte si art. 480 din Codul civil, exceptie ridicată de Măria Dumitru si Elena-Constanta Dumitru în Dosarul nr. 9.516/300/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela lonescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 626

din 28 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (6) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finantării actelor de terorism

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen Cătălina Gliga - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-sef delegat

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (6) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finantării actelor de terorism, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Arctica Trading" - S.R.L. în Dosarul nr. 7.315/215/2008 al Judecătoriei Craiova - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată,

sens în care face trimitere la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 octombrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 7.315/215/2008, Judecătoria Craiova - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (6) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finantării actelor de terorism, exceptie ridicată de S.C. „Arctica Trading" - S.R.L. în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei plângeri contraventionale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 30 alin. (1) si (2) referitoare la libertatea de exprimare, ale art. 44 alin. (1) si (8) referitoare la dreptul de proprietate privată si ale art. 45 referitoare la libertatea economică, deoarece prin obligatia impusă de a raporta într-un anumit termen Oficiului anumite tranzactii, dreptul persoanelor de a comunica în mod liber si neîngrădit este constrâns, iar activitatea economică nu este avantajată, părtile contractuale nemaiavând libertatea de a încheia orice fel de acte de comert, de a alege partenerul contractual si de a negocia conditiile de contractare. De asemenea, prin obligatia de raportare textul legal criticat suprimă autenticitatea dreptului de proprietate si îi conferă un caracter de ilegalitate.

Judecătoria Craiova - Sectia civilă opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, în egală măsură ocrotite.

De asemenea, prin stabilirea obligatiei prevăzute de textul legal criticat libertatea economică nu este îngrădită în niciun mod, Legea nr. 656/2002 neimpunând societătilor comerciale un număr limitat de tranzactii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3 alin. (6) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finantării actelor de terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002, asa cum au fost modificate si completate prin art. I pct. 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 53/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 30 aprilie 2008, care au următorul continut:

- Art. 3 alin. (6): „Persoanele prevăzute la art. 8 ori persoanele desemnate potrivit dispozitiilor art. 14 alin. (1) vor raporta Oficiului, în cel mult 10 zile lucrătoare, efectuarea operatiunilor cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzactia se realizează prin una sau mai multe operatiuni ce par a avea o legătură între ele."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost examinate de instanta de contencios constitutional din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 635 din 3 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 31 octombrie 2006, si Deciziei nr. 71 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 februarie 2008, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (6) din Legea nr. 656/2002.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (6) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finantării actelor de terorism, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Arctica Trading" - S.R.L. în Dosarul nr. 7.315/215/2008 al Judecătoriei Craiova - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef delegat,

Afrodita Laura Tutunaru

 


CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 731

din 7 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 72 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, raportate la art. 1161 alin. (1) si art. 1162 alin. (1) din Legea învătământului nr. 84/1995

