MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 784         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE        Luni, 24 noiembrie 2008

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

297. - Lege pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 26/2008 cu privire la rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2008, aprobat prin Legea nr. 387/2007

 

1.127. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 26/2008 cu privire la rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2008, aprobat prin Legea nr. 387/2007

 

299. - Lege pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008

 

1.129. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008

 

1.155. - Decret privind conferirea Ordinului National Steaua României în grad de Mare Cruce

 

1.156. - Decret privind conferirea Ordinului National Steaua României în grad de Ofiter

 

1.157. - Decret privind conferirea Ordinului Meritul Cultural în grad de Comandor

 

1.158. - Decret privind conferirea Ordinului National Pentru Merit în grad de Ofiter

 

1.159. - Decret privind conferirea Ordinului National Steaua României în grad de Cavaler

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 988 din 1 octombrie 2008 asupra cererii formulate de domnul Călin Popescu-Tăriceanu, prim-ministru al Guvernului, privind existenta unui conflict juridic de natură constitutională între puterea legiuitoare si cea executivă, pe de o parte, si puterea judecătorească, pe de altă parte

 

Decizia nr. 1.190 din 6 noiembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali

 

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

158. - Ordonantă de urgentă pentru modificarea si completarea titlului XI „Renta viageră agricolă” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

165. - Ordonantă de urgentă privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Mediului si Dezvoltării Durabile - Administratia Natională „Apele Române” în domeniul public al comunei Negrilesti si în administrarea Consiliului Local al Comunei Negrilesti, judetul Galati

 

1.466. - Hotărâre privind acordarea unui ajutor

 

1.470. - Hotărâre privind numirea domnului Scripăt Constantin în functia publică de subprefect al judetului Bacău

 

1.471. - Hotărâre privind numirea doamnei Sighinas-Crista Marcela Doina în functia publică de subprefect al judetului Galati

 

1.472. - Hotărâre privind numirea domnului Bitea Cristian-Vasile în functia publică de subprefect al judetului Ialomita

 

1.473. - Hotărâre privind numirea domnului Bercean Pamfil în functia publică de subprefect al judetului Maramures

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

237. - Decizie privind exercitarea atributiilor secretarului de stat, seful Departamentului de Control al Guvernului

 

238. - Decizie privind numirea domnului Georgescu Horia în functia publică de secretar general în cadrul Agentiei Nationale de Integritate

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

3.385. - Ordin al ministrului economiei si finantelor privind instituirea procedurii de administrare specială si de supraveghere financiară la Compania Natională a Huilei - S.A.

 

4.876. - Ordin al ministrului educatiei, cercetării si tineretului privind aprobarea programelor scolare pentru disciplina de studiu din aria curriculară Tehnologii: Educatie tehnologică, clasele a V-a-a VIII-a

 

4.988. - Ordin al ministrului educatiei, cercetării si tineretului privind aprobarea programelor scolare revizuite pentru discipline de trunchi comun din aria curriculară Arte, clasele a V-a-a VIII-a

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

1.024. - Decizie privind autorizarea functionării ca broker de asigurare a Societătii Comerciale „KING OF BROKERS IN ROMANIA - BROKER DE ASIGURARE” - S.R.L

 

1.025. - Decizie privind autorizarea functionării ca broker de asigurare a Societătii Comerciale „INSURER BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE” - S.R.L.

 

1.026. - Decizie privind autorizarea functionării ca broker de asigurare a Societătii Comerciale „MULTI ASIG BROKER DE ASIGURARE” - S.R.L.

 

1.030. - Decizie privind interzicerea temporară a exercitării activitătii de asigurare si/sau reasigurare a Societătii Comerciale MCI INTERNATIONAL BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L.

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

Hotărârea din 25 ianuarie 2007 în Cauza Sissanis împotriva României

 


LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 26/2008 cu privire la rectificarea bugetului

asigurărilor sociale de stat pe anul 2008, aprobat prin Legea nr. 387/2007

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta Guvernului nr. 26 din 27 august 2008 cu privire la rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2008, aprobat prin Legea nr. 387/2007, adoptată în temeiul art. 1 pct. I.2 din Legea nr. 142/2008 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 29 august 2008.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

ILIE SÂRBU

 

Bucuresti, 18 noiembrie 2008.

Nr. 297.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 26/2008 cu privire la rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2008, aprobat prin Legea nr. 387/2007

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 26/2008 cu privire la rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2008, aprobat prin Legea nr. 387/2007, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 17 noiembrie 2008.

Nr. 1.127.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta Guvernului nr. 18 din 16 iulie 2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008, adoptată în temeiul art. 1 pct. I.1 din Legea nr. 142/2008 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 22 iulie 2008.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

ILIE SÂRBU

 

Bucuresti, 18 noiembrie 2008.

Nr. 299.

 


PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008 si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 17 noiembrie 2008.

Nr. 1.129.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind conferirea Ordinului National Steaua României în grad de Mare Cruce

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 4 alin. (1), ale art. 6 lit. A si ale art. 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul national de decoratii al României, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere propunerea ministrului afacerilor externe, în semn de înaltă apreciere pentru contributia remarcabilă în reformarea institutiilor publice românesti, pentru întreaga activitate pusă în slujba dezvoltării relatiilor de colaborare dintre România si Statele Unite ale Americii,

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul National Steaua României în grad de Mare Cruce Excelentei Sale, domnului Nicholas Taubman, ambasador extraordinar si plenipotentiar al Statelor Unite ale Americii la Bucuresti.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2008.

Nr. 1.155.

 


PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind conferirea Ordinului National Steaua României în grad de Ofiter

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, ale art. 4 alin. (1), ale art. 6 lit. A si ale art. 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul national de decoratii al României, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere propunerea guvernatorului Băncii Nationale a României, în semn de înaltă apreciere pentru profesionalismul si unicitatea cu care a abordat problema prognozelor economice nonstandard pe termen mediu si lung,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul National Steaua României în grad de Ofiter domnului profesor universitar doctor Virgiliu Jorj Stoenescu, membru al Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2008.

Nr. 1.156.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind conferirea Ordinului Meritul Cultural în grad de Comandor

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, ale art. 4 alin. (3), ale art. 7 lit. A si ale art. 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul national de decoratii al României, cu modificările si completările ulterioare,

în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa carieră didactică, pentru dăruirea cu care s-a implicat în promovarea limbii si civilizatiei române în Republica Franceză, pentru contributia avută la strângerea legăturilor traditionale româno-franceze,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, categoria A - Literatură, domnului Vasile Mărută, profesor de literatură comparată la Universitatea din Nancy (Republica Franceză), presedinte al Asociatiei franco-române „LArc Carpatique”.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2008.

Nr. 1.157.

 


PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind conferirea Ordinului National Pentru Merit în grad de Ofiter

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, ale art. 4 alin. (1), ale art. 6 lit. A din Legea nr. 29/2000 privind sistemul national de decoratii al României, cu modificările si completările ulterioare, având în vedere propunerea ministrului afacerilor externe, în semn de apreciere pentru umanismul si dăruirea cu care s-a implicat în procesul de asistentă a copiilor abandonati si marginalizati din România, pentru întreaga activitate pusă în slujba dezvoltării si consolidării relatiilor româno-norvegiene,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul National Pentru Merit în grad de Ofiter domnului Kjell Ove Nygaard, consul onorific al României la Bergen si pentru districtele Hordaland si Sogn og Fjordane din Regatul Norvegiei.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2008.

Nr. 1.158.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind conferirea Ordinului National Steaua României în grad de Cavaler

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, ale art. 4 alin. (3), ale art. 6 lit. A si ale art. 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul national de decoratii al României, cu modificările si completările ulterioare,

în semn de apreciere deosebită pentru înalta tinută morală si patriotismul de care a dat dovadă, pentru devotamentul si atasamentul fată de valorile democratiei,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul National Steaua României în grad de Cavaler domnului Vasile Paraschiv.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2008.

Nr. 1.159.

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 988

din 1 octombrie 2008

asupra cererii formulate de domnul Călin Popescu-Tăriceanu, prim-ministru al Guvernului, privind existenta unui conflict juridic de natură constitutională între puterea legiuitoare si cea executivă, pe de o parte, si puterea judecătorească, pe de altă parte

 

Prin Cererea cu nr. 5/3.354 din 13 iunie 2008, domnul Călin Popescu-Tăriceanu a solicitat Curtii Constitutionale solutionarea conflictului juridic de natură constitutională dintre puterea legiuitoare si cea executivă, pe de o parte, si puterea judecătorească, pe de altă parte.

Sesizarea se întemeiază pe prevederile art. 146 lit. e) din Constitutie si ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 6.776 din 16 iunie 2008 si formează obiectul Dosarului nr. 1.497E/2008.

Prin cerere se solicită Curtii Constitutionale să constate existenta unui conflict juridic de natură constitutională între puterea legislativă si cea executivă, pe de o parte, si puterea judecătorească, pe de altă parte, conflict produs ca urmare a unor hotărâri judecătoresti, si anume: Decizia civilă nr. 278 din 23 februarie 2006 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal; Decizia civilă nr. 769 din 22 mai 2006 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 3.348/2/2006; Decizia civilă nr. 1.160 din 24 aprilie 2008 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 25.769/3/2007; Sentinta civilă nr. 1.097 din 2 aprilie 2008 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 1.422/3/2008, hotărâri pronuntate cu încălcarea competentelor stabilite prin Constitutie, precum si faptul că hotărârile mentionate sunt lipsite de efecte juridice.

În motivarea cererii se arată, în esentă, următoarele: prin Scrisoarea nr. 51 din 13 iulie 2005, Asociatia pentru Apărarea Drepturilor Omului din România a solicitat Guvernului României, prin secretarul său general, în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, comunicarea unor copii de pe stenogramele sedintelor de Guvern în care s-au dezbătut si adoptat, în perioada 2001-2004, acte normative cu privire la situatia RAFO - S.A. Onesti, inclusiv stenograma sedin t ei în care a fost dezbătută si adoptată Ordonanta de urgenă a Guvernului nr. 101/2004 privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a unor creante fiscale asupra societătilor comerciale RAFO - S.A. Onesti si CAROM - S.A. Onesti. Ca răspuns la această solicitare, cu Adresa nr. 16/80/r.p. din 26 iulie 2005, Secretariatul General al Guvernului a comunicat Asociatiei că, potrivit dispozitiilor Legii nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, informatiile cuprinse în stenogramele sedintelor Guvernului si transcrierile lor au nivelul de clasificare „strict secret”. În consecintă, Asociatia pentru Apărarea Drepturilor Omului din România s-a adresat justitiei, în temeiul Legii nr. 544/2001, pentru obligarea Guvernului la comunicarea informatiilor respective. Prin Sentinta nr. 3.763 din 30 septembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 6.897/CA/2005, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal a respins ca inadmisibilă actiunea asociatiei. Prin Decizia nr. 278 din 23 februarie 2006, irevocabilă, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a a admis recursul Asociatiei pentru Apărarea Drepturilor Omului din România si a obligat Guvernul

României să-i comunice acesteia informatiile de interes public solicitate. S-a ajuns, astfel, „la un conflict juridic constitutional între autoritătile legislativă si executivă, pe de o parte, si o instantă judecătorească, parte a autoritătii judecătoresti, pe de altă parte, întrucât aceasta din urmă a apreciat că o persoană privată are acces la informatii clasificate, dispunând autoritătii executive, împotriva prevederilor legale în vigoare, comunicarea acestora”. În continuare, se arată că, „prin pronuntarea altor hotărâri judecătoresti accesorii fată de Decizia civilă nr. 278 din 23 februarie 2006”, pe care le nominalizează, conflictul a perpetuat în timp, în sensul că „autoritatea judecătorească a obligat Secretariatul General al Guvernului să comunice informatii de pe stenograma sedintei de Guvern, document ce apartine si este generat de activitatea Guvernului, entitate distinctă, organ colegial format din ministri”, precum si că „Guvernul se află în imposibilitatea executării acestor sentinte, în caz contrar putând fi acuzat de încălcarea dispozitiilor Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2004 care clasifică la nivel secret acest tip de document, pe care îl detine doar în păstrare.”

În sensul admisibilitătii cererii se invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, de exemplu, deciziile nr. 53/2005 si nr. 270/2008, precum si faptul că aceasta „nu este de natură să se constituie într-o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoresti, având în vedere că instanta constitutională nu face parte din sistemul instantelor judecătoresti”. Dacă s-ar considera că numai puterile executivă si legislativă îsi pot aroga competente sau atributii care, potrivit Constitutiei, apartin altor autorităti publice si care ar genera conflicte juridice de natură constitutională, s-ar încălca art. 146 lit. e) din Constitutie.

De asemenea, se solicită Curtii să constate că hotărârea judecătorească prin care Guvernul a fost obligat să comunice Asociatiei pentru Apărarea Drepturilor Omului din România informatiile de interes public mentionate „a fost pronuntată ultra vires”.

Sub aspectul părtilor implicate în conflictul de natură constitutională, se arată că puterea judecătorească, reprezentată prin instantele de judecată, si-a depăsit competenta si a uzurpat atribute ale puterii legislative, iar puterea executivă, reprezentată de Guvern, este parte în conflict si are calitate procesuală pasivă, deoarece cererea de chemare în judecată este formulată împotriva acestuia.

Pe fond, se apreciază că prin hotărârea judecătorească pronuntată de Curtea de Apel Bucuresti, precum si prin celelalte hotărâri judecătoresti subsecvente se încalcă prevederile art. 1 alin. (4), art. 31 alin. (3) si art. 53 din Constitutie si deciziile Curtii Constitutionale nr. 1.175/2007 si nr. 568/2006.

În acest sens, se arată că, în aplicarea prevederilor constitutionale ale art. 31 alin. (1), regimul juridic al informatiilor de interes public este reglementat prin Legea nr. 544/2001, care defineste la art. 2 lit. b) informa t ia de interes public ca fiind „orice informatie care priveste activităile sau rezultă din activitătile unei autorităti publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei”. Or, art. 12 alin. (1) lit. b) din lege stabileste că în sfera informatiilor de interes public care se comunică persoanei nu intră


[...] informatiile privind deliberările autoritătilor, precum si cele care privesc interesele economice si politice ale României, dacă fac parte din categoria informatiilor clasificate, potrivit legii;”. Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate stabileste că „informatiile, datele, documentele de interes pentru securitatea natională, care, datorită nivelurilor de importantă si consecintelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neatorizate, trebuie să fie protejate”, precum si că împotriva clasificării informatiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum si împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare se poate face contestatie în contencios administrativ.

Fată de acestea, se consideră că restrângerea dreptului persoanei de acces la informatiile de interes public este în perfectă concordantă cu art. 31 alin. (3) si art. 53 din Constitutie, precum si cu deciziile Curtii Constitutionale nr. 1.175/2007 si nr. 568/2006, iar „stenogramele sedintelor de Guvern, aflate în gestiunea si protectia Secretariatului General al Guvernului ori a Cancelariei Primului-Ministru, continând informatii privind deliberarea autoritătii executive în executarea propriilor atributii, sunt exceptate de la accesul liber al cetătenilor”. „Numai în conditiile în care se admite o contestatie îndreptată împotriva clasificării informatiei, în temeiul art. 20 din Legea nr. 182/2002, si se dispune declasificarea, urmează a se aplica regimul Legii nr. 544/2001.” În continuare, se arată că, întrucât în cauză nu s-a dispus o asemenea măsură, instanta de judecată trebuie să aplice dispozitiile legale mentionate, în caz contrar putându-se ajunge ca „o hotărâre judecătorească să contravină unei legi în vigoare, dar si art. 31 alin. (3) coroborat cu art. 53 din Constitutie”.

