MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 230/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A I

Anul 177 (XXI) - Nr. 230             LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Miercuri, 8 aprilie 2009

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

78. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 85/2008 privind stimularea investitiilor

 

499. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 85/2008 privind stimularea investitiilor

 

79. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 204/2008 pentru modificarea art. III alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 3/2007 privind unele măsuri financiar-fiscâle din domeniul protectiei sociale

 

500. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 204/2008 pentru modificarea art. III alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 3/2007 privind unele măsuri financiar-fiscale din domeniul protectiei sociale

 

80. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 160/2008 privind modificarea art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătătirilor funciare si al organizării si sistematizării teritoriului

 

501. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 160/2008 privind modificarea art. 2 dinOrdonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătătirilor funciare si al organizării si sistematizării teritoriului

 

82. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 213/2008 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Comisia Comunitătilor Europene, în numele ComunitătiiEuropene, semnatla Bucuresti si, respectiv, la Bruxelles la 4 decembrie 2008, pentru modificarea Acordului anual de finantare 2006 dintre Guvernul României si Comisia Comunitătilor Europene, în numele ComunitătiiEuropene, semnatla Bucuresti si, respectiv, la Bruxelles la 31 octombrie 2006

 

503. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 213/2008 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Comisia Comunitătilor Europene, în numele Comunitătii Europene, semnat la Bucuresti si, respectiv, la Bruxelles la 4 decembrie 2008, pentru modificarea Acordului anual de finantare 2006 dintre Guvernul României si Comisia Comunitătilor Europene, în numele Comunitătii Europene, semnat la Bucuresti si, respectiv, la Bruxelles la 31 octombrie 2006

 

83. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 120/2008 privind transmiterea unei părti dintr-un imobil, aflat în domeniul public al statului, din administrarea Ministerului Apărării în administrarea Academiei Române

 

504. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 120/2008 privind transmiterea unei părti dintr-un imobil, aflat în domeniul public al statului, din administrarea Ministerului Apărării în administrarea Academiei Române

 

84. - Lege pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 72/2007 privind unele măsuri derogatorii de la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelorde achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si â contractelor de concesiune de servicii

 

505. - Decret privind promulgarea Legii pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 72/2007 privind unele masuri derogatorii de la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

            Decizia nr. 232 din 19 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) lit. f) si lit. g) raportate la art. 85 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

            Decizia nr. 239 din 19 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

Decizia nr. 29 din 2 iunie 2008

 

Decizia nr. 30 din 2 iunie 2008

 

Decizia nr. 45 din 10 noiembrie 2008


 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 85/2008 privind stimularea investitiilor

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 85 din 24 iunie 2008 privind stimularea investitiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 27 iunie 2008.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 1 aprilie 2009.

Nr. 78.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 85/2008 privind stimularea investitiilor

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 85/2008 privind stimularea investitiilor si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 31 martie 2009.

Nr. 499.

 


PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 204/2008 pentru modificarea art. III alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 3/2007 privind unele măsuri financiar-fiscale din domeniul protectiei sociale

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 204 din 4 decembrie 2008 pentru modificarea art. III alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 3/2007 privind unele măsuri financiar-fiscale din domeniul protectiei sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 1 aprilie 2009.

Nr. 79.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 204/2008 pentru modificarea art. III alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 3/2007 privind unele măsuri financiar-fiscale din domeniul protectiei sociale

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 204/2008 pentru modificarea art. III alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 3/2007 privind unele măsuri financiar-fiscale din domeniul protectiei sociale si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 31 martie 2009.

Nr. 500.


 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 160/2008 privind modificarea art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătătirilor funciare si al organizării si sistematizării teritoriului

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 160 din 12 noiembrie 2008 privind modificarea art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătătirilor funciare si al organizării si sistematizării teritoriului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 1 aprilie 2009.

Nr. 80.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 160/2008 privind modificarea art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătătirilor funciare si al organizării si sistematizării teritoriului

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 160/2008 privind modificarea art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătătirilor funciare si al organizării si sistematizării teritoriului si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 31 martie 2009.

Nr. 501.

 


PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 213/2008 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Comisia Comunitătilor Europene, în numele Comunitătii Europene, semnat la Bucuresti si, respectiv, la Bruxelles la 4 decembrie 2008, pentru modificarea Acordului anual de finantare 2006 dintre Guvernul României si Comisia Comunitătilor Europene, în numele Comunitătii Europene, semnat la Bucuresti si, respectiv, la Bruxelles la 31 octombrie 2006

 

Parlamentul României adootă prezenta leae.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 213 din 4 decembrie 2008 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Comisia Comunitătilor Europene, în numele Comunitătii Europene, semnat la Bucuresti si, respectiv, la Bruxelles la 4 decembrie 2008, pentru modificarea Acordului anual de finantare 2006 dintre Guvernul României si Comisia Comunitătilor Europene, în numele Comunitătii Europene, semnat la Bucuresti si, respectiv, la Bruxelles la 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 15 decembrie 2008.

 

            Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU PERES

 

Bucuresti, 1 aprilie 2009.