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 72 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, exceptie ridicată de Manuela Mândru, Constantin-lulian Negulescu, Marta luliana Vicol, Emil Luchian si Daniela Rusu în dosarele nr. 1.612/99/2007, nr. 1.613/99/2007, nr. 1.621/99/2007, nr. 1.624/99/2007 si nr. 1.619/99/2007 ale Curtii de Apel Iasi -Sectia litigii de muncă si asigurări sociale.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 2 aprilie 2009 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronuntarea la data de 7 mai 2009.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 9 si 12 decembrie 2008, pronuntate în dosarele nr. 1.612/99/2007, nr. 1.613/99/2007, nr. 1.621/99/2007, nr. 1.624/99/2007 si nr. 1.619/99/2007, Curtea de Apel Iasi - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 72 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Exceptia a fost ridicată de Manuela Mândru, Constantin-lulian Negulescu, Marta luliana Vicol, Emil Luchian si Daniela Rusu cu prilejul solutionării contestatiilor formulate împotriva deciziilor de concediere.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 16 si 32 din Constitutie. Astfel, arată că, în conditiile în care dreptul la învătătură este garantat de stat, apare normal ca acesta să poată verifica modalitatea în care sunt organizate, ca structură si atributii, institutiile care realizează procesul de învătământ, fie ele de stat, fie private. Un control al acestei activităti desfăsurate în cadrul unei universităti particulare nu poate fi realizat decât prin implicarea ministerului de resort, care poate si este obligat să acorde girul unei organizări corecte a institutiei de învătământ. Liberul arbitru pe care îl instituie dispozitiile art. 72 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 este evident, în conditiile în care formularea acestui text lasă deplină latitudine cartei universitare în organizarea structurilor de conducere, precum si cu privire la controlul modalitătii de administrare sau de stabilire a politicilor de cadre pe care fiecare facultate le poate face, în temeiul aceleiasi legi. Asa fiind, se realizează o încălcare a principiului egalitătii în drepturi, atât din punctul de vedere al modalitătilor în care se pot alege organele de conducere ale unei astfel de institutii de învătământ superior, cât si sub aspectul că dreptul la muncă si perioada pe care legi organice o stabilesc pentru această activitate sunt ignorate. Prin urmare, se instituie un monopol pe care îl detine universitatea cu privire la organizare si functionare, monopol ce nu poate fi desfiintat si intră în contradictie cu normele stabilite prin legi organice prin care rectorul este confirmat de ministerul de resort. În final, arată că textul de lege criticat contravine si prevederilor art. 69 din Legea nr. 128/1997.

Curtea de Apel Iasi - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale consideră că textul de lege criticat este constitutional. În acest sens, arată că autonomia universitară este consacrată de art. 32 alin. (6) din Constitutie, fără ca această notiune să fie însă definită. Rezultă că legiuitorul constituant a lăsat legiuitorului ordinar libertatea de a stabili elementele autonomiei universitare si conditiile în care aceasta se exercită, inclusiv în alegerea organelor de conducere. Autonomia universitară a fost definită prin art. 89 din Legea învătământului nr. 84/1995, iar formele de realizare a acesteia - între care si regulile de alegere a organelor de conducere ale institutiilor de învătământ superior - au fost stabilite prin art. 92-96 din aceeasi lege. Asadar, întrucât autonomia universitară a fost definită chiar de legiuitor, în virtutea competentei sale atribuite prin Constitutie, nu se poate primi sustinerea autorului exceptiei în sensul că dispozitiile legale atacate contravin principiului constitutional al autonomiei universitare. De asemenea, nu poate fi primită sustinerea privind încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), deoarece procedura de alegere a organelor de conducere este aceeasi pentru toate institutiile de învătământ superior si pentru toti candidatii. Cât priveste faptul că dispozitiile art. 72 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 ar intra în contradictie cu dispozitiile art. 69 din aceeasi lege, arată că aceasta reprezintă o problemă de interpretare si aplicare a legii, de competenta instantei de judecată învestite cu solutionarea cauzei.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că principiul egalitătii în drepturi în fata legii, consacrat de art. 16 din Constitutie, presupune aplicarea unui tratament de egalitate cetătenilor aflati în situatii identice, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, însă, fată de continutul prevederilor de lege criticate, consideră că acest principiu nu este incident. De asemenea, arată că art. 72 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 nu face decât să reglementeze, în baza principiului autonomiei universitare, posibilitatea ca fiecare institutie de învătământ superior să stabilească, în conditiile legii, prin propria cartă universitară, atributiile si competentele structurilor si ale functiilor de conducere din învătământul superior, respectiv modalitatea de vot pentru hotărârile senatelor universitare, ale consiliilor facultătilor si ale departamentelor.


Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 72 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 sunt constitutionale. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu aduce atingere principiului egalitătii cetătenilor în fata legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Astfel, procedura de alegere a organelor de conducere este aceeasi pentru toate institutiile de învătământ superior de stat, particulare si confesionale. De asemenea, referitor la critica de neconstitutionalitate a art. 72 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 fată de art. 32 din Constitutie, arată că dispozitiile de lege criticate nu aduc atingere dreptului la învătătură, ci sunt în concordantă cu regula constitutională potrivit căreia învătământul de toate gradele se desfăsoară în unităti de stat, particulare si confesionale, în conditiile legii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare, îl constituie dispozitiile art. 72 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, dispozitii potrivit cărora: „Atributiile si competentele structurilor si ale functiilor de conducere din învătământul superior sunt stabilite prin Carta universitară a institutiei, potrivit legii. Hotărârile senatelor universitare, ale consiliilor facultătilor si ale departamentelor, cu exceptia prevederilor de la art. 74 alin. (3), se iau cu votul majoritătii membrilor prezenti, dacă numărul lor reprezintă cel putin 2/3 din numărul total al membrilor. Membrii acestor structuri de conducere au drept de vot deliberativ egal."

Autorii exceptiei consideră că acest text de lege este contrar dispozitiilor art. 16 si 32 din Constitutie, referitoare la egalitatea în drepturi si dreptul la învătătură.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în esentă, critica autorilor acesteia are în vedere faptul că art. 72 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 lasă o libertate deplină universitătilor ca prin carta universitară să stabilească atributiile si competentele structurilor si ale functiilor de conducere din învătământul superior, fără o interventie a statului, care ar trebui să acorde girul unei organizări corecte a institutiei de învătământ. Astfel, autorii sustin că nu mai este vorba de realizarea unei adevărate autonomii universitare, ci a unui monopol pe care ajung să îl detină universitătile cu privire la organizarea si functionarea acestora. În plus, consideră că, efect al prevederilor de lege criticate, persoanele din functiile de conducere a universitătilor vor fi supuse unor reglementări diferite, încălcându-se principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor.

Fată de aceste sustineri, Curtea observă că, potrivit art. 72 alin. (5) din Legea nr. 128/1997, atributiile si competentele structurilor si ale functiilor de conducere din învătământul superior sunt stabilite prin Carta universitară a institutiei „potrivit legii". Astfel, textul de lege criticat face trimitere la conceptul de autonomie universitară, atunci când este vorba de învătământul superior de stat, respectiv la autonomia academică, asa cum prevede Legea nr. 480/2006 care modifică Legea nr. 84/1995, în cazul învătământului superior particular.

În acest context, trebuie amintit faptul că, dând expresie dispozitiilor art. 32 alin. (6) din Legea fundamentală, Legea învătământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, reglementează în cuprinsul cap. IX sectiunea a 7-a, art. 89-96, continutul conceptului de autonomie universitară, constând în „dreptul comunitătii universitare de a se conduce, de a-si exercita libertătile academice fără niciun fel de ingerinte ideologice, politice sau religioase, de a-si asuma un ansamblu de competente si obligatii în concordantă cu optiunile si orientările strategice nationale ale dezvoltării învătământului superior, stabilite prin lege".

Or, atât timp cât textul de lege criticat nu face decât să dea expresie autonomiei universitare, care conferă anumite drepturi si libertăti institutiilor de învătământ superior, Curtea retine că situatiile diferite ce ar putea rezulta din aplicarea acestui principiu nu pot fi interpretate ca aducând atingere principiului egalitătii în drepturi.

În aceIasi timp însă Curtea nu poate ignora faptul că, în egală măsură, în ceea ce priveste universitătile particulare, art. 72 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 face aplicabil conceptul de „autonomie academică", concept introdus în Legea învătământului prin Legea nr. 480/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 22 decembrie 2006. Plecând de la premisa proprietătii private, ca fundament economic al învătământului superior particular, autonomia academică acordă acestora drepturi si libertăti diferite de cele care se circumscriu autonomiei universitare, inclusiv sub aspectul statutului cadrelor didactice, asa cum sunt limita de vârstă, promovarea în functii etc.

