MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 912/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 912         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 24 decembrie 2009

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

            40. - Hotărâre privind prelungirea mandatului presedintelui si al celorlalti membri ai Consiliului de administratie al Societătii Române de Radiodifuziune

 

DECIZII

 

            7. - Decizie privind asigurarea conducerii Senatului în perioada 28 decembrie 2009 - 7 ianuarie 2010

 

DECRETE

 

1.890. - Decret privind acordarea unei gratieri individuale

 

1.895. - Decret privind eliberarea din functie a unui procuror si numirea sa în functia de judecător

 

1.896. - Decret privind eliberarea din functie a unui procuror si numirea sa în functia de judecător

 

1.897. - Decret privind eliberarea din functie a unui procuror si numirea sa în functia de judecător

 

1.901. - Decret privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului dintre Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Ungară, România si Republica Turcia privind Proiectul Nabucco, semnat la Ankara la 13 iulie 2009

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

26. - Regulament privind implementarea, validarea si evaluarea abordărilor bazate pe modele interne de rating pentru institutiile de credit

 

48. - Circulară privind prelungirea perioadei de preschimbare a vechilor însemne monetare de către unitătile Băncii Române pentru Dezvoltare - GSG


 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

HOTĂRÂRE

privind prelungirea mandatului presedintelui si al celorlalti membri ai Consiliului de administratie al Societătii Române de Radiodifuziune

 

Articol unic. - Mandatul presedintelui si al celorlalti membri ai Consiliului de administratie al Societătii Române de Radiodifuziune, prevăzuti în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, se prelungeste până la data de 31 martie 2010.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputatilor si de Senat în sedinta comună din data de 23 decembrie 2009, cu respectarea prevederilor art. 67 din Constitutia României, republicată, si ale art. 19 alin. (1) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Române de Televiziune, republicată, cu modificările ulterioare.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 23 decembrie 2009.

Nr. 40.

 

ANEXA

 

COMPONENTA NOMINALA

a Consiliului de administratie al Societătii Române de Radiodifuziune

 

Măria Toghină - presedinte

Bogdan Ghiu - membru titular

Mitzura Domnica Arghezi - membru titular

Mirela Ioana Fugaru - membru titular

Andrei Alexandru - membru titular

Dan Constantin Preda - membru titular

Âgoston Hugo - membru titular

Miomir Todorov - membru titular

Bogdana Balmus - membru titular

Răzvan Dumitrescu - membru titular

Adrian Valentin Moise - membru titular

Cosmin Gabriel Păcuraru - membru supleant

Gabriel loan lencek - membru supleant

Mihaela Alexandra Cristea - membru supleant

Romeo Cătălin Cretu - membru supleant

Lucian Aurel Purcăreanu - membru supleant

Sebesi Karen Attila - membru supleant

Aurel Storin - membru supleant

Vlad Velcu - membru supleant

Aurelia Daniela Ciobanu - membru supleant

Adrian Doros – membru

 

DECIZII

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

DECIZIE

privind asigurarea conducerii Senatului în perioada 28 decembrie 2009 - 7 ianuarie 2010

 

În conformitate cu art. 40 alin. (2) din Regulamentul Senatului,

 

presedintele Senatului decide:

 

Articol unic. - În perioada 28 decembrie 2009-7 ianuarie 2010 conducerea Senatului va fi asigurată de domnul senator Teodor Viorel Melescanu, vicepresedinte al Senatului.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 23 decembrie 2009.

Nr. 7.

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea unei gratieri individuale

 

În temeiul art. 94 lit. d) si al art. 100 din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se gratiază doamna Constantin (fostă Mărăcine) Nicoleta, născută la data de 26 martie 1966 în localitatea Cojasca, judetul Dâmbovita, fiica lui Gheorghe si a Doinei, pentru restul rămas neexecutat din pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru săvârsirea infractiunilor de fals material în înscrisuri oficiale si uz de fals prevăzute de art. 288 si 291 din Codul penal, dispusă prin Sentinta penală nr. 188 din 3 iulie 2009 a Curtii de Apel Bucuresti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2.975 din 21 septembrie 2009 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

 

Bucuresti, 22 decembrie 2009.

Nr. 1.890.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din functie a unui procuror si numirea sa în functia de judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2.070/2009,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Mănescu Carmen Loredana se eliberează din functia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu si se numeste în functia de judecător la Judecătoria Târgu Cărbunesti.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 22 decembrie 2009.

Nr. 1.895.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din functie a unui procuror si numirea sa în functia de judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2.069/2009,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Constantinescu Gheorghe se eliberează din functia de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj si se numeste în functia de judecător la Judecătoria Târgu Jiu, cu recunoasterea gradului profesional corespunzător tribunalului.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 22 decembrie 2009.

Nr. 1.896.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din functie a unui procuror si numirea sa în functia de judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2.049/2009,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Budulan Roxana Tăsica se eliberează din functia de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucuresti si se numeste în functia de judecător la Tribunalul Bucuresti.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 22 decembrie 2009.

Nr. 1.897.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului dintre Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Ungară, România si Republica Turcia privind Proiectul Nabucco, semnat la Ankara la 13 iulie 2009

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1)si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 231 din 9 decembrie 2009,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic - Se supune spre ratificare Parlamentului Acordul dintre Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Ungară, România si Republica Turcia privind Proiectul Nabucco, semnat la Ankara la 13 iulie 2009, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

 

Bucuresti, 22 decembrie 2009.

Nr. 1.901.

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

REGULAMENT

privind implementarea, validarea si evaluarea abordărilor bazate pe modele interne de rating pentru institutiile de credit

 

Având în vedere dispozitiile art. 130-134, art. 384 si 385 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 3 din Regulamentul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, aprobat prin Ordinul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 12/109/2006, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 420 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României,

Banca Natională a României emite prezentul regulament.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - (1) Prezentul regulament stabileste regulile cu privire la implementarea, validarea si evaluarea abordărilor bazate pe modele interne de rating.

(2) Prezentul regulament se aplică institutiilor de credit, persoane juridice române, si sucursalelor din România ale institutiilor de credit din state terte.

(3) Casele centrale sunt responsabile pentru reglementarea cadrului general aferent implementării, validării si evaluării abordărilor bazate pe modele interne de rating pentru cooperativele de credit din cadrul retelelor cooperatiste. Reglementările emise vor avea în vedere prevederile prezentului regulament în ceea ce priveste implementarea, validarea si evaluarea abordărilor bazate pe modele interne de rating pentru cooperativele de credit si nu vor putea stabili cerinte mai putin restrictive decât cele prevăzute de acesta. În acest sens, reglementările emise de casa centrală vor fi transmise spre avizare Băncii Nationale a României.

(4) Prezentul regulament se aplică la nivel individual si, după caz, consolidat, în conformitate cu prevederile Regulamentului Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 17/22/2006 privind supravegherea pe bază consolidată a institutiilor de credit si a firmelor de investitii, aprobat prin Ordinul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 14/111/2006.

(5) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (4), în cazul cererilor pentru obtinerea aprobării în vederea utilizării modelelor interne pentru calculul cerintelor de capital, formulate în conditiile prevăzute la art. 182 alin. (1)sau la art. 193 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare, si în conditiile în care Banca Natională a României nu este autoritatea responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, institutiile de credit, persoane juridice române, sunt exceptate, dacă nu se decide altfel de către/împreună cu celelalte autorităti competente, de la aplicarea prevederilor cap. II, precum si a prevederilor art. 16, art. 18 alin. (4), art. 19 alin. (2) si (3), art. 21, art. 23 alin. (2), (3) si (4), art. 26, 31, 32, 58, art.59 alin. (1)-(3) si (5), art. 67 alin. (3) si ale art. 205 alin. (1) si (3).

(6) Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de retea cooperatistă.

Art. 2. - (1) Termenii si expresiile folosite în cuprinsul prezentului regulament au semnificatia prevăzută de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Termenii si expresiile institutie externă de evaluare a creditului, entităti mici si mijlocii, organisme de plasament colectiv (OPC) si societăti au semnificatia prevăzută de Regulamentul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordării standard, aprobat prin Ordinul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 11/108/2006, denumit în continuare Regulamentul BNR-CNVMnr. 14/19/2006, cu completările ulterioare.

(3) Termenul securitizare are semnificatia prevăzută de Regulamentul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate si al pozitiilor din securitizare, aprobat prin Ordinul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 18/115/2006, denumit în continuare Regulamentul BNR-CNVMnr. 21/26/2006.

(4) Semnificatia expresiei grup de clienti aflati în legătură este cea prevăzută de Regulamentul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 16/21/2006 privind expunerile mari ale institutiilor de credit si ale firmelor de investitii, aprobat prin Ordinul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 13/110/2006.

(5) Termenul institutii are semnificatia prevăzută de Regulamentul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 13/18/2006 privind determinarea cerintelor minime de capital pentru institutiile de credit si firmele de investitii, aprobat prin Ordinul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 10/107/2006, denumit în continuare Regulamentul BNR-CNVMnr. 13/18/2006.

(6) Expresia tehnică de diminuare a riscului de credit are semnificatia prevăzută de Regulamentul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii, aprobat prin Ordinul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 16/113/2006, denumit în continuare Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006.


(7) Expresia portofoliu de tranzactionare are semnificatia prevăzută de Regulamentul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului institutiilor de credit si al firmelor de investitii, aprobat prin Ordinul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 19/116/2006.

(8) Expresiile risc de diminuare a valorii creantei, probabilitate de nerambursare, pierdere, pierdere în caz de nerambursare, factor de conversie, pierdere asteptată, formalizare, expunere, sistem de rating, clasă de rating a debitorilor, clasă de rating a tranzactiilor, abordare pe modele interne de rating de bază, abordare pe modele interne de rating avansată au semnificatia prevăzută de Regulamentul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, aprobat prin Ordinul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 12/109/2006, denumit în continuare Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare.

(9) Expresiile structură de conducere, functie de conducere, functie de supraveghere, control intern, persoane cu functie de conducere de nivel mediu a unor activităti au semnificatia prevăzută de Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activitătii institutiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri si conditiile de externalizare a activitătilor acestora.

(10) Pentru scopul aplicării prezentului regulament, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

1. model obtinut de la un furnizor extern reprezintă un model - sau părti ale unui model - utilizat de către o institutie de credit si elaborat de către o tertă parte independentă, care foloseste anumite date de intrare pentru a aloca expunerile pe anumite clase de rating sau grupe de risc ori pentru a estima anumiti parametri de risc;

2. unitate operatională reprezintă o unitate separată din punct de vedere tehnic, geografic sau organizatoric de alte părti ale institutiei de credit sau ale grupului - cum ar fi entităti separate din punct de vedere juridic sau organizatoric, linii de activitate sau grupuri omogene de expuneri în cadrul unei institutii de credit sau al unui grup.

 

CAPITOLUL II

Solicitarea aprobării

 

SECTIUNEA 1

Aspecte generale

 

Art. 3. - În vederea obtinerii aprobării Băncii Nationale a României pentru utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating în scopurile calculării valorii ponderate la risc a expunerilor, institutia de credit trebuie să furnizeze acesteia o prezentare de ansamblu a modelelor interne de rating pe care institutia de credit/institutiile le utilizează sau intentionează să le utilizeze, a modului în care acestea vor fi implementate în politicile si procedurile institutiei de credit/institutiilor, precum si informatii detaliate cu privire la construirea si calibrarea modelelor, baza de date, mediul tehnologic, politicile si procedurile asociate, inclusiv mediul de control al institutiei de credit/institutiilor.

Art. 4. - (1) În sensul art. 3, institutia de credit trebuie să transmită Băncii Nationale a României, pe lângă cererea de aprobare, o documentatie care să cuprindă cel putin următoarele componente:

a) documentatia privind sistemele de rating utilizate sau planificate - incluzând modelele utilizate;

b) documentatia privind mediul de control al sistemelor de rating, procedurile de implementare si infrastructura aferentă tehnologiei informatiei (IT);

c) planul de implementare - inclusiv implementarea graduală - si detalii privind utilizarea partială permanentă;

d) documentatia privind autoevaluarea, însotită de un raport al auditului intern cu privire la conformitatea cu cerintele sectiunii a 6-a din prezentul capitol.

(2) Documentatia indicată la alin. (1) reprezintă documentatie-suportsi trebuie să contină, cu exceptia cazurilor în care se indică altfel, informatii generale privind implementarea abordării bazate pe modele interne de rating alese.

(3) Documentatia indicată la alin. (1) trebuie să ofere un rezumat al practicilor curente sau planificate ale institutiei de credit/institutiilor suficient de detaliat pentru a permite Băncii Nationale a României să facă o evaluare initială asupra solicitării acesteia/acestora si să stabilească, pe baza riscurilor identificate, un plan pentru o evaluare mai aprofundată.

 

SECTIUNEA a 2-a

Cererea de aprobare

 

            Art. 5. - Cererea de aprobare trebuie să precizeze faptul că institutia de credit/institutiile solicită, respectiv solicită împreună aprobarea de a utiliza, pentru scopurile calculării valorii ponderate la risc a expunerilor, abordarea bazată pe modele interne de rating aleasă, avându-se în vedere detaliile furnizate în documentatia-suport.

 

SECTIUNEA a 3-a

Documentatia privind sistemele de rating

 

Art. 6. - Documentatia privind sistemele de rating trebuie să includă cel putin următoarele:

a) o listă cu toate documentele interne detinute de către institutia de credit/institutii, aflate la baza procesului său/lor de validare si pe care aceasta/acestea le consideră relevante pentru solicitare, inclusiv o descriere succintă a continutului respectivelor documente;

b) un plan al modelelor ce vor fi utilizate de către institutia de credit/institutii pentru fiecare portofoliu - respectiv o situatie în care sunt explicate care sunt expunerile, entitătile juridice si localizările geografice acoperite sau care vor fi acoperite de către fiecare sistem de rating;

c) o descriere generală a fiecărui model - aceasta poate cuprinde o descriere a tipurilor de date utilizate, definitiile, clasificările si metodologiile utilizate, precum si unele evaluări cantitative si calitative;

d) o documentatie care să cuprindă informatiile prevăzute la cap. V sectiunea 1 subsectiunea 1.6 „Documentatia aferentă sistemelor de rating" din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, si la art. 170 din acelasi regulament, acoperind următoarele domenii:

d1) detaliile conceptuale si operationale ale sistemelor de rating;

d2) modificările importante aduse procesului de rating al riscului;

d3) definitiile stării de nerambursare si pierderii;

d4) documentatia aferentă modelelor statistice si altor metode mecanice, cu respectarea cerintelor art. 128;

d5) utilizarea modelelor obtinute de la furnizori tertă parte;

d6) diferentele, dacă există, dintre parametrii utilizati pentru calcularea cerintelor de capital reglementate si parametrii utilizati pentru scopuri interne;


e) o descriere pe scurt a abordării cu privire la simulările de criză aferente riscului de credit - modul de îndeplinire a cerintelor cap. V sectiunea 1 subsectiunea 1.8 „Simulările de criză (stress-tests) utilizate la evaluarea adecvării capitalului" din regulamentul mentionat la lit. d), în particular conceperea simulării de criză prevăzute la art. 157 din acelasi regulament si impactul potential asupra cerintelor totale de capital pentru riscul de credit;

f) dacă este cazul, documentatia ce contine informatiile referitoare la aspectele enumerate la art. 117 alin. (1);

g) formularele de raportare specificate la art. 32 alin. (2).

Art. 7. - Institutia de credit trebuie să transmită Băncii Nationale a României orice documentatie suplimentară privind sistemele de rating, solicitată de către aceasta fie odată cu cererea de aprobare, fie ulterior.

 

SECTIUNEA a 4-a

Mediul de control

 

Art. 8. - (1) Documentatia privind mediul de control, procedurile de implementare si infrastructura IT trebuie să includă cel putin următoarele:

a) o prezentare de ansamblu a cadrului de administrare a activitătii institutiei de credit/institutiilor - respectiv rolul si responsabilitătile structurii de conducere, functiile comitetelor implicate în administrarea activitătii, rolul si independenta functiei de control al riscului de credit si rolul functiei de audit intern -, în măsura în care nu s-au raportat aceste informatii Băncii Nationale a României - Directia supraveghere potrivit prevederilor Regulamentului Băncii Nationale a României nr. 18/2009;

b) utilizarea planificată a diferitelor sisteme de rating - modul concret în care institutia de credit/institutiile intentionează să utilizeze în activitatea curentă diferitele modele -, respectiv documentatia prevăzută la art. 31;

c) modul de îndeplinire a testului de experientă prevăzut la art. 4 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, si, dacă este cazul, a testului de experientă prevăzut la art. 5 din regulamentul mentionat;

d) documentatia cu privire la standardele de calitate a datelor, specificată la art. 141;

e) procesul de alocare a ratingurilor, inclusiv documentatia ce contine informatiile prevăzute la art. 136 alin. (1) din regulamentul mentionat la lit. c) si frecventa cu care sunt efectiv corectate - overridden - rezultatele procesului de alocare pe clase de rating si pe grupe de risc;

f) responsabilitătile părtilor implicate în modelare;

g) o prezentare de ansamblu a procesului de validare a sistemelor de rating, împreună cu documentatiile prevăzute la cap. V sectiunea 3 „Validarea estimărilor proprii" din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare;

h) informatii generale privind structura IT a institutiei de credit/institutiilor, în măsura în care vizează abordarea bazată pe modele interne de rating;

i) dacă este cazul, rapoartele auditului intern.

(2) Institutia de credit trebuie să transmită Băncii Nationale a României orice documentatie suplimentară privind implementarea sistemelor de rating, solicitată de către aceasta ulterior depunerii cererii de aprobare.

 

SECTIUNEA a 5-a

Planul de implementare

 

Art. 9. - (1) Institutia de credit trebuie să pregătească un plan adecvat de implementare, care să acopere perioada de timp până la obtinerea aprobării si perioada de implementare graduală - respectiv implementarea ulterioară obtinerii aprobării initiale -, si să îl furnizeze Băncii Nationale a României ca parte a documentatiei-suport.

(2) Planul de implementare reprezintă un angajament din partea institutiei de credit/institutiilor de a implementa abordarea bazată pe modele interne de rating, la datele specificate, în ceea ce priveste toate sistemele de rating pentru care solicită aprobare de utilizare a abordării bazate pe modele interne de rating.

(3) Planul de implementare - inclusiv implementarea graduală - trebuie să fie descompus cel putin pe clasele de expuneri reglementate, pe unităti operationale si, dacă este cazul, pe parametrii abordării bazate pe modele interne de rating care trebuie estimati. Institutia de credit trebuie să dispună de norme interne cuprinzând prevederi detaliate referitoare la planificarea în timp si continutul pentru combinatiile dintre elementele mentionate anterior, în particular pentru următoarele:

a) elaborarea metodologiei de rating;

b) pregătirea conceptului tehnic pentru implementarea IT a metodologiei de rating;

c) implementarea IT;

d) instruirea personalului, inclusiv a personalului structurii de conducere;

e) tranzitia de la sistemul de rating existent la noul sistem de rating pe baza activitătii curente, dacă este realizată o tranzitie;

f) aprobarea internă formală a noului sistem de rating si implementarea ca si „sistemul de rating" al institutiei de credit/institutiilor.

(4) În cazul cererilor de aprobare depuse împreună de mai multe institutii, institutia de credit trebuie să asigure aplicarea în mod corespunzător a prevederilor alin. (3) de către celelalte institutii din cadrul grupului din care aceasta face parte si împreună cu care solicită aprobarea.

(5) Institutia de credit trebuie să furnizeze o listă cu toate portofoliile care urmează să fie exceptate permanent de la aplicarea abordării bazate pe modele interne de rating. Portofoliile exceptate trebuie să fie cuantificate într-un mod cuprinzător - cum ar fi numărul contrapartidelor importante, valoarea agregată a expunerilor si valoarea ponderată la risc a expunerilor, calculate potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu completările ulterioare.

 

SECTIUNEA a 6-a

Autoevaluarea

 

Art. 10. - (1) Institutia de credit trebuie să desfăsoare o autoevaluare a stadiului de conformitate cu standardele si cerintele minime prevăzute de Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Institutia de credit trebuie să stabilească un plan de actiuni pentru remedierea lipsurilor si deficientelor identificate si o planificare pentru obtinerea conformitătii.

(3) În cazul cererilor de aprobare depuse împreună de mai multe institutii, institutia de credit trebuie să asigure aplicarea în mod corespunzător a prevederilor alin. (1) si (2) de către celelalte institutii din cadrul grupului din care aceasta face parte si împreună cu care solicită aprobarea.

Art. 11. - (1) Autoevaluarea trebuie să înceapă cu o evaluare globală, dintr-o perspectivă consolidată, a modului în care diversele modele se îmbină si se potrivesc în cadrul institutiei de credit/institutiilor sau al grupului, evaluare globală ce trebuie să se refere la gradul de adecvare al structurii organizatorice din perspectiva cadrului de administrare a activitătii, gradul de adecvare al resurselor alocate sistemului de rating, comparabilitatea în cadrul grupului cu privire la date si metodologie, coerenta în organizarea IT.

(2) Autoevaluarea trebuie să acopere, de asemenea, toate aspectele sistemului de rating: metodologie, calitatea datelor, procedurile de validare cantitativă si calitativă, cadrul de administrare a activitătii si mediul tehnologic.

(3) Autoevaluarea poate fi realizată de către personalul aferent unei functii independente de evaluare a riscului, cu sprijinul, în cazul în care este necesar, al auditorilor interni.

(4) Documentatia privind autoevaluarea trebuie să includă o descriere a procesului de autoevaluare desfăsurat, lipsurile si deficientele identificate, inclusiv aprecierea institutiei de credit/institutiilor cu privire la importanta acestora, planul de actiuni pentru remedierea lipsurilor si deficientelor identificate si planificarea pentru obtinerea conformitătii.

 

SECTIUNEA a 7-a

Alte aspecte privind cererea de aprobare

 

Art. 12. - (1) Cererea de aprobare trebuie semnată de către un membru executiv al structurii de conducere a fiecărei entităti juridice dintre cele care solicită aprobarea, membru care este împuternicit să angajeze legal entitatea respectivă.

(2) Semnatarul sau, după caz, semnatarii trebuie să confirme în cadrul cererii de aprobare că documentatia-suport reprezintă un rezumat adevărat si just al subiectelor acoperite. Prin rezumat se întelege faptul că documentatia furnizează doar o prezentare pe scurt a principalelor aspecte ale subiectului în cauză, prin adevărat, faptul că informatiile cuprinse în rezumat nu sunt false sau nu induc în eroare, iar prin just, faptul că informatiile redau un rezumat de ansamblu rezonabil, fără a omite aspecte semnificative.

Art. 13. - (1) Cererea de aprobare trebuie redactată în limba română.

(2) Documentatia-suport trebuie întocmită într-o limbă sau în limbi stabilită/stabilite de comun acord între Banca Natională a României, autoritătile competente din tările gazdă si institutia de credit/institutii. Pentru documentele redactate într-o limbă străină se va prezenta si traducerea legalizată în limba română a acestora. Pentru documentele redactate într-o limbă de circulatie internatională, Banca Natională a României poate excepta, de la caz la caz, aplicarea cerintei privind traducerea legalizată.

Art. 14. - (1) În cazul în care institutia de credit nu furnizează Băncii Nationale a României documentatia prevăzută la art. 4 fie odată cu depunerea cererii de aprobare, fie ulterior depunerii acesteia sau dacă cererea de aprobare si/sau documentatia-suport, transmise/transmisă acesteia de către institutia de credit, nu îndeplinesc cerintele stabilite la art. 3-9, art. 11 alin. (4), art. 12 si 13, solicitarea institutiei de credit/institutiilor este considerată incompletă de către Banca Natională a României.

(2) Banca Natională a României si, după caz, celelalte autorităti competente implicate efectuează o evaluare preliminară a întregii solicitări - respectiv cerere de aprobare si documentatie-suport - imediat ce o astfel de solicitare este primită de către aceasta. Banca Natională a României notifică institutiei de credit caracterul complet al solicitării.

Art. 15. - (1) În cazul cererilor de aprobare formulate în conditiile prevăzute la art. 182 alin. (1) sau la art. 193 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare, si în conditiile în care Banca Natională a României este autoritatea responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, perioada de 6 luni stabilită la art. 182 alin. (3), respectiv la art. 193 alin. (3) din ordonanta mentionată începe de la data primirii de către Banca Natională a României a unei solicitări - respectiv cerere de aprobare si documentatie-suport - complete din perspectiva prezentului regulament.

(2) În situatia prevăzută la alin. (1), Banca Natională a României confirmă începerea curgerii termenului de 6 luni.

 

CAPITOLUL III

Standarde pentru îndeplinirea cerintelor minime prevăzute de către Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare

 

SECTIUNEA 1

Utilizarea partială permanentă si implementarea graduală

 

1.1. Implementarea graduală

Art. 16. - La momentul solicitării aprobării Băncii Nationale a României de a utiliza abordarea bazată pe modele interne de rating, institutiile de credit trebuie să fi acoperit prin abordarea propusă cel putin 50% atât din valoarea totală a expunerilor, cât si din valoarea totală ponderată la risc a expunerilor. Efectuarea calculelor se realizează potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu completările ulterioare, pentru expunerile acoperite prin abordarea standard, respectiv potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, pentru expunerile acoperite prin abordarea bazată pe modele interne de rating. Pentru calcularea nivelului de acoperire, finantările specializate tratate potrivit abordării prevăzute la art. 36 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, pot fi considerate de către institutia de credit ca expuneri pentru care este aplicată abordarea bazată pe modele interne de rating propusă.

Art. 17. - În cazul în care institutiile de credit doresc să recurgă la implementarea graduală a abordării bazate pe modele interne de rating, acestea trebuie să elaboreze un plan de implementare credibil si fezabil cu privire la acoperirea initială a expunerilor - acoperirea la momentul obtinerii aprobării din partea Băncii Nationale a României de a utiliza abordarea respectivă - si la ritmul implementării graduale.

Art. 18. - (1) Politica de implementare graduală a institutiei de credit trebuie să precizeze cel putin orizontul de timp pe parcursul căruia este realizată implementarea graduală, precum si secventialitatea de desfăsurare a acesteia.

(2) Stabilirea unei perioade de timp în care să se realizeze implementarea graduală trebuie să aibă în vedere capacitatea reală a institutiei de credit de a trece la utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating, precum si acoperirea prin această abordare, cât mai curând posibil, a activitătilor de bază ale institutiei de credit si a determinantilor de risc de credit principali.

(3) Orizontul de timp trebuie să fie suficient de redus, pentru a se evita implementarea abordării bazate pe modele interne de rating pe o perioadă de timp prelungită nejustificat, si suficient de lung, pentru a se asigura calitatea datelor, a metodologiei si a rezultatelor.

(4) Implementarea graduală trebuie finalizată în termen de 5 ani de la data obtinerii aprobării de a utiliza abordarea bazată pe modele interne de rating propusă, indiferent de tipul de abordare bazată pe modele interne de rating pe care institutia de credit doreste să îl implementeze.

Art. 19. - (1) Secventialitatea claselor de expuneri în planul de implementare graduală a abordării bazate pe modele interne de rating trebuie să se bazeze pe importanta portofoliilor - portofoliile cele mai importante, respectiv portofoliile care reprezintă activitătile de bază ale institutiei de credit trebuie introduse primele în planul de implementare graduală.

(2) Secventialitatea claselor de expuneri în planul de implementare graduală a abordării bazate pe modele interne de rating este aleasă de către institutia de credit.

(3) Pe măsură ce fiecare portofoliu al institutiei de credit este supus, potrivit documentatiei ce însoteste cererea de aprobare, procesului de implementare graduală, nu este necesară formularea de către institutia de credit respectivă a unei noi cereri de aprobare, cu exceptia cazurilor specificate la art. 23.

Art. 20. - Anterior trecerii la implementarea graduală a abordării bazate pe modele interne de rating pentru clasele de expuneri, institutiile de credit trebuie să desfăsoare o autoevaluare a îndeplinirii cerintelor prevăzute de Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 21. - (1) Pe parcursul perioadei de implementare graduală, institutiile de credit pot fi solicitate, de la caz la caz:

a) să informeze Banca Natională a României cu privire la planurile si progresele întreprinse în ceea ce priveste practicile de cuantificare si administrare a riscului;

b) să informeze în timp util Banca Natională a României atunci când, conform planului de implementare graduală, sunt pregătite să utilizeze un sistem de rating pentru scopurile calculării cerintelor de capital reglementate pentru o clasă de expuneri sau unitate operatională aditională;

c) să informeze în timp util Banca Natională a României cu privire la intentia lor de a supune procesului de implementare graduală o clasă de expuneri. Institutiile de credit pot fi solicitate, de asemenea, ca înainte de a începe să utilizeze sistemul de rating pentru clasa respectivă să primească permisiune explicită de la Banca Natională a României; sau

d) să îndeplinească o combinatie a cerintelor exprimate la lit. a), b) si c).

(2) Pentru scopurile alin. (1), Banca Natională a României va specifica, în cadrul documentului prin care se comunică decizia cu privire la cererea de aprobare, cerintele, dintre cele enumerate la alineatul mentionat, care trebuie îndeplinite de către institutia de credit.

Art. 22. - Modificări ale planului de implementare graduală aprobat pot fi permise numai în cazul în care au loc modificări importante ale mediului de afaceri, cum ar fi modificări ale strategiei -fie ca urmare a modificării structurii actionariatului sau a structurii de conducere, fie ca urmare a unei noi orientări a activitătii -, fuziuni si achizitii, iar respectivele modificări sunt justificate în mod corespunzător de către institutia de credit.

Art. 23. - (1) În sensul art. 22, în cazul unei modificări a strategiei, dacă nu există motive întemeiate pentru amânare, orizontul de timp pentru perioada de implementare graduală trebuie să rămână acelasi, dar secventialitatea implementării graduale poate fi modificată.

(2) În sensul art. 22, în cazul în care o institutie de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating achizitionează o institutie de credit care nu utilizează o astfel de abordare, institutiei de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating i se poate solicita de către Banca Natională a României, de la caz la caz, să formuleze o nouă cerere de aprobare, cu o nouă politică de utilizare partială si de implementare graduală, sau i se poate solicita să furnizeze Băncii Nationale a României un plan de aducere a întregii institutii de credit la starea de conformitate cu Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare.

(3) În sensul art. 22, în cazul în care o institutie de credit care nu utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating achizitionează o institutie de credit care utilizează o astfel de abordare, Banca Natională a României va solicita institutiei de credit achizitoare, în cazul în care aceasta doreste să utilizeze abordarea bazată pe modele interne de rating, formularea unei noi cereri de aprobare.

(4) Prevederile alin. (2) si (3) se aplică în mod corespunzător în situatia în care a avut loc o fuziune în care este implicată institutia de credit.

Art. 24. - În cazul institutiilor de credit care intentionează să implementeze gradual abordarea pe modele interne de rating avansată în două etape - respectiv realizând întâi trecerea de la abordarea standard la abordarea pe modele interne de rating de bază, iar ulterior pe cea de la abordarea pe modele interne de rating de bază la abordarea pe modele interne de rating avansată -, regulile si criteriile aferente planurilor de implementare graduală se aplică la fiecare etapă.

