MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 855/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 855         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 9 decembrie 2009

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.367 din 27 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2)-(5) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului

 

Decizia nr. 1.397 din 3 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3,4 si 5 din Codul penal si art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 si alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului

 

Decizia nr. 1.398 din 3 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 181 alin. 2 din Codul penal

 

Decizia nr. 1.399 din 3 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale

 

Decizia nr. 1.400 din 3 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti

 

Decizia nr. 1.401 din 3 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (3) si art. 83 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, art. 3 alin. (4) si art. 5 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat din 2004, art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1 si 2, art. 262 pct. 1 lit. a) si art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală si art. 281 din Codul penal

 

Decizia nr. 1.402 din 3 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5803 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.413 din 3 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.367 din 27 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2)-(5) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2)-(5) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, exceptie ridicată de Adrian Floarea în Dosarul nr. 9/46/2009 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei ridicate, invocând, în acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 9/46/2009, Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2)-(5) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, exceptie ridicată de Adrian Floarea într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului declarat împotriva unei încheieri a judecătorului delegat la registrul comertului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că posibilitatea oferită recurentului de a depune motivarea recursului cu cel putin două zile înainte de termenul de judecată încalcă dreptul la un proces echitabil al intimatului, întrucât acesta nu mai are timp suficient să îsi facă apărările necesare. Totodată, se arată că o atare prevedere legală este discriminatorie pentru intimat.

Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 6 alin. (2)-(5) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, cu modificările si completările ulterioare, care au următorul cuprins:

(2) Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comertului sunt executorii de drept si sunt supuse numai recursului.

(3) Termenul de recurs este de 15 zile si curge de la data pronuntării încheierii pentru părti si de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate.

(4) Recursul se depune si se mentionează în registrul comertului unde s-a făcut înregistrarea. În termen de 3 zile de la data depunerii, oficiul registrului comertului înaintează recursul curtii de apel în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul comerciantului, iar în cazul sucursalelor înfiintate în alt judet, la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sucursalei.

(5) Motivele recursului se pot depune la instantă, cu cel putin două zile înaintea termenului de judecată".

Autorul exceptiei sustine că textul legal criticat încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi si ale art. 21 privind accesul liber la justitie. Totodată, în sustinerea exceptiei sunt invocate dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine că, prin Decizia nr. 1.173 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 23 ianuarie 2008, a stabilit că art. 6 alin. (3) din Legea nr. 26/1990 contine norme de procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, este atributul exclusiv al legiuitorului să reglementeze procedura de judecată, evident, cu respectarea si a celorlalte prevederi sau principii din Legea fundamentală.

Aplicând acest rationament al Curtii în cauza de fată, se constată că legiuitorul este îndrituit din punct de vedere constitutional să adopte reglementări procedurale specifice, astfel că derogarea prevăzută de textul legal criticat de la dispozitiile art. 303 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu poate fi, de principiu, neconstitutională. Această optiune a legiuitorului este justificată de materia în care a fost adoptată reglementarea criticată, si anume în cea a înregistrării mentiunilor în registrul comertului.


Faptul că recurentul îsi poate motiva cererea cu cel putin două zile înainte de termenul de judecată nu încalcă dreptul la un proces echitabil. Astfel, în cazul în care intimatul apreciază că nu a putut lua la cunostintă motivele de recurs, poate solicita instantei aplicarea art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în sensul acordării unui nou termen de judecată pentru pregătirea apărării. Asadar, intimatul îsi poate exercita apărarea în mod eficient, fără a fi pus într-o situatie de inferioritate în raport cu recurentul.

În aceste conditii, nu se poate retine încălcarea textelor constitutionale si conventionale invocate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2)-(5) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, exceptie ridicată de Adrian Floarea în Dosarul nr. 9/46/2009 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 octombrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.397 din 3 noiembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3, 4 si 5 din Codul penal si art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 si alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3, 4 si 5 din Codul penal si art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 si alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, exceptie ridicată de Ilie Pînzariu în Dosarul nr. 957/40/2008 al Tribunalului Botosani - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 27 martie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 957/40/2008, Tribunalul Botosani - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3,4 si 5 din Codul penal si art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 si alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, exceptie ridicată de Ilie Pînzariu într-o cauză penală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate aduc atingere prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 20, art. 23 alin. (12), art. 24, art. 73 alin. (3) lit. h) si art. 124, precum si art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. În acest sens, arată că textele de lege criticate, desi au continut identic, sanctionează diferit aceeasi faptă penală. Autorul exceptiei consideră că „prin încadrarea unei actiuni ilicite în continutul constitutiv a două infractiuni distincte" se dă „posibilitatea unei duble sanctionări". În continuare, apreciază că art. 84 alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 este neconstitutional, deoarece nu defineste „faptul scuzabil". În consecintă, „legea nu este suficient de clară si lasă loc unei marje de apreciere care poate depăsi limita rezonabilului".