Fără a nega fundamentul economic al universitătilor particulare, proprietatea privată a acestora, înfiintate prin lege, fără scop patrimonial si cu afectatiune specială, Curtea constată că acest fundament nu poate constitui si fundamentul instituirii unei forme de autonomie diferite de cea consacrată de art. 32 alin. (6) din Constitutie, asa cum este autonomia academică.

În acest sens, Curtea observă că prevederile constitutionale consacră si garantează o singură formă de autonomie, si anume cea universitară, indiferent că este vorba de învătământul superior de stat sau de învătământul superior particular, autonomie al cărei continut trebuie să fie identic în ambele cazuri.

Potrivit art. 1161 alin. (1) din Legea învătământului, „Universitătile particulare sunt institutii de învătământ superior libere, deschise, autonome atât din punct de vedere academic, cât si economico-financiar, având drept fundament proprietatea privată, garantată de Constitutie", iar potrivit prevederilor art. 1162 alin. (1) din aceeasi lege, „Structurile si functiile de conducere ale universitătilor particulare, atributiile, modul de constituire, durata mandatelor si limitele de vârstă ale cadrelor didactice sunt stabilite de Carta universitătii. Deciziile definitive, în acest sens, revin universitătii".

În aceste conditii si având în vedere faptul că aceste institutii fac parte din sistemul national de învătământ, Curtea constată că principiul constitutional al autonomiei universitare trebuie să îsi găsească reflectarea, în egală măsură, asupra organizării si functionării procesului de învătământ, a statutului cadrelor didactice, a promovării în functie a acestora, a normei didactice etc.

Fată de cele expuse, Curtea retine că prevederile art. 72 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 contravin art. 32 alin. (6) din Constitutie, în măsura în care fac trimitere la art. 1161 alin. (1) si art. 1162 alin. (1) din Legea învătământului nr. 84/1995, introduse prin Legea nr. 480/2006, texte care la rândul lor sunt neconstitutionale, deoarece, prin derogare de la prevederile constitutionale, consacră un nou tip de autonomie pentru învătământul superior particular, si anume autonomia academică, în sfârsit, Curtea constată că nu este competentă a analiza critica autorilor exceptiei privind neconcordanta dintre art. 72 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 si art. 69 din aceeasi lege,

Întrucât controlul de constitutionalitate vizează conformitatea dintre prevederile unei legi sau ordonante si dispozitiile sau principiile Constitutiei, iar nu conformitatea unor texte de lege între ele.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicată de Manuela Mândru, Constantin-lulian Negulescu, Marta luliana Vicol, Emil Luchian si Daniela Rusuîn dosarele nr. 1.612/99/2007, nr. 1.613/99/2007, nr. 1.621/99/2007, nr. 1.624/99/2007 si nr. 1.619/99/2007 ale Curtii de Apel Iasi - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale si constată că dispozitiile art. 72 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic sunt neconstitutionale, în măsura în care fac trimitere la dispozitiile art. 1161 alin. (1) si art. 1162 alin. (1) din Legea învătământului nr. 84/1995, care la rândul lor sunt neconstitutionale.

Definitivă si general obligatorie.

Decizia se comunică presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena lonea

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind plata de către Ministerul Sănătătii a contributiei României la Federatia Europeană a Academiilor de Medicină (FEAM)

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă plata contributiei României la Federatia Europeană a Academiilor de Medicină (FEAM), cu sediul la Bruxelles, în sumă de 4.000 euro anual.

Art. 2. - Plata contributiei prevăzute la art. 1, calculată în lei la cursul zilei, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul aprobat Ministerului Sănătătii.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul sănătătii, Ion Bazac

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Pogea

 

Bucuresti, 27 mai 2009.

Nr. 647.