Nr. 82.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 213/2008 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Comisia Comunitătilor Europene, în numele Comunitătii Europene, semnat la Bucuresti si, respectiv, la Bruxelles la 4 decembrie 2008, pentru modificarea Acordului anual de finantare 2006 dintre Guvernul României si Comisia Comunitătilor Europene, în numele Comunitătii Europene, semnat la Bucuresti si, respectiv, la Bruxelles la 31 octombrie 2006

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 213/2008 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Comisia Comunitătilor Europene, în numele Comunitătii Europene, semnat la Bucuresti si, respectiv, la Bruxelles la 4 decembrie 2008, pentru modificarea Acordului anual de finantare 2006 dintre Guvernul României si Comisia Comunitătilor Europene, în numele Comunitătii Europene, semnat la Bucuresti si, respectiv, la Bruxelles la 31 octombrie 2006, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 31 martie 2009.

Nr. 503.


 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 120/2008 privind transmiterea unei părti dintr-un imobil, aflat în domeniul public al statului, din administrarea Ministerului Apărării în administrarea Academiei Române

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 120 din 1 octombrie 2008 privind transmiterea unei părti dintr-un imobil, aflat în domeniul public al statului, din administrarea Ministerului Apărării în administrarea Academiei Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 6 octombrie 2008.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 1 aprilie 2009.

Nr. 83.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 120/2008 privind transmiterea unei părti dintr-un imobil, aflat în domeniul publicai statului, din administrarea Ministerului Apărării în administrarea Academiei Române

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 120/2008 privind transmiterea unei părti dintr-un imobil, aflat în domeniul public al statului, din administrarea Ministerului Apărării în administrarea Academiei Române si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 31 martie 2009.

Nr. 504.

 


PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 72/2007 privind unele măsuri derogatorii de la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se respinge Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 72 din 28 iunie 2007 privind unele măsuri derogatorii de la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 29 iunie 2007.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 1 aprilie 2009.

Nr. 84.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 72/2007 privind unele măsuri derogatorii de la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 72/2007 privind unele măsuri derogatorii de la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 31 martie 2009.

Nr. 505.

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 232

din 19 februarie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) lit. f) si lit. g) raportate la art. 85 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin – procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) lit. f) si g) raportate la art. 85 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială AII Credit S.P.R.L. din Târgu Mures, în calitate de administrator special al Societătii Comerciale Silvania Comtour- S.A. din Zalău, în dosarele nr. 2.936/84/2007, nr. 70/84/2007 si nr. 979/84/2008 ale Tribunalului Sălaj - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexării celor trei dosare înregistrate pe rolul său, având în vedere că obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate este identic.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite conditiile conexării dosarelor.

Retinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea Dosarelor nr. 2.132D/2008 si nr. 2.133D/2008 la Dosarul nr. 2.080D/2008, care a fost primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin Sentinta din 26 mai 2008, pronuntată în Dosarul nr. 2.936/84/2007, prin încheierile din 7 octombrie 2008, pronuntate în dosarele nr. 70/84/2007 si nr. 979/84/2008, Tribunalul Sălaj - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) lit. f) si lit. g) raportate la art. 85 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială AII Credit S.P.R.L. din Târgu Mures, în calitate de administrator special al Societătii Comerciale Silvania Comtour - S.A. din Zalău.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că textul de lege criticat împiedică administratorul special, în calitate de reprezentant al actionarilor, să promoveze actiuni judecătoresti în scopul recuperării bunurilor societătii, înstrăinate în mod fraudulos. Limitarea drepturilor procesuale active ale administratorului special îi împiedică pe titularii dreptului de proprietate de a-si valorifica dreptul.

Tribunalul Sălaj - Sectia civilă apreciază că exceptia este neîntemeiată. Acoperirea pasivului debitoarei nu s-ar putea realiza decât prin restrângerea drepturilor actionarilor în procedura de faliment si acordarea dreptului lichidatorului de a introduce actiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitorul care a fost controlat de actionari până la deschiderea procedurii falimentului.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 18 alin. (2) lit. f) si g) raportate la art. 85 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul continut:

- Art. 18 alin. (2) lit. f) si g): „Administratorul special are următoarele atributii: [...]

f) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primeste raportul final si bilantul de închidere si participă la sedinta convocată pentru solutionarea obiectiunilor si aprobarea raportului;

g) primeste notificarea închiderii procedurii.";

- Art. 85 alin. (6): „Au calitate procesuală pasivă în actiunile în anulare prevăzute la art. 79 si 80 debitorul si, după caz, cocontractantul său. Debitorul va fi citat în calitate de pârât prin administratorul special."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 11, art. 16 si art. 44, precum si celor ale art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate s-a pronuntat prin Decizia nr. 1.097 din 22 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008. Cu acel prilej s-a retinut că textul de lege criticat nu aduce vreo îngrădire modului în care o societate comercială îsi poate sustine si apăra drepturile sale în justitie. Astfel, chiar si înainte de deschiderea procedurii insolventei, vointa unei societăti comerciale se manifestă prin intermediul unui reprezentant. Acest fapt este deplin justificat de faptul că societatea comercială este un subiect de drept distinct de asociatii care o constituie.