Instanta de judecată consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale si reglementărilor internationale invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului


Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 215 alin. 3, 4 si 5 din Codul penal si art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 si alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au următorul cuprins:

- Art. 215 alin. 3, 4 si 5 din Codul penal: „Inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârsită în asa fel încât, fără această eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distinctiile acolo arătate.

Emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum si fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.

Înselăciunea care a avut consecinte deosebit de grave se pedepseste cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.";

- Art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 si alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934:

„Se va pedepsi cu amenda de la 5.000-100.000 lei si închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul când faptul constituie un delict sanctionat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă. [...]

2. Oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul si mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut.

3. Oricine emite un cec cu dată falsă sau căruia îi lipseste unul din elementele esentiale arătate de alineatele 1, 2, 3 si 5 al art. 1 si art. 11. [...]

[...] Când emiterea cecului se datorează unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă."

Aceste texte de lege sunt raportate la prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 20, art. 23 alin. (12), art. 24, art. 73 alin. (3) lit. h) si art. 124, precum si art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că argumentele invocate de autorul exceptiei nu vizează o veritabilă problemă de constitutionalitate, ci constituie o problemă de interpretare si de aplicare a legii din perspectiva succesiunii legilor în timp ce tine de resortul instantelor judecătoresti, iar nu de cel al instantei de contencios constitutional.

Curtea a statuat, în repetate rânduri, că nu intră în atributiile sale cenzurarea aplicării legii de către instantele judecătoresti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

Mai mult, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, de exemplu, Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constitutionalitătii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozitiile constitutionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei.

În ceea ce priveste dispozitiile alin. 2 teza a doua din art. 84 din Legea nr. 59/1934, Curtea retine că autorul exceptiei critică aceste dispozitii pe motiv că legiuitorul nu defineste faptul scuzabil, astfel că „inculpatului nu i se garantează dreptul la apărare câtă vreme acest drept este lipsit de continut".

Or, nici asemenea critici nu intră în competenta Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii dispozitiilor cu privire la care a fost sesizată, fără a le putea modifica sau completa.

În aceste conditii, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3, 4 si 5 din Codul penal si art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 si alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, exceptie ridicată de Ilie Pînzariu în Dosarul nr. 957/40/2008 al Tribunalului Botosani - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 noiembrie 2009.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.398 din 3 noiembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 181 alin. 2 din Codul penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 181 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicată de Salounkhan Mahomed în Dosarul nr. 10.412/233/2006 al Curtii de Apel Galati - Sectia de minori si familie.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 19 martie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 10.412/233/2006, Curtea de Apel Galati - Sectia de minori si familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 181 alin. 2 din Codul penal.

Exceptia a fost ridicată de inculpatul Salounkhan Mahomed cu ocazia solutionării recursului declarat împotriva Sentintei penale nr. 2.270 din 21 decembrie 2007, pronuntată de Judecătoria Galati într-o cauză penală având ca obiect săvârsirea infractiunilor prevăzute si pedepsite de art. 192 alin. 2, art. 208 si 209 lit. g) din Codul penal. Acesta nu a motivat în scris exceptia de neconstitutionalitate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum reiese însă din încheierea de sesizare, autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 181 alin. 2 din Codul penal încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 73 alin. (1) si art. 124 alin. (1). În acest sens, arată că legiuitorul ar fi trebuit să arate în mod expres care sunt conditiile în care trebuie aplicate aceste dispozitii de lege, în sensul stabilirii prejudiciului si a atingerii valorii sociale ocrotite, iar nu să lase la aprecierea judecătorului anumite elemente legate strict de aplicarea lor.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor

două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 181 alin. 2 din Codul penal, care au următoarea redactare: „La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de săvârsire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita făptuitorului."

Acest text de lege este raportat la prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 73 alin. (1) referitoare la categorii de legi si ale art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că dispozitiile art. 181 din Codul penal se referă la fapte antisociale care, prin continutul lor concret si prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, nu prezintă gradul de pericol social al unei infractiuni.

Autorul exceptiei consideră că neconstitutionalitatea textului de lege criticat este determinată de posibilitatea arbitrară a judecătorului de a interpreta si aplica dispozitiile art. 181 alin. 2 din Codul penal, dispozitii care, în opinia autorului, ar fi trebuit să arate în mod expres care sunt conditiile în care trebuie aplicate.

Or, asemenea critici nu intră în competenta Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii dispozitiilor cu privire la care a fost sesizată, fără a le putea modifica sau completa.