În sistemul separatiei puterilor în stat, fiecare organ sau institutie a puterii legislative, executive sau judecătoresti „trebuie să actioneze în limitele strict stabilite de Constitutie”. Potrivit art. 126 alin. (1)-(3) din Legea fundamentală, instantele de judecată aplică legea, iar competenta acestora si procedura de judecată sunt prevăzute de lege, astfel că „nicio instantă judecătorească nu îsi poate aroga printr-o hotărâre pe care o pronuntă un drept de legiferare, competentă ce apartine puterii legiuitoare”. Or, în cauză, „instanta de judecată reglementează, în materia informatiilor clasificate, o nouă procedură prin care acestea pot fi aduse la cunostinta publică, abrogând în fapt prevederile Legii nr. 182/2002 si legiferând o altă procedură, similară celei prevăzute de Legea nr. 544/2001”. Se încalcă astfel în mod grav dreptul Parlamentului de a legifera, desi în sistemul nostru de drept vointa acestuia materializată într-o lege poate fi înfrântă doar printr-o decizie de admitere a obiectiei sau exceptiei de neconstitutionalitate pronuntată de Curtea Constitutională.

Asadar, se consideră că în cauză „suntem în fata unui exces de putere, constând în depăsirea de către instanta judecătorească a atributiilor sale constitutionale si substituirea în competentele altor puteri constituite, în dauna ordinii constitutionale si a interesului public”, ajungându-se „la încălcarea flagrantă a principiului separatiei puterilor în stat”, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutie.

În sfârsit, cu referire la prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, autorul sesizării consideră că solutionarea prezentului conflict juridic de natură constitutională se poate face „prin respectarea de către instantele judecătoresti a dispozitiilor constitutionale de referintă invocate”, precum si prin „lipsirea de efecte juridice a hotărârii judecătoresti care legiferează, deci pronuntată cu depăsirea competentelor instantelor judecătoresti, si care a fost constatată ca atare de către Curtea Constitutională”.

Prin sesizare se invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale: art. 1 alin. (4), potrivit căruia „(4) Statul se organizează potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativă, executivă si judecătorească - în cadrul democratiei constitutionale”, art. 31 alin. (3) care stabileste că „(3) Dreptul la informatie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protectie a tinerilor sau securitatea natională” si art. 53 privind „Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti”.

În conformitate cu dispozitiile art. 35 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost comunicată părtilor aflate în conflict, solicitânduli-se să îsi exprime, în scris, punctul de vedere asupra continutului conflictului si a eventualelor căi de solutionare a acestuia.

Presedintele Camerei Deputatilor a comunicat punctul său de vedere cu Adresa nr. 51/210CP din 24 iunie 2008, înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 7.246 din 24 iunie 2008, prin care arată că solicitarea primului-ministru este pe deplin îndreptătită, precum si că, prin decizia sa, Curtea Constitutională trebuie să constate existenta unui conflict juridic între puterea judecătorească, pe de o parte, si puterea legislativă, pe de altă parte. Aceasta deoarece, „asa cum rezultă cu limpezime din cererea adresată Curtii Constitutionale de către primul-ministru, printr-o serie de sentinte pronuntate de Curtea de Apel - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, Guvernul este împiedicat să-si respecte o hotărâre proprie, pe care a adoptat-o în aplicarea prerogativelor constitutionale înscrise în art. 102 alin. (1) din Legea fundamentală a tării. Nu este vorba de un conflict institutional între două autorităti publice, de un conflict de competentă, ci de un conflict juridic determinat de o sentintă a unei instante judecătoresti care, în loc să respecte Constitutia si să-si întemeieze întreaga activitate judiciară pe prevederile legale, creează indirect noi norme de drept”. Acest conflict „poartă chiar asupra unora dintre principiile fundamentale ale actului de judecată si, în primul rând, asupra principiului legalitătii. Este adevărat că normele procedurale instituie caracterul irevocabil al sentintelor definitive pronuntate de instantele judecătoresti”, însă Curtea Constitutională este „competentă în calitatea ei de garant al suprematiei Constitutiei să constate că o anumită decizie pronuntată de o instantă sfidează Constitutia” „prin încălcarea principiului separatiei puterilor consfintit în art. 1 alin. (4)” din aceasta. Instanta de judecată stabileste „un alt regim juridic al clasificării unui anumit tip de informatii produs de Guvern (stenogramele sedintelor acestuia)” si „se substituie în drepturile suverane ale Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare a statului român, instituind pe cale pretoriană dispozitii general obligatorii pentru Guvern, în afara vointei Parlamentului, singurul în măsură să adopte astfel de norme”. În continuare, se arată că „este vointa suverană a Parlamentului ca regimul juridic al informatiilor clasificate, precum si cel al informatiilor de interes public să fie reglementat prin lege, si nu prin hotărâre judecătorească, care produce efecte numai pentru părtile aflate în litigiul dedus solutionării unei instante judecătoresti”. Se mai sustine că „prin conduita Curtii de Apel Bucuresti se încalcă, de asemenea, art. 31 alin. (3) si art. 53 din Constitutie, precum si două decizii pronuntate de Curtea Constitutională, care, potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutie, sunt obligatorii”. Cu referire la caracterul confidential al stenogramelor sedintelor Guvernului, se arată că, în conformitate cu art. 102 alin. (1) din Constitutie, acesta asigură realizarea politicii interne si externe a tării „ori discutarea [] situatiei unei societăti comerciale a cărei activitate interesează siguranta natională” si care „este prin natura sa confidentială”. De altfel, printr-o hotărâre proprie, Guvernul a stabilit că „stenogramele sedintelor de Guvern sunt clasificate secret de stat, nivel secret. Consideră că „această dispozitie normativă a fost ignorată de instanta de judecată, care are obligatia constitutională să înfăptuiască justitia în numele legii si în temeiul acesteia. Refuzând să aplice o dispozitie clară cuprinsă într-un act normativ, puterea judecătorească, printr-o Curte de Apel, a dat nastere unui grav conflict juridic de natură constitutională ce opune aceasta, puterii legislative celei executive.” Se mai arată că „Guvernul României este acuzat printr-o sentintă judecătorească că respectă o lege adoptată de Parlament si o hotărâre proprie. Această concluzie bizară rezultă implicit din continutul unor decizii ale unei instante de apel care se transformă voluntar în legiuitor”, precum si că, „prin acest demers, instanta de apel si-a depăsit conditia constitutională, instituindu-si cu de la sine putere o competentă care apartine de drept Parlamentului si în secundar Guvernului”.

În concluzie, presedintele Camerei Deputatilor „consideră că cererea adresată Curtii Constitutionale este pe deplin întemeiată si solicită acesteia să solutioneze conflictul juridic care face obiectul dosarului aflat pe rolul Curtii si să repună în deplină legalitate constitutională raporturile institutionale dintre cele trei puteri ale statului”.

Presedintele Senatului a comunicat punctul său de vedere cu Adresa nr. I/334, înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 7.297 din 25 iunie 2008. În esentă, cu privire la imposibilitatea executării hotărârilor judecătoresti mentionate în sesizare arătă că, „în conformitate cu prevederile art. 372 din Codul de procedură civilă, «executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoresti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.»”. Or, din materialul prezentat „nu rezultă dacă s-a procedat la punerea în executare silită a Deciziei civile nr. 278 din 23 februarie 2006, pronuntată de Curtea de Apel Bucuresti în Dosarul nr. 82/2/2006, singura hotărâre judecătorească dintre toate celelalte la care se face referire si care ar putea constitui titlu executoriu”, întrucât „nu este suficient să se poată porni executarea silită”, ci „aceasta trebuie cerută într-un anumit termen de prescriptie, stabilit de lege”. De asemenea, mai arată că, potrivit „art. 399 si următoarele din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite însesi, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestatie de către cei interesati, contestatie ce se introduce la instanta de executare. Contestatia la executare este un mijloc procedural special prin care se poate obtine, uneori, chiar si anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu”, iar „Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, poate invoca exceptii si în această fază procesuală”. Se invocă jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a statuat în mod constant că etapa executării silite trebuie considerată ca făcând parte din procedurile judiciare de solutionare a unui litigiu, si anume ca a doua parte a acestor proceduri.

Guvernul a comunicat punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/3.354/CPT din 23 iunie 2008, înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 7.188 din 24 iunie 2008, prin care consideră că „hotărârea judecătorească pronuntată de Curtea de Apel Bucuresti”, precum si „hotărârile judecătoresti subsecvente” încalcă prevederile art. 1 alin. (4), art. 31 alin. (3) si art. 53 din Constitutie si deciziile Curtii Constitutionale nr. 1.175/2007 si nr. 568/2006. În consecintă, sustine „integral punctul de vedere exprimat în sesizarea cu numărul 5/3.354/CPT din data de 13.06.2008, formulată de domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu si înregistrată la Curtea Constitutională sub numărul 3.776/16.06.2008”.

Apreciază că, „având în vedere gravitatea consecintelor”, „eventualele căi de solutionare a acestui blocaj institutional [], precum si un posibil remediu ar fi lipsirea de efecte juridice a hotărârii judecătoresti care legiferează”, fiind „deci pronuntată cu depăsirea competentelor instantelor judecătoresti, si care să fie constatată ca atare de către Curtea Constitutională”.

Consiliul Superior al Magistraturii a comunicat punctul său de vedere cu Adresa nr. 19.755/1.154/2008, înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 7.251 din 25 iunie 2008. Consiliul Superior al Magistraturii consideră că, în fapt, prin sesizare, Curtea Constitutională este chemată să se pronunte cu privire la depăsirea atributiilor puterii judecătoresti, astfel că sesizarea „tinde să se constituie într-o cale de atac extraordinară împotriva unor hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile”. Or, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, conflictul juridic de natură constitutională presupune actiuni sau acte concrete prin care o autoritate dintre cele prevăzute în titlul III din Constitutie îsi arogă puteri, atributii sau competente, care, potrivit Legii fundamentale, apartin altei autorităti publice, ori omisiunea unor autorităti publice, constând în declinarea competentei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligatia lor. Invocă în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005. De asemenea, mai arată că, asa cum a statuat Curtea Constitutională, de exemplu, prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003, solutionarea conflictelor juridice de natură constitutională urmăreste înlăturarea unor posibile blocaje institutionale între diferite autorităti publice constitutionale, determinate de conflicte pozitive sau negative de competentă.

Or, „în motivarea sesizării sunt mentionate elemente ale fondului cauzelor deduse judecătii în fata instantelor judecătoresti competente, ceea ce nu poate conduce decât la concluzia că nu sunt întrunite cerintele de admisibilitate ale prezentei cereri”, iar „hotărârile al căror caracter definitiv, irevocabil si executoriu se tinde a fi desfiintat au fost pronuntate interpretând si aplicând prevederile legale în vigoare, astfel că nu se poate sustine că instantele si-au încălcat competenta sau si-au arogat atributii ale puterii legislative”.

În concluzie, apreciază că „nu ne aflăm în fata unui conflict juridic de natură constitutională, întrucât punerea în executare a unei hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile nu este de natură să creeze un blocaj institutional între diferite autorităti publice constitutionale, în spetă între autoritatea executivă reprezentată de Guvernul României si autoritatea judecătorească”.

Cererea privind solutionarea conflictului juridic de natură constitutională dintre puterea legiuitoare si cea executivă, pe de o parte, si puterea judecătorească, pe de altă parte, a fost dezbătută în sedinta din data de 1 octombrie 2008, cu participarea reprezentantilor Guvernului României, domnul Niculae Teodorescu, director în cadrul Secretariatului General al Guvernului, însotit de domnul Cătălin Cernat, consilier juridic în cadrul Secretariatului General al Guvernului.

Având cuvântul, reprezentantul Guvernului României, domnul Niculae Teodorescu, solicită Curtii Constitutionale să constate existenta unui conflict juridic de natură constitutională între puterea legiuitoare si cea executivă, pe de o parte, si puterea judecătorească, pe de altă parte. Conflictul este determinat de hotărârea judecătorească prin care stenogramele sedintelor Guvernului României sunt considerate informatii de interes public, ceea ce reprezintă o imixtiune din partea autoritătii judecătoresti în atributiile autoritătii legislative si ale autoritătii executive. Se sustine că astfel se încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei puterilor în stat si ale art. 31, potrivit cărora dreptul la informatie priveste numai informatiile de interes public.

CURTEA,

examinând cererea de solutionare a conflictului juridic de natură constitutională dintre puterea legislativă si cea executivă, pe de o parte, si puterea judecătorească, pe de altă parte, punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului, al Guvernului si al Consiliului Superior al Magistraturii, sustinerile reprezentantului Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată si este competentă, potrivit art. 146 lit. e) din Constitutie, precum si al art. 1, 10, 34 si 35 din Legea nr. 47/1992, să se pronunte asupra conflictului juridic de natură constitutională dintre autoritătile publice.

În esentă, prin cererea formulată, se solicită Curtii Constitutionale să constate existenta unui conflict juridic de natură constitutională între puterile statului, conflict declansat ca urmare a unor hotărâri judecătoresti, si anume, în ordinea invocării lor, Decizia civilă nr. 278 din 23 februarie 2006 a Curtii de apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal; Decizia civilă nr. 769 din 22 mai 2006 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 3.348/2/2006; Decizia civilă nr. 1.160 din 24 aprilie 2008 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 25.769/3/2007; Sentinta civilă nr. 1.097 din 2 aprilie 2008 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 1.422/3/2008. În opinia autorului cererii, aceste hotărâri au fost pronuntate cu încălcarea competentelor stabilite prin Constitutie, astfel că solicită Curtii Constitutionale să constate că ele sunt lipsite de efecte juridice.

În sustinerea cererii s-a invocat, în cadrul sedintei de dezbateri din data de 1 octombrie 2008, încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4), conform cărora „(4) Statul se organizează potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativă, executivă si judecătorească - în cadrul democratiei constitutionale”, si ale art. 31 privind „Dreptul la informatie”.

Examinând cererea formulată, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozitiile art. 146 lit. e) din Constitutie, Curtea Constitutională „solutionează conflictele juridice de natură constitutională dintre autoritătile publice, la cererea Presedintelui României, a unuia dintre presedintii celor două Camere, a primului-ministru sau a presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii”. În acest sens, autorităti publice care ar putea fi implicate într-un conflict juridic de natură constitutională sunt numai cele cuprinse în titlul III din Constitutie, si anume: Parlamentul, alcătuit din Camera Deputatilor si Senat, Presedintele României, ca autoritate publică unipersonală, Guvernul, organele administratiei publice centrale si ale administratiei publice locale, precum si organele autoritătii judecătoresti - Înalta Curte de Casatie si Justitie, Ministerul Public si Consiliul Superior al Magistraturii.

Or, în această cauză, potrivit cererii formulate, părtile implicate în conflict sunt „puterea legislativă si cea executivă, pe de o parte, si puterea judecătorească, pe de altă parte”, iar nu vreuna dintre autoritătile publice mentionate. Curtea retine că, într-adevăr, statul îsi exercită puterea prin cele trei functii - functia legislativă, functia executivă si functia judecătorească -, care, însă, sunt aduse la îndeplinire de autoritătile arătate anterior. Asadar, prezenta sesizare nu îndeplineste cerintele art. 146 lit. e) din Constitutie.

De altfel, Curtea retine că, în esentă, prin cererea formulată se solicită constatarea existentei unui conflict juridic de natură constitutională care „s-a produs ca urmare a pronuntării unor hotărâri judecătoresti”, cu încălcarea competentelor stabilite prin Constitutie, precum si că hotărârile mentionate „sunt lipsite de efecte juridice”.

Curtea constată că si sub acest aspect cererea este inadmisibilă. Potrivit atributiilor sale, care sunt limitativ si expres prevăzute de art. 146 din Constitutie si de Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta asigură, pe calea controlului de constitutionalitate, suprematia Constitutiei în sistemul juridic normativ. Curtea Constitutională nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătoresti sau să constate că acestea „sunt lipsite de efecte juridice”.

Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispozitiile art. 146 lit. e) din Constitutie, precum si prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.e), ale art. 34, 35 si 36 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că cererea domnului Călin Popescu-Tăriceanu, prim-ministru al Guvernului, privind existenta unui conflict juridic de natură constitutională între puterea legiuitoare si cea executivă, pe de o parte, si puterea judecătorească, pe de altă parte, este inadmisibilă.

Definitivă.