Deschiderea procedurii insolventei si obiectul specific al acesteia au justificat adoptarea de către legiuitor a unor norme de procedură derogatorii de la dreptul comun, fără ca aceasta să aibă semnificatia încălcării drepturilor constitutionale de care se pot bucura părtile în cadrul unui proces echitabil. În acest sens, trebuie amintit că art. 126 alin. (2) din Constitutie consacră dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili normele de procedură.

De asemenea, situatia deosebită în care se află debitorul după deschiderea procedurii a justificat restrângerea exercitiului unor drepturi, în vederea îndeplinirii scopului propus de art. 2 din Legea nr. 85/2006, asa cum a arătat în mod constant Curtea Constitutională în jurisprudenta sa.

Cu toate acestea, raportat la modul specific în care se poate manifesta în general vointa societătii comerciale, se apreciază că art. 18 coroborat cu art. 85 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 nu aduce nicio atingere dreptului acesteia de a-si apăra drepturile si interesele, inclusiv dreptul de proprietate.

Ratiunile care au stat la baza adoptării solutiei anterioare îsi păstrează valabilitatea si în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi mentinută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) lit. f) si lit. g) raportate la art. 85 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială AII Credit S.RR.L. din Târgu Mures, în calitate de administrator special al Societătii Comerciale Silvania Comtour - S.A. din Zalău, în dosarele nr. 2.936/84/2007, nr. 70/84/2007 si nr. 979/84/2008 ale Tribunalului Sălaj - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 februarie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 239

din 19 februarie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin – procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Erich Walter Streiferth în Dosarul nr. 4.351/190/2008 al Judecătoriei Bistrita.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 14 octombrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 4.351/190/2008, Judecătoria Bistrita a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Erich Walter Streiferth.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că reglementarea prevăzută de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 aduce atingere liberului acces la justitie, întrucât prevede un termen insuficient pentru valorificarea dreptului de proprietate.

Judecătoria Bistrita apreciază că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.


Avocatul Poporului consideră că instituirea unui termen derogator de la dreptul comun, înăuntrul căruia o persoană are posibilitatea de a se adresa instantei de judecată, nu încalcă principiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. Textul legal criticat are următorul continut: „Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Termenul de un an prevăzut de textul de lege criticat a fost prelungit succesiv, cu câte 3 luni, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 145/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia, Curtea constată că art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 a mai fost supus controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale ca si în cauza de fată. Astfel, prin Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, Decizia nr. 372 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005, si Decizia nr. 673 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 15 noiembrie 2007, Curtea a statuat că acest text este constitutional.

În considerentele acestor decizii, Curtea a retinut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, cărora li se subsumează si instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaste dreptul titularului la exercitarea actiunii în constatarea nulitătii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv si asigură posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen, impus de ratiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce priveste raporturile juridice civile, precum si de asigurarea stabilitătii si securitătii acestora, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.

Împrejurarea că persoana interesată, desi cunostea sau trebuia să cunoască termenul de introducere a actiunii în constatarea nulitătii, precum si consecintele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat exigentei legale, lipseste de îndreptătire critica reglementării în cauză, potrivit principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans".

Analizând compatibilitatea art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 cu dispozitiile art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 6 paragraful 1 din aceeasi conventie, raportate la art. 20 din Constitutie, Curtea a retinut, în esentă, că textul de lege criticat se armonizează cu aceste prevederi, având ca scop asigurarea stabilitătii si securitătii raporturilor civile, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.

Solutiile pronuntate în deciziile anterior mentionate, precum si considerentele ce au stat la baza acestora îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Erich Walter Streiferth în Dosarul nr. 4.351/190/2008 al Judecătoriei Bistrita.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 februarie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 


ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

- SECTIILE UNITE -

 

DECIZIA Nr. 29

din 2 iunie 2008

 

Dosar nr. 12/2008

Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie,

Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bacău si de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, în legătură cu solutionarea în cadrul procesului penal a actiunii civile exercitate de proprietarul autoturismului avariat de către inculpatul trimis în judecată numai pentru infractiunea de conducere fără permis.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenti 87 de judecători din totalul de 115 aflati în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că, în asemenea cazuri, actiunea civilă nu este admisibilă în fata instantei penale, deoarece infractiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere este o infractiune de pericol, iar nu de prejudiciu cu efecte complexe.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În legătură cu solutionarea actiunii civile exercitate în cadrul procesului penal de către proprietarul sau detinătorul autoturismului avariat de către inculpatul trimis în judecată numai pentru săvârsirea infractiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, s-a constatat că instantele judecătoresti nu au un punct de vedere unitar.

Astfel, unele instante au considerat că în astfel de situatii actiunea civilă poate fi alăturată celei penale, deoarece ambele actiuni au la bază aceeasi faptă penală a inculpatului care, neposedând permis de conducere, a produs accidentul urmat de avarierea autoturismului.

Alte instante, dimpotrivă, au apreciat că actiunea civilă nu este admisibilă în fata instantei penale, deoarece infractiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere este o infractiune de pericol, iar nu de prejudiciu cu efecte complexe.