În aceste conditii, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 181 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicată de Salounkhan Mahomed în Dosarul nr. 10.412/233/2006 al Curtii de Apel Galati - Sectia de minori si familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 noiembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.399 din 3 noiembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicată de Gelu Stănescu si Mariana Stănescu în Dosarul nr. 1.626/838/2008 al Judecătoriei Liesti.

La apelul nominal se prezintă personal autorii exceptiei, Gelu Stănescu si Mariana Stănescu. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Autorii exceptiei solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în fata instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 26 martie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.626/838/2008, Judecătoria Liesti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale.

Exceptia a fost ridicată de inculpatii Gelu Stănescu si Mariana Stănescu, prin apărător ales, într-o cauză penală având ca obiect săvârsirea infractiunii de evaziune fiscală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 87/1994 încalcă prevederile constitutionale ale art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11) si art. 24 alin. (1), precum si prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În acest sens, arată că „regimul sanctionator prevăzut de art. 11 din Legea nr. 87/1994, republicată, realizează o discriminare nejustificată, astfel încât oferă posibilitatea organelor judiciare să pedepsească diferit pe cei care au comis fapta înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005 în raport cu cei care au comis aceeasi faptă după intrarea în vigoare a acestei legi. Asa se face că inculpatii nu au avut posibilitatea de a beneficia de aplicarea art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru simplul fapt că au săvârsit infractiunea în cursul anului 2004. De asemenea, dispozitiile legale care oferă posibilitatea organelor fiscale de a stabili cuantumul prejudiciului prin estimare încalcă flagrant dreptul la un proces echitabil si dreptul la apărare, prin aceea că metoda de calcul nu poate fi verificată si cenzurată de către inculpati, lăsând câmp liber arbitrajului."

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,


concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, lege abrogată prin art. 16 lit. a) al cap. IV din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005.

Acest text de lege este raportat la prevederile constitutionale ale art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11) si art. 24 alin. (1), precum si prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că prin actul normativ abrogatorse reglementează un nou regim sanctionator, legiuitorul fiind liber să aprecieze atât pericolul social în functie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât si conditiile răspunderii juridice pentru această faptă.

Autorii exceptiei consideră, în esentă, că neconstitu-tionalitatea este determinată de faptul că nu au avut posibilitatea de a beneficia de aplicarea art. 10 din Legea nr. 241/2005, deoarece au săvârsit infractiunea în cursul anului 2004.

Or, asemenea critici referitoare la aplicarea si interpretarea legii nu intră sub incidenta controlului exercitat de Curtea Constitutională, acestea fiind de resortul exclusiv al instantei de judecată care judecă fondul cauzei, precum si, eventual, al instantei de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (1) si (3) din Constitutie.

În aceste conditii, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a art. 11 alin. 1 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicată de Gelu Stănescu si Mariana Stănescu în Dosarul nr. 1.626/838/2008 al Judecătoriei Liesti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 noiembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef, Doina Suliman

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.400 din 3 noiembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Cătălina Carmen Gliga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, exceptie ridicată de Ciprian loan Asaftei în Dosarul nr. 1.245/243/2009 al Judecătoriei Hunedoara - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 15 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.245/243/2009, Judecătoria Hunedoara - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti.

Exceptia fost ridicată de Ciprian loan Asaftei într-o cauză având ca obiect o cerere de recuzare a executorului judecătoresc.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate aduc atingere prevederilor constitutionale ale art. 21 si art. 53, deoarece, fără să reglementeze expres motivele de recuzare a executorilor judecătoresti, cuprind o normă de trimitere, si anume art. 27 din Codul de procedură civilă. Totodată, arată că prin textul de lege supus controlului se reglementează o inegalitate între pozitia părtilor în procedura de executare, creditorul fiind singurul care are posibilitatea de a alege executorul judecătoresc.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au următorul cuprins: „Executorii judecătoresti pot fi recuzati în cazul în care se află în una dintre situatiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6*), 8 si 9 din Codul de procedură civilă."

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale în raport cu prevederile constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie si art. 53 referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că dispozitiile legale mentionate, raportate la aceleasi prevederi constitutionale si cu motivare identică, au mai fost supuse controlului său. Astfel, prin Decizia nr. 1.183 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2008, Curtea, făcând referire la jurisprudenta sa, a retinut că enumerarea limitativă a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare a judecătorilor prevăzute de Codul de procedură civilă, cu exceptia unor situatii care sunt specifice activitătii judecătorilor. Totodată, Curtea a observat că dispozitiile art. 27 din Codul de procedură civilă reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând astfel partea, dacă se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate, ceea ce nu duce la încălcarea art. 21 si 53 din Legea fundamentală. Pe cale de consecintă, Curtea a retinut că nici textul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu încalcă principiile statuate în aceste prevederi constitutionale.

