MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 780         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE        Vineri, 21 noiembrie 2008

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

            288. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 82/2008 pentru abrogarea Ordonantei Guvernului nr. 76/2000 pentru acceptarea Rezoluiei A.747 (18) referitoare la aplicarea măsurării tonajului tancurilor de balast separat la navele petroliere, adoptată la 4 noiembrie 1993 de Adunarea Organizatiei Maritime Internationale

 

            1.118. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 82/2008 pentru abrogarea Ordonantei Guvernului nr. 76/2000 pentru acceptarea Rezolutiei A.747 (18) referitoare la aplicarea măsurării tonajului tancurilor de balast separat la navele petroliere, adoptată la 4 noiembrie 1993 de Adunarea Organizatiei Maritime Internationale

 

            298. - Lege privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice

 

            1.128. - Decret pentru promulgarea Legii privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice

 

            1.097.- Decret privind conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei unor maistri militari si subofiteri din Ministerul Apărării

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

            Decizia nr. 1.064 din 14 octombrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) si art. 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare

 

            Decizia nr. 1.065 din 14 octombrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si art. 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare

 

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

168. - Ordonantă de urgentă pentru completarea art. 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 87/2008 privind dotarea cu calculatoare tip desktop a unitătilor în care se desfăsoară învătământ liceal si profesional de stat

 

1.374. - Hotărâre privind aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli rectificate pe anul 2008 ale Companiei Nationale „Transelectrica” - S.A. si Societătii Comerciale „Hidroelectrica” - S.A., aflate sub autoritatea Ministerului Economiei si Finantelor

 

1.444. - Hotărâre privind trecerea unei părti de imobil, aflată în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia

 

1.446. - Hotărâre privind aprobarea Actului aditional nr. 11 la Contractul de explorare si împărtire a productiei pentru perimetrele XIII Pelican si XV Midia, încheiat între Agentia Natională pentru Resurse Minerale si Sterling Resources Ltd

 

1.467. - Hotărâre privind acordarea unor măsuri de sprijin familiilor afectate de explozia care a avut loc în data de 15 noiembrie 2008 la Exploatarea Minieră Petrila, judetul Hunedoara

 

1.468. - Hotărâre privind modificarea anexei nr. 1/1 la Hotărârea Guvernului nr. 121/2008 pentru aprobarea subventiilor pe produse si a subventiilor privind protectia socială, acordate companiilor, societătilor nationale si societătilor comerciale din sectorul minier

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

Decizia nr. LXXXI (81) din 10 decembrie 2007

 

Decizia nr. LXXXII (82) din 10 decembrie 2007

 

Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

            Hotărârea din 29 aprilie 2008 în Cauza Spînu împotriva României

 


LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 82/2008 pentru abrogarea Ordonantei Guvernului nr. 76/2000 pentru acceptarea Rezolutiei A.747 (18) referitoare la aplicarea măsurării tonajului tancurilor de balast separat la navele petroliere, adoptată la 4 noiembrie 1993 de Adunarea Organizatiei Maritime Internationale

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 82 din 24 iunie 2008 pentru abrogarea Ordonantei Guvernului nr. 76/2000 pentru acceptarea Rezolutiei A.747 (18) referitoare la aplicarea măsurării tonajului tancurilor de balast separat la navele petroliere, adoptată la 4 noiembrie 1993 de Adunarea Organizatiei Maritime Internationale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 26 iunie 2008.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 14 noiembrie 2008.

Nr. 288.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 82/2008 pentru abrogarea Ordonantei Guvernului nr. 76/2000 pentru acceptarea Rezolutiei A.747 (18) referitoare la aplicarea măsurării tonajului tancurilor de balast separat la navele petroliere, adoptată la 4 noiembrie 1993 de Adunarea Organizatiei Maritime Internationale

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 82/2008 pentru abrogarea Ordonantei Guvernului nr. 76/2000 pentru acceptarea Rezolutiei A.747 (18) referitoare la aplicarea măsurării tonajului tancurilor de balast separat la navele petroliere, adoptată la 4 noiembrie 1993 de Adunarea Organizatiei Maritime Internationale, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 13 noiembrie 2008.

Nr. 1.118.

 


PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice

 

            Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - (1) Prezenta lege stabileste obligatia furnizorilor de servicii si retele publice de comunicatii electronice de a retine anumite date generate sau prelucrate în cadrul activitătii lor de furnizare a serviciilor de comunicatii electronice, pentru punerea acestora la dispozitia autoritătilor competente în scopul utilizării în cadrul activitătilor de cercetare, de descoperire si de urmărire a infractiunilor grave.

(2) Prezenta lege se aplică datelor de trafic si de localizare a persoanelor fizice si juridice, precum si datelor conexe necesare pentru identificarea abonatului sau a utilizatorului înregistrat.

(3) Prezenta lege nu se aplică în ceea ce priveste continutul comunicării sau informatiile consultate în timpul utilizării unei retele de comunicatii electronice.

(4) Punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice, cu completările ulterioare.