1.2. Utilizarea partială permanentă

Art. 25. - (1) Pentru scopurile art. 30 alin. (1) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, în vederea obtinerii aprobării de a excepta în mod permanent de la aplicarea abordării bazate pe modele interne de rating anumite expuneri, institutiile de credit trebuie să justifice exceptările respective.

(2) În sensul alin. (1), considerentele pentru care institutia de credit solicită exceptarea trebuie să fie prezentate în totalitate si să fie credibile. Pentru scopurile art. 30 alin. (1) lit. a) si b) din regulamentul mentionat la alin. (1), justificarea trebuie să se refere la motivele pentru care institutia de credit consideră că, în cazul claselor de expuneri pentru care se solicită exceptarea, implementarea unui sistem de rating ar reprezenta un efort excesiv pentru institutia de credit, la modul în care se încadrează expunerile respective în propria activitate si strategie, precum si dacă acestea intră în sfera activitătilor sale de bază.

(3) La fundamentarea solicitării de exceptare, institutiile de credit nu pot justifica efortul excesiv în implementarea unui sistem de rating pornind exclusiv de la absenta datelor cu privire la stările de nerambursare, ci respectivul efort trebuie demonstrat si prin intermediul unor elemente, cum ar fi comparatii cu activitatea si strategia institutiei de credit.

Art. 26. - (1) Exceptarea expunerilor în unităti operationale, prevăzută la art. 30 alin. (1) lit. c) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, se poate acorda de către Banca Natională a României, cu conditia respectării prevederilor alin. (2)-(6), în cazul unitătilor operationale de importantă redusă pentru care sistemele de rating ale institutiei de credit sau ale grupului nu sunt semnificative, elaborarea de sisteme de rating proprii este imposibilă sau pentru care implementarea unor astfel de sisteme ar reprezenta un efort excesiv.

(2) Valoarea agregată a expunerilor exceptate în mod permanent, potrivit art. 30 alin. (1) lit. c) din regulamentul mentionat la alin. (1), de la aplicarea abordării bazate pe modele interne de rating nu poate depăsi 10% din valoarea totală a expunerilor - bilantiere si extrabilantiere - iar valoarea agregată a expunerilor respective, cuantificată ca valoare ponderată la risc a expunerilor, nu poate depăsi 10% din valoarea totală ponderată la risc a expunerilor - bilantiere si extrabilantiere. Efectuarea calculelor se realizează potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu completările ulterioare, pentru expunerile acoperite prin abordarea standard, respectiv potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, pentru expunerile acoperite prin abordarea bazată pe modele interne de rating.


(3) În sensul alin. (2), pragurile de importantă precizate la alineatul mentionat trebuie aplicate exclusiv la nivelul institutiei de credit sau al grupului care a solicitat aprobare cu privire la utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating.

(4) În vederea calculării pragurilor de importantă precizate la alin. (2) nu trebuie luate în considerare - nici la numărătorul, nici la numitorul pragurilor de importantă - expunerile pentru care institutia de credit intentionează să recurgă la utilizarea partială permanentă pe baza satisfacerii de către respectivele expuneri a criteriilor prevăzute la art. 30 alin. (1) din regulamentul specificat la alin. (1), altele decât cele legate de importantă, stipulate la art. 30 alin. (1) lit. c) din respectivul regulament.

(5) Institutia de credit sau grupul care a solicitat aprobare cu privire la utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating este responsabilă/responsabil pentru monitorizarea conformitătii cu pragurile de importantă precizate la alin. (2) si trebuie să detină sisteme si proceduri de monitorizare a aspectelor legate de importantă în timp util si într-o manieră adecvată. În cazul în care se produc depăsiri ale pragurilor de importantă, institutia de credit/grupul trebuie să informeze Banca Natională a României si să prezinte spre aprobare un plan de măsuri de remediere corespunzătoare si suficient de rapidă a situatiei. În cazurile în care pragurile de importantă sunt depăsite în mod intentionat - spre exemplu, ca urmare a deciziei strategice de expansiune într-un anumit sector -, anterior expansiunii efective, institutia de credit/grupul trebuie să dispună de o politică de implementare graduală.

(6) Verificarea îndeplinirii pragurilor de importantă precizate la alin. (2) trebuie efectuată de către institutia de credit/grup cel putin anual si în orice situatie în care se produc modificări semnificative ale structurii institutiei de credit/grupului, cum ar fi fuziuni sau achizitii.

 

SECTIUNEA a 2-a

Testul de utilizare

 

2.1. Sfera de aplicare

Art. 27. - În vederea obtinerii aprobării de a utiliza abordarea bazată pe modele interne de rating, institutia de credit trebuie să demonstreze Băncii Nationale a României că informatiile utilizate sau produse de către sistemul său de rating pentru determinarea cerintelor de capital reglementate sunt utilizate, de asemenea, în cursul desfăsurării activitătii sale obisnuite, îndeosebi în administrarea riscului.

Art. 28. - Sistemele de rating, ratingurile si estimările cu privire la stările de nerambursare si la pierderi, proiectate si create cu scopul exclusiv de a primi aprobare pentru utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating, precum si utilizate doar în scopul producerii datelor necesare pentru abordarea respectivă nu sunt permise.

Art. 29. - (1) Institutiile de credit trebuie să utilizeze efectiv ratingurile interne si parametrii de risc rezultati. Dacă nu în totalitate, cel putin o parte semnificativă si efectivă a proceselor si functiilor enumerate la art. 3 alin. (2) lit. b) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, trebuie să se bazeze exclusiv pe ratingurile si pe estimările parametrilor de risc utilizate la calcularea cerintelor de capital, astfel încât aceste ratinguri si estimări să aibă o influentă substantială asupra procesului decizional si actiunilor întreprinse de către institutiile de credit.

(2) În sensul alin. (1), institutiile de credit trebuie să se asigure că utilizarea datelor precizate nu este marginală si trebuie să evalueze validitatea diferentelor dintre aceste date si datele utilizate pentru scopuri interne, cum ar fi diferentele dintre probabilitatea de nerambursare utilizată pentru scopuri de evaluare - pricing - si cea utilizată pentru scopurile ratingului.

Art. 30. - (1) Pentru scopurile art. 3 alin. (2) lit. b) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, prin a avea un rol hotărâtor nu trebuie să se înteleagă faptul că datele/parametrii care se utilizează la calcularea cerintelor de capital trebuie să fie identice/identici cu datele utilizate în vederea administrării creditului sau să fie o functie liniară si omotetică a acestora, ci trebuie să se înteleagă faptul că există o relatie puternică între aceste două categorii de date.

(2) Institutiile de credit trebuie să demonstreze că ratingurile si estimările utilizate la calcularea cerintelor de capital au un rol hotărâtor în procesele si functiile enumerate la art. 3 alin. (2) lit. b) din regulamentul mentionat la alin. (1) si trebuie să indice unde sunt utilizati intern parametri finali diferiti, cu respectarea prevederilor art. 170 din regulamentul respectiv.

Art. 31. - În vederea evaluării impactului asupra operatiunilor acestora, institutiile de credit trebuie să furnizeze Băncii Nationale a României o documentatie în care să identifice si să descrie modul în care sunt utilizate ratingurile interne, parametrii de risc relevanti, precum si toate sistemele si procesele aferente. Această documentatie trebuie să fie actualizată cu regularitate - de exemplu, de către functia de control al riscului de credit - si să fie examinată de către auditul intern.

Art. 32. - (1) În vederea obtinerii aprobării initiale de a utiliza abordarea bazată pe modele interne de rating, precum si ulterior, pentru obtinerea aprobării de a utiliza abordări, metode sau sisteme de rating aditionale, institutiile de credit trebuie să raporteze Băncii Nationale a României cerintele totale de capital calculate pe baza tuturor abordărilor/metodelor/sistemelor de rating pe care institutia de credit respectivă intentionează să le utilizeze la momentul solicitării aprobării.

(2) În sensul alin. (1), institutiile de credit trebuie să completeze si să transmită Băncii Nationale a României formularele de raportare prevăzute la art. 8 din Ordinul Băncii Nationale a României nr. 12/2007 privind raportarea cerintelor minime de capital pentru institutiile de credit, cu modificările si completările ulterioare, precum si formularele CR EQU IRB si CR SEC IRB din ordinul mentionat.

2.2. Utilizarea datelor pentru scopuri interne

Art. 33. - Utilizarea pentru scopuri interne a datelor pe baza cărora se determină cerintele de capital trebuie să fie suficient de cuprinzătoare pentru a se asigura rolul hotărâtor al acestor date în cadrul proceselor si functiilor enumerate la art. 3 alin. (2) lit. b) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 34. - Categoriile de date trebuie să fie diferentiate - de exemplu, datele de intrare sub forma datelor publicate în situatiile financiare trebuie să fie diferentiate de datele estimate care rezultă din calculele efectuate de către institutia de credit. Toate estimările parametrilor de risc trebuie să se bazeze pe datele de intrare, iar aceste date trebuie să fie în esentă aceleasi, indiferent dacă sunt utilizate pentru scopurile administrării creditului sau pentru cele ale determinării cerintei de capital reglementate.

Art. 35. - Structura si detaliile conceptuale ale sistemelor de rating si ale celor de determinare a capitalului nu trebuie să difere în mod fundamental, indiferent de scop - intern sau reglementat.

Art. 36. - (1) Orice diferente existente între ratingurile si estimările parametrilor de risc utilizate la calcularea cerintelor de capital si parametrii finali utilizati pe plan intern trebuie să se bazeze pe o fundamentare bine formalizată. Institutia de credit trebuie să dispună de piste de audit robuste, conforme unei politici interne specificate având ca scop evaluarea importantei diferentelor, precum si a faptului dacă diferentele respective conduc la un grad mai mare de prudentă sau de relaxare în ceea ce priveste adecvarea capitalului.

(2) În cazul în care marjele de evaluare - pricing margins - sunt determinate pe baza datelor care nu sunt utilizate în cadrul abordării bazate pe modele interne de rating, institutia de credit trebuie să examineze ambele tipuri de calculare a marjelor si să determine, de o manieră prudentă, cerintele de capital reglementate.

(3) Standardele de administrare a activitătii trebuie să fie cu atât mai ridicate cu cât sunt mai numeroase diferentele dintre sistemele utilizate pentru scopuri reglementate si cele utilizate pentru scopuri interne.

Art. 37. - Pentru scopurile testului de utilizare, institutiile de credit care utilizează modele de determinare a capitalului economic trebuie să furnizeze explicatii cu privire la diferentele dintre datele si parametrii utilizati în cadrul modelului respectiv si cei utilizati pentru calcularea cerintelor de capital reglementate.

Art. 38. - În domeniile conexe procesului de evaluare a riscului de credit - cum ar fi ratingurile -, parametrii finali utilizati pentru scopuri interne si datele utilizate în vederea calculării cerintelor de capital reglementate trebuie să se afle în concordantă, dar o anumită flexibilitate este permisă în ceea ce priveste evaluarea - pricing - si alocarea internă a capitalului. Estimările finale cu privire la stările de nerambursare sau la pierderi, utilizate pe plan intern, nu trebuie să conducă la o estimare utilizată la determinarea cerintelor de capital care să fie neverosimilă.

Art. 39. - Datele de intrare identificate ca fiind de importantă ridicată în ceea ce priveste selectarea, estimarea si/sau administrarea riscului de credit pentru scopuri interne nu trebuie omise de la alocarea ratingurilor si estimarea parametrilor de risc care se utilizează la calcularea cerintelor de capital. Sursa de informatii si analiza aferentă nu trebuie să lipsească din cadrul criteriilor utilizate pentru scopurile reglementate privind determinarea ratingului si estimarea probabilitătii de nerambursare.

Art. 40. - Modelele de rating elaborate trebuie să se afle în concordantă cu planurile strategice si tehnologice ale institutiei de credit. Modelarea si estimările parametrilor de risc trebuie să fie cât mai exacte posibil, reflectând diferitele categorii de expuneri din cadrul portofoliilor si subportofoliilor. În cazurile în care institutia de credit trebuie să elaboreze sisteme de rating distincte, testul de utilizare trebuie aplicat în mod corespunzător.

Art. 41. - În cazul în care utilizează scale uniforme - master scales - pentru administrarea internă a riscului, asigurându-se în acest mod categorii de risc echivalente de-a lungul portofoliilor, institutiile de credit trebuie să acorde o importantă sporită calibrării corecte a fiecărui sistem de rating individual comparativ cu raportarea lor la scala uniformă - master scale.

Art. 42. - (1) Planurile strategice ale institutiei de credit trebuie să includă programe ample de formare profesională pentru a facilita personalului, inclusiv organelor cu functie de conducere, întelegerea modelelor de rating ale institutiei de credit respective. Complexitatea modelelor, procesele interne si externe utilizate de către institutia de credit pentru a întrebuinta respectivele modele, precum si modalitatea în care trebuie să fie utilizate ratingurile obtinute trebuie întelese în mod corespunzător.

(2) În contextul întrebuintării efective a modelelor, institutiile de credit trebuie să dispună de un plan strategic de coordonare a resurselor umane si tehnologice, care trebuie să ia în considerare impactul modelului asupra diferitelor arii functionale ale institutiei de credit.

Art. 43. - Anterior implementării abordării bazate pe modele interne de rating pentru o anumită categorie de expuneri, institutiile de credit trebuie să asigure o îmbinare armonioasă între sfera de aplicare, testul de experientă prevăzut la art. 4 si 5 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, si utilizarea internă a datelor.

 

SECTIUNEA a 3-a

Metodologia si documentatia

 

3.1. Alocarea pe clase de expuneri

3.1.1. Clasa de expuneri de tip retail

3.1.1.1. Persoanele fizice si entitătile mici si mijlocii

Art. 44. - (1) În vederea îndeplinirii cerintelor prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, institutiile de credit trebuie să dispună de criterii interne pentru a diferentia persoanele fizice de entitătile mici si mijlocii.

(2) În cazul în care o entitate este înregistrată separat, acest aspect trebuie considerat drept o dovadă puternică în sensul tratării acesteia ca o entitate mică sau mijlocie.

(3) În sensul alin. (1), criteriile interne folosite de către institutiile de credit pot depinde de modul în care institutia de credit îsi administrează portofoliul de credite - spre exemplu, dacă institutia de credit îsi administrează expunerile de tip retail pe bază de tranzactie, criteriul trebuie să fie scopul creditului, iar în acest caz, numai creditele acordate persoanelor fizice în scopuri necomerciale trebuie să fie tratate ca expuneri fată de persoane fizice; dacă institutia de credit îsi administrează expunerile de tip retail pe bază de debitor, este necesar să adopte o regulă coerentă de diferentiere a clientelei, cum ar fi: clasificarea debitorului ca entitate mică sau mijlocie, dacă majoritatea venitului acestuia provine din desfăsurarea de activităti pe cont propriu, tratarea oricărei entităti care nu este înregistrată ca persoană fizică.

Art. 45. - În cazul depăsirii pragului de 1 milion euro prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. a)din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, expunerea trebuie reîncadrată în clasa de expuneri fată de societăti, iar pentru calcularea cerintei de capital trebuie utilizată formula de ponderare la risc aferentă expunerilor fată de societăti. Dacă sistemul de rating aplicat clasei de expuneri de tip retail îndeplineste cerintele aferente sistemelor de rating ale clasei de expuneri fată de societăti, nu este necesară nicio modificare a sistemului de rating. În caz contrar, trebuie aplicat sistemul de rating al clasei de expuneri fată de societăti.

Art. 46. - Institutiile de credit trebuie să dispună de capacitatea de a identifica si consolida grupurile de clienti aflati în legătură, precum si de a agrega expunerile relevante ale fiecăruia dintre aceste grupuri. Identificarea si agregarea sumelor datorate de către un client debitor sau de către un grup de clienti aflati în legătură este necesar să fie efectuate luând în considerare toate entitătile grupului bancar, cu exceptia celor excluse explicit potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 47. - În cazul în care suma totală datorată calculată în conditiile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, este diminuată - de exemplu, prin rambursare - si scade sub pragul de 1 milion euro, institutia de credit nu trebuie să o încadreze în mod automat în clasa de expuneri de tip retail, ci trebuie să verifice în prealabil respectarea cerintelor prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. b)-d) din regulamentul mentionat.

Art. 48. - În cazul în care o institutie de credit mamă are filiale care sunt creditori directi ai unui grup de clienti aflati în legătură, grupul bancar trebuie să dispună de un proces care să permită încadrarea adecvată a acestor clienti aflati în legătură în clasa de expuneri de tip retail sau în clasa de expuneri fată de societăti, pe baza expunerii agregate.

Art. 49. - (1) Pentru scopurile art. 16 alin. (1) lit. c) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, institutiile de credit trebuie să demonstreze că expunerile din clasa de expuneri de tip retail sunt tratate diferit - respectiv cu un grad mai redus de individualitate - în comparatie cu expunerile încadrate în clasa de expuneri fată de societăti.

(2) În sensul alin. (1), procesul de creditare poate fi împărtit pe următoarele componente: activităti de marketing si de vânzări, proces de rating, sistem de rating, decizie de creditare, tehnici de diminuare a riscului de credit, monitorizare, sisteme de avertizare timpurie si proces de tratare a situatiilor problematice/recuperare. Cerinta mentionată la alin. (1) poate fi considerată îndeplinită atât timp cât o institutie de credit poate demonstra că oricare dintre aceste componente diferă în mod clar. Diferentele dintre sistemele de rating si dintre procesele de recuperare utilizate de către institutia de credit pot furniza dovezi puternice privind îndeplinirea conditiei prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. c) din regulamentul precizat la alin. (1).

(3) Creditele sindicalizate nu trebuie să fie tratate ca expuneri de tip retail.

(4) Institutiile de credit nu trebuie să recurgă la adaptarea proceselor acestora de administrare a riscului la standarde mai joase pentru îndeplinirea conditiei prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. c) din regulamentul precizat la alin. (1). Institutia de credit nu trebuie să modifice tratamentul aplicat unei expuneri pentru care se află în proces de pregătire a utilizării abordării bazate pe modele interne de rating.

Art. 50. - (1) În cazul în care sistemul de rating pentru expunerile de tip retail este acelasi cu cel utilizat pentru expunerile fată de societăti, institutia de credit trebuie să facă posibilă validarea distinctă a sistemului de rating pentru expunerile tratate ca expuneri de tip retail. Estimările parametrilor si determinarea cerintei de capital pentru expunerile de tip retail pot fi, de asemenea, obtinute pe bază de grupă de expuneri si nu numai pe baza estimărilor parametrilor pentru debitorii individuali din clasa de expuneri fată de societăti.

(2) Atribuirea unui rating individual unui client de tip retail nu trebuie prin ea însăsi să excludă clasificarea expunerii respective în clasa expunerilor de tip retail.

3.1.1.2. Expunerile de tip retail reînnoibile eligibile

Art. 51. - Pentru scopurile art. 43 alin. (2) lit. b) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, creditele din categoria expunerilor de tip retail reînnoibile eligibile pot fi garantate printr-un gaj general, conferit prin contract, care să vizeze diferitele expuneri fată de acelasi debitor, atât timp cât expunerea individuală este tratată ca negarantată pentru scopurile calculării cerintei de capital - respectiv sumele recuperate prin executarea garantiei reale nu pot fi luate în considerare la estimarea pierderii în caz de nerambursare.

Art. 52. - Pentru scopurile art. 43 alin. (2) lit. b) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, o linie de credit neutilizată este considerată revocabilă imediat chiar dacă legislatia privind protectia consumatorului sau legislatia conexă interzice institutiei de credit revocarea imediată a acesteia sau stabileste perioade minime de revocare. Conformitatea cu reglementările care privesc protectia consumatorului nu trebuie să împiedice institutiile de credit să clasifice expunerile care îndeplinesc toate celelalte criterii ca expuneri de tip retail reînnoibile eligibile.

Art. 53. - Pragul mentionat la art. 43 alin. (2) lit. c) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, poate fi aplicat la nivelul institutiei de credit. Subcategoriile din cadrul categoriei de expuneri de tip retail reînnoibile eligibile - cum ar fi cârdurile de credit, tragerile pe descoperit de cont si altele - trebuie să fie diferentiate dacă ratele pierderii diferă semnificativ.

Art. 54. - (1) Demonstratia cu privire la volatilitatea redusă a ratelor pierderii mentionată la art. 43 alin. (2) lit. d) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, trebuie să fie făcută pe parcursul procesului de aprobare a utilizării abordării bazate pe modele interne de rating si, ulterior, în orice moment la solicitarea Băncii Nationale a României.

(2) În vederea evaluării volatilitătii ratelor pierderii pentru portofoliul sau subportofoliile de expuneri de tip retail reînnoibile eligibile relativ la nivelul mediu al ratelor pierderii, nivelul de referintă este în general volatilitatea relativă a ratelor pierderii pentru alte subportofolii din categoria „alte expuneri de tip retail", în care institutia de credit detine expuneri. În acest caz, institutiile de credit trebuie să furnizeze date cu privire la media si la deviatia standard a ratelor pierderii pentru toate aceste subportofolii.

(3) În cazul în care nu se dispune în cadrul institutiei de credit de categoria „alte expuneri de tip retail" sau dacă aceasta nu este adecvată ca nivel de referintă, portofoliile de expuneri de tip retail reînnoibile eligibile ale institutiilor de credit similare, portofoliile ipotecare sau portofoliile de expuneri fată de societăti pot fi utilizate ca posibile portofolii de referintă alternative.

(4) În sensul alin. (1), în vederea unei cuantificări adecvate a volatilitătii, poate fi utilizat coeficientul de variatie - deviatia standard raportată la medie -, iar prin rata pierderii se întelege pierderea efectivă pe parcursul unei perioade fixe de timp, cuantificată ca procent din valoarea categoriei de expuneri.

3.1.1.3. Expunerile de tip retail garantate cu un bun imobiliar

Art. 55. - Orice expunere de tip retail căreia institutia de credit îi atribuie, pentru scopurile cuantificării interne a riscului, o garantie reprezentată de un bun imobiliar trebuie clasificată ca expunere de tip retail garantată cu un bun imobiliar. În cazul expunerilor de tip retail cărora nu Ie-a fost atribuită nicio garantie reprezentată de un bun imobiliar, pentru estimarea pierderii în caz de nerambursare nu trebuie luate în considerare veniturile potentiale din valoarea bunurilor imobiliare.

3.1.2. Clasa de expuneri fată de societăti

3.1.2.1. Entitătile mici si mijlocii în cadrul clasei de expuneri fată de societăti

Art. 56. - (1) În sensul art. 35 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, cifra de afaceri reprezintă valoarea veniturilor brute totale încasate de către o societate din vânzarea bunurilor si serviciilor, în cursul desfăsurării normale a activitătii. În cazul unei societăti de asigurare, prin această expresie se întelege valoarea veniturilor brute din prime.

(2) Pentru scopurile art. 35 din regulamentul mentionat la alin. (1), substituirea cifrei de afaceri anuale totale cu totalul activelor se poate realiza pe bază voluntară în conditiile în care institutia de credit poate demonstra că aceasta constituie cel putin o abordare echivalentă din punct de vedere prudential, este aplicată consecvent în timp si formalizată în cadrul normelor interne ale institutiei de credit.

3.1.2.2. Finantarea specializată

Art. 57. - (1) În sensul art. 18 din Regulamentul BNR- CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, nu este necesar ca toate cerintele pentru încadrarea în subclasa expunerilor provenind din finantări specializate, precizate la articolul mentionat, să fie îndeplinite în aceeasi măsură. Elementele individuale ale definitiei expunerilor provenind din finantări specializate pot fi relaxate într-un anumit grad pentru a se cuprinde categorii diferite de expuneri, dar toate cele 3 elemente ale definitiei trebuie îndeplinite cel putin în esentă. Criteriul cel mai important pentru clasificarea drept expuneri provenind din finantări specializate este ca sursa principală de rambursare a creditului să o constituie veniturile generate de activele finantate.

(2) Institutia de credit trebuie să acorde o atentie deosebită definitiei expunerilor provenind din finantări specializate în cazurile aflate la limita dintre finantarea specializată si cadrul de securitizare. În cazul elementelor care ar putea fi clasificate atât ca expuneri provenind din finantări specializate, cât si ca pozitii securitizate, institutia de credit trebuie să clasifice aceste pozitii consecvent în timp.

(3) Contrapartida tipică în cazul unui acord contractual de finantare specializată este o entitate special constituită pentru a finanta si/sau a exploata active corporale, cu personalitate juridică distinctă si ale cărei plăti sunt segregate de cele ale altor entităti sau de cele ale grupului. Entitatea respectivă trebuie să fi încheiat un contract producător de efecte juridice cu privire la active si veniturile pe care acestea le generează.

(4) Pentru scopurile definirii expunerilor provenind din finantări specializate nu prezintă importantă numărul de active prevăzute în acordul contractual, ci dacă activele care fac obiectul garantiei sunt sau nu sursa de rambursare a creditului, în mod similar, în contextul definitiei, nu trebuie considerat important dacă entitatea prevăzută la alin. (3) a intrat sau nu într-un tip de contract de leasing pe termen lung care nu poate fi încetat - contractele de acest tip reprezentând un transfer al riscului -, ci faptul că o astfel de situatie nu afectează principiul potrivit căruia plătile provin din acelasi obiect care este finantat si care serveste drept garantie.

Art. 58. - (1) Expunerile provenind din finantări specializate se încadrează în următoarele categorii:

a) finantare de proiecte;

b) finantare de obiecte;

c) finantare de mărfuri;

d) finantare de bunuri imobiliare producătoare de venit.

(2) Finantarea de proiecte este o metodă de finantare în care creditorul se bazează în principal pe veniturile generate de proiectul finantat, atât ca sursă de rambursare, cât si ca garantie pentru expunere.

(3) Finantarea de obiecte este o metodă de finantare a achizitionării de active corporale în care rambursarea expunerii depinde în principal de fluxurile de numerar generate de active specifice care au fost finantate si gajate în favoarea creditorului sau cedate acestuia.

(4) Finantarea de mărfuri se referă la creditarea structurată pe termen scurt, cu scopul de a finanta rezerve, stocuri, creante aferente mărfurilor tranzactionate pe bursă, în care expunerea este rambursată din veniturile din vânzarea mărfii, iar debitorul nu dispune de capacitate independentă de a rambursa expunerea - respectiv debitorul nu desfăsoară alte activităti si nu detine alte active semnificative.

(5) Finantarea de bunuri imobiliare producătoare de venit este o metodă de finantare a bunurilor imobiliare în care perspectivele de rambursare si recuperare aferente expunerii depind în principal de fluxurile de numerar generate de bunul imobiliar.

Art. 59. - (1) Pentru a putea utiliza estimările probabilitătii de nerambursare în cazul expunerilor provenind din finantări specializate, institutia de credit trebuie să demonstreze că aceste estimări îndeplinesc cerintele minime prevăzute în cap. V din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, la nivelul fiecărei categorii de expuneri provenind din finantări specializate precizate la art. 58 alin. (1).

(2) În cazul expunerilor provenind din finantări specializate pentru care institutiile de credit utilizează abordarea prevăzută ia art. 36 din regulamentul specificat la alin. (1), în procesul de încadrare a acestor expuneri în categoriile mentionate la articolul respectiv pentru aplicarea ponderilor de risc, institutiile de credit trebuie să ia în considerare criteriile de încadrare specificate în anexa care face parte integrantă din prezentul regulament.

(3) Institutiile de credit care se specializează în anumite activităti pot rafina criteriile de încadrare a expunerilor provenind din finantări specializate în categoriile mentionate la art. 36 din regulamentul specificat la alin. (1), criterii precizate în anexa la prezentul regulament, în măsura în care procesul de rafinare introduce criterii aditionale, dar nu înlocuieste criteriile precizate.

(4) Ponderile de risc pentru expunerile provenind din finantări specializate, prevăzute la art. 36 din regulamentul mentionat la alin. (1), pot fi aplicate doar de către institutiile de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating.

(5) Pentru scopurile art. 36 alin. (11) din regulamentul mentionat la alin. (1), institutia de credit trebuie să demonstreze că standardele de acordare a creditelor si alte caracteristici de risc, aferente acesteia, sunt mai stricte în raport cu criteriile de încadrare specificate în anexa la prezentul regulament pentru categoria relevantă.

(6) Institutia de credit trebuie să examineze cel putin anual diferitele aspecte ale finantărilor specializate, incluzând ratingurile, încadrarea expunerilor în subclasa expunerilor provenind din finantări specializate, demonstrarea faptului că expunerile respective pot sau nu pot fi tratate în cadrul general al abordării bazate pe modele interne de rating.

3.1.3. Clasa expunerilor din securitizare

Art. 60. - Pentru încadrarea în clasa expunerilor din securitizare, institutiile de credit trebuie să aibă în vedere caracteristicile securitizării enumerate la art. 2 alin. (4) lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 21/26/2006 si să tină cont de faptul că, în general, clasificarea ca securitizare trebuie să se bazeze pe substanta economică a tranzactiei si mai putin pe forma sa juridică. În cazul în care persistă incertitudini cu privire la clasificarea unei tranzactii ca securitizare, institutiile de credit trebuie să se consulte cu Banca Natională a României.

Art. 61. - (1) Pentru scopurile art. 4 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 21/26/2006, cerinta privind caracterul semnificativ al transferului riscului trebuie privită separat de cerinta privind transferul efectiv al riscului. Transferul efectiv al riscului se referă în primul rând la validitatea si caracterul executoriu din punct de vedere juridic al prevederilor contractuale ale tranzactiei, precum si la absenta prevederilor contractuale care subminează transferul riscului si face diferentiere între tranzactiile de securitizare clasică si sintetică. Cerinta privind transferul semnificativ al riscului se aplică ambelor categorii de tranzactii de securitizare, luând în considerare aspectele specifice fiecărei categorii. Evaluarea caracterului semnificativ al transferului riscului poate implica si alte criterii decât cele precizate în cap. III din regulamentul mentionat.


(2) Pentru scopurile prudentiale reglementate, derecunoasterea contabilă a expunerilor la riscul de credit securitizate nu constituie o cerintă prealabilă sau o dovadă cu privire la caracterul efectiv sau semnificativ al transferului riscului de credit.

(3) Chiar dacă o structură de securitizare nu este recunoscută drept securitizare pentru initiator - spre exemplu, în cazul în care transferul riscului nu este semnificativ -, în cazul investitorului, părtile transferate trebuie tratate ca securitizare.

3.1.4. Clasa expunerilor din titluri de capital

3.1.4.1. Natura expunerilor din titluri de capital

Art. 62. - (1) Expunerile din titluri de capital se definesc pe baza substantei economice a instrumentului si includ interesele de proprietate, atât directe, cât si indirecte, cu drept de vot sau nu, asupra activelor si venitului emitentului.

(2) Interesele indirecte legate de titluri de capital cuprind detinerile de instrumente financiare derivate care au ca suport interese legate de titluri de capital si detinerile în entităti care emit interese de proprietate si care desfăsoară în principal activităti de investitii în titluri de capital.

(3) O detinere indirectă sub forma unei filiale a unei entităti nu este necesar să fie luată în considerare separat atât timp cât filiala este luată în considerare la determinarea valorii ponderate la risc pentru expunerile directe din titluri de capital fată de entitatea respectivă. Aceasta nu implică însă o exceptare în ceea ce priveste tratamentul expunerilor sub forma titlurilor de participare detinute în organismele de plasament colectiv (OPC), prevăzut la art. 23 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, potrivit căruia institutia de credit trebuie să ia în considerare în mod direct expunerile-suport ale OPC.

