MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 510/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

PARTEA I

Anul 177 (XXI) - Nr. 510            LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Vineri, 24 iulie 2009

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

286. - Lege privind Codul penal

 

1.211. - Decret pentru promulgarea Legii privind Codul penal

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

444. - Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale privind aprobarea Planului de ajustare a efortului de pescuit

 

958/469/1.531. - Ordin al ministrului economiei, al ministrului comunicatiilor si societătii informationale si al sefului Departamentului pentru Afaceri Europene privind modificarea Ordinului ministrului economiei si comertului, al ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei si al ministrului integrării europene nr. 732/2005/2/72/2006 pentru aprobarea Metodologiei referitoare la circuitul informatiilor la nivel national între Compartimentul pentru schimb de informatii pentru reglementări tehnice, autoritătile administratiei publice centrale si alte autorităti cu functie de reglementare


 

LEGI SI DECRETE

 

CUPRINSUL Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

 

PARTEA GENERALA

 

 

 

Titlul I - Legea penală si limitele ei de aplicare

art. 1-14

Capitolul I - Principii generale

art. 1-2

Capitolul II - Aplicarea legii penale

art. 3-14

Sectiunea 1 - Aplicarea legii penale în timp

art. 3-7

Sectiunea a 2-a - Aplicarea legii penale în spatiu

art. 8-14

Titlul II - Infractiunea

art. 15-52

Capitolul I - Dispozitii generale

art. 15-17

Capitolul II - Cauzele justificative

art. 18-22

Capitolul III - Cauzele de neimputabilitate

art. 23-31

Capitolul IV - Tentativa

art. 32-34

Capitolul V - Unitatea si pluralitatea de infractiuni

art. 35-45

Capitolul VI - Autorul si participantii

art. 46-52

Titlul III -Pedepsele

art. 53-106

Capitolul I - Categoriile pedepselor

art. 53-55

Capitolul II - Pedepsele principale

art. 56-64

Sectiunea 1 - Detentiunea pe viată

art. 56-59

Sectiunea a 2-a - închisoarea

art. 60

Sectiunea a 3-a - Amenda

art. 61-64

Capitolul III - Pedeapsa accesorie si pedepsele complementare

art. 65-70

Sectiunea 1 - Pedeapsa accesorie

art. 65

Sectiunea a 2-a - Pedepsele complementare

art. 66-70

Capitolul IV - Calculul duratei pedepselor

art. 71-73

Capitolul V - Individualizarea pedepselor

art. 74-106

Sectiunea 1 - Dispozitii generale

art. 74

Sectiunea a 2-a - Circumstantele atenuante si circumstantele agravante

art. 75-79

Sectiunea a 3-a - Renuntarea la aplicarea pedepsei

art. 80-82

Sectiunea a 4-a - Amânarea aplicării pedepsei

art. 83-90

Sectiunea a 5-a - Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

art. 91-98

Sectiunea a 6-a - Liberarea conditionată

art. 99-106

Titlul IV - Măsurile de sigurantă

art. 107-112

Capitolul I - Dispozitii generale

art. 107-108

Capitolul II - Regimul măsurilor de sigurantă

art. 109-112

Titlul V - Minoritatea

art. 113-134

Capitolul I - Regimul răspunderii penale a minorului

art. 113-116

Capitolul II - Regimul măsurilor educative neprivative de libertate

art. 117-123

Capitolul III - Regimul măsurilor educative privative de libertate

art. 124-127

Capitolul IV - Dispozitii comune

art. 128-134

Titlul VI - Răspunderea penală a persoanei juridice

art. 135-151

Capitolul I - Dispozitii generale

art. 135-137

Capitolul II - Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice

art. 138-145

Capitolul III - Dispozitii comune

art. 146-151

Titlul VII - Cauzele care înlătură răspunderea penală

art. 152-159

Titlul VIII - Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei

art. 160-164

Titlul IX - Cauzele care înlătură consecintele condamnării

art. 165-171

Titlul X - întelesul unor termeni sau expresii în legea penală

art. 172-187


 

PARTEA SPECIALA

Titlul 1 - Infractiuni contra persoanei

art. 188-227

Capitolul I - Infractiuni contra vietii

art. 188-192

Capitolul II - Infractiuni contra integritătii corporale sau sănătătii

art. 193-198

Capitolul III - Infractiuni săvârsite asupra unui membru de familie

art. 199-200

Capitolul IV - Agresiuni asupra fătului

art. 201-202

Capitolul V - Infractiuni privind obligatia de asistentă a celor în primejdie

art. 203-204

Capitolul VI - Infractiuni contra libertătii persoanei

art. 205-208

Capitolul VII - Traficul si exploatarea persoanelor vulnerabile

art. 209-217

Capitolul VIII - Infractiuni contra libertătii si integritătii sexuale

art. 218-223

Capitolul IX- Infractiuni ce aduc atingere domiciliului si vietii private

art. 224-227

Titlul II - Infractiuni contra patrimoniului

art. 228-256

Capitolul I - Furtul

art. 228-232

Capitolul II - Tâlhăria si pirateria

art. 233-237

Capitolul III - Infractiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii

art. 238-248

Capitolul IV - Fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plată electronice

art. 249-252

Capitolul V - Distrugerea si tulburarea de posesie

art. 253-256

Titlul III - Infractiuni privind autoritatea si frontiera de stat

art. 257-265

Capitolul I - Infractiuni contra autoritătii

art. 257-261

Capitolul II - Infractiuni privind frontiera de stat

art. 262-265

Titlul IV - Infractiuni contra înfăptuirii justitiei

art. 266-288

Titlul V - Infractiuni de coruptie si de serviciu

art. 289-309

Capitolul I - Infractiuni de coruptie

art. 289-294

Capitolul II - Infractiuni de serviciu

art. 295-309

Titlul VI - Infractiuni de fals

art. 310-328

Capitolul I - Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori

art. 310-316

Capitolul II - Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare

art. 317-319

Capitolul III - Falsuri în înscrisuri

art. 320-328

Titlul VII - Infractiuni contra sigurantei publice

art. 329-366

Capitolul I - Infractiuni contra sigurantei circulatiei pe căile ferate

art. 329-333

Capitolul II - Infractiuni contra sigurantei circulatiei pe drumurile publice

art. 334-341

Capitolul III - Nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare si al materiilor explozive

art. 342-347

Capitolul IV- Infractiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activităti reglementate de lege

art. 348-351

Capitolul V - Infractiuni contra sănătătii publice

art. 352-359

Capitolul VI - Infractiuni contra sigurantei si integritătii sistemelor si datelor informatice

art. 360-366

Titlul VIII - Infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea socială

art. 367-384

Capitolul I - Infractiuni contra ordinii si linistii publice

art. 367-375

Capitolul II - Infractiuni contra familiei

art. 376-380

Capitolul III - Infractiuni contra libertătii religioase si respectului datorat persoanelor decedate

art. 381-384

Titlul IX - Infractiuni electorale

art. 385-393

Titlul X - Infractiuni contra securitătii nationale

art. 394-412

Titlul XI - Infractiuni contra capacitătii de luptă a fortelor armate

art. 413-437

Capitolul I - Infractiuni săvârsite de militari

art. 413-431

Capitolul II - Infractiuni săvârsite de militari sau de civili

art. 432-437

Titlul XII - Infractiuni de genocid, contra umanitătii si de război

art. 438-445

Capitolul I - Infractiuni de genocid si contra umanitătii

art. 438-439

Capitolul II - Infractiuni de război

art. 440-445

Titlul XIII - Dispozitii finale

art. 446

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 


CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind Codul penal

 

            Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

PARTEA GENERALĂ

 

TITLUL 1

 

Legea penală si limitele ei de aplicare

 

CAPITOLUL 1

Principii generale

 

Legalitatea incriminării

Art. 1. - (1) Legea penală prevede faptele care constituie infractiuni. (2) Nicio persoană nu poate fi sanctionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârsită.

Legalitatea sanctiunilor de drept penal

Art. 2. - (1) Legea penală prevede pedepsele aplicabile si măsurile educative ce se pot lua fată de persoanele care au săvârsit infractiuni, precum si măsurile de sigurantă ce se pot lua fată de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.

(2) Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de sigurantă dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârsită.

(3) Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită si aplicată în afara limitelor generale ale acesteia.

 

CAPITOLUL II

Aplicarea legii penale

 

SECTIUNEA 1

Aplicarea legii penale în timp

 

Activitatea legii penale

Art. 3. - Legea penală se aplică infractiunilor săvârsite în timpul cât ea se află în vigoare.

Aplicarea legii penale de dezincriminare

Art. 4. - Legea penală nu se aplică faptelor săvârsite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative si a măsurilor de sigurantă, pronuntate în baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotărârilor judecătoresti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei

Art. 5. - (1) În cazul în care de la săvârsirea infractiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplică si actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstitutionale, precum si ordonantelor de urgentă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispozitii penale mai favorabile.

Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei

Art. 6. - (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare si până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai usoară, sanctiunea aplicată, dacă depăseste maximul special prevăzut de legea nouă pentru infractiunea săvârsită, se reduce la acest maxim.

(2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detentiune pe viată si până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeasi faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detentiunii pe viată se înlocuieste cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infractiune.

(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieste cu amenda, fără a se putea depăsi maximul special prevăzut în legea nouă. Tinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.

(4) Măsurile educative neexecutate si neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în continutul si limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.

(5) Când legea nouă este mai favorabilă în conditiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare si măsurile de sigurantă neexecutate si neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în continutul si limitele prevăzute de aceasta.

(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de sigurantă, acestea se execută în continutul si limitele prevăzute de legea nouă.

(7) Când o dispozitie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se tine seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozitiilor alin. (1)-(6).

Aplicarea legii penale temporare

Art. 7. - (1) Legea penală temporară se aplică infractiunii săvârsite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp.

(2) Legea penală temporară este legea penală care prevede data iesirii ei din vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin natura temporară a situatiei care a impus adoptarea sa.

 

SECTIUNEA a 2-a

Aplicarea legii penale în spatiu

 

Teritorialitatea legii penale

Art. 8. - (1) Legea penală română se aplică infractiunilor săvârsite pe teritoriul României.

(2) Prin teritoriul României se întelege întinderea de pământ, marea teritorială si apele cu solul, subsolul si spatiul aerian, cuprinse între frontierele de stat.

(3) Prin infractiune săvârsită pe teritoriul României se întelege orice infractiune comisă pe teritoriul arătat în alin. (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România.

(4) Infractiunea se consideră săvârsită pe teritoriul României si atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar în parte, rezultatul infractiunii.

Personalitatea legii penale

Art. 9. - (1) Legea penală română se aplică infractiunilor săvârsite în afara teritoriului tării de către un cetătean român sau de o persoană juridică română, dacă pedeapsa prevăzută de legea română este detentiunea pe viată ori închisoarea mai mare de 10 ani.

(2) În celelalte cazuri, legea penală română se aplică infractiunilor săvârsite în afara teritoriului tării de către un cetătean român sau de o persoană juridică română, dacă fapta este prevăzută ca infractiune si de legea penală a tării unde a fost săvârsită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdictiei niciunui stat.

(3) Punerea în miscare a actiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie.

Realitatea legii penale

Art. 10. - (1) Legea penală română se aplică infractiunilor săvârsite în afara teritoriului tării de către un cetătean străin sau o persoană fără cetătenie, contra statului român, contra unui cetătean român ori a unei persoane juridice române.

(2) Punerea în miscare a actiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie si numai dacă fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare în statul pe teritoriul căruia s-a comis.

Universalitatea legii penale

Art. 11. - (1) Legea penală română se aplică si altor infractiuni decât celor prevăzute în art. 10, săvârsite în afara teritoriului tării de un cetătean străin sau o persoană fără cetătenie, care se află de bunăvoie pe teritoriul României, în următoarele cazuri:

a) s-a săvârsit o infractiune pe care statul român si-a asumat obligatia să o reprime în temeiul unui tratat international, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă;

b) s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului si aceasta a fost refuzată.

(2) Dispozitiile alin. (1) lit. b) nu se aplică atunci când, potrivit legii statului în care s-a săvârsit infractiunea, există o cauză care împiedică punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată.

(3) Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispozitiilor legale privitoare la recunoasterea hotărârilor străine.

Legea penală si tratatele internationale Imunitatea de jurisdictie

Art. 12. - Dispozitiile art. 8-11 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-un tratat international la care România este parte.

Art. 13. - Legea penală nu se aplică infractiunilor săvârsite de către reprezentantii diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care, în conformitate cu tratatele internationale, nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului român.

Extrădarea

Art. 14. - (1) Extrădarea poate fi acordată sau solicitată în temeiul unui tratat international la care România este parte ori pe bază de reciprocitate, în conditiile legii.

(2) Predarea sau extrădarea unei persoane în relatia cu statele membre ale Uniunii Europene se acordă sau se solicită în conditiile legii.

(3) Predarea unei persoane către un tribunal penal international se acordă în conditiile legii.

 

TITLUL II

Infractiunea

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Trăsăturile esentiale ale infractiunii

Art. 15. - (1) Infractiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârsită cu vinovătie, nejustificată si imputabilă persoanei care a săvârsit-o.

(2) Infractiunea este singurul temei al răspunderii penale.

Vinovătia

Art. 16. - (1) Fapta constituie infractiune numai dacă a fost săvârsită cu forma de vinovătie cerută de legea penală.

(2) Vinovătie există când fapta este comisă cu intentie, din culpă sau cu intentie depăsită.

(3) Fapta este săvârsită cu intentie când făptuitorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârsirea acelei fapte;

b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmăreste, acceptă posibilitatea producerii lui.

(4) Fapta este săvârsită din culpă, când făptuitorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;

b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea să îl prevadă.

(5) Există intentie depăsită când fapta constând într-o actiune sau inactiune intentionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.

(6) Fapta constând într-o actiune sau inactiune constituie infractiune când este săvârsită cu intentie. Fapta comisă din culpă constituie infractiune numai când legea o prevede în mod expres.

Săvârsirea infractiunii comisive prin omisiune

Art. 17. - Infractiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârsită si prin omisiune, când:

a) există o obligatie legală sau contractuală de a actiona;

b) autorul omisiunii, printr-o actiune sau inactiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.

 

CAPITOLUL II

Cauzele justificative

 


Dispozitii generale

Art. 18. - (1) Nu constituie infractiune fapta prevăzută de legea penală, dacă există vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege.

(2) Efectul cauzelor justificative se extinde si asupra participantilor.

Legitima apărare

Art. 19. - (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârsită în legitimă apărare.

(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârseste fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat si injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proportională cu gravitatea atacului.

(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în conditiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuintă, încăpere, dependintă sau loc împrejmuit tinând de aceasta, fără drept, prin violentă, viclenie, efractie sau alte asemenea modalităti nelegale ori în timpul noptii.

Starea de necesitate

Art. 20. - (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârsită în stare de necesitate.

(2) Este în stare de necesitate persoana care săvârseste fapta pentru a salva de la un pericol imediat si care nu putea fi înlăturat altfel viata, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.

Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligatii

Art. 21. - (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligatii impuse de lege, cu respectarea conditiilor si limitelor prevăzute de aceasta.

(2) Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligatii impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală.

Consimtământul persoanei vătămate

 Art. 22. - (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârsită cu consimtământul persoanei vătămate, dacă aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol.

(2) Consimtământul persoanei vătămate nu produce efecte în cazul infractiunilor contra vietii, precum si atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia.

 

CAPITOLUL III

Cauzele de neimputabilitate

 

Dispozitii generale

Art. 23. - (1) Nu constituie infractiune fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost comisă în conditiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate. (2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participantilor, cu exceptia cazului fortuit.

 

Constrângerea fizică

Art. 24. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârsită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.

 

Constrângerea morală

Art. 25. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârsită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia si care nu putea fi înlăturat în alt mod.

 

Excesul neimputabil

Art. 26. - (1) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârsită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depăsit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proportionale cu gravitatea atacului.

(2) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârsită de persoana aflată în stare de necesitate, care nu si-a dat seama, în momentul comiterii faptei, că pricinuieste urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.

 

Minoritatea făptuitorului

Art. 27. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârsită de un minor, care la data comiterii acesteia nu îndeplinea conditiile legale pentru a răspunde penal.

 

 

Iresponsabilitatea

Art. 28. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârsită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.

 

Intoxicatia

Art. 29. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârsită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea să le controleze, din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substante psihoactive.

 

Eroarea

Art. 30. - (1) Nu constituie infractiune fapta prevăzută de legea penală săvârsită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunostea existenta unei stări, situatii ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

(2) Dispozitiile alin. (1)se aplică si faptelor săvârsite din culpă pe care legea penală le pedepseste, numai dacă necunoasterea stării, situatiei ori împrejurării respective nu este ea însăsi rezultatul culpei.

(3) Nu constituie circumstantă agravantă sau element circumstantial agravant starea, situatia ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârsirii infractiunii.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător si în cazul necunoasterii unei dispozitii legale extrapenale.

(5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârsită ca urmare a necunoasterii sau cunoasterii gresite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată.

 

Cazul fortuit

Art. 31. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecinta unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.

 

 

CAPITOLUL IV

Tentativa

 

Tentativa

Art. 32. - (1) Tentativa constă în punerea în executare a intentiei de a săvârsi infractiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu si-a produs efectul.

(2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infractiunii este consecinta modului cum a fost concepută executarea.

Pedepsirea tentativei

Art. 33. - (1) Tentativa se pedepseste numai când legea prevede în mod expres aceasta.

(2) Tentativa se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Când pentru infractiunea consumată legea prevede pedeapsa detentiunii pe viată, iar instanta s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sanctionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

Desistarea si împiedicarea producerii rezultatului

Art. 34. - (1) Nu se pedepseste autorul care, înainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a încunostintat autoritătile de comiterea acesteia, astfel încât consumarea să poată fi împiedicată, sau a împiedicat el însusi consumarea infractiunii.

(2) Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o altă infractiune, se aplică pedeapsa pentru această infractiune.

 

CAPITOLUL V

Unitatea si pluralitatea de infractiuni

 

Unitatea infractiunii continuate si a celei complexe

Art. 35. - (1) Infractiunea este continuată când o persoană săvârseste la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiasi rezolutii si împotriva aceluiasi subiect pasiv, actiuni sau inactiuni care prezintă, fiecare în parte, continutul aceleiasi infractiuni.

(2) Infractiunea este complexă când în continutul său intră, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau o inactiune care constituie prin ea însăsi o faptă prevăzută de legea penală.

Pedeapsa pentru infractiunea continuată si infractiunea complexă

Art. 36. - (1) Infractiunea continuată se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvârsită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.

(2) Infractiunea complexă se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infractiune.

(3) Infractiunea complexă săvârsită cu intentie depăsită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al actiunii secundare, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea complexă consumată.

Recalcularea pedepsei pentru infractiunea continuată sau complexă

Art. 37. - Dacă cel condamnat definitiv pentru o infractiune continuată sau complexă este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intră în continutul aceleiasi infractiuni, tinându-se seama de infractiunea săvârsită în întregul ei, se stabileste o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai usoară decât cea pronuntată anterior.

Concursul de infractiuni

Art. 38. - (1) Există concurs real de infractiuni când două sau mai multe infractiuni au fost săvârsite de aceeasi persoană, prin actiuni sau inactiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infractiuni si atunci când una dintre infractiuni a fost comisă pentru săvârsirea sau ascunderea altei infractiuni.

(2) Există concurs formal de infractiuni când o actiune sau o inactiune săvârsită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care Ie-a produs, realizează continutul mai multor infractiuni.

Pedeapsa principală în caz de concurs de infractiuni

Art. 39. - (1) În caz de concurs de infractiuni, se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune în parte si se aplică pedeapsa, după cum urmează:

a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detentiune pe viată si una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detentiunii pe viată;

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare si o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare si mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c).

(2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăsi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel putin una dintre infractiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viată.

Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente

Art. 40. - (1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurentă, se aplică dispozitiile art. 39.

(2) Dispozitiile art. 39 se aplică si în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infractiune concurentă.

(3) Dacă infractorul a executat integral sau partial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente.

(4) Dispozitiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infractiuni se aplică si în cazul în care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viată a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

(5) În cazul contopirii pedepselor conform alin. (1)-(4) se tine seama si de pedeapsa aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronuntată în străinătate, pentru o infractiune concurentă, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.

Recidiva

Art. 41. - (1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an si până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârseste din nou o  infractiune cu intentie sau cu intentie depăsită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.

(2) Există recidivă si în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detentiunea pe viată.

(3) Pentru stabilirea stării de recidivă se tine seama si de hotărârea de condamnare pronuntată în străinătate, pentru o faptă prevăzută si de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.

Condamnări care nu atrag starea

de recidivă

Art. 42. - La stabilirea stării de recidivă nu se tine seama de hotărârile de condamnare privitoare la:

a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală;

b) infractiunile amnistiate;

c) infractiunile săvârsite din culpă.

Pedeapsa în caz de recidivă

Art. 43. - (1) Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârseste o nouă infractiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori ia restul rămas neexecutat din aceasta.

(2) Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârsite mai multe infractiuni concurente, dintre care cel putin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozitiilor referitoare la concursul de infractiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

(3) Dacă prin însumarea pedepselor în conditiile alin. (1) si alin. (2) s-ar depăsi cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel putin una dintre infractiunile săvârsite pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mafe, în locul pedepselor cu închisoarea se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viată.

(4) Când pedeapsa anterioară sau pedeapsa stabilită pentru infractiunea săvârsită în stare de recidivă este detentiunea pe viată, se va executa pedeapsa detentiunii pe viată.

(5) Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârseste o nouă infractiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infractiune se majorează cu jumătate.

(6) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru noua infractiune si mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă, instanta aplică dispozitiile alin. (1)-(5).

(7) Dispozitiile alin. (6) se aplică si în cazul în care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viată a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

Pluralitatea intermediară

Art. 44. - (1) Există pluralitate intermediară de infractiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare si până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârseste din nou o infractiune si nu sunt întrunite conditiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.

(2) În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infractiune si pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispozitiilor de la concursul de infractiuni.

Pedepsele complementare, pedepsele accesorii si măsurile de sigurantă în caz de pluralitate de infractiuni

Art. 45. - (1) Dacă pentru una dintre infractiunile săvârsite s-a stabilit si o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală.

(2) Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de aceeasi natură, dar cu un continut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală.

(3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeasi natură si cu acelasi continut:

a) în caz de concurs de infractiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre acestea;

b) în caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua infractiune.

(4) În cazul condamnărilor succesive pentru infractiuni concurente, partea din pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepselor principale se scade din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultată.

(5) Dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se aplică dispozitiile alin. (1)-(3), pedeapsa accesorie rezultată executându-se până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

(6) Măsurile de sigurantă de natură diferită sau chiar de aceeasi natură, dar cu un

continut diferit, luate în cazul infractiunilor săvârsite, se cumulează.

(7) Dacă s-au luat mai multe masuri de sigurantă de aceeasi natură si cu acelasi

continut, dar pe durate diferite, se aplică măsura de sigurantă cu durata cea mai mare.

Măsurile de sigurantă luate conform art. 112 se cumulează.

 

CAPITOLUL VI

Autorul si participantii

 

 

Autorul si coautorii

Art. 46. - (1) Autor este persoana care săvârseste în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală.