Aceste din urmă instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

Asa cum s-a statuat prin Decizia de îndrumare a Plenului Tribunalului Suprem nr. 1 din 14 martie 1968, atunci când persoana care, conducând pe drumurile publice un autovehicul, fără a avea permis de conducere, săvârseste si alte acte comisive sau omisive, producând pagube materiale prin degradarea sau distrugerea bunurilor din culpă, poate fi obligată de către instanta penală la plata despăgubirilor civile pentru repararea daunelor numai dacă acele fapte, distincte de infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, cad sub prevederile legii penale si făptuitorul a fost trimis în judecată pentru săvârsirea lor.

Pe de altă parte, prin Decizia nr. I din 23 februarie 2004, dată în interesul legii, Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie au stabilit că instanta penală sesizată cu judecarea actiunii penale în cazul infractiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă si de vătămare corporală din culpă, săvârsite de un conducător auto, este învestită să judece actiunea civilă, alăturată celei penale, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretentiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât si cu privire la pretentiile referitoare la bunurile distruse sau deteriorate, ca urmare a aceleiasi fapte.

S-a considerat că această interpretare este conformă prevederilor art. 14 alin. 1-3 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 998 si 999 din Codul civil, din care rezultă că legiuitorul nu a urmărit să limiteze posibilitatea persoanei vătămate, constituită ca parte civilă, de a obtine în cadrul procesului penal o justă si integrală reparare a pagubei.

În acest context, imperativul bunei administrări a justitiei si dreptul oricărei persoane la un proces echitabil si într-un termen rezonabil, în conditiile în care atât actiunea penală, cât si actiunea civilă se referă la aceeasi faptă, impun ca instanta învestită să hotărască asupra temeiniciei acuzatiei penale să se pronunte si cu privire la obligatiile cu caracter civil ce decurg din fapta respectivă.

Dar, asa cum s-a stabilit de Sectiile Unite prin Decizia nr. I din 23 februarie 2004, actiunea civilă poate fi alăturată celei penale numai atunci când fapta de conducere culpabilă pe drumurile publice întruneste elementele constitutive ale unei infractiuni de rezultat, ce a generat efecte complexe, determinând prejudicii multiple, cum ar fi în cazul producerii decesului victimei sau al vătămării integritătii sale corporale.

Când însă actiunea penală priveste infractiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere [prevăzută la art. 78 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, astfel cum a fost aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 49/2006], nu mai există temei pentru exercitarea actiunii civile alături de cea penală.

Din moment ce, în raport cu prevederile art. 14 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală, actiunea civilă ce poate fi alăturată celei penale are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, răspundere care, în conformitate cu dispozitiile art. 998 si 999 din Codul civil, nu poate fi antrenată decât dacă fapta a cauzat altuia prejudiciu, se impune ca numai o atare faptă să poată constitui temei pentru alăturarea actiunii civile celei penale.


Or, câtă vreme sesizarea instantei penale este făcută doar cu judecarea infractiunii de conducere pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, infractiune care prin natura ei nu este generatoare de prejudiciu, persoana vătămată prin efectele altor acte ale inculpatului, comise cu aceeasi ocazie, nu este îndreptătită să se constituie parte civilă în cauza respectivă si să alăture actiunea sa civilă celei penale.

A considera altfel ar însemna să se admită posibilitatea exercitării si alăturării oricărei actiuni civile la actiunea penală, fără să decurgă din aceasta, ceea ce ar fi contrar principiilor ce guvernează procesul penal.

Într-adevăr, trebuie observat sub acest aspect că infractiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără a avea permis de conducere nu este cauzatoare de pagube materiale prin ea însăsi, întrucât, pentru producerea acestora, cel care conduce autovehiculul trebuie să mai săvârsească cel putin un act comisiv sau omisiv care să aibă drept urmare producerea prejudiciului.

De aceea, într-o astfel de situatie, în care conducătorul auto a săvârsit si un act comisiv sau omisiv generator de daune, cererea de despăgubiri nu poate fi admisă de instanta penală dacă fapta prin care au fost produse pagubele nu este incriminată de legea penală.

Asa fiind, instanta penală sesizată cu judecarea infractiunii prevăzute de art. 78 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum a fost aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 49/2006, nu poate acorda despăgubirile civile ce derivă dintr-un alt act, distinct de cele incriminate prin textul mentionat.

În consecintă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, republicată, precum si al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că dispozitiile art. 78 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum a fost aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 49/2006, se interpretează în sensul că instanta învestită cu solutionarea actiunii penale, în cazul infractiunii de conducere pe drumurile publice de către o persoană fără a poseda permis de conducere, nu va solutiona si actiunea civilă exercitată de proprietarul sau detinătorul autoturismului avariat sau distrus în timpul săvârsirii infractiunii rutiere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bacău si de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.