3.1.4.2. Alocarea expunerilor clasei de expuneri din titluri de capital

Art. 63. - (1) Un instrument trebuie atribuit clasei de expuneri din titluri de capital dacă îndeplineste următoarele criterii:

a) este nerambursabil în sensul că recuperarea fondurilor investite poate fi atinsă numai prin vânzarea investitiei, vânzarea drepturilor asupra investitiei sau lichidarea emitentului;

b) nu comportă o obligatie din partea emitentului; si

c) conferă un drept rezidual asupra activelor sau venitului emitentului.

(2) Ca regulă generală, dacă un titlu de creantă este structurat, subordonat si administrat ca si un titlu de capital, acesta trebuie inclus în clasa de expuneri din titluri de capital.

(3) În clasa de expuneri din titluri de capital trebuie încadrate si următoarele instrumente:

a) orice instrument cu aceeasi structură ca si cea a instrumentelor enumerate la art. 4 din Regulamentul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale institutiilor de credit si ale firmelor de investitii, aprobat prin Ordinul Băncii Nationale a României si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 15/112/2006, cu modificările si completările ulterioare;

b) orice instrument care comportă o obligatie din partea emitentului si care îndeplineste oricare dintre următoarele criterii:

b1) emitentul poate amâna stingerea obligatiei pe termen nedefinit;

b2) obligatia impune - sau permite, la alegerea emitentului - stingerea acesteia prin emisiunea unui număr fix de titluri de capital ale emitentului;

b3) obligatia impune - sau permite, la alegerea emitentului - stingerea acesteia prin emisiunea unui număr variabil de titluri de capital ale emitentului, iar orice modificare a valorii obligatiei - toate celelalte conditii rămânând neschimbate - este atribuibilă modificării valorii unui număr fix de titluri de capital ale emitentului, comparabilă si în aceeasi directie cu aceasta. Pentru anumite obligatii care impun sau care permit stingerea acestora prin emisiunea unui număr variabil de titluri de capital ale emitentului, modificarea valorii monetare a obligatiei este egală cu modificarea valorii juste a unui număr fix de titluri de capital, multiplicată printr-un factor specificat. Asemenea obligatii îndeplinesc această conditie dacă atât factorul, cât si numărul precizat de titluri de capital sunt fixate;

b4) detinătorul are optiunea de a solicita ca obligatia să fie stinsă prin titluri de capital, în afara situatiilor în care fie, în cazul unui instrument tranzactionat, institutia de credit demonstrează Băncii Nationale a României că acest instrument este tranzactionat mai mult ca titlu de creantă asupra emitentului decât ca titlu de capital al acestuia, fie, în cazul instrumentelor care nu sunt tranzactionate, institutia de credit demonstrează Băncii Nationale a României că acest instrument trebuie să fie tratat ca pozitie pe un titlu de creantă. În ambele situatii, cu aprobarea Băncii Nationale a României, institutia de credit poate descompune riscurile pentru scopurile reglementate.

Art. 64. - (1) Titlurile de creantă, precum si alte titluri, parteneriate, instrumente financiare derivate sau alte produse structurate cu intentia de a li se conferi substanta economică a detinerilor de titluri de capital sunt considerate detineri de titluri de capital.

(2) Titlurile de capital care sunt înregistrate drept credit, dar care rezultă dintr-un swap datorie/capital efectuat ca parte a recuperării sau restructurării organizate a datoriei, sunt incluse în definitia detinerilor de titluri de capital, dar aceste instrumente nu pot atrage o cerintă mai mică de capital decât cea care s-ar aplica dacă detinerile respective ar rămâne în portofoliul de creante. În această categorie sunt incluse datoriile a căror rentabilitate este legată de cea a titlurilor de capital.

(3) Investitiile în titluri de capital care sunt structurate cu intentia de a li se conferi substanta economică a detinerilor de titluri de creantă sau expunerilor din securitizare nu trebuie considerate detineri de titluri de capital.

(4) Obligatiunile cu caracteristici hibride nu pot fi considerate drept titluri de capital în măsura în care conduc la primirea unei părti fixe din profituri, nesatisfăcând criteriul precizat la art. 63 alin. (3) lit. b).

(5) În cazul obligatiunilor convertibile si al altor asemenea instrumente, cel putin componenta de titlu de capital trebuie surprinsă prin atribuirea acesteia clasei de expuneri din titluri de capital.

3.1.4.3. Abordări privind calcularea valorii ponderate la risc a expunerilor pentru expunerile din titluri de capital

Art. 65. - Instrumentele considerate ca expuneri din titluri de capital trebuie să fie incluse în clasa de expuneri din titluri de capital, în afara cazului în care acestea fac obiectul consolidării sau al deducerii din fondurile proprii.

Art. 66. - Investitiile în entitătile controlate si detinute majoritar si minoritar semnificativ, care sunt supuse limitelor prevăzute la art. 143 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare, si nu depăsesc limitele respective, trebuie ponderate la risc în concordantă cu metodologia aferentă titlurilor de capital prevăzută în Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, si cu nu mai putin de 100% după aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit.


Art. 67. - (1) Pentru scopurile art. 47 alin. (2) din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, alegerea de către institutia de credit de metode diferite de calculare a valorii ponderate la risc a expunerilor din titluri de capital se apreciază ca fiind efectuată de o manieră consecventă si coerentă prin intermediul utilizării diferitelor instrumente si procese care reflectă procesele de administrare internă a riscului.

(2) În cazul în care este utilizată metoda bazată pe modele interne, modelul respectiv trebuie integrat în cadrul procesului de administrare a riscului al institutiei de credit, conform prevederilor art. 243 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare - spre exemplu, rezultatele modelului trebuie utilizate de către institutia de credit în ceea ce priveste politica de investitii, stabilirea limitelor si administrarea expunerilor.

(3) În sensul art. 48 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, pentru a demonstra faptul că portofoliile din care fac parte expunerile din investitii de tip private equity sunt suficient de diversificate, institutiile de credit se pot referi la numărul de fonduri de investitii, la numărul de investitii care compun portofoliul si la fondurile aferente sau, în măsura în care sunt disponibili, la indici specifici de evaluare a diversificării. Istoricul pierderilor poate indica, de asemenea, că un portofoliu este suficient de diversificat pentru a se putea aplica ponderea de risc de 190% expunerilor din investitii de tip private equity.

3.1.4.4. Exceptările permanente de la aplicarea abordării bazate pe modele interne de rating pentru expunerile din titluri de capital

Art. 68. - Restrictiile prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. g) din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, pot viza dimensiunea sau categoria firmelor, sumele care pot fi investite, localizarea geografică sau alti factori care ar putea limita riscul investitiei.

Art. 69. - Pragul mentionat la art. 31 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, trebuie administrat pe bază continuă si trebuie verificat de către institutia de credit cel putin anual.

3.1.5. Creantele achizitionate

3.1.5.1. Aspecte generale

Art. 70. - (1) Creantele achizitionate pot fi tratate potrivit următoarelor abordări:

a) expunerea este tratată ca expunere fată de vânzător, iar creantele sunt tratate ca garantii reale, a căror eligibilitate trebuie să fie verificată potrivit prevederilor cap. III din Regulamentul BNR -CNVM nr. 19/24/2006;

b) expunerea este tratată ca expunere fată de debitor, iar evaluarea riscurilor aferente fiecărei expuneri, ca si cum respectiva expunere ar fi fost initiată de către institutia de credit, nu reprezintă un efort excesiv pentru institutia de credit respectivă. Vânzătorul poate să actioneze sau nu ca garant;

c) expunerea este tratată ca expunere fată de debitor, iar evaluarea riscurilor aferente fiecărei expuneri, ca si cum respectiva expunere ar fi fost initiată de către institutia de credit, ar reprezenta un efort excesiv pentru institutia de credit respectivă. Acesta poate reprezenta, în special, cazul în care institutia de credit trebuie să se bazeze în mare măsură pe informatiile furnizate de o tertă parte. Este posibil ca institutia de credit nici să nu cunoască întotdeauna fiecare debitor individual. Vânzătorul poate să actioneze sau nu ca garant.

(2) Creantele achizitionate nu constituie o clasă de expuneri în sine, ci reflectă un tip de finantare comun mai multor clase de active, rezultând de obicei din vânzarea bunurilor si serviciilor asociate unei tranzactii comerciale. Prin prisma tratamentului special prevăzut de Regulamentul BNR – CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, pentru creantele achizitionate în raport cu creantele din aceeasi clasă de expuneri, creantele achizitionate pot fi încadrate în clasa expunerilor fată de societăti sau în clasa expunerilor de tip retail. (3) Regulile aferente creantelor achizitionate privesc în primul rând creantele care sunt achizitionate ca parte a operatiunilor de factoring sau de scontare a facturilor - invoice discounting - ori care sunt sau urmează să fie incluse în tranzactiile bazate pe active - asset-backed transaction. Aceste reguli nu se aplică tranzactiilor în care creditele initiate de o firmă sunt achizitionate ulterior în scopul de a adăuga debitori activitătii cumpărătorului, alta decât cea aferentă operatiunilor de securitizare.

3.1.5.2. Conditii pentru tratarea creantelor achizitionate fată de societăti potrivit cerintelor minime pentru utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating, aferente clasei de expuneri de tip retail

Art. 71. - (1) În cazul creantelor achizitionate fată de societăti, pentru a putea utiliza standardele de cuantificare a riscului aferente expunerilor de tip retail, prevăzute în cap. V din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, institutia de credit trebuie să demonstreze că îndeplineste criteriile de eligibilitate specificate în regulamentul respectiv.

(2) În sensul art. 44 din regulamentul mentionat la alin. (1), între vânzător si institutia de credit cumpărătoare nu trebuie să se efectueze o operatiune în conditii de favoare, si anume ambele părti trebuie să interactioneze ca agenti independenti pe piata financiară - niciunul dintre agenti nu trebuie să fie într-o asemenea pozitie încât să influenteze procesul intern de luare a deciziilor al celuilalt agent. Institutiile de credit care doresc să trateze expunerile drept creante achizitionate eligibile trebuie să se asigure, cel putin, de următoarele:

a) nu există un risc semnificativ de contaminare a stărilor de nerambursare între vânzător si debitor; si

b) creantele au fost tranzactionate în conditii de concurentă deplină - respectiv, la pret de piată si în conditii de piată.

(3) Pentru scopurile art. 44 lit. d) din regulamentul mentionat la alin. (1), o modalitate de implementare a cerintei de diversificare poate face referintă la numărul de debitori, institutia de credit putând stabili o limită de concentrare, fie sub forma unei limite absolute - dimensiunea maximă a expunerii pe contrapartidă -, fie sub forma unei limite relative - expunerea fată de o contrapartidă ca procent din întreaga valoare a portofoliului.

Art. 72. - (1) Pentru scopurile art. 37 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, prin efort excesiv se întelege fie că numărul debitorilor aferenti este atât de mare încât institutia de credit nu ar putea să îi clasifice utilizând sistemul său de rating obisnuit, fie că debitorii nu sunt debitorii obisnuiti, directi ai institutiei de credit si, în consecintă, sistemele de date ale institutiei de credit nu contin nicio informatie specifică cu privire la acestia.

(2) Atunci când institutiile de credit colectează date suficiente pentru a putea evalua debitorii pe bază individuală, acestea trebuie să renunte la utilizarea, pentru creantele achizitionate, a abordării de tip top-down - respectiv utilizarea standardelor de cuantificare a riscului aferente expunerilor de tip retail - în schimbul celei de tip bottom-up - respectiv utilizarea standardelor de cuantificare a riscului aferente expunerilor fată de societăti.

3.1.5.3. Estimarea pierderii asteptate pentru creantele achizitionate fată de societăti

Art. 73. - Institutiile de credit pot estima pierderile asteptate pentru creantele achizitionate fată de societăti pe clase de rating ale pierderii asteptate, utilizând mediile pe termen lung ale ratelor pierderii. Institutiile de credit care utilizează această abordare trebuie să detină o scală distinctă de rating a pierderii asteptate, care să le permită alocarea debitorilor sau a grupelor de debitori pe clasele de rating ale pierderii asteptate.

3.1.5.4. Riscul de diminuare a valorii creantei

Art. 74. - (1) Institutiile de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating trebuie să acopere riscul de diminuare a valorii creantei chiar si în cazul în care institutia de credit tratează expunerea respectivă ca si cum debitorul ar fi clientul acesteia.

(2) În sensul art. 2 pct. 1 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, riscul de diminuare a valorii creantei se referă la posibilitatea ca valoarea potentială a creantelor achizitionate si finantate de către institutia de credit să fie redusă la initiativa vânzătorului sau a debitorului si ca valorile contractuale de plătit de către debitorii creantelor respective să fie reduse prin acordarea de credite debitorilor, fie sub formă de lichidităti, fie sub o altă formă - cum ar fi compensări sau reduceri rezultate din returnarea bunurilor vândute, din dispute privind calitatea produselor, din orice plată sau disconturi promotionale oferite de către vânzător, precum si compensări ale datoriilor între vânzător si debitor.

(3) În cazurile în care o institutie de credit nu este sigură dacă ar trebui sau nu să trateze un anumit eveniment ca risc de diminuare a valorii creantei, acesta trebuie tratat ca risc de diminuare a valorii creantei. Aceste cazuri includ situatiile în care institutia de credit nu poate să aloce cu claritate anumite evenimente riscului operational. În cazul efectelor de comert bazate pe active - asset-backed commercial paper-, riscul de diminuare a valorii creantei aferent expunerilor-suport trebuie evaluat proportional -pro-rata.

Art. 75. - În sensul art. 57din Regulamentul BNR -CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, caracterul semnificativ al riscului de diminuare a valorii creantei poate fi evaluat la nivelul grupei de expuneri, utilizând o examinare specifică a pierderii asteptate. În acest caz, institutia de credit trebuie să stabilească de o manieră prudentă un prag de semnificativitate pentru pierderea asteptată.

3.2. Definitiile stării de nerambursare si pierderii

3.2.1. Definitia stării de nerambursare

Art. 76. - (1) Cerintele specifice ale Regulamentului BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, privind adoptarea de către institutia de credit a unei definitii a stării de nerambursare conforme definitiei stării de nerambursare prevăzute de regulamentul respectiv se aplică numai pentru scopurile cuantificării riscului.

(2) Definitia stării de nerambursare utilizată la estimarea parametrilor de risc trebuie să fie aceeasi, indiferent de parametrul estimat - probabilitate de nerambursare, pierdere în caz de nerambursare, factor de conversie sau pierdere asteptată.

(3) Definitia stării de nerambursare adoptată de către institutiile de credit trebuie să se bazeze pe definitia stării de nerambursare prevăzută de regulamentul mentionat la alin. (1). Pe lângă criteriul obiectiv bazat pe numărul de zile de întârziere la plată, institutia de credit trebuie să implementeze, cel putin, o definitie a stării de nerambursare bazată pe indiciile improbabilitătii de plată prevăzute la art. 161 din respectivul regulament. Institutia de credit trebuie să interpreteze indiciile si relevanta acestora în concordantă cu propriile practici si cu caracteristicile pietei.

(4) Institutia de credit trebuie să ia în considerare, de asemenea, alte indicii ale improbabilitătii de plată care sunt adecvate debitorilor si tranzactiilor acesteia sau specificului pietei pe care îsi desfăsoară activitatea. Asemenea indicii trebuie să fie utilizate pe lângă cele prevăzute la art. 161 din regulamentul mentionat la alin. (1) si nu le pot substitui pe acestea. Criteriile aditionale pot fi necesare pentru a completa setul de criterii la un nivel mai specific si mai detaliat si trebuie să fie formalizate corespunzător în cadrul normelor interne ale institutiei de credit pentru a permite efectuarea de verificări independente, inclusiv din partea Băncii Nationale a României, cu privire la numărul de stări de nerambursare identificate.

Art. 77. - (1) Pentru scopurile art. 160 alin. (1) lit. b) din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, conceptul de obligatie semnificativă trebuie interpretat ca o modalitate de a evita luarea în considerare a debitorilor ca fiind în stare de nerambursare exclusiv pentru întârzierea plătii din motive tehnice sau atunci când suma întârziată la plată este neglijabilă.

(2) În sensul art. 160 din regulamentul mentionat la alin. (1), în cadrul procesului de validare a modelelor interne de rating ale institutiilor de credit, Banca Natională a României stabileste, de la caz la caz, - dacă este necesar, pe baza unei analize calitative - dimensiunea pragului prevăzut la art. 160 alin. (8) din regulamentul mentionat la alin. (1).

(3) Pragul de semnificativitate stabilit de către Banca Natională a României pentru scopurile art. 160 din regulamentul mentionat la alin. (1) oferă institutiilor de credit un criteriu minim, pentru obtinerea unei definitii minime a stării de nerambursare. Pe lângă acest prag de semnificativitate, institutiile de credit pot lua în considerare alte indicii privind semnificativitatea sumelor întârziate la plată, care sunt adecvate debitorilor si tranzactiilor acestora sau specificului pietei pe care îsi desfăsoară activitatea. Asemenea indicii trebuie să fie utilizate pe lângă cele stabilite de către Banca Natională a României si nu le pot substitui pe acestea.

(4) În procesul de stabilire a pragurilor interne de semnificativitate, institutia de credit trebuie să deruleze o evaluare a ratei de însănătosire - respectiv fractiunea debitorilor aflati în întârziere la plată care ies din starea de nerambursare fără interventia institutiei de credit - pentru a evita luarea în considerare a debitorilor ca fiind în stare de nerambursare exclusiv pentru întârzierea plătii din motive tehnice si, în consecintă, generarea în mod artificial a unor valori mai mici ale pierderii în caz de nerambursare.

Art. 78. - Procesul de alocare a ratingurilor si definitia stării de nerambursare adoptată trebuie să fie coerente. Institutia de credit trebuie să evalueze cu atentie contaminarea stărilor de nerambursare între părti legate. În situatia în care se alocă un rating întregului grup din care face parte entitatea debitoare - spre exemplu, în cazul alocării ratingului pe baza bilantului consolidat, entitatea care face obiectul clasificării fiind grupul -, starea de nerambursare trebuie să fie declansată pentru toti membrii grupului, în afara cazului în care institutia de credit poate demonstra că intrarea în stare de nerambursare la nivel de filială nu are consecinte semnificative asupra stabilitătii grupului ca întreg.

3.2.2. Definitia pierderii

3.2.2.1. Datele utilizate pentru determinarea pierderii economice

Art. 79. - Datele utilizate în vederea calculării pierderii în caz de nerambursare efective aferente unei expuneri trebuie să includă toate informatiile relevante. Aceste informatii pot cuprinde, în functie de tipul expunerii:

a) suma expusă la risc la momentul intrării în stare de nerambursare - incluzând principalul plus dobânda si comisioanele neplătite si capitalizate;

b) recuperările, incluzând venitul si sursele de recuperare - cum ar fi fluxurile de numerar rezultate din vânzarea garantiei reale si veniturile din garantii personale sau venitul realizat după vânzarea creditelor intrate în stare de nerambursare;


c) costurile de tratare a situatiilor problematice si de colectare, incluzând costurile semnificative directe si indirecte asociate activitătii de tratare a situatiilor problematice si a celei de colectare;

d) în măsura în care este necesar pentru calcularea efectelor semnificative ale actualizării, datele calendaristice si valorile diferitelor fluxuri de numerar care au avut loc, respectiv succesiunea în timp - timing - a procesului de recuperare.

Art. 80. - Institutiile de credit trebuie să culeagă si să păstreze date pentru a evalua pierderile în caz de nerambursare, inclusiv datele privind costurile de recuperare si costurile de tratare a situatiilor problematice si de colectare. Aceste informatii trebuie să fie culese la nivelul fiecărei expuneri intrate în stare de nerambursare sau la nivelul fiecărei grupe de expuneri - atunci când este necesar în clasa de expuneri de tip retail. Institutiile de credit trebuie să culeagă în timp date cu privire la costurile de tratare a situatiilor problematice si de colectare la un nivel cât mai detaliat cu putintă. În cazul în care institutiile de credit detin numai date la nivel agregat, acestea trebuie să dezvolte o metodologie adecvată de alocare.

3.2.2.2. Utilizarea datelor externe de pierdere economică

Art. 81. - (1) Utilizarea datelor externe, inclusiv a datelor centralizate, precum si a mai multor surse de date - cum ar fi combinarea datelor externe si interne - în vederea îmbunătătirii robustetii estimării pierderii în caz de nerambursare trebuie avută în vedere în special de o institutie de credit care detine mai putine informatii interne pentru a estima pierderile în caz de nerambursare - de asemenea, atunci când sunt probleme legate de reprezentativitatea portofoliului de expuneri intrate în stare de nerambursare.

(2) Institutia de credit trebuie să ia în considerare, în special, elemente de referintă externe adecvate, în măsura în care acestea sunt disponibile.

(3) Institutia de credit trebuie să evalueze cu atentie toate datele si elementele de referintă externe relevante, concentrându-se pe analiza datelor cu privire la componentele pierderii care sunt specifice unei tări - spre exemplu, incapacitatea potentială de a obtine controlul asupra garantiei reale depinde de cadrul legal national - sau care sunt specifice unei institutii de credit - spre exemplu, procesele de colectare care conduc la variatii ale costurilor de tratare a situatiilor problematice, altor costuri directe si indirecte. De asemenea, institutia de credit trebuie să identifice si acele cazuri în care unele componente ale pierderii economice ar putea să nu fie incluse în datele externe. Institutiile de credit trebuie să analizeze componentele pierderii din cadrul datelor externe, precum si comparabilitatea datelor externe în ceea ce priveste practicile de creditare si procesele interne si să ia în considerare rezultatele acestor analize pe parcursul procesului de estimare.

3.2.2.3. Rata de actualizare

Art. 82. - Ratele de actualizare utilizate de către institutiile de credit pentru a încorpora în valoarea pierderii economice efectele semnificative ale actualizării pot varia în functie de piată, de tipul tranzactiei sau de practicile institutiei de credit privind tratarea situatiilor problematice pentru tranzactiile intrate în stare de nerambursare.

Art. 83. - (1) Cuantificările ratelor de recuperare utilizate la estimarea pierderilor în caz de nerambursare trebuie să reflecte costul detinerii activelor intrate în stare de nerambursare pe parcursul perioadei de tratare a situatiilor problematice, inclusiv o primă de risc adecvată.

(2) În cazul în care fluxurile de numerar aferente recuperării sunt incerte si implică un risc care nu poate fi diversificat, calcularea valorii actualizate nete trebuie să reflecte valoarea în timp a banilor, precum si o primă de risc adecvată pentru riscul nediversificabil.

(3) În vederea stabilirii unor prime de risc adecvate pentru estimarea pierderilor în caz de nerambursare în conditii de declin economic, institutia de credit trebuie să se concentreze asupra incertitudinilor cu privire la fluxurile de numerar aferente recuperării, asociate stărilor de nerambursare declansate pe perioada unui declin economic.

(4) În cazul în care nu există incertitudini cu privire la fluxurile de numerar aferente recuperării - cum ar fi situatia în care recuperările se obtin pe baza garantiei reale sub formă de numerar-, calcularea valorii actualizate nete este necesar să reflecte numai valoarea în timp a banilor si este adecvată utilizarea unei rate de actualizare fără risc.

Art. 84. - (1) Cuantificările ratelor de recuperare pot fi realizate prin metode cum ar fi:

a) actualizarea fluxului de recuperări si a fluxului de costuri de tratare a situatiilor problematice printr-o rată de actualizare ajustată la risc, care reprezintă suma dintre rata de dobândă fără risc si o marjă adecvată pentru riscul corespunzător fluxurilor de numerar aferente recuperării si costului de tratare a situatiilor problematice;

b) conversia fluxului de recuperări si a fluxului de costuri de tratare a situatiilor problematice în fluxuri de numerar de tipul echivalent cert - reprezentând suma necesară pentru ca un investitor cu aversiune la risc să devină indiferent între primirea cu certitudine a sumei la data plătii si primirea unui activ ce produce o plată incertă, a cărei distributie la data plătii este identică cu cea a fluxului de numerar incert - si actualizarea acestora prin rata de dobândă fără risc;

c) o combinatie între ajustări ale ratei de actualizare si ajustări, efectuate de o manieră coerentă cu ajustările respective, ale fluxurilor de recuperare si de costuri de tratare a situatiilor problematice.

(2) Procesul utilizat pentru determinarea ratei de actualizare trebuie să fie coerent pentru toate expunerile de acelasi tip. Institutiile de credit trebuie să justifice acest aspect cu atentie deosebită pentru a se asigura lipsa oricărui arbitraj cauzat de manipularea factorilor de actualizare. Institutiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Nationale a României, atunci când utilizează o rată de actualizare fără risc, că orice risc rămas este acoperit într-o altă sectiune a calculelor.

3.2.2.4. Alocarea costurilor directe si indirecte

Art. 85. - (1) Costurile de tratare a situatiilor problematice si de colectare trebuie să includă costurile desfăsurării activitătii departamentului de tratare a situatiilor problematice si de colectare, costurile serviciilor externalizate - cum ar fi costurile serviciilor de colectare externalizate, atribuibile în mod direct recuperărilor, precum costurile juridice - si un procent corespunzător din alte costuri continue, precum cheltuielile generale ale institutiei de credit, în afara cazului în care institutia de credit poate demonstra că aceste costuri nu sunt semnificative.

(2) Institutia de credit trebuie să demonstreze că înregistrează în bazele de date toate informatiile necesare pentru a calcula costurile semnificative directe si indirecte. Procesul de alocare a costurilor trebuie să se bazeze pe aceleasi principii si tehnici pe care institutiile de credit le utilizează în cadrul propriilor sisteme de contabilitate a costurilor, iar institutiile de credit trebuie să demonstreze că acest proces este suficient de relevant si de riguros.

(3) Institutiile de credit trebuie să definească conceptul de „semnificativitate" si să formalizeze elementele de cost de o manieră consecventă în timp.


3.3. Sistemele de rating si cuantificarea riscului

3.3.1. Probabilitatea de nerambursare

3.3.1.1. Metodologia de alocare a ratingurilor

Art. 86. - (1) Institutiile de credit trebuie să prezinte ipotezele care stau la baza modelelor sau metodelor utilizate pentru alocarea claselor de rating sau a grupelor de risc ale debitorilor si să justifice Băncii Nationale a României aceste ipoteze.

(2) În vederea cuantificării gradului de conformitate cu prevederile cap. V sectiunea 1 subsectiunea 1.5 „Utilizarea modelelor" din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, institutiile de credit pot utiliza metode statistice.

(3) Indiferent de metodologia utilizată pentru a aloca clase de rating sau grupe de risc ale debitorilor, institutiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Nationale a României că alocările de ratinguri si sistemele de rating pentru riscul de nerambursare al debitorului îndeplinesc cerintele minime prevăzute în cap. V din regulamentul precizat la alin. (2).

3.3.1.2. Metodologia de estimare a probabilitătii de nerambursare

Art. 87. - (1) În cazul în care institutiile de credit utilizează metode directe de estimare a probabilitătii de nerambursare si înregistrează suprapuneri între alocarea debitorilor pe clase de rating sau grupe de risc si estimarea probabilitătilor de nerambursare pentru respectivele clase de rating sau grupe de risc, toate cerintele prevăzute de cadrul de reglementare referitoare la metodologia de alocare a ratingurilor se aplică si pentru scopurile estimării probabilitătii de nerambursare.

(2) Indiferent de tipul metodei de estimare utilizate, institutiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Nationale a României că estimarea probabilitătii de nerambursare îndeplineste cerintele minime prevăzute de Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare.

3.3.2. Cerinte cu privire la estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare

3.3.2.1. Aspecte generale

Art. 88. - Determinarea pierderii în caz de nerambursare trebuie să se bazeze pe definitiile stării de nerambursare si pierderii economice utilizate de către institutia de credit, definitii care trebuie să se afle în concordantă cu prevederile Regulamentului BNR -CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 89. - (1) Institutiile de credit trebuie să facă distinctie între pierderile în caz de nerambursare efective si cele estimate.

(2) Pierderile în caz de nerambursare efective se referă la pierderile totale observate, actualizate la momentul intrării în stare de nerambursare, pentru fiecare expunere intrată în stare de nerambursare din cadrul setului de date si reprezintă valori ex-post care pot fi aplicate la nivelul unei clase de rating sau al unei grupe de risc a tranzactiilor. Datele brute utilizate pentru calcularea pierderii trebuie să provină din cadrul departamentului de colectare - cum ar fi recuperările, executarea garantiei reale, precum si toate fluxurile de numerar-, din cadrul departamentului de contabilitate - dobânda neplătită, dar capitalizată, suma expusă la risc la momentul intrării în stare de nerambursare - sau din cadrul altor departamente. Institutiile de credit trebuie să colecteze, fără a aplica în această etapă filtre, toate informatiile necesare pentru a calcula pierderea economică.

(3) Institutia de credit trebuie să aloce pierderile în caz de nerambursare estimate tranzactiilor sale curente - intrate sau nu în stare de nerambursare - si să le utilizeze la calcularea cerintelor de capital pentru expunerile sale.

(4) Pierderile în caz de nerambursare estimate se bazează pe pierderile în caz de nerambursare efective pentru setul de date de referintă aplicabil. Pierderile în caz de nerambursare estimate pot fi însă diferite de media pierderilor în caz de nerambursare efective din cadrul setului de date de referintă, primele fiind necesar să încorporeze asteptările cu privire la ratele de recuperare viitoare. Pentru aceste scopuri, institutiile de credit trebuie să calculeze o rată de recuperare anticipativă pe termen lung pentru clasa de rating sau grupa de risc a tranzactiilor, luând în considerare atât circumstantele economice curente, cât si pe cele viitoare.

(5) Dacă o institutie de credit ajustează valoarea pierderii în caz de nerambursare efective - cum ar fi ajustările efectuate pentru a lua în considerare conditiile de declin economic -, aceasta trebuie să demonstreze că ajustarea respectivă este adecvată si că este luată în considerare în mod corespunzător în cadrul procedurilor sale de testare ex-post (backtesting).

Art. 90. - În aplicarea prevederilor art. 59 si art. 195 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, institutiile de credit trebuie să ia în considerare că diferenta dintre cea mai bună estimare a pierderii asteptate pentru expunerile intrate în stare de nerambursare, având în vedere atât conditiile economice curente, cât si situatia expunerii, pe de o parte, si pierderea în caz de nerambursare estimată, obtinută pe baza setului de date de referintă, pe de altă parte, provine din posibilitatea aparitiei pierderilor aditionale pe parcursul perioadei de recuperare si reprezintă cerinta de capital aferentă pierderii neasteptate pentru expunerea intrată în stare de nerambursare.

Art. 91. - (1) În aplicarea prevederilor art. 189 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, institutiile de credit trebuie să ia în considerare că potentialul ratelor de recuperare efective de a fi mai scăzute decât media, pe perioadele în care ratele de nerambursare sunt ridicate, poate fi o sursă semnificativă a pierderilor neasteptate din credite pentru anumite expuneri sau portofolii, iar de această posibilitate trebuie să se tină cont la calcularea capitalului necesar pentru acoperirea pierderilor neasteptate.

