DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 911

din 23 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si ale art. 676 din Codul civil

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si art. 4 din Legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921, exceptie ridicată de Stefan Lenghel în Dosarul nr. 28.788/3/2006 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală.

La apelul nominal răspunde, personal si asistat de avocatul Adrian Todoran, autorul exceptiei. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Apărătorul autorului exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate pentru motivele invocate în fata instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, în acest sens, arată că prin norma cuprinsă în legea specială s-a limitat întinderea vocatiei succesorale până la al patrulea grad inclusiv, succesiunea operând până la infinit numai în linie directă. Această limitare dă expresie aplicării celor două criterii, respectiv clasa de mostenitori si gradul de rudenie. Totodată, limitarea, pe linie colaterală, a vocatiei succesorale legale la gradul al patrulea inclusiv corespunde unui interes acceptat de doctrină de a se păstra bunurile dobândite de-a lungul timpului în cadrului aceleiasi familii. în acest sens, optiunea legiuitorului este rezultatul unei experiente sociale, care nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 28.788/3/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si art. 4 din Legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921. Exceptia a fost ridicată în recursul declarat de autor împotriva Deciziei nr. 211Adin 18 septembrie 2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă, prin care s-a respins apelul formulat de acesta si s-a confirmat hotărârea instantei de fond în care s-a retinut că reclamantul nu este persoană îndreptătită la restituire, în întelesul art. 4 din Legea nr. 10/2001, de vreme ce este rudă a defunctei proprietare în gradul sase, iar, potrivit art. 676 din Codul civil, astfel cum a fost modificat prin art. 4 din Legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921, vocatia succesorală legală pe linie colaterală este limitată la gradul al patrulea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine, în esentă, că textele de lege criticate îi limitează dreptul de succesiune si, implicit, dreptul la restituire, în temeiul Legii nr. 10/2001, în conditiile în care acesta sustine că este succesor de gradul patru colateral ordinar (desi instanta a retinut că este de gradul VI), fiind astfel încălcate dispozitiile constitutionale privind garantarea si ocrotirea proprietătii private.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală apreciază că textele de lege criticate sunt constitutionale, deoarece este atributul puterii legislative să limiteze ori să extindă drepturile succesorale ale rudelor.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. în acest sens, arată că prevederile art. 4 din Legea nr. 10/2001 dau expresie competentei constitutionale a legiuitorului de a stabili continutul si limitele dreptului de proprietate. Astfel, este dreptul statului de a hotărî neîngrădit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislatia existentă în momentul dobândirii dreptului său de proprietate, precum si de a stabili modul în care fostii proprietari sau mostenitorii acestora vor beneficia de reparatii pentru prejudiciile suferite în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Cât priveste critica de neconstitutionalitate a art. 4 din Legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921, arată că, potrivit art. 6 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, dispozitiile art. 676 din Codul civil, modificate prin art. 4 din Legea impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921, prin care s-a restrâns ordinea succesorală până la gradul al patrulea inclusiv, sunt si rămân în vigoare. Textele criticate ce limitează, pe linie colaterală, vocatia succesorală legală la gradul al patrulea inclusiv nu contin reglementări de natură a contraveni principiului constitutional al garantării dreptului de proprietate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Prin încheierea de sesizare, instanta de judecată a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si art. 4 din Legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921.

Din notele scrise ale autorului rezultă însă că acesta critică pentru neconstitutionalitate prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, având următorul continut: „De prevederile prezentei legi beneficiază si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptătite."

Totodată, în ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921, Curtea constată că acestea au modificat art. 676 din Codul civil în sensul restrângerii dreptului de mostenire al rudelor colaterale până la gradul al patrulea inclusiv. De asemenea, potrivit art. 6 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, „dispozitiile art. 676 din Codul civil, modificate prin art. 4 din Legea impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921, prin care s-a restrâns ordinea succesorală până la gradul al IV-lea inclusiv, sunt si rămân în vigoare."

În aceste conditii, Curtea urmează a analiza constitutionalitatea prevederilor art. 676 din sectiunea a V-a „Despre succesiunile colaterale" a capitolului IV - „Despre succesiunile neregulate" din Codul civil, astfel cum au fost modificate prin art. 4 din Legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921 si potrivit cărora, pe linie colaterală, rudele succed până la al patrulea grad inclusiv.

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 44, referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prevede că de dispozitiile legii speciale în materia restituirii imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 beneficiază si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptătite, astfel cum au fost acestea din urmă stabilite prin art. 3 alin. (1) lit. a) din aceeasi lege. Astfel, Curtea constată că includerea de către legiuitor în sfera persoanelor îndreptătite la restituire si a celor care au vocatie succesorală testamentară sau legală este în acord cu dispozitiile constitutionale privind garantarea si ocrotirea proprietătii private. De altfel, este dreptul statului de a hotărî neîngrădit asupra modului în care fostii proprietari sau mostenitorii acestora vor beneficia de reparatii pentru prejudiciile suferite în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Cât priveste prevederile art. 676 din Codul civil, astfel cum au fost modificate prin art. 4 din Legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921 si potrivit cărora, pe linie colaterală, rudele succed până la al patrulea grad inclusiv, Curtea, de asemenea, nu poate retine criticile de neconstitutionalitate ale autorului.

Astfel, în legislatia română institutia mostenirii este concepută, în cadrul devolutiunii legale, ca o mostenire de familie. în unele cazuri însă legăturile de rudenie pot fi foarte îndepărtate, ceea ce ar înlătura caracterul de succesiune de familie recunoscut institutiei mostenirii, astfel încât, în mod corect, legiuitorul a limitat, pe linie colaterală, vocatia succesorală legală la gradul al patrulea inclusiv, cu respectarea proximitătii gradelor de rudenie.