În ceea ce priveste sustinerea conform căreia există o inegalitate între pozitia părtilor, având în vedere că numai creditorul are posibilitatea de a alege executorul judecătoresc, Curtea a constatat că această critică este neîntemeiată, întrucât în cadrul procedurii de executare silită ambele părti beneficiază de anumite garantii procesuale, printre care posibilitatea de a formula contestatie împotriva executării însesi ori împotriva oricărui act de executare. Totodată, alegerea executorului judecătoresc de către creditor este justificată prin faptul că acesta este interesat în realizarea pe cale silită a creantei sale, în conditiile în care debitorul nu si-a adus la îndeplinire obligatia ce îi revine.

Referitor la sustinerea că prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu reglementează expres motivele de recuzare a executorilor judecătoresti, ci cuprind o normă de trimitere, si anume art. 27 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că nici aceasta nu poate fi primită, fiind o optiune de reglementare, de competenta exclusivă a autoritătii legislative.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, exceptie ridicată de Ciprian loan Asaftei în Dosarul nr. 1.245/243/2009 al Judecătoriei Hunedoara - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 noiembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.401 din 3 noiembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (3) si art. 83 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, art. 3 alin. (4) si art. 5 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat din 2004, art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1 si 2, art. 262 pct. 1 lit. a) si art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală si art. 281 din Codul penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (3) si art. 83 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, art. 3 alin. (4) si art. 5 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat din 2004, art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1 si 2, art. 262 pct. 1 lit. a) si art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală si art. 281 din Codul penal, exceptie ridicată de Răducu Marcel în Dosarul nr. 2.362/55/2009 al Tribunalului Arad - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibilă, a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) si art. 5 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat din 2004, art. 171 alin. 2 si art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală si art. 281 din Codul penal si, ca fiind neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (3) si art. 83 din Legea nr. 51/1995 si art. 183 alin. 1 si 2 si art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 28 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.362/55/2009, Tribunalul Arad - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (3) si art. 83 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, art. 3 alin. (4) si art. 5 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat din 2004, art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1 si 2, art. 262 pct. 1 lit. a) si art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală si art. 281 din Codul penal.

Exceptia a fost ridicată de Răducu Marcel cu ocazia solutionării plângerii formulate împotriva ordonantei prim-procurorului dată în Dosarul nr. 69/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad prin care s-a respins plângerea formulată împotriva ordonantei de scoatere de sub urmărire penală si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ, dată de procuror în Dosarul nr. 2.124/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, având ca obiect săvârsirea infractiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat, prevăzută de art. 281 din Codul penal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, următoarele:

- Dispozitiile art. 1 alin. (3) si art. 83 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, precum si art. 3 alin. (4) si art. 5 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat din 2004 contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (1)-(5), art. 4 alin. (1), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si art. 20 alin. (1) si (2), precum si art. 6 paragraful 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece nu este recunoscută structura UNBR Bota, iar astfel cetătenii nu au posibilitatea de a-si alege apărătorul.

- Dispozitiile art. 171 alin. 2,art. 183 alin. 1 si 2, art. 262 pct. 1 lit. a) si art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală contravin prevederilor constitutionale ale art. 20, art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (1) si (2) si art. 24 alin. (1) si (2), precum si art. 5 paragrafele 1 si 4 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, art. 9 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, art. 9 pct. 1 si art. 14 paragraful 3 lit. g) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. În acest sens, arată că, „deoarece toti avocatii din România fac parte din UNBR, este evident că avocatul desemnat din oficiu nu îl va apăra pe inculpat împotriva uniunii sale", în procesele în care UNBR, este parte. De asemenea, consideră că „aducerea (chiar prin constrângere) a învinuitului sau inculpatului în fata organelor de urmărire penală sau a instantelor de judecată reprezintă o privare de libertate fără a fi retinere sau arestare".

- Dispozitiile art. 281 din Codul penal, făcând trimitere la legi speciale, încalcă prevederile constitutionale ale art. 73 alin. (1) si art. 115 alin. (1) care stabilesc posibilitatea Parlamentului de a adopta numai legi constitutionale, organice si ordinare, iar nu o lege specială pentru exercitarea unei profesii.