(2) Pentru scopurile alin. (1), pentru tratarea dependentelor adverse posibile dintre probabilitatea de nerambursare si pierderea în caz de nerambursare, parametrii de pierdere în caz de nerambursare trebuie să încorporeze ratele de recuperare anticipative ale expunerilor care intră în stare de nerambursare în conditiile în care există asteptări ca pierderile din credite să fie substantial mai mari decât media. În asemenea conditii, există asteptări ca ratele de nerambursare să fie ridicate, iar dacă ratele de recuperare sunt negativ corelate cu ratele de nerambursare, parametrii de pierdere în caz de nerambursare trebuie să încorporeze previziuni ale ratelor de recuperare viitoare care să fie mai scăzute decât cele asteptate în conditii mai apropiate de conditiile neutre. În cazurile în care există asteptări ca ratele de recuperare viitoare să fie independente de ratele de nerambursare viitoare, nu este necesar ca previziunile anticipative ale ratelor de recuperare încorporate în parametrii de pierdere în caz de nerambursare să difere de cele asteptate în conditii mai apropiate de conditiile neutre.

3.3.2.2. Principii fundamentale

Art. 92. - (1) Estimările pierderii în caz de nerambursare trebuie să reflecte atât experienta si practicile institutiei de credit, cât si mediul extern în care aceasta îsi desfăsoară activitatea. Institutiile de credit nu se pot baza pe estimările la nivelul industriei fără a le ajusta, acolo unde este necesar, pentru a reflecta propria pozitie a acestora.

(2) Având în vedere faptul că o variatie procentuală dată a estimărilor pierderii în caz de nerambursare conduce la o modificare procentuală egală a cerintelor de capital, orice aproximare si/sau modalitate mai rapidă (shortcut) pe care institutia de credit decide să le/o adopte trebuie să constituie un aspect important al validării si evaluării.

3.3.2.3. Datele

Art. 93. - (1) În scopul estimării parametrilor aferenti abordării bazate pe modele interne de rating, institutia de credit trebuie să pregătească setul de date de referintă pentru fiecare parametru, ceea ce implică luarea de decizii cum ar fi cele privind dimensiunea esantionului, lungimea seriilor de timp, încrederea în datele externe, tratamentul pozitiilor intrate în stare de nerambursare care nu au generat pierdere si durata proceselor de recuperare - tratarea incompletă a situatiilor problematice. Unele informatii continute în setul de date de referintă pot necesita actualizare.

(2) Setul de date de referintă pentru pierderea în caz de nerambursare trebuie să includă, spre deosebire de setul de date de referintă pentru estimarea probabilitătii de nerambursare, doar expuneri fată de debitori intrati în stare de nerambursare, precum si factori care pot fi folositi pentru a grupa, în maniere semnificative, tranzactiile intrate în stare de nerambursare. De asemenea, acest set trebuie să respecte, în măsura în care este posibil, următoarele:

a) să acopere o perioadă care este suficient de lungă pentru a include cel putin un ciclu economic;

b) să contină toate intrările în stare de nerambursare care au fost înregistrate pe parcursul orizontului de timp considerat;

c) să contină date pentru calculul pierderilor în caz de nerambursare efective;

d) să includă toate informatiile relevante necesare pentru a estima parametrii de risc;

e) să includă date despre determinantii relevanti ai pierderii.

(3) Institutia de credit trebuie să se asigure că setul de date de referintă rămâne reprezentativ pentru portofoliile sale curente.

Art. 94. - Tratamentul aplicat pozitiilor intrate în stare de nerambursare care nu generează pierdere sau chiar au rezultate pozitive în cadrul procesului de recuperare trebuie să ia în considerare următoarele:

a) institutia de credit trebuie să facă o distinctie clară între pierderea în caz de nerambursare efectivă si cea estimată, ca parametru utilizat pentru calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor. Pierderea în caz de nerambursare efectivă poate fi zero, respectiv dacă o expunere este scoasă din starea de nerambursare fără un cost semnificativ, direct sau indirect, asociat colectării cu privire la instrumentul respectiv, si fără o pierdere cauzată de efectele semnificative ale actualizării - de exemplu, dacă starea de nerambursare a fost cauzată doar de criteriul celor 90 de zile de întârziere, iar obligatiile de plată au fost ulterior complet îndeplinite -, este posibil să nu se înregistreze nicio pierdere;

b) în situatiile în care pierderea în caz de nerambursare estimată are o valoare scăzută sau zero, institutiile de credit trebuie să demonstreze că procesele lor de estimare sunt pertinente si precise. În particular, acestea trebuie să poată oferi dovezi concrete cu privire la toti factorii luati în considerare în cadrul procesului de cuantificare care au condus la estimări scăzute, cum ar fi rata de actualizare, valoarea estimată a garantiei reale, structura fluxurilor de numerar etc;

c) chiar dacă în cadrul proceselor de recuperare au fost observate rezultate pozitive si acestea pot fi explicate, pierderea în caz de nerambursare estimată si utilizată pentru a calcula cerintele de capital nu trebuie să fie mai mică decât zero. Aceasta poate fi zero în situatii exceptionale. Institutiile de credit trebuie să demonstreze că monitorizează si înregistrează rezultatele pozitive ale proceselor de recuperare pentru a se convinge de faptul că nu s-au produs erori sistematice;

d) institutia de credit trebuie să examineze tratamentul tranzactiilor cu pierdere zero pentru a se asigura că acesta nu produce distorsiuni. Un număr semnificativ de tranzactii cu pierdere zero poate indica faptul că institutia de credit utilizează o definitie a stării de nerambursare prea timpurie sau că setul de date de referintă contine anumite tranzactii care nu sunt într-adevăr în stare de nerambursare - precum stări de nerambursare de ordin tehnic, cum ar fi comisioane cu valoare redusă rămase de plată, aferente împrumuturilor rambursate.

3.3.2.4. Determinantii de risc

Art. 95. - (1) În procesul de estimare a pierderii în caz de nerambursare, institutiile de credit pot lua în considerare determinanti de risc precum:

a) determinanti de risc aferenti tranzactiei, incluzând tipul tranzactiei, garantia reală, garantii personale furnizate de terte părti, rangul de subordonare, perioada de timp în care debitorul s-a aflat în stare de nerambursare, maturizarea expunerii (seasoning), raportul dintre valoarea împrumutului si cea a garantiei reale si procedurile de recuperare;

b) determinanti de risc aferenti debitorului, incluzând dimensiunea debitorului, dimensiunea expunerii, structura de capital specifică firmei, regiunea geografică, sectorul industrial si linia de activitate;

c) determinanti de risc aferenti institutiei de credit, incluzând organizarea internă si cadrul de administrare a activitătii, evenimente relevante - cum ar fi fuziuni - si entităti specifice din cadrul grupului, destinate recuperărilor;

d) determinanti de risc externi, incluzând ratele de dobândă si cadrul legal - si, ca o consecintă, durata procesului de recuperare; si

e) alti factori de risc.

(2) Institutiile de credit trebuie să identifice si să examineze determinanti de risc suplimentari care sunt relevanti pentru circumstantele specifice ale acestora. Institutiile de credit trebuie să colecteze date cu privire la ceea ce consideră a fi determinantii principali ai pierderii pentru un grup dat de tranzactii si să îi includă în procesul de estimare a pierderii în caz de nerambursare. Rationamentele privind identificarea determinantilor de risc principali trebuie formalizate în mod corespunzător de către institutia de credit si trebuie prezentate Băncii Nationale a României.

3.3.2.5. Metodologiile de estimare

Art. 96. - (1) Institutiile de credit trebuie să aleagă o tehnică sau o combinatie de tehnici de estimare a pierderii în caz de nerambursare. Tehnicile care pot fi utilizate, cu conditia respectării prevederilor prezentei părti, includ, dar fără a se limita la, următoarele:

a) estimarea pierderii în caz de nerambursare care ia în considerare procesul de tratare a situatiilor problematice;

b) estimarea pierderii în caz de nerambursare de piată, respectiv estimarea pierderii în caz de nerambursare pe baza preturilor de piată ale obligatiilor intrate în stare de nerambursare;

c) estimarea pierderii în caz de nerambursare de piată implicite, respectiv estimarea pierderii în caz de nerambursare din preturile de piată ale creditelor, obligatiunilor sau instrumentelor de tip credit default, pentru care nu a apărut starea de nerambursare;

d) estimarea pierderii în caz de nerambursare istorice implicite.

(2) Institutiile de credit trebuie să demonstreze că metodele alese pentru estimarea pierderii în caz de nerambursare sunt potrivite în raport cu activitătile desfăsurate de către acestea si cu portofoliile cărora li se aplică, precum si să justifice ipotezele teoretice aferente modelelor.

Art. 97. - În cazul în care este utilizată tehnica de estimare a pierderii în caz de nerambursare care ia în considerare procesul de tratare a situatiilor problematice, institutia de credit trebuie să calculeze fluxurile de numerar rezultate din procesul de tratare a situatiilor problematice si/sau de colectare, actualizate în mod corespunzător. Pentru scopurile obtinerii de estimări anticipative, efectuarea calculelor pentru expunerile detinute la momentul actual de către institutia de credit trebuie să se bazeze pe datele cu privire la recuperarea efectivă. Procesul de calcul nu trebuie să se bazeze exclusiv pe valoarea de piată a garantiei reale, ci trebuie aplicate ajustări corespunzătoare.

Art. 98. - În sensul art. 188 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, pentru calcularea mediei ponderate - în functie de numărul stărilor de nerambursare - a pierderilor efective în caz de nerambursare, stările de nerambursare observate includ cazurile de tratare incompletă a situatiilor problematice, desi acestea nu reprezintă valori finale pentru scopurile calculării pierderii în caz de nerambursare, deoarece procesul de recuperare nu a fost finalizat.

Art. 99. - Institutiile de credit trebuie să integreze rezultatele proceselor incomplete de tratare a situatiilor problematice - ca date/informatii - în cadrul estimărilor pierderii în caz de nerambursare, cu exceptia cazului în care pot demonstra că respectivele tratări incomplete ale situatiilor problematice nu sunt relevante. Evaluarea relevantei trebuie să tină cont de specificul pietei si trebuie să arate că excluderea tratărilor incomplete ale situatiilor problematice nu conduce la subestimarea pierderii în caz de nerambursare si nu are impact semnificativ asupra estimărilor pierderii în caz de nerambursare.

Art. 100. - În cazurile în care institutiile de credit includ tratările incomplete ale situatiilor problematice în calcularea mediei ponderate - în functie de numărul stărilor de nerambursare - a pierderilor efective în caz de nerambursare, acestea trebuie să formalizeze si să demonstreze pertinenta abordărilor, ceea ce include, în particular, alegerea perioadei de observare si metodologiile de estimare a costurilor si a recuperărilor aditionale, ulterioare acestei perioade si, dacă este necesar, din cadrul acestei perioade.

Art. 101. - (1) Institutiile de credit pot aplica tehnica de estimare a pierderii în caz de nerambursare care ia în considerare procesul de tratare a situatiilor problematice, folosind fie estimările directe, fie o abordare în două etape.

(2) În situatia în care sunt folosite estimările directe, institutia de credit obtine o estimare cantitativă pentru fiecare expunere individuală, pe baza caracteristicilor specifice ale acesteia.

(3) În cazul utilizării abordării în două etape, institutia de credit estimează o valoare medie a pierderii în caz de nerambursare pentru toate expunerile din cadrul aceleiasi clase de rating sau grupe de risc a tranzactiilor.

(4) În sensul alin. (2), dacă în cadrul clasei de expuneri de tip retail este folosită o abordare la nivel de grupă de risc, institutia de credit trebuie să calculeze media estimărilor directe individuale în vederea obtinerii pierderii în caz de nerambursare agregate pentru toate expunerile aferente grupei respective. În situatia în care institutia de credit obtine estimările pentru clasa de expuneri de tip retail utilizând clase de rating - similar cazului expunerilor fată de societăti, institutii, administratii centrale sau bănci centrale -, nu este necesar să se agrege estimările pierderii în caz de nerambursare pentru expunerile de tip retail.

Art. 102. - (1) În sensul art. 101 alin. (1), procedurile directe de estimare - spre exemplu, un model statistic care utilizează determinantii de risc drept variabile explicative – permit institutiei de credit calculul automat al fiecăruia dintre elementele distincte care alcătuiesc pierderea în caz de nerambursare, pe baza experientei cu privire la fiecare dintre elementele corespondente din setul de date de referintă, care este relevant pentru elementul respectiv - cum ar fi valorile de recuperare ale bunurilor imobiliare sau ratele de actualizare.

(2) În sensul art. 101 alin. (1), în cadrul abordării în două etape, institutia de credit trebuie să aplice o ajustare generală a pierderii în caz de nerambursare la nivelul clasei de rating sau al grupei de risc, privită ca întreg, pentru a reflecta măsura în care valoarea medie a pierderii în caz de nerambursare pentru setul de date de referintă necesar nu este reprezentativă pentru media pe termen lung, anticipativă si ponderată în functie de numărul stărilor de nerambursare sau pentru estimarea efectuată în ipoteza unui declin economic.

Art. 103. - (1) În cazul în care institutia de credit utilizează tehnica de estimare a pierderii în caz de nerambursare care ia în considerare procesul de tratare a situatiilor problematice, setul de date de referintă utilizat pentru realizarea estimărilor include preturile de piată istorice înregistrate cu privire la garantia reală sau aferente unei părti ori tuturor creantelor fată de debitor. Preturile de piată curente ale garantiilor reale pentru expunerile detinute la momentul actual de către institutia de credit pot influenta pierderea în caz de nerambursare estimată aferentă acestora.

(2) Ca o alternativă la tehnica de estimare a pierderii în caz de nerambursare care ia în considerare procesul de tratare a situatiilor problematice, setul de date de referintă poate fi obtinut de către institutia de credit, cu conditia respectării prevederilor prezentei părti, prin observarea preturilor de piată ale obligatiunilor sau creditelor tranzactionările intrate în stare de nerambursare, într-un interval scurt de timp de la intrarea în această stare sau la iesirea din faliment, precum si prin observarea preturilor de piată ale creditelor, obligatiunilor sau instrumentelor de tip credit default, pentru care nu a apărut starea de nerambursare.

(3) În cazul în care institutia de credit utilizează informatii de piată ca o alternativă la tehnica de estimare a pierderii în caz de nerambursare care ia în considerare procesul de tratare a situatiilor problematice - cum ar fi în caz de date putine -, datele de piată trebuie să îndeplinească cerintele generale privind utilizarea datelor externe, prevăzute de Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare.

(4) Institutia de credit poate să obtină cea mai bună estimare a pierderii asteptate pentru expunerile intrate în stare de nerambursare direct din preturile de piată ale acestora, acolo unde acestea există.

Art. 104. - (1) Institutiile de credit trebuie să utilizeze cu atentie informatiile externe relevante folosite pentru îmbunătătirea estimărilor pierderii în caz de nerambursare, bazate pe experienta proprie a acestora cu privire la pierderi si recuperări.

(2) Estimarea pierderii în caz de nerambursare din marjele de credit (credit spreads) aferente expunerilor care nu au intrat în stare de nerambursare - respectiv estimarea pierderii în caz de nerambursare de piată implicite - poate fi utilizată de către institutia de credit numai atunci când, pentru obtinerea unor estimări de încredere, nu sunt disponibile alte date si dacă rezultatele validării arată ca aceste estimări sunt de încredere.

(3) Tehnicile de estimare a pierderii în caz de nerambursare de piată si cea de piată implicită pot fi adecvate numai în conditiile în care pietele de capital se caracterizează prin adâncime - respectiv există numerosi cumpărători si vânzători potentiali dispusi să tranzactioneze la preturi mai ridicate sau mai scăzute decât pretul de piată curent - si lichiditate.


Art. 105. - (1) Tehnica de estimare a pierderii în caz de nerambursare istorice implicite - respectiv obtinerea de estimări ale pierderilor în caz de nerambursare din pierderile efective aferente expunerilor din cadrul claselor de rating sau grupelor de risc si din estimările adecvate ale probabilitătilor de nerambursare - poate fi utilizată de către institutia de credit doar pentru clasa de expuneri de tip retail. Pierderea efectivă pentru aceste expuneri de tip retail este egală cu pierderea totală împărtită la numărul total de expuneri din cadrul clasei de rating sau al grupei de risc, în timp ce pierderea în caz de nerambursare efectivă medie este egală cu aceeasi pierdere totală împărtită la numărul expunerilor intrate în stare de nerambursare din cadrul clasei de rating sau al grupei de risc.

(2) Estimarea pierderii în caz de nerambursare istorice implicite poate fi utilizată de către institutia de credit doar în cazurile în care aceasta poate estima pierderea asteptată pentru fiecare clasă de rating a tranzactiilor sau grupă de expuneri, cu conditia îndeplinirii cerintelor minime - incluzând toate cerintele calitative si cantitative aferente validării - pentru estimarea probabilitătii de nerambursare.

3.3.2.6. Pierderea în caz de nerambursare în ipoteza unui declin economic

Art. 106. - (1) Institutiile de credit trebuie să stabilească un proces riguros si bine formalizat pentru evaluarea efectelor - în cazul în care acestea există - conditiilor de declin economic asupra ratelor de recuperare si pentru obtinerea de estimări ale pierderii în caz de nerambursare în concordantă cu conditiile de declin economic.

(2) Procesul prevăzut la alin. (1) presupune 3 etape, care pot fi tratate într-o manieră integrată:

a) identificarea conditiilor de declin economic corespunzătoare pentru fiecare clasă de expuneri reglementată, în cadrul fiecărei jurisdictii;

b) identificarea dependentelor adverse - în cazul în care acestea există - dintre ratele de nerambursare si ratele de recuperare;

c) integrarea dependentelor adverse ce au fost identificate dintre ratele de nerambursare si ratele de recuperare, cu scopul de a genera, pentru expunerile institutiei de credit, parametrii de pierdere în caz de nerambursare care să fie în concordantă cu conditiile de declin economic identificate.

(3) În sensul alin. (2) lit. a), conditiile de declin economic corespunzătoare sunt acelea în care determinantii relevanti ai ratelor de nerambursare sunt în concordantă cu conditiile în care există asteptări ca pierderile din credite pentru clasa de expuneri reglementată să fie în mod substantial mai ridicate decât media. Institutiile de credit pot identifica asemenea conditii la un nivel mai granular, dacă o asemenea abordare sporeste senzitivitatea la risc. Ca regulă generală, în cazul în care ratele de recuperare prezintă senzitivitate la conditiile locale, institutiile de credit trebuie, cel putin, să ia în considerare în mod separat fiecare clasă de expunere si fiecare jurisdictie, exceptând situatia în care pot justifica combinarea claselor de expuneri si/sau a jurisdictiilor pe baza faptului că expunerile din cadrul acelorasi clase de expuneri, în jurisdictii diferite, prezintă o covariantă ridicată a ratelor de recuperare.

(4) În sensul alin. (2) lit. b), dependentele adverse dintre ratele de nerambursare si ratele de recuperare pot fi identificate fie direct, prin analize statistice, dacă datele necesare sunt disponibile, fie indirect, prin examinarea relatiilor dintre determinantii stării de nerambursare si cei ai recuperărilor. Abordarea indirectă poate include analiza comportamentului valorilor garantiei reale, acolo unde garantia reală are o influentă semnificativă asupra recuperărilor.

(5) În sensul alin. (2) lit. c), pentru obtinerea unei estimări a pierderii în caz de nerambursare în conditii de declin economic, institutiile de credit pot, spre exemplu, analiza ratele de recuperare în timpul perioadelor de declin economic sau pot utiliza previziuni bazate pe modificarea determinantilor de risc corespunzători într-o manieră concordantă cu conditiile de declin economic. Dacă prin derularea unei analize în concordantă cu alin. (2) lit. b) nu a fost identificată nicio dependentă adversă semnificativă între ratele de nerambursare si ratele de recuperare, estimările pierderii în caz de nerambursare se pot baza pe mediile pe termen lung, ponderate în functie de numărul stărilor de nerambursare, ale ratelor observate ale pierderii sau pot fi obtinute din previziuni care nu implică supunerea la simulări de criză a determinantilor de risc corespunzători.

Art. 107. - Pentru scopurile art. 189 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, institutiile de credit care nu pot demonstra în alte moduri că estimările pierderii în caz de nerambursare în ipoteza unui declin economic nu sunt mai scăzute decât estimările medii pe termen lung ale pierderii în caz de nerambursare trebuie să poată furniza Băncii Nationale a României, la cererea acesteia, o estimare a ratei pierderii în caz de nerambursare pe termen lung, medie ponderată în functie de numărul stărilor de nerambursare. Pierderea în caz de nerambursare în ipoteza unui declin economic poate, în anumite circumstante, să fie egală cu pierderea în caz de nerambursare medie pe termen lung, dar nu poate fi mai putin prudentă.

Art. 108. - Simulările de criză (stress tests) prevăzute la art. 156 sau 157 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, nu este obligatoriu să producă o pierdere în caz de nerambursare mai scăzută sau mai ridicată decât cea estimată potrivit art. 189 din regulamentul mentionat. În măsura în care identificarea perioadelor de declin economic pentru scopurile art. 189 din regulamentul mentionat coincide cu simulările de criză (stress tests) efectuate pentru scopurile art. 156 sau 157 din respectivul regulament, pierderea în caz de nerambursare calculată poate fi similară. Unele simulări de criză (stress tests) efectuate pentru scopurile art. 156 sau 157 din regulamentul mentionat pot fi utilizate drept instrument pentru evaluarea robustetii estimării pierderii în caz de nerambursare, care este realizată potrivit art. 189 din respectivul regulament.

3.3.2.7. Pierderea în caz de nerambursare utilizată pentru calcularea pierderii asteptate

Art. 109. - În sensul art. 195 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, dacă conditiile de declin economic sunt relevante pentru un anumit tip de expuneri, atunci acest aspect trebuie luat în considerare la cuantificarea posibilitătii de a înregistra pierderi neasteptate suplimentare pe parcursul perioadei de recuperare.

3.3.3. Cerinte cu privire la estimările proprii ale factorilor de conversie 3.3.3.1. Aspecte generale

Art. 110. - Estimările factorului de conversie trebuie să reflecte atât experienta si practicile institutiei de credit, cât si mediul extern în care aceasta îsi desfăsoară activitatea. Institutiile de credit trebuie să aibă în vedere de o manieră corespunzătoare, în cadrul proceselor de estimare si validare a factorului de conversie, modul în care evoluează relatiile cu clientii în circumstante adverse, atunci când clientii pot decide să utilizeze angajamente de finantare care nu au fost trase.

Art. 111. - Institutia de credit trebuie să acorde o atentie deosebită utilizării datelor colectate din surse externe sau de-a lungul diferitelor perioade de timp.


Art. 112. - Având în vedere faptul că o variatie procentuală dată a valorii expunerii conduce la o modificare procentuală egală a cerintelor de capital, orice aproximare si/sau modalitate mai rapidă (shortcut) pe care institutia de credit decide să le/o adopte pentru estimarea valorii expunerii trebuie să constituie un aspect important al validării si evaluării.

Art. 113. - În sensul Regulamentului BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, valoarea expunerii este alcătuită din două pozitii: suma trasă la momentul actual si o estimare a sumelor ce vor fi trase în viitor din creditul angajat si neutilizat. Sumele potentiale care vor fi trase în viitor sunt descrise în termeni de proportie din suma netrasă la momentul actual.

Art. 114. - Factorii de conversie trebuie să ia valori pozitive sau valoarea zero, iar valoarea expunerii pentru fiecare tranzactie nu trebuie să fie mai mică decât valoarea expunerii definităla art. 99-107 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare.

3.3.3.2. Orizontul de timp

Art. 115. - (1) Calcularea factorului de conversie necesită observarea si compararea a cel putin două momente de timp: momentul actual si momentul intrării în stare de nerambursare. Factorii de conversie estimati sunt obtinuti din factorii de conversie efectivi pentru expunerile intrate în stare de nerambursare din setul de date de referintă. Momentul intrării în stare de nerambursare si valoarea trasă la acest moment pentru expunerile din setul de date de referintă pot fi observate în mod direct.

(2) Institutiile de credit trebuie să utilizeze abordări de calculare a factorilor de conversie efectivi care sunt adecvate activitătii specifice a acestora.

Art. 116. - (1) Institutiile de credit trebuie să se asigure că momentele de timp alese pentru calcularea factorilor de conversie efectivi aferenti setului de date de referintă sunt adecvate pentru orizontul de timp de un an utilizat în scopul estimării factorilor de conversie. Aceasta ar putea necesita luarea în considerare de seturi de intervale diferite de timp ce precedă momentul intrării în stare de nerambursare.

(2) În cazul în care institutia de credit utilizează pentru calcularea factorilor de conversie efectivi abordarea de grup (cohort approach), perioada de observare este împărtită în ferestre de timp, iar suma trasă la momentul intrării în stare de nerambursare este pusă în legătură cu suma trasă/netrasă la începutul ferestrei de timp. Perioada ce trebuie utilizată în cadrul acestei abordări (cohort period) drept fereastră de timp este de un an, cu exceptia cazurilor în care institutia de credit poate demonstra că ar fi mai prudentă si mai potrivită o perioadă diferită.

(3) În situatia utilizării, pentru calcularea factorilor de conversie efectivi, a abordării cu orizont de timp fix (fixed-horizon approach), suma trasă la momentul intrării în stare de nerambursare este pusă în legătură cu suma trasă/netrasă la un moment fix, anterior intrării în stare de nerambursare, folosindu-se ipoteza simplificatoare că toate expunerile care vor intra în stare de nerambursare de-a lungul orizontului de timp ales vor intra în stare de nerambursare la acelasi moment de timp: sfârsitul orizontului de timp fix. Institutiile de credit trebuie să folosească un orizont de timp fix de un an, cu exceptia cazurilor în care acestea demonstrează că ar fi mai prudentă si mai potrivită o altă perioadă.

(4) Institutiile de credit pot utiliza, pentru cuantificarea factorilor de conversie efectivi, abordarea cu orizont de timp variabil - generalizare a abordării cu orizont de timp fix -, care constă în folosirea mai multor referinte temporale în cadrul orizontului de timp ales - cum ar fi compararea sumei trase la momentul intrării în stare de nerambursare cu sumele trase cu o lună, două luni, trei luni etc. Înainte de intrarea în stare de nerambursare.

(5) Pentru cuantificarea factorilor de conversie efectivi, institutiile de credit pot folosi numai ca solutie tranzitorie abordarea momentum, care vizează exprimarea factorilor de conversie ca procent din întregul angajament de finantare - raportul limită totală -, si nu ca procent din suma netrasă. În cazul utilizării acestei abordări, nu este necesar ca institutia de credit să ia o decizie privind un moment de referintă anterior intrării în stare de nerambursare, suma trasă la momentul intrării în stare de nerambursare comparându-se doar cu limita totală la acest moment. Pentru a putea primi aprobarea din partea Băncii Nationale a României de a utiliza estimări proprii ale factorilor de conversie obtinuti pe baza abordării momentum, institutiile de credit trebuie să recalculeze raportul limită totală sub forma unui factor de conversie care să respecte prevederile Regulamentului BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, folosind informatia relevantă din procesul de alocare pe clasele de rating ale factorului de conversie.

Art. 117. - (1) Indiferent de abordarea aleasă pentru cuantificarea factorilor de conversie efectivi, institutiile de credit trebuie:

a) să analizeze si să prezinte Băncii Nationale a României considerentele pentru adoptarea abordării respective, să îsi justifice alegerile si să evalueze impactul pe care l-ar avea utilizarea unui orizont de timp diferit;

b) să identifice punctele slabe posibile ale abordării alese si să propună metode pentru tratarea sau compensarea acestora;

c) să evalueze impactul abordării alese asupra claselor de rating si estimărilor finale ale factorului de conversie, prin investigarea efectelor dinamice, precum interactiunile cu perioada rămasă până la intrarea în stare de nerambursare (time-to-default) si calitatea creditului.

(2) Aspectele enumerate la alin. (1) trebuie avute în vedere la elaborarea si validarea modelului intern, iar documentatia institutiei de credit trebuie să furnizeze informatii clare cu privire la acestea.

3.3.3.3. Factorii de conversie reglementati si estimările proprii

Art. 118. - Institutiile de credit care au primit aprobarea din partea Băncii Nationale a României să utilizeze propriile estimări ale factorilor de conversie trebuie să aplice aceste estimări pentru toate expunerile precizate la art. 108 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, sub rezerva prevederilor aferente perioadei de implementare graduală.

Art. 119. - (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 110 din Regulamentul BNR -CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, pentru scopurile primirii aprobării de a utiliza estimările proprii ale factorilor de conversie, expresia linii de credit prevăzută la art. 108 alin. (2) lit. d) din acelasi regulament se interpretează ca fiind suficient de largă pentru a acoperi fiecare tip de expunere din afara bilantului precizat în anexa la Regulamentul BNR - CNVM nr. 14/19/2006, cu completările ulterioare, care nu este identificat drept un element de risc maxim si care nu este deja mentionat în mod explicit în altă sectiune a art. 108 alin. (2) din Regulamentul BNR -CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare.

(2) În cazuri exceptionale, institutiile de credit pot folosi, cu aprobarea Băncii Nationale a României, factorii de conversie reglementati pentru anumite tipuri de expuneri, dacă pot demonstra că este imposibil să se elaboreze o abordare relevantă pentru a estima factorii de conversie pentru expunerile respective. Elementele cu risc maxim rămân acoperite de prevederile art. 110 din Regulamentul BNR – CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, si primesc o valoare a expunerii de 100% din valoarea lor.

3.3.3.4. Datele

Art. 120. - (1) Setul de date de referintă pentru factorul de conversie/valoarea expunerii trebuie să includă doar expuneri fată de debitori intrati în situatie de nerambursare, suma trasă si cea netrasă la momentul intrării în stare de nerambursare, suma trasă si cea netrasă la un moment - sau momente - de timp anterior intrării în stare de nerambursare, precum si factori care pot fi folositi pentru a grupa, în maniere semnificative, tranzactiile intrate în stare de nerambursare. De asemenea, acest set trebuie să respecte, în măsura în care este posibil, următoarele aspecte:

a) să acopere o perioadă care este suficient de lungă pentru a include cel putin un ciclu economic;

b) să contină toate intrările în stare de nerambursare care au fost înregistrate pe parcursul orizontului de timp considerat;

c) să includă toate informatiile relevante necesare pentru a estima parametrii de risc;

d) să includă date despre determinantii relevanti ai factorului de conversie.

(2) Institutia de credit trebuie să se asigure că setul de date de referintă rămâne reprezentativ pentru portofoliile sale curente, fiind actualizat atunci când este necesar.

3.3.3.5. Determinantii de risc

Art. 121. - (1) Institutiile de credit trebuie să ia în considerare si să analizeze toti determinantii de risc principali ai factorilor de conversie. Importanta determinantilor de risc trebuie judecată pe baza caracteristicilor specifice ale portofoliilor si practicilor institutiei de credit.

(2) În procesul de analizare a determinantilor potentiali ai factorului de conversie, institutiile de credit trebuie să examineze - fără ca lista precizată să aibă caracter exhaustiv - următoarele domenii:

a) strategiile si politicile institutiilor de credit în ceea ce priveste monitorizarea conturilor clientilor;

b) capacitatea si vointa institutiei de credit de a împiedica noi trageri în circumstante apropiate intrării în stare de nerambursare;

c) factorii care influentează cererea debitorului pentru finantare/tranzactii;

d) factorii care influentează vointa institutiilor de credit de a oferi finantare/tranzactii;

e) comportamentul tertelor părti - cum ar fi alte institutii de credit, institutii financiare, creditori comerciali si proprietari -, a căror prezentă ca surse alternative ale ofertei poate creste sau reduce cererea de finantare/tranzactiile pentru o institutie de credit individuală; si

f) natura tranzactiei si atributele încorporate în aceasta - cum ar fi protectia angajamentului contractual.