(2) Coatvfor/sunt persoanele care săvârsesc nemijlocit aceeasi faptă prevăzută de legea penală.

Instigatorul

Art. 47. - Instigator este persoana care, cu intentie, determină o altă persoană să săvârsească o faptă prevăzută de legea penală.

Complicele

Art. 48. - (1) Complice este persoana care, cu intentie, înlesneste sau ajută în orice mod la săvârsirea unei fapte prevăzute de legea penală.

(2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârsirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârsirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Pedeapsa în cazul participantilor

Art. 49. - Coautorul, instigatorul si complicele la o infractiune săvârsită cu intentie se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecăruia la săvârsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 74.

Circumstante personale si reale

Art. 50. - (1) Circumstantele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalti.

(2) Circumstantele privitoare la faptă se răsfrâng asupra autorului si a participantilor numai în măsura în care acestia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.

împiedicarea săvârsirii infractiunii

Art. 51. - (1) Participantul nu se pedepseste dacă, înainte de descoperirea faptei, denuntă săvârsirea infractiunii, astfel încât consumarea acesteia să poată fi împiedicată, sau dacă împiedică el însusi consumarea infractiunii.

(2) Dacă actele îndeplinite până în momentul denuntării sau împiedicării constituie o altă infractiune, participantului i se aplică pedeapsa pentru această infractiune.

Participatia improprie

Art. 52. - (1) Săvârsirea nemijlocită, cu intentie, de către o persoană a unei fapte prevăzute de legea penală la care, din culpă sau fără vinovătie, contribuie cu acte de executare o altă persoană se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intentie.

(2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intentie, la săvârsirea din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intentie.

(3) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intentie, la săvârsirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovătie, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infractiune.

(4) Dispozitiile art. 50 si art. 51 se aplică în mod corespunzător.

 

TITLUL III

Pedepsele

 

CAPITOLUL I

Categoriile pedepselor

 

Pedepsele principale

Art. 53. - Pedepsele principale sunt:

a) detentiunea pe viată;

b) închisoarea;

c) amenda.

Pedeapsa accesorie

Art. 54. - Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării unor drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare si până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.

Pedepsele complementare

Art. 55. - Pedepsele complementare sunt:

a) interzicerea exercitării unor drepturi;

b) degradarea militară;

c) publicarea hotărârii de condamnare.

 

CAPITOLUL II

Pedepsele principale

 

SECTIUNEA 1

Detentiunea pe viată

 

Regimul detentiunii pe viată

Art. 56. - Detentiunea pe viată constă în privarea de libertate pe durată nedeterminată si se execută potrivit legii privind executarea pedepselor.

Neaplicarea detentiunii pe viată

Art. 57. - Dacă la data pronuntării hotărârii de condamnare inculpatul a împlinit vârsta de 65 de ani, în locul detentiunii pe viată i se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani si pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă.

Înlocuirea detentiunii pe viată

Art. 58. - În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viată a împlinit vârsta de 65 de ani în timpul executării pedepsei, pedeapsa detentiunii pe viată poate fi înlocuită cu pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani si pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă, dacă a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei, a îndeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeste că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, si a făcut progrese constante si evidente în vederea reintegrării sociale.

Calculul pedepsei în cazul comutării sau înlocuirii pedepsei detentiunii pe viată

Art. 59. - În cazul comutării sau înlocuirii pedepsei detentiunii pe viată cu pedeapsa închisorii, perioada de detentiune executată se consideră ca parte executată din pedeapsa închisorii.

 

SECTIUNEA a 2-a

Închisoarea

 

Regimul închisorii

Art. 60. - Închisoarea constă în privarea de libertate pe durată determinată, cuprinsă între 15 zile si 30 de ani, si se execută potrivit legii privind executarea pedepselor.

 

SECTIUNEA a 3-a

Amenda

 

Stabilirea amenzii

Art. 61. - (1) Amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului.

(2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei si 500 lei, se înmulteste cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile si 400 de zile.

(3) Instanta stabileste numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileste tinând seama si de obligatiile legale ale condamnatului fată  de persoanele aflate în întretinerea sa.

(4) Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între:

a) 60 si 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infractiunea săvârsită numai pedeapsa amenzii;

b) 120 si 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;

c) 180 si 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

(5) Dacă prin infractiunea săvârsită s-a urmărit obtinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanta optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime.

(6) Fractiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale zilelor-amendă prevăzute în alin. (4) si alin. (5).

Amenda care însoteste pedeapsa închisorii

Art. 62. - (1) Dacă prin infractiunea săvârsită s-a urmărit obtinerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii, se poate aplica si pedeapsa amenzii.

(2) Limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute în art. 61 alin. (4) lit. b) si lit. c) se determină în raport de durata pedepsei închisorii stabilite de instantă si nu pot fi reduse sau majorate ca efect al cauzelor de atenuare ori agravare a pedepsei.

(3) La stabilirea cuantumului sumei corespunzătoare unei zile-amendă se va tine seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmărit.

Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii

Art. 63. - (1) Dacă persoana condamnată, cu rea-credintă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieste cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

(2) Dacă amenda neexecutată a însotit pedeapsa închisorii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieste cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, care se adaugă la pedeapsa închisorii, pedeapsa astfel rezultată fiind considerată o singură pedeapsă.

(3) În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în conditiile alin. (1) si alin. (2), unei zile-amendă îi corespunde o zi de închisoare.

Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunitătii

Art. 64. - (1) În cazul în care pedeapsa amenzii nu poate fi executată în tot sau în parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consimtământul acesteia, instanta înlocuieste obligatia de plată a amenzii neexecutate cu obligatia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunitătii, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Unei zile-amendă îi corespunde o zi de muncă în folosul comunitătii.

(2) Dacă amenda înlocuită conform dispozitiilor alin. (1) a însotit pedeapsa închisorii, obligatia de muncă în folosul comunitătii se execută după executarea pedepsei închisorii.

(3) Coordonarea executării obligatiei de muncă în folosul comunitătii se face de serviciul de probatiune.

(4) Executarea muncii în folosul comunitătii dispusă în conditiile alin. (1) Încetează prin plata amenzii corespunzătoare zilelor-amendă rămase neexecutate.

(5) Instanta înlocuieste zilele-amendă neexecutate prin muncă în folosul comunitătii cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, dacă:

a) persoana condamnată nu execută obligatia de muncă în folosul comunitătii în conditiile stabilite de instantă;

b) persoana condamnată săvârseste o nouă infractiune descoperită înainte de executarea integrală a obligatiei de muncă în folosul comunitătii. Zilele-amendă neexecutate prin muncă în folosul comunitătii la data comiterii noii infractiuni, înlocuite cu închisoarea, se adaugă la pedeapsa pentru noua infractiune.

(6) Dacă persoana condamnată, aflată în situatia prevăzută în alin. (1), nu îsi dă consimtământul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunitătii, amenda neexecutată se înlocuieste cu pedeapsa închisorii conform art. 63.

 

CAPITOLUL III

Pedeapsa accesorie si pedepsele complementare

 

SECTIUNEA 1

Pedeapsa accesorie

 

Continutul si modul de executare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării unor drepturi

Art. 65. - (1) Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) si lit. d)-n), a căror exercitare a fost interzisă de instantă ca pedeapsă complementară.

(2) În cazul pedepsei detentiunii pe viată, pedeapsa accesorie constă în interzicerea de drept a exercitării următoarelor drepturi:

a) dreptul de a fi ales în autoritătile publice sau în orice alte functii publice;

b) dreptul de a ocupa o functie care implică exercitiul autoritătii de stat;

c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;

d) dreptul de a alege;

e) drepturile părintesti;

f) dreptul de a fi tutore sau curator.

(3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare si până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

(4) În cazul detentiunii pe viată, pedeapsa accesorie prevăzută în alin. (2) lit. c) se pune în executare la data liberării conditionate sau după ce pedeapsa a fost considerată ca executată.

 

SECTIUNEA a 2-a

Pedepsele complementare

 

 

Continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi

Art. 66. - (1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:

a) dreptul de a fi ales în autoritătile publice sau în orice alte functii publice;

b) dreptul de a ocupa o functie care implică exercitiul autoritătii de stat;

c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;

d) dreptul de a alege;

e) drepturile părintesti;

f) dreptul de a fi tutore sau curator;

g) dreptul de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăsura activitatea de care s-a folosit pentru săvârsirea infractiunii;

h) dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme;

i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instantă;

j) dreptul de a părăsi teritoriul României;

k) dreptul de a ocupa o functie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;

l) dreptul de a se afla în anumite localităti stabilite de instantă;

m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instantă;

n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instantă, ori de a se apropia de acestea;

o) dreptul de a se apropia de locuinta, locul de muncă, scoala sau alte locuri unde victima desfăsoară activităti sociale, în conditiile stabilite de instanta de judecată.

(2) Când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o functie publică, instanta dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) si lit. b).

(3) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) si lit. b) se dispune cumulativ.

(4) Pedeapsa prevăzută în alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci când există motive întemeiate de a crede că viata persoanei expulzate este pusă în pericol ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmează a fi expulzată.

(5) Când dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevăzute în alin. (1) lit. n) si lit. o), instanta individualizează în concret continutul acestei pedepse, tinând seama de împrejurările cauzei.

Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii  exercitării unor drepturi

Art. 67. - (1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda si instanta constată că, fată de natura si gravitatea infractiunii, împrejurările cauzei si persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

(2) Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infractiunea săvârsită.

(3) Interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României nu se aplică în cazul în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Executarea pedepsei complementare a  interzicerii exercitării unor drepturi

Art. 68. - (1) Executarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi începe:

a) de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii;

b) de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;

c) după executarea pedepsei închisorii, după gratierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescriptie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării conditionate.

(2) În cazul în care s-a dispus liberarea conditionată, interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României se execută la data liberării.

(3) Dacă se dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, pentru alte motive decât săvârsirea unei noi infractiuni, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi neexecutată la data revocării sau înlocuirii se va executa după executarea pedepsei închisorii.

Degradarea militară

Art. 69. - (1) Pedeapsa complementară a degradării militare constă în pierderea gradului si a dreptului de a purta uniformă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

(2) Degradarea militară se aplică în mod obligatoriu condamnatilor militari în activitate, în rezervă sau în retragere, dacă pedeapsa principală aplicată este închisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viată.

(3) Degradarea militară poate fi aplicată condamnatilor militari în activitate, în rezervă sau în retragere pentru infractiuni săvârsite cu intentie, dacă pedeapsa principală aplicată este închisoarea de cel putin 5 ani si de cel mult 10 ani.

Publicarea hotărârii definitive de condamnare

Art. 70. - (1) Publicarea hotărârii definitive de condamnare se poate dispune când, tinând seama de natura si gravitatea infractiunii, împrejurările cauzei si persoana condamnatului, instanta apreciază că publicarea va contribui la prevenirea săvârsirii altor asemenea infractiuni.

(2) Hotărârea de condamnare se publică în extras, în forma stabilită de instantă, într-un cotidian local sau national, o singură dată.

(3) Publicarea hotărârii definitive de condamnare se face pe cheltuiala persoanei condamnate, fără a se dezvălui identitatea altor persoane.

 

CAPITOLUL IV

Calculul duratei pedepselor

 

Durata executării

Art. 71. - (1) Durata executării pedepsei privative de libertate se socoteste din ziua în care condamnatul a început executarea hotărârii definitive de condamnare.

(2) Ziua în care începe executarea pedepsei si ziua în care încetează se socotesc în durata executării.

(3) Perioada în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, se află bolnav în spital intră în durata executării, în afară de cazul în care si-a provocat în mod voit boala, iar această împrejurare se constată în cursul executării pedepsei.

(4) Permisiunile de iesire din penitenciar, acordate condamnatului conform legii de executare a pedepselor, intră în durata executării pedepsei.

Computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate

Art. 72. - (1) Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronuntate. Scăderea se face si atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în acelasi timp ori în mod separat, pentru mai multe infractiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.

(2) Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade si în caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin înlăturarea în tot sau în parte a zilelor-amendă.

(3) În cazul amenzii care însoteste pedeapsa închisorii, perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii.

Computarea pedepselor si măsurilor preventive executate în afara tării

Art. 73. - (1) În cazul infractiunilor săvârsite în conditiile art. 8, art. 9, art. 10 sau art. 11, partea din pedeapsă, precum si durata măsurilor preventive privative de libertate executate în afara teritoriului tării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeasi infractiune în România.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător si în cazul în care pedeapsa executată în afara tării este amenda.

 

CAPITOLUL V

Individualizarea pedepselor

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

 

Criteriile generale de individualizare

a pedepsei

Art. 74. - (1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infractiunii săvârsite si cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii;

d) motivul săvârsirii infractiunii si scopul urmărit;

e) natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârsirea infractiunii si în cursul procesului penal;

g) nivelul de educatie, vârsta, starea de sănătate, situatia familială si socială.

(2) Când pentru infractiunea săvârsită legea prevede pedepse alternative, se tine seama de criteriile prevăzute în alin. (1) si pentru alegerea uneia dintre acestea.

 

SECTIUNEA a 2-a

Circumstantele atenuante si circumstantele agravante

 

Circumstante atenuante

Art. 75. - (1) Următoarele împrejurări constituie circumstante atenuante legale:

a) săvârsirea infractiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emotii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violentă, printr-o atingere gravă a demnitătii persoanei sau printr-o altă actiune ilicită gravă;

b) depăsirea limitelor legitimei apărări;

c) depăsirea limitelor stării de necesitate.

(2) Pot constitui circumstante atenuante judiciare:

a) eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii;

b) împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului.

Efectele circumstantelor atenuante

Art. 76. - (1) În cazul în care există circumstante atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infractiunea săvârsită se reduc cu o treime.

(2) Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viată, în cazul retinerii circumstantelor atenuante se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

(3) Reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de numărul circumstantelor atenuante retinute.

Circumstante agravante

Art. 77. - Următoarele împrejurări constituie circumstante agravante:

a) săvârsirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;

b) săvârsirea infractiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;

c) săvârsirea infractiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte persoane ori bunuri;

d) săvârsirea infractiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor;

e) săvârsirea infractiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmitătii sau altor cauze;

f) săvârsirea infractiunii în stare de intoxicatie voluntară cu alcool sau cu alte substante psihoactive, când a fost provocată în vederea comiterii infractiunii;

g) săvârsirea infractiunii de către o persoană care a profitat de situatia prilejuită de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgentă;

h) săvârsirea infractiunii pentru motive legate de rasă, nationalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenentă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infectie HIV/SIDA ori pentru alte împrejurări de acelasi fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferioritătii unei persoane în raport cu celelalte.

Efectele circumstantelor agravante

Art. 78. - (1) În cazul în care există circumstante agravante, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la 2 ani, care nu poate depăsi o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.

(2) Majorarea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de numărul circumstantelor agravante retinute.

Concursul între cauze de atenuare sau de agravare

Art. 79. - (1) Când în cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente două sau mai multe dispozitii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infractiunea săvârsită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozitiilor privitoare la tentativă, circumstante atenuante si cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine.

(2) Dacă sunt incidente două sau mai multe dispozitii care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabileste prin aplicarea succesivă a dispozitiilor privitoare la circumstante agravante, infractiune continuată, concurs sau recidiva.

(3) Când în cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei si una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infractiunea săvârsită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2).

 

SECTIUNEA a 3-a

Renuntarea la aplicarea pedepsei

 

Conditiile renuntării la aplicarea pedepsei

Art. 80. - (1) Instanta poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele conditii:

a) infractiunea săvârsită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura si întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul si împrejurările în care a fost comisă, motivul si scopul urmărit;

b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitătile sale de îndreptare, instanta

apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecintelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

(2) Nu se poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei dacă:

a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu exceptia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

b) fată de acelasi infractor s-a mai dispus renuntarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infractiunii pentru care este judecat;

c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării si tragerii la răspundere penală a autorului sau a participantilor;

d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvârsită este închisoarea mai mare de 3 ani.

(3) În caz de concurs de infractiuni, renuntarea la aplicarea pedepsei se poate dispune dacă pentru fiecare infractiune concurentă sunt îndeplinite conditiile prevăzute în alin. (1) si alin. (2).

Avertismentul

Art. 81. - (1) Când dispune renuntarea la aplicarea pedepsei, instanta aplică infractorului un avertisment.

(2) Avertismentul constă în prezentarea motivelor de fapt care au determinat renuntarea la aplicarea pedepsei si atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune dacă va mai comite infractiuni.

(3) În caz de concurs de infractiuni se aplică un singur avertisment.

Efectele renuntării la aplicarea pedepsei

Art. 82. - (1) Persoana fată de care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei nu este supusă niciunei decăderi, interdictii sau incapacităti ce ar putea decurge din infractiunea săvârsită.

(2) Renuntarea la aplicarea pedepsei nu produce efecte asupra executării măsurilor de sigurantă si a obligatiilor civile prevăzute în hotărâre.

 

SECTIUNEA a 4-a

Amânarea aplicării pedepsei

 

Conditiile amânării aplicării pedepsei

Art. 83. - (1) Instanta poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele conditii:

a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infractiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu exceptia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunitătii;

d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitătile sale de îndreptare, instanta apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

(2) Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvârsită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării si tragerii la răspundere penală a autorului sau a participantilor.

(3) Amânarea aplicării pedepsei închisorii atrage si amânarea aplicării amenzii care însoteste pedeapsa închisorii în conditiile art. 62.

(4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea, precum si a celor ce au determinat amânarea aplicării pedepsei si atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se  expune dacă va mai comite infractiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Termenul de supraveghere

Art. 84. - (1) Termenul de supraveghere este de 2 ani si se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.

(2) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fată de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte măsurile de supraveghere si să execute obligatiile ce îi revin, în conditiile stabilite de instantă.

Măsurile de supraveghere si obligatiile

Art. 85. - (1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fată de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depăseste 5 zile, precum si întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informatii si documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existentă.

(2) Instanta poate impune persoanei fată de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe dintre următoarele obligatii:

a) să urmeze un curs de pregătire scolară ori de calificare profesională;

b) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunitătii, pe o perioadă cuprinsă între 30 si 60 de zile, în conditiile stabilite de instantă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor;

c) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;

d) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;

e) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instantă, ori să nu se apropie de acestea;

f) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instantă;

g) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instantă;

h) să nu detină, să nu folosească si să nu poarte nicio categorie de arme;

i) să nu părăsească teritoriul României fără acordul instantei;

j) să nu ocupe sau să nu exercite functia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru săvârsirea infractiunii.

(3) Pentru stabilirea continutului obligatiilor prevăzute în alin. (2) lit. a)-c), instanta va consulta serviciul de probatiune, care este obligat să formuleze recomandări în acest sens.

(4) Când stabileste obligatia prevăzută în alin. (2) lit. e), instanta individualizează, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurările cauzei.

(5) Persoana supravegheată trebuie să îndeplinească integral obligatiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Supravegherea

Art. 86. - (1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) se comunică serviciului de probatiune.

(2) Supravegherea executării obligatiilor prevăzute în art. 85 alin. (2) lit. a)-c) si alin. (5) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligatiilor prevăzute în art. 85 alin. (2) lit. d)-j) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice încălcare a acestora.

(3) Serviciul de probatiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligatiilor prevăzute în art. 85 alin. (2) lit. a)-d), într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

(4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probatiune are obligatia să sesizeze instanta, dacă:

a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligatiilor impuse de instantă, fie încetarea executării unora dintre acestea;

b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în conditiile stabilite, obligatiile ce îi revin;

c) persoana supravegheată nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Modificarea sau încetarea obligatiilor

Art. 87. - (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod corespunzător, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse sporite de îndreptare.

(2) Instanta dispune încetarea executării unora dintre obligatiile pe care Ie-a impus, atunci când apreciază că mentinerea acestora nu mai este necesară.

Revocarea amânării aplicării pedepsei

Art. 88. - (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credintă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligatiile impuse, instanta revocă amânarea si dispune aplicarea si

executarea pedepsei.

(2) În cazul când, până la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu îndeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hotărâre, instanta revocă amânarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei, afară de cazul când persoana dovedeste că nu a avut nicio posibilitate să ie îndeplinească.

(3) Dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârsit o nouă infractiune, cu intentie sau intentie depăsită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronuntat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanta revocă amânarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei.

Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării si pedeapsa pentru noua infractiune se calculează conform dispozitiilor privitoare la concursul de infractiuni.

(4) Dacă infractiunea ulterioară este săvârsită din culpă, instanta poate mentine sau revoca amânarea aplicării pedepsei. În cazul revocării, dispozitiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Anularea amânării aplicării pedepsei

Art. 89. - (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată mai săvârsise o infractiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, amânarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

(2) În caz de concurs de infractiuni, instanta poate dispune amânarea aplicării pedepsei rezultante dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute în art. 83. Dacă se dispune amânarea aplicării pedepsei, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronuntat anterior amânarea aplicării pedepsei.

Efectele amânării aplicării pedepsei

Art. 90. - (1) Persoanei fată de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa si nu este supusă niciunei decăderi, interdictii sau incapacităti ce ar putea decurge din infractiunea săvârsită, dacă nu a săvârsit din nou o infractiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării si nu s-a descoperit o cauză de anulare.

(2) Amânarea aplicării pedepsei nu produce efecte asupra executării măsurilor de sigurantă si a obligatiilor civile prevăzute în hotărâre.

 

SECTIUNEA a 5-a

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

 

Conditiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere

Art. 91. - (1) Instanta poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele conditii:

a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infractiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu exceptia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunitătii;

d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitătile sale de îndreptare, instanta

apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă si, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infractiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

(2) Când pedeapsa închisorii este însotită de pedeapsa amenzii aplicate în conditiile art. 62, amenda se execută chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub supraveghere.

(3) Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă:

a) pedeapsa aplicată este numai amenda;

b) aplicarea pedepsei a fost initial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată;

c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării si tragerii la răspundere penală a autorului sau a participantilor.

(4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea, precum si a celor ce au determinat suspendarea executării pedepsei si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune dacă va mai comite infractiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Termenul de supraveghere

Art. 92. - (1) Durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat si este cuprinsă între 2 si 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate.

(2) Termenul de supraveghere se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronuntat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.

(3) Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere si să execute obligatiile ce îi revin, în conditiile stabilite de instantă.

Măsurile de supraveghere si obligatiile

Art. 93. - (1) Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depăseste 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informatii si documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existentă.

(2) Instanta impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligatii:

a) să urmeze un curs de pregătire scolară ori de calificare profesională;

b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;

c) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;

d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instantei.

(3) Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunitătii pe o perioadă cuprinsă între 60 si 120 de zile, în conditiile stabilite de instantă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor.

(4) Pentru stabilirea continutului obligatiilor prevăzute în alin. (2) lit. a) si lit. b), precum si în alin. (3), instanta va consulta serviciul de probatiune, care este obligat să formuleze recomandări în acest sens.

(5) Condamnatul trebuie să îndeplinească integral obligatiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Supravegherea condamnatului

Art. 94. - (1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) se comunică serviciului de probatiune.

(2) Supravegherea executării obligatiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. a) si lit. b), alin. (3) si alin. (5) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligatiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. c) si lit. d) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice încălcare a acestora.