În interpretarea dispozitiilor art. 78 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 49/2006, stabilesc că:

Instanta învestită cu judecarea actiunii penale în cazul infractiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără a poseda permis de conducere nu va solutiona si actiunea civilă exercitată de proprietarul sau detinătorul autoturismului avariat sau distrus în timpul săvârsirii infractiunii rutiere.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronuntată în sedintă publică, astăzi, 2 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei

 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

- SECTIILE UNITE -

 

DECIZIA Nr. 30

din 2 iunie 2008

 

Dosar nr. 13/2008

Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie,

Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, privind aplicarea dispozitiilor art. 661 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală, referitor la emiterea mandatului de urmărire internatională în vederea extrădării.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenti 87 de judecători din totalul de 115 aflati în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că emiterea mandatului de urmărire internatională în vederea extrădării, nefiind o procedură jurisdictională, nu necesită să fie dispusă prin încheiere, iar în cazul în care totusi s-a pronuntat o astfel de încheiere, împotriva acesteia nu există cale de atac.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În legătură cu aplicarea dispozitiilor art. 661 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală, s-a constatat că instantele judecătoresti nu au un punct de vedere unitar referitor la emiterea mandatului de urmărire internatională în vederea extrădării.

Astfel, unele instante au considerat că asupra propunerii procurorului de a emite mandatul de urmărire internatională în vederea extrădării instanta se pronuntă prin încheiere, în sedintă publică sau în camera de consiliu, cu sau fără participarea procurorului ori a apărătorului persoanei căutate, fără a admite însă existenta vreunei căi de atac.

Alte instante, în aceeasi materie, s-au pronuntat în camera de consiliu, cu sau fără participarea procurorului, cu sau fără participarea apărătorului persoanei căutate, printr-o încheiere, cu mentiunea că aceasta este supusă căii de atac a recursului, fie „în 24 de ore de la pronuntare pentru procuror", fie „în termen de 24 de ore de la pronuntare" sau doar cu mentiunea imprecisă „cu recurs".

În fine, alte instante au apreciat că, dimpotrivă, recursul exercitat împotriva acestor încheieri este inadmisibil, deoarece nici legea specială (art. 661 din Legea nr. 302/2004, modificată si completată prin Legea nr. 224/2006), si nici normele generale de drept penal nu prevăd o procedură jurisdictională în această materie.

Examinându-se punctele de vedere mentionate, în raport cu dispozitiile aplicabile, se constată următoarele:

Prin art. 66"" alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală, asa cum a fost modificată si completată prin Legea nr. 224/2006, se prevede că „în cazul în care un mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei nu poate fi dus la îndeplinire, întrucât inculpatul ori condamnatul nu se mai află pe teritoriul României, instanta care a emis mandatul de arestare preventivă sau instanta de executare, după caz, la propunerea procurorului sesizat în acest scop de către organele de politie, emite un mandat de urmărire internatională în vederea extrădării, care se transmite Centrului de Cooperare Politienească Internatională din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, în vederea difuzării prin canale specifice".

În continuare, prin alin. (2), (3) si (4) ale aceluiasi articol se mai prevede că „mandatul de urmărire internatională în vederea extrădării contine toate elementele necesare identificării persoanei urmărite, o expunere sumară a situatiei de fapt si date privind încadrarea juridică a faptelor", că „mandatul de urmărire internatională poate contine si cererea de arestare provizorie în vederea extrădării, în conditiile prevăzute la art. 68", precum si că „semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen echivalează cu un mandat de urmărire internatională în vederea extrădării".

Pe de altă parte, activitatea procesuală si procedurală de punere în executare a privării de libertate, ca măsură preventivă sau privativă, a învinuitului, inculpatului sau condamnatului care se află pe teritoriul României este reglementată prin norme de drept pozitiv ce apartin atât procedurii penale, cât si unor legi speciale (Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal si altele).

Dar mandatul de arestare preventivă sau cel de executare a pedepsei închisorii, prin care judecătorul delegat ordonă si împuterniceste organele de politie si Administratia Penitenciarelor să caute pe teritoriul national si să încarcereze persoana mentionată, devine inoperant în cazul în care aceasta a părăsit România.

Caracterul executoriu al încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă si al hotărârilor definitive de condamnare la pedeapsa închisorii impune ca acestea să fie puse în aplicare si în afara tării, în baza tratatelor si conventiilor internationale si europene privind cooperarea internatională în materie penală.

În acest sens, în situatia în care nu se cunoaste statul străin pe teritoriul căruia se află persoana căutată, procurorul, la sesizarea organelor de politie, va propune aceleiasi instante care a dispus luarea măsurii arestării preventive sau condamnarea la pedeapsa închisorii să emită un alt mandat, respectiv de urmărire internatională în vederea extrădării.

Or, emiterea mandatului de urmărire internatională are o reglementare strictă, cu caracter special si imperativ, prevăzută în dispozitiile art. 661 din Legea nr. 302/2004, modificată si completată prin Legea nr. 224/2006.

Este de observat, în acest sens, că mandatul astfel emis are semnificatia juridică a unei „decizii judiciare", ca si mandatul european de arestare, si reprezintă „autorizarea" prin care magistratul român împuterniceste Centrul de Cooperare Politienească Internatională pentru a-l localiza în teritoriul statelor străine pe cel căutat de autoritătile românesti în vederea ducerii la îndeplinire a mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a unui mandat de arestare preventivă.