Decizia se comunică Guvernului României, Consiliului Superior al Magistraturii, presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 1 octombrie 2008 si la aceasta au participat: Ioan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán si Augustin Zegrean, judecători.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Gabriela Dragomirescu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.190

din 6 noiembrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, exceptie ridicată din oficiu de Tribunalul Botosani - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal în dosarele sale nr. 902/40/2008 si nr. 5.879/40/2007, cauze înregistrate la Curtea Constitutională sub nr. 1.253D/2008 si nr. 1.254D/2008.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din data de 14 octombrie 2008 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 1.254D/2008 la Dosarul nr. 1.253D/2008, care a fost primul înregistrat. În urma deliberărilor, Curtea a dispus si amânarea pronuntării pentru data de 6 noiembrie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierile din 23 aprilie 2008, pronuntate în dosarele nr. 902/40/2008 si nr. 5.879/40/2007, Tribunalul Botosani - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal a sesizat din oficiu Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali. Exceptiile au fost ridicate de instantă din oficiu, în cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea unor acte emise de autorităti administrative locale în legătură cu încetarea mandatului unor alesi locali înainte de expirarea duratei normale a acestuia.

În motivările exceptiilor de neconstitutionalitate având un continut similar, instanta sustine, în esentă, că, urmare a constatării neconstitutionalitătii prevederilor art. II alin. (1) si (3) din Legea nr. 249/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 61 din 18 ianuarie 2007, acestea, în temeiul art. 147 alin. (1) din Constitutie, si-au încetat efectele juridice, de vreme ce Parlamentul nu a intervenit în sensul punerii lor de acord cu dispozitiile Legii fundamentale. În lipsa unei reglementări exprese cu privire la data intrării lor în vigoare, ar urma să se aplice regula stabilită de dispozitiile art. 78 din Constitutie, respectiv intrarea în vigoare a legii are loc fie la 3 zile de la publicare, fie la o dată ulterioară prevăzută de lege. Instanta, în calitate de autor al exceptiei, apreciază că, întrucât prin Legea nr. 249/2006 s-a ales cea de-a doua modalitate prevăzută de Constitutie pentru intrarea ei în vigoare, nu se poate considera că prin neaplicarea acestei dispozitii de lege -ca urmare a declarării ei ca neconstitutională prin Decizia nr. 61/2007 - se poate reveni la prima modalitate, respectiv la intrarea în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării. Dacă totusi s-ar aplica termenul de 3 zile de la publicare, „ar fi încălcat principiul neretroactivitătii legii si s-ar învinge însăsi vointa legiuitorului, care a legat momentul intrării în vigoare a dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 de momentul declarării apartenentei politice”.

În concluzie, în lipsa unei interventii legislative asupra prevederilor art. II alin. (1) si (3) din Legea nr. 249/2006, instanta de judecată nu poate considera că momentul intrării în vigoare a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 a fost stabilit prin vreuna dintre cele două modalităti prevăzute de art. 78 din Constitutie.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptiile de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali sunt constitutionale, invocând în acest sens Decizia nr. 178/2008 a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004. Textul legal criticat a fost introdus prin art. I pct. 3 din Legea nr. 249/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006, si are următorul continut:

- Art. 9 alin. (2) lit. h1): „(2) Calitatea de consilier local sau de consilier judetean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri: ();

h1) pierderea calitătii de membru al partidului politic sau al organizatiei minoritătilor nationale pe a cărei listă a fost ales;”.

Instanta de judecată invocă în motivarea exceptiei ridicate din oficiu prevederile art. 78 din Constitutie, care reglementează modalitătile de intrare în vigoare a legii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, prin dispozitiile art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004, legiuitorul a reglementat un nou caz de încetare, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, a calitătii de consilier local sau de consilier judetean ori de viceprimar, ca urmare a pierderii calitătii de membru al partidului politic sau al organizatiei minoritătilor nationale pe a cărei listă a fost ales.

Legea nr. 249/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali a stabilit ca dată a intrării în vigoare a textului criticat momentul depunerii declaratiei de apartenentă politică a alesilor locali, iar, în acest scop, a stabilit un termen de 45 de zile, pentru a le oferi celor care intrau sub incidenta textului posibilitatea de a-si clarifica optiunea politică.

Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 61 din 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2007, dispozitiile art. II alin. (1) si (3) din Legea nr. 249/2006, referitoare la momentul intrării în vigoare a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004, au fost declarate neconstitutionale, întrucât raportau intrarea lor în vigoare la momentul depunerii declaratiei de apartenentă politică, iar nu la o dată fixă, generală pentru toti destinatarii legii. Curtea a apreciat, cu acel prilej, că o asemenea modalitate de stabilire a momentului intrării în vigoare contravine dispozitiilor art. 78 din Legea fundamentală.

În virtutea dispozitiilor art. 147 alin. (1) din Constitutie, prevederile a căror neconstitutionalitate a fost constatată de Curtea Constitutională prin decizia mai sus amintită si-au încetat efectele juridice la 45 de zile de la momentul publicării în Monitorul Oficial a deciziei instantei de contencios constitutional.

Curtea observă că nici în acest interval de timp si nici ulterior autoritatea legiuitoare nu a intervenit prin edictarea unei noi reglementări care să cuprindă un anumit moment individualizat în timp de la care să fie aplicabile dispozitiile de lege referitoare la noua cauză de încetare a mandatului de consilier local, de consilier judetean sau de viceprimar prevăzută de textul de lege criticat. Aceasta înseamnă că legiuitorul a apreciat, în urma deciziei Curtii Constitutionale, că nu mai este necesară abaterea de la regula generală cuprinsă în art. 78 din Constitutie, conform căreia legea intră în vigoare la 3 zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial.

Aceasta este concluzia ce se deduce din principiul general de drept potrivit căruia exceptiile sunt de strictă interpretare si aplicare: de vreme ce prevederea de lege care avea caracter de exceptie a fost declarată neconstitutională, înseamnă că se va aplica regula generală mai sus amintită.

O lege nu poate fi valabilă decât în virtutea Constitutiei, care constituie fundamentul legitimitătii sale. În plus, legea trebuie interpretată în acel sens care permite aplicarea ei, iar nu astfel încât aplicarea ei să fie înlăturată. De aceea, în lipsa unei date care să marcheze intrarea în vigoare a textului de lege criticat, urmează să se aplice modalitatea generală de intrare în vigoare a legii, prevăzută de art. 78 din Constitutie, si anume la 3 zile de la data publicării, prin coroborare cu dispozitiile art. 147 alin. (4), potrivit cărora deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor, de la data publicării lor. În acest fel este înlăturată si posibila retroactivitate semnalată de instanta de judecată autoare a exceptiei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, exceptie ridicată din oficiu de Tribunalul Botosani - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal în dosarele sale nr. 902/40/2008 si nr. 5.879/40/2007.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din 6 noiembrie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 


ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

pentru modificarea si completarea titlului XI „Renta viageră agricolă” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Având în vedere necesitatea aplicării prevederilor titlului XI „Renta viageră agricolă” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, cu modificările si completările ulterioare, în scopul instituit de lege, respectiv cel al concentrării suprafetelor agricole aflate în proprietatea unor persoane fizice, în exploatatii eficiente, care să permită modernizarea agriculturii României si atingerea standardelor existente în tările membre ale Uniunii Europene,

tinând seama de faptul că, în aplicarea prevederilor titlului XI „Renta viageră agricolă” din Legea nr. 247/2005, cu modificările si completările ulterioare, în derularea procedurii de plată a rentei viagere agricole, Agentia Domeniilor Statului se confruntă cu situatii deosebite, neprevăzute de Legislativ, formularea actuală a art. 8 din titlului XI „Renta viageră agricolă” al Legii nr. 247/2005, cu modificările si completările ulterioare, permite plata, în primul trimestru al anului următor, doar mostenitorilor rentierilor decedati în anul pentru care se efectuează plata. În cazul în care rentierul decedează în perioada plătii, rezultă că mostenitorul acestuia ar avea de încasat pe lângă această transă si cea calculată din anul decesului,

având în vedere constatarea acestui vid legislativ referitor la situatia mostenitorilor rentierilor decedati în perioada de plată, pentru deblocarea situatiei create, se impune în regim de urgentă modificarea art. 8, prin eliminarea sintagmei „ultima rată”, precum si unificarea termenelor de plată atât în cazul rentierilor, cât si, în caz de deces, al mostenitorilor acestora,

tinând cont de faptul că majoritatea contractelor pentru care se solicită rentă sunt contracte de arendare, care suferă modificări periodic, generate, în principal, fie de neîndeplinirea obligatiilor contractuale, fie de cauze fortuite, este necesară eliminarea în regim de urgentă a obligatiei prezentării noului contract în termenul limitativ de 30 de zile, atâta vreme cât acesta se încheie în interiorul termenului, iar scopul legii, de comasare a terenurilor, a fost îndeplinit,

având în vedere faptul că, potrivit legii, renta reprezintă o sursă viageră de venituri garantate de stat, de care ar trebui să beneficieze atât cei cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, fiindu-le emise titluri, cât si cei cărora, neputându-li-se elibera titluri, au optat pentru despăgubiri plătite de către investitori, se impune în regim de urgentă acordarea nediscriminatorie a dreptului la rentă,

în considerarea faptului că aceste probleme vizează interesul public si constituie situatii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

Art. I. - Titlul XI „Renta viageră agricolă” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Articolul 2 se modifică si va avea următorul cuprins:

Art. 2. - Renta viageră agricolă reprezintă suma de bani plătită rentierului agricol care înstrăinează sau arendează terenurile agricole extravilane aflate în proprietatea sa ori încheie acord cu investitorul, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1ł) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare, având siguranta unei surse viagere de venituri garantate de stat.”

2. La articolul 3, după alineatul (1), se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

„(2) Cuantumul rentei viagere agricole reprezintă echivalentul în lei a 100 euro/an pentru fiecare hectar de teren agricol situat în extravilan, pentru care rentierul a încheiat acordul cu investitorul, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1ł) din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare.”

3. Articolul 5 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 5. - Pentru suprafetele mai mici de 1 ha, suma plătită va fi proportională cu suprafata înstrăinată sau arendată, respectiv pentru care s-a încheiat acord cu investitorul, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (13) din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare.”

4. Articolul 6 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - (1) Renta viageră agricolă se plăteste într-o singură rată anuală, până la data de 31 august a anului următor celui pentru care aceasta este datorată.

(2) Renta viageră agricolă plătită de către Agentia Domeniilor Statului, cu respectarea termenului prevăzut la alin. (1), care nu a fost încasată de beneficiari, va fi utilizată pentru reluarea procesului de plată către acestia sau, în caz de deces, către mostenitorii acestora si după termenul de 31 august al anului următor celui pentru care aceasta este datorată.”

5. Articolul 7 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - (1) Renta viageră agricolă este personală, netransmisibilă si încetează la data decesului rentierului agricol.

(2) În cazul arendării, renta viageră agricolă se plăteste dacă terenul ce face obiectul rentei este arendat continuu, întreg anul calendaristic.

(3) În cazul în care contractul de arendare încetează, renta viageră agricolă se va plăti în anul următor doar dacă rentierul încheie, în maximum 30 de zile de la încetare, un nou contract, considerându-se astfel continuitate în arendare.

(4) Renta viageră agricolă încetează la data la care terenurile prevăzute la art. 9 alin. (1) si (2), însumate, depăsesc 10 ha.”

6. Articolul 8 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 8. - În cazul decesului rentierului, mostenitorii vor încasa renta până la data de 31 august a anului următor celui pentru care aceasta se datorează, pe baza actelor doveditoare privind calitatea de mostenitor, a certificatului de deces în original, precum si a carnetului de rentier agricol al defunctului.”

7. Articolul 9 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 9. - (1) Rentierul agricol este persoana fizică în vârstă de peste 62 de ani care, de la data intrării în vigoare a prezentului titlu, nu are si nu va detine în proprietate, cumulate în timp, mai mult de 10 ha de teren agricol extravilan, pe care le înstrăinează prin acte între vii sau le arendează, total ori partial, primind de la Oficiul National de Rentă Viageră Agricolă carnetul de rentier agricol.

            (2) Rentier agricol este si persoana fizică în vârstă de peste 62 de ani căreia i s-a validat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit legilor fondului funciar si optează pentru despăgubirile plătite de către investitor, încheind cu acesta un acord, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (13) din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare, după intrarea în vigoare a prezentului titlu.

(3) Rentier agricol este si persoana pensionată pe caz de boală, gradele I si II, care, chiar dacă nu a împlinit vârsta de 62 de ani, îsi dovedeste incapacitatea de a munci cu decizie de la comisia de expertiză medicală, pe care o va prezenta în fiecare an la vizarea carnetului de rentier, cu exceptia celei ce apartine categoriei persoanelor care nu mai sunt supuse examenului anual, iar în decizie se consemnează «nerevizuibil», si care înstrăinează prin acte între vii, arendează terenuri agricole extravilane aflate în proprietate sau încheie acord cu investitorul, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (13) din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare.”

8. La articolul 11, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

„(2) Dovada încheierii acordului se face prin prezentarea actului încheiat în formă scrisă, conform prevederilor art. 4 alin. (15) din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare.”

9. Articolul 13 se abrogă.

10. La articolul 17, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) Plata rentei viagere agricole se efectuează de către Agentia Domeniilor Statului, conform prevederilor art. 6 si 8, prin mandat postal, virament bancar sau prin orice altă modalitate prevăzută de lege.”

Art. II. - (1) Plata rentei viagere pentru anul 2007 se va efectua până la sfârsitul anului 2008, incluzând si mostenitorii rentierilor decedati, potrivit prevederilor prezentei ordonante de urgentă.

(2) Dispozitiile prezentei ordonante de urgentă se aplică tuturor dosarelor aflate în curs de analizare la data intrării în vigoare a acesteia.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale,

Dacian Ciolo s

p. Ministrul economiei i finantelor,

Eugen Teodorovici,

secretar de stat

 

Bucuresti, 12 noiembrie 2008.

Nr. 158.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Mediului si Dezvoltării Durabile - Administratia Natională „Apele Române” în domeniul public al comunei Negrilesti si în administrarea Consiliului Local al Comunei Negrilesti, judetul Galati

 

Prezenta reglementare are un caracter urgent, având în vedere necesitatea asigurării conditiilor pentru desfăsurarea unei activităti eficiente si performante a postului de politie din comuna Negrilesti, judetul Galati, în rezolvarea atributiilor privind apărarea drepturilor si libertătilor fundamentale ale persoanei, a proprietătii private si publice, prevenirea si descoperirea infractiunilor, respectarea ordinii si linistii publice.

Având în vedere solicitarea Consiliului Local al Comunei Negrilesti de a i se atribui un imobil pentru sediul postului de politie si pentru asigurarea locuintelor de serviciu personalului acestuia,

tinând cont de faptul că a fost identificat un imobil disponibil aflat în domeniul public al statului si în administrarea Ministerului Mediului si Dezvoltării Durabile - Administratia Natională „Apele Române”,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

 

Art. 1. - Se aprobă transmiterea unui imobil, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonantă de urgentă, din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Mediului si Dezvoltării Durabile - Administratia Natională „Apele Române” în domeniul public al comunei Negrile s ti si în administrarea Consiliului Local al Comunei Negrileti, judetul Galati, pentru amenajarea sediului postului de politie, precum si pentru amenajarea locuintelor de serviciu ale personalului acestuia.

Art. 2. - Predarea-preluarea imobilului prevăzut la art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul mediului si dezvoltării durabile,

Attila Korodi

p. Ministrul internelor si reformei administrative,

Liviu Radu,

secretar de stat

p. Ministrul economiei si finantelor,

Eugen Teodorovici,

secretar de stat

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2008.

Nr. 165.

 


ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilului care se transmite din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Mediului si Dezvoltării Durabile - Administratia Natională „Apele Române” în domeniul public al comunei Negrilesti si în administrarea Consiliului Local al Comunei Negrilesti, judetul Galati

 

Locul unde este situat imobilul care se transmite

Persoana juridică

de la care se transmite

imobilul

Persoana juridică

la care se transmite

imobilul

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Numărul

de inventar atribuit

de M.E.F.