(3) Serviciul de probatiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligatiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. a) si lit. b), precum si alin. (3) Într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

(4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probatiune are obligatia să sesizeze instanta, dacă:

a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligatiilor impuse de instantă, fie încetarea executării unora dintre acestea;

b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în conditiile stabilite, obligatiile care îi revin;

c) persoana supravegheată nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Modificarea sau încetarea obligatiilor

Art. 95. - (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod corespunzător, pentru a asigura condamnatului sanse mai mari de îndreptare.

(2) Instanta dispune încetarea executării unora dintre obligatiile pe care Ie-a impus, când apreciază că mentinerea acestora nu mai este necesară.

Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

Art. 96. - (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credintă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligatiile impuse ori stabilite de lege, instanta revocă suspendarea si dispune executarea pedepsei.

(2) Dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hotărâre, instanta revocă suspendarea si dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedeste că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

(3) Dacă pedeapsa amenzii care a însotit pedeapsa închisorii în conditiile art. 62 nu a fost executată si a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii potrivit art. 63 alin. (2) sau art. 64 alin. (5) si alin. (6), instanta revocă suspendarea si dispune executarea pedepsei, la care se adaugă pedeapsa închisorii care a înlocuit amenda.

(4) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârsit o nouă infractiune, descoperită până la împlinirea termenului si pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanta revocă suspendarea si dispune executarea pedepsei.

(5) Pedeapsa principală pentru noua infractiune se stabileste si se execută, după caz, potrivit dispozitiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.

(6) Dacă infractiunea ulterioară este săvârsită din culpă, instanta poate mentine sau revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În cazul revocării, dispozitiile alin. (1), alin. (4) si alin. (5) se aplică în mod corespunzător.

Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

 

Art. 97. - (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârsise o infractiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

(2) În caz de concurs de infractiuni sau pluralitate intermediară, instanta poate dispune suspendarea executării pedepsei rezultante, dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute în art. 91. Dacă se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronuntat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere

Art. 98. - (1) Dacă până la expirarea termenului de supraveghere condamnatul nu a săvârsit o nouă infractiune, nu s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere si nu s-a descoperit o cauză de anulare,  pedeapsa se consideră executată.

(2) Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu produce efecte asupra măsurilor de sigurantă si a obligatiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.

 

SECTIUNEA a 6-a

Liberarea conditionată

 

Conditiile liberării conditionate în cazul detentiunii pe viată

Art. 99. - (1) Liberarea conditionată în cazul detentiunii pe viată poate fi dispusă, dacă:

a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detentiune;

b) cel condamnat a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei;

c) cel condamnat a îndeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeste că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

d) instanta are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat si se poate reintegra în societate.

(2) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune, dacă va mai comite infractiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori dacă nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

(3) De la data liberării conditionate, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.

Conditiile liberării conditionate în cazul pedepsei închisorii

Art. 100. - (1) Liberarea conditionată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă:

a) cel condamnat a executat cel putin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăseste 10 ani, sau cel putin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;

b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;

c) cel condamnat a îndeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeste că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

d) instanta are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat si se poate reintegra în societate.

(2) În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea conditionată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depăseste 10 ani, sau a cel putin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute în alin. (1) lit. b)-d).

(3) În calculul fractiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se tine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea conditionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel putin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăseste 10 ani, si a cel putin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10aniv

(4) În calculul fractiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se tine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea conditionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel putin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăseste 10 ani, si a cel putin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.

(5) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune, dacă va mai comite infractiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

(6) Intervalul cuprins între data liberării conditionate si data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat.

Măsurile de supraveghere si obligatiile

Art. 101. - (1) Dacă restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;

c) să anunte, în prealabil, orice schimbare a locuintei si orice deplasare care depăseste 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informatii si documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existentă.

(2) În cazul prevăzut în alin. (1), instanta poate impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligatii:

a) să urmeze un curs de pregătire scolară ori de calificare profesională;

b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;

c) să nu părăsească teritoriul României;

d) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instantă;

e) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la săvârsirea infractiunii sau cu alte persoane, stabilite de instantă, ori să nu se apropie de acestea;

f) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instantă;

g) să nu detină, să nu folosească si să nu poarte nicio categorie de arme.

(3) Obligatiile prevăzute în alin. (2) lit. c)-g) pot fi impuse în măsura în care nu au fost aplicate în continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.

(4) Când stabileste obligatia prevăzută în alin. (2) lit. e), instanta individualizează, în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurările cauzei.

(5) Măsurile de supraveghere si obligatiile prevăzute în alin. (2) lit. a) si lit. b) se execută din momentul acordării liberării, pe o perioadă egală cu o treime din durata termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obligatiile prevăzute în alin. (2) lit. c)-g) se execută pe toată durata termenului de supraveghere.

(6) Pentru stabilirea continutului obligatiilor prevăzute în alin. (2) lit. a) si lit. b), instanta va consulta serviciul de probatiune, care este obligat să formuleze recomandări în acest sens.

Supravegherea condamnatului

Art. 102. - (1) Pe durata supravegherii, datele prevăzute în art. 101 alin. (1) lit. c)-e) se comunică serviciului de probatiune.

(2) Supravegherea executării obligatiilor prevăzute în art. 101 alin. (2) lit. a) si lit. b) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligatiilor prevăzute în art. 101 alin. (2) lit. c)-g) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice încălcare a acestora.

(3) Supravegherea executării obligatiilor prevăzute în art. 101 alin. (2) lit. d) si lit. e) poate fi realizată si printr-un sistem electronic de supraveghere, în conditiile prevăzute de legea specială.

(4) Pe durata supravegherii, serviciul de probatiune are obligatia să sesizeze instanta, dacă:

a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligatiilor impuse de instantă, fie încetarea executării unora dintre acestea;

b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în conditiile stabilite, obligatiile ce îi revin.

Modificarea sau încetarea obligatiilor

Art. 103. - (1) Dacă pe durata supravegherii au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod corespunzător, pentru a asigura condamnatului sanse mai mari de reintegrare socială.

(2) Instanta dispune încetarea executării unora dintre obligatiile pe care Ie-a impus, când apreciază că mentinerea acestora nu mai este necesară.

Revocarea liberării conditionate

Art. 104. - (1) Dacă pe durata supravegherii persoana condamnată, cu rea-credintă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligatiile impuse, instanta revocă liberarea si dispune executarea restului de pedeapsă.

(2) Dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârsit o nouă infractiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere si pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanta revocă liberarea si dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infractiune se stabileste si se execută, după caz, potrivit dispozitiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.

(3) Dispozitiile alin. (1) si alin. (2) se aplică în mod corespunzător si în cazul liberării conditionate din executarea pedepsei detentiunii pe viată.

Anularea liberării conditionate

Art. 105. - (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârsise o infractiune până la acordarea liberării, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, liberarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

(2) În cazul în care, în raport de pedeapsa rezultată, sunt îndeplinite conditiile prevăzute în art. 99 sau art. 100, instanta poate acorda liberarea conditionată. Dacă s-a dispus liberarea, termenul de supraveghere se calculează de la data acordării primei liberări.

(3) Când, după anulare, instanta dispune executarea pedepsei rezultante, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi neexecutată la data anulării liberării se va executa după executarea pedepsei închisorii.

Efectele liberării conditionate

Art. 106. - Dacă până la expirarea termenului de supraveghere condamnatul nu a săvârsit din nou o infractiune, nu s-a dispus revocarea liberării conditionate si nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată.

 

TITLUL IV

Măsurile de sigurantă

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Scopul măsurilor de sigurantă

Art. 107. - (1) Măsurile de sigurantă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârsirii faptelor prevăzute de legea penală.

(2) Măsurile de sigurantă se iau fată de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.

(3) Măsurile de sigurantă se pot lua si în situatia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.

Categoriile măsurilor de sigurantă

Art. 108. - Măsurile de sigurantă sunt:

a) obligarea la tratament medical;

b) internarea medicală;

c) interzicerea ocupării unei functii sau a exercitării unei profesii;

d) confiscarea specială.

 

CAPITOLUL II

Regimul măsurilor de sigurantă

 

Obligarea la tratament medical

Art. 109. - (1) Dacă făptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substante psihoactive, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătosire sau până la obtinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

(2) Când persoana fată de care s-a luat această măsură nu urmează tratamentul, se poate dispune internarea medicală.

(3) Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, tratamentul se efectuează si în timpul executării pedepsei.

Internarea medicală

Art. 110. - Când făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substante psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă si prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate, până la însănătosire sau până la obtinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

Interzicerea ocupării unei functii sau a exercitării unei profesii

Art. 111. - (1) Când făptuitorul a săvârsit fapta datorită incapacitătii, nepregătirii sau altor cauze care îl fac inapt pentru ocuparea unei anumite functii, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru desfăsurarea unei alte activităti, se poate lua măsura interzicerii exercitării dreptului de a ocupa acea functie ori de a exercita acea profesie, meserie sau activitate.

(2) Măsura de sigurantă poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel putin un an, dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat. 0 nouă cerere nu se poate face decât după trecerea unui  termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.

Confiscarea specială

Art. 112. - (1) Sunt supuse confiscării speciale:

a) bunurile produse prin săvârsirea faptei prevăzute de legea penală;

b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la  săvârsirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, apartinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;

c) bunurile folosite, imediat după săvârsirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau păstrarea folosului ori a produsului obtinut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, apartinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;

d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârsirea unei fapte prevăzute de legea penală sau pentru a răsplăti pe făptuitor;

e) bunurile dobândite prin săvârsirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate si în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;

f) bunurile a căror detinere este interzisă de legea penală.

(2) În cazul prevăzut în alin. (1) lit. b) si lit. c), dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproportionată fată de natura si gravitatea faptei, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, tinând seama de  rmarea produsă sau care s-ar fi putut produce si de contributia bunului la aceasta. Dacă bunurile au fost produse, modificate sau adaptate în scopul săvârsirii faptei prevăzute de legea penală, se dispune confiscarea lor în întregime.

(3) În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. b) si lit. c), dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu apartin infractorului, iar persoana căreia îi apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul în bani al acestora, cu  aplicarea dispozitiilor alin. (2).

(4) Dispozitiile alin. (1) lit. b) nu se aplică în cazul faptelor săvârsite prin presă.

(5) Dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b)-e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani si bunuri până la concurenta valorii acestora.

(6) Se confiscă, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum si bunurile produse de acestea, cu exceptia bunurilor prevăzute în alin. (1) lit. b) si lit. c).

 

TITLUL V

Minoritatea

 

CAPITOLUL I

Regimul răspunderii penale a minorului

 

Limitele răspunderii penale

Art. 113. - (1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.

(2) Minorul care are vârsta între 14 si 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeste că a săvârsit fapta cu discernământ.

(3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.

Consecintele răspunderii penale

Art. 114. - (1) Fată de minorul care, la data săvârsirii infractiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 si 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.

(2) Fată de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri:

a) dacă a mai săvârsit o infractiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infractiunii pentru care este judecat;

b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvârsită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detentiunea pe viată.


 

Măsurile educative

Art. 115. - (1) Măsurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate.

1. Măsurile educative neprivative de libertate sunt:

a) stagiul de formare civică;

b) supravegherea;

c) consemnarea la sfârsit de săptămână;

d) asistarea zilnică.

2. Măsurile educative privative de libertate sunt:

a) internarea într-un centru educativ;

b) internarea într-un centru de detentie.

(2) Alegerea măsurii educative care urmează să fie luată fată de minor se face, în conditiile art. 114, potrivit criteriilor prevăzute în art. 74.

Referatul de evaluare

Art. 116. - (1) În vederea efectuării evaluării minorului, potrivit criteriilor prevăzute în art. 74, instanta va solicita serviciului de probatiune întocmirea unui referat care va cuprinde si propuneri motivate referitoare la natura si durata programelor de reintegrare socială pe care minorul ar trebui să le urmeze, precum si la alte obligatii ce pot fi impuse acestuia de către instantă.

(2) Referatul de evaluare privind respectarea conditiilor de executare a măsurii educative sau a obligatiilor impuse se întocmeste în toate cazurile în care instanta dispune asupra măsurilor educative ori asupra modificării sau încetării executării obligatiilor impuse, precum si la terminarea executării măsurii educative.

 

CAPITOLUL II

Regimul măsurilor educative neprivative de libertate

 

Stagiul de formare civică

Art. 117. - (1) Măsura educativă a stagiului de formare civică constă în obligatia minorului de a participa la un program cu o durată de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta să înteleagă consecintele legale si sociale la care se expune în cazul săvârsirii de infractiuni si pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor.

(2) Organizarea, asigurarea participării si supravegherea minorului, pe durata cursului de formare civică, se fac sub coordonarea serviciului de probatiune, fără a afecta programul scolar sau profesional al minorului.

Supravegherea

Art. 118. - Măsura educativă a supravegherii constă în controlarea si îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic, pe o durată cuprinsă între două si 6 luni, sub coordonarea serviciului de probatiune, pentru a asigura participarea la cursuri scolare sau de formare profesională si prevenirea desfăsurării unor activităti sau intrarea în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia.

Consemnarea la sfârsit de săptămână

Art. 119. - (1) Măsura educativă a consemnării la sfârsit de săptămână constă în obligatia minorului de a nu părăsi locuinta în zilele de sâmbătă si duminică, pe o durată cuprinsă între 4 si 12 săptămâni, afară de cazul în care, în această perioadă, are obligatia de a participa la anumite programe ori de a desfăsura anumite activităti impuse de instantă.

(2) Supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probatiune.

Asistarea zilnică

Art. 120. - (1) Măsura educativă a asistării zilnice constă în obligatia minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de probatiune, care contine orarul si conditiile de desfăsurare a activitătilor, precum si interdictiile impuse minorului.

(2) Măsura educativă a asistării zilnice se ia pe o durată cuprinsă între 3 si 6 luni, iar supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probatiune.

Obligatii ce pot fi impuse minorului

 Art. 121. - (1) Pe durata executării măsurilor educative neprivative de libertate, instanta poate impune minorului una sau mai multe dintre următoarele obligatii:

a) să urmeze un curs de pregătire scolară sau formare profesională;

b) să nu depăsească, fără acordul serviciului de probatiune, limita teritorială stabilită de instantă;

c) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instantă;

d) să nu se apropie si să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la săvârsirea infractiunii ori cu alte persoane stabilite de instantă;

e) să se prezinte la serviciul de probatiune la datele fixate de acesta;

(2) Când stabileste obligatia prevăzută în alin. (1) lit. d), instanta individualizează,

în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurările cauzei.

(3) Supravegherea executării obligatiilor impuse de instantă se face sub coordonarea serviciului de probatiune.

(4) Pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate, serviciul de probatiune are obligatia să sesizeze instanta, dacă:

a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligatiilor impuse de instantă, fie încetarea executării unora dintre acestea;

b) persoana supravegheată nu respectă conditiile de executare a măsurii educative sau nu execută, în conditiile stabilite, obligatiile ce îi revin.

Modificarea sau încetarea obligatiilor

Art. 122. - (1) Dacă, pe parcursul supravegherii, au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod corespunzător, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse mai mari de îndreptare.

(2) Instanta dispune încetarea executării unora dintre obligatiile pe care Ie-a impus, când apreciază că mentinerea acestora nu mai este necesară.

Prelungirea sau înlocuirea măsurilor educative neprivative de libertate

Art. 123. - (1) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credintă, conditiile de executarea măsurii educative sau a obligatiilor impuse, instanta dispune:

a) prelungirea măsurii educative, fără a putea depăsi maximul prevăzut de lege pentru aceasta;

b) înlocuirea măsurii luate cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă;

c) înlocuirea măsurii luate cu internarea într-un centru educativ, în cazul în care, initial, s-a luat măsura educativă neprivativă de libertate cea mai severă, pe durata sa maximă.

(2) În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) si lit. b), dacă nici de această dată nu sunt respectate conditiile de executare a măsurii educative sau a obligatiilor impuse, instanta înlocuieste măsura educativă neprivativă de libertate cu măsura internării într-un centru educativ.

(3) Dacă minorul aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate săvârseste o nouă infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurentă săvârsită anterior, instanta dispune:

a) prelungirea măsurii educative luate initial, fără a putea depăsi maximul prevăzut de lege pentru aceasta;

b) înlocuirea măsurii luate initial cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă;

c) înlocuirea măsurii luate initial cu o măsură educativă privativă de libertate.

(4) În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) si lit. b), precum si în alin. (3) lit. a) si lit. b), instanta poate impune noi obligatii în sarcina minorului ori sporeste conditiile de executare a celor existente.

 

CAPITOLULUI

Regimul măsurilor educative privative de libertate

 

Internarea într-un centru educativ

Art. 124. - (1) Măsura educativă a internării într-un centru educativ constă în internarea minorului într-o institutie specializată în recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregătire scolară si formare profesională potrivit aptitudinilor sale, precum si programe de reintegrare socială.

(2) Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între unu si 3 ani.

(3) Dacă în perioada internării minorul săvârseste o nouă infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurentă săvârsită anterior, instanta poate mentine măsura internării într-un centru educativ, prelungind durata acesteia,  fără a depăsi maximul prevăzut de lege, sau o poate înlocui cu măsura internării într-un centru de detentie.

(4) În cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru însusirea cunostintelor scolare si profesionale si a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel putin jumătate din durata internării, instanta poate dispune:

a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta de 18 ani;

b) liberarea din centrul educativ, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.

(5) Odată cu înlocuirea sau liberarea instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevăzute în art. 121 până la împlinirea duratei măsurii

(6) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credintă, conditiile de executare a măsurii asistării zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra înlocuirii sau liberării si dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru educativ.

(7) În cazul săvârsirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infractiuni de către o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani si fată de care s-a dispus înlocuirea măsurii internării într-un centru educativ cu măsura asistării zilnice, instanta revine asupra înlocuirii si dispune:

a) executarea restului rămas din durata măsurii internării initiale, cu posibilitatea prelungirii duratei acesteia până la maximul prevăzut de lege;

b) internarea într-un centru de detentie.

Internarea într-un centru de detentie

Art. 125. - (1) Măsura educativă a internării într-un centru de detentie constă în internarea minorului într-o institutie specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază si supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială, precum si programe de pregătire scolară si formare profesională potrivit aptitudinilor sale.

(2) Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 si 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvârsită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detentiunea pe viată, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 si 15 ani.

(3) Dacă în perioada internării minorul săvârseste o nouă infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurentă săvârsită anterior, instanta prelungeste măsura internării, fără a depăsi maximul prevăzut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infractiunile săvârsite. Din durata măsurii educative se scade perioada executată până la data hotărârii.

(4) În cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru însusirea cunostintelor scolare si profesionale si a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel putin jumătate din durata internării, instanta poate dispune:

a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta de 18 ani;

b) liberarea din centrul de detentie, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.

(5) Odată cu înlocuirea sau liberarea, instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevăzute în art. 121, până la împlinirea duratei măsurii internării.

(6) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credintă, conditiile de executare a măsurii asistării zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra înlocuirii sau liberării si dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru de detentie.

(7) În cazul săvârsirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infractiuni de către o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani si fată de care s-a dispus înlocuirea măsurii internării într-un centru de detentie cu măsura asistării zilnice, instanta revine asupra înlocuirii si dispune:

a) executarea restului rămas din durata măsurii internării într-un centru de detentie;

b) prelungirea duratei acestei internări în conditiile prevăzute în alin. (3).

Schimbarea regimului de executare

Art. 126. - Dacă în cursul executării unei măsuri educative privative de libertat persoana internată, care a împlinit vârsta de 18 ani, are un comportament prin care influentează negativ sau împiedică procesul de recuperare si reintegrare a celorlalte persoane internate, instanta poate dispune continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar.

Calculul duratei măsurilor educative

Art. 127. - În cazul măsurilor educative privative de libertate, dispozitiile art. 71-73 se aplică în mod corespunzător.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii comune

 

Efectele cauzelor de atenuare si agravare

Art. 128. - În cazul infractiunilor săvârsite în timpul minoritătii, cauzele de atenuare si agravare sunt avute în vedere la alegerea măsurii educative si produc efecte între limitele prevăzute de lege pentru fiecare măsură educativă.

 

Pluralitatea de infractiuni

Art. 129. - (1) În caz de concurs de infractiuni săvârsite în timpul minoritătii se stabileste si se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în conditiile art. 114, tinând seama de criteriile prevăzute în art. 74.

(2) În cazul săvârsirii a două infractiuni, dintre care una în timpul minoritătii si una după majorat, pentru infractiunea comisă în timpul minoritătii se ia o măsură educativă, iar pentru infractiunea săvârsită după majorat se stabileste o pedeapsă, după care:

a) dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, se execută numai pedeapsa;

b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel putin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârsirii infractiunii comise după majorat;

c) dacă pedeapsa aplicata pentru infractiunea săvârsită după majorat este detentiunea pe viată, se execută numai această pedeapsă;

d) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda, se execută măsura educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăsi maximul prevăzut de lege pentru aceasta.

(3) În cazul prevăzut în alin. (2) lit. b), din durata pedepsei aplicate se scade ceea ce s-a executat din momentul săvârsirii infractiunii comise după majorat până la data judecării.

(4) În cazul săvârsirii după majorat a două sau mai multor infractiuni concurente se aplică mai întâi regulile referitoare la concursul de infractiuni, după care se face aplicarea dispozitiilor alin. (2).

(5) Pedeapsa stabilită potrivit dispozitiilor alin. (2) lit. b) nu poate face obiectul amânării aplicării pedepsei sau al suspendării executării sub supraveghere.

 

Descoperirea unei infractiuni săvârsite în timpul minoritătii

Art. 130. - Dacă pe durata termenului de supraveghere al amânării aplicării pedepsei, al suspendării sub supraveghere ori al liberării conditionate se descoperă că persoana supravegheată mai săvârsise o infractiune în timpul minoritătii pentru care s-a luat, chiar după expirarea acestui termen, o măsură educativă privativă de libertate, amânarea, suspendarea sau liberarea se anulează, aplicându-se în mod corespunzător dispozitiile art. 129 alin. (2)-(4).

 

Prescriptia răspunderii penale a minorilor

Art. 131. -Termenele de prescriptie a răspunderii penale, prevăzute în art. 154, se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârsirii infractiunii erau minori si se întrerup sau se suspendă în conditiile prevăzute de lege pentru majori.

 

Prescriptia executării măsurilor educative

Art. 132. - (1) Măsurile educative neprivative de libertate se prescriu într-un termen de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost luate.

(2) Măsurile educative privative de libertate se prescriu într-un termen egal cu durata măsurii educative luate, dar nu mai putin de 2 ani.

(3) Termenele de prescriptie a executării măsurilor educative se întrerup si se suspendă în conditiile prevăzute de lege pentru majori.

(4) În cazul înlocuirii măsurilor educative, executarea se prescrie în raport cu măsura educativă mai grea si curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus înlocuirea.

 

Efectele măsurilor educative Minorul devenit major

Art. 133. - Măsurile educative nu atrag interdictii, decăderi sau incapacităti.

 

Art. 134. - (1) Dispozitiile prezentului titlu se aplică si majorilor care, la data săvârsirii infractiunii, aveau vârsta cuprinsă între 14 si 18 ani.