Ca urmare, mandatul emis în acest context constituie actul procedural prin care este continuată executarea hotărârilor (încheieri si hotărâri definitive) pronuntate de instantele judecătoresti si în afara teritoriului national de către alti subiecti oficiali.

Rezultă deci că legiuitorul, reglementând prin lege specială posibilitatea emiterii mandatului de urmărire internatională, abilitează judecătorul cu dreptul de dispozitie, în sensul ca, după verificarea conditiilor si competentelor legale, să poată emite sau să refuze acest act specific în cadrul cooperării judiciare internationale, ceea ce face inutilă si inoportună reluarea unei alte proceduri jurisdictionale atât timp cât dispozitia de arestare a parcurs etapele în care s-a asigurat dreptul la apărare si la exercitarea căilor de atac.

Asa fiind, în raport cu caracterul special al acestei proceduri de emitere a mandatului de urmărire internatională, nu se poate considera că emiterea acestuia ar trebui dispusă în cadrul unei judecăti prealabile finalizate prin încheiere, cu sau fără participarea procurorului si a apărătorului persoanei căutate, cu eventuala recunoastere a posibilitătii recurării acesteia, pentru că ar însemna să se adauge la lege, ceea ce nu este admisibil.

În aceste conditii, procedura emiterii mandatului de urmărire internatională prevăzută de art. 661 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată si completată prin Legea nr. 224/2006, nu poate fi considerată decât o procedură administrativ-jurisdictională.

În consecintă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum si al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că dispozitiile art. 661 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată si completată prin Legea nr. 224/2006, se interpretează în sensul că emiterea mandatului de urmărire internatională în vederea extrădării nu presupune întocmirea unei încheieri, nefiind o procedură jurisdictională.


PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.

Dispozitiile art. 661 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, se interpretează în sensul că:

Emiterea mandatului de urmărire internatională în vederea extrădării nu presupune întocmirea unei încheieri, nefiind o procedură jurisdictională.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronuntată în sedintă publică, astăzi, 2 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei

 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

- SECTIILE UNITE -

 

DECIZIA Nr. 45

din 10 noiembrie 2008

 

Dosar nr. 23/2008

Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie,

Înalta Curte de Casatie si Justitie, constituită în Sectii Unite, în sedinta din 13 octombrie 2008 a luat în examinare recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 141, raportate la dispozitiile art. 13 si 14 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum si unele drepturi ale invalizilor si văduvelor de război, republicată, astfel cum a fost completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 12/2004, aprobată prin Legea nr. 210/2004, referitoare la recalcularea rentei veteranilor de război cărora le-au fost acordate ordine si medalii pentru faptele de arme săvârsite pe câmpul de luptă, începând cu luna martie 2004.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.

În concluziile sale, reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a cerut admiterea recursului în interesul legii în sensul de a se stabili că renta lunară a veteranilor de război cărora le-au fost acordate ordine si medalii pentru faptele de arme săvârsite pe câmpul de luptă, prevăzută la art. 13 si 14 din Legea nr. 44/1994, republicată, se recalculează începând cu data de 1 martie 2004, după caz, în functie de nivelul soldei de grad si/sau al soldei de functie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Nationale.

În vederea deliberării, a fost amânată pronuntarea pentru astăzi, 10 noiembrie 2008, când

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instantelor de judecată nu există un punct de vedere unitar în legătură cu interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 141, raportate la prevederile art. 13 si 14 din Legea nr. 44/1994, privind veteranii de război, precum si unele drepturi ale invalizilor si văduvelor de război, republicată, astfel cum a fost completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 12/2004, aprobată prin Legea nr. 210/2004 referitoare la recalcularea rentei veteranilor de război, cărora le-au fost acordate ordine si medalii pentru faptele de arme săvârsite pe câmpul de luptă, începând cu luna martie 2004.

Astfel, unele instante au stabilit că renta lunară a veteranilor de război cărora le-au fost acordate ordine si medalii pentru faptele de arme săvârsite pe câmpul de luptă se recalculează începând cu data de 1 martie 2004 în raport cu solda de grad si solda de functie (cumulate) la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Nationale.

S-a retinut că prin completarea Legii nr. 44/1994 care face distinctie între diferite ordine si medalii acordate, fiecare tip de decoratie beneficiind de o anumită categorie de rentă, cu baze de calcul diferite, s-a urmărit, astfel cum se arată si în expunerea de motive a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 12 din 23 martie 2004, aplicarea unui tratament egal tuturor veteranilor de război a căror contributie adusă pentru apărarea tării este unanim recunoscută. Totodată aceste instante au retinut că din interpretarea gramaticală a prevederilor art. 141 din lege reiese în mod evident intentia legiuitorului ca baza de calcul (solda) pentru stabilirea rentei lunare cuvenită veteranilor de război să fie alcătuită atât din solda de grad, cât si din solda de functie (cumulate) la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Nationale, diferentierile fiind determinate doar de procentele prevăzute în art. 13 si 14 din Legea nr. 44/1994.

Alte instante au stabilit, dimpotrivă, că renta lunară a veteranilor de război prevăzuti la art. 13 si 14 din Legea nr. 44/1994, republicată, se recalculează, începând cu data de 1 martie 2004, după caz, în functie de nivelul soldei de grad si/sau al soldei de functie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Nationale.