În aceste conditii, Curtea constată că prevederile de lege criticate sunt în acord cu dispozitiile constitutionale ale art. 44 privind garantarea si ocrotirea proprietătii private.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si ale art. 676 din Codul civil, exceptie ridicată de Stefan Lenghel în Dosarul nr. 28.788/3/2006 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 iunie 2009.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 914

din 23 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 si art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 si 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Alexandru I. Alexandrescu în Dosarul nr. 1.982/42/2007 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.982/42/2007, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 si 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Alexandru I. Alexandrescu într-un litigiu referitor la dreptul la pensie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că, prin textele de lege criticate, nu se garantează controlul judecătoresc al actelor administrative emise de autoritătile publice pe calea contenciosului administrativ, întrucât este posibil ca, după ce un act administrativ a fost anulat ca nelegal de o instantă judecătorească, conducătorul respectivei autorităti să emită, ulterior, un nou act administrativ care să reia în totalitate vechea formulare si să îl repună în circuitul actelor normative. într-o asemenea situatie, persoana care a declansat procesul în urma căruia actul administrativ a fost anulat trebuie să pornească un nou proces, fiind afectate securitatea si garantarea drepturilor câstigate, dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Autorul exceptiei critică lipsa unei reglementări care să constrângă ducerea la îndeplinirea a dispozitiilor hotărârii judecătoresti prin care se anulează un act administrativ. Precizează că „autoritătile publice speculează această lacună a legii si emit un nou act administrativ identic cu cel anulat". Sustine că nu este asigurată egalitatea în drepturi, fiind dezavantajati „cei care anulează un act, întrucât există posibilitatea emiterii la infinit a unor acte administrative ilegale, cu acelasi continut". în argumentarea acestor sustineri, invocă o serie de decizii pronuntate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin care aceasta a statuat că „diferenta de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, atunci când se induc distinctii între situatii analoage si comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă si obiectivă", si de Curtea de Justitie a Comunitătilor Europene, care a consacrat „principiul egalitătii ca unul dintre principiile generale ale dreptului comunitar, principiu ce exclude ca situatiile comparabile să fie tratate diferit si situatiile diferite să fie tratate similar, cu exceptia cazului în care tratamentul este justificat obiectiv".

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 23 si 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

„Art. 23. - Hotărârile judecătoresti definitive si irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instantelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale judetelor ori al municipiului Bucuresti, fiind scutite de plata taxelor de publicare.";

„Art. 24. - (1) Dacă în urma admiterii actiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotărârii definitive si irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autoritătii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.

(3) Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătoresti definitive si irevocabile pronuntate de instanta de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii prevăzute la alin. (2), constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani satv cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispozitii din Constitutie: art. 11 - Dreptul international si dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 -Accesul liber la justitie, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 124 - înfăptuirea justitiei si art. 126 alin. (6) care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice, pe calea contenciosului administrativ. De asemenea, se invocă si prevederile din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale cuprinse la art. 6 - Dreptul la un proces echitabil si la art. 14 - Interzicerea discriminării, cele ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la conventia amintită privind interzicerea generală a discriminării, precum si prevederile art. 1, 7 si 8 din Declaratia universală a drepturilor omului, referitoare la egalitatea în drepturi a tuturor fiintelor umane si la dreptul de acces efectiv la instantele judiciare nationale competente.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că prevederile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 consacră, la nivelul legii organice, efectele erga omnes ale hotărârilor judecătoresti definitive si irevocabile prin care s-a anulat, în tot sau în parte, un act administrativ cu caracter normativ. Opozabilitatea acestui tip de hotărâri fată de toti subiectii de drept este asigurată, în mod concret, prin publicarea în Monitorul Oficial al României a hotărârilor judecătoresti referitoare la actele administrative normative emise de Guvern si de celelalte organe centrale ale administratiei publice, respectiv în monitoarele oficiale ale judetelor a acelor hotărâri privitoare la anularea unor acte ale organelor administratiei publice locale, corespunzătoare judetelor, municipiilor, oraselor si comunelor. Utilitatea acestei publicări este incontestabilă, tinând cont de faptul că, prin natura lor, actele administrative cu caracter normativ se adresează unui număr nedeterminat de subiecte de drept.

Autorul exceptiei sustine că acest text de lege nu garantează controlul judecătoresc al actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, întrucât, în opinia sa, este posibil ca, după ce un act administrativ a fost anulat ca nelegal de o instantă judecătorească, conducătorul autoritătii administrative să emită, ulterior, un nou act administrativ care să reia în totalitate vechea formulare si să îl repună în circuitul actelor normative. Or, publicitatea impusă prin dispozitiile art. 23 din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 constituie solutia pe care legiuitorul a înteles să o adopte tocmai în scopul preîntâmpinării unor litigii repetitive purtând asupra aceluiasi obiect. De aceea, cercul vicios pe care îl prefigurează autorul exceptiei în critica sa nu are suport în realitate, întrucât autoritătii de lucru judecat a hotărârilor definitive si irevocabile pronuntate de instantele de contencios administrativ în ceea ce priveste legalitatea actelor administrative cu caracter normativ i se dă eficientă inclusiv prin textul de lege criticat. De altfel, Curtea observă că autorul exceptiei porneste, în argumentarea criticii de neconstitutionalitate, de la prezumtia relei-credinte a conducătorului autoritătii administrative emitente a actului vizat si de la premisa nerespectării de către acesta a dispozitiilor cuprinse în hotărârea judecătorească. Or, asemenea ipoteze nu pot fi luate în considerare în examinarea constitutionalitătii textului de lege criticat, în conditiile în care principiul suprematiei dreptului, al statului de drept si al respectării ordinii de drept reprezintă bazele functionării unei societăti democratice, iar forta obligatorie a dispozitiilor impuse prin hotărârile judecătoresti definitive si irevocabile constituie una dintre consecintele existentei acestor principii constitutionale.