(2) Când, la data pronuntării hotărârii prin care s-a luat o măsură educativă privativă de libertate, infractorul a împlinit vârsta de 18 ani, instanta, tinând seama de posibilitătile sale de îndreptare, de vârsta acestuia, precum si de celelalte criterii prevăzute în art. 74, poate dispune executarea măsurii educative într-un penitenciar.

 

 

 

 

TITLUL VI

Răspunderea penală a persoanei juridice

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Conditiile răspunderii penale a persoanei juridice

Art. 135. - (1) Persoana juridică, cu exceptia statului si a autoritătilor publice, răspunde penal pentru infractiunile săvârsite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.

(2) Institutiile publice nu răspund penal pentru infractiunile săvârsite în exercitarea unei activităti ce nu poate face obiectul domeniului privat.

(3) Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârsirea aceleiasi fapte.

Pedepsele aplicabile persoanei juridice

Art. 136. - (1) Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale si complementare.

(2) Pedeapsa principală este amenda.

(3) Pedepsele complementare sunt:

a) dizolvarea persoanei juridice;

b) suspendarea activitătii sau a uneia dintre activitătile persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani;

c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani;

d) interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durată de la unu la 3 ani;

e) plasarea sub supraveghere judiciară;

f) afisarea sau publicarea hotărârii de condamnare.

Stabilirea amenzii pentru persoana juridică

Art. 137. - (1) Amenda constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o plătească statului.

(2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 100 si 5.000 lei, se înmulteste cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile si 600 de zile.

(3) Instanta stabileste numărul zilelor-amendă tinând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se determină tinând seama de cifra de afaceri, în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea activului patrimonial în cazul altor persoane juridice, precum si de celelalte obligatii ale persoanei juridice.

(4) Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între:

a) 60 si 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infractiunea săvârsită numai pedeapsa amenzii;

b) 120 si 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 5 ani, unică sau alternativ cu pedeapsa amenzii;

c) 180 si 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani;

d) 240 si 420 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 20 de ani;

e) 360 si 510 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani sau detentiunea pe viată.

(5) Când prin infractiunea săvârsită persoana juridică a urmărit obtinerea unui folos patrimonial, limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute de lege pentru infractiunea comisă se pot majora cu o treime, fără a se depăsi maximul general al amenzii. La stabilirea amenzii se va tine seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmărit.

 

CAPITOLUL II

Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice

 

Aplicarea si executarea pedepselor complementare în cazul persoanei juridice

Art. 138. - (1) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune atunci când instanta constată că, fată de natura si gravitatea infractiunii, precum si de împrejurările cauzei, aceste pedepse sunt necesare.

(2) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.

(3) Pedepsele complementare prevăzute în art. 136 alin. (3) lit. b)-f) se pot aplica în mod cumulativ.

(4) Executarea pedepselor complementare începe după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Dizolvarea persoanei juridice

Art. 139. - (1) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică atunci când:

a) persoana juridică a fost constituită în scopul săvârsirii de infractiuni;

b) obiectul său de activitate a fost deturnat în scopul comiterii de infractiuni, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvârsită este închisoarea mai mare de 3 ani.

(2) În caz de neexecutare, cu rea-credintă, a uneia dintre pedepsele complementare prevăzute în art. 136 alin. (3) lit. b)-e), instanta dispune dizolvarea persoanei juridice.

(3) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, potrivit legii, iar o copie a dispozitivului hotărârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată, de îndată, instantei civile competente, care va proceda la desemnarea lichidatorului.

Suspendarea activitătii persoanei juridice

Art. 140. - (1) Pedeapsa complementară a suspendării activitătii persoanei juridice constă în interzicerea desfăsurării activitătii sau a uneia dintre activitătile persoanei juridice în realizarea căreia a fost săvârsită infractiunea.

(2) În caz de neexecutare, cu rea-credintă, a pedepsei complementare prevăzute în art. 136 alin. (3) lit. f), instanta dispune suspendarea activitătii sau a uneia dintre activitătile persoanei juridice până la punerea în executare a pedepsei complementare, dar nu mai mult de 3 luni.

(3) Dacă până la împlinirea termenului prevăzut în alin. (2) pedeapsa complementară nu a fost pusă în executare, instanta dispune dizolvarea persoanei juridice.

Neaplicarea dizolvării sau suspendării activitătii persoanei juridice

Art. 141. - (1) Pedepsele complementare prevăzute în art. 136 alin. (3) lit. a) si lit. b) nu pot fi aplicate institutiilor publice, partidelor politice, sindicatelor, patronatelor si organizatiilor religioase ori apartinând minoritătilor nationale, constituite potrivit legii.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplică si persoanelor juridice care îsi desfăsoară activitatea în domeniul presei.

Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice

Art. 142. - (1) Pedeapsa complementară a închiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice constă în închiderea unuia sau mai multora dintre punctele de lucru apartinând persoanei juridice cu scop lucrativ, în care s-a desfăsurat activitatea în realizarea căreia a fost săvârsită infractiunea.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplică persoanelor juridice care îsi desfăsoară activitatea în domeniul presei.

Interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice

Art. 143. - Pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice constă în interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achizitii publice, prevăzute de lege.

Plasarea sub supraveghere judiciară

Art. 144. - (1) Plasarea sub supraveghere judiciară constă în desemnarea de către instantă a unui administrator judiciar sau a unui mandatar judiciar care va supraveghea, pe o perioadă de la unu la 3 ani, desfăsurarea activitătii ce a ocazionat săvârsirea infractiunii.

(2) Administratorul judiciar sau mandatarul judiciar are obligatia de a sesiza instanta atunci când constată că persoana juridică nu a luat măsurile necesare în vederea prevenirii comiterii de noi infractiuni. În cazul în care instanta constată că sesizarea este întemeiată, dispune înlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa prevăzută în art. 140.

(3) Plasarea sub supraveghere judiciară nu se aplică în cazul persoanelor juridice mentionate în art. 141.

Afisarea sau publicarea hotărârii de condamnare

Art. 145. - (1) Afisarea hotărârii definitive de condamnare sau publicarea acesteia se realizează pe cheltuiala persoanei juridice condamnate.

(2) Prin afisarea sau publicarea hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea altor persoane.

(3) Afisarea hotărârii de condamnare se realizează în extras, în forma si locul stabilite de instantă, pentru o perioadă cuprinsă între o lună si 3 luni.

(4) Publicarea hotărârii de condamnare se face în extras si în forma stabilită de instantă, prin intermediul presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuală, desemnate de instantă.

(5) Dacă publicarea se face prin presa scrisă sau audiovizuală, instanta stabileste numărul aparitiilor, care nu poate fi mai mare de 10, iar în cazul publicării prin alte mijloace audiovizuale durata acesteia nu poate depăsi 3 luni.

 

CAPITOLULUI

Dispozitii comune

 

Recidiva în cazul persoanei juridice

Art. 146. - (1) Există recidivă pentru persoana juridică atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare si până la reabilitare, persoana juridică săvârseste din nou o infractiune, cu intentie sau cu intentie depăsită.

(2) În caz de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infractiune se majorează cu jumătate, fără a depăsi maximul general al pedepsei amenzii.

(3) Dacă amenda anterioară nu a fost executată, în tot sau în parte, amenda stabilită pentru noua infractiune, potrivit alin. (2), se adaugă la pedeapsa anterioară sau la restul rămas neexecutat din aceasta.

(4) Dispozitiile art. 42 se aplică în mod corespunzător.

Atenuarea si agravarea răspunderii penale a persoanei juridice

Art. 147. - (1) În caz de concurs de infractiuni, de pluralitate intermediară sau de cauze de atenuare ori agravare a răspunderii penale, persoanei juridice i se aplică regimul amenzii prevăzut de lege pentru persoana fizică.

(2) În caz de pluralitate de infractiuni, pedepsele complementare de natură diferită, cu exceptia dizolvării, sau cele de aceeasi natură, dar cu continut diferit, se cumulează, iar dintre pedepsele complementare de aceeasi natură si cu acelasi continut se aplică cea mai grea.

(3) În caz de pluralitate de infractiuni, măsurile de sigurantă luate conform art. 112 se cumulează.

Prescriptia răspunderii penale

Art. 148. - Răspunderea penală a persoanei juridice se prescrie în conditiile prevăzute de lege pentru persoana fizică, dispozitiile art. 153-156 aplicându-se în mod corespunzător.

Prescriptia executării pedepsei

Art. 149. - (1) Termenul de prescriptie a executării pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice este de 5 ani.

(2) Executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice se prescrie într-un termen de 3 ani, care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executată sau considerată ca executată.

(3) Dispozitiile art. 161, art. 162 alin. (2), art. 163 si art. 164 se aplică în mod corespunzător.

Reabilitarea persoanei juridice

Art. 150. - Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept dacă, în decurs de 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii sau pedeapsa complementară a fost executată sau considerată ca executată, aceasta nu a mai săvârsit nicio altă infractiune.

Efectele comasării si divizări

persoanei juridice

Art. 151. - (1) În cazul pierderii personalitătii juridice prin fuziune, absorbtie sau divizare intervenită după comiterea infractiunii, răspunderea penală si consecintele acesteia se vor angaja:

a) în sarcina persoanei juridice create prin fuziune;

b) în sarcina persoanei juridice absorbante;

c) în sarcina persoanelor juridice care au fost create prin divizare sau care au dobândit fractiuni din patrimoniul persoanei divizate.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), la individualizarea pedepsei se va tine seama de cifra de afaceri, respectiv de valoarea activului patrimonial al persoanei juridice care a comis infractiunea, precum si de partea din patrimoniul acesteia care a fost transmisă fiecărei persoane juridice participante la operatiune.

 

TITLUL VII

Cauzele care înlătură răspunderea penală

 

Efectele amnistiei

Art. 152. - (1) Amnistia înlătură răspunderea penală pentru infractiunea săvârsită.

Dacă intervine după condamnare, ea înlătură si executarea pedepsei pronuntate, precum si celelalte consecinte ale condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie.

(2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de sigurantă si asupra drepturilor persoanei vătămate.

Prescriptia răspunderii penale

Art. 153. - (1) Prescriptia înlătură răspunderea penală.

(2) Prescriptia nu înlătură răspunderea penală în cazul infractiunilor de genocid, contra umanitătii si de război.

Termenele de prescriptie a răspunderii penale

Art. 154. - (1) Termenele de prescriptie a răspunderii penale sunt:

a) 15 ani, când legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa detentiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;

b) 10 ani, când legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăseste 20 de ani;

c) 8 ani, când legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăseste 10 ani;

d) 5 ani, când legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăseste 5 ani;

e) 3 ani, când legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa închisorii care nu depăseste un an sau amenda.

(2) Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârsirii infractiunii. În cazul infractiunilor continue termenul curge de la data încetării actiunii sau inactiunii, în cazul infractiunilor continuate, de la data săvârsirii ultimei actiuni sau inactiuni, iar în cazul infractiunilor de obicei, de la data săvârsirii ultimului act.

(3) În cazul infractiunilor progresive, termenul de prescriptie a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârsirii actiunii sau inactiunii si se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs.

(4) În cazul infractiunilor contra libertătii si integritătii sexuale, săvârsite fată de un minor, termenul de prescriptie începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. Dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescriptie începe să curgă de la data decesului.

întreruperea cursului prescriptiei

răspunderii penale

Art. 155. - (1) Cursul termenului prescriptiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.

(2) După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescriptie.

(3) Întreruperea cursului prescriptiei produce efecte fată de toti participantii la infractiune, chiar dacă actul de întrerupere priveste numai pe unii dintre ei.

(4) Termenele prevăzute în art. 154, dacă au fost depăsite cu încă o jumătate, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.

(5) Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescriptie a răspunderii penale.

Suspendarea cursului prescriptiei

răspunderii penale

Art. 156. - (1) Cursul termenului prescriptiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispozitie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.

(2) Prescriptia îsi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

Lipsa plângerii prealabile

Art. 157. - (1) În cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale este conditionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală.

(2) Fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai de către una dintre ele.

(3) Fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la săvârsirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai cu privire la una dintre acestea.

(4) În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercitiu ori cu capacitatea de exercitiu restrânsă sau o persoană juridică ce este reprezentată de făptuitor, actiunea penală se poate pune în miscare si din oficiu.

(5) Dacă persoana vătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidată, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii, actiunea penală poate fi pusă în miscare din oficiu.

Retragerea plângerii prealabile

Art. 158. - (1) Retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronuntarea unei hotărâri definitive, în cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale este conditionată de introducerea unei plângeri prealabile.

(2) Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă.

(3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, retragerea plângerii prealabile se face numai de reprezentantii lor legali. În cazul persoanelor cu capacitate de exercitiu restrânsă, retragerea se face cu încuviintarea persoanelor prevăzute de lege.

(4) În cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale este conditionată de introducerea unei plângeri prealabile, dar actiunea penală a fost pusă în miscare din oficiu în conditiile legii, retragerea plângerii produce efecte numai dacă este însusită de procuror.

Împăcarea

Art. 159. - (1) Împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în miscare a actiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres.

(2) Împăcarea înlătură răspunderea penală si stinge actiunea civilă.

(3) Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit si dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instantei.

(4) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, împăcarea se face numai de reprezentantii lor legali, iar persoanele cu capacitate de exercitiu restrânsă se pot împăca cu încuviintarea persoanelor prevăzute de lege.

(5) În cazul persoanei juridice, împăcarea se realizează de reprezentantul său legal sau conventional ori de către persoana desemnată în locul acestuia. Împăcarea intervenită între persoana juridică ce a săvârsit infractiunea si persoana vătămată nu produce efecte fată de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiasi fapte.

(6) În cazul în care infractiunea este săvârsită de reprezentantul persoanei juridice vătămate, dispozitiile art. 158 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.


TITLUL VIII

Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei

 

Efectele gratierii

Art. 160. - (1) Gratierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai usoară.

(2) Gratierea nu are efecte asupra pedepselor complementare si măsurilor educative neprivative de libertate, în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de gratiere.

(3) Gratierea nu are efect asupra măsurilor de sigurantă si asupra drepturilor persoanei vătămate.

(4) Gratierea nu are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere, în afară de cazul în care se dispune altfel prin actul de gratiere.

Prescriptia executării pedepsei

Art. 161. - (1) Prescriptia înlătură executarea pedepsei principale. (2) Prescriptia nu înlătură executarea pedepselor principale pronuntate pentru infractiunile de genocid, contra umanitătii si de război.

Termenele de prescriptie a executării pedepsei

Art. 162. - (1) Termenele de prescriptie a executării pedepsei pentru persoana fizică sunt:

a) 20 de ani, când pedeapsa care urmează a fi executată este detentiunea pe viată sau închisoarea mai mare de 15 ani;

b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;

c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda.

(2) Termenele prevăzute în alin. (1) se socotesc de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă.

(3) În cazul revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei, suspendării executării pedepsei sub supraveghere ori liberării conditionate, termenul de prescriptie începe să curgă de la data când hotărârea de revocare sau anulare a rămas definitivă.

(4) În cazul revocării liberării conditionate, în conditiile art. 104 alin. (1), termenul de prescriptie începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă si se calculează în raport cu restul de pedeapsă neexecutat.

(5) În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, termenul de prescriptie curge de la data când hotărârea de înlocuire a rămas definitivă si se calculează în raport cu durata pedepsei închisorii.

(6) Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice si măsurile de sigurantă nu se prescriu.

(7) Prin pedeapsa ce se execută se întelege pedeapsa stabilită de instantă, tinându-se cont de cauzele ulterioare de modificare a acesteia.

Întreruperea cursului prescriptiei executării pedepsei

Art. 163. - (1) Cursul termenului de prescriptie a executării pedepsei se întrerupe prin începerea executării pedepsei. Sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescriptie de la data sustragerii.

(2) Cursul termenului de prescriptie a executării se întrerupe si prin săvârsirea din nou a unei infractiuni.

(3) Cursul termenului de prescriptie a executării pedepsei amenzii se întrerupe si prin înlocuirea obligatiei de plată a amenzii cu obligatia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunitătii.

Suspendarea cursului prescriptiei executării pedepsei

Art. 164. - (1) Cursul termenului prescriptiei executării pedepsei este suspendat în cazurile si conditiile prevăzute în Codul de procedură penală.

(2) Prescriptia îsi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

 

 

TITLUL IX

Cauzele care înlătură consecintele condamnării

 

Reabilitarea de drept

Art. 165. - Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la pedeapsa amenzii, la pedeapsa închisorii care nu depăseste 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârsit o altă infractiune.

Reabilitarea judecătorească

Art. 166. - (1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instantă, după

împlinirea următoarelor termene:

a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăseste 5 ani;

b) 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăseste 10 ani;

 

c) 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detentiunii pe viată, comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii;

d) 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detentiunii pe viată, considerată executată ca urmare a gratierii, a împlinirii termenului de prescriptie a executării pedepsei sau a liberării conditionate.

(2) Condamnatul decedat până la împlinirea termenului de reabilitare poate fi reabilitat dacă instanta, evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că merită acest beneficiu.

Calculul termenului de reabilitare

Art. 167. - (1) Termenele prevăzute în art. 165 si art. 166 se socotesc de la data când a luat sfârsit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.

(2) Pentru cei condamnati la pedeapsa amenzii, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată integral sau executarea ei s-a stins în orice alt mod.

(3) În caz de gratiere totală sau de gratiere a restului de pedeapsă, termenul curge de la data actului de gratiere, dacă la acea dată hotărârea de condamnare era definitivă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, dacă actul de gratiere se referă la infractiuni în curs de judecată.

(4) În caz de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, termenul curge de la data împlinirii termenului de supraveghere.

(5) În cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea si curge de la data executării ultimei pedepse.

Conditiile reabilitării judecătoresti

Art. 168. - Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întruneste următoarele conditii:

a) nu a săvârsit o altă infractiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166;

b) a achitat integral cheltuielile de judecată si si-a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeste că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renuntat la despăgubiri.

Efectele reabilitării de drept sau judecătoresti

Art. 169. - (1) Reabilitarea face să înceteze decăderile si interdictiile, precum si incapacitătile care rezultă din condamnare.

(2) Reabilitarea nu are ca urmare obligatia de reintegrare în functia din care condamnatul a fost scos în urma condamnării ori de redare a gradului militar pierdut.

(3) Reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de sigurantă.

Reînnoirea cererii de reabilitare judecătorească

Art. 170. - (1) În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nouă cerere decât după un termen de un an, care se socoteste de la data respingerii cererii prin hotărâre definitivă.

(2) Conditiile prevăzute în art. 168 trebuie să fie îndeplinite si pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.

(3) Cererea respinsă ca urmare a neîndeplinirii unor conditii de formă poate fi reînnoită potrivit Codului de procedură penală.

Anularea reabilitării

Art. 171. - Reabilitarea judecătorească va fi anulată când, după acordarea ei, s-a descoperit că cel reabilitat mai săvârsise o infractiune care, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare.

 

TITLUL X

Întelesul unor termeni sau expresii în legea penală

 

Dispozitii generale

Art. 172. - Ori de câte ori legea penală foloseste un termen sau o expresie dintre cele arătate în prezentul titlu, întelesul acesteia este cel prevăzut în articolele următoare, afară de cazul când legea penală dispune altfel.

Legea penală

Art. 173. - Prin lege penală se întelege orice dispozitie cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonante de urgentă sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege.

Săvârsirea unei infractiuni

Art. 174. - Prin săvârsirea unei infractiuni sau comiterea unei infractiuni se întelege săvârsirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumată sau ca tentativă, precum si participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice.

Functionar public

Art. 175. - (1) Functionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneratie:

a) exercită atributii si responsabilităti, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoresti;

b) exercită o functie de demnitate publică sau o functie publică de orice natură;

c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarate ca fiind de utilitate publică, atributii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

(2) De asemenea, este considerată functionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritătile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

Public

Art. 176. - Prin termenul public se întelege tot ce priveste autoritătile publice, institutiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.

Membru de familie

Art. 177. - (1) Prin membru de familie se întelege:

a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude;

b) sotul;

c) persoanele care au stabilit relatii asemănătoare acelora dintre soti sau dintre părinti si copii, în cazul în care convietuiesc.

(2) Dispozitiile din legea penală privitoare la membru de familie, în limitele prevăzute în alin. (1) lit. a), se aplică, în caz de adoptie, si persoanei adoptate ori descendentilor acesteia în raport cu rudele firesti.

Informatii secrete de stat si înscrisuri oficiale

Art. 178. - (1) Informatii secrete de stat sunt informatiile clasificate astfel, potrivit legii.

(2) Înscris oficial este orice înscris care emană de la o persoană juridică dintre cele la care se referă art. 176 ori de la persoana prevăzută în art. 175 alin. (2) sau care apartine unor asemenea persoane.

Arme

Art. 179. - (1) Arme sunt instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate astfel prin dispozitii legale.

(2) Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme si care au fost întrebuintate pentru atac.

Instrument de plată electronică

Art. 180. - Prin instrument de plată electronică se întelege un instrument care permite titularului să efectueze retrageri de numerar, încărcarea si descărcarea unui instrument de monedă electronică, precum si transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate si executate de către institutii financiare.

Sistem informatic si date informatice

Art. 181. - (1) Prin sistem informatic se întelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relatie functională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic.

(2) Prin date informatice se întelege orice reprezentare a unor fapte, informatii sau concepte într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic.

Exploatarea unei persoane

Art. 182. - Prin exploatarea unei persoane se întelege:

a) supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod fortat;

b) tinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;

c) obligarea la practicarea prostitutiei, la manifestări pornografice în vederea producerii si difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală;

d) obligarea la practicarea cersetoriei;

e) prelevarea de organe în mod ilegal.

Consecinte deosebit de grave

Art. 183. - Prin consecinte deosebit de grave se întelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei.

Faptă săvârsită în public

Art. 184. - Fapta se consideră săvârsită în public atunci când a fost comisă:

a) într-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană;

b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de fată două sau mai multe persoane;

c) într-un loc neaccesibil publicului, însă cu intentia ca fapta să fie auzită sau văzută si dacă acest rezultat s-a produs fată de două sau mai multe persoane;

d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relatiilor dintre persoanele participante.

Timp de război

Art. 185. - Prin timp de război se întelege durata stării de mobilizare a fortelor armate sau durata stării de război.

Calculul timpului

Art. 186. - (1) La calcularea timpului ziua se socoteste de 24 de ore, săptămâna de 7 zile, iar anul de 12 luni. Luna si anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă.

(2) Dacă limita de pedeapsă este exprimată într-un termen pe luni care nu este divizibil cu fractia de majorare sau reducere ce ar urma să se aplice, fractia se va aplica asupra termenului transformat în zile, după care durata obtinută se transformă în luni. În acest caz, luna se socoteste de 30 de zile si se iau în calcul doar zilele întregi rezultate din aplicarea fractiei.

(3) În cazul limitelor de pedeapsă exprimate în ani se aplică în mod corespunzător dispozitiile alin. (2), transformarea făcându-se între ani si luni.

Pedeapsă prevăzută de lege

Art. 187. - Prin pedeapsă prevăzută de lege se întelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârsită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

 

PARTEA SPECIALĂ

 

TITLUL I

Infractiuni contra persoanei

 

CAPITOLUL I

Infractiuni contra vietii

 

Omorul

Art. 188. - (1) Uciderea unei persoane se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Tentativa se pedepseste.