Comuna Negrilesti, judetul Galati

Statul român - Ministerul Mediului si Dezvoltării Durabile - Administratia Natională „Apele Române”

Comuna Negrilesti, Consiliul Local al Comunei Negrilesti, judetul Galati

Canton

Constructie P+1

Suprafa t ă construită = 165 m2

Suprafa t ă desfăsurată = 330 m2

Suprafaă totală = 800 m2

65.273

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind acordarea unui ajutor

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 28/2003 privind trimiterea bolnavilor pentru tratament în străinătate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 119/2003, al art. 5 alin. (1) lit. h) si alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 118/1999 privind înfiintarea si utilizarea Fondului national de solidaritate, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 366/2001, precum si al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 374/2001, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă acordarea unui ajutor în sumă de 121.400 euro pentru efectuarea tratamentului medical în străinătate pacientului Popa Orlando Tiberiu, în vârstă de 18 ani, din municipiul Pitesti, str. Exercitiu nr. 113, bl. 31, sc. E, ap. 5, judetul Arges.

(2) Suma prevăzută la alin. (1) se suportă din bugetul de stat după cum urmează:

- Ministerul Sănătătii Publice va aloca suma de 40.000 euro;

- Ministerul Muncii, Familiei si Egalitătii de Sanse va aloca suma de 81.400 euro.

(3) Ajutorul se acordă în lei si se suportă atât din bugetul Ministerului Sănătătii Publice, prin Autoritatea de Sănătate Publică a Judetului Arges, cât si din bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Egalitătii de Sanse, prin Directia de Muncă si Incluziune Socială a Judetului Arges, la cursul de schimb valutar al Băncii Nationale a României din ziua lucrătoare precedentă efectuării deschiderii de credite bugetare.

(4) Suma aprobată din bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Egalitătii de Sanse pentru efectuarea tratamentului medical în străinătate va fi transferată de Directia de Muncă si Incluziune Socială a Judetului Arges către Autoritatea de Sănătate Publică a Judetului Arges, la solicitarea acesteia.

Art. 2. - Fundamentarea sumei solicitate si justificarea celei utilizate pentru efectuarea tratamentului medical în străinătate revin Ministerului Sănătătii Publice, prin Autoritatea de Sănătate Publică a Judetului Arges, care va efectua plata si va certifica documentele financiar-contabile prezentate de furnizorul de servicii medicale din străinătate.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii, familiei si egalitătii de sanse,

Mariana Câmpeanu

Ministrul sănătătii publice,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2008.

Nr. 1.466.

 


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind numirea domnului Scripăt Constantin în functia publică de subprefect al judetului Bacău

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul Scripăt Constantin se numeste în functia publică de subprefect al judetului Bacău.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul internelor si reformei

administrative,

Liviu Radu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2008.

Nr. 1.470.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind numirea doamnei Sighinas-Crista Marcela Doina în functia publică de subprefect al judetului Galati

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Doamna Sighinas-Crista Marcela Doina se numeste în functia publică de subprefect al judetului Galati.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul internelor si reformei

administrative,

Liviu Radu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2008.

Nr. 1.471.

 


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind numirea domnului Bitea Cristian-Vasile în functia publică de subprefect al judetului Ialomita

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul Bitea Cristian-Vasile se numeste în functia publică de subprefect al judetului Ialomita.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul internelor si reformei

administrative,

Liviu Radu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2008.

Nr. 1.472.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind numirea domnului Bercean Pamfil în functia publică de subprefect al judetului Maramures

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul Bercean Pamfil se numeste în functia publică de subprefect al judetului Maramures.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul internelor si reformei

administrative,

Liviu Radu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2008.

Nr. 1.473.

 


DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind exercitarea atributiilor secretarului de stat, seful Departamentului de Control al Guvernului

 

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

Art. 1. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Emanoil Negut, director general, exercită atributiile secretarului de stat, seful Departamentului de Control al Guvernului.

Art. 2. - Pe data intrării în vigoare a prezentei decizii se abrogă Decizia primului-ministru nr. 227/2008 privind exercitarea atributiilor secretarului de stat, seful Departamentului de Control al Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 13 noiembrie 2008.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Marian Marius Dorin

 

Bucuresti, 20 noiembrie 2008.

Nr. 237.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind numirea domnului Georgescu Horia în functia publică de secretar general în cadrul Agentiei Nationale de Integritate

 

Având în vedere Adresa nr. 90 din 12 noiembrie 2008 a Comisiei de concurs pentru recrutarea înaltilor functionari publici, prin care a fost comunicat Procesul-verbal încheiat în data de 12 noiembrie 2008 în urma desfăsurării concursului organizat pentru ocuparea functiei publice vacante corespunzătoare categoriei înaltilor functionari publici de secretar general în cadrul Agentiei Nationale de Integritate,

în temeiul art. 15 lit. e) si al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) si al art. 62 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite următoarea decizie:

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Georgescu Horia se numeste în functia publică de secretar general în cadrul Agentiei Nationale de Integritate.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Marian Marius Dorin

 

Bucuresti, 20 noiembrie 2008.

Nr. 238.

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR

 

ORDIN

privind instituirea procedurii de administrare specială si de supraveghere financiară la Compania Natională a Huilei - S.A.

 

În vederea stabilirii modului de administrare si gestionare, precum si a măsurilor ce trebuie luate pentru accelerarea procesului de privatizare la Compania Natională a Huilei - S.A.,

în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 180 din Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, cu modificările si completările ulterioare, si a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2002, cu modificările si completările ulterioare,

în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 615/2004 pentru aprobarea Strategiei industriei miniere pentru perioada 2004-2010,

în temeiul art. 11, alin (4) din Hotărârea Guvernului nr. 386/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Finantelor, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul economiei si finantelor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se instituie procedura de administrare specială si de supraveghere financiară în perioada de privatizare la Compania Naţională a Huilei - S.A., denumită în continuare companie natională, cu sediul în municipiul Petrosani, Str. Timisoarei nr. 2, judetul Hunedoara, înmatriculată la Oficiul National al Registrului Comertului sub nr. J20/387/1999, începând cu data publicării prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 2. - (1) Pe durata administrării speciale si a supravegherii financiare în perioada de privatizare, administratorul special are atributiile stabilite prin mandatul special acordat prin ordin de ministrul economiei si finantelor.

(2) Continutul mandatului special prevăzut la alin. (1) va cuprinde în principal, dar fără a se limita la acestea, următoarele atributii:

a) luarea măsurilor de administrare, gestionare si supraveghere financiară a companiei nationale, cu accent pe păstrarea integritătii patrimoniului actual, respectiv:

- situatia îndeplinirii principalilor indicatori economico-financiari si de performantă;

- identificarea unor active neutilizate care pot fi transferate/vândute;

- inventarierea datoriilor companiei nationale, precum si a plătilor restante, în structura lor;

- inventarierea creantelor pe care compania natională le are de recuperat;

- cunoasterea situatiei litigiilor care grevează asupra companiei nationale;

- inventarierea activelor posibil a fi revendicate;

- convocarea adunării generale a actionarilor ori de câte ori este necesar;

b) întocmirea unui grafic, împreună cu compania natională, pentru îndeplinirea de către aceasta a obligatiei de a efectua toate plătile către creditorii bugetari, furnizorii de utilităti, alti furnizori, creditorii financiari si alti creditori, inclusiv către institutiile publice implicate, în scopul reducerii gradului de îndatorare;

c) notificarea tuturor creditorilor bugetari în sensul instituirii procedurii de administrare specială si de supraveghere financiară în perioada de privatizare, în vederea ridicării tuturor sarcinilor care grevează asupra activelor companiei nationale care urmează a fi vândute, externalizate sau transferate, în scopul cresterii atractivitătii la privatizare;

d) notificarea tuturor creditorilor bugetari în sensul instituirii procedurii de administrare specială si de supraveghere financiară în perioada de privatizare, în vederea suspendării de către acestia, până la transferul dreptului de proprietate asupra actiunilor, a aplicării oricărei măsuri de executare silită începută asupra companiei nationale si pentru a nu face niciun demers pentru instituirea unor noi astfel de măsuri. Aceleasi dispozitii sunt aplicabile si institutiei publice implicate, dacă are calitatea de creditor;

e) solicitarea organelor teritoriale ale Ministerului Economiei si Finantelor, pentru bugetul de stat, pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, precum si ale autoritătilor administratiei publice locale, pentru bugetele locale, de a elibera certificatele de obligatii bugetare pentru datoriile bugetare, conform prevederilor legale specifice în vigoare, aplicabile societătilor comerciale în perioada de privatizare;

f) solicitarea furnizorilor de servicii si utilităti de a întocmi graficele de reesalonare a datoriilor restante, de a le respecta, precum si companiei nationale de a efectua plătile facturilor curente si plătile conform graficelor de reesalonare acceptate;

g) respectarea disciplinei economico-financiare, prin luarea unor măsuri pentru întărirea acesteia.

Art. 3. - Procedura de administrare specială si de supraveghere financiară în perioada de privatizare încetează la data transferului dreptului de proprietate asupra actiunilor, în situatia privatizării societătii comerciale, sau la data stabilită prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 17 noiembrie 2008.

Nr. 3.385.

 


MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETĂRII SI TINERETULUI

 

ORDIN

privind aprobarea programelor scolare pentru disciplina de studiu din aria curriculară Tehnologii: Educatie tehnologică, clasele a V-a-a VIII-a

 

În baza prevederilor Legii învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 231/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Centrului National

pentru Curriculum si Evaluare în Învătământul Preuniversitar,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 366/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetării si

Tineretului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul educatiei, cercetării si tineretului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă programa scolară revizuită pentru disciplina Educatie tehnologică, clasele a V-a-a VIII-a, din aria curriculară Tehnologii. Programa este cuprinsă în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin intră în vigoare astfel:

a) începând cu anul scolar 2008-2009, pentru programa scolară revizuită la clasele a V-a-a VII-a pentru disciplina mentionată la art. 1;

b) începând cu anul scolar 2009-2010, pentru programa scolară revizuită la clasa a VIII-a pentru disciplina mentionată la art. 1.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, orice altă dispozitie contrară privind programa scolară pentru disciplina mentionată la art. 1, clasele a V-a-a VIII-a, se abrogă.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 5. - Directia generală management învătământ preuniversitar, Centrul National pentru Curriculum si Evaluare în Învătământul Preuniversitar, inspectoratele scolare si unitătile de învătământ preuniversitar duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

p. Ministrul educatiei, cercetării si tineretului,

Zvetlana Preoteasa,

secretar de stat

 

Bucuresti, 22 iulie 2008.

Nr. 4.876.


*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 bis în afara abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul de vânzări si informare al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.

 

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETĂRII SI TINERETULUI

 

ORDIN

privind aprobarea programelor scolare revizuite pentru discipline de trunchi comun din aria curriculară Arte, clasele a V-a-a VIII-a

 

În baza prevederilor Legii învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 231/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Centrului National pentru Curriculum si Evaluare în Învătământul Preuniversitar,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 366/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetării si Tineretului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul educatiei, cercetării si tineretului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă programele scolare revizuite pentru următoarele discipline de trunchi comun din aria curriculară Arte: Educatie muzicală, Educatie plastică, clasele a V-a-a VIII-a, cuprinse în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin intră în vigoare începând cu anul scolar 2008-2009, pentru programele scolare revizuite la clasele a V-a-a VII-a. La data intrării în vigoare a prezentului ordin, orice altă dispozitie contrară privind programele scolare

Art. 3. - Prezentul ordin intră în vigoare începând cu anul scolar 2009-2010, pentru programele scolare revizuite la clasa a VIII-a.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 5. - Directia generală management învătământ preuniversitar, Directia generală învătământ în limbile minoritătilor si relatia cu Parlamentul, Directia generală buget-finante, patrimoniu si investitii, Centrul National pentru Curriculum si Evaluare în Învătământul Preuniversitar, inspectoratele scolare judetene/al municipiului Bucuresti si unitătile de învătământ preuniversitar duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Ministrul educatiei, cercetării si tineretului,

Cristian Mihai Adomnitei

 

Bucuresti, 5 august 2008.

Nr. 4.988.


*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 bis în afara abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul de vânzări si informare al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.


pentru disciplinele mentionate la art. 1, clasele a V-a-a VII-a, se abrogă.

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

DECIZIE

privind autorizarea functionării ca broker de asigurare a Societătii Comerciale „KING OF BROKERS IN ROMANIA - BROKER DE ASIGURARE” - S.R.L.

 

În conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, si ale normelor emise în aplicarea acesteia,

în baza hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 4 noiembrie 2008, prin care s-a aprobat cererea Societătii Comerciale „KING OF BROKERS IN ROMANIA - BROKER DE ASIGURARE” - S.R.L. de obtinere a autorizatiei de functionare ca broker de asigurare,

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide:

Art. 1. - Societatea Comercială „KING OF BROKERS IN ROMANIA - BROKER DE ASIGURARE” - S.R.L., cu sediul social în municipiul Bucuresti, str. Theodor Aman nr. 27B, et. 1, sectorul 1, nr. de ordine în registrul comertului J40/12693/23.07.2008, cod unic de înregistrare 24229746/23.07.2008, este autorizată să functioneze ca broker de asigurare, având ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare, conform prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 2. - Societatea comercială prevăzută la art. 1 are dreptul de a practica activitatea de broker de asigurare începând cu data înregistrării în Registrul brokerilor de asigurare.

Art. 3. - Societatea comercială prevăzută la art. 1 are obligatia să depună la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor copii ale documentelor privind plata ratelor primelor de asigurare aferente contractului de asigurare de răspundere civilă profesională, pe măsura achitării acestora, să deschidă Jurnalul asistentilor în brokeraj si să înscrie în Registrul intermediarilor în asigurări si/sau în reasigurări personalul propriu, conform Ordinului presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 10/2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Registrul intermediarilor în asigurări si/sau în reasigurări, cu modificările si completările ulterioare.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Angela Toncescu

 

Bucuresti, 12 noiembrie 2008.

Nr. 1.024.

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

DECIZIE

privind autorizarea functionării ca broker de asigurare a Societătii Comerciale „INSURER BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE” - S.R.L.

 

În conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, si ale normelor emise în aplicarea acesteia,


în baza hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 4 noiembrie 2008, prin care s-a aprobat cererea Societătii Comerciale „INSURER BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE” - S.R.L. de obtinere a autorizatiei de functionare ca broker de asigurare,

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide:

Art. 1. - Societatea Comercială „INSURER BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE” – S.R.L., cu sediul social în municipiul Bucuresti, str. Valea Rosie nr. 2, bl. 60, sc. A, et. 3, ap. 10, sectorul 6, nr. de ordine în registrul comertului J40/12299/16.07.2008, cod unic de înregistrare 24199106/16.07.2008, este autorizată să functioneze ca broker de asigurare, având ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare, conform prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 2. - Societatea comercială prevăzută la art. 1 are dreptul de a practica activitatea de broker de asigurare începând cu data înregistrării în Registrul brokerilor de asigurare.

Art. 3. - Societatea comercială prevăzută la art. 1 are obligatia să depună la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor copii ale documentelor privind plata ratelor primelor de asigurare aferente contractului de asigurare de răspundere civilă profesională, pe măsura achitării acestora, să deschidă Jurnalul asistentilor în brokeraj si să înscrie în Registrul intermediarilor în asigurări si/sau în reasigurări personalul propriu, conform Ordinului presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 10/2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Registrul intermediarilor în asigurări si/sau în reasigurări, cu modificările si completările ulterioare.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Angela Toncescu

 

Bucuresti, 12 noiembrie 2008.

Nr. 1.025.

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

DECIZIE

privind autorizarea functionării ca broker de asigurare a Societătii Comerciale „MULTI ASIG BROKER DE ASIGURARE” - S.R.L.

 

În conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, si ale normelor emise în aplicarea acesteia,

în baza hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 4 noiembrie 2008, prin care s-a aprobat cererea Societătii Comerciale „MULTI ASIG BROKER DE ASIGURARE” - S.R.L. de obtinere a autorizatiei de functionare ca broker de asigurare,

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide:

Art. 1. - Societatea Comercială „MULTI ASIG BROKER DE ASIGURARE” - S.R.L., cu sediul social în satul Sfântu Ilie, comuna Scheia nr. 14 B, camera 55, judetul Suceava, nr. de ordine în registrul comertului J33/1312/21.08.2008, cod unic de înregistrare 24364360/22.08.2008, este autorizată să functioneze ca broker de asigurare, având ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare, conform prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 2. - Societatea comercială prevăzută la art. 1 are dreptul de a practica activitatea de broker de asigurare începând cu data înregistrării în Registrul brokerilor de asigurare.