3.4. Calitatea documentatiei interne

Art. 122. - Cerintele prezentei subsectiuni se aplică tuturor documentatiilor referitoare la elaborarea si validarea modelelor interne de rating, incluzând documentatiile referitoare la sistemele de rating si la estimarea probabilitătii de nerambursare, pierderii în caz de nerambursare si factorului de conversie.

Art. 123. - Institutia de credit trebuie să formalizeze toate etapele elaborării si validării sistemelor de rating într-o manieră care să permită unei terte părti - cum ar fi auditul intern, Banca Natională a României - întelegerea rationamentului si procedurilor care stau la baza elaborării si validării. Institutia de credit trebuie să îndeplinească această cerintă si în ceea ce priveste documentatia aferentă operatiunilor care se efectuează.

Art. 124. - Documentatia aferentă elaborării si validării sistemului de rating trebuie să includă cel putin descrieri detaliate ale metodologiilor de elaborare, ale proceselor de alocare si clasificare, ale calibrării, precum si ale procedurilor, proceselor si testelor interne utilizate de către institutia de credit pentru validarea sistemului de rating.

Art. 125. - Institutia de credit trebuie să se asigure pe bază continuă că sistemele de rating îndeplinesc cerintele aferente acestora. Având în vedere faptul că sistemele de rating si operatiunile acestora sunt supuse în mod constant îmbunătătirii, validarea trebuie să fie un proces iterativ. Institutiile de credit trebuie să se asigure că documentatia este actualizată după operarea de modificări semnificative cu privire la sistemele sau procesele de rating. Documentatia cu privire la elaborare si validare trebuie să contină iteratiile si procesele utilizate pentru validarea acestora.

Art. 126. - Documentatia trebuie să reflecte, de asemenea, faptul că pot fi utilizate sisteme de rating diferite pentru portofolii diferite. Institutiile de credit trebuie să păstreze seturi de documentatie diferite cu privire la elaborarea, validarea si operatiunile aferente fiecărui sistem de rating sau fiecărei combinatii de sisteme de rating care se utilizează, precum si cu privire la portofoliile pentru care acestea sunt aplicate.

Art. 127. - Institutiile de credit trebuie să pună la dispozitia Băncii Nationale a României, la cererea acesteia, toată documentatia referitoare la sistemele de rating ale acestora.

Art. 128. - Documentatia aferentă modelelor statistice si altor metode mecanice trebuie să acopere cel putin următoarele aspecte:

a) documentatia cu privire la detaliile conceptuale ale modelului:

a1) criteriile de delimitare pentru segmentul de rating;

a2) descrierea metodei de rating, a tipului de model utilizat si a arhitecturii modelului;

a3) arhitectura modelului si ipotezele fundamentale, incluzând definitiile stării de nerambursare, considerentele si analiza care sustin alegerea criteriilor de rating, circumstantele tipice în care modelul nu functionează într-o manieră eficace si punctele tari si slabe, cu caracter general, ale modelului;

a4) considerentele pentru selectarea unui tip specific de model;

a5) documentatia aferentă tuturor functiilor modelului;

a6) descrierea procesului de rating;

a7) sarcinile si responsabilitătile cu privire la modelul de rating;

a8) politica de modificare a modelului;

b) documentatia cu privire la elaborare si analize: b1) relevanta criteriilor utilizate în cadrul modelului; b2) setul de date utilizat la elaborarea modelului; b3) asigurarea calitătii pentru setul de date;

b4) procedura de elaborare a modelului;

b5) selectarea factorilor de intrare aferenti modelului si evaluarea parametrilor modelului;

b6) asigurarea calitătii/validarea pe parcursul elaborării modelului, incluzând cel putin teste de performantă „în afara orizontului de timp" - out-of-time - si/sau „în afara esantionului" - out-of-sample;

b7) în cazul modelelor pentru estimarea parametrilor de risc, calibrarea parametrilor de risc pe clasă de rating sau grupă de risc;

b8) procedura pentru validare/examinare cu regularitate;

b9) folosirea rationamentului profesional în scopul de a completa modelul.

Art. 129. - Testele pentru asigurarea calitătii/validare trebuie efectuate doar dacă datele necesare a fi alocate exclusiv pentru acestea nu reduc în mod necorespunzător setul de date folosit pentru elaborarea modelului. In cazurile în care se dispune de putine date, poate fi oportun ca, în anumite circumstante, institutia de credit să nu aloce exclusiv un set de date în afara esantionului - out-of-sample -, ci să astepte noile alocări de rating din anul următor, iar acestea să fie utilizate drept esantion „în afara orizontului de timp" - out oftime.

3.5. Modelele obtinute de la furnizori externi

Art. 130. - Procesul de rating al institutiei de credit, în totalitatea sa, trebuie să fie un proces intern de rating, dar nu este necesar ca toate părtile acestuia să fie elaborate intern, institutia de credit putând utiliza modele obtinute de la furnizori externi, cum ar fi modele statistice.

3.5.1. Transparenta modelelor obtinute de la furnizori externi

Art. 131. - (1) În vederea îndeplinirii cerintelor cap. V sectiunea 5 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, pentru modelele obtinute de la furnizori externi, institutia de credit trebuie să demonstreze o bună întelegere a modelelor respective, sub toate aspectele.

(2) Institutia de credit trebuie să dispună de o documentatie referitoare la elaborarea modelelor si la fundamentele procesului de validare aferent acestora, întocmită de către furnizorii externi într-o manieră care să permită tertelor părti - cum ar fi auditul intern, Banca Natională a României - o întelegere detaliată a metodologiei aplicate, precum si evaluarea gradului de adecvare a functionării modelului la nivelul institutiei de credit.

(3) Institutia de credit trebuie să demonstreze că dispune pe plan intern de cunostintele necesare pentru întelegerea metodologiei si pentru evaluarea gradului de adecvare a functionării modelului. Aceasta trebuie, în special, să aibă cunostintă despre toate limitele modelului, precum si despre circumstantele în care modelul nu functionează conform asteptărilor.

(4) Institutia de credit trebuie să se asigure că utilizatorii vor fi formati profesional corespunzător pentru folosirea modelului respectiv si că vor fi disponibili instructori interni.

(5) Institutia de credit trebuie să prezinte planuri în vederea asigurării validării si, dacă este necesar, a dezvoltării modelului în viitor.

(6) Institutiile de credit trebuie să se asigure de faptul că performanta modelului poate fi evaluată si, dacă este necesar, ajustată, chiar si în cazul în care furnizorul extern întrerupe oferirea de suport sau în alte cazuri similare.

3.5.2. Legătura cu informatiile interne utilizate în cadrul procesului de rating

Art. 132. - (1) Institutia de credit trebuie să cunoască care sunt informatiile - datele - prelucrate în cadrul modelului obtinut de la un furnizor extern si cum sunt legate aceste informatii de cele care sunt prelucrate pe plan intern - spre exemplu, dacă definitiile date de furnizor factorilor de intrare, precum cifra de afaceri si datoria, sunt în concordantă cu cele utilizate pe plan intern.

(2) Institutia de credit trebuie să se asigure că agregarea diferitelor părti ale modelului de rating nu conduce la o metodă de rating necoerentă, în special în situatiile în care părti elaborate pe plan extern sunt utilizate simultan cu părti elaborate pe plan intern.

(3) Institutia de credit trebuie să verifice dacă există o dublă înregistrare a informatiilor în părtile interne si externe ale modelului de rating.

(4) În cazul combinării părtilor elaborate separat ale sistemului de rating, institutia de credit trebuie să deruleze un exercitiu suplimentar cu privire la cuantificarea riscului, respectiv parametrii de risc trebuie să fie estimati pe baza unui set de date corespunzător, precum în cazul unui sistem de rating elaborat în totalitate pe plan intern.

 

SECTIUNEA a 4-a

Cerintele cu privire la date

 

Art. 133. - Bazele de date fizice construite pentru conformarea cu cerintele referitoare la colectarea si păstrarea datelor pentru diferite scopuri, prevăzute de Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, pot contine date referitoare la mai multe scopuri. Sursele de date pot fi, de asemenea, diferite, si anume:

a) în vederea creării modelului de alocare, pentru a determina ponderea variabilelor de intrare, pot fi utilizate date interne, externe si centralizate;

b) în vederea calibrării modelului de estimare pot fi utilizate date interne, externe si centralizate - potrivit art. 162 alin. (1), art. 181, 184, 186, 197 si 201 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare -, respectiv date externe si centralizate cu anumite restrictii - potrivit art. 172, 173, 179, 184, 232, 248, 257 si 258 din regulamentul mentionat;

c) pentru datele cu privire la rezultate si performantă se pot folosi date interne generate pe parcursul elaborării si utilizării modelului;

d) pentru calcularea cerintelor minime de capital curente se pot utiliza date interne.

4.1. Acuratetea, exhaustivitatea si pertinenta datelor

Art. 134. - În sensul art. 143 din Regulamentul BNR- CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, termenii de mai jos au următoarele semnificatii:

a) acuratete se referă la gradul de încredere care poate fi atribuit datelor de intrare. Aceste date trebuie să fie suficient de exacte pentru a se evita distorsiunea semnificativă a rezultatului;

b) exhaustivitate semnifică faptul că bazele de date furnizează informatii cuprinzătoare pentru institutia de credit - respectiv datele pentru toate liniile de activitate si variabilele relevante. Lipsa datelor pentru anumite câmpuri sau înregistrări poate fi inevitabilă, dar institutiile de credit trebuie să încerce să minimizeze aparitia acestor situatii si să urmărească reducerea acestora în timp;

c) pertinentă semnifică faptul că datele nu contin distorsiuni - biases - care să le facă nepotrivite pentru scopul respectiv.

4.1.1. Sistemele IT pentru tratamentul riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

Art. 135. - (1) Institutia de credit trebuie să dispună de o infrastructură IT solidă în vederea asigurării integritătii calculării cerintelor de capital. Bazele de date utilizate pentru reproducerea calculelor trebuie arhivate în mod adecvat, iar institutia de credit trebuie să realizeze copii de sigurantă - backup - corespunzătoare ale acestora. Institutiile de credit trebuie să formalizeze fluxurile de desfăsurare a activitătii - work-flows -, procedurile si sistemele aferente colectării si stocării datelor.

(2) Institutiile de credit trebuie să dispună de sisteme IT care să asigure disponibilitatea continuă si mentenanta tuturor bazelor de date relevante, precum si reproducerea, pentru scopurile validării, a bazelor de date si a rezultatelor sistemelor de rating. Pentru a se asigura recuperarea informatiilor, aceste sisteme IT trebuie incluse în planurile generale pentru situatii neprevăzute. Institutia de credit trebuie să stabilească controale corespunzătoare pentru a se preveni accesul persoanelor neautorizate la informatii.


(3) Institutiile de credit trebuie să aloce resurse suficiente pentru ca bazele de date să poată fi extinse fără riscul de a pierde informatii si trebuie să urmărească reducerea riscului de eroare umană prin cresterea gradului de automatizare al tuturor procedurilor semnificative utilizate la cuantificarea cerintelor de capital. Prin suport IT suficient pentru datele aferente abordării bazate pe modele interne de rating trebuie să se înteleagă faptul că toate datele trebuie stocate într-o manieră potrivită si trebuie să poată fi accesate într-un orizont de timp adecvat.

4.1.2. Examinarea întreprinsă de către audit

Art. 136. - Examinarea calitătii datelor de către auditul intern trebuie să includă cel putin următoarele: o examinare anuală a controalelor interne, esantionarea periodică a datelor si examinarea reconcilierilor aferente sistemului. Pentru datele externe si cele centralizate, examinarea calitătii datelor trebuie efectuată pe cât de extins posibil.

4.2. Standardele de calitate a datelor si concordanta cu datele contabile

Art. 137. - (1) Institutiile de credit trebuie să îsi definească propriile standarde pentru asigurarea calitătii datelor, să urmărească îmbunătătirea în timp a acestor standarde si să îsi cuantifice performanta prin raportare la aceste standarde.

(2) Institutiile de credit trebuie să se asigure în mod continuu că datele acestora au o calitate suficient de ridicată pentru a fi în sprijinul proceselor de administrare a riscului si calculării cerintelor de capital. Aceasta poate include examinarea structurii datelor de intrare pentru a se identifica valorile extreme - outliers - sau neverosimile, modificările fată de perioadele trecute si cantitatea de date lipsă. Examinarea trebuie, de asemenea, să indice dacă este păstrată integritatea datelor.

Art. 138. - (1) Institutiile de credit trebuie să identifice si să explice divergentele semnificative evidentiate de către procesul de reconciliere, desfăsurat cu regularitate, în raport cu datele contabile. Reconcilierea completă nu este posibilă întotdeauna, datele referitoare la risc putând să difere, din motive întemeiate, de datele contabile - spre exemplu, „factorul de conversie" nu are echivalent în contabilitate -, dar trebuie efectuată atunci când este posibil.

(2) Institutiile de credit trebuie să efectueze verificări ale concordantei, care să includă piste de audit privind sursele de date, verificări de total si de număr de înregistrări atunci când datele trec dintr-un sistem în altul, înregistrarea datelor care sunt excluse sau introduse la diferite etape ale manipulării datelor etc. Institutia de credit trebuie să investigheze discrepantele semnificative.

Art. 139. - Datele trebuie să facă obiectul unor controale adecvate ale calitătii, în functie de importanta acestora. Institutia de credit este responsabilă pentru efectuarea de verificări minime, incluzând o examinare independentă periodică pentru a se confirma acuratetea, exhaustivitatea si pertinenta datelor. Calitatea datelor poate fi examinată, de exemplu, prin reproducerea procesului de pregătire a datelor - incluzând colectarea si transformarea - si a rezultatelor modelelor, utilizând aceleasi baze de date si aceiasi algoritmi folositi de către institutia de credit. Examinarea poate fi efectuată pe baza unui esantion.

Art. 140. - Sistemele de alocare a ratingurilor detinute de către institutiile de credit trebuie să contină o politică justificată corespunzător cu privire la toleranta fată de discontinuitătile - gaps - în datele pentru un anumit debitor si cu privire la abordările prudente de tratare a datelor lipsă, cum ar fi prin substituirea valorilor. Institutiile de credit trebuie să urmărească minimizarea în timp a cantitătii de date lipsă.

Art. 141. - Institutiile de credit trebuie să dispună de un set adecvat de documentatie cu privire la standardele de calitate a datelor, care să vizeze următoarele aspecte:

a) politica cu privire la date si declaratia de responsabilitate: institutiile de credit trebuie să stabilească o politică explicită cu privire la date, care poate face parte dintr-o politică generală cu privire la date. Institutiile de credit sunt responsabile pentru asigurarea calitătii datelor si trebuie să fie capabile să demonstreze Băncii Nationale a României că îndeplinesc standarde potrivite scopului;

b) directorul de date: institutiile de credit trebuie să dispună de directoare - dictionare - clare de date care să furnizeze definitiile elementelor de date;

c) descrierile bazelor de date: documentatia aferentă bazelor de date trebuie să permită evaluarea soliditătii bazelor de date. Această documentatie poate contine:

d) o descriere generală a bazelor de date - de exemplu, informatii privind modelul relational al bazei de date, incluzând tabelele, cheile, declansatorii (triggers), procedurile stocate; datele cu privire la performantă, cum ar fi dimensiunea maximă totală; informatii de securitate, cum ar fi proprietarul, utilizatorii cu drept de scriere si citire si responsabilitătile legate de mentenantă;

c2) sursa de date;

c3) procesele utilizate pentru obtinerea si încărcarea datelor;

c4) filtrele utilizate pentru a crea baza de date, precum si pentru a localiza si corecta erorile în legătură cu aceasta - de exemplu, valorile maxime si minime si tratamentul valorilor lipsă;

c5) controale ale accesului, concordantei etc;

c6) o descriere specifică a variabilelor incluse.

Art. 142. - Institutiile de credit trebuie să pregătească o descriere globală a tuturor punctelor slabe cu privire la date si la sistemele IT, identificate în procesul intern de examinare - cum ar fi lipsa automatizării -, însotită de o evaluare a impactului acestora asupra calculelor finale. Institutiile de credit trebuie, de asemenea, să precizeze cum intentionează să corecteze punctele slabe.

4.3. Reprezentativitatea datelor utilizate pentru elaborarea si validarea modelului

4.3.1. Cerinte cu privire la date

Art. 143. - (1) Pentru îndeplinirea cerintelor cu privire la calitatea datelor, stabilite de Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, orice incertitudini - în cazul în care sunt admisibile conform prevederilor regulamentului respectiv - trebuie însotite de un grad sporit de prudentă în estimări sau în procesele de alocare, potrivit art. 129 si 169 din regulamentul mentionat. Institutiile de credit nu trebuie însă să trateze folosirea prudentei drept substitut pentru neîndeplinirea integrală a cerintelor. În cazurile în care se recurge la folosirea prudentei, aceasta trebuie să se bazeze pe practicile interne ale institutiei de credit.

(2) Cerintele cu privire la date pentru perioada de observare, stipulate la art. 181 alin. (1), art. 186 alin. (1)-(3), art. 201 alin. (1) si (2), art. 210 alin. (1)si (2) din regulamentul mentionat la alin. (1), precum si posibila relaxare specificată la art. 181 alin. (2), art. 186 alin. (4), art. 201 alin. (3) si art. 210 alin. (3) din regulamentul respectiv trebuie satisfăcute complet, nefiind permisă compensarea perioadelor de observare mai scurte prin folosirea prudentei.

4.3.2. Seturile de date utilizate pentru estimarea parametrilor de risc (comparabilitatea)

Art. 144. - Pentru scopurile art. 167 din Regulamentul BNR- CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, institutiile de credit trebuie să demonstreze comparabilitatea seturilor de date utilizate pentru estimare - fie că este vorba de date interne, externe, centralizate sau de o combinatie a unor astfel de surse de date - cu portofoliul curent detinut de către institutia de credit. În acest context, interpretarea termenului de comparabilitate trebuie să includă cel putin următoarele:

a) demonstrarea comparabilitătii trebuie să fie bazată pe analizarea caracteristicilor relevante, cum ar fi populatia de expuneri reprezentată în datele utilizate pentru estimare, standardele de creditare utilizate atunci când au fost generate datele si alte caracteristici relevante, în raport cu proprietătile corespondente ale portofoliului curent detinut de către institutia de credit. Alte caracteristici relevante pot include, spre exemplu, distributia debitorilor de-a lungul diferitelor industrii, distributia mărimii expunerilor si similaritatea distributiei geografice a expunerilor, în măsura în care acestea se aplică seturilor de date respective;

b) la analizarea comparabilitătii populatiilor trebuie luate în considerare caracteristicile-cheie - caracteristicile cantitative si calitative ale debitorilor si ale tranzactiilor - care pot fi puse în legătură cu intrarea în stare de nerambursare - pentru estimarea probabilitătii de nerambursare -, cu pierderea - pentru estimarea pierderii în caz de nerambursare - sau cu tragerile aditionale - pentru estimarea factorului de conversie. Analizarea trebuie să se bazeze pe aceste caracteristici sau pe punerea în corespondentă între un set de caracteristici si alt set - de exemplu, analizarea poate lua în considerare distributia populatiei potrivit caracteristicilor-cheie, precum si nivelul si intervalul de variatie aferente acestora. În toate cazurile, în special pentru esantioane externe si transfrontaliere, orice diferente existente cu privire la întelesul caracteristicilor-cheie trebuie formalizate si luate în considerare la construirea modelului sau la cuantificarea riscului. Distributia populatiei, precum si nivelul si intervalul de variatie aferente acestor caracteristici-cheie trebuie să le aproximeze pe cele aferente portofoliului curent al institutiei de credit. Institutia de credit trebuie să se asigure că distributiile sunt apropiate într-o măsură rezonabilă, chiar dacă o potrivire perfectă nu este posibilă în fiecare caz;

c) diferentele semnificative observate cu privire la caracteristicile-cheie utilizate pentru estimare sunt informatii relevante în sensul art. 164 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, si trebuie luate în considerare la estimare prin realizarea de ajustări corespunzătoare. Dacă ajustările sunt dificil de cuantificat, institutiile de credit trebuie să ia în considerare utilizarea altor seturi de date;

d) institutiile de credit pot utiliza instrumente statistice pentru scopurile cuantificării si justificării.

4.3.3. Datele utilizate pentru elaborarea modelelor de alocare a expunerilor sau de estimare a parametrilor de risc (reprezentativitatea)

Art. 145. - (1) În sensul art. 144 din Regulamentul BNR- CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, interpretarea termenului de reprezentativitate în contextul elaborării modelelor de alocare a expunerilor include următoarele aspecte:

a) reprezentativitatea trebuie interpretată similar, indiferent de sursa datelor - seturi de date interne, externe, centralizate sau o combinatie a acestora;

b) pentru scopurile alocării debitorilor, reprezentativitatea nu necesită ca proportia expunerilor intrate în stare de nerambursare si cea a expunerilor neintrate în stare de nerambursare din setul de date să fie egale cu proportia expunerilor intrate în stare de nerambursare si, respectiv, cu cea a expunerilor neintrate în stare de nerambursare din portofoliul respectiv al institutiei de credit;

c) pentru analizarea reprezentativitătii esantionului în raport cu populatia de debitori sau de expuneri efective ale institutiei de credit trebuie luate în considerare toate caracteristicile-cheie - caracteristicile cantitative si calitative ale debitorilor si tranzactiilor - care pot fi puse în legătură cu intrarea în stare de nerambursare - pentru estimarea probabilitătii de nerambursare -, cu pierderea - pentru estimarea pierderii în caz de nerambursare - sau cu tragerile aditionale - pentru estimarea factorului de conversie. Analizarea trebuie să se bazeze pe aceste caracteristici sau pe punerea în corespondentă între un set de caracteristici si alt set - de exemplu, analizarea poate include luarea în considerare a distributiei populatiei potrivit caracteristicilor-cheie, precum si nivelul si intervalul de variatie aferente acestora. Diferentele semnificative observate cu privire la caracteristicile-cheie trebuie evitate, de exemplu, prin utilizarea altui esantion;

d) pentru a demonstra reprezentativitatea, dacă este cazul, trebuie utilizate metodologii statistice - cum ar fi analiza grupărilor (cluster analysis) sau tehnici asemănătoare;

e) pentru scopurile elaborării modelului de alocare a debitorilor sau a expunerilor claselor de rating sau grupelor de risc, institutiile de credit pot utiliza propriile definitii ale stării de nerambursare si ale pierderii, în conditiile în care acestea sunt formalizate, aplicate consecvent si este îndeplinită cerinta referitoare la buna putere de previzionare, prevăzută la art. 142 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Prevederile alin. (1) lit. a), c) si d) sunt aplicabile si pentru scopurile estimării parametrilor de risc prin utilizarea de modele statistice de previzionare a stărilor de nerambursare, potrivit art. 180 din regulamentul mentionat la alin. (1).

4.3.4. Seturile de date centralizate

Art. 146. - În sensul art. 172 lit. b) din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, interpretarea termenului de reprezentativitate include următoarele aspecte:

a) reprezentativitatea trebuie demonstrată pe baza unor criterii plauzibile, stabilite în prealabil în cadrul unei politici generale. Aceste criterii pot include comparabilitatea populatiilor de expuneri din părtile relevante ale grupării (pool);

b) în cazul datelor centralizate, definitia stării de nerambursare utilizată de către o institutie de credit pentru oricare parte a grupării (pool) trebuie să fie similară definitiei utilizate de către celelalte institutii de credit din cadrul grupării pentru respectiva parte. Institutia de credit trebuie să evite orice subapreciere a riscului care poate proveni din aplicarea unor definitii similare ale stării de nerambursare. În acest sens, pentru a obtine similaritatea definitiilor stării de nerambursare, institutiile de credit trebuie să evite, în special, utilizarea într-o măsură mai redusă a indiciilor improbabilitătii de plată;

c) pentru a demonstra reprezentativitatea datelor centralizate, dacă este cazul, trebuie utilizate metode statistice adecvate.

4.3.5. Utilizarea istoricului datelor

Art. 147. - În sensul art. 165 din Regulamentul BNR- CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, prin reprezentativitate se întelege faptul că estimările pentru un orizont de timp viitor de un an reflectă cel putin evenimentele relevante cu care institutia de credit s-a confruntat în trecut, pe o perioadă de timp îndelungată.

4.4. Sursele de date si definitia stării de nerambursare

Art. 148. - (1) În cazul seturilor de date centralizate colectate de pe aceeasi piată, institutia de credit poate verifica similaritatea definitiei stării de nerambursare prin examinarea formulării definitiei si a modului de utilizare internă a acesteia sau prin analizarea utilizării practice a definitiei pentru acea piată.

(2) În cazul seturilor de date centralizate transfrontaliere, institutia de credit trebuie să verifice semnificatia stării de nerambursare - aceeasi formulare a definitiei putând avea semnificatii diferite sau putând fi interpretată diferit de la o jurisdictie ia alta, cum ar fi semnificatia încetării de a mai calcula dobânzi (non-accrued status), respectiv definitiile stării de nerambursare putând avea formulări diferite, dar aceeasi semnificatie, cum ar fi în cazul identificării unor indicii aditionale ale improbabilitătii de plată specifice unei anumite tări - si să demonstreze similaritatea definitiilor stării de nerambursare utilizate de către institutiile de credit din cadrul grupării.

 

SECTIUNEA a 5-a

Validarea cantitativă si calitativă si evaluarea acesteia

 

5.1. Principii fundamentale privind validarea

Art. 149. - (1) Validarea unui sistem de rating cuprinde o serie de procese si activităti care contribuie la evaluarea capacitătii ratingurilor de a diferentia în mod adecvat riscul, precum si a capacitătii estimărilor parametrilor de risc de a descrie în mod corespunzător aspectele relevante ale riscului.

(2) Fără a aduce atingere cerintelor aferente testului de utilizare, potrivit cărora institutiile de credit trebuie să justifice diferentele dintre cuantificările utilizate pentru parametrii de risc reglementati si cele utilizate pentru scopuri interne, validarea efectuată de către institutiile de credit trebuie să ia în considerare scopul sau scopurile specifice pentru care este utilizat un sistem de rating, inclusiv dacă au fost aduse amendamente adecvate pentru fiecare scop.

(3) Validarea efectuată de către institutiile de credit trebuie să respecte principiile generale prevăzute la art. 150-164.

5.1.1. Evaluarea capacitătii predictive a estimărilor de risc si evaluarea utilizării ratingurilor în procesele de creditare

Art. 150. - (1) Estimările de risc realizate de către institutia de credit se bazează pe experienta istorică, dar trebuie să fie în egală măsură anticipative.

(2) Sistemele de rating trebuie să diferentieze în mod eficace riscul - si anume, creditele care au un rating mai scăzut trebuie să aibă un risc de pierdere mai mare - si să îl calibreze în mod eficace - respectiv sistemele de rating trebuie să cuantifice cu acuratete riscul de pierdere. Sistemele de rating trebuie, de asemenea, să fie coerente.

(3) Validarea efectuată de către institutiile de credit trebuie să vizeze în mod esential evaluarea capacitătii predictive a estimărilor de risc, precum si evaluarea utilizării ratingurilor în procesele de creditare.

(4) În sensul alin. (3), validarea trebuie să se concentreze pe evaluarea acuratetei anticipative a estimărilor de risc, pe evaluarea proceselor de alocare a acestor estimări, a procedurilor de control si monitorizare implementate pentru a asigura mentinerea în timp a acuratetei anticipative a estimărilor.

(5) În cazul în care rezultatele efective diferă în mod semnificativ de cele asteptate, procesul de validare trebuie să determine efectuarea unei reevaluări a parametrilor abordării bazate pe modele interne de rating.

Art. 151. - (1) Pentru a asigura acuratetea predictivă a estimărilor de risc, precum si discriminarea si calibrarea eficace a riscului, institutia de credit trebuie în primul rând să evalueze gradul de adecvare la nivel general al fiecărui sistem de rating, evaluare care să acopere cel putin următoarele aspecte:

a) verificarea măsurii în care fiecare sistem de rating este caracterizat de un echilibru adecvat între obiectivitate, acuratete, stabilitate si prudentă;

b) evaluarea caracterului adecvat al filozofiei fiecărui sistem de rating.

(2) În sensul alin. (1) lit. a), în ceea ce priveste obiectivitatea unui sistem de rating, institutiile de credit trebuie să adopte politici si standarde care să asigure alocarea, în mod coerent, a ratingurilor si estimărilor, debitorilor si tranzactiilor cu caracteristici similare si cu un nivel similarele risc. Institutiile de credit trebuie să dispună de capacitatea de a verifica modul în care este administrată utilizarea rationamentului profesional pentru a se obtine rezultate coerente. Pentru scopurile comparării rezultatelor în raport cu performanta asteptată, institutiile de credit trebuie să fie capabile să identifice modul în care estimările lor au fost ajustate plecând de la rezultatul cel mai probabil.

(3) În sensul alin. (1) lit. a), în ceea ce priveste acuratetea unui sistem de rating, institutia de credit trebuie să adopte politici si standarde referitoare la performanta asteptată a sistemului de rating - rezultate în raport de previziuni -, la integritatea datelor de intrare în sistemul de rating si transformarea acestora în rezultate.

(4) În sensul alin. (1) lit. a), în ceea ce priveste stabilitatea unui sistem de rating, institutia de credit trebuie să adopte politici si standarde care să asigure faptul că ratingurile si estimările rămân în linii mari neschimbate în conditiile în care riscul aferent nu s-a modificat. Acest aspect nu trebuie să împiedice modificările care sunt inerente filozofiei de rating a sistemului.

(5) În sensul alin. (1) lit. a), în ceea ce priveste prudenta unui sistem de rating, institutia de credit trebuie să adopte politici si standarde care să identifice sursele si marja de incertitudine în ratinguri si în estimări, precum si gradul de prudentă. În particular, politicile trebuie să identifice unde este aplicat principiul de prudentă si să explice modul în care acesta este aplicat de către institutiile de credit în concordantă cu cerintele relevante ale Regulamentului BNR - CNVM nr. 15/20/2006! cu modificările si completările ulterioare.

(6) În sensul alin. (1) lit. b), filozofia unui sistem de rating se caracterizează prin două componente: filozofia care stă la baza alocării pe clase de rating sau grupe de risc - respectiv modul în care institutiile de credit alocă expunerile, debitorii sau tranzactiile grupărilor de risc (risk buckets) potrivit determinantilor de risc corespunzători - si metoda utilizată pentru cuantificarea parametrilor de risc asociati fiecărei clase de rating sau grupe de risc.

(7) În sensul alin. (6), fiecare filozofie care stă la baza alocării pe clase de rating sau grupe de risc determină o dinamică specifică a ratingurilor, putând fi caracterizată prin măsura în care o modificare a conditiilor economice este susceptibilă să determine:

a) o migratie netă a unui număr ridicat de expuneri, debitori sau tranzactii către alte clase de rating sau grupe de risc, în conditiile în care institutia de credit nu ar lua nicio măsură compensatorie; sau

b) în opozitie cu situatia descrisă la lit. a), migratia anumitor expuneri, debitori sau tranzactii către alte clase de rating sau grupe de risc, exclusiv datorită caracteristicilor individuale ale acestora, în timp ce numărul de expuneri, debitori sau tranzactii din fiecare clasă de rating sau grupă de risc rămâne, în mod substantial, neschimbat; sau

c) o combinatie între cele două extreme mentionate la lit. a) sib).