Tribunalul Arad - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale sau reglementărilor internationale invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:


Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie următoarele dispozitii:

- Art. 1 alin. (3) si art. 83 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, modificată si completată prin Legea nr. 255/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004, precum si art. 3 alin. (4) si art. 5 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat din 2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 13 ianuarie 2005, dispozitii care au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (3) din Legea nr. 51/1995: „Constituirea si functionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire si de înregistrare ale acestora sunt nule de drept.";

- Art. 83 din Legea nr. 51/1995: „La data intrării în vigoare a prezentei legi, denumirea Uniunea Avocatilor din România se înlocuieste cu denumirea Uniunea Natională a Barourilor din România, în toate actele normative.";

- Art. 3 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat din 2004: „Este interzisă, sub sanctiunile prevăzute de lege, exercitarea oricărei activităti specifice profesiei de avocat de către o persoană fizică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou si pe Tabloul avocatilor sau de către o altă persoană juridică, cu exceptia societătii civile profesională de avocati cu răspundere limitată.";

- Art. 5 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat din 2004: „Constituirea si functionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire si de înregistrare ale barourilor în afara U.N.B.R. sunt nule de drept. Nulitatea poate fi oricând constatată la cererea U.N.B.R., a barourilor membre, a Ministerului Public si poate fi constatată de instantă din oficiu.";

- Dispozitiile art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1 si 2, art. 262 pct. 1 lit. a) si art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală, precum si prevederile art. 281 din Codul penal, texte de lege care au următorul cuprins:

- Art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală: „Asistenta juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este retinut sau arestat chiar în altă cauză, când fată de acesta a fost dispusă măsura de sigurantă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanta apreciază că învinuitul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apărarea, precum si în alte cazuri prevăzute de lege.";

- Art. 183 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală: „O persoană poate fi adusă în fata organului de urmărire penală sau a instantei de judecată pe baza unui mandat de aducere, întocmit potrivit dispozitiilor art. 176, dacă fiind anterior citată nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenta ei este necesară.

Învinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar înainte de a fi fost chemat prin citatie, dacă organul de urmărire penală sau instanta constată motivat că în interesul rezolvării cauzei se impune această măsură.";

-Art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală: „Dacă procurorul constată că au fost respectate dispozitiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare si legal administrate, procedează, după caz, astfel:

1. Când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârsită de învinuit sau de inculpat si că acesta răspunde penal:

a) dacă actiunea penală nu a fost pusă în miscare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în miscare actiunea penală si dispune trimiterea în judecată;"

- Art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală: „Judecătorul pronuntă una dintre următoarele solutii:

a) respinge plângerea, prin sentintă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, mentinând rezolutia sau ordonanta atacată;

b) admite plângerea, prin sentintă, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele si împrejurările ce urmează a fi constatate si prin care anume mijloace de probă;

c) admite plângerea, prin încheiere, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si, când probele existente la dosar sunt suficiente, retine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozitiile privind judecata în primă instantă si căile de atac aplicându-se în mod corespunzător."

- Art. 281 din Codul penal: „Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităti pentru care legea cere autorizatie, ori exercitarea acestora în alte conditii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârsirea unor astfel de fapte se sanctionează potrivit legii penale, se pedepseste cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă".

Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii de lege sunt neconstitutionale, astfel:

- art. 1 alin. (3) si art. 83 din Legea nr. 51/1995, precum si art. 3 alin. (4) si art. 5 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat din 2004 contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (1)-(5), art. 4 alin. (1), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si art. 20 alin. (1) si (2), precum si art. 6 paragraful 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale;

- art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală contravine prevederilor art. 24 alin. (1) si (2) din Constitutie referitoare la dreptul la apărare;

- art. 183 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 23 alin. (1) si (2) referitoare la libertatea individuală, precum si prevederile art. 5 paragrafele 1 si 4 privind dreptul la libertate si la sigurantă din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 9 cu privire la dreptul persoanei de a nu fi arestată, detinută sau exilată în mod arbitrar din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 9 paragraful 1 privind dreptul la libertatea si la securitatea persoanei si ale art. 14 paragraful 3 lit. g) referitoare la dreptul acuzatului de a păstra tăcerea si de a nu se autoincrimina din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice;

- art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală înfrânge dispozitiile art. 24 alin. (1) din Constitutie privind dreptul la apărare;

- art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) privind liberul acces la justitie si art. 126 alin. (1) referitoare la înfăptuirea justitie, precum si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale;

- art. 281 din Codul penal contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 73 alin. (1) referitoare la categoriile de legi si ale art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, se retin următoarele:

I. Având în vedere prevederile art. 146 lit. d) din Constitutie si dispozitiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) si art. 5 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat din 2004 este inadmisibilă.