Omorul calificat

Art. 189. - (1) Omorul săvârsit în vreuna dintre următoarele împrejurări:

a) cu premeditare;

b) din interes material;

c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse;

d) pentru a înlesni sau a ascunde săvârsirea altei infractiuni;

e) de către o persoană care a mai comis anterior o infractiune de omor sau o tentativă la infractiunea de omor;

f) asupra a două sau mai multor persoane;

g) asupra unei femei gravide;

h) prin cruzimi, se pedepseste cu detentiune pe viată sau închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Tentativa se pedepseste.

Uciderea la cererea victimei

Art. 190. - Uciderea săvârsită la cererea explicită, serioasă, constientă si repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinte permanente si greu de suportat, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

Art. 191. - (1) Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 7 ani.

(2) Când fapta prevăzută în alin. (1) s-a săvârsit fată de un minor cu vârsta cuprinsă între 13 si 18 ani sau fată de o persoană cu discernământ diminuat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani.

(3) Determinarea sau înlesnirea sinuciderii, săvârsită fată de un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani sau fată de o persoană care nu a putut să-si dea seama de consecintele actiunilor sau inactiunilor sale ori nu putea să le controleze, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) Dacă actele de determinare sau înlesnire prevăzute în alin. (1)-(3) au fost urmate de o încercare de sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

Uciderea din culpă

Art. 192. - (1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozitiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităti se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispozitiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăsi o infractiune se aplică regulile privind concursul de infractiuni.

(3) Dacă prin fapta săvârsită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alin. (1) si alin. (2) se majorează cu jumătate.


CAPITOLUL II

Infractiuni contra integritătii corporale sau sănătătii

 

Lovirea sau alte violente

Art. 193. - (1) Lovirea sau orice acte de violentă cauzatoare de suferinte fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.

(3) Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Vătămarea corporală

Art. 194. - (1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinte:

a) o infirmitate;

b) leziuni traumatice sau afectarea sănătătii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;

c) un prejudiciu estetic grav si permanent;

d) avortul;

e) punerea în primejdie a vietii persoanei, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Când fapta a fost săvârsită în scopul producerii uneia dintre consecintele prevăzute în alin. (1) lit. a), lit. b) si lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. (3) Tentativa la infractiunea prevăzută în alin. (2) se pedepseste.

Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte

Art. 195. - Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 193 si art. 194 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani.

Vătămarea corporală din culpă

Art. 196. - (1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârsită din culpă de către o persoană aflată sub influenta băuturilor alcoolice ori a unei substante psihoactive sau în desfăsurarea unei activităti ce constituie prin ea însăsi infractiune se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârsită din culpă se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârsită ca urmare a nerespectării dispozitiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meseriiori pentru efectuarea unei anumite activităti, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

(4) Dacă urmările prevăzute în alin. (1)-(3) s-au produs fată de două sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu 6 treime.

(5) Dacă nerespectarea dispozitiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau desfăsurarea activitătii care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) si alin. (3) constituie prin ea însăsi o infractiune se aplică regulile privind concursul de infractiuni.

(6) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Relele tratamente aplicate minorului

 Art. 197. - Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinti sau de orice persoană în grija căreia se află minorul, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Încăierarea

Art. 198. - (1) Participarea la o încăierare între mai multe persoane se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Dacă în cursul încăierării s-a cauzat o vătămare corporală uneia sau mai multor persoane si nu se cunoaste care dintre participanti a produs urmările, se aplică tuturor pedeapsaînchisorii de la unu la 5 ani, cu exceptia victimei, care răspunde potrivit alin. (1).

(3) Când prin fapta săvârsită în conditiile alin. (2) s-a cauzat moartea unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani, iar dacă s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime

(4) Nu se pedepseste cel care a fost prins în încăierare împotriva vointei sale sau care a încercat să-i despartă pe altii.

 

CAPITOLULUI

Infractiuni săvârsite asupra unui membru de familie

 

Violenta în familie

Art. 199. - (1) Dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 si art. 193-195 sunt săvârsite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.

(2) În cazul infractiunilor prevăzute în art. 193 si art. 196 săvârsite asupra unui membru de familie, actiunea penală poate fi pusă în miscare si din oficiu. Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârsită de către mamă

Art. 200. - (1) Uciderea copilului nou-născut imediat după nastere, dar nu mai târziu de 24 de ore, săvârsită de către mama aflată în stare de tulburare psihică se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Dacă faptele prevăzute în art. 193-195 sunt săvârsite asupra copilului nou-născut imediat după nastere, dar nu mai târziu de 24 de ore, de către mama aflată în stare de tulburare psihică, limitele speciale ale pedepsei sunt de o lună si, respectiv, 3 ani.

 

CAPITOLUL IV

Agresiuni asupra fătului

 

Întreruperea cursului sarcinii

Art. 201. - (1) Întreruperea cursului sarcinii săvârsită în vreuna dintre următoarele împrejurări:

a) în afara institutiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate în acest scop;

b) de către o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate obstetrică-ginecologie si drept de liberă practică medicală în această specialitate;

c) dacă vârsta sarcinii a depăsit paisprezece săptămâni, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Întreruperea cursului sarcinii, săvârsită în orice conditii, fără consimtământul femeii însărcinate, se pedepseste cu închisoarea de la 2 ia 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) s-a cauzat femeii însărcinate o vătămare corporală, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea femeii însărcinate, pedeapsa este închisoarea de la 6 ia 12 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) Când faptele au fost săvârsite de un medic, pe lângă pedeapsa închisorii, se va aplica si interzicerea exercitării profesiei de medic.

(5) Tentativa la infractiunile prevăzute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

(6) Nu constituie infractiune întreruperea cursului sarcinii în scop terapeutic efectuată de un medic de specialitate obstetrică-ginecologie, până la vârsta sarcinii de douăzeci si patru de săptămâni, sau întreruperea ulterioară a cursului sarcinii, în scop terapeutic, în interesul mamei sau al fătului.

(7) Nu se pedepseste femeia însărcinată care îsi întrerupe cursul sarcinii.

Vătămarea fătului

Art. 202. - (1) Vătămarea fătului, în timpul nasterii, care a împiedicat instalarea vietii extrauterine se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 7 ani.

(2) Vătămarea fătului, în timpul nasterii, care a cauzat ulterior copilului o vătămare corporală, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

(3) Vătămarea fătului în timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior copilului o vătămare corporală, se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(4) Vătămarea fătului săvârsită în timpul nasterii de către mama aflată în stare de tulburare psihică se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) si alin. (2), ale cărei limite se reduc la jumătate.

(5) Dacă faptele prevăzute în alin. (1)-(4) au fost săvârsite din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

(6) Nu constituie infractiune faptele prevăzute în alin. (1)-(3) săvârsite de un medic sau de persoana autorizată să asiste nasterea sau să urmărească sarcina, dacă acestea au fost săvârsite în cursul actului medical, cu respectarea prevederilor specifice profesiei si au fost făcute în interesul femeii gravide sau al fătului, ca urmare a riscului inerent exercitării actului medical.

(7) Vătămarea fătului în perioada sarcinii de către femeia însărcinată nu se pedepseste.

 

CAPITOLUL V

Infractiuni privind obligatia de asistentă a celor în primejdie

 

Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate

Art. 203. - (1) Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunta de îndată autoritătile de către cel care a găsit o persoană a cărei viată, integritate corporală sau sănătate este în pericol si nu are putinta de a se salva se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Fapta nu constituie infractiune dacă, prin acordarea ajutorului, autorul s-ar expune unui pericol grav cu privire la viata, integritatea corporală sau sănătatea sa.

Împiedicarea ajutorului

Art. 204. - Împiedicarea interventiei ajutoarelor pentru salvarea unei persoane de la un pericol iminent si grav pentru viata, integritatea corporală sau sănătatea acesteia se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.


CAPITOLUL VI

Infractiuni contra libertătii persoanei

 

Lipsirea de libertate în mod ilegal

Art. 205. - (1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseste cu închisoarea de la unu la 7 ani.

(2) Se consideră lipsire de libertate si răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-si exprima vointa ori de a se apăra.

(3) Dacă fapta este săvârsită:

a) de către o persoană înarmată;

b) asupra unui minor;

c) punând în pericol sănătatea sau viata victimei, pedeapsa este închisoarea cuprinsă între 3 si 10 ani.

(4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(5) Tentativa la infractiunile prevăzute în alin. (1)-(3) se pedepseste.

Amenintarea

Art. 206. - (1) Fapta de a ameninta o persoană cu săvârsirea unei infractiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăsi sanctiunea prevăzută de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintării.

(2) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Santajul

Art. 207. - (1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează amenintarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromitătoare pentru persoana amenintată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Hărtuirea

Art. 208. - (1) Fapta celui care, în mod repetat, urmăreste, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinta, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.

(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distantă, care, prin frecventă sau continut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseste cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infractiune mai gravă.

(3) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

 

CAPITOLUL VII

Traficul si exploatarea persoanelor vulnerabile

 

Sclavia

Art. 209. – Punerea sau tinerea unei persoane în stare de sclavie, precum si traficul de sclavi se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Traficul de persoane

Art. 210. - (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârsită:

a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-si exprima vointa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;

c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimtământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Consimtământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.

Traficul de minori

Art. 211. - (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Dacă fapta a fost săvârsită în conditiile art. 210 alin. (1), pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Consimtământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.

Supunerea la muncă fortată sau obligatorie

Art. 212. - Fapta de a supune o persoană, în alte cazuri decât cele prevăzute de dispozitiile legale, la prestarea unei munci împotriva vointei sale sau la o muncă obligatorie se pedepseste cu închisoarea de la unu la 3 ani.

Proxenetismul

Art. 213. - (1) Determinarea sau înlesnirea practicării prostitutiei ori obtinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostitutiei de către una sau mai multe persoane se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) În cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicării prostitutiei s-a realizat prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele sunt săvârsite fată de un minor, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

(4) Prin practicarea prostitutiei se întelege întretinerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obtinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.

Exploatarea cersetoriei

Art. 214. - (1) Fapta persoanei care determină un minor sau o persoană cu dizabilităti fizice ori psihice să apeleze în mod repetat la mila publicului pentru a cere ajutor material sau beneficiază de foloase patrimoniale de pe urma acestei activităti se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Dacă fapta este săvârsită în următoarele împrejurări:

a) de părinte, tutore, curator ori de către cel care are în îngrijire persoana care cerseste;

b) prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Folosirea unui minor în scop de cersetorie

Art. 215. - Fapta majorului care, având capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material, folosindu-se în acest scop de prezenta unui minor, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Folosirea serviciilor unei persoane exploatate

Art. 216. - Fapta de a utiliza serviciile prevăzute în art. 182, prestate de o persoană despre care beneficiarul stie că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infractiune mai gravă.

Sanctionarea tentativei

Art. 217. - Tentativa la infractiunile prevăzute în art. 209-211 si art. 213 alin. (2) se pedepseste.

 

CAPITOLUL VIII

Infractiuni contra libertătii si integritătii sexuale

 

Violul

Art. 218. - (1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârsit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-si exprima vointa sau profitând de această stare, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în conditiile alin. (1).

(3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:

a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;

b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră;

c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;

d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;

e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;

f) fapta a fost săvârsită de două sau mai multe persoane împreună.

(4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(5) Actiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1)si alin. (2) se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(6) Tentativa la infractiunile prevăzute în alin. (1)-(3) se pedepseste.

 

Agresiunea sexuală

Art. 219. - (1) Actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute în art. 218, cu o persoană, săvârsit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-si exprima vointa ori profitând de această stare, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:

a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;

b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră;

c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;

d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;

e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;

f) fapta a fost săvârsită de două sau mai multe persoane împreună.

(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) Dacă actele de agresiune sexuală au fost precedate sau urmate de săvârsirea actelor sexuale prevăzute în art. 218 alin. (1) si alin. (2), fapta constituie viol.

(5) Actiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(6) Tentativa la infractiunile prevăzute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

 

Actul sexual cu un minor

Art. 220. - (1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum si orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 si 15 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârsită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Fapta prevăzută în alin. (1), comisă de un major cu un minor cu vârsta între 13 si 18 ani, când majorul a abuzat de autoritatea ori influenta sa asupra victimei, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) Fapta prevăzută în alin. (1)-(3) se sanctionează cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:

a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;

b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;

c) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.

(5) Faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) nu se sanctionează dacă diferenta de vârstă nu depăseste 3 ani.

 

Coruperea sexuală a minorilor

Art. 221. - (1) Comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 220, împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, precum si determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:

a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;

b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;

c) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.

(3) Actul sexual de orice natură săvârsit de un major în prezenta unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(4) Determinarea de către un majora unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani să asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibitionist ori la spectacole sau reprezentatii în cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură, precum si punerea la dispozitia acestuia de materiale cu caracter pornografic se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(5) Faptele prevăzute în alin. (1) nu se sanctionează dacă diferenta de vârstă nu depăseste 3 ani.

 

Racolarea minorilor în scopuri sexuale

Art. 222. - Fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani să se întâlnească, în scopul comiterii unui act dintre cele prevăzute în art. 220 sau art. 221, inclusiv atunci când propunerea a fost făcută prin mijloacele de transmitere la distantă, se pedepseste cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

 

 

 

 

 

Hărtuirea sexuală

Art. 223. - (1) Pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relatii de muncă sau al unei relatii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situatie umilitoare, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

 

 

 

 

 

 


CAPITOLUL IX

Infractiuni ce aduc atingere domiciliului si vietii private

 

Violarea de domiciliu

Art. 224. - (1) Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuintă, încăpere, dependintă sau loc împrejmuit tinând de acestea, fără consimtământul persoanei care le foloseste, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) În cazul în care fapta este săvârsită de o persoană înarmată, în timpul noptii ori prin folosire de calităti mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

(3) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Violarea sediului profesional

Art. 225. - (1) Pătrunderea fără drept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde o persoană juridică sau fizică îsi desfăsoară activitatea profesională ori refuzul de a le părăsi la cererea persoanei îndreptătite se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) În cazul în care fapta este săvârsită de o persoană înarmată, în timpul noptii ori prin folosire de calităti mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

(3) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Violarea vietii private

Art. 226. - (1) Atingerea adusă vietii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuintă sau încăpere ori dependintă tinând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseste cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

(2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(4) Nu constituie infractiune fapta săvârsită:

a) de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim;

b) dacă persoana vătămată a actionat explicit cu intentia de a fi văzută ori auzită de făptuitor;

c) dacă făptuitorul surprinde săvârsirea unei infractiuni sau contribuie la dovedirea săvârsirii unei infractiuni;

d) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificatie pentru viata comunitătii si a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.

(5) Plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârsirii faptelor prevăzute în alin. (1) si alin. (2), se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Divulgarea secretului profesional

Art. 227. - (1) Divulgarea, fără drept, a unor date sau informatii privind viata privată a unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela care a luat cunostintă despre acestea în virtutea profesiei ori functiei si care are obligatia păstrării confidentialitătii cu privire la aceste date, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

 

TITLUL II

Infractiuni contra patrimoniului

 

CAPITOLUL I

Furtul

 

Furtul

Art. 228. - (1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fără consimtământul acestuia, în scopul de a si-l însusi pe nedrept, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Fapta constituie furt si dacă bunul apartine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârsirii acel bun se găsea în posesia sau detentia legitimă a altei persoane.

(3) Se consideră bunuri mobile si înscrisurile, energia electrică, precum si orice alt fel de energie care are valoare economică.

Furtul calificat

Art. 229. - (1) Furtul săvârsit în următoarele împrejurări:

a) într-un mijloc de transport în comun;

b) în timpul noptii;

c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;

d) prin efractie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori

a unei chei mincinoase;

e) prin scoaterea din functiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Dacă furtul a fost săvârsit în următoarele împrejurări:

a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;

b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;

c) de o persoană având asupra sa o armă, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

(3) Furtul privind următoarele categorii de bunuri:

a) titei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;

b) componente ale sistemelor de irigatii;

c) componente ale retelelor electrice;

d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situatii de urgentă publică;

e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de interventie la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;

f) instalatii de sigurantă si dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian si componente ale acestora, precum si componente ale mijloacelor de transport aferente;

g) bunuri prin însusirea cărora se pune în pericol siguranta traficului si a persoanelor pe drumurile publice;

h) cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Furtul în scop de folosintă

Art. 230. - (1) Furtul care are ca obiect un vehicul, săvârsit în scopul de a-l folosi pe nedrept, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 sau art. 229, după caz, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime.

(2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sanctionează folosirea fără drept a unui terminal de comunicatii al altuia sau folosirea unui terminal de comunicatii racordat fără drept la o retea, dacă s-a produs o pagubă.

Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilă

Art. 231. - Faptele prevăzute în prezentul capitol, săvârsite între membrii de familie, de către un minor în paguba tutorelui ori de către cel care locuieste împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta, se pedepsesc numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Sanctionarea tentativei

Art. 232. - Tentativa la infractiunile prevăzute în prezentul capitol se pedepseste.

 

CAPITOLUL II

Tâlhăria si pirateria

 

Tâlhăria

Art. 233. - Furtul săvârsit prin întrebuintarea de violente sau amenintări ori prin punerea victimei în stare de inconstientă sau neputintă de a se apăra, precum si furtul urmat de întrebuintarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infractiunii ori pentru ca făptuitorul să-si asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Tâlhăria calificată

Art. 234. - (1) Tâlhăria săvârsită în următoarele împrejurări:

a) prin folosirea unei arme ori substante explozive, narcotice sau paralizante;

b) prin simularea de calităti oficiale;

c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;

d) în timpul noptii;

e) într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;

f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Tâlhăria săvârsită în conditiile art. 229 alin. (3) se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani.

(3) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează tâlhăria care a avut ca urmare vătămarea corporală.

Pirateria

Art. 235. - (1) Furtul comis, prin violentă sau amenintare, de către o persoană care face parte din echipajul sau din pasagerii unei nave aflate în marea liberă, al bunurilor ce se găsesc pe acel vas sau pe o altă navă, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sanctionează si capturarea unei nave aflate în marea liberă sau faptul de a provoca, prin orice mijloc, naufragiul ori esuarea acesteia, în scopul de a-si însusi încărcătura ei sau de a tâlhări persoanele aflate la bord.

(3) Dacă pirateria a avut ca urmare vătămarea corporală, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) Există piraterie si dacă fapta s-a comis pe o aeronavă sau între aeronave si nave.

Tâlhăria sau pirateria urmată de moartea victimei

Art. 236. - Dacă faptele prevăzute în art. 233-235 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Sanctionarea tentativei

Art. 237. - Tentativa la infractiunile prevăzute în art. 233-235 se pedepseste.

 

CAPITOLULUI

Infracti uni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii

 

Abuzul de încredere

Art. 238. - (1) Însusirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel căruia i-a fost încredintat în baza unui titlu si cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor

Art. 239. - (1) Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează fapta persoanei care, stiind că nu va putea plăti, achizitionează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului.

(3) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Bancruta simplă

Art. 240. - (1) Neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolventei, într-un termen care depăseste cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la aparitia stării de insolventă, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Bancruta frauduloasă

Art. 241. - (1) Fapta persoanei care, în frauda creditorilor:

a) falsifică, sustrage sau distruge evidentele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;

b) înfătisează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau

în situatia financiară sume nedatorate;

c) înstrăinează, în caz de insolventă a debitorului, o parte din active se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(2) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Gestiunea frauduloasă

Art. 242. - (1) Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Când fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârsită de administratorul judiciar, de lichidatorul averii debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

(3) Faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) săvârsite în scopul de a dobândi un folos patrimonial se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(4) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.


 

Însusirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor

Art. 243. - (1) Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autoritătilor sau celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al său se pedepseste cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si însusirea pe nedrept a unui bun mobil ce apartine altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului, sau nepredarea acestuia în termen de 10 zile din momentul în care a cunoscut că bunul nu îi apartine.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Înselăciunea

Art. 244. - (1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust si dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înselăciunea săvârsită prin folosirea de nume sau calităti mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însusi o infractiune, se aplică regulile privind concursul de infractiuni.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Înselăciunea privind asigurările

Art. 245. - (1) Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuintare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obtine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Fapta persoanei care, în scopul prevăzut în alin. (1), simulează, îsi cauzează sau agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Deturnarea licitatiilor publice

Art. 246. - Fapta de a îndepărta, prin constrângere sau corupere, un participant de la o licitatie publică ori întelegerea între participanti pentru a denatura pretul de adjudecare se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile

Art. 247. - (1) Fapta creditorului care, cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmitătii ori relatiei de dependentă în care debitorul se află fată de el, îl face să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creantă de valoare vădit disproportionată fată de această prestatie se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Punerea unei persoane în stare de vădită vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicatii cu alcool sau cu substante psihoactive în scopul de a o determina să consimtă la constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creantă sau să renunte la un drept, dacă s-a produs o pagubă, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Sanctionarea tentativei

Art. 248. - Tentativa la infractiunile prevăzute în art. 239 alin. (1), art. 241 si art. 244-247 se pedepseste.

 

CAPITOLUL IV

Fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plată electronice

 

Frauda informatică

Art. 249. - Introducerea, modificarea sau stergerea de date informatice, restrictionarea accesului la aceste date ori împiedicarea în orice mod a functionării unui sistem informatic, în scopul de a obtine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, dacă s-a cauzat o pagubă unei persoane, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Efectuarea de operatiuni financiare

în mod fraudulos

Art. 250. - (1) Efectuarea unei operatiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, prin utilizarea, fără consimtământul titularului, a unui instrument de plată electronică sau a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează efectuarea uneia dintre operatiunile prevăzute în alin. (1), prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.

(3) Transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operatiunile prevăzute în alin. (1), se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Acceptarea operatiunilor financiare efectuate în mod fraudulos

Art. 251. - (1) Acceptarea unei operatiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, cunoscând că este efectuată prin folosirea unui instrument de plată electronică falsificat sau utilizat fără consimtământul titularului său, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează acceptarea uneia dintre operatiunile prevăzute în alin. (1), cunoscând că este efectuată prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.

Sanctionarea tentativei

Art. 252. - Tentativa la infractiunile prevăzute în prezentul capitol se pedepseste.

 

CAPITOLUL V

Distrugerea si tulburarea de posesie

 

Distrugerea

Art. 253. - (1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare a unui bun apartinând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum si înlăturarea măsurilor luate se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care apartine în tot sau în parte altei persoane si serveste la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin aceasta s-a produs o pagubă, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveste bunuri care fac parte din patrimoniul cultural, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

(4) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare a unui bun, săvârsită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc si dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(5) Dispozitiile prevăzute în alin. (3) si alin. (4) se aplică chiar dacă bunul apartine făptuitorului.

(6) Pentru faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(7) Tentativa faptelor prevăzute în alin. (3) si alin. (4) se pedepseste.

Distrugerea calificată

Art. 254. - (1) Dacă faptele prevăzute în art. 253 au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Dezastrul constă în distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor lucrări, echipamente, instalatii sau componente ale acestora si care a avut ca urmare moartea sau vătămarea corporală a două sau mai multor persoane.

Distrugerea din culpă

Art. 255. - (1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuintare, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta apartine făptuitorului, în cazul în care fapta este săvârsită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc si dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Dacă faptele au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.