Textul art. 24 din Legea nr. 554/2004 are în vedere situatia în care în sarcina unei autorităti publice a fost instituită obligatia de a face constând în încheierea, înlocuirea sau modificarea actului administrativ, eliberarea unui alt înscris ori efectuarea anumitor operatiuni administrative. Prevederea criticată introduce un mijloc de constrângere a conducătorilor autoritătilor publice în vederea executării hotărârilor care dispun în acest sens, conferind, o dată în plus, eficacitate în ceea ce priveste ducerea la îndeplinire a acestora.

Curtea constată că cele două texte de lege ce formează obiect al exceptiei nu afectează egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fiind deopotrivă aplicabile tuturor celor aflati în situatiile reglementate de normele juridice cuprinse în acestea, fără să creeze vreun tratament juridic discriminatoriu aplicabil anumitor subiecte de drept. De aceea, textele de lege criticate sunt în concordantă si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii de Justitie a Comunitătilor Europene invocate de autorul exceptiei.

Totodată, Curtea constată că textele de lege criticate nu îngrădesc în niciun mod accesul liber la justitie si nu sunt de natură să conducă la înfrângerea principiilor înscrise în art. 124 din Constitutie, ce stau la baza înfăptuirii justitiei, fiind, în plus, o expresie a garantiei consacrate de art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală în ceea ce priveste controlul actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, în conditiile unui proces echitabil ce întruneste exigentele art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 si art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Alexandru I. Alexandrescu în Dosarul nr. 1.982/42/2007 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal. Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 iunie 2009.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 915

din 23 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 96 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 96 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Galco" - SA. din comuna Vădeni în Dosarul nr. 5.273/196/2008 al Judecătoriei Brăila - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 5.273/196/2008, Judecătoria Brăila - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 96 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Galco" - SA. din comuna Vădeni într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de stabilire si sanctionare a unor contraventii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textele de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât, pentru fapte identice, sanctiunea aplicată unei persoane fizice este mai mică decât cea aplicată unei persoane juridice. Arată că se creează o diferentiere nejustificată între persoanele fizice si cele juridice, patrimoniul contravenientului persoană juridică fiind diminuat mai mult decât cel al contravenientului persoană fizică. în opinia sa, prevederile criticate nu asigură libertatea comertului, concurenta loială si cadrul favorabil, echitabil, pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, bazat pe libera initiativă si concurentă.

Judecătoria Brăila - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Guvernul opinează în sensul respingerii ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând cele statuate de Curtea Constitutională în jurisprudenta sa în materie.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 96 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 265/2006, care au următorul cuprins:

- Art. 96 alin. (2): „(2) Constituie contraventii si se sanctionează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, si de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: [...]";

- Art. 96 alin. (3): „(3) Constituie contraventii si se sanctionează cu amendă de la 7.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, si de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: [...]."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispozitii din Constitutie: art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea cetătenilor în fata legii, fără privilegii si fără discriminări, art. 44 alin. (2) potrivit căruia proprietatea privată este garantată în mod egal, indiferent de titular, si art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) care prevede că economia României este economie de piată, bazată pe libera initiativă si concurentă si că statul trebuie să asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că prevederile art. 96 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 au mai format obiect al controlului de constitutionalitate, instanta de contencios constitutional pronuntându-se asupra acestora, prin prisma unor critici similare si prin raportare la aceleasi texte din Legea fundamentală ca si cele invocate în prezenta cauză. Prin Decizia nr. 143 din 20 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 13 aprilie 2007, Curtea a statuat că textul de lege ce formează obiectul exceptiei este constitutional, pentru motivele acolo retinute. întrucât nu au fost relevate elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudente, solutia pronuntată cu acel prilej si argumentele pe care aceasta s-a bazat îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveste art. 96 alin. (3), în raport de care nu au fost formulate critici distincte.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 96 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului, exceptie ridicată de Societatea Comercială ,,Galco" - S.A. din comuna Vădeni în Dosarul nr. 5.273/196/2008 al Judecătoriei Brăila - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publică din data de 23 iunie 2009.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Valentina Bărbăteanu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 918