II. Referitor la dispozitiile art. 1 alin. (3) si art. 83 din Legea nr. 51/1995, se observă că, sub aspectele criticate, prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 150 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 11 martie 2009, Curtea Constitutională a statuat că, „în conceptia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat si functionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat si functionând după reguli stabilite de lege. [...] Această optiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstitutională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistente juridice calificate, iar normele în baza cărora functionează nu contravin principiilor constitutionale", cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea si să accepte regulile impuse de aceasta. Astfel se explică de ce conditiile de organizare si exercitare a profesiei de avocat sunt prevăzute într-o lege specială.

Curtea Constitutională a statuat constant în jurisprudenta sa că profesia de avocat se poate exercita numai cu respectarea legii, si nu împotriva ei, astfel că niciuna dintre prevederile constitutionale si conventionale invocate nu sunt nesocotite prin dispozitiile de lege criticate.

III. Autorul exceptiei nu formulează veritabile critici de neconstitutionalitate cu privire la dispozitiile art. 171 alin. 2 si ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, respectiv ale art. 281 din Codul penal. Astfel, emite supozitii legate de posibila nerespectare a legii de către avocatii desemnati în baza art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală să asigure asistenta juridică din oficiu în cauzele în care organul de urmărire penală sau instanta apreciază că învinuitul sau inculpatul nu si-ar putea face singur apărarea, în conditiile în care Uniunea Natională a Barourilor din România este si ea parte în respectivele procese penale. Totodată, autorul exceptiei critică modul de aplicare a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, respectiv a dispozitiilor art. 281 din Codul penal de către organele de urmărire penală si de către instanta de judecată. Or, aceste aspecte nu intră sub incidenta controlului de constitutionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenta instantei învestite cu solutionarea litigiului. În aceste conditii, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, precum si ale art. 281 din Codul penal este inadmisibilă.

IV. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 183 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală, Curtea s-a pronuntat asupra art. 183 din Codul de procedură penală, în integralitatea sa, prin raportare la o serie de texte din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate si în prezenta cauză si fată de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 885 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 5 noiembrie 2007, Curtea a retinut că regulile procedurale instituite prin dispozitiile art. 183 din Codul de procedură penală sunt menite să asigure buna desfăsurare a procesului penal, fără întârzieri determinate de absenta sau refuzul persoanelor a căror ascultare sau prezentă este apreciată ca fiind necesară de către instanta de judecată. Prin dispozitiile criticate nu se încalcă libertatea individuală, întrucât institutia mandatului de aducere nu este echivalentă cu cea a sanctiunilor privative de libertate. De altfel, potrivit art. 53 din Constitutie, exercitiul unor drepturi sau libertăti poate fi restrâns pentru desfăsurarea instructiei penale, astfel încât constrângerea unei persoane de a se prezenta în fata instantei de judecată, atunci când aceasta din urmă apreciază că se impune acest lucru, nu aduce nicio atingere principiilor statului de drept. Cu acelasi prilej, Curtea a statuat că, prin prevederile art. 183 din Codul de procedură penală, nu este încălcat nici dreptul la un proces echitabil, având în vedere că persoanele aduse cu mandat nu pot rămâne la dispozitia organului judiciar decât timpul strict necesar pentru audierea lor, în afară de cazul când s-a dispus retinerea ori arestarea preventivă a acestora. De asemenea, textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului acuzatului de a păstra tăcerea si de a nu contribui la propria incriminare, întrucât acesta nu este constrâns în niciun fel să facă vreo declaratie în acest sens.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele de principiu ale deciziilor mentionate mai sus îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele arătate, prevederile art. 183 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală sunt în concordantă cu dispozitiile art. 23 alin. (1) si (2) din Constitutie, ale art. 5 paragrafele 1 si 4 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 9 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, precum si cu prevederile art. 9 paragraful 1 si ale art. 14 paragraful 3 lit. g) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

V. În fine, nu poate fi caracterizată ca o încălcare a dreptului la un proces echitabil nici reglementarea solutiei pe care o pronuntă instanta în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, întrucât împotriva încheierii astfel pronuntate persoana nemultumită are posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de lege, având deplina libertate de a demonstra nelegalitatea acesteia, folosind toate mijloacele procedurale ce caracterizează un proces echitabil. De asemenea, solutionarea fondului cauzei, în situatia în care instanta, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, admite plângerea, prin încheiere, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată, retinând cauza spre judecare, constituie o etapă procesuală distinctă, guvernată de regulile procedurale aplicabile judecării în primă instantă si în căile de atac, reguli cu privire la care textele criticate stabilesc în mod expres că se aplică „în mod corespunzător". Statuând în sensul celor arătate, dispozitiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală asigură posibilitatea părtilor de a formula apărări, de a propune probe si de a recurge la căile de atac prevăzute de lege, asadar de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditionează un proces echitabil, în deplină concordantă cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie.

Aceleasi considerente si aceeasi solutie au fost retinute si prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 859 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17 ianuarie 2007.

Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudentei Curtii, cele stabilite prin deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

În sfârsit, se constată că invocarea de către autorul exceptiei a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a Cauzei Golder împotriva Marii Britanii (1975), nu are relevantă în aprecierea neconstitutionalitătii prevederilor cuprinse în art. 2781 din Codul de procedură penală, întrucât în speta respectivă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 si art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, constatându-se refuzul de a se permite consultarea unui avocat pentru actionarea în justitie, astfel persoana în cauză a fost împiedicată să se adreseze unui tribunal. Or, textul art. 2781 din Codul de procedură penală recunoaste expres dreptul persoanei ale cărei interese legitime au fost vătămate (inclusiv persoana fată de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală) de a se adresa justitiei.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1) Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) si art. 5 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat din 2004, art. 171 alin. 2 si art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală si art. 281 din Codul penal, exceptie ridicată de Răducu Marcel în Dosarul nr. 2.362/55/2009 al Tribunalului Arad - Sectia penală.

2) Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (3) si art. 83 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat si art. 183 alin. 1 si 2 si art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 noiembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.402 din 3 noiembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5803 din Codul de procedură civilă

            Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Cătălina-Carmen Gliga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5803 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială ICMA- S.A. Bucuresti în Dosarul nr. 1.560/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 17 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.560/301/2009, Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5803 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială ICMA - S.A. din Bucuresti într-o cauză având ca obiect aplicarea unei amenzi civile.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat este contrar prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1)-(3) si art. 129, deoarece prevede ca solutionarea cauzei să fie făcută prin pronuntarea unei încheieri irevocabile, ceea ce duce la „lipsirea părtilor de posibilitatea de a formula o cale de atac efectivă împotriva unei hotărâri judecătoresti."

Instanta de judecată apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,


concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 5803 din Codul de procedură civilă, cu următorul continut: „Dacă obligatia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanta sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părtilor, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligatiei prevăzute în titlul executoriu.

Dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa obligatia prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanta care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului va fixa suma datorată statului cu acest titlu, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părtilor, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligatiei prevăzute de alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; în acest din urmă caz, dispozitiile art. 574 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Amenda civilă va putea fi anulată, în tot sau în parte, ori redusă, dacă debitorul execută obligatia prevăzută în titlul executoriu sau, după caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestatie la executare.

Încheierile date în conditiile prezentului articol sunt executorii si se comunică din oficiu, prin grija grefierului de sedintă, organelor fiscale competente în vederea executării silite, potrivit Codului de procedură fiscală.

Pentru neexecutarea obligatiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii."

Autorul exceptiei sustine că acest text de lege contravine prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justitie si ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, întrucât încheierea pronuntată de instanta de judecată are caracter irevocabil, părtile neavând la dispozitie nicio cale de atac împotriva acesteia.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică, în esentă, lipsa de reglementare a posibilitătii de exercitare a unei căi de atac împotriva încheierilor prin care se dispune autorizarea creditorului de a îndeplini obligatia de a face, pe cheltuiala debitorului.

Sub acest aspect, dispozitiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate.

Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 484 din 9 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 14 ianuarie 2005, si Decizia nr. 207 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007, Curtea a statuat, referitor la dispozitiile art. 5803 din Codul de procedură civilă, că „reglementarea criticată se subsumează Cărtii a V-a a Codului de procedură civilă, consacrată executării silite a obligatiilor stabilite printr-un titlu executoriu, constituind sectiunea a IV-a referitoare la executarea silită a obligatiilor de a face sau de a nu face. Finalitatea acesteia este evidentă si constă în determinarea debitorului rău-platnic de a executa obligatia la care este tinut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa, prin aplicarea unei amenzi civile stabilite pe zi de întârziere până la data executării. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmăreste contracararea manoperelor abuzive, tinzând la tergiversarea îndeplinirii obligatiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celeritătii, ca exigentă imperativă a executării silite.

Asa fiind, ar fi ilogic si contrar finalitătii urmărite ca încheierea de obligare a debitorului la plata amenzii civile să fie supusă unor căi de atac. Consacrarea caracterului irevocabil al acestei încheieri este deci în deplină concordantă cu finalitatea reglementării, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie, întrucât, asa cum Curtea a statuat în mod constant, accesul liber la justitie nu înseamnă accesul la toate căile de atac si, deci, la toate gradele de jurisdictie, legiuitorul fiind suveran în a limita, pentru ratiuni impuse de specificul domeniului supus reglementării, un atare acces".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5803 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială ICMA-S.A. Bucuresti în Dosarul nr. 1.560/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 noiembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.413 din 3 noiembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Cătălina-Carmen Gliga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ, exceptie ridicată de Sindicatul Personalului din învătământul Preuniversitar Vâlcea în dosarele nr. 522/90/2009, nr. 520/90/2009 si nr. 521/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 4.322D/2009- 4.324D/2009, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarelor nr. 4.323D/2009 si nr. 4.324D/2009 la Dosarul nr. 4.322D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierile din 18 mai 2009, pronuntate în dosarele nr. 522/90/2009, nr. 520/90/2009 si nr. 521/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ.