Art. 152. - Pentru a evalua caracterul adecvat al filozofiei unui sistem de rating, institutia de credit trebuie:

a) să aibă o bună întelegere asupra filozofiei care stă la baza alocării pe clase de rating sau grupe de risc si, în particular, asupra determinantilor de risc, precum si a faptului dacă acestia creează grupări de risc omogene în raport cu estimatorul vizat - un exemplu pentru parametrul de probabilitate de nerambursare este următorul: dacă grupările sunt omogene în raport cu probabilitatea ca fiecare debitor din fiecare grupare de risc să intre în stare de nerambursare pe parcursul anului următor, tinând cont de toate informatiile curente disponibile, incluzând informatii despre debitor si informatii economice; sau, alternativ, dacă grupările sunt omogene în raport cu probabilitatea ca fiecare debitor din fiecare grupare de risc să intre în stare de nerambursare pe parcursul următorului an, tinând cont de toate informatiile disponibile si de conditiile economice ale scenariilor de criză ipotetice;

b) să evalueze dacă metoda utilizată pentru cuantificarea parametrului de risc este adecvată filozofiei care stă la baza alocării pe clase de rating si grupe de risc;

c) să aibă o bună întelegere asupra caracteristicilor, inclusiv a dinamicii, aferente ratingurilor si estimărilor parametrilor de risc;

d) să evalueze gradul de adecvare al caracteristicilor rezultante, inclusiv a dinamicii, aferente ratingurilor si estimărilor parametrilor de risc în raport cu diferitele utilizări ale acestora;

e) să aibă o bună întelegere a impactului caracteristicilor, inclusiv a dinamicii, aferente ratingurilor si estimărilor parametrilor de risc asupra dinamicii si volatilitătii cerintelor de capital.

Art. 153. - Institutia de credit trebuie, cel putin, să adopte si să formalizeze politici care să explice atât filozofia fiecărui sistem de rating, cât si variatia asteptată a claselor de rating, grupelor de risc si a parametrilor de risc în raport cu modificările ciclului economic general sau ale ciclurilor mai specifice, relevante pentru fiecare parametru de risc. Aceste politici trebuie să includă descrierea, dacă este cazul, a modului în care alocările ratingului si estimările parametrilor de risc sunt afectate de aplicarea principiului de prudentă.

Art. 154. - (1) În cazul în care o institutie de credit utilizează diferite sisteme de rating caracterizate de filozofii diferite, aceasta trebuie să acorde o atentie deosebită utilizării informatiilor - fie pentru alocarea ratingurilor, fie pentru estimări - provenind dintr-un alt sistem de rating, intern sau extern, cu o filozofie de rating diferită - un exemplu în acest sens este utilizarea informatiilor de rating sau a experientei cu privire la intrarea în stare de nerambursare obtinute de la agentiile de rating .

(2) În cazul în care o institutie de credit utilizează diferite sisteme de rating cu caracteristici diferite - cum ar fi filozofii, niveluri de obiectivitate, acuratete, stabilitate sau prudentă diferite -, aceasta trebuie să se asigure că sistemele respective au un nivel adecvat de coerentă si/sau că diferentele dintre ele sunt bine întelese, întelegerea diferentelor existente trebuie, cel putin, să permită institutiei de credit, atunci când este necesar, să definească o manieră adecvată de combinare/agregare a informatiilor furnizate de către diferitele sisteme de rating. Ipotezele si potentialele inexactităti care apardintr-o astfel de combinare/agregare trebuie să fie pe deplin întelese de către institutia de credit.

(3) Institutia de credit trebuie, cel putin, să descrie modul în care combinarea informatiilor care provin din sisteme de rating caracterizate de filozofii diferite influentează dinamica si volatilitatea cerintelor de capital.

Art. 155. - Estimările frecventelor viitoare de nerambursare si ale pierderilor viitoare, realizate de către institutia de credit, trebuie să se bazeze pe datele istorice, dar aceste date reprezintă numai un punct de plecare si trebuie ajustate cu atentie. Perioadele minime de observare a datelor - 5 sau 7 ani - determină experienta istorică minimă necesară ca date de intrare pentru estimările anticipative si nu implică faptul că o medie a experientei efective este o măsură suficientă pentru estimările respective. În cazul în care o institutie de credit poate demonstra că experienta istorică este probabil să fie o estimare precisă pentru acestea, efectuarea de ajustări poate fi necesară doar într-o măsură redusă sau chiar poate să nu mai fie necesară.

Art. 156. - Estimările anticipative pot fi mai scăzute decât experienta istorică efectivă. Astfel de situatii pot apărea din cauza unei dimensiuni reduse a esantionului, a unei experiente istorice care include un număr disproportionat de ani extrem de nefavorabili sau din cauza modificării practicilor. Institutia de credit trebuie să justifice în mod corespunzător cazurile în care ignoră sau atribuie o pondere semnificativ mai redusă unei părti din datele disponibile.

Art. 157. - Pentru scopurile estimării probabilitătii de nerambursare pe baza mediei pe termen lung a ratelor de nerambursare din fiecare clasă de rating sau grupă de risc, experienta istorică trebuie să includă o combinatie reprezentativă de ani favorabili si nefavorabili pentru economie, în ansamblul său, precum si să ia în considerare ciclurile mai specifice - cum ar fi cele la nivel de industrie -, care sunt semnificative pentru nivelul si volatilitatea intrărilor în stare de nerambursare corespunzătoare expunerilor acoperite de către sistemul de rating. Institutiile de credit trebuie să demonstreze că estimările utilizate sunt reprezentative pentru ratele probabile pe termen lung. În cazul în care sunt utilizate modele statistice de previzionare - interne sau externe -, acest aspect poate necesita o ajustare a calibrării aferente acestor modele.

Art. 158. - Prevederile art. 157 se aplică în mod corespunzător pentru scopurile estimării pierderii în caz de nerambursare si factorului de conversie pe baza mediilor ponderate în functie de numărul stărilor de nerambursare.

Art. 159. - Institutiile de credit trebuie să dispună de politici si standarde referitoare la nivelurile de acuratete - si, unde este relevant, la puterea de discriminare -, la nivelurile acceptabile de divergentă de la performanta asteptată, precum si la actiunile care trebuie întreprinse în situatiile în care aceste niveluri sunt depăsite. Institutiile de credit trebuie să dispună, de asemenea, de politici clare privind circumstantele în care aceste standarde pot fi modificate.

5.1.2. Responsabilitatea cu privire la validare

Art. 160. - (1) Institutia de credit are responsabilitatea primară cu privire la validarea sistemelor sale de rating.

(2) Institutia de credit trebuie să valideze sistemele de rating detinute de aceasta în vederea demonstrării modului în care au fost obtinute estimările de risc si a confirmării existentei unei probabilităti ridicate ca procesele de alocare a estimărilor de risc să functioneze conform planificărilor si să continue să realizeze performanta asteptată.

5.1.3. Procesul iterativ de validare

Art. 161. - (1) Institutiile de credit trebuie să îsi rafineze periodic instrumentele de validare ca răspuns la modificarea conditiilor de piată si a celor de operare. Institutiile de credit si Banca Natională a României trebuie să poarte un dialog iterativ cu privire la punctele tari si slabe ale sistemelor de rating respective.

(2) Institutiile de credit trebuie să îsi ajusteze si să îsi perfectioneze tehnicile de validare ca răspuns la modificarea practicilor industriei si pe măsură ce devin disponibile mai multe date.

5.1.4. Metodele de validare

Art. 162. - (1) Pentru scopurile validării sistemelor de rating, întreprinsă de către institutiile de credit, acestea trebuie să aibă în vedere faptul că nu există un instrument de validare cantitativ sau calitativ universal, care să poată fi utilizat pentru toate portofoliile detinute de către toate institutiile de credit - spre exemplu, testarea ex-post (backtesting) poate fi dificil de aplicat pentru portofoliile în care numărul de intrări istorice în stare de nerambursare este scăzut. Tehnicile de validare pot, de asemenea, prezenta diferente de la un portofoliu la altul - cum ar fi credite retailm raport cu credite wholesale - si de la o piată la alta.

(2) Institutia de credit trebuie să aibă o bună întelegere a filozofiei care stă la baza sistemului de rating si să o ia în considerare în mod adecvat la determinarea instrumentelor si tehnicilor de validare care trebuie aplicate, atât în ceea ce priveste alegerea metodelor de validare pentru evaluarea acuratetei si stabilitătii sistemului de rating, cât si în ceea ce priveste alegerea metodelor pentru evaluarea gradului de adecvare al simulărilor de criză aplicate sistemului respectiv.

(3) Procesul de validare trebuie să integreze o combinatie între analizarea detaliilor conceptuale si a elaborării (developmental evidence) sistemului de rating - evaluarea logicii abordării, a soliditătii conceptuale a acesteia, testarea statistică realizată anterior utilizării -, compararea cu elemente de referintă si verificarea procesului - comparatii în raport cu alternative relevante, verificarea aplicării procesului conform planificărilor - si analiza rezultatelor - testarea ex-post (backtesting). Echilibrul în utilizarea necesară a acestor instrumente este diferit de la un sistem de rating la altul, în functie, spre exemplu, de măsura în care analiza rezultatelor este de încredere.

5.1.5. Validarea cantitativă si calitativă

Art. 163. - (1) Validarea sistemelor de rating, întreprinsă de către institutia de credit, trebuie să cuprindă elemente atât de ordin cantitativ, cât si de ordin calitativ - spre exemplu, derularea de către institutia de credit a unei validări numai sub forma unui exercitiu pur tehnic/matematic, în care rezultatele sunt comparate cu estimările utilizând tehnici statistice, tehnici care pot avea, în anumite circumstante, un rol vital în astfel de evaluări, se poate dovedi insuficientă.

(2) În sensul alin. (1), în cadrul evaluării performantei globale a sistemului de rating, institutia de credit trebuie să evalueze componentele sistemului de rating - date, modele etc. -, precum si structurile si procesele pe care se bazează sistemul de rating. Această evaluare trebuie să includă o evaluare a controalelor - inclusiv în ceea ce priveste gradul de independentă -, a documentatiei, a utilizării interne si a altor factori calitativi relevanti.

(3) În măsura în care analiza rezultatelor sustine în mod puternic estimările, institutia de credit poate să se bazeze într-un grad mai redus pe alte elemente, dar chiar si în aceste cazuri aceasta trebuie să examineze posibilitatea unor schimbări viitoare în mediul economic, în structura debitorilor, în practicile sale etc, care pot conduce la pierderea în viitor a validitătii estimărilor. În cazul în care analiza rezultatelor este mai putin fiabilă, institutia de credit trebuie să acorde o atentie sporită modului de implementare si de utilizare în practică a sistemului de rating, caracterului rezonabil al altor proceduri de validare utilizate si modului în care acestea sunt monitorizate, precum si existentei unui mediu tehnologic si de control adecvat.

(4) Pentru completarea tehnicilor în întregime cantitative, institutiile de credit trebuie să dispună de capacitatea de a utiliza rationament profesional si experientă suficiente la elaborarea, ajustarea, interpretarea si validarea sistemelor de rating si a estimărilor.

(5) Etapa calitativă a evaluării realizate de către institutia de credit trebuie să se concentreze asupra modului în care diferitele informatii sunt interpretate pentru a se obtine alocări finale de clase de rating sau grupe de risc, precum si estimări finale ale parametrilor.

5.1.6. Examinarea independentă

Art. 164. - (1) Procesele de validare si rezultatele acesteia trebuie să fie supuse unei examinări independente.

(2) În sensul alin. (1), procesele de validare si rezultatele acesteia trebuie să fie examinate din perspectiva integritătii de către părti din cadrul institutiei de credit care sunt independente de cele responsabile cu conceperea si implementarea procesului de validare. Activitătile procesului de examinare pot fi distribuite de-a lungul mai multor unităti ale institutiei de credit sau centralizate în cadrul unei singure unităti, în functie de cadrul de administrare a activitătii institutiilor de credit.

(3) Indiferent de structura de control a institutiei de credit, auditul intern are o responsabilitate de monitorizare în vederea asigurării implementării proceselor de validare conform planificărilor.

5.2. Compararea cu elemente de referintă si testarea ex-post (backtesting)

Art. 165. - Procesul de validare al institutiei de credit trebuie să asigure îndeplinirea pe bază continuă a cerintelor de furnizare a unor estimări solide, robuste, anticipative si cu o acuratete predictivă ale parametrilor de risc, precum si a cerintelor de a dispune de un sistem de segmentare a riscului care să diferentieze cu acuratete riscul si de un proces de cuantificare care să estimeze cu acuratete parametrii respectivi.

Art. 166. - (1) Institutiile de credit trebuie să utilizeze în cadrul procesului de validare desfăsurat de acestea, ca instrumente de validare cantitative, testarea ex-post (backtesting) si compararea cu elemente de referintă.

(2) În cazurile în care lipsa datelor interne sau externe împiedică utilizarea adecvată a tehnicilor mentionate la alin. (1), institutiile de credit trebuie să aplice estimărilor realizate o marjă de prudentă adecvată. Dacă lipsa datelor este consecinta eforturilor institutiei de credit de a utiliza numai date care au fost colectate în conditii de declin economic, institutia de credit trebuie să evalueze cu atentie utilizarea unui nivel aditional de prudentă.

5.2.1. Testarea ex-post (backtesting)

Art. 167. - (1) Testarea ex-post (backtesting) constă în verificarea de către institutia de credit a calitătii estimărilor de risc furnizate de către sistemele sale de rating, prin compararea parametrilor de risc efectivi - ex-post - cu parametrii de risc estimati - ex-ante - pentru fiecare clasă de rating sau grupă de risc.

(2) Testarea ex-post (backtesting) poate fi realizată de către institutia de credit prin utilizarea de metode statistice, în vederea implementării de teste statistice pentru definirea de niveluri acceptabile ale discrepantei potentiale dintre valorile asteptate - ex-ante - si valorile efective - ex-post.

Art. 168. - Evaluarea efectuată de către institutia de credit a rezultatelor testării ex-post (backtesting) trebuie să se concentreze cel putin asupra următoarelor aspecte:

a) filozofia de rating care stă la baza elaborării sistemelor de rating - cum ar fi dacă probabilitătile de nerambursare sunt obtinute din ratingurile corespunzătoare unui moment de timp (point-in-time) sau ciclului economic (through-the-cycle). În vederea prevenirii atribuirii diferentelor existente între filozofiile de rating, în mod eronat, inexactitătilor din estimările raportate, institutiile de credit care utilizează sisteme de rating diferite trebuie să ia în considerare orice diferente existente între filozofiile de rating ale acestor sisteme atunci când supun testării ex-post (backtesting) estimările parametrilor de risc;


b) institutiile de credit trebuie să dispună de o politică care să precizeze, cel putin în termeni generali, actiuni de remediere, de exemplu, în cazurile în care rezultatele testării ex-post (backtesting) depăsesc pragurile interne de tolerantă aferente validării, dacă sunt utilizate astfel de praguri;

c) atunci când testarea ex-post (backtesting) este afectată de lipsa datelor sau de insuficienta informatiilor cantitative -, cum ar fi în cazul estimărilor corespunzătoare unor conditii de declin economic observate cu raritate -, institutiile de credit trebuie să se bazeze într-o mai mare măsură pe elemente calitative aditionale, precum testele de control al calitătii, compararea cu informatii externe eto;

d) identificarea cauzelor specifice ale discrepantelor existente între valorile previzionate si rezultatele observate - de exemplu, variatiile înregistrate în timp care ar putea afecta analiza riscului desfăsurată de către institutiile de credit si, în consecintă, rezultatele testării ex-post (backtesting) efectuate de acestea;

e) institutiile de credit trebuie să adopte si să formalizeze politici care să explice obiectivele si logica care stau la baza exercitiilor acestora de testare ex-post (backtesting).

5.2.2. Compararea cu elemente de referintă

Art. 169. - (1) Compararea cu elemente de referintă permite institutiei de credit să evalueze acuratetea cuantificării parametrilor de risc prin evaluarea concordantei parametrilor estimati în raport cu cei obtinuti prin alte tehnici de estimare - precum alte sisteme de rating - si, în mod potential, în raport cu cei provenind din alte surse de date relevante - precum alte institutii de credit sau institutii externe de evaluare a creditului -, cu conditia ca datele respective să fie adecvate pentru portofoliul institutiei de credit.

(2) În cazul în care se compară estimările de risc proprii în raport cu cele care provin din alte surse, interne sau externe, institutiile de credit trebuie să investigheze cauzele discrepantelor substantiale dintre valorile parametrilor de risc rezultate din sistemul intern de rating al riscului si cele obtinute din celelalte surse.

(3) Indiferent de metoda de comparare cu elemente de referintă utilizată, institutiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Nationale a României că sistemele de rating ale acestora functionează în conformitate cu cerintele minime prevăzute de cap.V din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 170. - Evaluarea de către institutia de credit a rezultatelor comparării cu elemente de referintă trebuie să se concentreze cel putin asupra următoarelor aspecte:

a) filozofia de rating care stă la baza elaborării sistemelor de rating - cum ar fi dacă probabilitătile de nerambursare sunt obtinute din ratingurile corespunzătoare unui moment de timp (point-in-time) sau ciclului economic (through-the-cycle). În vederea prevenirii atribuirii diferentelor existente între filozofiile de rating, în mod eronat, inexactitătilor din estimările raportate, institutiile de credit care utilizează sisteme de rating diferite trebuie să ia în considerare orice diferente existente între filozofiile de rating ale acestor sisteme atunci când supun comparării cu elemente de referintă estimările parametrilor de risc;

b) procedura de stabilire a pragurilor de tolerantă aferente validării, precum si lista - cel putin în termeni generali - tipurilor de răspunsuri posibile în cazurile în care aceste praguri sunt depăsite;

c) elementele calitative aditionale ale implementării de către institutia de credit a comparării cu elemente de referintă;

d) identificarea schimbărilor în timp neanticipate care ar putea afecta rezultatele comparării cu elemente de referintă;

e) institutiile de credit trebuie să adopte si să formalizeze politici care să explice obiectivele si logica care stau la baza exercitiilor acestora de comparare cu elemente de referintă.

5.3. Portofolii cu frecventă de nerambursare scăzută

Art. 171. - Portofoliile cu frecventă de nerambursare scăzută - respectiv portofoliile cu un număr redus sau fără intrări în stare de nerambursare observate - pot să apară în circumstante diferite si pot fi clasificate astfel:

a) portofolii pe termen lung, care contin debitori cu o calitate ridicată - cum ar fi institutii - sau un număr mic de debitori - cum ar fi administratii centrale sau bănci centrale -, fată de portofolii pe termen scurt - cum ar fi portofoliile care includ noi intrati pe piată; sau

b) portofolii sistemice - portofolii cu date indisponibile pentru toate institutiile de credit-, fată de portofolii specifice institutiei de credit - portofolii cu date indisponibile pentru institutia de credit respectivă, unul dintre motive putând fi insuficienta eforturilor depuse în directia extinderii bazei de date cu date externe adecvate .

Art. 172. - Principiile enuntate în prevederile subsecvente ale acestei subsectiuni vizează portofoliile sistemice cu frecventă de nerambursare scăzută si, în general, nu sunt aplicabile celor specifice institutiei de credit.

Art. 173. - Institutiile de credit pot include la aplicarea abordării bazate pe modele interne de rating expunerile din cadrul portofoliilor cu frecventă de nerambursare scăzută chiar în cazul lipsei de date suficiente pentru derularea validării, pe bază statistică, a estimărilor probabilitătii de nerambursare, ale pierderii în caz de nerambursare si ale factorului de conversie, dacă demonstrează că metodele si tehnicile aplicate pentru estimarea si validarea parametrilor de risc enumerati reprezintă un proces solid si eficace de administrare a riscului si sunt utilizate într-o manieră coerentă. Institutiile de credit trebuie să utilizeze o marjă de prudentă adecvată la estimarea parametrilor de risc.

Art. 174. - (1) Procesele institutiei de credit de estimare a probabilitătii de nerambursare, a pierderii în caz de nerambursare si a factorului de conversie în cazul portofoliilor cu frecventă de nerambursare scăzută trebuie să fie sprijinite de metodologii adecvate. Institutiile de credit trebuie să ia în considerare în procesul de estimare, acolo unde este posibil, informatii aditionale - ratinguri, preturi etc.

(2) Procesul de validare în cazul portofoliilor cu frecventă de nerambursare scăzută poate prezenta unele similitudini cu procesul de validare pentru portofoliile care nu au frecventă de nerambursare scăzută, institutiile de credit având obligatia să asigure conformitatea cu cerintele minime prevăzute de Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, în special cu cele privind marjele de prudentă adecvate.

Art. 175. - Institutiile de credit trebuie să acorde o atentie deosebită implementării, utilizării, precum si asigurării adecvării mediului de control, celui tehnologic si procedurilor interne de validare.

Art. 176. - (1) Institutiile de credit trebuie să întărească validarea calitativă a portofoliilor cu frecventă de nerambursare scăzută în raport cu cea aferentă portofoliilor care nu au frecventă de nerambursare scăzută. În cazul portofoliilor cu frecventă de nerambursare scăzută, aspectele conceptuale ale modelelor de rating, calitatea datelor folosite la elaborarea si utilizarea modelelor, precum si utilizarea internă a sistemului de rating trebuie să reprezinte domenii-cheie ale procesului de validare.

(2) În cazul portofoliilor cu frecventă de nerambursare scăzută, institutia de credit trebuie să trateze îndeplinirea testului


de utilizare cu prudentă deosebită, dată fiind dificultatea inerentă a demonstrării acuratetei estimărilor probabilitătii de nerambursare, a pierderii în caz de nerambursare si a factorului de conversie.

(3) În vederea alocării ratingurilor în cazul portofoliilor cu frecventă de nerambursare scăzută, institutiile de credit trebuie să aplice proceduri standardizate, ca si în cazul portofoliilor care nu au frecventă de nerambursare scăzută. Aceste proceduri pot fi bazate pe rationament profesional si/sau pe date externe. Institutia de credit trebuie, în toate cazurile, să monitorizeze calitatea, obiectivitatea si credibilitatea surselor de date, precum si să întărească transparenta si caracterul complet al documentatiei.

5.3.1. Validarea cantitativă

Art. 177. - (1) Institutiile de credit trebuie să asigure îndeplinirea cerintei de a derula o validare cantitativă pentru portofoliile cu frecventă de nerambursare scăzută, chiar în conditiile limitărilor aferente setului de date. În situatiile în care sunt observate putine intrări în stare de nerambursare sau nu sunt observate astfel de intrări, validarea cantitativă poate fi aproximată - cum ar fi prin evaluarea migratiei ratingurilor, prin utilizarea, dacă este cazul, a marjelor de credit (credit spreads).

(2) Institutiile de credit trebuie să utilizeze metode sănătoase si adecvate pentru a se asigura o evaluare si o cuantificare solidă si eficace a riscului. Criteriile care trebuie examinate în cadrul validării cantitative trebuie să includă cel putin calibrarea - a cărei validare este susceptibilă a se baza mai mult pe rationamentul profesional, utilizând experienta extinsă, internă si/sau externă, cu privire la un anumit tip de activitate -, puterea de discriminare si stabilitatea.

Art. 178. - Institutiile de credit trebuie să examineze puterea de discriminare a modelelor prin utilizarea de analize calitative si cantitative - spre exemplu, în functie de cantitatea de date, pot fi utilizate diferite tehnici, precum compararea cu elemente de referintă interne, compararea cu alte ratinguri si modele, compararea cu alte informatii externe.

 

SECTIUNEA a 6-a

Cadrul de administrare a activitătii

 

6.1. Responsabilitătile structurii de conducere a institutiei de credit si raportarea internă

6.1.1. Responsabilitătile structurii de conducere a institutiei de credit

Art. 179. - (1) Structura de conducere a unei institutii de credit are responsabilitatea finală pentru administrarea sănătoasă a cadrului aferent abordării bazate pe modele interne de rating.

(2) În vederea îmbunătătirii gradului de întelegere a membrilor organelor cu functie de supraveghere cu privire la sistemul de rating si pentru cresterea eficientei, organele cu functie de supraveghere ale unei institutii de credit pot constitui, dacă este cazul, un comitet care să le asiste în îndeplinirea atributiilor care le revin cu privire la cadrul aferent abordării bazate pe modele interne de rating - cum ar fi un comitet de administrare a riscurilor.

(3) Organele cu functie de conducere pot delega anumite atributii către persoanele cu functie de conducere de nivel mediu din cadrul institutiei de credit, rămânând responsabile pentru elaborarea, dezvoltarea si implementarea cadrului aferent abordării bazate pe modele interne de rating, precum si pentru cunoasterea generală a acestui cadru.

Art. 180. - În sensul art. 251 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, aspectele semnificative ale proceselor de rating si de estimare includ, printre altele, următoarele:

a) strategiile si politicile de administrare a riscului privind sistemul intern de rating - incluzând toate aspectele semnificative ale proceselor de alocare a ratingurilor si de estimare a parametrilor de risc;

b) structura organizatorică a functiilor sistemului de control intern;

c) specificarea nivelului de risc acceptabil - utilizarea rezultatelor abordării bazate pe modele interne de rating pentru a defini profilul de risc de credit al institutiei de credit respective.

Art. 181. - Structura de conducere a unei institutii de credit este responsabilă pentru luarea de decizii formale cu privire la implementarea abordării bazate pe modele interne de rating, incluzând aprobarea generală a proiectului, specificarea obiectivelor, desemnarea componentelor structurii organizatorice responsabile cu implementarea si stabilirea unui program al etapelor necesare implementării.

Art. 182. - Organele cu functie de supraveghere ale unei institutii de credit trebuie să exercite o monitorizare efectivă si trebuie să fie implicate pe bază continuă în monitorizarea procedurilor de control ale auditului intern.

Art. 183. - (1) Organele cu functie de conducere ale unei institutii de credit trebuie să se asigure, pe bază continuă, că mecanismele de control si sistemele de cuantificare adoptate de către unitatea de control al riscului de credit sunt adecvate si că întregul sistem aferent abordării bazate pe modele interne de rating rămâne eficace în timp.

(2) Organele cu functie de conducere ale unei institutii de credit trebuie să aibă o bună întelegere a politicilor de creditare, a standardelor de acordare a creditelor, a practicilor de creditare, a practicilor de recuperare si colectare si trebuie să înteleagă modul în care acesti factori afectează estimarea parametrilor de risc relevanti.

(3) Organele cu functie de conducere ale unei institutii de credit trebuie să se asigure că următoarele atributii sunt realizate:

a) asigurarea soliditătii proceselor de asumare a riscului, chiar si într-un mediu supus schimbărilor rapide;

b) determinarea modului de utilizare a ratingurilor interne în procesele de asumare a riscului;

c) identificarea si evaluarea determinantilor de risc principali, pe baza informatiilor furnizate de către unitatea de control al riscului de credit;

d) stabilirea atributiilor unitătii de control al riscului de credit si evaluarea adecvării nivelurilor de competentă profesională ale acesteia;

e) monitorizarea si administrarea tuturor surselor de conflicte potentiale de interese;

f) stabilirea de canale de comunicatie eficace pentru a asigura faptul că întregul personal are cunostintă despre politicile si procedurile relevante;

g) stabilirea continutului minim al raportărilor către organele cu functie de supraveghere sau către comitetul care le asistă în îndeplinirea atributiilor care le revin cu privire la cadrul aferent abordării bazate pe modele interne de rating - cum ar fi comitetul de administrare a riscurilor; si

h) examinarea rapoartelor auditului intern.

Art. 184. - Organele cu functie de conducere ale unei institutii de credit trebuie să verifice, de asemenea, cu regularitate, că procedurile de control si sistemele de cuantificare adoptate de către unitatea de control al riscului de credit si de către auditul intern sunt adecvate si că întregul sistem aferent abordării bazate pe modele interne de rating rămâne eficace în timp.

Art. 185. - Unitatea de control al riscului de credit este responsabilă pentru functionarea adecvată a sistemelor de rating si supune aprobării structurii de conducere sistemele de rating.

Art. 186. - (1) Auditul intern trebuie să furnizeze o evaluare a adecvării generale a sistemului de control intern si a functiei de control al riscului de credit.

(2) Structura de conducere a institutiei de credit este responsabilă pentru examinările efectuate de auditul intern pentru scopurile Regulamentului BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, si ale prezentului regulament si detine un control deplin si independent asupra acestor examinări.

(3) Structura de conducere a institutiei de credit trebuie să comunice direct cu auditul intern în toate etapele, iar acesta trebuie să raporteze direct structurii de conducere pe durata examinării.

(4) Institutia de credit care utilizează o metodologie obtinută de la un furnizor extern trebuie să realizeze, de asemenea, o examinare prin intermediul auditului intern sau prin intermediul unei alte unităti interne de evaluare, pentru a se asigura o întelegere completă a metodologiilor furnizorului. O astfel de examinare poate fi considerată de încredere doar în măsura în care este realizată de către o unitate internă care este suficient de familiarizată cu toate aspectele sistemelor si metodologiilor examinate.

6.1.2. Raportarea internă

Art. 187. - (1) Analiza bazată pe modele interne de rating a profilului de risc de credit al institutiei de credit trebuie să fie o parte esentială a sistemului de raportare internă. Destinatarii raportării trebuie să includă nu numai structura de conducere a institutiei de credit sau, după caz, comitetul care asistă organele cu functie de supraveghere în îndeplinirea atributiilor care le revin cu privire la cadrul aferent abordării bazate pe modele interne de rating, ci si toate functiile interne responsabile cu initierea si monitorizarea riscurilor de credit. Frecventa si continutul raportării trebuie să fie aprobate formal de către structura de conducere a institutiei de credit.

(2) Frecventa si sfera raportării trebuie să fie stabilite în concordantă cu tipul destinatarului si cu nivelul de risc. Nivelul de risc poate depinde, de exemplu, de ratingurile sau de dimensiunea expunerilor.

Art. 188. - Raportarea către organele cu functie de conducere ale institutiei de credit trebuie să permită acestora monitorizarea evolutiei riscului de credit la nivelul întregului portofoliu. Sfera informatiei - cum ar fi clasele de rating, grupele de risc, intervalele probabilitătii de nerambursare - care se include în raportarea internă, poate varia în functie de natura, dimensiunea si gradul de complexitate al activitătii institutiei de credit.

Art. 189. - (1) Pentru îndeplinirea cerintelor minime privind raportarea precizate la art. 254 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, pot fi furnizate următoarele informatii:

a) o descriere a portofoliilor cărora Ie-a fost atribuit un rating - sume, număr de debitori, probabilităti de nerambursare pe clase de rating sau pe grupe de risc, procent de acoperire a întregului portofoliu prin abordarea bazată pe modele interne de rating, cu descompunere pe entităti, sectoare, subportofolii si unităti operationale;

b) distributia întregului portofoliu potrivit claselor de rating sau grupelor de risc, respectiv potrivit intervalelor probabilitătii de nerambursare si claselor de rating ale pierderii în caz de nerambursare, precum si o comparatie cu anul precedent;

c) o comparatie a ratelor de nerambursare efective - inclusiv a pierderii în caz de nerambursare si a factorilor de conversie pentru institutiile de credit care utilizează abordarea pe modele interne de rating avansată - în raport cu cele previzionate;

d) rezultatele simulărilor de criză;

e) o estimare a cerintelor de capital reglementat si a capitalului economic; si

f) migratia portofoliului de-a lungul claselor de rating sau grupelor de risc.