din 23 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. c) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, exceptie ridicată de Fried Azriel în Dosarul nr. 18.847/3/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 decembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 18.847/3/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. c) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Fried Azriel într-o cauză având ca obiect, în principal, solutionarea cererii de obligare a primarului sectorului 3 Bucuresti la emiterea unei autorizatii de construire.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat aduce atingere principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, instituind un regim discriminatoriu pentru proprietarii imobilelor monumente istorice în raport cu proprietarii altor categorii de constructii în ceea ce priveste organul administratiei publice locale căruia trebuie să i se adreseze pentru obtinerea autorizatiilor de construire. Precizează că, statuând că proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de către lege, „legiuitorul constituant aavut în vedere aplicarea acelorasi reguli fată de obiectele dreptului de proprietate privată", indiferent dacă este vorba despre constructii incluse în categoria monumentelor istorice sau nu. Arată că, desi art. 121 din Constitutie recunoaste competenta generală a primarilor de sector de a rezolva treburile publice, textul de lege criticat instituie exceptarea constructiilor monumente istorice de la autorizarea primarului de sector. Totodată, mentionează că însusi Ministerul Culturii si Cultelor recunoaste competenta primarilor de sector de a emite autorizatiile de construire, fn cuprinsul art. 4 din Instructiunile privind exercitarea competentelor de avizare si autorizare a executării interventiilor la monumentele, ansamblurile si siturile istorice din municipiul Bucuresti.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a de contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege reglementează o procedură specială de autorizare a efectuării lucrărilor de construire ori de modificare a clădirilor clasificate drept monumente istorice, din dorinta de a asigura o protectie sporită acestora, justificată de importanta deosebită pe care astfel de monumente o reprezintă în peisajul urbanistic si cultural al capitalei si chiar al tării si de aplicarea unei viziuni unitare cu privire la modificările pe care astfel de clădiri le pot suferi.

Guvernul opinează în sensul respingerii ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional. Apreciază că acesta nu contravine niciuneia dintre prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările si completările ulterioare. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 4 alin. (1) lit. c): „(1) Autorizatiile de construire se emit de presedintii consiliilor judetene, de primarul general al municipiului Bucuresti, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, ai oraselor si comunelor pentru executarea lucrărilor definite la art. 3, după cum urmează: [...]

c) de primarul general al municipiului Bucuresti, cu avizul primarilor sectoarelor municipiului Bucuresti, pentru lucrările care se execută:

1. pe terenuri care depăsesc limita administrativ-teritorială a unui sector si cele din extravilan;

2. la constructii reprezentând monumente istorice, clasate sau în procedură de clasare potrivit legii;

3. lucrări de modernizări, reabilitări, extinderi de retele edilitare municipale, de transport urban subteran sau de suprafată, de transport si de distributie, pentru: apă/canal, gaze, electrice, termoficare, comunicatii - inclusiv fibră optică, precum si lucrări de modernizări si/sau reabilitări pentru străzile care surit în administrarea Primăriei Municipiului Bucuresti."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispozitii din Constitutie: art. 16 „Egalitatea în drepturi", art. 44 „Dreptul de proprietate privată" si art. 121 „Autoritătile comunale si orăsenesti".

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că dispozitiile art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1990 atribuie primaruluigeneral al municipiului Bucuresti competenta de a emite autorizatii de construire pentru anumite lucrări, autorul exceptiei având în vedere, astfel cum rezultă din motivarea scrisă a acesteia, lucrările care se execută la constructii reprezentând monumente istorice, clasate sau în procedură de clasare, cuprinse la pct. 2 din textul criticat. în opinia autorului exceptiei, această reglementare legală instituie un regim discriminatoriu pentru proprietarii imobilelor care reprezintă monumente istorice, care pentru obtinerea unei astfel de autorizatii trebuie să se adreseze primarului general al municipiului Bucuresti, spre deosebire de proprietarii imobilelor care nu sunt incluse în categoria mentionată, care pot obtine autorizatia de construire de la primarul de sector. Fată de aceste sustineri, Curtea constată că este neîntemeiată critica prin raportare la dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie care consacră egalitatea cetătenilor în fata legii, fără privilegii si fără discriminări. Prin prisma jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta română de contencios constitutional a statuat că principiul constitutional al egalitătii nu are semnificatia uniformitătii, existând posibilitatea instituirii unor reglementări juridice diferite pentru situatii care sunt diferite, în cazul în care aceasta se justifică în mod rational si obiectiv. Or, reglementarea ce face obiectul prezentei exceptii izvorăste dintr-un imperativ de interes general, constând în protejarea unor standarde valorice în ceea ce priveste urbanismul si amenajarea teritoriului, precum si în asigurarea securitătii în constructii, mai cu seamă că textul are în vedere o categorie deosebită de imobile, respectiv monumentele istorice a căror conservare presupune un regim special.

De altfel, dispozitiile art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale prevăd că statele semnatare ale Conventiei pot „adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general [... ]". în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Meilacher si altii împotriva Austriei, 1989, a statuat că astfel de legi sunt „necesare si obisnuite în domeniul constructiilor, care, în societătile moderne, sunt o preocupare centrală a politicilor economice si sociale. Pentru a implementa astfel de politici, legislativul trebuie să aibă o largă marjă de apreciere atât în ceea ce priveste stabilirea existentei unei probleme de interes public ce necesită măsuri de control, cât si în alegerea unor modalităti de aplicare detaliate pentru implementarea măsurilor vizate".

În ceea ce priveste criticile referitoare la nesocotirea dreptului de proprietate privată, Curtea observă că, în jurisprudenta sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 77 din 14 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, sau Decizia nr. 199 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 15 iunie 2005, a retinut, în esentă, că activitatea de edificare sau desfiintare a constructiilor de orice natură trebuie să se supună rigorilor legii, iar „regimul legal al constructiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate. în măsura în care, însă, (...) exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sanctiunile stabilite de lege, fără a se putea apăra invocând principiul constitutional al ocrotirii proprietătii".