Exceptia a fost ridicată de Sindicatul Personalului din învătământul Preuniversitar Vâlcea în cauze având ca obiect drepturi bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că, prin adoptarea ordonantei de urgentă, Guvernul refuză să aplice o lege adoptată de Parlament, ceea ce încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5), precum si ale art. 61 alin. (1). De asemenea, arată că Guvernul a adoptat ordonanta de urgentă cu încălcarea exigentelor stabilite de art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, întrucât nu a indicat situatia extraordinară care a stat la baza emiterii acesteia, nu a motivat corespunzător urgenta acestei reglementări si a afectat drepturile constitutionale ale personalului didactic, anume dreptul la muncă si la protectia socială a muncii si dreptul la un nivel de trai decent.

Autorul exceptiei consideră că au fost încălcate si prevederile constitutionale ale art. 20 alin. (1), art. 41 alin. (2) si (5), art. 102 alin. (1) si art. 111 alin. (1).

În final, arată că este înfrânt si art. 141 din Constitutie, întrucât Guvernul nu a consultat Consiliul Economic si Social atunci când a adoptat aceste ordonante de urgentă.

Tribunalul Vâlcea - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1)si (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. I pct. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 11 noiembrie 2008, dispozitii care au următorul cuprins: „Ordonanta Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează: [...]

2. Articolul 1 se modifică si va avea următorul cuprins: «Art. 1. - (1) În cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învătământ, stabilite potrivit prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învătământului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2005, cu modificările ulterioare, se majorează după cum urmează:

a) pentru functia de profesor universitar prevăzută în anexa nr. 1.1, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:

- 1 ianuarie - 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 230,247 lei;

- 1 aprilie - 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 244,061 lei;

- 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 266,026 lei;

b) coeficientii de multiplicare prevăzuti pentru functiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate si pentru functiile didactice auxiliare se majorează cu 10% începând cu data de 1 ianuarie 2008, fată de nivelul din 31 decembrie 2007;

c) pentru functiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2,2 si 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:

- 1 ianuarie - 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei;

- 1 aprilie - 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei;

- 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 299,933 lei.

(2) Indemnizatiile pentru persoanele care ocupă functii de conducere specifice, precum si indemnizatiile pentru îndeplinirea unor activităti specifice învătământului sunt prevăzute în anexele nr. 4 si 5.»

3. După articolul 1 se introduce un nou articol, articolul P, cu următorul cuprins:

«Art. P. - (1) În cursul anului 2009 salariile de bază ale personalului didactic din învătământ, stabilite potrivit anexelor nr. 1.1, 1.2, 2 si 3, se majorează după cum urmează:

a) pentru perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2009, coeficientii de multiplicare si valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuti pentru toate functiile didactice si didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a si 3a;

b) pentru perioada 1 martie - 31 august 2009 se va acorda o treime din cresterea salariilor de bază obtinute prin aplicarea coeficientilor de multiplicare si a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuti pentru toate functiile didactice si didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b si 3b;

c) pentru perioada 1 septembrie - 31 decembrie 2009, coeficientii de multiplicare si valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuti pentru toate functiile didactice si didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b si 3b.

(2) Indemnizatiile pentru persoanele care ocupă functii de conducere specifice, precum si indemnizatiile pentru îndeplinirea unor activităti specifice învătământului pentru anul 2009 sunt cele prevăzute în anexele nr. 4 si 5.»"

Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii de lege contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5), art. 20 alin. (1), art. 41 alin. (2) si (5), art. 47 alin. (1), art. 61 alin. (1), art. 102 alin.(1), art. 111 alin. (1), art. 115 alin. (4) si (6) si art. 141.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. I pct. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 151/2008 au fost declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 6 iulie 2009.

În lipsa unei interventii legislative a Guvernului sau Parlamentului în termenul de 45 de zile cât timp reglementarea legală în cauză a fost suspendată de drept, aceasta si-a încetat efectele în temeiul art.147 alin. (1) din Constitutie.

În aceste conditii, în baza art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate ridicată urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ, exceptie ridicată de Sindicatul Personalului din învătământul Preuniversitar Vâlcea în dosarele nr. 522/90/2009, nr. 520/90/2009 si nr. 521/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Sectia civilă. Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 noiembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.