Tulburarea de posesie

Art. 256. - (1) Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violentă sau amenintare ori prin desfiintarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

(2) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

 

TITLULUI

Infractiuni privind autoritatea si frontiera de stat

 

CAPITOLUL I

Infractiuni contra autoritătii

 

Ultrajul

Art. 257. - (1) Amenintarea săvârsită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violente, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârsite împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implică exercitiul autoritătii de stat, aflat în exercitarea atributiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atributii, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infractiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

(2) Săvârsirea unei infractiuni împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implică exercitiul autoritătii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atributiilor de serviciu, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infractiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

(3) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează faptele comise în conditiile alin. (2), dacă privesc un membru de familie al functionarului public.

(4) Faptele prevăzute în alin. (1)-(3), comise asupra unui politist sau jandarm, aflat în exercitarea atributiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atributii, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infractiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.

Uzurparea de calităti oficiale

Art. 258. - (1) Folosirea fără drept a unei calităti oficiale care implică exercitiul autoritătii de stat, însotită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează fapta functionarului public care continuă să exercite o functie ce implică exercitiul autoritătii de stat, după ce a pierdut acest drept conform legii.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1)sau alin. (2) au fost săvârsite de o persoană care poartă, fără drept, uniforme sau semne distinctive ale unei autorităti publice, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri

Art. 259. - (1) Sustragerea ori distrugerea unui înscris care se află în păstrarea ori în detinerea unei persoane dintre cele prevăzute în art. 176 sau art. 175 alin. (2) se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Dacă fapta este săvârsită de un functionar public în exercitarea atributiilor de serviciu, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

(3) Tentativa se pedepseste.

Ruperea de sigilii

Art. 260. - (1) Înlăturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Dacă fapta a fost săvârsită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda.

Sustragerea de sub sechestru

Art. 261. - (1) Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Dacă fapta a fost săvârsită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda.

 

CAPITOLUL II

Infractiuni privind frontiera de stat

 

Trecerea frauduloasă a frontierei de stat

Art. 262. - (1) Intrarea sau iesirea din tară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârsită:

a) în scopul sustragerii de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse ori a unei măsuri educative, privative de libertate;

b) de către un străin declarat indezirabil ori căruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau de sedere în tară, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

(3) Tentativa se pedepseste.

(4) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârsită de o victimă a traficului de persoane sau de minori, nu se pedepseste.

Traficul de migranti

Art. 263. - (1) Racolarea, îndrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau adăpostirea unei persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Când fapta a fost săvârsită:

a) în scopul de a obtine, direct sau indirect, un folos patrimonial;

b) prin mijloace care pun în pericol viata, integritatea sau sănătatea migrantului;

c) prin supunerea migrantului la tratamente inumane sau degradante, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Tentativa se pedepseste.

Facilitarea sederii ilegale în România

Art. 264. - (1) Fapta persoanei care facilitează, prin orice mijloace, rămânerea ilegală pe teritoriul României a unei persoane, victimă a unei infractiuni de trafic de persoane, de minori sau de migranti, care nu are cetătenia română si nici domiciliul în România, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitării unor drepturi. Dacă mijlocul folosit constituie prin el însusi o infractiune, se aplică regulile privind concursul de infractiuni.

(2) Când fapta a fost săvârsită:

a) în scopul de a obtine, direct sau indirect, un folos patrimonial;

b) de către un functionar public aflat în exercitarea atributiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) sunt săvârsite cu privire la un alt străin aflat ilegal pe teritoriul României, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

Sustragerea de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriul României

Art. 265. - Sustragerea de la executarea obligatiilor instituite de autoritătile competente, de către străinul fată de care s-a dispus măsura îndepărtării de pe teritoriul României ori a fost dispusă interzicerea dreptului de sedere, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

 

TITLUL IV

Infractiuni contra înfăptuirii justitiei

 

Nedenuntarea

Art. 266. - (1) Fapta persoanei care, luând cunostintă de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală contra vietii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane, nu înstiintează de îndată autoritătile se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Nedenuntarea săvârsită de un membru de familie nu se pedepseste.

(3) Nu se pedepseste persoana care, înainte de punerea în miscare a actiunii penale împotriva unei persoane pentru săvârsirea faptei nedenuntate, încunostintează autoritătile competente despre aceasta sau care, chiar după punerea în miscare a actiunii penale, a înlesnit tragerea la răspundere penală a autorului sau a participantilor.

Omisiunea sesizării

Art. 267. - (1) Functionarul public care, luând cunostintă de săvârsirea unei fapte prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia îsi îndeplineste sarcinile, omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Când fapta este săvârsită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda.

Inducerea în eroare a organelor judiciare

Art. 268. - (1) Sesizarea penală, făcută prin denunt sau plângere, cu privire la existenta unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârsirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existenta unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârsirea acesteia de către o anumită persoană, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(3) Nu se pedepseste persoana care a săvârsit inducerea în eroare a organelor judiciare, dacă declară, înainte de retinerea, arestarea sau de punerea în miscare a actiunii penale împotriva celui fată de care s-a făcut denuntul sau plângerea ori s-au produs probele, că denuntul, plângerea sau probele sunt nereale.

Favorizarea făptuitorului

Art. 269. - (1) Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

(2) Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârsită de autor.

(3) Favorizarea săvârsită de un membru de familie nu se pedepseste.

Tăinuirea

Art. 270. - (1) Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârsirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaste natura acesteia, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

(2) Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârsită de autor.

(3) Tăinuirea săvârsită de un membru de familie nu se pedepseste.

Obstructionarea justitiei

Art. 271. - (1) Persoana care, fiind avertizată asupra consecintelor faptei sale:

a) împiedică, fără drept, organul de urmărire sau instanta să efectueze, în conditiile legii, un act procedural;

b) refuză să pună la dispozitia organului de urmărire penală, instantei sau detinute, care i-au fost solicitate în mod explicit, în conditiile legii, în vederea solutionării unei cauze, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplică în cazul persoanei urmărite sau judecate pentru infractiunea care formează obiectul procesului penal.


 

Influentarea declaratiilor

Art. 272. - (1) Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârsită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declaratii, să îsi retragă declaratiile, să dea declaratii mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, se pedepseste cu închisoarea de ia unu la 5 ani. Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însusi o infractiune, se aplică regulile privind concursul de infractiuni.

(2) Nu constituie infractiune întelegerea patrimonială dintre infractor si persoana vătămată, intervenită în cazul infractiunilor pentru care actiunea penală se pune în miscare la plângere prealabilă sau pentru care intervine împăcarea.

Mărturia mincinoasă

Art. 273. - (1) Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmatii mincinoase ori nu spune tot ce stie în legătură cu faptele sau împrejurările esentiale cu privire la care este întrebat se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Mărturia mincinoasă săvârsită:

a) de un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protectie a martorilor;

b) de un investigator sub acoperire;

c) de o persoană care întocmeste un raport de expertiză ori de un interpret;

d) în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viată ori închisoarea de 10 ani sau mai mare se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(3) Autorul nu se pedepseste dacă îsi retrage mărturia, în cauzele penale înainte de retinere, arestare sau de punerea în miscare a actiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronuntat o hotărâre sau de a se fi dat o altă solutie, ca urmare a mărturiei mincinoase.

Răzbunarea pentru ajutorul dat justitiei

Art. 274. - Săvârsirea unei infractiuni împotriva unei persoane ori a unui membru de familie al acesteia, pe motiv că a sesizat organele de urmărire penală, a dat declaratii ori a prezentat probe într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură dintre cele prevăzute în art. 273, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infractiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri

Art. 275. - (1) Sustragerea, distrugerea, retinerea, ascunderea ori alterarea de mijloace materiale de probă sau de înscrisuri, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează împiedicarea, în orice alt mod, ca un înscris necesar solutionării unei cauze, emis de către un organ judiciar sau adresat acestuia, să ajungă la destinatar.

Presiuni asupra justitiei

Art. 276. - Fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declaratii publice nereale referitoare la săvârsirea, de către judecător sau de organele de urmărire penală, a unei infractiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influenta sau intimida, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Compromiterea intereselor justitiei

Art. 277. - (1) Divulgarea, fără drept, de informatii confidentiale privind data, timpul, locul, modul sau mijloacele prin care urmează să se administreze o probă, de către un magistrat sau un alt functionar public care a luat cunostintă de acestea în virtutea functiei, dacă prin aceasta poate fi îngreunată sau împiedicată urmărirea penală, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză penală, înainte de a se dispune o solutie de netrimitere în judecată ori de solutionare definitivă a cauzei, de către un functionar public care a luat cunostintă de acestea în virtutea functiei, se pedepseste cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

(3) Dezvăluirea, fără drept, de informatii dintr-o cauză penală, de către un martor, expert sau interpret, atunci când această interdictie este impusă de legea de procedură penală, se pedepseste cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

(4) Nu constituie infractiune fapta prin care sunt divulgate ori dezvăluite acte sau activităti vădit ilegale comise de autorităti într-o cauză penală.


 

încălcarea solemnitătii sedintei

Art. 278. - Întrebuintarea de cuvinte ori gesturi jignitoare sau obscene, de natură să perturbe activitatea instantei, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfăsoară în fata instantei, se pedepseste cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Ultrajul judiciar

Art. 279. - (1) Amenintarea, lovirea sau alte violente, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul, săvârsite împotriva unui judecător sau procuror aflat în exercitarea atributiilor de serviciu, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infractiune, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.

(2) Săvârsirea unei infractiuni împotriva unui judecător sau procuror ori împotriva bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atributiilor de serviciu, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infractiune, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.

(3) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează faptele comise în conditiile alin. (2), dacă privesc un membru de familie al judecătorului sau al procurorului.

(4) Dispozitiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător si faptelor comise împotriva unui avocat în legătură cu exercitarea profesiei.

Cercetarea abuzivă

Art. 280. - (1) Întrebuintarea de promisiuni, amenintări sau violente împotriva unei persoane urmărite sau judecate într-o cauză penală, de către un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător, pentru a o determina să dea ori să nu dea declaratii, să dea declaratii mincinoase ori să îsi retragă declaratiile, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o functie publică.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează producerea, falsificarea ori ticluirea de probe nereale de către un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător.

Supunerea la rele tratamente

Art. 281. - (1) Supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de sigurantă sau educative în alt mod decât cel prevăzut de dispozitiile legale se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani si interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o functie publică.

(2) Supunerea la tratamente degradante ori inumane a unei persoane aflate în stare de retinere, detinere ori în executarea unei măsuri de sigurantă sau educative, privative de libertate, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o functie publică.

Tortura

Art. 282. - (1) Fapta functionarului public care îndeplineste o functie ce implică exercitiul autoritătii de stat sau a altei persoane care actionează la instigarea sau cu consimtământul expres ori tacit al acestuia de a provoca unei persoane puternice suferinte fizice ori psihice:

a) în scopul obtinerii de la această persoană sau de la o tertă persoană informatii sau declaratii;

b) în scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o tertă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis;

c) în scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terte persoane;

d) pe un motiv bazat pe orice formă de discriminare, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a avut ca urmare o vătămare corporală, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Tortura ce a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste cu închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) Tentativa la infractiunea prevăzută în alin. (1) se pedepseste.

(5) Nicio împrejurare exceptională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de stare de război sau de amenintări cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de exceptie, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura. De asemenea, nu poate fi invocat ordinul superiorului ori al unei autorităti publice.

(6) Nu constituie tortură durerea sau suferintele ce rezultă exclusiv din sanctiuni legale si care sunt inerente acestor sanctiuni sau sunt ocazionate de ele.

Represiunea nedreaptă

Art. 283. - (1) Fapta de a pune în miscare actiunea penală, de a lua o măsură preventivă neprivativă de libertate ori de a trimite în judecată o persoană, stiind că este nevinovată, se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani si interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o functie publică.

(2) Retinerea sau arestarea ori condamnarea unei persoane, stiind că este nevinovată, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o functie publică.


 

Asistenta si reprezentarea neloială

Art. 284. - (1) Fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, în întelegere frauduloasă cu o persoană cu interese contrare în aceeasi cauză, în cadrul unei proceduri judiciare sau notariale, vatămă interesele clientului sau ale persoanei reprezentate se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează întelegerea frauduloasă dintre avocat sau reprezentantul unei persoane si un tert interesat de solutia ce se va pronunta în cauză, în scopul vătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate.

(3) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Evadarea

Art. 285. - (1) Evadarea din starea legală de retinere sau de detinere se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Când evadarea este săvârsită prin folosire de violente sau arme, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Se consideră evadare:

a) neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de detinere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate;

b) părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat în exteriorul locului de detinere.

(4) Pedeapsa aplicată pentru infractiunea de evadare se adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsă la data evadării.

(5) Tentativa la infractiunile prevăzute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

înlesnirea evadării

Art. 286. - (1) Înlesnirea prin orice mijloace a evadării se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Înlesnirea evadării:

a) săvârsită prin folosire de violente, arme, substante narcotice sau paralizante;

b) a două sau mai multor persoane în aceeasi împrejurare;

c) unei persoane retinute sau arestate pentru o infractiune sanctionată de lege cu pedeapsa detentiunii pe viată ori cu pedeapsa închisorii de 10 ani sau mai mare ori condamnate la o astfel de pedeapsă se sanctionează cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1)si alin. (2) sunt săvârsite de o persoană care avea îndatorirea de a-l păzi pe cel retinut sau detinut, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

(4) Înlesnirea evadării, săvârsită din culpă, de către o persoană care avea îndatorirea de a-l păzi pe cel care a evadat, se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani.

(5) Tentativa la infractiunile prevăzute în alin. (1)-(3) se pedepseste.

Nerespectarea hotărârilor judecătoresti

Art. 287. - (1) Nerespectarea unei hotărâri judecătoresti săvârsită prin:

a) împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistentă fată de organul de executare;

b) refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este obligat să îndeplinească un anumit act;

c) refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către persoanele care au această obligatie conform legii;

d) neexecutarea hotărârii judecătoresti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat;

e) neexecutarea hotărârii judecătoresti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată;

f) nerespectarea hotărârilor judecătoresti privind stabilirea, plata, actualizarea si recalcularea pensiilor;

g) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil detinut în baza unei hotărâri judecătoresti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) În cazul faptelor prevăzute în lit. d)-g), actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Neexecutarea sanctiunilor penale

Art. 288. - (1) Sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare ori accesorii sau a măsurii de sigurantă prevăzute în art. 108 lit. b) si lit. c), de către persoana fizică fată de care s-au dispus aceste sanctiuni, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infractiune mai gravă.

(2) Sustragerea de la executarea unei măsuri educative privative de libertate prin părăsirea fără drept a centrului educativ sau a centrului de detentie ori prin neprezentarea după expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(3) Neexecutarea, de către mandatar sau administrator, a pedepselor complementare aplicate unei persoane juridice dintre cele prevăzute în art. 141 se pedepseste cu amendă.

 

TITLUL V

Infractiuni de coruptie si de serviciu

 

CAPITOLUL I

Infractiuni de coruptie

 

Luarea de mită

Art. 289. - (1) Fapta functionarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o functie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârsit fapta.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârsită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infractiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Darea de mită

Art. 290. - (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în conditiile arătate în art. 289, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infractiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.

(3) Mituitorul nu se pedepseste dacă denuntă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care Ie-a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denuntul prevăzut în alin. (3).

(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Traficul de influentă

Art. 291. - (1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârsită de către o persoană care are influentă sau lasă să se creadă că are influentă asupra unui functionar public si care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Cumpărarea de influentă

Art. 292. - (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influentă sau lasă să se creadă că are influentă asupra unui functionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Făptuitorul nu se pedepseste dacă denuntă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care Ie-a dat, dacă au fost date după denuntul prevăzut în alin. (2).

(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Fapte săvârsite de către membrii instantelor de arbitraj sau în legătură cu acestia

Art. 293. - Dispozitiile art. 289 si art. 290 se aplică în mod corespunzător si persoanelor care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunte o hotărâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre solutionare de către părtile la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală se desfăsoară în baza legii române ori în baza unei alte legi.

Fapte săvârsite de către functionari străini sau în legătură cu acestia

Art. 294. - Prevederile prezentului capitol se aplică în privinta următoarelor persoane, dacă, prin tratatele internationale la care România este parte, nu se dispune altfel:

a) functionarilor sau persoanelor care îsi desfăsoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atributii similare în cadrul unei organizatii publice internationale la care România este parte;

b) membrilor adunărilor parlamentare ale organizatiilor internationale la care România este parte;

c) functionarilor sau persoanelor care îsi desfăsoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atributii similare, în cadrul Comunitătilor Europene;

d) persoanelor care exercită functii juridice în cadrul instantelor internationale a căror competentă este acceptată de România, precum si functionarilor de la grefele acestor instante;

e) functionarilor unui stat străin;

f) membrilor adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin.

 

CAPITOLUL II

Infractiuni de serviciu

 

Delapidarea

Art. 295. - (1) Însusirea, folosirea sau traficarea de către un functionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o functie publică.

(2) Tentativa se pedepseste.

Purtarea abuzivă

Art. 296. - (1) Întrebuintarea de expresii jignitoare fată de o persoană de către cel aflat în exercitarea atributiilor de serviciu se pedepseste cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

(2) Amenintarea ori lovirea sau alte violente săvârsite în conditiile alin. (1) se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infractiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

Abuzul în serviciu

Art. 297. - (1) Fapta functionarului public care, în exercitarea atributiilor de serviciu, nu îndeplineste un act sau îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o functie publică.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si fapta functionarului public care, în exercitarea atributiilor de serviciu, îngrădeste exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situatie de inferioritate pe temei de rasă, nationalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenentă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infectie HIV/SIDA.

Neglijenta în serviciu

Art. 298. - Încălcarea din culpă de către un functionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Folosirea abuzivă a functiei în scop sexual

Art. 299. - (1) Fapta functionarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obtine favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani si interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o functie publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârsit fapta.

(2) Pretinderea sau obtinerea de favoruri de natură sexuală de către un functionar public care se prevalează sau profită de o situatie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din functia detinută, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă si interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o functie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârsit fapta.

Uzurparea functiei

Art. 300. - Fapta functionarului public care, în timpul serviciului, îndeplineste un act ce nu intră în atributiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Conflictul de interese

Art. 301. - (1) Fapta functionarului public care, în exercitarea atributiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obtinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru sotul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o functie publică.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.

Violarea secretului corespondentei

Art. 302. - (1) Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau retinerea, fără drept, a unei corespondente adresate altuia, precum si divulgarea fără drept a continutului unei asemenea corespondente, chiar atunci când aceasta a fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din greseală, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicatii se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) au fost săvârsite de un functionar public care are obligatia legală de a respecta secretul profesional si confidentialitatea informatiilor la care are acces, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea unor drepturi.

(4) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, către o altă persoană sau către public, fără drept, a continutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunostintă de aceasta din greseală sau din întâmplare, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(5) Nu constituie infractiune fapta săvârsită:

a) dacă făptuitorul surprinde săvârsirea unei infractiuni sau contribuie la dovedirea săvârsirii unei infractiuni;

b) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificatie pentru viata comunitătii si a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.

(6) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Divulgarea informatiilor secrete de stat

Art. 303. - (1) Divulgarea, fără drept, a unor informatii secrete de stat, de către cel care le cunoaste datorită atributiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele unei persoane juridice dintre cele prevăzute în art. 176, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Detinerea, fără drept, în afara îndatoririlor de serviciu, a unui document ce contine informatii secrete de stat, dacă poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice prevăzute în art. 176, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Persoana care detine un document ce contine informatii secrete de stat, care poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice prevăzute în art. 176, nu se pedepseste dacă predă de îndată documentul la organul sau institutia emitentă.

Divulgarea informatiilor secrete de serviciu sau nepublice

Art. 304. - (1) Divulgarea, fără drept, a unor informatii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicitătii, de către cel care le cunoaste datorită atributiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Divulgarea, fără drept, a unor informatii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicitătii, de către cel care ia cunostintă de acestea, se pedepseste cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

(3) Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1)si alin. (2), s-a săvârsit o infractiune împotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protectie a martorilor, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intentie o infractiune contra vietii, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.

Neglijenta în păstrarea informatiilor

Art. 305. - (1) Neglijenta care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce contine informatii secrete de stat, precum si neglijenta care a prilejuit altei persoane aflarea unei asemenea informatii se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează faptele prevăzute în art. 303 alin. (1) si art. 304, dacă au fost săvârsite din culpă.

Obtinerea ilegală de fonduri

Art. 306. - (1) Folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobărilor sau garantiilor necesare acordării finantărilor obtinute sau garantate din fonduri publice, dacă are ca rezultat  obtinerea pe nedrept a acestor fonduri, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Tentativa se pedepseste.

Deturnarea de fonduri

Art. 307. - (1) Schimbarea destinatiei fondurilor bănesti ori a resurselor materiale alocate unei autorităti publice sau institutii publice, fără respectarea prevederilor legale, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinatiei fondurilor provenite din finantările obtinute sau garantate din fonduri publice.

(3) Tentativa se pedepseste.

Infractiuni de coruptie si de serviciu comise de alte persoane

Art. 308. - (1) Dispozitiile art. 289-292 si ale art. 297-301 privitoare la functionarii publici se aplică în mod corespunzător si faptelor săvârsite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneratie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) sau în cadrul oricărei persoane juridice.

(2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

Faptele care au produs consecinte deosebit de grave

Art. 309. - Dacă faptele prevăzute în art. 295, art. 297, art. 298, art. 300, art. 303, art. 304, art. 306 sau art. 307 au produs consecinte deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.

 

TITLUL VI

Infractiuni de fals

 

CAPITOLUL I

Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori

 

Falsificarea de monede

Art. 310. - (1) Falsificarea de monedă cu valoare circulatorie se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează falsificarea unei monede, emise de către autoritătile competente, înainte de punerea oficială în circulatie a acesteia.

(3) Tentativa se pedepseste.

Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată

Art. 311. - (1) Falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plătilor sau a oricăror altor titluri ori valori asemănătoare se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveste un instrument de plată electronică, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Tentativa se pedepseste.

Falsificarea de timbre sau efecte postale

Art. 312. - (1) Falsificarea de timbre de orice fel, mărci postale, plicuri postale, cărti postale sau cupoane răspuns international se pedepseste cu închisoare de la 6 luni ia 3 ani sau cu amendă.

(2) Tentativa se pedepseste.

Punerea în circulatie de valori falsificate

Art. 313. - (1) Punerea în circulatie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310-312, precum si primirea, detinerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor în circulatie, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea de falsificare prin care au fost produse.

(2) Punerea în circulatie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310-312, săvârsită de către autor sau un participant la infractiunea de falsificare, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea de falsificare prin care au fostproduse.

(3) Repunerea în circulatie a uneia dintre valorile prevăzute în art. 310-312, de către o persoană care a constatat, ulterior intrării în posesia acesteia, că este falsificată, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea de falsificare prin care au fost produse, ale cărei limite speciale se reduc la jumătate.

(4) Tentativa se pedepseste.