În fine, Curtea constată că textul de lege criticat nu este de natură să nesocotească dispozitiile art. 121 din Constitutie. Optiunea legiuitorului de a atribui primarului general al municipiului Bucuresti competenta de a emite autorizatii de construire pentru anumite lucrări nu contravine prin nimic prevederilor constitutionale amintite, care stabilesc autoritătile administratiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune si orase. Eventuala neconcordantă a diverselor acte normative, cum este cea de care se prevalează autorul prezentei exceptii, între dispozitii cuprinse în Legea nr. 50/1991 si în instructiuni ale ministrului culturii si cultelor, nu poate constitui obiect al controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutională.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, exceptie ridicată de Fried Azriel în Dosarul nr. 18.847/3/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 iunie 2009.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 954

din 25 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 85 din Codul penal

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

luliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-sef

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 85 din Codul penal, exceptie ridicată de Ionut Vlad Gemănariu în Dosarul nr. 1.757/314/2007 al Curtii de Apel Suceava - Sectia minori si familie.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 4 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.757/314/2007, Curtea de Apel Suceava - Sectia minori si familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 85 din Codul penal, exceptie ridicată de lonut Vlad Gemănariu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece limitează dreptul de a primi o a doua sansă în cadrul proceselor penale. în opinia autorului exceptiei, art. 85 din Codul penal ar trebui modificat prin inserarea unor paragrafe precum: „suspendarea conditionată a executării pedepsei se anulează doar în conditiile [...], este indicată conceperea unor conditii limitative care să mărească sansele inculpatilor de a se reabilita." Se mai arată că neconstitutionalitatea acestui text legal constă în „simplitatea în care a fost conceput", „în lipsa unor prevederi legale precise, a unor conditii de aplicare".

Curtea de Apel Suceava - Sectia minori si familie opinează că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, invocând si jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că normele criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 85 din Codul penal, potrivit căruia: „Dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârsise o infractiune înainte de pronuntarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea conditionată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni sau recidivă.

Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc, dacă infractiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

În cazurile prevăzute în alin. 1, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depăseste 2 ani, instanta poate aplica dispozitiile art. 81. în cazul când se dispune suspendarea conditionată a executării pedepsei, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea conditionată a executării pedepsei."

Dispozitiile constitutionale invocate în motivarea exceptiei sunt cele ale art. 4 alin. (2) privind criteriile egalitătii în drepturi, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 126 alin. (3) referitoare la interpretarea si aplicarea unitară a legii, cu raportare la art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, la art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie si la Declaratia universală a drepturilor omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că motivarea acesteia vizează, în esentă, caracterul lacunar al art. 85 din Codul penal, care este criticat pentru „simplitatea" redactării si pentru ceea ce nu prevede in terminis. Se solicită în acest sens modificarea textului de lege criticat, autorul exceptiei de neconstitutionalitate indicând în mod expres ce paragrafe ar trebui inserate în cuprinsul acestuia, pentru a fi în acord cu dispozitiile constitutionale si din actele internationale invocate. Asemenea critici nu intră în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 85 din Codul penal, exceptie ridicată de lonut Vlad Gemănariu în Dosarul nr. 1.757/314/2007 al Curtii de Apel Suceava - Sectia minori si familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 iunie 2009.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Marieta Safta

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 958

din 25 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-sef

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 11.337/55/2008 al Judecătoriei Arad.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 28 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 11.337/55/2008, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Faur Nistor Isai.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece limitează categoria de acte pe care persoanele condamnate pot să le primească în fotocopie.

Judecătoria Arad opinează că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, deoarece acestea au un caracter special fată de legea generală, respectiv Legea nr. 544/2001. în aceste conditii, în situatia în care persoana condamnată doreste să obtină alte informatii decât cele existente în dosarul individual de condamnat, la dosarul medical sau la rapoartele de incident, are posibilitatea de a se folosi de procedura instituită de legea-cadru, adică Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatii.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional, întrucât nu aduce atingere prevederilor din Legea fundamentală invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 42 alin. (1), cu denumirea marginală Dreptul la consultarea documentelor de interes personal, din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care au următorul continut: „Persoana condamnată sau oricare altă persoană, cu acordul persoanei condamnate, are acces la dosarul individual, la dosarul medical si la rapoartele de incident si poate obtine, la cerere, fotocopii ale acestora."

În motivarea exceptiei autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept, ale art. 11 referitoare la Dreptul international si dreptul intern, ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si ale art. 148 referitoare la Integrarea în Uniunea Europeană.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispozitiile legale criticate reglementează dreptul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate de a consulta o serie de documente de interes personal si de a obtine, la cerere, fotocopii ale acestora. Autorul exceptiei consideră că aceste prevederi contravin mai multor dispozitii din Constitutie, deoarece este nemultumit de modul de solutionare a cererii sale de a obtine fotocopii ale unor documente în vederea înaintării lor către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Or, asemenea aspecte nu pot fi convertite în vicii de constitutionalitate si, prin urmare, nu intră în competenta Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată.

Tot astfel, nu intră în competenta Curtii Constitutionale completarea textului de lege criticat care, în opinia autorului exceptiei, limitează categoria de acte pe care persoanele condamnate pot să le primească în fotocopie. în plus, asa cum s-a mai pronuntat Curtea Constitutională în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 338 din 18 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008, dreptul de a obtine fotocopierea unor documente care îl vizează pe petent nu este un drept constitutional, o astfel de cerere nefiind admisibilă în orice conditii.

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 11.337/55/2008 al Judecătoriei Arad.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 iunie 2009.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Marieta Safta

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 959

din 25 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 58 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul si acvacultura

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-sef

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 58 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul si acvacultura, exceptie ridicată de Federatia Pescarului Profesionist din România „Fishing House Fluvia Ro 2003" în Dosarul nr. 2.796/229/2008 al Judecătoriei Fetesti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 28 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.796/229/2008, Judecătoria Fetesti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 58 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul si acvacultura, exceptie ridicată de Federatia Pescarului Profesionist din România „Fishing House Fluvia Ro 2003".