Art. 3. - Societatea comercială prevăzută la art. 1 are obligatia să depună la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor copii ale documentelor privind plata ratelor primelor de asigurare aferente contractului de asigurare de răspundere civilă profesională, pe măsura achitării acestora, să deschidă Jurnalul asistentilor în brokeraj si să înscrie în Registrul intermediarilor în asigurări si/sau în reasigurări personalul propriu, conform Ordinului presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 10/2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Registrul intermediarilor în asigurări si/sau în reasigurări, cu modificările si completările ulterioare.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Angela Toncescu

 

Bucuresti, 12 noiembrie 2008.

Nr. 1.026.

 


COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

DECIZIE

privind interzicerea temporară a exercitării activitătii de asigurare si/sau reasigurare a Societătii Comerciale MCI INTERNATIONAL BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L.

 

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Amiral Constantin Bălescu nr. 18, sectorul 1, cod de înregistrare fiscală 14045240/01.07.2001, reprezentată legal de presedinte, în temeiul art. 4 alin. (19) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare,

în baza hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor adoptată în sedinta din data de 21 octombrie 2008, conform art. 4 alin. (22)-(241) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, în cadrul căreia a fost analizată documentatia aferentă Notei nr. IX.415 din 23 septembrie 2008 privind controlul inopinat efectuat la Societatea Comercială MCI INTERNATIONAL BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L.

În conformitate cu atributiile prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, în baza Deciziei nr. 726/2008, organele de specialitate ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor au efectuat un control inopinat la Societatea Comercială MCI INTERNATIONAL BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în municipiul Bucuresti, Str. Gilortului nr. 29, sectorul 5, înregistrată la Oficiul Registrului Comertului sub nr. J40/9424/08.06.2006, cod unic de înregistrare 18748498, reprezentată de domnul Marius Ioan Cristescu, în calitate de administrator.

Controlul a fost efectuat de organele de specialitate ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în perioada 11 septembrie 2008-15 septembrie 2008, si a avut ca obiect verificarea modului de respectare a conditiilor aprobate prin autorizatia de functionare în conformitate cu prevederile Ordinului presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.110/2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind autorizarea brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare, cu modificările ulterioare, începând cu data de 19 august 2008; verificarea a avut la bază documentele si situatiile prezentate si întocmite sub responsabilitatea reprezentantilor societătii.

Rezultatele actiunii de analiză si control au fost concretizate în Procesul-verbal, semnat fără obiectiuni de către reprezentantul brokerului, înregistrat sub nr. 320 din 19 septembrie 2008 la societatea sus-mentionată, iar la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sub nr. 23.126 din 19 septembrie 2008.

În urma efectuării controlului, s-au constatat următoarele:

Începând cu data de 1 septembrie 2007, dată la care doamna Roxana Marilena Cojocea Catianis a demisionat din functia de director general, Societatea Comercială MCI INTERNATIONAL BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L. a functionat fără director executiv, fapt ce încalcă prevederile art. 35 alin. (5) lit. h) din Legea nr. 32/2000, cu completările si modificările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 2 lit. h) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare, cu modificările ulterioare, faptă ce constituie contraventie conform art. 39 alin. (2) lit. a) si c) din lege.

Fată de aceste motive, pentru faptele retinute în sarcina societătii, în scopul apărării drepturilor asiguratilor si al promovării stabilitătii activitătii de asigurare în România, în sedinta din data de 21 octombrie 2008, Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a hotărât sanctionarea Societătii Comerciale MCI INTERNATIONAL BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L. cu interzicerea temporară a exercitării activitătii de asigurare, în conformitate cu art. 39 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

Drept care se decide:

Art. 1. - Se interzice temporar exercitarea activitătii de asigurare si/sau reasigurare a Societătii Comerciale MCI INTERNATIONAL BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE S.R.L., cu sediul social în municipiul Bucuresti, Str. Gilortului nr. 29, sectorul 5, înregistrată la Oficiul Registrului Comertului sub nr. J40/9424/08.06.2006, cod unic de înregistrare 18748498, reprezentată de domnul Marius Ioan Cristescu, în calitate de administrator, în conformitate cu dispozitiile art. 39 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, până la data aprobării de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a noului director executiv al societătii.

Art. 2. - (1) Pe toată perioada de interzicere a activitătii de broker de asigurare prevăzută la art. 1, brokerului de asigurare i se interzic desfăsurarea activitătii de negociere si încheierea de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistentă pe durata derulării contractelor în curs sau în legătură cu regularizarea daunelor, precum si desfăsurarea oricăror operatiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Brokerul de asigurare are obligatia să aducă la cunostinta clientilor săi interzicerea activitătii de asigurare, în termen de cel mult 3 zile de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plătii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzător pentru îndeplinirea obligatiilor asumate prin contractele în vigoare.

Art. 3. - (1) Împotriva prezentei decizii Societatea Comercială MCI INTERNATIONAL BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L. poate face plângere la Curtea de Apel Bucuresti, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, conform art. 40 din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(2) În conformitate cu art. 40 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, plângerea adresată Curtii de Apel Bucuresti nu suspendă, pe timpul solutionării acesteia, executarea măsurii sanctionatorii dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 4. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Angela Toncescu

 

Bucuresti, 12 noiembrie 2008.

Nr. 1.030.

 


ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECTIA A TREIA

 

HOTĂRÂREA

din 25 ianuarie 2007

în Cauza Sissanis împotriva României

 

(Cererea nr. 23.468/02)

În Cauza Sissanis împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: domnii B.M. Zupančič, presedinte, C. Bîrsan, V. Zagrebelsky, doamna A. Gyulumyan, domnii E. Myjer, David Thór Björgvinsson, doamna I. Berro-Lefѐvre, judecători, si din doamna F. Araci, grefier adjunct de sectie,

după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 4 ianuarie 2007,

pronuntă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 23.468/02) îndreptată împotriva României, prin care un cetătean grec, Nikolaos Sissanis (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 4 iunie 2002, în temeiul art. 34 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (Conventia).

2. Reclamantul este reprezentat de domnii Costas Avgeris si Vassilios Chirdaris, avocati în Pireu si Atena. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul său, doamna Beatrice Ramascanu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. La data de 16 septembrie 2005, Curtea (Sectia a treia) a hotărât să comunice cererea Guvernului. Invocând dispozitiile art. 29 § 3 din Conventie, aceasta a hotărât să analizeze în acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.

4. Guvernul grec nu si-a manifestat intentia de a interveni în cadrul procedurii.

ÎN FAPT

I. Circumstantele cauzei

5. Reclamantul s-a născut în anul 1952 si locuieste în Roznov (România).

A. Prima măsură preventivă de obligare de a nu părăsi tara în Dosarul penal nr. 42/PMF/1998

6. La data de 10 februarie 1998, a fost începută urmărirea penală împotriva reclamantului pentru săvârsirea infractiunilor de evaziune fiscală, fals si uz de fals. După 10 zile, la data de 20 februarie 1998, politia a luat faţă de reclamant măsura preventivă de obligare de a nu părăsi tara. În vederea executării acestei măsuri, politia a înscris în pasaportul acestuia mentiunea „C”, informându-l pe reclamant despre acest aspect la data de 23 februarie 1998, însă fără a preciza temeiul legal al acestei măsuri.

7. La data de 4 martie 1998, organele de politie au confiscat mai multe documente contabile ce apartineau Societătii Comerciale Ritz Rom - SRL, al cărei director general era reclamantul. Ulterior, la o dată neprecizată, politia a confiscat documentele ce apartineau unei alte societăti a reclamantului.

8. Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei măsuri preventive, invocând dispozitiile art. 1401 din Codul de procedură penală, care prevede posibilitatea de a ataca în justitie ordonanta prin care procurorul dispune o măsură preventivă.

9. Prin încheierea de sedintă din data de 6 martie 1998, Tribunalul Judetean Constanta a respins recursul, după ce a constatat că procurorul nu dispusese nicio măsură preventivă împotriva reclamantului.

10. Prin intermediul Consulatului Greciei în România, reclamantul a aflat că, la data de 19 martie 1998, parchetul îi interzisese să părăsească tara pentru o perioadă de 30 de zile.

11. La data de 14 august 1998, după expirarea acestei perioade, reclamantul a solicitat radierea mentiunii „C” din pasaportul său.

12. Prin hotărârea rămasă definitivă din data de 28 august 1998, Judecătoria Constanta a admis cererea reclamantului si a dispus radierea mentiunii.

13. Prin rechizitoriul din data de 29 noiembrie 2003, parchetul a dispus trimiterea în judecată a reclamantului pentru săvârsirea unor infractiuni vizând nelegalitatea documentelor contabile ale societătilor comerciale pe care le administra.

14. Prin sentinta din data de 24 iunie 2005, Judecătoria Constanta a pronuntat achitarea reclamantului. Apelul introdus împotriva acestei sentinte de parchet si părtile civile a fost respins la data de 6 noiembrie 2006 de Tribunalul Judetean Constanta.

B. A doua măsură preventivă de obligare de a nu părăsi tara în Dosarul penal nr. 51/PMF/1998

15. La data de 31 august 1998, Parchetul a început urmărirea penală împotriva reclamantului într-un alt dosar, pentru săvârsirea infractiunilor de înselăciune, fals intelectual si uz de fals, fiind acuzat că ar fi simulat deteriorarea si apoi salvarea unei nave românesti în portul Dakar.

16. Prin notificarea din data de 2 septembrie 1998, Politia Municipiului Constanta a solicitat Biroului pentru Străini, Emigrări si Pasapoarte din municipiul Constanta, din cadrul Ministerului de Interne, înscrierea mentiunii „C” în pasaportul reclamantului.

17. La data de 20 noiembrie 1998, parchetul a dispus arestarea preventivă a reclamantului pe o perioadă de 30 de zile.

18. Acesta a fost încarcerat într-o celulă a clădirii Politiei Judetene Constanta, timp de două luni, împreună cu persoane acuzate de omucidere. A fost detinut într-o cameră mică, lipsită de orice sursă de lumină si de toaletă, prevăzută cu un pat fără asternuturi si infestat de păduchi.

19. Datorită agravării stării sale de sănătate ca urmare a încarcerării în clădirea politiei, reclamantul a fost transferat la Penitenciarul Poarta Albă, pentru a putea beneficia de îngrijiri medicale. Astfel cum recunoaste Guvernul, reclamantul a fost repartizat într-o celulă insalubră de 24 de metri pătrati, infestată de păduchi si fără încălzire, pe care o împărtea cu circa o sută de detinuti. Conform afirmatiilor reclamantului, la fiecare 4 detinuti era atribuită o singură saltea destrămată si murdară, iar hrana pe care o primea era alterată.

20. Prin rechizitoriul din data de 2 decembrie 1998, parchetul a decis trimiterea reclamantului în judecată.


21. Pe perioada arestării preventive, reclamantul a solicitat în mai multe rânduri (4 martie, 8 iulie, 4 august, 23 septembrie, 7 octombrie 1999 si 21 ianuarie 2000) punerea sa în libertate sub control judiciar. Instantele au refuzat să-i admită cererile datorită faptului că infractiunile pentru care era cercetat erau sanctionate cu o pedeapsă cu închisoarea în anumite limite, care împiedica aplicarea beneficiului punerii în libertate sub control judiciar. Ultimul recurs intentat de reclamant în acest sens a fost respins la data de 14 februarie 2000 de Curtea de Apel Constanta.

22. Prin sentinta din data de 8 iunie 2000, Tribunalul Judetean Constanta l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de 2 ani si 10 luni de închisoare pentru cele 3 infractiuni din rechizitoriu si a hotărât mentinerea arestării preventive.

23. Reclamantul a introdus apel împotriva acestei sentinte, sustinându-si nevinovătia, solicitând revocarea măsurii arestării preventive. Acesta a invocat beneficiul art. 140 din Codul de procedură penală, care prevede că instanta trebuie să constate din oficiu încetarea măsurii arestării preventive atunci când durata acestei măsuri a ajuns la jumătate din maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infractiunea de care este acuzată partea interesată.

24. Prin încheierea din data de 19 iulie 2000, Curtea de Apel Constanta a dispus punerea în libertate a reclamantului.

25. Prin decizia din data de 21 decembrie 2000, Curtea de Apel Constanta a anulat sentinta atacată si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Judetean.

26. Prin sentinta din data de 8 martie 2006, Tribunalul Judetean Constanta a pronuntat achitarea reclamantului.

27. Curtea nu a fost informată asupra evolutiei ulterioare a procedurii.

C. Demersurile efectuate de reclamant în vederea radierii mentiunii „C” din pasaportul său

1. Primele demersuri la Ministerul de Interne

28. La data de 9 noiembrie 2000, reclamantul a solicitat Ministerului de Interne radierea mentiunii „C” din pasaportul său, însă acesta i-a comunicat respingerea cererii la data de 10 noiembrie 2000. Raportându-se la dispozitiile Legii nr. 25/1969 privind regimul străinilor (denumită în continuare Legea nr. 25/1969), ministerul si-a motivat refuzul prin faptul că procesul penal în cadrul căruia fusese luată măsura preventivă nu se încheiase.

2. Prima procedură derulată în fata instantelor penale

29. La data de 13 septembrie 2000, reclamantul a solicitat Tribunalului Judetean Constanta să dispună radierea menţiunii „C” din pasaportul său. Tribunalul si-a declinat competenta în favoarea Curtii de Apel Constanta, care trebuia să statueze asupra apelului introdus împotriva sentintei Tribunalului Judetean din data de 8 iunie 2000 (paragraful 23 de mai sus).

30. Prin decizia din data de 21 decembrie 2000, Curtea de Apel Constanta a anulat sentinta mentionată mai sus, însă nu s-a pronuntat asupra cererii reclamantului referitoare la radierea mentiunii „C” din pasaportul său.

31. În fata Tribunalului Judetean Constanta reclamantul si-a reiterat cererea referitoare la anularea mentiunii „C”. Invocând dispozitiile art. 29 din Legea nr. 123/2001 privind regimul străinilor în România (denumită în continuare Legea nr. 123/2001), care abrogase vechea Lege nr. 25/1969, acesta a arătat că orice măsură preventivă de obligare de a nu părăsi tara trebuia pronuntată de un magistrat, în timp ce mentiunea din pasaportul său fusese înscrisă din ordinul organelor de politie.

32. Prin hotărârea din data de 13 decembrie 2001, Tribunalul Judetean Constanta a respins cererea reclamantului. Instanta a arătat că reclamantul nu dovedise faptul că urmărirea penală desfăsurată împotriva sa luase sfârsit sau că fusese achitat, conform dispozitiilor art. 30 alin. b) din Legea nr. 123/2001 din 2 aprilie 2001 (paragraful 51 de mai jos). Curtea nu a fost informată dacă reclamantul a introdus recurs împotriva acestei hotărâri.

3. Noi demersuri la Ministerul de Interne

33. În anul 2002, la o dată neprecizată, reclamantul a solicitat din nou Ministerului de Interne radierea mentiunii „C” din pasaportul său. Prin intermediul Consulatului Greciei în România, el a fost informat despre refuzul ministerului din data de 11 aprilie 2002.

34. La data de 30 iunie 2002, reclamantul a trimis o adresă la Biroul pentru Străini, solicitând informatii referitoare la temeiul legal al măsurii preventive luate împotriva sa si la legalitatea acesteia, în lumina dispozitiilor art. 29 alin. 1 lit. b) din noua Lege nr. 123/2001 privind regimul străinilor.

35. La data de 11 iulie 2002, autoritatea administrativă i-a comunicat, făcând referire la prima măsură preventivă, că fusese luată în temeiul art. 27 din Legea nr. 25/1969 si că prevederile noii Legi nr. 123/2001 nu i se puteau aplica, deoarece acestea nu reglementau faptele anterioare intrării sale în vigoare. De asemenea, aceasta l-a informat pe reclamant că măsura fusese luată pe o perioadă nedeterminată.