(2) Pe lângă cerintele de raportare mentionate la alin. (1), unitatea de control al riscului de credit trebuie să elaboreze rapoarte specifice, destinate organelor cu functie de conducere, referitoare la procesul de examinare a sistemului de rating. Furnizarea de raportări coerente cu privire la variabilele-tintă constituie responsabilitatea unitătii de control al riscului de credit.

6.2. Unitatea de control al riscului de credit independentă

6.2.1. Sfera de activitate

Art. 190. - (1) Unitatea de control al riscului de credit a institutiei de credit trebuie, în principal, să se asigure cu regularitate că sistemul de rating si toate componentele sale - alocarea ratingurilor, estimarea parametrilor, colectarea datelor si monitorizarea - functionează conform planificărilor. Unitatea de control al riscului de credit trebuie să îndeplinească, printre altele, următoarele atributii:

a) conceperea/selectarea sistemului de rating - elaborare sau examinare;

b) examinarea continuă a criteriilor de rating si dezvoltarea modelului;

c) verificarea acuratetei tuturor claselor de rating si grupelor de risc;

d) evaluarea coerentei de-a lungul industriilor, portofoliilor si regiunilor geografice;

e) evaluarea utilizării modelului;

f) analiza considerentelor care au stat la baza corectiilor (overrides) si exceptiilor;

g) procesul de cuantificare - elaborare sau examinare; h) testarea ex-post (backtesting);

i) analiza tranzitiilor efective si previzionate ale ratingurilor; si

j) compararea cu surse de date terte.

(2) Rezultatele examinării efectuate de către unitatea de control al riscului de credit trebuie să fie raportate organelor cu functie de conducere ale institutiei de credit cel putin de două ori pe an.

Art. 191. - (1) Pentru scopurile art. 255 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările si completările ulterioare, expresia unitatea de control al riscului de credit trebuie interpretată exclusiv în sensul aspectelor functionale ale acesteia - ca functie de control al riscului de credit -, respectiv nu în sensul de componentă a structurii organizatorice.

(2) Orice lipsă potentială de obiectivitate rezultată din coexistenta în cadrul aceleasi unităti organizatorice a functiilor de examinare a modelului si de elaborare/selectare a acestuia trebuie să fie compensată prin controale administrate de către auditul intern. Coexistenta celor două functii în cadrul aceleiasi unităti organizatorice trebuie făcută transparentă.

6.2.2. Pozitionarea functiei de control al riscului de credit în cadrul structurii organizatorice a institutiei de credit

Art. 192. - Functia de control al riscului de credit trebuie să fie subordonată functional în mod direct organelor cu functie de conducere, indiferent de pozitionarea unitătii în cadrul structurii organizatorice a institutiei de credit. Auditul intern trebuie să examineze dacă pozitionarea respectivei functii poate reduce independenta acesteia.

Art. 193. - Functia de control al riscului de credit trebuie să detină întotdeauna o pozitie importantă în cadrul structurii organizatorice a institutiei de credit si trebuie să dispună de personal cu calităti, abilităti si experientă necesare.

6.2.3. Independenta functiei de control al riscului de credit în raport cu functiile responsabile cu initierea sau reînnoirea expunerilor

Art. 194. - Auditul intern trebuie să determine gradul real de independentă al functiei de control al riscului de credit, indiferent de modalitatea la care recurge institutia de credit pentru asigurarea independentei functiei de control al riscului de credit - cum ar fi subordonarea directă a unitătii de control al riscului de credit organelor cu functie de conducere, mentinerea unei separatii între functiile sistemului de control intern si functia comercială/personalul responsabil cu relatia cu clientii, până la nivelul membrului responsabil din cadrul organelor cu functie de conducere.

Art. 195. - (1) În vederea prevenirii potentialelor efecte negative ale unei separări stricte între functia comercială si unitatea de control al riscului de credit, fără a face referire prin aceasta la functia de control al riscului de credit, - spre exemplu, modelele elaborate de către personalul însărcinat cu administrarea riscului fără contributia personalului responsabil cu relatia cu clientii pot fi respinse de către cel din urmă sau personalul din cadrul liniilor comerciale poate fi tentat să forteze unele date de intrare ale modelului, în special cele de ordin calitativ, pentru a ajusta rezultatele modelului la evaluările efectuate de către respectivul personal, afectând astfel testul de utilizare -, personalul din cadrul unitătii de control al riscului de credit si din cadrul departamentului comercial trebuie să coopereze în mod activ la elaborarea modelului.

(2) În vederea asigurării independentei necesare după finalizarea elaborării modelului, schimbul de informatii poate fi realizat prin intermediul unor comitete.

6.3. Rolul auditului intern

Art. 196. - (1) În vederea examinării robustetii sistemelor de control pentru ratingurile interne, precum si a parametrilor aferenti acestora, functia de audit intern trebuie să aibă o întelegere adecvată a tuturor proceselor sistemelor de rating, inclusiv a proceselor care generează estimări ale parametrilor de risc.

(2) Ca parte a examinării de către acesta a mecanismelor de control, auditul intern trebuie să evalueze profunzimea, sfera si calitatea activitătii desfăsurate de către functia de control al riscului de credit. Auditul intern poate, de asemenea, să deruleze teste pentru a se asigura că functia de control al riscului de credit a formulat concluzii bine întemeiate.

(3) Auditul intern trebuie să examineze gradul de adecvare al infrastructurii IT si al mentenantei datelor.

(4) În cazul institutiilor de credit care utilizează modele statistice, auditul intern trebuie să deruleze teste - de exemplu, care să vizeze unităti operationale specifice - pentru a verifica procesele de introducere a datelor.

Art. 197. - Auditul intern trebuie să raporteze cel putin anual structurii de conducere cu privire la conformitatea institutiei de credit cu cerintele aferente abordării bazate pe modele interne de rating.

Art. 198. - (1) Pentru întărirea independentei sale, auditul intern nu trebuie să fie implicat în mod direct în conceperea/selectarea modelului.

(2) Auditul intern trebuie să dispună de personal cu calităti, abilităti si experientă necesare pentru realizarea atributiilor prevăzute de prezentul regulament.

Art. 199. - (1) Fără a aduce atingere cerintei privind independenta, este permisă o anumită cooperare între auditul intern si functia de control al riscului de credit, cum ar fi în vederea tratării potentialelor puncte slabe sau distorsiuni (biases) ale sistemului de rating.

(2) În sensul alin. (1), informatiile privind corectiile (overrides) identificate de către functia de control al riscului de credit în cazul unui portofoliu sau al unei unităti operationale specifice trebuie transmise auditului intern pentru ca acesta să poată evalua dacă aceste corectii rezultă din distorsiunile modelului - de exemplu, din cauza faptului că modelul nu este adecvat producerii de ratinguri pentru activităti specifice - sau din lipsa de independentă a personalului responsabil cu relatia cu clientii. Functia de control al riscului de credit are însă responsabilitatea exclusivă cu privire la performanta sistemelor de rating. Functia de audit nu trebuie să fie implicată în operatiuni zilnice, precum examinarea fiecărei alocări de rating individual.

6.4. Independenta în alocarea ratingurilor

Art. 200. - (1) Institutiile de credit trebuie să asigure independenta în procesul de alocare a ratingurilor, cu luarea în considerare a structurii organizatorice a acestora si a modului de desfăsurare a activitătilor de creditare.

(2) În situatiile în care institutiile de credit recurg la una dintre următoarele abordări de alocare a ratingurilor, respectiv:

a) alocarea ratingurilor de către personalul responsabil cu relatia cu clientii;

b) alocarea ratingurilor prin intermediul modelelor ale căror rezultate nu pot fi modificate de către utilizatori;

c) alocarea ratingurilor de către ofiterii de credit independenti sau de către comitetele de rating independente; sau

d) alocarea ratingurilor pe baza abordării mixte, institutiile de credit trebuie să respecte cerintele aferente abordării utilizate care sunt continute de prevederile subsecvente ale acestei subsectiuni.

6.4.1. Alocarea ratingurilor de către personalul responsabil cu relatia cu clientii

Art. 201. - (1) În cazul adoptării unei abordări bazate pe rationament profesional pentru scopurile alocării ratingurilor, respectiv atribuirea de sarcini pe linia alocării si aprobării ratingurilor personalului responsabil cu relatia cu clientii, institutiile de credit trebuie să compenseze potentiala lipsă de independentă în alocarea ratingurilor - cum ar fi conflictele de interese rezultate prin remunerarea personalului respectiv în functie de volumul de activitate generat sau potentiala pierdere a obiectivitătii acestuia în cazul dezvoltării unei relatii strânse cu debitorul - cu controale interne menite să împiedice afectarea de către aceasta a procesului de rating.

(2) Controalele mentionate la alin. (1) trebuie să opereze în practică si trebuie să includă, cel putin, o examinare completă si independentă a ratingurilor de către functiile de control al riscului - spre exemplu, monitorizarea de la distantă realizată de către controlorii de credit, analiza performantelor ratingurilor de către unitatea de control al riscului de credit si examinarea la fata locului de către auditul intern.

(3) Pentru a asigura independenta alocării ratingurilor, institutiile de credit pot recurge, ca modalitate aditională, la remunerarea personalului responsabil cu relatia cu clientii în functie de cuantificările performantei ajustate în functie de risc - precum rata de rentabilitate a capitalului ajustată în functie de risc -, cuantificări care să se întemeieze pe rezultatele sistemului aferent abordării bazate pe modele interne de rating.

(4) În cazul activitătilor non-retail, institutiile de credit nu trebuie să delege integral responsabilitatea cu privire la rating - alocare sau examinare - personalului responsabil cu relatia cu clientii, acesta urmând să realizeze doar o evaluare preliminară a creditului care este validată ulterior de ofiteri independenti.


6.4.2. Alocarea ratingurilor prin intermediul modelelor ale căror rezultate nu pot fi modificate de către utilizatori

Art. 202. - (1) În cazul adoptării solutiei de alocare a ratingurilor prin intermediul modelelor ale căror rezultate nu pot fi modificate de către utilizatori - respectiv evaluarea bonitătii, în esentă, prin intermediul unui model -, institutiile de credit trebuie să asigure examinarea independentă a datelor de intrare deoarece distorsiunile (biases) în alocările ratingurilor pot proveni exclusiv din erori sau fraude la introducerea datelor relevante.

(2) Functia de control al riscului de credit trebuie să verifice, în mod continuu, păstrarea capacitătii de previzionare a riscului aferente modelului, prin intermediul sesiunilor de validare specifice bazate, de exemplu, pe testarea ex-post (backtesting) sau pe compararea cu elemente de referintă a rezultatelor modelului.

6.4.3. Alocarea ratingurilor de către ofiterii de credit independenti sau de către comitetele de rating independente

Art. 203. - (1) În vederea realizării unei delimitări clare a persoanelor responsabile cu relatia cu clientii de cele care detin răspunderea finală cu privire la alocarea ratingurilor, institutiile de credit pot atribui ofiterilor de credit sau comitetelor de rating, care raportează unei functii de creditare independente, responsabilitatea exclusivă cu privire la alocarea si aprobarea ratingurilor. În situatia în care institutiile de credit recurg la această abordare de alocare a ratingurilor, pe lângă atributiile legate de alocarea si aprobarea ratingurilor, ofiterii de credit trebuie să monitorizeze cu regularitate situatia debitorilor si să actualizeze, dacă este necesar, ratingurile.

(2) Având în vedere dificultatea evaluării în practică a gradului real de independentă al ofiterului de credit/comitetului de rating - în special în cazul contrapartidelor de dimensiune mare pentru care limitele de aprobare sunt stabilite la nivelul structurii de conducere -, în cazul utilizării acestei abordări, institutia de credit trebuie să acorde o atentie deosebită structurii organizatorice si relatiei dintre personalul responsabil cu relatia cu clientii si ofiterii de credit, inclusiv în ceea ce priveste accesul ofiterilor de credit la informatiile legate de debitori, care, în situatia în care este limitat, poate afecta puterea de discriminare si de previzionare a ratingurilor.

(3) Functia de control al riscului de credit trebuie să aibă o contributie esentială la depăsirea dezavantajelor potentiale ale acestei abordări, specificate la alin. (2), în special cu privire la evaluarea performantei ratingurilor si examinarea continuă a sistemului de rating.

6.4.4. Alocarea ratingurilor pe baza abordării mixte

Art. 204. - (1) În vederea alocării ratingurilor, institutiile de credit pot utiliza o abordare mixtă - de exemplu, alocarea ratingului este realizată initial prin intermediul modelelor statistice sau al celor bazate pe rationament profesional; dacă personalul responsabil cu relatia cu clientii, care răspunde si pentru datele de intrare, este satisfăcut de rezultatul furnizat de către model, atunci ratingul final va fi ratingul furnizat de către model; dacă respectivul personal nu este de acord cu rezultatul furnizat de către model, atunci acesta poate propune o corectie (override) unui superior sau, în functie de dimensiunea expunerii, unui comitet de rating care detine răspunderea finală cu privire la confirmarea ratingului furnizat de către model sau cu privire la modificarea lui.

(2) În cazul în care institutia de credit recurge la o abordare mixtă, aceasta trebuie să acorde o atentie deosebită caracteristicilor modelelor utilizate si structurii organizatorice - de exemplu, dacă modelul de rating nu este adecvat pentru o anumită categorie de debitori sau de tranzactii, pot să apară numeroase corectii (overrides), iar personalul responsabil cu relatia cu clientii poate fi, de asemenea, tentat să forteze unele date de intrare ale modelului pentru a ajusta rezultatele acestuia la propriile evaluări.

(3) În sensul alin. (2), institutiile de credit trebuie să se asigure că, în cadrul procesului de alocare a ratingului, sunt luate în considerare toate informatiile relevante si trebuie să întreprindă demersurile necesare pentru identificarea potentialelor erori de rating. Controalele interne trebuie, de asemenea, să asigure acuratetea datelor de intrare. Toate corectiile (overrides) trebuie să fie motivate în mod corespunzător de către personalul responsabil cu relatia cu clientii si toate deciziile relevante - atât confirmarea, cât si respingerea corectiilor propuse - trebuie să fie păstrate, pentru a permite functiei de control al riscului de credit derularea în mod corect a testării ex-post (backtesting).

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii tranzitorii

 

Art. 205. - (1) În aplicarea prevederilor cap. II, institutiile de credit care solicită aprobarea Băncii Nationale a României pentru utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating în scopurile calculării valorii ponderate la risca expunerilor trebuie să transmită acesteia, drept componentă distinctă a documentatiei-suport prevăzute la art. 4, o documentatie prin care să facă dovada îndeplinirii cerintelor relevante ale art. 4 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 13/18/2006.

(2) Institutiile de credit care au primit aprobarea de a utiliza abordarea bazată pe modele interne de rating în scopurile calculării valorii ponderate la risc a expunerilor anterior publicării prezentului regulament în Monitorul Oficial al României, Partea I, trebuie să finalizeze demersurile necesare în vederea conformării cu prevederile acestui regulament în termen de 6 luni de la data publicării sale.

(3) În cazul cererilor de aprobare primite de Banca Natională a României si aflate în curs de analiză la data publicării prezentului regulament în Monitorul Oficial al României, Partea I, institutiile de credit trebuie să completeze solicitarea depusă astfel încât aceasta să îndeplinească cerintele stabilite la art. 3-9, art. 11 alin. (4), art. 12 si 13.

(4) În cazul institutiilor de credit pentru care există cereri de aprobare în analiză la data publicării prezentului regulament în Monitorul Oficial al României, Partea I, institutiile de credit trebuie să finalizeze demersurile necesare în vederea conformării cu prevederile acestui regulament în termen de 3 luni de la data publicării sale.

 

CAPITOLUL V

Sanctiuni si dispozitii finale

 

            Art. 206. - Nerespectarea dispozitiilor prezentului regulament atrage aplicarea măsurilor si/sau a sanctiunilor prevăzute la art. 226, 227 precum si 229 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare.

 

Presedintele Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucuresti, 15 decembrie 2009.

Nr. 26.

 

ANEXA

 

CRITERII

de încadrare a expunerilor provenind din finantări specializate

 

Tabelul 1 - Clasele de rating reglementate pentru expunerile provenind din finantări de proiecte

 

 

Categoria 1

Categoria 2

Categoria 3

Categoria 4

 

(Solid)

(Bun)

(Satisfăcător)

(Slab)

0

1

2

3

4

Puterea financiară

 

 

 

 

Conditii de piată

Furnizori putini aflati în concurentă

sau avantaj substantial si durabil

privind localizarea, costul ori

tehnologia. Cererea este puternică si în crestere.

Furnizori putini aflati în concurentă

sau localizare, cost ori tehnologie

superioare mediei, dar este posibil

ca această situatie să nu dureze. Cererea este puternică si stabilă.

 

Proiectul nu prezintă niciun avantaj

privind localizarea, costul sau

tehnologia. Cererea este adecvată

si stabilă.

Proiectul prezintă o localizare, un

cost sau o tehnologie inferioare

mediei. Cererea este slabă si în

scădere.

Indicatorii financiari, cum ar fi rata de acoperire a serviciului datoriei, rata de acoperire pe durata de viată a creditului, rata de acoperire pe durata de viată a proiectului si raportul dintre datorii si capitalul propriu

 

Indicatorii financiari reflectă o situatie financiară solidă, luând în considerare nivelul de risc al proiectului; ipoteze economice foarte robuste.

Indicatorii financiari reflectă o situatie financiară care se încadrează între nivelul solid si cel acceptabil, luând în considerare nivelul de risc al proiectului; ipoteze economice aferente proiectului robuste.

Indicatorii financiari reflectă o situatie financiară standard, luând în considerare nivelul de risc al proiectului.

Indicatorii financiari reflectă o situatie financiară slabă, luând în considerare nivelul de risc al proiectului.

Analiza pe bază de simulări de criză (stress analysis)

Proiectul generează venituri capabile să acopere obligatiile sale financiare în conditii economice sau sectoriale de criză cu impact negativ major si prelungite.

Proiectul generează venituri capabile să acopere obligatiile sale financiare în conditii economice sau sectoriale de criză obisnuită.

Este probabil ca pentru proiectul respectiv să se înregistreze aparitia stării de nerambursare doar în conditii economice de criză cu impact negativ major.

 

Proiectul este vulnerabil la conditii de criză obisnuite de-a lungul unui ciclu economic si se poate înregistra aparitia stării de nerambursare pentru proiectul respectiv în cazul unui declin economic obisnuit.

Este probabil ca pentru proiect să se înregistreze aparitia stării de nerambursare, în afara cazului în care conditiile se ameliorează neîntârziat.

Structura financiară

 

 

 

 

 

Durata creditului în raport cu durata

Proiectului

 

Durata de viată utilă a proiectului depăseste în mod semnificativ durata creditului.

Durata de viată utilă a proiectului depăseste durata creditului.

Durata de viată utilă a proiectului depăseste durata creditului.

Durata de viata utilă a proiectului poate să nu depăsească durata creditului.

Graficul de rambursare a creditului

Datorie rambursabilă în transe

Datorie rambursabilă în transe

Datorie rambursabilă în transe, cu o valoare limitată a ultimei sume rămase de rambursat, de o dimensiune mai mare în raport cu transele respective (buIIet payment)

Rambursare integrală la scadentă (buIIet repayment) sau datorie rambursabilă în transe, cu o valoare ridicată a ultimei sume rămase de rambursat, de o dimensiune mai mare în raport cu transele respective (buIIet payment)


Cadrul politic si juridic

 

 

 

 

Riscul politic, inclusiv riscul de transfer, luând în considerare tipul proiectului si instrumentele de diminuare a riscului

 

Expunere foarte scăzută; instrumente solide de diminuare a riscului, dacă este necesar

 

 

Expunere scăzută; instrumente satisfăcătoare de diminuare a riscului, dacă este necesar

 

 

Expunere moderată; instrumente suficiente de diminuare a riscului

 

 

Expunere ridicată; instrumente slabe sau inexistente de diminuare a riscului

 

 

Riscul de fortă majoră - război, tensiuni civile etc.

 

Expunere scăzută

Expunere acceptabilă

Protectie standard

Riscuri semnificative, nediminuate în totalitate

Sprijinul guvernamental si importanta proiectului pe termen lung pentru tară

Proiect de importantă strategică pentru tară - preferabil orientat către export. Sprijin guvernamental puternic

Proiect considerat important pentru tară. Un nivel bun al sprijinului guvernamental

Proiectul poate să nu fie strategic, dar aduce beneficii incontestabile pentru tară. Sprijinul guvernamental poate să nu fie explicit.

Proiectul nu este unul cheie pentru tară. Sprijinul guvernamental este insuficient sau inexistent.

Stabilitatea cadrului juridic si de reglementare - riscul de schimbare a legislatiei

 

Cadrul de reglementare favorabil si stabil pe termen lung

 

Cadrul de reglementare favorabil si stabil pe termen mediu

 

Schimbările intervenite în cadrul de reglementare pot fi previzionate cu un nivel suficient de sigurantă.

 

Probleme de reglementare prezente sau viitoare pot afecta proiectul.

 

Obtinerea întregului sprijin necesar si a tuturor aprobărilor necesare pentru derogări de la legislatia privind continutul local (local content laws)

 

Solid

 

 

 

Satisfăcător

 

 

 

Suficient

 

 

 

Slab

 

 

 

Caracterul executoriu al contractelor, garantiilor reale si personale

Contractele, garantiile reale si personale sunt executorii.

Contractele, garantiile reale si personale sunt executorii.

Contractele, garantiile reale si personale sunt considerate executorii, chiar dacă pot exista anumite probleme neesentiale.

Există probleme esentiale nerezolvate referitoare la executarea efectivă a contractelor, garantiilor reale si personale.

Caracteristicile tranzactiei

 

 

 

 

Riscul aferent detaliilor conceptuale si tehnologiei

Tehnologie si detalii conceptuale demonstrate integral

Tehnologie si detalii conceptuale demonstrate integral

Tehnologie si detalii conceptuale demonstrate - problemele de demarare sunt diminuate prin intermediul unui pachet solid de realizare (completion package).

Tehnologie si detalii conceptuale nedemonstrate; există probleme de tehnologie si/sau detaliile conceptuale sunt complexe.

Riscul construirii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Permisiuni si localizare

 

 

 

Toate permisiunile au fost obtinute.

 

 

 

Unele permisiuni sunt încă în curs de obtinere, dar primirea lor este considerată a fi foarte probabilă.

 

 

Unele permisiuni sunt încă în curs de obtinere, dar procesul de autorizare este bine definit si este considerat o simplă formalitate.

 

Permisiuni esentiale trebuie încă obtinute si procesul de obtinere nu este considerat o simplă formalitate. Pot fi atasate conditii semnificative.

 

Tipul contractului de constructie

Contract de procurare si executie (EPC - engineering and procurement contract) pentru constructie la cheie, cu pret fix si dată stabilită de finalizare

Contract de procurare si executie (EPC - engineering and procurement contract) pentru constructie la cheie, cu pret fix si dată stabilită de finalizare

Contract de constructie la cheie, cu pret fix si dată stabilită de finalizare, cu unul sau câtiva antreprenori

Contract la cheie, cu pret fix inexistent sau partial si/sau probleme de interactiune cu multipli antreprenori


0

1

2

3

4

Garantii de îndeplinire

Daune compensatorii substantiale (liquidated damages), garantate cu garantii financiare si/sau garantii solide de îndeplinire din partea sponsorilor cu o pozitie financiară excelentă

Daune compensatorii semnificative (liquidated damages), garantate cu garantii financiare si/sau garantii de îndeplinire din partea sponsorilor cu o pozitie financiară bună

Daune compensatorii adecvate (liquidated damages), garantate cu garantii financiare si/sau garantii de îndeplinire din partea sponsorilor cu o pozitie financiară bună

Daune compensatorii inadecvate (liquidated damages) sau negarantate cu garantii financiare ori garantate cu garantii de îndeplinire slabe

Istoricul profesional si puterea financiară a antreprenorului în construirea unor proiecte similare

Solid

Bun

Satisfăcător

Slab

Riscul de exploatare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfera si natura contractelor de exploatare si întretinere

 

 

 

 

Contract de exploatare si întretinere pe termen lung solid, de preferintă cu stimulente legate de calitatea executiei contractului, si/sau conturi de rezerve privind exploatarea si întretinerea

 

Contract de exploatare si întretinere pe termen lung si/sau conturi de rezerve privind exploatarea si întretinerea

 

 

Contract de exploatare si întretinere limitat sau cont de rezerve limitat privind exploatarea si întretinerea

 

 

 

Nu există un contract de exploatare si întretinere: riscul unui cost de exploatare ridicat depăseste diminuatorii de risc.

 

 

Expertiza, istoricul profesional si puterea financiară a operatorului

Foarte solid sau angajamente ferme din partea sponsorilor de a furniza asistentă tehnică

Solid

Acceptabil

Limitat/slab sau operator local dependent de autoritătile locale

Riscul de distributie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

a) Dacă există un contract care obligă cumpărătorul fie să accepte livrarea bunului sau serviciului, fie să plătească o sumă de bani stabilită (take-or-pay contract) sau un contract de distributie la pret fix

 

Bonitate excelentă a cumpărătorului; clauze de încetare solide; durata contractului depăseste într-o măsură considerabilă scadenta datoriei.

 

 

Pozitie financiară bună a cumpărătorului; clauze de încetare solide; durata contractului depăseste scadenta datoriei.

 

 

Pozitie financiară acceptabilă a cumpărătorului; clauze de încetare normale; durata contractului corespunde în general cu scadenta datoriei.

 

 

Pozitie financiară nesatisfăcătoare a cumpărătorului; clauze de încetare slabe; durata contractului nu depăseste scadenta datoriei.

 

 

b) Dacă nu există un contract care obligă cumpărătorul fie să accepte livrarea bunului sau serviciului, fie să plătească o sumă de bani stabilită (take-or-pay contract) sau un contract de distributie la pret fix

Proiectul produce servicii esentiale sau o marfă vândută pe scară largă pe o piată mondială; productia poate fi absorbită rapid la preturile previzionate, chiar în conditiile unor rate de crestere ale pietei inferioare celor istorice.

Proiectul produce servicii esentiale sau o marfă vândută pe scară largă pe o piata regională care o va absorbi la preturile previzionate în conditiile unor rate de crestere ale pietei la nivelul celor istorice.

Marfa este vândută pe o piată restrânsă, care o poate absorbi numai în conditiile unor preturi inferioare celor previzionate.

Productia aferentă proiectului este solicitata numai de către unul sau câtiva cumpărători sau nu este vândută în general pe o piată organizată.

Riscul de aprovizionare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Riscul de pret, de volum si de transport al materiilor prime; istoricul profesional si puterea financiară a furnizorului

Contract de aprovizionare pe termen lung cu un furnizor având o pozitie financiară excelentă

Contract de aprovizionare pe termen lung cu un furnizor având o pozitie financiară bună

Contract de aprovizionare pe termen lung cu un furnizor având o pozitie financiară bună - se poate mentine un anumit grad de risc de pret.

Contract de aprovizionare pe termen scurt sau contract de aprovizionare pe termen lung cu un furnizor având o pozitie financiară nesatisfăcătoare - se mentine cu certitudine un anumit grad de risc de pret.


Riscuri privind rezervele – de exemplu, exploatarea resurselor naturale

Rezerve auditate în mod independent, demonstrate si

exploatate, care depăsesc într-o măsură ridicată necesarul pe durata de viată a proiectului

Rezerve auditate în mod independent, demonstrate si

exploatate, care depăsesc necesarul pe durata de viată a proiectului

Rezervele demonstrate pot acoperi proiectul în mod adecvat până la scadenta împrumutului.

Proiectul se bazează într-o anumită măsură pe rezerve potentiale si neexploatate.

Soliditatea sponsorului

 

 

 

 

Istoricul profesional, puterea financiară si experienta privind tara/sectorul aferentă/aferent Sponsorului

Sponsor solid, cu istoric profesional excelent si pozitie financiară foarte bună

Sponsor de calitate bună, cu istoric profesional satisfăcător si pozitie financiară bună

Sponsor adecvat, cu istoric profesional adecvat si pozitie financiară bună

Sponsor de calitate scăzută, fără istoric profesional sau cu istoric profesional îndoielnic si/sau pozitie

financiară nesatisfăcătoare

 

Sprijinul sponsorului, evidentiat de către participarea la capitalul propriu, clauza de proprietate si stimulentul de a injecta lichidităti aditionale, dacă este necesar

Solid. Proiectul este strategic pentru sponsor într-un grad ridicat - activitate de bază, strategie pe termen lung.

Bun. Proiectul este strategic pentru sponsor - activitate de bază, strategie pe termen lung.

Acceptabil. Proiectul este considerat important pentru

sponsor - activitate de bază.

Limitat. Proiectul nu este esential pentru strategia pe termen lung a sponsorului sau pentru activitatea sa de bază.

Mecanismele de garantare

 

 

 

 

Cedarea contractelor si a conturilor

Deplin cuprinzătoare

Cuprinzătoare

Acceptabilă

Insuficientă

Gajarea activelor, luând în considerare calitatea, valoarea si lichiditatea acestora

Garantie prioritară de prim rang, executorie din punct de vedere juridic, asupra tuturor activelor proiectului, asupra contractelor, permisiunilor si conturilor  necesare derulării proiectului

Garantie prioritară, executorie din punct de vedere juridic, asupra tuturor activelor proiectului, asupra

contractelor, permisiunilor si conturilor necesare derulării proiectului

 

Garantie acceptabilă asupra tuturor activelor proiectului, asupra contractelor, permisiunilor si conturilor necesare derulării proiectului

Garantie insuficientă în favoarea creditorilor; clauză de gaj negativ inadecvată

Controlul creditorului asupra fluxurilor de numerar – de exemplu, utilizarea excesului de lichidităti pentru plata datoriei (cash sweep), conturi de depozit la terte părti independente până la îndeplinirea unei prevederi contractuale (escrow accounts)

 

Solid

Satisfăcător

Suficient

Slab

Soliditatea clauzelor contractuale - plăti în avans

obligatorii, amânarea plătilor, ordinea de efectuare a plătilor (payment cascade), restrictii privind dividendele etc.

 

Clauzele contractuale sunt solide pentru acest tip de proiect.

Nu este permisă contractarea unei datorii suplimentare pentru proiectul respectiv.

Clauzele contractuale sunt satisfăcătoare pentru acest tip de proiect.

Este permisă contractarea unei datorii suplimentare extrem de limitate pentru proiectul respectiv.

Clauzele contractuale sunt suficiente pentru acest tip de proiect.

Este permisă contractarea unei datorii suplimentare limitate.

Clauzele contractuale sunt insuficiente pentru acest tip de proiect.

Este permisă contractarea unei datorii suplimentare nelimitate.

Fondurile de rezervă – serviciul datoriei, exploatare si întretinere, reînnoire si înlocuire, evenimente neprevăzute etc.