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece împiedică proprietarul unor ambarcatiuni să hotărască cine îsi desfăsoară activitatea pe acestea. Se arată în acest sens de către autorul exceptiei că, desi are calitatea de proprietar, „politia decide pe cine să pună pe barcă si pe cine nu." Astfel, în spetă, Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontieră Ialomita a sanctionat contraventional pe numitul Constantin Tănase pentru faptul că „folosea o ambarcatiune în a cărei licentă de pescuit nu figura nici ca proprietar, si nici ca operator."

Judecătoria Fetesti consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Se arată în acest sens că nu este încălcat dreptul de asociere, deoarece dispozitiile art. 40 din Constitutie se referă la libertatea de asociere a cetătenilor, iar nu la asocierea unor societăti comerciale în vederea desfăsurării unor activităti comerciale pentru obtinerea de profit. De asemenea, stabilirea unor sanctiuni contraventionale chiar în ramura în care o persoană îsi desfăsoară activitatea nu îngrădeste dreptul acesteia de a munci, însă cu respectarea conditiilor pe care legea le impune în domeniul respectiv. Tot astfel, stabilirea unor reguli privind economia pescuitului se justifică prin prevederile art. 44 alin. (7) din Constitutie, prin care se stabileste o limită a dreptului de proprietate, în sensul că exercitarea acestuia obligă în egală măsură la respectarea sarcinilor privind protectia mediului.

Guvernul, arătând că autorul exceptiei nu formulează niciun argument care să justifice pretinsa încălcare a prevederilor constitutionale, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional, întrucât nu aduce atingere prevederilor din Legea fundamentală invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale

criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 58 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul si acvacultura, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 10 martie 2008, având următorul cuprins: „Următoarele fapte constituie contraventie si se sanctionează cu amenda de la 300 lei la 600 lei [...]:

c) Încălcarea conditiilor de autorizare si/sau de licentiere."

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 40 - Dreptul de asociere, ale art. 41 - Munca si protectia socială a muncii si ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, stabilirea unei contraventii si sanctionarea acesteia cu amendă reprezintă o optiune legitimă a legiuitorului, care, cu referire la prevederile din ordonanta de urgentă criticată, exprimă preocuparea statului pentru stabilirea unui cadru juridic pentru administrarea sectorului pescăresc, prin conservarea si exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comunitară în domeniul pescuitului, scop declarat chiar în preambulul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 23/2008.

Nu se îngrădeste astfel sub niciun aspect dreptul la muncă si la protectia socială a muncii si nici dreptul de proprietate privată, al cărui continut si limite sunt stabilite de lege, în conditiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie. Tot astfel, nu poate fi primită sustinerea potrivit căreia, prin sanctionarea încălcării conditiilor de autorizare si licentiere impuse de lege, se aduce atingere dreptului de asociere.

De altfel, autorul exceptiei, desi indică o serie de texte constitutionale pretins încălcate prin norma criticată, este nemultumit, în realitate, de sanctiunea aplicată în temeiul acestei norme, considerând că amenda a fost dată „pe nedrept". Asemenea critici nu intră însă în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, ci a instantei de judecată învestite cu solutionarea plângerii contraventionale.

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 58 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul si acvacultura, exceptie ridicată de Federatia Pescarului Profesionist din România „Fishing House Fluvia Ro2003" în Dosarul nr. 2.796/229/2008 al Judecătoriei Fetesti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 iunie 2009.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Marieta Safta

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 960

din 25 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 59/1934 asupra Cecului

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-sef

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 59/1934 asupra Cecului, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Ecoforest International" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.831/114/2008 al Tribunalului Buzău - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 4 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.831/114/2008, Tribunalul Buzău - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 59/1934 asupra Cecului, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Ecoforest International" - S.R.L.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece, stabilind că toti cei care s-au obligat prin cec sunt tinuti solidar către posesor, în conditiile în care trăgătorul nu are nicio datorie către beneficiar, încalcă libertatea economică.

Tribunalul Buzău - Sectia comercială si de contencios administrativ consideră că solutia legislativă criticată nu relevă niciun fine de neconstitutionalitate, dreptul pentru realizarea accesului liber la o activitate economică astfel cum este garantat prin art. 45 din Constitutie nefiind înfrânt.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional, întrucât nu aduce atingere prevederilor din Legea fundamentală invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 47 din Legea nr. 59/1934 asupra Cecului, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificările si completările ulterioare, având următorul cuprins: „Toti cei care s-au obligat prin cec sunt tinuti solidar către posesor.

Posesorul are dreptul de urmărire împotriva tuturor, individual sau colectiv, fără a fi tinut să observe ordinea în care s-au obligat.

Acelasi drept îl are oricare semnatar care a plătit cecul.

Actiunea pornită împotriva unuia din obligati nu împiedică urmărirea celorlalti, chiar dacă sunt posteriori aceluia împotriva căruia s-a procedat mai întâi."

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se invocă dispozitiile art. 45 din Constitutie - Libertatea economică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Dispozitiile legale criticate, care stabilesc că toti cei care s-au obligat prin cec sunt tinuti solidar către posesor, care are drept de urmărire împotriva tuturor, individual sau colectiv, fără a fi tinut să observe ordinea în care s-au obligat, instituie o procedură specială în materia executării creantelor, derogatorie de la dreptul comun, prin intermediul căreia se urmăreste recuperarea într-un timp cât mai scurt a acestor creante, si nu aduc atingere sub niciun aspect accesului liber al persoanei la o activitate economică, liberei initiative si exercitării acestora în conditiile legii.