4. Prima procedură în contencios administrativ

36. În anul 2002, reclamantul a chemat în judecată în contencios administrativ, în fata Tribunalului Judetean Constanta, Inspectoratul Judetean de Politie Constanta si a solicitat anularea măsurii preventive de obligare de a nu părăsi tara si, pe cale de consecintă, radierea mentiunii „C” din pasaportul său. El a arătat că măsura preventivă fusese luată pentru o perioadă de 30 de zile, în temeiul Legii nr. 25/1969, care a fost abrogată de Legea nr. 123/2001. Or, conform acestei noi legi, orice măsură preventivă trebuia luată de un magistrat, în timp ce, în cazul său, măsura fusese luată de politie, care nu oferea garantiile cerute pentru un „magistrat”, în sensul legii mai sus mentionate.

37. Prin sentinta din data de 12 decembrie 2002, Tribunalul Judetean Constanta a respins cererea reclamantului. În ceea ce priveste competenta de a decide asupra aplicării unei asemenea măsuri preventive, instanta a pus în evidentă faptul că Legea nr. 25/1969, în vigoare la data luării măsurii, nu impunea ca măsura să fie luată de un magistrat. Legea nr. 123/2001, care prevede această cerintă, nu putea fi aplicată faptelor cauzei fără a încălca principiul general al neretroactivitătii legii. Mai mult, instanta a constatat faptul că reclamantul nu dovedise că urmărirea penală desfăsurată împotriva sa se încheiase sau că fusese achitat, conform dispozitiilor art. 30 lit. b) din Legea nr. 123/2001.

38. La data de 7 aprilie 2003, Curtea de Apel Constanta a confirmat în recurs această sentintă.

5. A doua procedură derulată în fata instantelor penale

39. La data de 10 decembrie 2003, reclamantul a introdus o nouă actiune în fata Judecătoriei Constanta, având ca obiect radierea mentiunii „C”.

40. Prin hotărârea din data de 7 ianuarie 2004, instanta a respins actiunea ca inadmisibilă, după ce a constatat că înscrierea măsurii în pasaportul reclamantului era un act administrativ si că, prin urmare, ea nu putea fi contestată decât în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.

6. A doua procedură în contencios administrativ

41. În anul 2004, reclamantul a solicitat anularea actului administrativ din data de 2 septembrie 1998, prin care departamentul pentru străini din cadrul Ministerului de Interne dispusese înscrierea mentiunii „C” în pasaportul său. De asemenea, el a solicitat daune materiale si morale.

42. La data de 26 februarie 2004, la cererea instantei, politia a comunicat un document intitulat „punct de vedere”, în care a arătat că măsura preventivă luată împotriva reclamantului se întemeia pe instructiunile Ministerului de Interne nr. 555/1996, emise pentru aplicarea Decretului-lege nr. 10 din 8 ianuarie 1990 privind regimul pasapoartelor si al călătoriilor în străinătate si a art. 27 din Legea nr. 25/1969. Conform acestor instructiuni, politia ar fi fost obligată să restrângă, pentru o perioadă de până la 7 zile, libertatea de circulatie a străinului în privinta căruia existau indicii că ar fi comis o faptă ce constituia o infractiune, chiar si în lipsa aprobării procurorului sau a instantei.

43. Prin sentinta din data de 29 martie 2004, Tribunalul Judetean Neamt, Sectia de contencios administrativ, a admis partial cererile reclamantului. Acesta a dispus radierea mentiunii „C” din pa s aport, însă a respins cererea de acordare a daunelor materiale i morale.

Fragmentul relevant din această sentintă are următorul continut:

„Reclamantul nu se află în prezent sub puterea unui mandat emis de magistrat prin care magistratul să fi dispus vreo măsură de restrângere a libertătii de circulatie.

Termenul pentru care măsura administrativă de aplicare a stampilei cu simbolul «C» a fost luată este în prezent expirat.

Restrângerea libertătii de circula t ie nu poate fi dispusă decât de instanta de judecată, iar instana penală nu a dispus nicio astfel de măsură, inculpatul fiind cercetat si judecat în prezent în stare de libertate.

Din motivele mai sus arătate, cererea reclamantului de desfiintare a actului administrativ cu nr. 454.281 din 2.09.1998 este întemeiată, instanta urmând a dispune admiterea acesteia.

Cu privire la daunele morale si materiale solicitate, instanta retine următoarele:

Reclamantul, după adoptarea măsurii administrative dispuse prin Adresa nr. 454.281 din 2.09.1998, nu a suferit prejudicii morale si materiale ca urmare a acestui act administrativ. Prejudiciile suferite sunt consecinta faptelor penale pentru care a fost condamnat. Faptul că organele de politie au efectuat cercetări nu poate fi de natură a atrage răspunderea materială sau morală a acestora, atât timp cât solutionarea cauzelor penale s-a făcut de instanta de judecată, si nu de politie. Actul administrativ a fost legal emis la data întocmirii acestuia, iar solutia desfiintării acestuia nu atrage antrenarea răspunderii materiale sau morale a emitentului.

Pe cale de consecintă, capătul de cerere referitor la daunele materiale si morale solicitate de reclamant urmează a fi respins.”

44. Această sentintă, rămasă definitivă, a fost executată la data de 10 iunie 2004, prin înscrierea literei „L” în pasaportul reclamantului.

II. Dreptul si practica internă pertinente

A. Constitutia în vigoare la data faptelor

45. Prevederile relevante au următorul continut:

ARTICOLUL 23

Libertatea individuală

„(1) Libertatea individuală si siguranta persoanei sunt inviolabile.

(2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile si cu procedura prevăzute de lege.

(3) Retinerea nu poate depăsi 24 de ore.

(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalitătii mandatului, arestatul se poate plânge judecătorului, care este obligat să se pronunte prin hotărâre motivată. Prelungirea arestării se aprobă numai de instanta de judecată.

(5) Celui retinut sau arestat i se aduc de îndată la cunostintă, în limba pe care o întelege, motivele retinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunostintă numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(6) Eliberarea celui retinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut.

(7) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.

(8) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoresti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

(9) Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în conditiile si în temeiul legii.”

ARTICOLUL 25

Libera circulatie

„(1) Dreptul la libera circulatie, în tară si în străinătate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitării acestui drept.

(2) Fiecărui cetătean îi este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta în orice localitate din tară, de a emigra, precum si de a reveni în tară.”

B. Legea nr. 25 din 17 decembrie 1969 privind regimul străinilor

46. Prevederile relevante au următorul continut:

ARTICOLUL 27

„1. Străinul învinuit sau inculpat într-un cauză penală nu poate părăsi tara decât numai după scoaterea de sub urmărire, încetarea urmăririi penale, încetarea procesului penal sau achitare, iar în caz de condamnare, numai după executarea pedepsei.

2. În cazul în care condamnarea a fost pronuntată cu suspendarea conditionată a executării pedepsei, străinul poate părăsi tara după ce hotărârea a rămas definitivă.

3. Străinul care nu are domiciliul în România si este învinuit sau inculpat într-o cauză penală poate părăsi tara chiar si fără îndeplinirea conditiilor prevăzute în alin. 1, dacă a depus cautiunea prevăzută de lege. []”

ARTICOLUL 28

„În cazurile prevăzute la articolul 27, organele competente sau persoanele interesate vor înstiinta Ministerul Afacerilor Interne despre obligatiile ce revin străinului, comunicând si actele doveditoare.”

47. Prin Decizia nr. 106 din data de 11 aprilie 2001, Curtea Constitutională a admis exceptia de neconstitutionalitate a art. 27 din Legea nr. 25/1969. Curtea a statuat astfel:

„[Curtea] constată că aceste dispozitii legale sunt neconstitutionale în măsura în care restrângerea exercitiului dreptului la liberă circulatie, prevăzut la art. 25 alin. (1) din Constitutie, al străinului învinuit, inculpat sau condamnat într-o cauză penală nu se dispune de către un magistrat si nu se respectă prevederile art. 23 si 49 din Constitutie.”

48. Legea nr. 25/1969 a fost abrogată prin Legea nr. 123 din 2 aprilie 2001, mai jos prezentată.

C. Instructiunile nr. 555 din data de 21 mai 1996 ale ministrului de interne privind modul de actiune al unitătilor Ministerului de Interne pentru aplicarea dispozitiilor legale referitoare la restrângerea exercitării dreptului la libera circulatie

49. Prevederile relevante au următorul continut:

„Având în vedere prevederile articolelor 19, 25 si 49 din Constitutia României, articolului 27 din Legea nr. 25/1969 privind regimul străinilor în România, precum si ale articolelor 16 si 18 din Decretul-Lege nr. 10/1990 privind regimul pasapoartelor si călătoriilor în străinătate,

În temeiul articolului 13 alin. 2 din Legea nr. 40/1990 privind organizarea si functionarea Ministerului de Interne, emit următoarele:

CAPITOLUL III

Nepermiterea iesirii sau intrării din/în tară

ARTICOLUL 8

Punctele politiei de frontieră si punctele de mic trafic sau treceri simple asigurate de unitătile de grăniceri iau măsura


nepermiterii iesirii ori intrării în tară a unor persoane, în baza legii.

Împotriva cetătenilor români nu poate fi luată măsura nepermiterii intrării în tară.

ARTICOLUL 9

Luarea măsurii nepermiterii iesirii ori intrării în tară, pe perioade limitate, a unor persoane, se solicită Directiei Generale a Politiei de Frontieră, pentru Străini, Probleme de Migrări si Pasapoarte, pentru punctele politiei de frontieră si Comandamentului National al Grănicerilor pentru punctele de mic trafic si treceri simple.

Măsurile de la alineatul 1 asupra unor persoane (darea în consemn) se solicită prin adresă scrisă, aprobată, după caz, de:

- Subsecretarul de Stat, Sef al Inspectoratului General al Politiei si adjunctul acestuia;

- Sefii directiilor generale din Inspectoratul General al Politiei, respectiv a municipiului Bucuresti sau înlocuitorii acestora la comandă;

- Sefii directiilor din Inspectoratul General al Politiei, din Directia Generală de Politie a municipiului Bucuresti sau înlocuitorii acestora;

- Sefii inspectoratelor de politie judetene, loctiitorii acestora si sefii brigăzilor de politie criminală si de ordine publică;

- Sefii inspectoratelor de politie transporturi sau înlocuitorii acestora la comandă;

- Seful Unitătii militare 0215, loctiitorii acestuia si sefii diviziunilor din structura unitătii.

Directia Generală a Politiei de Frontieră, pentru Străini, Probleme de Migrări si Pasapoarte si Comandamentul National al Grănicerilor pot lua măsura nepermiterii iesirii ori intrării din tară a unor persoane pe baza prevederilor legale.

În cazuri urgente, organele de politie pot solicita direct punctelor politiei de frontieră si punctelor de mic trafic si treceri simple, luarea măsurii nepermiterii iesirii ori intrării din/în tară a unor persoane cu obligatia de a raporta ulterior organului ierarhic pentru a hotărî cu privire la mentinerea sau suspendarea măsurii. []

ARTICOLUL 12

Organele de politie au obligatia să prezinte formatiunilor de pasapoarte judetene si a municipiului Bucuresti documentele de trecere a frontierei apartinând cetătenilor străini care au comis fapte penale în timpul sederii în România si să solicite aplicarea în acestea a stampilei cu litera «C» pentru a nu se permite iesirea din tară a celor cercetati în stare de libertate.

La terminarea cercetărilor, în functie de solutie, se va mentine interdictia de iesire din tară ori se va solicita formatiunilor de pasapoarte să aplice stampila cu litera «L», ceea ce semnifică ridicarea interdictiei de iesire din tară.

Străinii care fac obiectul restrictiei de iesire din tară prin aplicarea în pasaport (document de trecere a frontierei) a stampilei cu litera «C» nu sunt supusi procedurii de instituire a consemnelor prevăzute în prezentele instructiuni.

La aplicarea stampilei cu litera «C» si, respectiv, litera «L», formatiunile de pasapoarte judetene si a municipiului Bucuresti vor comunica datele de identificare ale străinilor în cauză Directiei Generale a Politiei de Frontieră, pentru Străini, Probleme de Migrare si Pasapoarte, pentru luarea în evidentele specifice.”

50. Aceste instructiuni, prevăzute cu mentiunea „secret”, nu au fost niciodată publicate.

D. Legea nr. 123 din 2 aprilie 2001 privind regimul străinilor în România (intrată în vigoare la data de 3 mai 2001)

51. Prevederile relevante au următorul continut:

ARTICOLUL 29

„(1) Străinului nu i se permite iesirea din tară în următoarele situatii: []

b) este învinuit sau inculpat într-o cauză penală si magistratul dispune instituirea măsurii interdictiei părăsirii localitătii în scopul bunei desfăsurări a procesului penal, indiferent de faza în care acesta se află; [].

(2) În situatiile prevăzute la lit. b) si c), măsura de a nu permite părăsirea tării va fi luată de organul competent din cadrul Ministerului de Interne numai în baza solicitării scrise a organelor de urmărire penală, a instantelor judecătoresti sau a organelor prevăzute de lege, care au atributii de punere în executare a pedepsei închisorii.”

ARTICOLUL 30

„Străinul aflat în una dintre situatiile prevăzute la art. 29 poate iesi din tară dacă dovedeste organului competent din cadrul Ministerului de Interne, cu documente emise de autoritătile competente, potrivit legii, că: []

b) s-a dispus neînceperea urmăririi penale, a fost scos de sub urmărire penală ori s-a dispus încetarea urmăririi penale, a fost achitat ori s-a dispus încetarea procesului penal; [].”

52. Legea nr. 123/2001 a fost abrogată prin Ordonantă de urgentă a Guvernului nr. 194 din 27 decembrie 2002 de mai jos.

E. Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 27 decembrie 2002)

53. Prevederile relevante au următorul continut:

ARTICOLUL 15

Nepermiterea iesirii

„(1) Străinului nu i se permite iesirea din tară în următoarele situatii:

a) este învinuit sau inculpat într-o cauză penală si magistratul dispune instituirea măsurii interdictiei de părăsire a localitătii sau a tării; [].

(2) În situatiile prevăzute la alin. (1) măsura de a nu permite iesirea de pe teritoriul României va fi luată de organul competent din cadrul Ministerului de Interne numai în baza solicitării scrise a procurorului, a instantelor judecătoresti si a organelor prevăzute de lege care au atributii de punere în executare a pedepsei închisorii.

(3) În toate situatiile se vor preciza motivele pentru care se solicită măsura si, după caz, vor fi prezentate documentele doveditoare. []”

54. Această ordonantă de urgentă a fost aprobată prin Legea nr. 357/2003 din data de 11 iulie 2003.

F. Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281 din data de 24 iunie 2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din data de 1 iulie 2003)

55. Prevederile relevante au următorul continut:

ARTICOLUL 136

Scopul si categoriile măsurilor preventive

„În cauzele privitoare la infractiuni pedepsite [] cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăsurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală [], se poate lua fată de acesta una dintre următoarele măsuri preventive: []

c) obligarea de a nu părăsi tara; [].


Măsurile prevăzute în alin. 1 lit. b) si c) se pot lua de procuror, în cursul urmăririi penale, sau de instanta de judecată, în cursul judecătii.”

ARTICOLUL 145

Obligarea de a nu părăsi localitatea

„[] În cursul urmăririi penale, durata măsurii prevăzute în alin. 1 nu poate depăsi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită, în conditiile legii. Măsura obligării de a nu părăsi localitatea poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, în caz de necesitate si numai motivat. Prelungirea se dispune de instanta căreia i-ar reveni competenta să judece cauza în fond, fiecare prelungire neputând să depăsească 30 de zile. []”

ARTICOLUL 1451

Obligarea de a nu părăsi tara

„[] Dispozitiile art. 145 se aplică în mod corespunzător si în cazul măsurii obligării de a nu părăsi tara. []”

ÎN DREPT

1. Asupra pretinsei încălcări a art. 2 § 2 din Protocolul nr. 4 la Conventie

56. Reclamantul sustine că prin înscrierea mentiunii „C” în pasaportul său, în vederea executării măsurii preventive de obligare de a nu părăsi tara, autoritătile i-au încălcat dreptul la libertatea de circulatie, astfel cum este prevăzut de art. 2 din Protocolul nr. 4, care are următorul continut:

„1. Oricine se găseste în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul să circule în mod liber si să-si aleagă în mod liber resedinta sa.