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALA DE REGLEMENTARE IN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru desemnarea furnizorilor de ultimă optiune de energie electrică pentru perioada 1 iulie 2009 - 30 iunie 2010

 

Având în vedere prevederile art. 9 alin. (8)-(10), ale art. 11 alin. (1)si alin. (2) lit. a), ale art. 50 alin. (1) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale Regulamentului privind furnizarea de ultimă optiune a energiei electrice, aprobat prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 14/2007,

în temeiul prevederilor art. 3 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 410/2007 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare al Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se desemnează în calitate de furnizor de ultimă 30 iunie 2010, următorii titulari de licentă de furnizare a energiei optiune de energie electrică, pentru perioada 1 iulie 2009 - electrice:

 

Nr. crt.

Furnizori de ultimă optiune de energie electrică (FUO)

Pentru consumatorii casnici, necasnici mici si necasnici mari din judetele:

1.

Societatea Comercială ENEL ENERGIE MUNTENIA- S.A.

Bucuresti, Ilfov, Giurgiu

2.

Societatea Comercială FFEE ELECTRICA FURNIZARE TRANSILVANIA SUD - S.A.

Brasov, Sibiu, Alba, Mures, Harghita si Covasna

3.

Societatea Comercială FFEE ELECTRICA FURNIZARE MUNTENIA NORD -S.A.

Brăila, Buzău, Vrancea, Galati, Prahova si Dâmbovita

4.

Societatea Comercială CEZ VÂNZARE - S.A.

Dolj, Mehedinti, Gorj, Olt, Vâlcea, Arges si Teleorman

5.

Societatea Comercială FFEE ELECTRICA FURNIZARE TRANSILVANIA NORD - S.A.

Cluj, Bihor, Sălaj, Bistrita-Năsăud, Satu Mare si Maramures

6.

Societatea Comercială E.ON MOLDOVA FURNIZARE - S.A.

Bacău, Botosani, Iasi, Neamt, Suceava si Vaslui

7.

Societatea Comercială ENEL ENERGIE - S.A.

Timis, Hunedoara, Caras-Severin, Arad, Constanta, Călărasi, Ialomita si Tulcea

 

Art. 2. - Se desemnează în calitate de furnizor de ultimă optiune de energie electrică, pentru perioada 1 iulie 2009- 30 iunie 2010, pentru consumatorii necasnici foarte mari din România, titularii de licentă de furnizare din lista specificată la art. 1.

Art. 3. -încadrarea pe categorii a consumatorilor necasnici se face conform precizărilor din Regulamentul privind furnizarea de ultimă optiune a energiei electrice, aprobat prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 14/2007.

Art. 4. - Entitătile organizatorice din cadrul Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei vor urmări respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare la data de 1 iulie 2009.

 

p. Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Iulius Dan Plaveti

 

Bucuresti, 4 iunie 2009.

Nr. 61.


RECTIFICĂRI

 

La Hotărârea Guvernului nr. 611/2009 pentru aprobarea programelor calendaristice privind realizarea actiunilor referitoare la organizarea si desfăsurarea alegerilor locale partiale pentru un primar si un consiliu local din data de 28 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 22 mai 2009, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei „Monitorul Oficial, Partea I"):

- în anexa nr. 2, la pozitia 13 coloana a doua, în loc de: „5 iunie 2009" se va citi: „11 iunie 2009".

 

La Decizia primului-ministru nr. 505/2009 privind stabilirea atributiilor domnului Deszi Attila, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 29 aprilie 2009, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei „Monitorul Oficial, Partea I"):

- în titlu si în cuprinsul articolului unic, în loc de: „Deszi Attila" se va citi: „Dezsi Attila".

 

La Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale nr. 109/2009 privind aprobarea Listei perimetrelor pentru concesionarea de activităti de explorare, Runda nr. 67/2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 21 mai 2009, se face următoarea rectificare (care apartine Redactiei „Monitorul Oficial, Partea I"):

- în anexă, la nr. crt. 3-4 si 11-12, la rubrica „Judetul", în loc de: „Timisoara" se va citi: „Timis".


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.