De altfel, asa cum a mai statuat Curtea Constitutională în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 716 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 7 noiembrie 2007, specificul domeniului supus reglementării, si anume regimul juridic al cecului ca instrument de plată, a impus adoptarea unor solutii diferite fată de cele din dreptul comun, legiuitorul având, conform atributiilor stabilite de art. 126 alin. (2) din Constitutie, dreptul exclusiv de a reglementa prin lege procedura de judecată, cu conditia respectării celorlalte dispozitii din Constitutie.

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 59/1934 asupra Cecului, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Ecoforest International" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.831/114/2008 al Tribunalului Buzău - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 iunie 2009.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Marieta Safta

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 965

din 25 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) si (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 7 alin. (9) teza finală din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) si (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 7 alin. (9) teza finală din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, exceptie ridicată de asociatiile de proprietari nr. 107, 132 si 192 din Târgoviste în Dosarul nr. 3.246,1/120/2008 al Tribunalului Dâmbovita - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Primăria Municipiului Târgoviste, reprezentată de primar, consilier juridic Alice-Alina Suica, cu delegatie depusă la dosar, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curtii faptul că partea Arhiepiscopia Târgoviste a trimis la dosar note scrise prin care solicită respingerea exceptiei si judecarea în lipsă. De asemenea, informează că apărătorul ales al autorilor exceptiei a transmis la dosar o cerere de amânare a judecării cauzei, din cauza imposibilitătii sale de prezentare din motive medicale, sens în care anexează împuternicirea avocatială, precum si certificatul de concediu medical eliberat de medicul de familie, care atestă însă doar perioada acordării concediului medical, nu si afectiunea pentru care acesta a fost necesar.

Presedintele Curtii pune în discutie cererea formulată.

Partea prezentă lasă la aprecierea Curtii, iar reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată, arătând că autorii exceptiei au avut suficient timp, de la momentul invocării acesteia si până la primul termen de judecată, să-si pregătească apărarea, iar avocatul ales avea obligatia substituirii sale în caz de imposibilitate de prezentare; în plus, certificatul de concediu medical anexat nu este suficient de convingător, deoarece nu precizează motivul medical pentru care acesta a fost necesar a fi acordat.

Deliberând, Curtea respinge cererea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 si al art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, si, în continuare, acordă cuvântul părtii prezente asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate în cauză.

Reprezentantul părtii Primăria Municipiului Târgoviste, prin primar, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, în acord cu jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, respectiv Decizia nr. 1.246/2008.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate. Arată, în acest sens, că, prin Decizia nr. 1.355/2008, Curtea Constitutională a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) si (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, răspunzând, prin argumentele acolo retinute, unor critici de neconstitutionalitate asemănătoare celor formulate si în prezenta cauză, astfel că aceeasi solutie se impune a fi mentinută în continuare. Cât priveste dispozitiile art. 7 alin. (9) teza finală din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, criticate, sustine că nici acestea nu încalcă normele constitutionale invocate. Arată, pe de o parte, că nu se poate pretinde egalitate de tratament juridic între persoanele fizice si juridice, iar, pe de altă parte, că titularul unei autorizatii de construire este cel mai în măsură să cunoască situatia reală a imobilului, si nu autoritatea publică emitentă a acelei autorizatii, astfel că tot lui îi revine, în mod firesc, răspunderea pentru eventualele prejudicii ulterioare ce decurg din existenta, la momentul emiterii actului administrativ, a unor litigii aflate pe rolul instantelor judecătoresti privind acel imobil. în plus, critica de neconstitutionalitate priveste, de fapt, modalitatea de interpretare a textului de lege criticat, precum si anumite omisiuni de reglementare, aspecte ce nu pot fi retinute de instanta de contencios constitutional.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 30 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 3.246, 1/120/2008, Tribunalul Dâmbovita - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) si (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 7 alin. (9) teza finală din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii.

Exceptia a fost ridicată de asociatiile de proprietari nr. 107, 132 si 192 din Târgoviste într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect o actiune în anulare a unui act administrativ si suspendarea unor lucrări de constructii până la solutionarea irevocabilă a litigiului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, stabilind obligatia îndeplinirii unei proceduri prealabile adresării instantei de judecată, îngrădesc accesul liber la justitie, inclusiv sub aspectul alin. (4) al art. 21 din Constitutie, care garantează caracterul facultativ si gratuit al jurisdictiilor speciale administrative.

Dispozitiile art. 7 alin. (9) teza finală din Legea nr. 50/1991 încalcă principiul egalitătii în drepturi, stabilit de art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, deoarece consacră „o prezumtie legală absolută a nerăspunderii în fata legii si a autoritătilor administrative", în sensul că autoritatea publică nu este responsabilă pentru prejudiciile cauzate prin emiterea unei autorizatii de construire ilegale, desi la acel moment „exista un litigiu pe rolul instantei judecătoresti, privitor la imobil".