Aceste instante au retinut că dispozitiile art. 13 si 14 din Legea nr. 44/1994, republicată, instituie 4 categorii de veterani de război, în functie de ordinele si medaliile care le-au fost conferite, stabilind drepturi distincte pentru fiecare categorie în parte, si că prin introducerea art. 141 prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 12/2004 nu s-a modificat modul de stabilire al rentei lunare, ci aceste prevederi legale au fost completate în sensul că la determinarea cuantumului rentei de care beneficiază veteranii de război se iau în calcul, după caz, solda de grad si/sau solda de functie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Nationale, indiferent de sistemul public sau militar de asigurări sociale.

Aceste din urmă instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

În conformitate cu prevederile art. 13 alin. 1 lit. a) si b) si alin. 2 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum si unele drepturi ale invalizilor si văduvelor de război, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 28 octombrie 2002: „Veteranii de război, cărora le-au fost acordate ordine si medalii pentru faptele de arme săvârsite pe câmpul de luptă, beneficiază de următoarele drepturi, dacă nu le-au primit prin alte legi de împroprietărire de la data decorării până în prezent si dovedesc cu acte legale dreptul solicitat:

a)(...)

- cei decorati cu Ordinul Mihai Viteazul, de o rentă lunară echivalentă cu solda de bază a unui sublocotenent, compusă din solda de grad si solda de functie la minim;

- cei decorati cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Cavaler, de o rentă lunară echivalentă cu solda de grad a unui sublocotenent;

b) cei decorati cu Ordinul Steaua României cu spade si panglică de Virtute Militară sau cu Ordinul Steaua României cu spade, Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, Ordinul Coroana României cu spade si panglică de Virtute Militară sau Ordinul Coroana României cu spade, Ordinul Crucea Regina Măria, Medalia Virtutea Militară de Război, Medalia Virtutea Maritimă, Medalia Virtutea Aeronautică sau Medalia Aeronautică, Medalia Serviciul Credincios cu spade, Medalia Bărbătie si Credintă cu spade, Crucea Serviciul Credincios cu spade, Crucea Meritul Sanitar si Medalia Virtutea Ostăsească (...) beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 75% din solda de grad a unui sublocotenent."

De asemenea, potrivit art. 14 din aceeasi lege: „Veteranii de război care nu sunt decorati cu ordine, medalii sau cruci de război prevăzute la art. 13 alin. 1 lit. a) si b), dar cărora Ie-a fost conferită Medalia «Crucea comemorativă al celui de-al doilea război mondial 1941-1945» beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 25% din solda de grad a unui sublocotenent."

Prin art. I pct. 4 din Legea nr. 303/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum si unele drepturi ale invalizilor si văduvelor de război, procentul în baza căruia se calculează renta lunară a veteranilor de război cărora Ie-a fost conferită Medalia „Crucea comemorativă al celui de-al doilea război mondial 1941-1945" a fost modificat de la 25% la 50%.

Totodată, prin articolul unic din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 12/2004, aprobată prin Legea nr. 210/2004, după art. 14 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum si unele drepturi ale invalizilor si văduvelor de război, republicată, s-a introdus un nou articol, art. 141, cu următorul cuprins: „începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 si 14 se calculează, după caz, în functie de nivelul soldei de grad si al soldei de functie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Nationale, stabilite conform legii."

Dispozitiile art. 13 si 14 din Legea nr. 44/1994, republicată, instituie 4 ipoteze juridice cu privire la calculul rentei de care beneficiază veteranii de război, după cum urmează:

1. renta lunară echivalentă cu solda de bază a unui sublocotenent compusă din solda de grad si solda de functie la minim. Beneficiază de această rentă veteranii de război decorati cu Ordinul Mihai Viteazul [art. 13 lit. a) teza a doua din lege];

2. renta lunară echivalentă cu solda de grad a unui sublocotenent. Beneficiază de această rentă veteranii de război

decorati cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Cavaler [art. 13 lit. a) teza a treia din lege];

3. renta lunară echivalentă cu 75% din solda de grad a unui sublocotenent. Beneficiază de această rentă veteranii de război decorati conform art. 13 lit. b) din lege;

4. renta lunară echivalentă cu 50% din solda de grad a unui sublocotenent. Beneficiază de această rentă veteranii de război cărora Ie-a fost conferită Medalia „Crucea comemorativă al celui de-al doilea război mondial, 1941-1945" (art. 14 din lege).

Cu alte cuvinte, prin art. 13 si 14 din Legea nr. 44/1994, republicată, este reglementat modul de calcul al rentei lunare de care beneficiază veteranii de război, pe când dispozitiile art. 141 din acelasi act normativ instituie numai baza de calcul a rentei lunare, si anume solda (de grad si de functie, după caz, circumstantiere prevăzută în mod expres) unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Nationale.

Astfel, cum se arată în expunerea de motive a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 12/2004, prin introducerea art. 141 în Legea nr. 44/1994, republicată, s-a urmărit aplicarea unui tratament egal tuturor veteranilor de război, întrucât prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 2/2004 au fost reglementate două cuantumuri diferite ale soldei de grad a unui sublocotenent, unul pentru Ministerul Apărării Nationale si altul pentru celelalte sisteme militare.