2. Orice persoană este liberă să părăsească orice tară, inclusiv pe a sa.

3. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea natională, siguranta publică, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sănătătii sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor si libertătilor altora.

4. Drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică.”

A. Asupra admisibilitătii

57. Curtea retine faptul că cele două măsuri preventive de obligare de a nu părăsi tara au fost luate fată de reclamant în cadrul a două proceduri penale distincte. Asadar, ele trebuie analizate separat.

1. Măsura preventivă din data de 20 februarie 1998

58. Încă de la început, Curtea retine faptul că nelegalitatea primei măsuri a fost confirmată prin hotărârea definitivă din data de 28 august 1998 a Judecătoriei Constanta. Având în vedere faptul că cererea a fost introdusă la data de 4 iunie 2002, adică după mai mult de 6 luni, rezultă că acest capăt de cerere este tardiv si trebuie respins în baza dispozitiilor art. 35 §§ 1 si 4 din Conventie.

2. Măsura preventivă din data de 2 septembrie 1998

59. În ceea ce priveste această a doua măsură preventivă, Curtea constată că cererea reclamantului nu este vădit neîntemeiată, în sensul art. 35 § 3 din Conventie. Mai mult, Curtea constată că această parte a cererii nu este lovită de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, declară admisibil acest capăt de cerere.

B. Asupra fondului

1. Argumentele părtilor

60. Guvernul nu contestă faptul că, în cauză, măsurile preventive luate împotriva reclamantului reprezintă o ingerintă în

libertatea sa de circulatie. Potrivit Guvernului, aceste măsuri aveau un temei legal în dreptul român, si anume dispozitiile Legii nr. 25/1996 privind regimul străinilor. Această lege era accesibilă, deoarece era publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. Guvernul apreciază că această lege îndeplinea si cerintele de previzibilitate, în special în ceea ce priveste cea de-a doua măsură, având în vedere faptul că reclamantul făcuse deja obiectul unei prime restrictii. În ceea ce priveste instructiunile Ministerului de Interne la care politia face trimitere în „punctul de vedere” din data de 26 februarie 2004, Guvernul consideră că nu este vorba decât de instructiuni de ordin procedural pentru uzul intern al politiei.

De asemenea, Guvernul apreciază că măsurile luate de poli Î ie erau „necesare într-o societate democratică”.

În primul rând, acestea urmăreau scopul legitim al păstrării ordinii publice si pe cel al prevenirii săvârsirii de infractiuni.

În fine, Guvernul consideră că aceste măsuri au fost proportionale cu scopul urmărit. Astfel, acesta arată că restrângerea libertătii de circulatie nu a durat decât 6 ani, că probele aflate în dosarele penale justificau aceste măsuri si că autoritătile nationale au oferit justificări pentru luarea acestor măsuri.

61. Reclamantul contestă argumentele Guvernului. Acesta arată că măsurile preventive au fost luate împotriva sa din ordinul politiei, desi Codul de procedură penală în vigoare la momentul la care au fost luate aceste măsuri prevedea necesitatea existentei unui ordin al procurorului sau a unei hotărâri judecătoresti. Mai mult, reclamantul sustine că nicio măsură preventivă nu putea depăsi 30 de zile, în timp ce măsurile luate în privinta sa s-au întins pe o perioadă de circa 6 ani.

În fine, reclamantul subliniază faptul că Judecătoria Constanta, prin sentinta sa din data de 28 august 1998, si Tribunalul Judetean Neamt, prin decizia sa din data de 29 martie 2004, au constatat nelegalitatea măsurilor preventive.

2. Aprecierea Curtii

a) Principiile care se desprind din jurisprudenta Curtii

62. Curtea reaminteste faptul că dreptul la libera circulatie, astfel cum este recunoscut în paragrafele 1 si 2 ale art. 2 din Protocolul nr. 4, are ca scop asigurarea libertătii de circulatie, drept garantat oricărei persoane de a circula în cadrul teritoriului în care se află, precum si de a-l părăsi; acest fapt implică dreptul de a merge într-o tară la alegerea sa, în care ar putea primi autorizatia de a intra (vezi, mutatis mutandis, Peltonen împotriva Finlandei, decizia Comisiei din data de 20 februarie 1995, D.R. 80-A, p. 43, § 1). Rezultă că libertatea de circulatie impune interdictia oricărei măsuri susceptibile de a aduce atingere acestui drept sau de a-i restrânge exercitarea, din moment ce nu răspunde cerintei de a reprezenta o măsură ce ar putea fi considerată „necesară într-o societate democratică”, care să urmărească scopurile legitime prevăzute în paragraful 3 al articolului mentionat anterior.

63. Astfel, Curtea consideră că măsura prin care o persoană este deposedată de un document de călătorie, de exemplu pasaportul, reprezintă, fără îndoială, o ingerin t ă în exercitarea libertătii de circulatie (Baumann împotriva Franei, hotărârea din data de 22 mai 2001 nr. 33.592/96, § 62, CEDO 2001-V).

b) Aplicarea în cauză a principiilor generale

64. Curtea observă că, desi reclamantul nu a fost deposedat de pasaportul său (vezi, a contrario, Baumann, citată mai sus), el nu s-a putut folosi de acest document de călătorie care, dacă ar fi fost cazul, i-ar fi permis să părăsească teritoriul României. Asadar, Curtea apreciază că reclamantul a suferit o restrângere a exercitiului dreptului său la libertatea de circulatie, ceea ce reprezintă o ingerintă în sensul art. 2 din Protocolul nr. 4 la Conventie (vezi, mutatis mutandis, Guzzardi împotriva Italiei, hotărârea din data de 6 noiembrie 1980, seria A nr. 39, p. 33, § 92, Raimondo împotriva Italiei, hotărârea din data de 22 februarie 1994, seria A nr. 281-1, p. 19, § 39, si Labita împotriva Italiei, 6 aprilie 2000, nr. 6.772/95, p. 38-39, § 193).

65. Rămâne de văzut dacă această restrângere era „prevăzută de lege” si constituia o „măsură necesară într-o societate democratică”.

66. Curtea reaminteste jurisprudenta sa constantă, conform căreia expresia „prevăzută de lege” impune ca măsura incriminată să aibă un temei în dreptul intern, însă vizează, de asemenea, calitatea legii în cauză: aceasta trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justitiabilului si previzibilă în ceea ce priveste efectele sale (Rotaru împotriva României [MC], hotărârea din data de 4 mai 2000, nr. 28.341/95, § 52, CEDO 2000-V). Pentru ca legea să satisfacă cerinta de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea si modalitătile de exercitare a puterii de apreciere a autoritătilor în domeniul respectiv, tinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protectie adecvată împotriva arbitrarului [vezi Olsson împotriva Suediei (nr. 1), hotărârea din data de 24 martie 1988, seria A nr. 130, § 61]. În plus, nu putem considera drept „lege” decât o normă enuntată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăteanului să îsi controleze conduita; apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, fată de circumstantele spetei, consecintele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă.

67. Curtea apreciază că trebuie analizată „calitatea” normelor juridice invocate în cauză, cercetând în special dacă dreptul intern stabilea cu suficientă precizie conditiile în care măsura preventivă a obligării de a nu părăsi tara putea fi dispusă.

68. Încă de la început, Curtea constată exprimarea vagă din art. 27 din Legea nr. 25/1969, în temeiul căruia a fost luată măsura preventivă. Acest articol se limitează la a stipula că străinul, învinuit sau inculpat într-un proces penal, nu poate părăsi tara decât după încetarea urmăririi penale sau după achitarea sa ori, în caz de condamnare, după executarea pedepsei.

În primul rând, nu există nicio mentiune cu privire la autoritatea abilitată să dispună o asemenea măsură. Este adevărat că Guvernul a prezentat Instructiunile Ministerului de Interne nr. 555/1996, care completează Legea nr. 25/1969, dar acestea indicau numai persoanele abilitate să execute astfel de măsuri si pe cele care trebuiau să le aprobe. Or, se pare că aceste instructiuni interne erau prevăzute cu mentiunea „secret” si nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României.

69. Curtea mai observă că, desi art. 27 din lege abilitează autoritătile competente să autorizeze o ingerintă în libertatea de circulatie a străinilor, motivul unei asemenea ingerinte nu este definit cu suficientă precizie (Rotaru, citată mai sus, § 58).

70. De asemenea, Curtea trebuie să se asigure că există garantii adecvate si suficiente împotriva abuzurilor autoritătilor. Aceasta reaminteste că, în cauzele referitoare la sistemele de supraveghere secretă, analizate din perspectiva art. 8 din Conventie, s-a decis că asemenea sisteme trebuie să cuprindă garantii stabilite prin lege, care sunt aplicabile controlului activitătilor serviciilor interesate. Procedurile de control trebuie să respecte, cât mai fidel posibil, valorile unei societăti democratice, în special suprematia dreptului, la care se referă în mod expres preambulul Conventiei. Aceasta implică, printre altele, ca o ingerintă a organelor executivului în drepturile persoanei să fie supusă unui control eficient, care trebuie să implice în mod normal, cel putin în ultimă instantă, puterea judiciară, deoarece aceasta oferă cele mai bune garantii de independentă, impartialitate si procedură conformă cu legea (Klass si altii împotriva Germaniei, hotărârea din data de 6 septembrie 1978, seria A nr. 28, p. 25-26, § 55). Acest rationament ar putea fi aplicat, mutadis mutandis, în cazul art. 2

din Protocolul nr. 4, având în vedere strânsa legătură dintre acest ultim articol si art. 8 din Conventie (vezi în acest sens İletmis împotriva Turciei, 6 decembrie 2005, nr. 29.871/96, § 50).

71. În cazul de fată, Curtea constată că procedura de aplicare a măsurii preventive de obligare de a nu părăsi tara nu oferă astfel de garantii, Legea nr. 25/1969 neprevăzând nicio procedură de control, nici în momentul luării măsurii, nici ulterior. De altfel, toate demersurile reclamantului care vizau revocarea măsurii preventive (cereri introduse la Ministerul de Interne, contestatii în fata instantelor penale sau în contencios administrativ) au fost respinse, deoarece reclamantul s-a aflat în imposibilitatea de a face dovada că urmărirea penală îndreptată împotriva sa se încheiase sau că fusese achitat. În realitate, este vorba de o măsură automată, aplicată pentru o perioadă nedeterminată, ceea ce încalcă drepturile persoanei (vezi Riener împotriva Bulgariei, 23 mai 2006, nr. 46.343/99, § 121, Luordo împotriva Italiei, 17 iulie 2003, nr. 32.190/96, § 96, si İletmis, citată mai sus, § 47).

72. Prin urmare, Curtea apreciază că dreptul intern nu reglementează suficient de clar întinderea si modalitătile de exercitare a puterii de apreciere a autoritătilor în domeniul respectiv.

73. La toate acestea se adaugă faptul că art. 27 din Legea nr. 25/1969 a fost declarat neconstitutional printr-o decizie a Curtii Constitutionale din data de 11 aprilie 2001 si modificat ulterior prin Legea nr. 123/2001, pentru a se asigura conformitatea cu Constitutia. În acest sens, s-a prevăzut că orice măsură preventivă de obligare de a nu părăsi tara trebuie luată de un magistrat (art. 29 din Legea nr. 123/2001).

74. Or, având în vedere faptul că, în cauza de fată, măsura preventivă a fost dispusă de organele de politie, reiese că, cel putin începând cu data de 11 aprilie 2001, aceasta nu era în conformitate cu legislatia natională în vigoare, inclusiv cu Constitutia.

75. Mai mult, Curtea reaminteste că este în primul rând de datoria autoritătilor nationale si mai ales de cea a instantelor să interpreteze si să aplice dreptul intern (Kopp împotriva Elvetiei, hotărârea din 25 martie 1998, Culegere de hotărâri si decizii 1998-II, p. 541, § 59).

76. În această privintă, Curtea constată că, prin sentinta rămasă definitivă din data de 29 martie 2004, Tribunalul Judetean Neamt a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi tara luată împotriva reclamantului. Instanta a constatat că reclamantul nu se afla sub incidenta niciunei măsuri preventive restrictive de libertate luate de un magistrat. Totusi, tribunalul nu a acordat nicio reparatie pentru prejudiciul suferit de persoana interesată ca urmare a prelungirii nelegale a măsurii preventive. Mai mult, Guvernul nu a sustinut deloc faptul că reclamantul ar fi putut folosi o altă cale de atac internă pentru a fi despăgubit (Vito Sante Santoro împotriva Italiei, nr. 36.681/97, § 45, CEDO 2004-VI).

77. În temeiul celor de mai sus, Curtea concluzionează că, în perioada 2 septembrie 1998-10 iunie 2004, dată la care autoritătile au revocat măsura preventivă, atingerea adusă libertătii de circulatie a reclamantului nu era „prevăzută de lege”.

78. Luând în considerare această constatare, Curtea apreciază că nu este necesar să mai continue analiza capătului de cerere al reclamantului pentru a cerceta dacă ingerinta urmărea un „scop legitim” si dacă era „necesară într-o societate democratică”.

79. Prin urmare, a avut loc încălcarea art. 2 din Protocolul nr. 4 la Conventie.

II. Asupra pretinsei încălcări a articolului 6 § 2 din Conventie

80. Reclamantul se plânge si de faptul că autoritătile nu si-au respectat obligatia de a analiza din oficiu legalitatea si oportunitatea măsurii preventive luate împotriva sa. Acesta invocă art. 6 § 2 din Conventie, care prevede următoarele:

„Orice persoană acuzată de o infractiune este prezumată nevinovată până ce vinovătia sa va fi legal stabilită.”

81. Guvernul contestă sustinerile reclamantului.

A. Asupra admisibilitătii

82. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este vădit neîntemeiat, în sensul art. 35 § 3 din Conventie. Mai mult, Curtea constată că acesta nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, îl declară admisibil.

B. Asupra fondului

83. Având în vedere concluziile sale referitoare la art. 2 din Protocolul nr. 4 (paragrafele 64-79 de mai sus), Curtea apreciază că nu este cazul să analizeze dacă, în cauză, a avut loc încălcarea acestei dispozitii.

III. Asupra pretinsei încălcări a art. 3 din Conventie

84. Reclamantul denuntă conditiile degradante de detentie din clădirea Politiei din municipiul Constanta si din penitenciarul de la Poarta Albă. El invocă dispozitiile art. 3 din Conventie.

85. Încă de la început, Curtea constată că acest capăt de cerere a fost prezentat prima dată de reclamant în observatiile sale din data de 21 martie 2006, desi acesta fusese pus în libertate la data de 19 iulie 2000. Prin urmare, Curtea trebuie să stabilească dacă, în spetă, reclamantul a respectat termenul de 6 luni prevăzut de art. 35 din Conventie.

86. Curtea reaminteste faptul că regula celor 6 luni are ca obiect să asigure securitatea juridică si să vegheze la analizarea într-un termen rezonabil a cauzelor litigioase referitoare la Conven t ie. Mai mult, această regulă urmăreste protejarea autorităilor si a altor persoane vizate de procedură împotriva incertitudinii care le-ar afecta prin trecerea prelungită a timpului. Cu toate acestea, Curtea observă că, în mod exceptional, acest principiu poate fi reconsiderat atunci când un reclamant foloseste o cale de recurs internă s i nu are cunostintă decât mai târziu sau ar fi trebuit să aibă cunotintă de împrejurările care fac ca această cale de atac să fie ineficientă. Într-un astfel de caz, termenul de 6 luni se poate calcula începând din momentul în care reclamantul are cunostintă sau ar fi trebuit să aibă cunostintă de aceste împrejurări [vezi Sakık si Seyrek împotriva Turciei (dec), nr. 40.076/98, 29 iunie 1999]. În lipsa unei căi de recurs sau atunci când căile de drept disponibile sunt considerate ineficiente, termenul de 6 luni începe să curgă, în principiu, de la data la care actul contestat a fost realizat [Hazar împotriva Turciei (dec), nr. 62.566/00, 10 ianuarie 2002].