Tribunalul Dâmbovita - Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază că textele de lege criticate nu vin în contradictie cu prevederile constitutionale invocate, exceptia de neconstitutionalitate fiind neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Instituirea prin lege a obligatiei parcurgerii procedurii prealabile, în conditiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu are semnificatia negării liberului acces la judecată, astfel cum arată Curtea Constitutională prin deciziile nr. 687/2008, nr. 927/2007 si nr. 382/2007. în ceea ce priveste sustinerile ce vizează neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 7 alin. (9) din Legea nr. 50/1991, Guvernul consideră că acestea nu pot fi retinute, deoarece textul criticat nu contine în sine norme cu caracter discriminatoriu, pe de o parte, iar pe de altă parte, acestea nu constituie veritabile critici de neconstitutionalitate, ci mai degrabă interpretări proprii si fără temei ale autorului exceptiei. Oricum, se mentionează că textul atacat are menirea de a atentiona însusi solicitantul autorizatiei de construire să depună diligentă în raport cu autoritătile emitente, deoarece, în calitate de proprietar, este singurul care poate cunoaste eventualele situatii litigioase ce pot interveni asupra imobilului său.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 7 alin. (1) si (3) din Legea nr. 554/2004 si ale art. 7 alin. (9) teza finală din Legea nr. 50/1991 sunt constitutionale. în esentă, se arată că, prin instituirea procedurii prealabile, legiuitorul nu a urmărit restrângerea accesului liber la justitie, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine indispensabil în vederea exercitării dreptului prevăzut de art. 21 din Constitutie, si anume prevenirea abuzurilor si protectia drepturilor si intereselor legitime ale celorlalte părti. Totodată, principiul egalitătii, prevăzut de art. 16 din Legea fundamentală, nu implică si egalitatea de tratament juridic între cetăteni si autoritătile publice si, atât timp cât norma criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu destinatarilor săi, acest principiu este pe deplin respectat.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 7 alin. (1) si (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată si completată de Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, având următorul continut:

- Art. 7 alin. (1) si (3): „(1) Înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autoritătii publice emitente sau autoritătii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

(...)

(3) Este îndreptătită să introducă plângere prealabilă si persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunostintă, pe orice cale, de existenta acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7)."

De asemenea, obiect al exceptiei îl constituie si prevederile art. 7 alin. (9) teza finală din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie

2004, modificate prin art. unic pct. 9 din Legea nr. 119/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 122/2004 pentru modificarea art. 4 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 16 mai 2005. Textul legal criticat are următoarea redactare:

- Art. 7 alin. (9) teza finală: „[...] Autoritatea emitentă a autorizatiei nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenta, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instantelor judecătoresti privind imobilul- teren si/sau constructii- apartinând exclusiv solicitantului."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate invocă prevederile art. 16 alin. (1) si (2) si ale art. 21 alin. (1), (2) si (4) din Constitutie, referitoare la principiul egalitătii în drepturi, respectiv la liberul acces la justitie.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate invocată, Curtea Constitutională constată că a mai exercitat controlul de constitutionalitate asupra prevederilor de lege criticate, prin prisma acelorasi critici ca si cele formulate în cauza de fată si prin raportare la aceleasi texte din Constitutie. Astfel, în ceea ce priveste dispozitiile art. 7 alin. (1) si (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pot fi amintite cu titlu exemplificativ Decizia nr. 1.039 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 11 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 687 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, prin care Curtea a respins exceptia ca neîntemeiată, retinând, în esentă, că „instituirea recursului prealabil sau gratios reprezintă o modalitate simplă, rapidă si scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obtine recunoasterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent". Pentru identitate de ratiune si în lipsa unor elemente noi care să determine modificarea jurisprudentei la care s-a făcut referire, atât solutia, cât si considerentele ce au fundamentat-o se mentin si în prezenta cauză.

De asemenea, prin Decizia nr. 142 din 20 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 29 martie 2007, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, arătând că acestea nu împiedică liberul acces la justitie si nici nu impietează asupra dreptului părtilor la un proces echitabil, deoarece „autorizatia de construire emisă de autoritatea administratiei publice, sub rezerva lipsei responsabilitătii pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenta, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instantelor judecătoresti, este supusă controlului judecătoresc al instantei de contencios administrativ".

Fată de aceste considerente, valabile si în prezenta cauză, Curtea mai constată că textul de lege criticat nu contravine nici principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor, consacrat de art. 16 din Constitutie si invocat de autorul exceptiei din perspectiva unei pretinse identităti de tratament juridic a persoanei fizice cu cel specific persoanei juridice. Or, Curtea a statuat constant în jurisprudenta sa în materie, de pildă Decizia nr. 140/1996, că tratamentul juridic diferit pentru situatii diferite este admisibil si justificat tocmai de cerinta ca egalitatea în fata legii să nu atragă privilegii sau discriminări. In opinia autorului exceptiei, autoritatea administratiei publice, emitentă a unei autorizatii de construire, ar trebui să fie în egală măsură responsabilă fată de eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenta, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instantelor judecătoresti privind imobilul în cauză (teren sau constructie), la fel ca si solicitantul actului, sau chiar exclusiv responsabilă, având în vedere că acea autorizatie este „ilegală". Or, pentru emiterea autorizatiei de construire este solicitată dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren si/sau constructii, ceea ce echivalează cu prezumtia relativă de proprietate. Totodată, situatia reală a acelui imobil (litigioasă sau nu) nu poate fi cunoscută cel mai exact decât de proprietarul său, care are si calitatea de titular al autorizatiei si care, de asemenea, este prezumat a fi de bună-credintă, în sensul că interesul său legitim îl constituie eliberarea unei autorizatii de construire privind un imobil asupra căruia, la momentul emiterii acesteia, are un titlu cert de proprietate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) si (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 7 alin. (9) teza finală din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, exceptie ridicată de asociatiile de proprietari nr. 107, nr. 132 si nr. 192 din Târgoviste în Dosarul nr. 3.246, 1/120/2008 al Tribunalului Dâmbovita - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 iunie 2009.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,


	Copyright 1998-2024 DSC.NET All rights reserved.