Detinerea de instrumente în vederea falsificării de valori

Art. 314. - (1) Fabricarea, primirea, detinerea sau transmiterea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor prevăzute în art. 310, art. 311 alin. (1) si art. 312 se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Fabricarea, primirea, detinerea sau transmiterea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(3) Nu se pedepseste persoana care, după comiterea vreuneia dintre faptele prevăzute în alin. (1) sau alin. (2), înainte de descoperirea acestora si înainte de a se fi trecut la săvârsirea faptei de falsificare, predă instrumentele sau materialele detinute autoritătilor judiciare ori încunostintează aceste autorităti despre existenta lor.

Emiterea frauduloasă de monedă

Art. 315. - (1) Confectionarea de monedă autentică prin folosirea de instalatii sau materiale destinate acestui scop, cu încălcarea conditiilor stabilite de autoritătile competente sau fără acordul acestora, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează punerea în circulatie a monedei confectionate în conditiile alin. (1), precum si primirea, detinerea sau transmiterea acesteia, în vederea punerii ei în circulatie.

Falsificarea de valori străine

Art. 316. - Dispozitiile cuprinse în prezentul capitol se aplică si în cazul când infractiunea priveste monede, timbre, titluri de valoare ori instrumente de plată emise în străinătate.

 

CAPITOLUL II

Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare

 

Falsificarea de instrumente oficiale

Art. 317. - (1) Falsificarea unui sigiliu, a unei stampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc persoanele prevăzute în art. 176 sau persoanele fizice mentionate în art. 175 alin. (2) se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Falsificarea unui sigiliu, a unei stampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc alte persoane decât cele prevăzute în alin. (1) se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(3) Tentativa se pedepseste.

Folosirea instrumentelor false

Art. 318. - Folosirea instrumentelor false prevăzute în art. 317 se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Falsificarea de instrumente de autentificare străine

Art. 319. - Dispozitiile cuprinse în prezentul capitol se aplică si atunci când fapta priveste instrumente de autentificare sau de marcare folosite de autoritătile unui stat străin.

 

CAPITOLULUI

Falsuri în înscrisuri

 

Falsul material în înscrisuri oficiale

Art. 320. - (1) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinte juridice, se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Falsul prevăzut în alin. (1), săvârsit de un functionar public în exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecinte juridice.

(4) Tentativa se pedepseste.

Falsul intelectual

Art. 321. - (1) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un functionar public aflat în exercitarea atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu stiintă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Tentativa se pedepseste.

Falsul în înscrisuri sub semnătură privată

Art. 322. - (1) Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseste înscrisul falsificat ori îl încredintează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Tentativa se pedepseste.

Uzul de fals

Art. 323. - Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial,  si cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub semnătură privată.

Falsificarea unei înregistrări tehnice

 Art. 324. - (1) Falsificarea unei înregistrări tehnice prin contrafacere, alterare ori prin determinarea atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea înregistrării unor date sau împrejurări, dacă a fost urmată de  folosirea de către făptuitor a înregistrării ori de încredintarea acesteia unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează folosirea unei înregistrări tehnice falsificate în vederea producerii unei consecinte juridice.

(3) Prin înregistrare tehnică, în sensul prezentului articol, se întelege atestarea unei valori, greutăti, măsuri ori a desfăsurării unui eveniment, realizată, în tot sau în parte, în mod automat, prin intermediul unui dispozitiv tehnic omologat si care este destinată a proba un anumit fapt, în vederea producerii de consecinte juridice.

Falsul informatic

Art. 325. - Fapta de a introduce, modifica sau sterge, fără drept, date informatice ori de a restrictiona, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinte juridice, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Falsul în declaratii

Art. 326. - Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unităti în care aceasta îsi desfăsoară activitatea în vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaratia făcută serveste la producerea acelei consecinte, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Falsul privind identitatea

Art. 327. - (1) Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităti altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unităti în care aceasta îsi desfăsoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveste la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a mentine în eroare un functionar public, în vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Când prezentarea s-a făcut prin întrebuintarea identitătii reale a unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

(3) Încredintarea unui act ce serveste la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile spre a fi folosit fără drept se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Infractiuni de fals comise în legătură cu autoritatea unui stat străin

Art. 328. - Dispozitiile cuprinse în prezentul capitol se aplică si atunci când fapta priveste acte emise de o autoritate competentă a unui stat străin sau de o organizatie internatională instituită printr-un tratat la care România este parte sau declaratii ori o identitate asumate în fata acesteia.

 

TITLUL VII

Infractiuni contra sigurantei publice

 

CAPITOLUL I

Infractiuni contra sigurantei circulatiei pe căile ferate

 

Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă

Art. 329. - (1) Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă de către angajatii care gestionează infrastructura feroviară ori ai operatorilor de transport, interventie sau manevră, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranta circulatiei mijloacelor de transport, interventie sau manevră pe calea ferată, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Dacă fapta a avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă

Art. 330. - (1) Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, de către angajatii care gestionează infrastructura feroviară ori ai operatorilor de transport, interventie sau manevră, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranta mijloacelor de transport, interventie sau manevră pe calea ferată, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Când fapta a avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Părăsirea postului si prezenta la serviciu sub influenta alcoolului sau a altor substante

Art. 331. - (1) Părăsirea postului, în orice mod si sub orice formă, de angajatii cu atributii privind siguranta circulatiei mijloacelor de transport, interventie sau manevră pe calea ferată, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranta circulatiei acestor mijloace, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de către un angajat având atributii privind siguranta circulatiei mijloacelor de transport, interventie sau manevră pe calea ferată, care are o îmbibatie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori se află sub influenta unor substante psihoactive.

(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) au avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Distrugerea sau semnalizarea falsă

Art. 332. - (1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuintare a liniei de cale ferată, a materialului rulant, a instalatiilor de cale ferată ori a celor de comunicatii feroviare, precum si a oricăror altor bunuri sau dotări aferente infrastructurii feroviare ori asezarea de obstacole pe linia ferată, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranta mijloacelor de transport, manevră sau interventie pe calea ferată, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează săvârsirea de acte de semnalizare falsă sau săvârsirea oricăror acte care pot induce în eroare personalul care asigură circulatia mijloacelor de transport, manevră sau interventie pe calea ferată în timpul executării serviciului, dacă prin aceste fapte se creează un pericol de accident de cale ferată.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) au avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) Când faptele prevăzute în alin. (1)-(3) sunt săvârsite din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

(5) Tentativa la infractiunile prevăzute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

Accidentul de cale ferată

Art. 333. - Accidentul de cale ferată constă în distrugerea sau degradarea adusă mijloacelor de transport, materialului rulant sau instalatiilor de cale ferată în cursul circulatiei sau manevrei mijloacelor de transport, manevră, întretinere sau interventie pe calea ferată.

 

CAPITOLUL II

Infractiuni contra sigurantei circulatiei pe drumurile publice

 

Punerea în circulatie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat

Art. 334. - (1) Punerea în circulatie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

(2) Punerea în circulatie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

(3) Tractarea unei remorci neînmatriculate sau neînregistrate ori cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(4) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărei plăcute cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase sau a unui vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulatie în România, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Conducerea unui vehicul fără permis de conducere

Art. 335. - (1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(3) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si persoana care încredintează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care stie că se află în una dintre situatiile prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub influenta alcoolului ori a unor substante psihoactive.

Conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante

Art. 336. - (1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibatie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si persoana, aflată sub influenta unor substante psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere.

(3) Dacă persoana aflată în una dintre situatiile prevăzute în alin. (1) si alin. (2) efectuează transport public de persoane, transport de substante sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obtinerea permisului de conducere sau în timpul desfăsurării probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice

Art. 337. - Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autoritătii competente, aflat în timpul desfăsurării probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei unor substante psihoactive se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau stergerea urmelor acestuia

Art. 338. - (1) Părăsirea locului accidentului, fără încuviintarea politiei sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de  către examinatorul autoritătii competente, aflat în timpul desfăsurării probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulatie, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si fapta oricărei persoane de a modifica starea locului sau de a sterge urmele accidentului de circulatie din care a rezultat uciderea sau vătămarea integritătii corporale ori a sănătătii uneia sau mai multor persoane, fără acordul echipei de cercetare la fata locului.

(3) Nu constituie infractiune părăsirea locului accidentului când:

a) în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;

b) conducătorul vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transportă el însusi persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistentă medicală necesară si la care a declarat datele personale de identitate si numărul de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului condus, consemnate într-un registru special, dacă se înapoiază imediat la locul accidentului;

c) conducătorul autovehiculului cu regim de circulatie prioritară anuntă de îndată politia, iar după terminarea misiunii se prezintă la sediul unitătii de politie pe a cărei rază de competentă s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare;

d) victima părăseste locul faptei, iar conducătorul de vehicul anuntă imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de politie.

Împiedicarea sau îngreunarea circulatiei pe drumurile publice

Art. 339. - (1) Instalarea de mijloace de semnalizare rutieră sau modificarea pozitiilor acestora, fără autorizatie eliberată de autoritătile competente, de natură să inducă în eroare participantii la trafic ori să îngreuneze circulatia pe drumul public se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Participarea în calitate de conducător de vehicul la întreceri neautorizate pe drumurile publice se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(3) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează asezarea de obstacole care îngreunează sau împiedică circulatia pe drumul public, dacă se pune în pericol siguranta circulatiei ori se aduce atingere dreptului la libera circulatie a celorlalti participanti la trafic.

(4) Lăsarea fără supraveghere pe partea carosabilă a drumului public a unui vehicul care transportă produse sau substante periculoase se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

Nerespectarea atributiilor privind verificarea tehnică ori efectuarea reparatiilor

Art. 340. - (1) Îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea atributiilor de verificare tehnică ori inspectie tehnică periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor ori a celor referitoare la efectuarea unor reparatii sau interventii tehnice de către persoanele care au asemenea atributii, dacă din cauza stării tehnice a vehiculului s-a pus în pericol siguranta circulatiei pe drumurile publice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1), s-a produs un accident de circulatie care a avut ca urmare vătămarea integritătii corporale sau a sănătătii uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) au fost săvârsite din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

4) Repararea autovehiculelor, remorcilor, tramvaielor sau mopedelor având urme de accident, fără a fi îndeplinite conditiile prevăzute de lege, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Efectuarea de lucrări neautorizate în zona drumului public

Art. 341. - (1) Efectuarea unor lucrări de construire, modificare, modernizare sau reabilitare a drumului public ori de amenajare a accesului rutier la drumul public, fără autorizatie de constructie eliberată în conditiile legii ori cu încălcarea conditiilor stabilite în autorizatie, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Amplasarea unor constructii, panouri sau reclame publicitare în zona drumului, fără autorizatie de constructie eliberată în conditiile legii ori cu încălcarea conditiilor stabilite în autorizatie, dacă prin aceasta se creează un pericol pentru siguranta circulatiei, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(3) Persoana autorizată de administratorul căii ferate care nu ia măsurile corespunzătoare pentru semnalizarea trecerilor la nivel cu calea ferată se pedepseste cu închisoare de ia 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(4) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (3) se sanctionează si persoana autorizată de către administratorul unui drum public sau executantul unei lucrări pe partea carosabilă, care nu ia măsurile corespunzătoare pentru semnalizarea obstacolelor sau a lucrărilor pe drumurile publice, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulatie.

 

CAPITOLULUI

Nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare si al materiilor explozive

 

Nerespectarea regimului armelor si al munitiilor

Art. 342. - (1) Detinerea, portul, confectionarea, precum si orice operatiune privind circulatia armelor letale, a munitiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau functionarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Detinerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(3) Sustragerea armelor sau munitiilor prevăzute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) Portul armelor prevăzute în alin. (1) si alin. (2), fără drept, în sediul autoritătilor publice, institutiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spatiile rezervate desfăsurării procesului electoral, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea unor drepturi.

(5) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (3) au ca obiect arme interzise sau munitii, mecanisme ori dispozitive ale acestora, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Uzul de armă fără drept

Art. 343. - (1) Uzul de armă letală sau interzisă, fără drept, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 3 ani.

(2) Uzul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani.

Stergerea sau modificarea marcajelor de pe arme letale

Art. 344. - Stergerea sau modificarea, fără drept, a marcajelor de pe arme letale se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive

Art. 345. - (1) Primirea, detinerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrăinarea, dispersarea, expunerea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive, precum si orice operatie privind circulatia acestora, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Sustragerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) au pus în pericol alte persoane sau bunuri, au produs vătămarea corporală a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) În cazul în care faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Nerespectarea regimului materiilor explozive

Art. 346. - (1) Producerea, experimentarea, prelucrarea, detinerea, transportul ori folosirea materiilor explozive sau orice alte operatiuni privind circulatia acestora, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Sustragerea materiilor explozive se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) privesc o cantitate mai mare de 1 kg echivalent trotil sau când cantitatea explozivă este însotită de materiale de initiere, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) În cazul în care faptele prevăzute în alin. (1)-(3) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Sanctionarea tentativei

Art. 347. - Tentativa la infractiunile prevăzute în art. 342 alin. (1) si alin. (3), art. 345 alin. (1) si alin. (2), precum si în art. 346 alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

 

CAPITOLUL IV

Infractiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activităti reglementate de lege

 

Exercitarea fără drept a unei profesii sau activităti

Art. 348. - Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activităti pentru care legea cere autorizatie ori exercitarea acestora în alte conditii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârsirea unor astfel de fapte se sanctionează potrivit legii penale, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Neluarea măsurilor legale de securitate si sănătate în muncă

Art. 349. - (1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate si sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârsită din culpă se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Nerespectarea măsurilor legale de securitate si sănătate în muncă

Art. 350. - (1) Nerespectarea de către orice persoană a obligatiilor si a măsurilor stabilite cu privire la securitatea si sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează repunerea în functiune a instalatiilor, masinilor si utilajelor, anterior eliminării tuturor deficientelor pentru care s-a luat măsura opririi lor.

(3) Faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) săvârsite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Camătă

Art. 351. - Darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

 

CAPITOLUL V

Infractiuni contra sănătătii publice

 

Zădărnicirea combaterii bolilor

Art. 352. - (1) Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este săvârsită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la o lună la 6 luni sau amenda.

Contaminarea venerică

Art. 353. - (1) Transmiterea unei boli venerice, prin raport sexual sau alte acte sexuale, de către o persoană care stie că suferă de o astfel de boală, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Instanta de judecată va dispune măsura de sigurantă a obligării la tratament medical.

Transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit

Art. 354. - (1) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA - de către o persoană care stie că suferă de această boală se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

(2) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA- de către o altă persoană decât cea prevăzută în alin. (1) se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani.

(3) Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) s-a produs moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.

(4) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârsită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar dacă a cauzat moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

(5) Tentativa la infractiunile prevăzute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

Răspândirea bolilor la animale sau plante

Art. 355. - (1) Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase la animale sau plante ori a dăunătorilor, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli ori a dăunătorilor, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Dacă fapta este săvârsită din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

Infectarea apei

Art. 356. - (1) Infectarea prin orice mijloace a surselor sau retelelor de apă, dacă apa devine dăunătoare sănătătii oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Tentativa se pedepseste.

Falsificarea sau substituirea de alimente ori alte produse

Art. 357. - (1) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de alimente, băuturi ori alte produse falsificate sau substituite, dacă sunt vătămătoare sănătătii, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de medicamente contrafăcute sau substituite care sunt vătămătoare sănătătii se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Comercializarea de produse alterate

Art. 358. - (1) Vânzarea de alimente, băuturi sau alte produse cunoscând că sunt alterate ori cu perioada de valabilitate depăsită, dacă sunt vătămătoare sănătătii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează punerea în consum de carne sau produse din carne, provenite din tăieri de animale sustrase controlului veterinar, dacă sunt vătămătoare sănătătii.

(3) Vânzarea de medicamente cunoscând că sunt contrafăcute, alterate ori cu perioada de valabilitate depăsită, dacă sunt vătămătoare sănătătii ori si-au pierdut în tot sau în parte eficienta terapeutică, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Traficul de produse sau substante

toxice

Art. 359. - (1) Producerea, detinerea, precum si orice operatiune privind circulatia produselor ori substantelor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care contin astfel de substante ori experimentarea produselor sau substantelor toxice, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Tentativa se pedepseste.

 

CAPITOLUL VI

Infractiuni contra sigurantei si integritătii sistemelor si datelor informatice

 

Accesul ilegal la un sistem informatic

Art. 360. - (1) Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârsită în scopul obtinerii de date informatice, se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârsită cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restrictionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice

Art. 361. - (1) Interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică si care este destinată unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui sistem informatic se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si interceptarea, fără drept, a unei emisii electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic, ce contine date informatice care nu sunt publice.

Alterarea integritătii datelor informatice

Art. 362. - Fapta de a modifica, sterge sau deteriora date informatice ori de a restrictiona accesul la aceste date, fără drept, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Perturbarea functionării sistemelor informatice

Art. 363. - Fapta de a perturba grav, fără drept, functionarea unui sistem informatic, prin introducerea, transmiterea, modificarea, stergerea sau deteriorarea datelor informatice sau prin restrictionarea accesului la date informatice, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Transferul neautorizat de date informatice

Art. 364. -Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Operatiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice

Art. 365. - (1) Fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau pune la dispozitie sub orice formă:

a) dispozitive sau programe informatice concepute sau adaptate în scopul comiterii uneia dintre infractiunile prevăzute în art. 360-364;

b) parole, coduri de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau partial la un sistem informatic, în scopul săvârsirii uneia dintre infractiunile prevăzute în art. 360-364, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Detinerea, fără drept, a unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a unui cod de acces sau a altor date informatice dintre cele prevăzute în alin. (1), în scopul săvârsirii uneia dintre infractiunile prevăzute în art. 360-364, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Sanctionarea tentativei

Art. 366. - Tentativa la infractiunile prevăzute în prezentul capitol se pedepseste.

 

TITLUL VIII

Infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea socială

 

CAPITOLUL I

Infractiuni contra ordinii si linistii publice

 

Constituirea unui grup infractional organizat

Art. 367. - (1) Initierea sau constituirea unui grup infractional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Când infractiunea care intră în scopul grupului infractional organizat este sanctionată de lege cu pedeapsa detentiunii pe viată sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1)si alin. (2) au fost urmate de săvârsirea unei infractiuni, se aplică regulile privind concursul de infractiuni.

(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2), dacă denuntă autoritătilor grupul infractional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit si să se fi început săvârsirea vreuneia dintre infractiunile care intră în scopul grupului.

(5) Dacă persoana care a săvârsit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneste, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului si tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infractional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

(6) Prin grup infractional organizat se întelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp si pentru a actiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni.

Instigarea publică

Art. 368. - (1) Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte mijloace, să săvârsească infractiuni se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, fără a se putea depăsi pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea la săvârsirea căreia s-a instigat.

(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este comisă de un functionar public, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitării unor drepturi, fără a se putea depăsi pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea la săvârsirea căreia s-a instigat.

(3) Dacă instigarea publică a avut ca urmare comiterea infractiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infractiune.

Incitarea la ură sau discriminare

Art. 369. - Incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Încercarea de a determina săvârsirea unei infractiuni

Art. 370. - Încercarea de a determina o persoană, prin constrângere sau corupere, să comită o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Tulburarea ordinii si linistii publice

Art. 371. - Fapta persoanei care, în public, prin violente comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenintări sau atingeri grave aduse demnitătii persoanelor, tulbură ordinea si linistea publică se pedepseste cu închisoare de la 3 luni ia 2 ani sau cu amendă.


 

Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase

Art. 372. - (1) Fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural- sportive, în locuri special amenajate si autorizate pentru distractie ori agrement sau în mijloace de transport în comun:

a) cutitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confectionate anume pentru tăiere, întepare sau lovire;

b) arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori dispozitive pentru socuri electrice;

c) substante iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Folosirea, fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri de distractie ori agrement sau în mijloace de transport în comun a obiectelor sau substantelor prevăzute în alin. (1) se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Portul, fără drept, al obiectelor sau substantelor prevăzute în alin. (1) în sediul autoritătilor publice, institutiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spatiile rezervate desfăsurării procesului electoral se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

Împiedicarea desfăsurării unei adunări publice

Art. 373. - Împiedicarea, prin orice mijloace, a desfăsurării unei adunări publice care a fost autorizată potrivit legii se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Pornografia infantilă

Art. 374. - (1) Producerea, detinerea în vederea expunerii sau distribuirii, achizitionarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum si punerea la dispozitie, în orice mod, de materiale pornografice cu minori se pedepsesc cu închisoarea de la un an la 5 ani.

(2) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) au fost săvârsite printr-un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. (3) Accesarea, fără drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor informatice sau altor mijloace de comunicatii electronice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(4) Prin materiale pornografice cu minori se întelege orice material care prezintă un minor având un comportament sexual explicit sau care, desi nu prezintă o persoană reală, simulează, în mod credibil, un minor având un astfel de comportament.

(5) Tentativa se pedepseste.

Ultrajul contra bunelor moravuri

Art. 375. - Fapta persoanei care, în public, expune sau distribuie fără drept imagini ce prezintă explicit o activitate sexuală, alta decât cea la care se referă art. 374, ori săvârseste acte de exhibitionism sau alte acte sexuale explicite se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

 

CAPITOLUL II

Infractiuni contra familiei

 

Bigamia

Art. 376. - (1) Încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Persoana necăsătorită care încheie o căsătorie cu o persoană pe care o stie căsătorită se pedepseste cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

Incestul

Art. 377. - Raportul sexual consimtit, săvârsit între rude în linie directă sau între frati si surori, se pedepseste cu închisoarea de la un an la 5 ani.

Abandonul de familie

Art. 378. - (1) Săvârsirea de către persoana care are obligatia legală de întretinere, fată de cel îndreptătit la întretinere, a uneia dintre următoarele fapte:

a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinte fizice sau morale;

b) neîndeplinirea, cu rea-credintă, a obligatiei de întretinere prevăzute de lege;

c) neplata, cu rea-credintă, timp de 3 luni, a pensiei de întretinere stabilite pe cale judecătorească, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează neexecutarea, cu rea-credintă, de către cel condamnat a prestatiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptătite la întretinere din partea victimei infractiunii.

(3) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(4) Fapta nu se pedepseste dacă, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul îsi îndeplineste obligatiile.

(5) Dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul îsi îndeplineste obligatiile, instanta dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite conditiile prevăzute de lege pentru aceasta.

Nerespectarea măsurilor privind încredintarea minorului

Art. 379. - (1) Retinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimtământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredintat minorul potrivit legii, se pedepseste cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează fapta persoanei căreia i s-a încredintat minorul prin hotărâre judecătorească spre crestere si educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinti să aibă legături personale cu minorul, în conditiile stabilite de părti sau de către organul competent.

(3) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împiedicarea accesului la învătământul general obligatoriu

Art. 380. - (1) Părintele sau persoana căreia i-a fost încredintat, potrivit legii, un minor si care, în mod nejustificat, îl retrage sau îl împiedică prin orice mijloace să urmeze cursurile învătământului general obligatoriu se pedepseste  cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Fapta nu se pedepseste dacă înainte de terminarea urmăririi penale inculpatul asigură reluarea frecventării cursurilor de către minor.

(3) Dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare inculpatul asigură reluarea frecventării cursurilor de către minor, instanta dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite conditiile prevăzute de lege pentru aceasta.