87. În cauza de fată, Curtea observă că reclamantul nu a folosit nicio cale de recurs intern pentru a invoca în cadrul sistemului national, cel putin în esentă, încălcarea art. 3 din Conventie. Prin urmare, termenul de 6 luni începe să curgă de la data punerii în libertate a reclamantului, adică de la data de 19 iulie 2000. Deoarece reclamantul a formulat pentru prima dată cererea întemeiată pe conditiile degradante de detentie la data de 21 martie 2006, acesta nu a respectat termenul de 6 luni.

88. Rezultă că acest capăt de cerere este tardiv si trebuie respins în temeiul art. 35 §§ 1 si 4 din Conventie.

IV. Asupra pretinsei încălcări a art. 5 §§ 1 si 3 din Conventie

89. Reclamantul sustine că au existat mai multe încălcări ale art. 5 din Conventie, pe care Curtea întelege să le analizeze separat. Art. 5 prevede următoarele în părtile sale relevante:

„1. Orice persoană are dreptul la libertate si la sigurantă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepia următoarelor cazuri si potrivit căilor legale:

a) dacă este detinut legal pe baza condamnării pronuntate de către un tribunal competent;

b) dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei detineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronuntată, conform

legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligatii prevăzute de lege;

c) dacă a fost arestat sau retinut în vederea aducerii sale în fata autoritătii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârsit o infractiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârsească o infractiune sau să fugă după săvârsirea acesteia;

d) dacă este vorba de detentia legală a unui minor, hotărâtă pentru educatia sa sub supraveghere sau despre detentia sa legală, în scopul aducerii sale în fata autoritătii competente;

e) dacă este vorba despre detentia legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;

f) dacă este vorba despre arestarea sau detentia legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare. [...]

3. Orice persoană arestată sau detinută, în conditiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare [...].”

A. Măsura preventivă a obligării de a nu părăsi tara

90. În primul rând, reclamantul se plânge cu privire la faptul că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi tara reprezintă, în egală măsură, o încălcare a art. 5 § 1 din Conventie.

91. Curtea reaminteste că, proclamând „dreptul la libertate”, paragraful 1 al art. 5 vizează libertatea fizică a persoanei; scopul său este acela de a garanta ca nimeni să nu fie lipsit de acest drept în mod arbitrar. Textul nu se referă la simplele restrângeri ale libertătii de circulatie; acestea se supun prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 4 la Conventie. Pentru a stabili dacă o persoană este „privată de libertate” în sensul art. 5, trebuie să se pornească de la situatia sa concretă si să se ia în considerare un ansamblu de criterii, cum sunt tipul, durata, efectele si modalitătile de executare a măsurii respective (Engel si altii, hotărârea din data de 8 iunie 1976, seria A nr. 22, p. 24, §§ 58-59). Între privarea de libertate si restrângerea libertătii nu există decât o diferentă de grad sau de intensitate, nu de natură sau de esentă. Includerea într-una sau alta dintre aceste categorii se dovedeste a fi uneori dificilă, deoarece, în anumite cazuri marginale, este vorba de o pură problemă de apreciere (Guzzardi împotriva Italiei, hotărârea din data de 6 noiembrie 1980, seria A nr. 39, p. 17—19, § 93).

92. În cauza de fată, Curtea constată că reclamantul nu pretinde că ar fi avut loc o ingerintă în libertatea sa fizică, ci o ingerintă în libertatea de deplasare. Prin urmare, art. 5 din Conventie nu se poate aplica în spetă.

93. Rezultă că acest capăt de cerere este incompatibil ratione materiae cu prevederile Conventiei, în sensul art. 35 § 3 si trebuie respins în temeiul art. 35 § 4.

B. Punerea în libertate sub control judiciar

94. În al doilea rând, în observatiile sale din data de 21 martie 2006 reclamantul afirmă că refuzul instantelor de a-i admite cererile de punere în libertate sub control judiciar încalcă dispozitiile art. 5 din Conventie.

95. Curtea retine că ultima cerere a reclamantului ce viza punerea sa în libertate sub control judiciar datează din data de 14 februarie 2000 si că el a fost pus în libertate la data de 19 iulie 2000. Or, capătul de cerere a fost formulat la data de 21 martie 2006, adică după mai mult de 6 luni.

96. Rezultă că acest capăt de cerere este tardiv si trebuie respins conform art. 35 §§ 1 si 4 din Conventie.

C. Măsura arestării preventive luată de un procuror

97. În fine, în observatiile sale din data de 21 martie 2006 reclamantul apreciază că măsura arestării preventive a fost luată de un procuror care nu îndeplinea exigentele pe care le impune notiunea de „magistrat”, în sensul art. 5 § 3 din Conventie.


Acesta face trimitere la cauzele Vasilescu împotriva României si Pantea împotriva României si pune în evidentă faptul că procurorul este un magistrat din cadrul Ministerului Public, subordonat în primul rând procurorului general, apoi ministrului justitiei, neîndeplinind cerinta de independentă fată de Executiv.

98. Fără a încerca să descopere când reclamantul a fost prezentat în fata unui judecător pentru prima dată după arestarea sa, Curtea observă că acesta a fost condamnat în primă instantă la data de 8 iunie 2000 de Tribunalul Judetean Constanta si că a fost pus în libertate la data de 19 iulie 2000. Or, capătul de cerere întemeiat pe art. 5 § 3 din Conventie a fost formulat de reclamant la data de 21 martie 2006, adică după mai mult de 6 luni.

99. Rezultă că acest capăt de cerere este tardiv si trebuie respins, conform dispozitiilor art. 35 §§ 1 si 4 din Conventie.

V. Asupra pretinsei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1

100. În fine, reclamantul se plânge cu privire la faptul că autoritătile abilitate să instrumenteze urmărirea penală îndreptată împotriva sa nu i-au restituit documentele confiscate în anul 1998 si care apartineau celor două societăti comerciale al căror director general era. În acest sens, invocă dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1.

101. Curtea nu consideră necesar să se pronunte asupra chestiunii dacă reclamantul poate pretinde, în nume propriu, că este victima confiscării documentelor celor două societăti, deoarece capătul de cerere trebuie respins ca vădit neîntemeiat. Într-adevăr, confiscarea de documente în cadrul unei proceduri penale constituie o reglementare a modului de folosire a bunurilor în conformitate cu interesul general [DʼAcquisto împotriva Italiei (dec.), nr. 30.375/96, 7 octombrie 1999]. Această procedură este prevăzută de Codul de procedură penală.

102. Conform jurisprudentei bine stabilite a Curtii, al doilea alineat al art. 1 trebuie interpretat prin prisma principiului enuntat în prima frază a articolului. Prin urmare, orice ingerintă trebuie să mentină un „just echilibru” între cerintele de interes general ale comunitătii si imperativele apărării drepturilor fundamentale ale persoanei. Preocuparea pentru asigurarea acestui echilibru se reflectă în structura art. 1 în întregime, inclusiv în cel de-al doilea alineat al său; prin urmare, trebuie să existe un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele utilizate si scopul urmărit. Pe de altă parte, părtile contractante sunt, în principiu, singurele în măsură să judece necesitatea de a reglementa folosirea bunurilor, cu conditia ca această reglementare să nu fie disproportionată fată de scopul său. Or, măsura confiscării a respectat prevederile Codului de procedură penală (Air Canada împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, hotărârea din data de 5 mai 1995, seria A nr. 316-A, p. 17, § 40). Mai mult, Curtea observă că reclamantul nu a declansat nicio procedură pentru restituirea documentelor, în timp ce Codul de procedură penală permite introducerea unei plângeri pentru a contesta măsurile luate si actele efectuate în timpul urmăririi penale.

103. Rezultă că acest capăt de cerere este vădit nefondat si trebuie respins, în temeiul art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

VI. Asupra aplicării art. 41 din Conventie

104. Conform art. 41 din Conventie,

„În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al Înaltei Părti Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă.”

A. Prejudiciu

1. Prejudiciul material

105. Reclamantul solicită suma de 5.156.764 euro (EUR) cu titlu de daune materiale si morale pentru acoperirea prejudiciului pe care l-a suferit, sumă pe care o detaliază astfel:

a) 598.330 euro (EUR) reprezentând pretul pe care o societate al cărei director general era l-a plătit în virtutea unui

contract încheiat cu Compania Natională Maritimă Română Navrom, la data de 14 martie 1994;

b) 1.351.203 euro (EUR) reprezentând suma pe care societatea citată mai sus a plătit-o pentru noile angajamente contractuale cu compania maritimă română;

c) 408.351 euro (EUR) reprezentând remuneratia pentru gestionarea a 5 vase maritime pe care o societate al cărei director general era trebuia să o încaseze pentru un contract încheiat cu o societate comercială libaneză;

d) 2.798.880 euro (EUR) reprezentând pierderea de venituri pe care o societate comercială senegaleză, al cărei director general este, ar fi obtinut-o prin exploatarea celor două pescadoare.

106. Reclamantul apreciază că aceste pierderi sunt datorate restrângerii libertătii sale de circulatie, arestării sale preventive, precum si confiscării documentelor celor două societăti comerciale române al căror director general era. În ceea ce priveste sumele avansate în favoarea companiei maritime române, el sustine că indisponibilitatea documentelor confiscate de organele de politie a determinat ineficienta procedurii de arbitraj declansate la Curtea de Arbitraj din Londra, în vederea recuperării acestor sume. Mai mult, el nu a putut participa la procedura de lichidare a companiei nationale române, care a început în 1999.

107. În măsura în care prejudiciile arătate de reclamant constituie rezultatul luării măsurii arestării preventive si al confiscării documentelor ce apartineau societătilor comerciale al căror director general era, Guvernul apreciază că instanta europeană nu poate acorda despăgubiri, având în vedere faptul că nu a fost invitat să se pronunte asupra admisibilitătii si temeiniciei capetelor de cerere întemeiate pe aceste fapte.

În ceea ce priveste măsura preventivă a obligării de a nu părăsi tara, Guvernul arată că reclamantul nu a prezentat dovada legăturii de cauzalitate dintre măsura incriminată si asa-zisele daune materiale suferite de societătile comerciale. Mai mult, reclamantul nu poate solicita repararea prejudiciilor suferite de persoane juridice, deoarece cererea de fată a fost introdusă în numele reclamantului, si nu al acestor societăti comerciale, astfel încât ele nu pot pretinde că sunt victimele unei încălcări a Conventiei.

108. Curtea constată că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi tara nu l-a împiedicat pe reclamant să desfăsoare o activitate profesională. Prin urmare, Curtea concluzionează că nu există o legătură de cauzalitate între încălcarea Conventiei constatată si prejudiciul material pretins, respingând cererile reclamantului în această privintă (Vito Sante Santoro, citată mai sus, § 64).

2. Prejudiciul moral

109. Reclamantul solicită, de asemenea, suma de 508.016 euro (EUR), cu titlu de daune morale pe care le-ar fi suferit, sumă pe care o detaliază astfel:

a) 500.000 euro (EUR) drept reparatie a prejudiciului moral suferit în urma arestării preventive si a torturii fizice la care a fost expus în această perioadă, precum si ca urmare a măsurii de restrângere a libertătii sale de circulatie. Reclamantul mai arată că a fost revocat din functia de consul al Senegalului în România datorită lipsei de credibilitate si onorabilitate, ca urmare a faptelor prezentate mai sus.

b) 8.016 euro (EUR) reprezentând costul sederii sale în România pentru o perioadă de 4 ani.

110. În primul rând, Guvernul consideră că reclamantul nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre încălcările Conventiei sustinute si prejudiciul moral. În al doilea rând, Guvernul apreciază că suma de 500.000 euro este exorbitantă si face trimitere în acest sens la jurisprudenta Curtii (Baumann împotriva Frantei, Labita împotriva Italiei, Lavents împotriva


Letoniei, Freimanis si Lidums împotriva Letoniei, Diamantides împotriva Greciei, Y.B. si altii împotriva Turciei).

În ceea ce priveste suma de 8.016 EUR, Guvernul consideră că este vorba de un eventual prejudiciu material, si nu moral, cum îl descrie reclamantul. De asemenea, remarcă faptul că reclamantul nu a dovedit legătura de cauzalitate dintre încălcările prevederilor Conventiei invocate si plata chiriei în România timp de 4 ani. Guvernul apreciază că reclamantul ar fi plătit oricum chirie pentru locuinta sa, indiferent că ar fi fost în România sau în altă parte. Pe de altă parte, cuantumul chiriei plătite în România este cu sigurantă mai mic decât cel pe care l-ar fi plătit în Grecia.

În fine, în opinia Guvernului, constatarea încălcării Conventiei ar constitui în sine o reparatie suficientă a prejudiciului moral.

111. Curtea constată că temeiul pentru acordarea reparatiei echitabile constă în faptul că reclamantul nu a putut părăsi teritoriul român. În ceea ce priveste suma de 8.016 EUR, Curtea constată că este vorba de un prejudiciu material pe care reclamantul îl invocă, dar că nu poate specula asupra a ceea ce ar fi făcut reclamantul dacă nu i s-ar fi interzis să părăsească teritoriul românesc. În plus, reclamantul a locuit în România înainte de luarea măsurii de interdictie si a continuat să locuiască acolo după revocarea acestei măsuri (Riener împotriva Bulgariei, nr. 46.343/99, § 163, 23 mai 2006). Totusi, Curtea admite că reclamantul trebuie să fi suferit un prejudiciu moral ca urmare a încălcării art. 2 din Protocolul nr. 4, care nu este compensat suficient prin constatarea încălcării. Tinând cont de împrejurările cauzei si statuând în echitate, conform art. 41, Curtea decide să-i acorde suma de 5.000 EUR.

B. Cheltuieli de judecată

112. Reclamantul solicită, de asemenea, suma de 2.718 EUR cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în fata instantelor interne si suma de 10.000 EUR pentru cele efectuate în fata Curtii.

113. În ceea ce priveste cheltuielile cu procedura în fata instantelor interne, Guvernul consideră că reclamantul nu a dovedit legătura dintre chitantele trimise la Curte si procedurile interne aferente cauzei de fată, deoarece aceste documente nu precizează procedurile pentru care a fost plătit onorariul avocatial. În ceea ce priveste cheltuielile suportate în fata Curtii, Guvernul consideră că sunt exorbitante (Sabou si Pîrcalab împotriva României, nr. 46.572/99, §§ 65—67, 28 septembrie 2004) si că reclamantul nu a depus la dosar copia contractelor de asistentă judiciară si o listă recapitulativă a orelor de lucru ale avocatilor.

114. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care li s-a stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil. În cauza de fată, tinând cont de elementele aflate în posesia sa si de criteriile mentionate mai sus, Curtea consideră rezonabilă suma de 7.000 EUR pentru toate cheltuielile legate de procedura natională si pentru procedura în fata Curtii, pe care o acordă reclamantului.

C. Dobânzi moratorii

115. Curtea consideră necesar ca rata dobânzii moratorii să se bazeze pe rata dobânzii facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN UNANIMITATE,

CURTEA

1. declară cererea admisibilă în ceea ce priveste capetele de cerere întemeiate pe art. 2 din Protocolul nr. 4, referitor la măsura preventivă din data de 2 septembrie 1998, si pe art. 6 § 2 din Conventie si inadmisibilă în rest;

2. hotără s te că a avut loc încălcarea art. 2 din Protocolul nr. 4;

3. hotără s te că nu este cazul să analizeze pe fond capătul de cerere întemeiat pe art. 6 § 2 din Conventie;

4. hotărăte:

a) ca statul pârât să îi plătească reclamantului, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform dispozitiilor art. 44 § 2 din Conventie, sumele de mai jos, ce vor fi convertite în lei românesti, la rata de schimb valabilă la data plătii:

(i) 5.000 EUR (cinci mii euro) cu titlu de prejudiciu moral;

(ii) 7.000 EUR (sapte mii euro) cu titlu de cheltuieli de judecată;

(iii) orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit pentru sumele mai sus mentionate;

b) ca, începând de la expirarea termenului mentionat mai sus si până la efectuarea plătii, aceste sume să se majoreze cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene valabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale;

5. respinge cererea de reparatie echitabilă în rest.

Întocmită în limba franceză, apoi comunicată în scris la data de 25 ianuarie 2007, în aplicarea art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.

 

Boštjan M. Zupančič,

presedinte

Fatos Araci,

grefier adjunct