În momentul adoptării Legii nr. 44/1994, renta lunară cuvenită veteranilor de război se stabilea prin raportare fie la solda unui sublocotenent din Ministerul Apărării Nationale, fie la solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative.

Scopul urmărit prin introducerea art. 141 în Legea nr. 44/1994, republicată, nu a fost acela de a egaliza pe toti veteranii de război sub aspectul cuantumului rentei la care acestia sunt îndreptătiti, în sensul de a se calcula pentru toti, indiferent de decoratia primită, o rentă raportată la cumulul dintre solda de grad si solda de functie a unui sublocotenent, ci de a introduce ca unic element de referintă pentru determinarea rentelor solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Nationale, indiferent de sistemul militar din care provin veteranii de război.

Până în luna martie 2004 soldele de grad si soldele de functie ale unui sublocotenent, în raport cu care se stabileau rentele lunare cuvenite veteranilor de război, după distinctiile prevăzute la art. 13 si 14 din Legea nr. 44/1994, republicată, aveau aceeasi valoare, atât în sistemul de apărare natională, cât si în celelalte sisteme militare.

Prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 2/2004 a fost completată Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, majorându-se valoarea de referintă sectorială, începând cu luna martie 2004, si, drept urmare, majorându-se si nivelul soldei de grad si al soldei de functie ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Nationale.

În consecintă, după intrarea în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 2/2004 au fost stabilite două cuantumuri diferite ale soldei de grad a unui sublocotenent, unul pentru Ministerul Apărării Nationale si altul pentru celelalte sisteme militare, si, drept urmare, începând cu 1 martie 2004 ar fi beneficiat de un nou cuantum al rentei lunare numai veteranii de război proveniti din sistemul apărării nationale, fapt care ar fi determinat o aplicare discriminatorie a Legii nr. 44/1994, republicată, si o încălcare a principiului constitutional al egalitătii în drepturi.

Dacă prin adoptarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 12/2004 s-ar fi urmărit ca la stabilirea cuantumului rentei lunare cuvenite veteranilor de război să se ia în calcul cumulul soldei de grad si al celei de functie ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Nationale, atunci prin ordonantă s-ar fi procedat la modificarea sau completarea art. 13 si 14 din Legea nr. 44/1994, republicată, si nu la introducerea unui nou articol, respectiv art. 141.

În plus, în situatia în care intentia legiuitorului ar fi fost aceea ca baza de calcul a rentei cuvenite veteranilor de război să se determine în raport cu ambele solde cumulate, atunci, odată cu modificarea procentului prevăzut de art. 14 din Legea nr. 44/1994, republicată, prin art. I pct. 4 din Legea nr. 303/2007, s-ar fi modificat si modul de raportare a acestuia, adăugându-se la solda de grad a unui sublocotenent si solda de functie.

În consecintă, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 12/2004 a înlăturat doar diferentierea nejustificată a rentelor lunare cuvenite veteranilor de război, după 1 martie 2004, în functie de apartenenta acestora la un sistem sau altul de asigurări sociale.

Astfel fiind, rezultă cu evidentă faptul că veteranii de război decorati cu ordinele si medaliile prevăzute la art. 13 si 14 din Legea nr. 44/1994, republicată, beneficiază de o rentă lunară care se calculează conform acelorasi dispozitii, fie în raport cu solda de grad, fie în raport cu solda de bază (compusă din solda de grad si solda de functie), dar, în ambele situatii, art. 141 din lege instituie o bază de calcul unică, si anume solda – după caz, de grad si/sau de functie - unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Nationale.

Calculul rentei lunare cuvenite veteranilor de război prin raportare la solda de grad si solda de functie, cumulate, ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Nationale se realizează numai în ipoteza reglementată de art. 13 lit. a) teza a doua din Legea nr. 44/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si anume numai în cazul veteranilor de război decorati cu Ordinul Mihai Viteazul pentru faptele de arme săvârsite pe câmpul de luptă.

Ca atare, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum si ale art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează să se admită recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie si să se stabilească că dispozitiile art. 141, raportate la dispozitiile art. 13 si 14 din Legea nr. 44/1994, republicată, astfel cum a fost completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 12/2004, aprobată prin Legea nr. 210/2004, se interpretează în sensul că renta lunară cuvenită veteranilor de război se calculează conform prevederilor art. 13 si 14 din lege, în raport cu solda de grad si/sau solda de functie, după caz, ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Nationale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie si stabilesc:

Dispozitiile art. 141, raportate la dispozitiile art. 13 si 14 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum si unele drepturi ale invalizilor si văduvelor de război, republicată, astfel cum a fost completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 12/2004, aprobată prin Legea nr. 210/2004, se interpretează în sensul că renta lunară se calculează conform prevederilor art. 13 si 14 din lege, în raport cu solda de grad si/sau solda de functie, după caz, ale unui sublocotenent din Ministerul Apărării Nationale.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pronuntată în sedintă publică, astăzi, 10 noiembrie 2008.

 

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.