 

CAPITOLULUI

Infractiuni contra libertătii religioase si respectului datorat persoanelor decedate

 

Împiedicarea exercitării libertătii religioase

Art. 381. - (1) Împiedicarea sau tulburarea liberei exercitări a ritualului unui cult religios, care este organizat si functionează potrivit legii, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

(2) Obligarea unei persoane, prin constrângere, să participe la serviciile religioase ale unui cult ori să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

(3) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează obligarea unei persoane, prin violentă sau amenintare, să îndeplinească un act interzis de cultul, organizat potrivit legii, căruia îi apartine.

(4) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Profanarea lăcasurilor sau a obiectelor de cult

Art. 382. - Profanarea unui lăcas sau a unui obiect de cult, apartinând unui cult religios care este organizat si functionează potrivit legii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.

Profanarea de cadavre sau morminte

Art. 383. - (1) Sustragerea, distrugerea sau profanarea unui cadavru ori a cenusii rezultate din incinerarea acestuia se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unei urne funerare sau a unui monument funerar se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Prelevarea ilegală de tesuturi sau organe

Art. 384. - Prelevarea de tesuturi sau organe de la un cadavru, fără drept, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

 

TITLUL IX

Infractiuni electorale

 

Împiedicarea exercitării drepturilor electorale

Art. 385. - (1) Împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exercitiu al dreptului de a alege sau de a fi ales se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Atacul, prin orice mijloace, asupra localului sectiei de votare se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Coruperea alegătorilor

Art. 386. - (1) Oferirea sau darea de bani, de bunuri ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidati ori un anumit candidat se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Nu intră în categoria bunurilor prevăzute în alin. (1) bunurile cu valoare simbolică, inscriptionate cu însemnele unei formatiuni politice.

Frauda la vot

Art. 387. - (1) Fapta persoanei care votează:

a) fără a avea acest drept;

b) de două sau mai multe ori;

c) prin introducerea în urnă a mai multor buletine de vot decât are dreptul un alegător se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează utilizarea unei cărti de alegător sau a unui act de identitate nul ori fals sau a unui buletin de vot fals.

Frauda la votul electronic

Art. 388. - Tipărirea si utilizarea de date de acces false, accesarea frauduloasă a sistemului de vot electronic sau falsificarea prin orice mijloace a buletinelor de vot în format electronic se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Violarea confidentialitătii votului

Art. 389. - (1) Violarea prin orice mijloace a secretului votului se pedepseste cu amendă.

(2) Dacă fapta a fost comisă de un membru al biroului electoral al sectiei de votare, pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă si interzicerea exercitării unor drepturi.

Nerespectarea regimului urnei

de vot

Art. 390. - (1) Deschiderea urnelor, înainte de ora stabilită pentru închiderea votării, se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Încredintarea urnei speciale altor persoane decât membrilor biroului electoral al sectiei de votare ori transportarea acesteia de către alte persoane sau în alte conditii decât cele prevăzute de lege se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă si interzicerea exercitării unor drepturi.

Falsificarea documentelor si evidentelor electorale

Art. 391. - (1) Falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si înscrierea în copia de pe lista electorală permanentă a unor persoane care nu figurează în această listă.

(3) Introducerea în uz sau folosirea unui program informatic cu vicii care alterează înregistrarea ori însumarea rezultatelor obtinute în sectiile de votare sau determină repartizarea mandatelor în afara prevederilor legii se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează introducerea de date, informatii sau proceduri care duc la alterarea sistemului informational national necesar stabilirii rezultatelor alegerilor.

Fapte săvârsite în legătură cu un referendum

Art. 392. - Dispozitiile art. 385-391 se aplică în mod corespunzător si în cazul faptelor săvârsite cu prilejul unui referendum.

Sanctionarea tentativei

Art. 393. - Tentativa la infractiunile prevăzute în art. 385 si art. 387-391 se pedepseste.

 

TITLUL X

Infractiuni contra securitătii nationale

 

Trădarea

Art. 394. - Fapta cetăteanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizatie străină ori cu agenti ai acestora, în scopul de a suprima sau stirbi unitatea si indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin:

a) provocare de război contra tării sau de înlesnire a ocupatiei militare străine;

b) subminare economică, politică sau a capacitătii de apărare a statului;

c) aservire fată de o putere sau organizatie străină;

d) ajutarea unei puteri sau organizatii străine pentru desfăsurarea unei activităti ostile împotriva securitătii nationale, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Trădarea prin transmitere de informatii secrete de stat

Art. 395. - Transmiterea de informatii secrete de stat unei puteri sau organizatii străine ori agentilor acestora, precum si procurarea ori detinerea de documente sau date ce constituie informatii secrete de stat de către cei care nu au calitatea de a le cunoaste, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizatii străine ori agentilor acestora, săvârsite de un cetătean român, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Trădarea prin ajutarea inamicului

Art. 396. - Fapta cetăteanului român care, în timp de război:

a) predă teritorii, orase, pozitii de apărare, depozite ori instalatii ale fortelor armate române sau care servesc apărării;

b) predă nave, aeronave, masini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot servi purtării războiului;

c) procură inamicului oameni, valori sau materiale de orice fel;

d) trece de partea inamicului sau efectuează alte actiuni care sunt de natură să favorizeze activitatea inamicului ori să slăbească puterea de luptă a fortelor armate române sau a armatelor aliate;

e) luptă sau face parte din formatii de luptă împotriva statului român sau a aliatilor săi se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Actiuni împotriva ordinii constitutionale

Art. 397. - (1) Actiunea armată întreprinsă în scopul schimbării ordinii constitutionale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat se pedepseste cu închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Întreprinderea de actiuni violente împotriva persoanelor sau bunurilor săvârsite de mai multe persoane împreună, în scopul schimbării ordinii constitutionale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, dacă se pune în pericol securitatea natională, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Înalta trădare

Art. 398. - Faptele prevăzute în art. 394-397, săvârsite de către Presedintele României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare a Tării, constituie infractiunea de înaltă trădare si se pedepsesc cu detentiune pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Actiunile ostile contra statului

Art. 399. - Faptele prevăzute în art. 394 si art. 396, săvârsite de un cetătean străin sau apatrid, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Spionajul

Art. 400. - Faptele prevăzute în art. 395, săvârsite de un cetătean străin sau apatrid, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Atentatul care pune în pericol securitatea natională

Art. 401. - Atentatul contra vietii săvârsit împotriva unei persoane care detine o functie de demnitate publică, dacă fapta pune în pericol securitatea natională, se pedepseste cu detentiune pe viată sau închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Atentatul contra unei colectivităti

Art. 402. - Atentatul săvârsit contra unei colectivităti prin otrăviri în masă, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, în scopul îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu  închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Actele de diversiune

Art. 403. - Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a instalatiilor industriale, a căilor de comunicatie, a mijloacelor de transport, a mijloacelor de telecomunicatie, a constructiilor, a produselor industriale sau agricole ori a altor bunuri, dacă fapta pune în pericol securitatea natională, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Comunicarea de informatii false

Art. 404. - Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de stiri, date sau informatii false ori de documente falsificate, cunoscând caracterul fals al acestora, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea natională, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Propaganda pentru război

Art. 405. - (1) Propaganda pentru război de agresiune, precum si răspândirea de stiri tendentioase sau inventate, în scopul provocării unui război de agresiune, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează faptele prevăzute în alin. (1), săvârsite în scopul provocării unui război de agresiune împotriva României sau a unui conflict armat intern.

Compromiterea unor interese de stat

Art. 406. - Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere străină, dacă prin aceasta sunt puse în pericol sau vătămate interesele de stat, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

 


Divulgarea secretului care periclitează securitatea natională

Art. 407. - (1) Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie informatii secrete de stat, de către cel care le cunoaste datorită atributiilor de serviciu, dacă fapta pune în pericol securitatea natională, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Detinerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce contine informatii secrete de stat, dacă fapta pune în pericol securitatea natională, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 10 ani.

Infractiuni contra persoanelor

care se bucură de

protectie internatională

Art. 408. - (1) Atentatul contra vietii săvârsit împotriva reprezentantului unui stat străin sau altei persoane care se bucură de protectie în conformitate cu conventiile internationale, aflată în misiune oficială în România, se pedepseste cu detentiune pe viată sau închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Infractiunile intentionate contra integritătii corporale, sănătătii sau libertătii, săvârsite împotriva unei persoane dintre cele mentionate în alin. (1), se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârsită, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.

Constituirea de structuri informative ilegale

Art. 409. - Initierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative în scopul culegerii de informatii secrete de stat ori desfăsurarea de către acestea a unei activităti de culegere sau prelucrare de asemenea informatii, în afara cadrului legal, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Nedenuntarea unor infractiuni

contra securitătii nationale

Art. 410. - (1) Fapta persoanei care, luând cunostintă despre pregătirea sau comiterea vreuneia dintre infractiunile prevăzute în art. 394-397, art. 399-403 si art. 406-409, nu înstiintează de îndată autoritătile se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Nedenuntarea săvârsită de un membru de familie nu se pedepseste.

(3) Nu se pedepseste persoana care, înainte de punerea în miscare a actiunii penale împotriva unei persoane pentru săvârsirea faptei nedenuntate, încunostintează autoritătile competente despre aceasta sau care, chiar după punerea în miscare a actiunii penale, a înlesnit tragerea la răspundere penală a autorului si a participantilor.

Cauze de reducere a pedepsei

Art. 411. - Dacă persoana care a săvârsit una dintre infractiunile prevăzute în prezentul titlu înlesneste, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului si tragerea la răspundere penală a autorului sau a participantilor, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

Sanctionarea tentativei

Art. 412. - (1) Tentativa la infractiunile prevăzute în prezentul titlu se pedepseste.

(2) Se consideră tentativă si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de măsuri în vederea comiterii infractiunilor prevăzute în art. 395-397, art. 401-403, art. 408 si art. 399 raportat la infractiunea de trădare prin ajutarea inamicului.

 

TITLUL XI

Infractiuni contra capacitătii de luptă a fortelor armate

 

CAPITOLUL I

Infractiuni săvârsite de militari

 

Absenta nejustificată

Art. 413. - Absenta nejustificată a oricărui militar de la unitate sau de la serviciu, care a depăsit 4 ore, dar nu mai mult de 24 de ore, în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgentă, se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

Dezertarea

Art. 414. - (1) Absenta nejustificată de la unitate sau de la serviciu, care depăseste 3 zile, a oricărui militar se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

(2) Dezertarea săvârsită în următoarele împrejurări:

a) de doi sau mai multi militari împreună;

b) având asupra sa o armă militară;

c) în timpul misiunilor la care participă în afara teritoriului statului român, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

(3) În timp de război sau pe un teritoriu pe care a fost proclamată starea de asediu sau de urgentă, dezertarea oricărui militar de la unitate sau serviciu care a depăsit 24 de ore se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Încălcarea consemnului

Art. 415. - (1) Încălcarea regulilor serviciului de pază, interventie, însotire sau de securitate se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

 

(2) Încălcarea consemnului de către santinela aflată în post la depozitele de armament, munitii sau alte materiale explozive ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(3) Faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) săvârsite în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgentă se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Părăsirea postului sau comenzii

Art. 416. - (1) Părăsirea de către militar a postului, a serviciului sau a oricărui alt loc în care acesta trebuia să se afle se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la un an.

(2) Părăsirea comenzii sau a serviciului de permanentă de către orice militar se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(3) Faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă au fost săvârsite în timp de război, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Insubordonarea

Art. 417. - (1) Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) În timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgentă, pedeapsa pentru fapta prevăzută în alin. (1) este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Constrângerea superiorului

Art. 418. - (1) Constrângerea, prin orice mijloace, a superiorului de către inferior sau a sefului de către subordonat, la încălcarea îndatoririlor de serviciu se pedepseste cu închisoarea de la unu la 3 ani.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârsită de 2 sau mai multi militari împreună ori în fata trupei adunate sau prin folosirea unei arme se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(3) În timp de război fapta prevăzută în alin. (1) se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar fapta prevăzută în alin. (2) se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 12 ani.

Abuzul de autoritate

Art. 419. - Fapta superiorului sau a sefului care, prin încălcarea atributiilor de serviciu, cauzează o vătămare gravă a intereselor legale ale inferiorului sau subordonatului ori îl obligă să încalce îndatoririle de serviciu se pedepseste cu închisoarea de la unu la 3 ani.

Lovirea superiorului ori a inferiorului

Art. 420. - (1) Lovirea superiorului de către inferior sau a sefului de către subordonat, atunci când superiorul sau seful se află în exercitarea atributiilor de serviciu ori pentru acte îndeplinite în legătură cu aceste atributii, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si lovirea săvârsită de către superior sau sef împotriva inferiorului sau a subordonatului, atunci când inferiorul sau subordonatul se află în exercitarea atributiilor de serviciu ori pentru acte îndeplinite în legătură cu aceste atributii.

(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) au fost comise în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgentă, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Capitularea

Art. 421. - Predarea în mâinile inamicului de către comandant a fortelor armate pe care le comandă, lăsarea în mâinile inamicului, distrugerea sau aducerea în stare de neîntrebuintare de către comandant a mijloacelor de luptă sau a altor mijloace necesare pentru purtarea războiului, fără ca vreuna dintre acestea să fi fost determinată de conditiile de luptă, se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Părăsirea câmpului de luptă

Art. 422. - Părăsirea câmpului de luptă sau refuzul de a actiona, săvârsite în timpul luptei, ori predarea în captivitate sau săvârsirea altor asemenea fapte de natură a servi cauzei inamicului se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Zborul neautorizat

Art. 423. - (1) Zborul cu o aeronavă apartinând fortelor armate ale statului român, fără prealabilă autorizare, precum si nerespectarea regulilor de zbor, dacă prin aceasta se periclitează securitatea zborului în spatiul aerian sau a aeronavei, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

(2) Dacă fapta a avut ca urmare distrugerea sau degradarea aeronavei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Părăsirea navei

Art. 424. - (1) Părăsirea unei nave militare în caz de naufragiu de către comandant, înainte de a-si fi exercitat până la capăt îndatoririle de serviciu, precum si de către orice alte persoane ce fac parte din echipajul navei, fără ordinul comandantului, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Dacă fapta este săvârsită în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgentă, se pedepseste cu închisoarea de ia 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Părăsirea comenzii

Art. 425. - (1) Părăsirea comenzii de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare, în situatii care ar fi putut periclita nava militară sau navele militare ori echipajul acestora, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) În cazul în care părăsirea comenzii s-a săvârsit în timpul luptei, de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Neluarea măsurilor necesare în operatiunile navale

Art. 426. - Fapta comandantului unei nave militare sau grupări de nave militare care, fără a fi fost oprit prin vreun ordin sau fără a fi fost împiedicat de misiunea specială pe care o avea:

a) nu ia măsurile necesare să atace, să lupte împotriva inamicului, să ajute o navă a statului român sau a unei tări aliate, urmărită de inamic ori angajată în luptă;

b) nu ia măsurile necesare pentru a distruge un convoi inamic;

c) nu urmăreste navele de război sau comerciale ale inamicului se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Coborârea pavilionului

Art. 427. - Coborârea pavilionului în timpul luptei, în scopul de a servi cauza inamicului, săvârsită de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare, precum si de către orice altă persoană ambarcată, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Coliziunea

Art. 428. - (1) Fapta comandantului unei nave militare sau a oricărei persoane aflate la bordul navei, care a produs o coliziune sau punerea pe uscat a navei, dacă fapta a avut ca urmare avarierea gravă a acesteia, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) În cazul în care fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârsită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(3) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârsită în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgentă, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Sanctionarea tentativei

Art. 429. - Tentativa la infractiunile prevăzute în art. 421-425, art. 427 si art. 428 alin. (1) se pedepseste.

Infractiuni privitoare la aeronave militare

Art. 430. - Dispozitiile art. 423-425, art. 428 si art. 429 se aplică în mod corespunzător si în cazul aeronavelor militare.

Punerea în miscare a actiunii penale

Art. 431. - Actiunea penală pentru infractiunile prevăzute în art. 413-417 se pune în miscare numai la sesizarea comandantului.

 

CAPITOLUL II

Infractiuni săvârsite de militari sau de civili

 

Sustragerea de la serviciul militar în timp de război

Art. 432. - Fapta persoanei care, în timp de război sau pe durata stării de asediu, îsi provoacă vătămări integritătii corporale sau sănătătii, simulează o boală sau o infirmitate, foloseste înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage de la serviciul militar, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Agresiunea împotriva santinelei

Art. 433. - (1) Fapta persoanei care amenintă sau loveste santinela sau militarul aflat în serviciu de interventie, însotire sau de securitate se pedepseste cu închisoarea de la unu la 3 ani.

(2) Dacă fapta este săvârsită prin folosirea unei arme sau de două sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Sustragerea de la luarea în evidenta militară

Art. 434. - (1) Sustragerea de la luarea în evidenta militară, selectia, stabilirea aptitudinilor si a optiunilor privind modul de îndeplinire a îndatoririlor militare, în timp de pace, se pedepseste cu amendă.

(2) Dacă fapta este săvârsită în timp de război sau pe durata stării de asediu, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Neprezentarea la încorporare sau concentrare

Art. 435. - (1) Neprezentarea la încorporare, concentrare sau mobilizare în timp de război sau pe durata stării de asediu, în termenul prevăzut în ordinul de chemare, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si neprezentarea celui încorporat sau concentrat la unitatea la care a fost repartizat, precum si a celui care, executând potrivit legii serviciul alternativ, nu se prezintă în termen la angajator.

(3) Termenele de prezentare prevăzute în alin. (1) si alin. (2) se prelungesc cu 10 zile, în cazul în care cel chemat se află în străinătate.

Jefuirea celor căzuti pe câmpul de luptă

Art. 436. - (1) Jefuirea pe câmpul de luptă a mortilor sau rănitilor se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează fapta prevăzută în alin. (1) care, fără să fie săvârsită pe câmpul de luptă, este urmarea unor operatii de război.

Folosirea emblemei Crucea Rosie în timpul operatiunilor militare

Art. 437. - Folosirea, fără drept, în timp de război sau pe durata stării de asediu, în legătură cu operatiunile militare, a emblemei ori denumirii de „Crucea Rosie" sau a celor asimilate acesteia se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

 

TITLUL XII

Infractiuni de genocid, contra umanitătii si de război

 

CAPITOLUL I

Infractiuni de genocid si contra umanitătii

 

Genocidul

Art. 438. - (1) Săvârsirea, în scopul de a distruge, în întregime sau în parte, un grup national, etnic, rasial sau religios, a uneia dintre următoarele fapte:

a) uciderea de membri ai grupului;

b) vătămarea integritătii fizice sau mintale a unor membri ai grupului;

c) supunerea grupului la conditii de existentă de natură să ducă la distrugerea fizică, totală sau partială, a acestuia;

d) impunerea de măsuri vizând împiedicarea nasterilor în cadrul grupului;

e) transferul fortat de copii apartinând unui grup în alt grup, se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) sunt săvârsite în timp de război, pedeapsa este detentiunea pe viată.

(3) Întelegerea în vederea săvârsirii infractiunii de genocid se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) Incitarea la săvârsirea infractiunii de genocid, comisă în mod direct, în public, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Infractiuni contra umanitătii

Art. 439. - (1) Săvârsirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populatii civile, a uneia dintre următoarele fapte:

a) uciderea unor persoane;

b) supunerea unei populatii sau părti a acesteia, în scopul de a o distruge în tot sau în parte, la conditii de viată menite să determine distrugerea fizică, totală sau partială, a acesteia;

c) sclavia sau traficul de fiinte umane, în special de femei sau copii;

d) deportarea sau transferarea fortată, cu încălcarea regulilor generale de drept international, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau spre un alt teritoriu ori prin folosirea altor măsuri de constrângere;

e) torturarea unei persoane aflate sub paza făptuitorului sau asupra căreia acesta exercită controlul în orice alt mod, cauzându-i vătămări fizice sau psihice, ori suferinte fizice sau psihice grave, ce depăsesc consecintele sanctiunilor admise de către dreptul international;

f) violul sau agresiunea sexuală, constrângerea la prostitutie, sterilizarea fortată sau detentia ilegală a unei femei rămase gravidă în mod fortat, în scopul modificării compozitiei etnice a unei populatii;

g) vătămarea integritătii fizice sau psihice a unor persoane;

h) provocarea disparitiei fortate a unei persoane, în scopul de a o sustrage de sub protectia legii pentru o perioadă îndelungată, prin răpire, arestare sau detinere, la ordinul unui stat sau al unei organizatii politice ori cu autorizarea, sprijinul sau asentimentul acestora, urmate de refuzul de a admite că această persoană este privată de libertate sau de a furniza informatii reale privind soarta care îi este rezervată ori locul unde se află, de îndată ce aceste informatii au fost solicitate;

i) întemnitarea sau altă formă de privare gravă de libertate, cu încălcarea regulilor generale de drept international;

j) persecutarea unui grup sau a unei colectivităti determinate, prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, national, etnic, cultural, religios, sexual ori în functie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul international;

k) alte asemenea fapte inumane ce cauzează suferinte mari sau vătămări ale integritătii fizice sau psihice, se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează faptele prevăzute în alin. (1), săvârsite în cadrul unui regim institutionalizat de oprimare sistematică si de dominare a unui grup rasial asupra altuia, cu intentia de a mentine acest regim.

 

CAPITOLUL II

Infractiuni de război

 

Infractiuni de război contra persoanelor

Art. 440. - (1) Săvârsirea, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter international, asupra uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul international umanitar, a uneia dintre următoarele fapte:

a) uciderea;

b) luarea de ostatici;

c) aplicarea de tratamente cu cruzime sau inumane, cauzându-i vătămări ale integritătii fizice sau psihice ori suferinte fizice sau psihice grave, în special prin tortură sau mutilare;

d) violul sau agresiunea sexuală, constrângerea la prostitutie, sterilizarea fortată sau detentia ilegală a unei femei rămase gravidă în mod fortat, în scopul modificării compozitiei etnice a unei populatii;

e) deportarea sau transferarea fortată, cu încălcarea regulilor generale de drept international, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau un alt teritoriu ori prin folosirea altor măsuri de constrângere;

f) aplicarea sau executarea unei pedepse severe, în special pedeapsa cu moartea sau o pedeapsă privativă de libertate, împotriva unei persoane care nu a fost judecată în cadrul unei proceduri legale si impartiale, care să ofere garantiile impuse de dreptul international;

g) expunerea unei persoane la un pericol de moarte sau atingere gravă adusă sănătătii prin:

1. efectuarea asupra acesteia de experiente cu privire la care ea nu a consimtit în mod voluntar, expres si prealabil sau care nu sunt necesare pentru sănătatea acesteia ori nu sunt efectuate în interesul său;

2. prelevarea de tesuturi sau organe de la aceasta în scopul transplantului, cu exceptia prelevării de sânge sau piele efectuate în scop terapeutic, în conformitate cu principiile medicale general recunoscute si cu consimtământul voluntar, expres si prealabil al persoanei;

3. supunerea acesteia la metode de tratament nerecunoscute medical, fără ca acestea să fie necesare pentru sănătatea persoanei si fără ca ea să fi consimtit, în mod voluntar, expres si prealabil;

h) supunerea unei persoane la un tratament degradant, se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează recrutarea sau încorporarea minorilor care nu au împlinit vârsta de 15 ani în fortele armate sau în grupuri armate, precum si determi