Perioadă de acoperire superioară mediei, toate fondurile de rezervă finantate integral în numerar sau

prin scrisori de credit emise de către bănci cu un rating foarte ridicat

Perioadă de acoperire medie, toate fondurile de rezervă finantate integral

Perioadă de acoperire medie, toate fondurile de rezervă finantate integral

Perioadă de acoperire inferioară mediei, fondurile de rezervă finantate prin fluxurile de numerar de exploatare


            Tabelul 2 - Clasele de rating reglementate pentru expunerile provenind din finantări de bunuri imobiliare producătoare de venit

 

 

Categoria 1

(Solid)

Categoria 2

(Bun)

Categoria 3

(Satisfăcător)

Categoria 4

(Slab)

0

1

2

3

4

Puterea financiară

 

 

 

 

Conditii de piată

Cererea si oferta pentru tipul si localizarea proiectului sunt, la momentul actual, în echilibru. Numărul de proprietăti competitive care apar pe piată este egal cu cererea previzionată sau inferior acesteia.

Cererea si oferta pentru tipul si localizarea proiectului sunt, la momentul actual, în echilibru. Numărul de proprietăti competitive care apar pe piată este aproximativ egal cu cererea previzionată.

Conditiile de piată sunt, cu aproximatie, în echilibru. Pe piată apar proprietăti competitive, iar altele sunt în etapa de planificare. Detaliile conceptuale si capacitătile proiectului pot să nu fie la fel de avansate ca cele ale proiectelor noi.

Conditiile de piată sunt slabe. Momentul în care conditiile se vor ameliora si vor reveni la starea de echilibru este incert. Proiectul pierde locatari la expirarea contractului de leasing/închiriere. Conditiile noului contract de leasing/închiriere sunt mai putin favorabile în raport cu cele ale contractului care expiră.

 

Indicatorii financiari si raportul dintre valoarea împrumutului si cea a garantiei reale (advance rate)

Rata de acoperire a serviciului datoriei aferentă proprietătii este considerată solidă - rata de acoperire a serviciului datoriei nu este relevantă pentru etapa de constructie -, iar raportul dintre valoarea împrumutului si cea a garantiei reale, aferent acesteia, este considerat scăzut, având în vedere tipul proprietătii. În cazul în care există o piată secundară, tranzactia este subscrisă în conformitate cu standardele pietei.

 

Rata de acoperire a serviciului datoriei - fără relevantă pentru dezvoltarea proprietătii imobiliare - si raportul dintre valoarea împrumutului si cea a garantiei reale sunt satisfăcătoare, în cazul în care există o piată secundară, tranzactia este subscrisă în conformitate cu standardele pietei.

Rata de acoperire a serviciului datoriei aferentă proprietătii s-a deteriorat si valoarea sa s-a diminuat, determinând cresterea raportului dintre valoarea împrumutului si cea a garantiei reale, aferent acesteia.

Rata de acoperire a serviciului datoriei aferentă proprietătii s-a deteriorat în mod semnificativ, iar raportul dintre valoarea împrumutului si cea a garantiei reale, aferent acesteia, este mult superior standardelor de subscriere pentru noi credite.

Analiza pe bază de simulări de criză (stress analysis)

Structura proprietătii în termeni de resurse, obligatii potentiale si datorii permite îndeplinirea obligatiilor financiare aferente acesteia în timpul unei perioade de criză financiară cu impact negativ major - de exemplu, ratele dobânzii, cresterea economică.

Proprietatea generează venituri capabile să acopere obligatiile financiare într-o perioadă prelungită de criză financiară - de exemplu, ratele dobânzii, cresterea economică. Este probabil ca pentru proprietatea respectivă să se înregistreze aparitia stării de nerambursare doar în conditii economice de criză cu impact negativ major.

 

în timpul unui declin economic, proprietatea ar suferi o scădere a venitului generat, care ar limita capacitatea acesteia de finantare a cheltuielilor de capital si ar conduce la cresterea semnificativă a riscului de nerambursare.

Situatia financiară a proprietătii este fragilă, fiind probabil ca pentru proprietatea respectivă să se înregistreze aparitia stării de nerambursare, în afara cazului în care conditiile se ameliorează în scurt timp.

Predictibilitatea fluxurilor de numerar

a) Pentru proprietătile finalizate, având o rată de ocupare, o valoare a chiriei si cheltuieli de exploatare normale (stabilised property)

Contractele de leasing/închiriere aferente proprietătii sunt încheiate pe termen lung, cu locatari care prezintă o bonitate solidă, având scadente dispersate în timp.

Proprietatea prezintă un istoric al mentinerii locatarilor  la expirarea contractului de leasing/închiriere.

Gradul de neocupare este scăzut.

Cheltuielile - întretinere, asigurări, securitate si taxe imobiliare – sunt predictibile.

Majoritatea contractelor de leasing/închiriere aferente proprietătii sunt încheiate pe termen lung, cu locatari care prezintă diverse grade de bonitate.

La expirarea contractelor de leasing/închiriere se înregistrează un rulaj normal al locatarilor.

Gradul de neocupare este scăzut.

Cheltuielile sunt predictibile

Majoritatea contractelor de leasing/închiriere aferente proprietătii sunt încheiate mai degrabă pe termen  mediu decât pe termen lung, cu locatari care prezintă diverse grade de bonitate.

La expirarea contractelor de leasing/închiriere se înregistrează un rulaj moderat al locatarilor.

Gradul de neocupare este moderat. Cheltuielile sunt relativ predictibile, dar variază în raport cu veniturile.

Contractele de leasing/închiriere aferente proprietătii sunt încheiate pe diferite intervale de timp, cu

locatari care prezintă diverse grade de bonitate. La expirarea contractelor de leasing/închiriere se înregistrează un rulaj foarte ridicat al locatarilor. Gradul de neocupare este ridicat. Cheltuielile

semnificative sunt legate de pregătirea spatiului pentru noi locatari.


b) Pentru proprietătile finalizate, dar fără o rată de ocupare, o valoare a chiriei si cheltuieli de exploatare normale (not stabilised property)

Activitatea de leasing/închiriere îndeplineste sau depăseste nivelul previzionat. Proiectul va atinge nivelul normal al ratei de ocupare, al valorii chiriei si al cheltuielilor de exploatare în viitorul apropiat.

Activitatea de leasing/închiriere îndeplineste sau depăseste nivelul previzionat. Proiectul va atinge nivelul normal al ratei de ocupare, al valorii chiriei si al cheltuielilor de exploatare în viitorul apropiat.

Cea mai mare parte a activitătii de leasing/închiriere se încadrează în nivelul previzionat; cu toate acestea, proiectul nu va atinge nivelul normal al ratei de  ocupare, al valorii chiriei si al cheltuielilor de exploatare o anumită perioadă de timp.

 

Nivelul de piată al chiriilor nu atinge nivelul previzionat. În ciuda faptului că gradul de ocupare planificat a fost atins, rata de acoperire a obligatiilor financiare prin fluxuri de numerar (cash flow coverage) este inadecvată din cauza unui nivel nesatisfăcător al veniturilor.

 

(c) Pentru etapa de constructie

Întreaga proprietate face obiectul unui contract de leasing/închiriere în avans pe durata creditului sau este vândută în avans către un locatar ori un cumpărător având un rating corespunzător gradului investitional sau institutia de credit are un angajament obligatoriu de preluare a finantării, care va fi furnizată permanent pe termen lung (take-outfinancing), din partea unui creditor cu un rating corespunzător gradului investitional.

 

Întreaga proprietate face obiectul unui contract de leasing/închiriere în avans ori este vândută în avans

către un locatar sau un cumpărător cu bonitate satisfăcătoare sau institutia de credit are un angajament obligatoriu privind furnizarea de finantare permanentă din partea unui creditor cu bonitate satisfăcătoare.

Activitatea de leasing/închiriere se încadrează în nivelul previzionat, dar bunul imobiliar poate să nu facă obiectul unui contract de leasing/închiriere în avans si poate să nu existe un angajament obligatoriu de preluare a finantării, care va fi furnizată permanent pe termen lung (take-out financing).

Institutia de credit poate fi creditorul permanent.

Calitatea proprietătii este în declin din cauza cresterii costurilor peste nivelul prevăzut în buget, a deteriorării pietei, a anulării contractelor de leasing/închiriere de către locatari sau a altor factori.

Poate exista o situatie conflictuală cu partea care furnizează finantarea permanentă.

Caracteristicile activului

 

 

 

 

Localizarea

Proprietatea este localizată într-o zonă foarte convenabilă, avantajoasă din punctul de vedere al serviciilor dorite de locatari.

 

Proprietatea este localizată într-o zonă convenabilă, avantajoasă din punctul de vedere al serviciilor dorite de locatari.

Localizarea proprietătii nu prezintă un avantaj competitiv.

Localizarea proprietătii, configuratia, detaliile conceptuale si gradul de întretinere au contribuit la problemele întâmpinate cu privire la aceasta.

Detaliile conceptuale si starea proprietătii

Proprietatea este avantajată de detaliile conceptuale, configuratia si gradul său de întretinere si este foarte competitivă în raport cu proprietătile noi

Proprietatea este adecvată în ceea ce priveste detaliile conceptuale, configuratia si gradul de întretinere.

Detaliile conceptuale si capacitătile proprietătii sunt competitive în raport cu proprietătile noi.

Proprietatea este adecvată în ceea ce priveste configuratia, detaliile conceptuale si gradul de întretinere.

Configuratia, detaliile conceptuale sau gradul de întretinere al proprietătii prezintă deficiente.


0

1

2

3

4

Proprietatea este în constructie

Bugetul aferent constructiei este strict, iar riscurile de ordin tehnic sunt limitate. Antreprenorii sunt foarte calificati.

Bugetul aferent constructiei este strict, iar riscurile de ordin tehnic sunt limitate. Antreprenorii sunt foarte calificati.

Bugetul aferent constructiei este adecvat, iar antreprenorii au o calificare obisnuită.

Proiectul depăseste bugetul sau este nerealist dinperspectiva riscurilor de ordin tehnic. Antreprenorii pot să nu aibă calificarea necesară.

Soliditatea sponsorului/promotorului

 

 

 

 

Capacitatea financiară si vointa de a sprijini proprietatea

 

 

 

 

 

 

Sponsorul/Promotorul a participat cu o contributie monetară substantială la constructia sau achizitia proprietătii. Sponsorul/Promotorul are resurse substantiale si datorii limitate, directe si potentiale. Proprietătile sponsorului/promotorului sunt diversificate din punctul de vedere al localizării geografice si al tipului de proprietate.

 

Sponsorul/Promotorul a participat cu o contributie monetară semnificativă la constructia sau achizitia proprietătii. Situatia financiară a sponsorului / promotorului îi permite să sprijine proprietatea în cazul unui deficit al fluxurilor de numerar. Proprietătile sponsorului/ promotorului sunt localizate în mai multe regiuni geografice.

 

Contributia sponsorului/ promotorului poate fi nesemnificativă sau nonmonetară. Resursele financiare ale sponsorului/promotorului sunt egale sau inferioare mediei.

 

 

 

 

Sponsorului/Promotorului îi lipseste capacitatea sau vointa de a sprijini proprietatea.

 

 

 

 

 

 

Reputatia si istoricul profesional cu privire la proprietăti similare

 

 

 

Administratori cu experientă si sponsor de calitate ridicata. Reputatie solidă si istoric profesional îndelungat si de succes cu privire la proprietăti similare

 

 

Administratori si sponsor de o calitate  corespunzătoare. Sponsorul sau administratorii detin un istoric profesional de succes cu privire la proprietăti similare.

 

Administratori si sponsor de o calitate moderată. Istoricul profesional al administratorilor sau sponsorului nu generează motive serioase de îngrijorare.

 

Administratori ineficace si sponsor de o calitate substandard. Dificultătile întâmpinate de către administratori si sponsor au contribuit în trecut la aparitia de dificultăti în administrarea proprietătilor.

 

Relatiile cu participantii relevanti de pe piata imobiliară

Relatii solide cu participantii principali de pe piata imobiliară, cum ar fi agentii de leasing/închiriere

Relatii demonstrate cu participantii principali de pe piata imobiliară, cum ar fi agentii de leasing/închiriere

Relatii adecvate cu agentii de leasing/închiriere si alti furnizori de servicii imobiliare importante

Relatii nesatisfăcătoare cu agentii de leasing/închiriere si/sau alti furnizori de servicii imobiliare importante

Mecanismele de garantare

 

 

 

 

Natura garantiei

 

 

Garantie prioritară de prim rang, executorie din punct de vedere juridic

 

Garantie prioritară de prim rang, executorie din punct de vedere juridic

 

Garantie prioritară de prim rang, executorie din punct de vedere juridic

 

Capacitatea creditorului de executare a garantiei este restrânsă.

 

Cedarea contractelor de leasing/închiriere - în cazul proiectelor care fac obiectul unui contract de leasing/închiriere pe termen lung

Creditorul a obtinut cedarea contractelor de leasing/închiriere. Creditorul păstrează informatii curente referitoare la locatari, care ar facilita notificarea locatarilor cu privire la transmiterea chiriilor direct către creditor, cum ar fi registrul curent de închirieri si copii ale contractelor de leasing/ închiriere având ca obiect proiectul imobiliar.

Creditorul a obtinut cedarea contractelor de leasing/închiriere. Creditorul păstrează informatii curente referitoare la locatari, care ar facilita notificarea locatarilor cu privire la transmiterea chiriilor direct către creditor, cum ar fi registrul curent de închirieri si copii ale contractelor de leasing/ închiriere având ca obiect proiectul imobiliar.

Creditorul a obtinut cedarea contractelor de leasing/închiriere. Creditorul păstrează informatii curente referitoare la locatari, care ar facilita notificarea locatarilor cu privire la transmiterea chiriilor direct către creditor, cum ar fi registrul curent de închirieri si copii ale contractelor de leasing/ închiriere având ca obiect proiectul imobiliar.

Creditorul nu a obtinut cedarea contractelor de leasing/închiriere sau nu a păstrat informatiile necesare care să permită notificarea promptă a locatarilor imobilului.

Calitatea protectiei oferite de polita de asigurare

 

Adecvată

Adecvată

Adecvată

Substandard


            Tabelul 3 - Clasele de rating reglementate pentru expunerile provenind din finantări de obiecte

 

 

Categoria 1

(Solid)

Categoria 2

(Bun)

Categoria 3

(Satisfăcător)

Categoria 4

(Slab)

0

1

2

3

4

Puterea financiară

 

 

 

 

Conditii de piată

 

 

 

 

Cererea este puternică si în crestere, bariere puternice la intrarea pe piată, senzitivitate redusă la modificările tehnologiei si ale perspectivelor economice

 

Cererea este puternică si stabilă. Bariere la intrarea pe piată si senzitivitate la modificările tehnologiei si ale perspectivelor economice

 

 

Cererea este adecvată si stabilă, bariere limitate la intrarea pe piată si senzitivitate semnificativă la modificările tehnologiei si ale perspectivelor economice

 

Cererea este slabă si în scădere, vulnerabilitate la modificările tehnologiei si ale perspectivelor economice, mediu foarte incert

 

 

Indicatorii financiari - rata de acoperire a serviciului datoriei si raportul dintre valoarea împrumutului si cea a garantiei reale

 

Indicatorii financiari reflectă o situatie financiară solidă, luând în considerare tipul activului. Ipoteze economice foarte robuste

 

Indicatorii financiari reflectă o situatie financiară solidă/acceptabilă, luând în considerare tipul activului. Ipoteze economice aferente proiectului robuste

 

Indicatorii financiari reflectă o situatie financiară standard, luând în considerare tipul activului.

 

 

Indicatorii financiari reflectă o situatie financiară slabă, luând în considerare tipul activului.

 

 

Analiza pe bază de simulări de criză

 

 

 

 

 

Venituri pe termen lung stabile, capabile să facă fată unor conditii de criză cu impact negativ major de-a lungul unui ciclu economic

 

 

 

Venituri pe termen scurt satisfăcătoare. Creditul poate face fată anumitor conditii financiare adverse. Aparitia stării de nerambursare este probabilă doar în conditii economice de criză cu impact negativ major.

 

 

Venituri pe termen scurt incerte. Fluxurile de numerar sunt vulnerabile la conditii de criză obisnuite de-a lungul unui ciclu economic. Pentru creditul respectiv se poate înregistra aparitia stării de nerambursare în cazul unui declin economic obisnuit.

 

Venituri supuse unor incertitudini puternice; chiar si în conditii economice normale, pentru activul respectiv se poate înregistra aparitia stării de nerambursare, în afara cazului în care conditiile se ameliorează.

 

 

Lichiditatea pietei

Piata este structurată la nivel mondial; activele sunt foarte lichide.

Piata este structurată la nivel mondial sau regional; activele sunt relativ lichide.

Piata este structurată la nivel regional, cu perspective limitate pe termen scurt, implicând o lichiditate mai scăzută.

 

Piată locală si/sau vizibilitate redusă. Lichiditate scăzută sau inexistentă, în special pe pietele-nisă

Cadrul politic si juridic

 

 

 

 

Riscul politic, inclusiv riscul de transfer

Foarte scăzut; instrumente solide de diminuare a riscului, dacă este necesar

 

Scăzut; instrumente satisfăcătoare de diminuare a riscului, dacă este necesar

Moderat; instrumente suficiente de diminuare a riscului

Ridicat; instrumente slabe sau inexistente de diminuare a riscului

Riscurile juridic si de reglementare

Jurisdictia este favorabilă reintrării în posesie si executării contractelor.

urisdictia este favorabilă reintrării în posesie si executării contractelor.

Jurisdictia este în general favorabilă reintrării în posesie si executării contractelor, chiar dacă reintrarea în posesie poate fi de durată si/sau dificilă

Cadru juridic si de reglementare slab sau instabil.

Jurisdictia poate determina ca reintrarea în posesie si executarea contractelor să aibă o durată îndelungată sau să fie imposibile.


0

1

2

3

4

Caracteristicile tranzactiei

 

 

 

 

Durata finantării în raport cu durata de viată economică a activului

Credit rambursabil integral în transe/valoare minimă a ultimei sume rămase de rambursat, de o dimensiune mai mare în raport cu transele anterioare (baloon). Fără perioadă de gratie

 

Valoare mai ridicată a ultimei sume rămase de rambursat, de o dimensiune mai mare în raport cu transele anterioare (baloon), dar încă la niveluri satisfăcătoare

Valoare importantă a ultimei sume rămase de rambursat, de o dimensiune mai mare în raport cu transele anterioare (baloon), cu posibile perioade de gratie

Rambursarea integrală la scadentă sau valoare ridicată a ultimei sume rămase de rambursat, de o dimensiune mai mare în raport cu transele anterioare (baloon)

Riscul de exploatare

 

 

 

 

Permisiuni/autorizatii

 

 

 

 

Toate permisiunile au fost obtinute; activul îndeplineste normele de securitate curente si previzibile.

 

 

Toate permisiunile au fost obtinute sau sunt în curs de obtinere; activul îndeplineste normele de securitate curente si previzibile.

 

 

Majoritatea permisiunilor au fost obtinute sau sunt în curs de obtinere, procesul de obtinere a acestora din urmă fiind considerat o simplă formalitate, activul îndeplineste normele de securitate curente.

 

Probleme la obtinerea tuturor permisiunilor necesare, o parte a configuratiei planificate si/sau a operatiunilor planificate poate necesita revizuire.

 

 

Sfera si natura contractelor de exploatare si întretinere

Contract de exploatare si întretinere pe termen lung solid, de preferintă cu stimulente legate de calitatea executiei contractului, si/sau conturi de rezerve privind exploatarea si întretinerea - dacă este necesar

 

Contract de exploatare si întretinere pe termen lung si/sau conturi de rezerve privind exploatarea si întretinerea - dacă este necesar

Contract de exploatare si întretinere limitat sau cont de rezerve privind exploatarea si întretinerea limitat - dacă este necesar

Nu există un contract de exploatare si întretinere: riscul unui cost de exploatare ridicat depăseste diminuatorii de risc.

Puterea financiară a operatorului, istoricul profesional în administrarea acestui tip de activ si capacitatea de a repune pe piată activul în momentul în care contractul de leasing/închiriere expiră

 

Istoric profesional excelent si capacitate solidă de a repune pe piată activul

Istoric profesional satisfăcător si capacitate de a repune pe piată activul

Istoric profesional mediocru sau de scurtă durată si capacitate incertă de a repune pe piată activul

Istoric profesional inexistent sau necunoscut si incapacitate de a repune pe piată activul

Caracteristicile activului

 

 

 

 

Configuratia, dimensiunea, detaliile conceptuale si gradul de întretinere - de exemplu, vechimea, dimensiunea în cazul unui avion - în raport cu alte active de pe aceeasi piată

 

Avantaj solid în ceea ce priveste detaliile conceptuale si gradul de întretinere. Configuratia este standard, astfel încât obiectul îndeplineste cerintele unei piete lichide.

 

Detalii conceptuale si gradul de întretinere superioare mediei. Configuratie standard, fiind posibile exceptii foarte limitate, astfel încât obiectul îndeplineste cerintele unei piete lichide.

 

Detalii conceptuale si gradul de întretinere medii. Configuratia este într-o anumită măsură specifică, ceea ce ar putea cauza o piată mai restrânsă pentru obiect.

 

Detalii conceptuale si gradul de întretinere inferioare mediei. Activul se apropie de finalul duratei sale de viată economică. Configuratia este foarte aparte; piata pentru acest obiect este foarte restrânsă.

 

Valoarea de revânzare

Valoarea curentă de revânzare este mult superioară valorii datoriei.

Valoarea de revânzare este moderat superioară valorii datoriei.

Valoarea de revânzare este usor superioară valorii datoriei.

Valoarea de revânzare este inferioară valorii datoriei.


Senzitivitatea valorii si lichiditătii activului la ciclurile economice

Valoarea si lichiditatea activului sunt relativ insensibile la ciclurile economice.

Valoarea si lichiditatea activului sunt senzitive la ciclurile economice.

Valoarea si lichiditatea activului sunt destul de senzitive la ciclurile economice.

Valoarea si lichiditatea activului sunt foarte senzitive la ciclurile economice.

Soliditatea sponsorului

 

 

 

 

 

Puterea financiară a operatorului, istoricul profesional în administrarea acestui tip de activ si capacitatea de a repune pe piată activul în momentul în care contractul de leasing/închiriere expiră

 

Istoric profesional excelent si capacitate solidă de a repune pe piată activul

 

 

 

Istoric profesional satisfăcător si capacitate de a repune pe piată activul

 

 

 

Istoric profesional mediocru sau de scurtă durată si capacitate incertă de a repune pe piată activul

 

 

 

Istoric profesional inexistent sau necunoscut si incapacitate de a repune pe piată activul

 

 

 

Istoricul profesional si puterea financiară aferente sponsorilor

Sponsori cu istoric profesional excelent si pozitie financiară foarte bună

Sponsori cu istoric profesional bun si pozitie financiară bună

Sponsori cu istoric profesional adecvat si pozitie financiară bună

Sponsori fără istoric profesional sau cu istoric profesional îndoielnic si/sau pozitie financiară nesatisfăcătoare

Mecanismele de garantare

 

 

 

 

 

Controlul activului

Documentatia juridică oferă creditorului un control efectiv - de exemplu, o garantie prioritară de prim rang, executorie din punct de vedere juridic, sau o structură de leasing/închiriere care să includă o asemenea garantie - asupra activului sau asupra societătii care îl posedă.

Documentatia juridică oferă creditorului un control efectiv - de exemplu, o garantie prioritară, executorie din punct de vedere juridic, sau o structură de leasing/închiriere care să includă o asemenea garantie - asupra activului sau asupra societătii care îl posedă.

Documentatia juridică oferă creditorului un control efectiv - de exemplu, o garantie prioritară, executorie din punct de vedere juridic, sau o structură de leasing/închiriere care să includă o asemenea garantie - asupra activului sau asupra societătii care îl posedă.

Contractul oferă o garantie redusă pentru creditor si lasă loc pentru un anumit risc de pierdere a controlului asupra activului.

Drepturi si mijloace la dispozitia creditorului pentru monitorizarea localizării si stării activului

Creditorul este în măsură să monitorizeze localizarea si starea activului, în orice moment si în orice loc - rapoarte periodice, posibilitatea de a efectua inspectii.

 

Creditorul este în măsură să monitorizeze localizarea si starea activului, aproape în orice moment si în orice loc.

Creditorul este în măsură să monitorizeze localizarea si starea activului, aproape în orice moment si în orice loc.

Creditorul este în măsură să monitorizeze localizarea si starea activului într-un mod limitat.

Asigurare împotriva daunelor

Protectie solidă oferită de polita de asigurare, incluzând daunele colaterale, polita fiind încheiată cu societăti de asigurare de cea mai bună calitate

Protectie satisfăcătoare oferită de polita de asigurare - neincluzând daunele colaterale -, polita fiind încheiată cu societăti de asigurare de calitate bună

Protectie suficientă oferită de polita de asigurare - neincluzând daunele colaterale -, polita fiind încheiată cu societăti de asigurare de calitate acceptabilă

Protectie scăzută oferită de polita de asigurare - neincluzând daunele colaterale - sau polita este încheiată cu societăti de asigurare de calitate scăzută.


            Tabelul 4 - Clasele de rating reglementate pentru expunerile provenind din finantări de mărfuri

 

 

Categoria 1

(Solid)

Categoria 2

(Bun)

Categoria 3

(Satisfăcător)

Categoria 4

(Slab)

0

1

2

3

4

Puterea financiară

 

 

 

 

 

Gradul de acoperire al tranzactiei printr-o garantie reală excedentară (over-coIIateralisation)

 

Solid

Bun

Satisfăcător

Slab

Cadrul politic si juridic

 

 

 

 

 

Riscul de tară

 

 

 

Absenta riscului de tară

 

 

 

Expunere limitată la riscul de tară - în special, localizarea extrateritorială (offshore) a rezervelor într-o tară emergentă

 

Expunere la riscul de tară - în special, localizarea extrateritorială (offshore) a rezervelor într-o tară emergentă

 

Expunere puternică la riscul de tară

- în special, rezervele detinute local (inland) într-o tară emergentă

 

Diminuarea riscului de tară

Diminuare foarte puternică:

- mecanisme extrateritoriale (offshore) puternice

- marfă strategică

- cumpărător de primă clasă

 

Diminuare puternică:

- mecanisme extrateritoriale (offshore)

- marfă strategică

- cumpărător de calitate solidă

Diminuare acceptabilă:

- mecanisme extrateritoriale (offshore)

- marfă mai putin strategică

- cumpărător de calitate acceptabilă

Diminuare doar partială:

- absenta mecanismelor extrateritoriale (offshore)

- marfă nestrategică

- cumpărător de calitate slabă

Caracteristicile activului

 

 

 

 

 

Lichiditate si susceptibilitate la deteriorare

Marfa este cotată si poate fi acoperită prin contracte futures sau instrumente tranzactionate pe piete nereglementate (OTC). Marfa nu este susceptibilă la deteriorare.

 

Marfa este cotată si poate fi acoperită prin instrumente tranzactionate pe piete nereglementate (OTC). Marfa nu este susceptibilă la deteriorare.

Marfa nu este cotată, dar este lichidă. Există incertitudini referitoare la posibilitatea de acoperire. Marfa nu este susceptibilă la deteriorare.

Marfa nu este cotată. Lichiditatea este limitată, luând în considerare dimensiunea si adâncimea pietei. Nu există instrumente de acoperire adecvate. Marfa este susceptibilă la deteriorare.


Soliditatea sponsorului

 

 

 

 

 

Puterea financiară a celui care efectuează tranzactii (trader)

 

Istoricul profesional, inclusiv capacitatea de a administra procesul de logistică

 

 

Foarte solidă, în raport cu filozofia de tranzactionare si cu riscurile

 

Experientă extinsă cu privire la tipul de tranzactie în cauză. Istoric profesional solid referitor la rezultatul de exploatare si la eficienta costurilor

 

Solidă

 

 

Experientă suficientă cu privire la tipul de tranzactie în cauză. Istoric profesional superior mediei referitor la rezultatul de exploatare si la eficienta costurilor

 

Adecvată

 

 

Experientă limitată cu privire la tipul de tranzactie în cauză. Istoric profesional mediu referitor la rezultatul de exploatare si la eficienta costurilor

 

Slabă

 

 

În general, istoric profesional limitat sau incert. Costuri si profituri volatile

 

 

Mecanisme de control al tranzactionării si politici de acoperire (hedging)

 

Standarde solide pentru selectarea contrapartidei, acoperire (hedging) si monitorizare

Standarde adecvate pentru selectarea contrapartidei, acoperire (hedging) si monitorizare

Pentru tranzactiile trecute nu s-au înregistrat probleme ori s-au înregistrat probleme minore.

Cel care efectuează tranzactiile (trader) a înregistrat pierderi semnificative legate de tranzactiile trecute.

Calitatea publicării informatiilor financiare

Excelentă

Bună

Satisfăcătoare

Publicarea informatiilor financiare contine anumite incertitudini sau este insuficientă.

 

Mecanismele de garantare

 

 

 

 

 

Controlul activului

 

 

 

 

 

Garantia prioritară de prim rang, executorie din punct de vedere juridic, oferă, în orice moment, creditorului controlul din punct de vedere juridic asupra activelor, dacă este necesar.

 

 

Garantia prioritară de prim rang, executorie din punct de vedere juridic, oferă, în orice moment, creditorului controlul din punct de vedere juridic asupra activelor, dacă este necesar.

 

 

La un anumit moment al procesului, creditorul pierde controlul exercitat asupra activelor. Pierderea controlului este atenuată prin cunoasterea procesului de tranzactionare sau prin angajamentul asumat de către o tertă parte, după caz.

 

Contractul lasă loc pentru un anumit risc de pierdere a controlului asupra activelor. Recuperarea poate fi periclitată.

 

 

 

Asigurare împotriva daunelor

Protectie solidă oferită de polita de asigurare, incluzând daunele colaterale, polita fiind încheiată cu societăti de asigurare de cea mai bună calitate

Protectie satisfăcătoare oferită de polita de asigurare - neincluzând daunele colaterale -, polita fiind încheiată cu societăti de asigurare de calitate bună

Protectie suficientă oferită de polita de asigurare - neincluzând daunele colaterale -, polita fiind încheiată cu societăti de asigurare de calitate acceptabilă

Protectie scăzută oferită de polita de asigurare - neincluzând daunele colaterale - sau polita este încheiată cu societăti de asigurare de calitate scăzută


BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind prelungirea perioadei de preschimbare a vechilor însemne monetare de către unitătile Băncii Române pentru Dezvoltare – GSG

 

În temeiul prevederilor art. 18 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României si ale art. 2 alin. (4) din Legea nr. 348/2004 privind denominarea monedei nationale, cu modificările si completările ulterioare,

Banca Natională a României emite prezenta circulară.

Art. 1. - În perioada 4 ianuarie-31 decembrie 2010, unitătile Băncii Române pentru Dezvoltare - GSG vor preschimba, în continuare, la ghiseu, fără taxe si comisioane, bancnotele imprimate pe suport de polimer si monedele metalice din vechea emisiune monetară.

Art. 2. - Prevederile prezentei circulare se aplică începând cu data de 4 ianuarie 2010 de către unitătile Băncii Române pentru Dezvoltare - GSG.

 

Presedintele Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucuresti, 21 decembrie 2009.

Nr. 48.


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.