Art. 2. - (1) În întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

a) furnizor de servicii si retele publice de comunicatii electronice - persoana care furnizează în scop comercial servicii si/sau retele de comunicatii electronice către utilizatori finali ori alti furnizori de retele sau servicii de comunicatii electronice pentru sustinerea traficului acestora;

b) date - informatiile privind traficul, localizarea si alte date legate de acestea, necesare pentru identificarea unui abonat sau a unui utilizator;

c) utilizator - persoana fizică sau juridică ce foloseste un serviciu de comunicatii electronice destinat publicului în scopuri personale sau profesionale, fără a fi în mod necesar abonat al acelui serviciu;

d) abonat - persoana fizică sau juridică ce a încheiat un contract cu un furnizor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, în vederea furnizării unor asemenea servicii;

e) serviciu de telefonie - apelul (voce, mesagerie vocală, teleconferintă si transfer de date), serviciile suplimentare (redirectionarea convorbirii si transferul apelului) si serviciile de mesagerie si multimedia (servicii de mesagerie scurtă, servicii media îmbunătătite si servicii multimedia);

f) infractiune gravă - infractiunea care face parte dintre infractiunile enumerate la art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitătii organizate săvârsite sau nu de un grup infractional organizat, dintre cele prevăzute în cap. IV din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului, precum si dintre infractiunile contra sigurantei statului prevăzute în titlul I din partea specială a Legii nr. 15/1968 - Codul penal al României, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

g) identificatorul utilizatorului- codul unic de identificare alocat unei persoane care se abonează sau se înregistrează la un serviciu de acces la internet ori la un serviciu de comunicatii prin internet;

h) identificatorul celulei - codul de identificare a celulei în care se initiază sau se finalizează un apel de telefonie mobilă;

i) apel nereusit - comunicarea în cadrul căreia apelul telefonic a fost conectat, dar nu a primit răspuns sau a făcut obiectul unei interventii din partea administratorului retelei;

j) apel neconectat - apelul initiat de la un terminal telefonic sau echipament cu acces la un serviciu de telefonie, dar care nu s-a finalizat tehnic, în sensul stabilirii unei conexiuni între apelant si apelat.

(2) În tot cuprinsul prezentei legi sunt, de asemenea, aplicabile definitiile prevăzute la art. 3 din Legea nr. 677/2001, cu modificările si completările ulterioare, si la art. 2 din Legea nr. 506/2004, cu completările ulterioare.

 

CAPITOLUL II

Retinerea datelor

 

Art. 3. - (1) Furnizorii de retele publice de comunicatii si furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului au obligatia de a asigura, pe cheltuială proprie, crearea si administrarea unei baze de date în format electronic, în vederea retinerii următoarelor categorii de date, în măsura în care sunt generate sau prelucrate de acestia:

a) date necesare pentru urmărirea si identificarea sursei unei comunicări;

b) date necesare pentru identificarea destinatiei unei comunicări;

c) date necesare pentru a determina data, ora si durata comunicării;

d) date necesare pentru identificarea tipului de comunicare;

e) date necesare pentru identificarea echipamentului de comunicatie al utilizatorului sau a dispozitivelor ce servesc utilizatorului drept echipament;

f) date necesare pentru identificarea locatiei echipamentului de comunicatii mobile.


(2) Datele se retin timp de 6 luni de la momentul efectuării comunicării.

(3) Cheltuielile legate de crearea si administrarea bazei de date sunt deductibile fiscal.

Art. 4. - Datele necesare pentru urmărirea si identificarea sursei unei comunicări cuprind:

a) în cazul retelelor de telefonie fixă si mobilă: numărul de telefon apelant, precum si numele si adresa abonatului sau ale utilizatorului înregistrat;

b) în cazul serviciilor de acces la internet, postă electronică si telefonie prin internet: identificatorul/identificatorii alocat/alocati utilizatorilor; identificatorul de utilizator si numărul de telefon alocate pentru efectuarea oricărei comunicări prin reteaua publică de telefonie; numele si adresa abonatului sau ale utilizatorului înregistrat, căruia i s-a alocat o adresă Internet Protocol (IP), un identificator de utilizator sau un număr de telefon, la momentul comunicării.

Art. 5. - Datele necesare pentru identificarea destinatiei unei comunicări cuprind:

a) în cazul retelelor de telefonie fixă si mobilă: numărul format/apelat/numerele formate/apelate si, în cazurile care includ servicii suplimentare precum redirectionarea sau transferul apelului, numărul/numerele către care este dirijat apelul; numele si adresa/adresele abonatului/abonatilor ori ale utilizatorului/utilizatorilor înregistrat/înregistrati;

b) în cazul serviciilor de postă electronică si telefonie prin internet: identificatorul utilizatorului sau numărul de telefon al destinatarului/destinatarilor unui apel telefonic prin internet; numele si adresa/adresele abonatului/abonatilor sau ale utilizatorului/utilizatorilor înregistrat/înregistrati si identificatorul utilizatorului destinatar al comunicării.

Art. 6. - Datele necesare pentru a determina data, ora si durata comunicării cuprind:

a) în cazul retelelor de telefonie fixă si mobilă: data si ora initierii si încheierii unei comunicări;

b) în cazul serviciilor de acces la internet, postă electronică si telefonie prin internet: data si ora conectării la si ale deconectării de la serviciul de acces la internet, adresa IP alocată dinamic sau static unei comunicări de furnizorul de servicii de acces la internet, precum si identificatorul abonatului sau al utilizatorului înregistrat; data si ora conectării la si ale deconectării de la serviciul de postă electronică sau de telefonie prin internet.

Art. 7. - Datele necesare pentru identificarea tipului de comunicare cuprind:

a) în cazul retelelor de telefonie fixă si mobilă: informatii privind serviciul de telefonie utilizat;

b) în cazul comunicărilor prin serviciul de postă electronică si de telefonie prin internet: informatii privind serviciul de acces la internet utilizat.

Art. 8. - Datele necesare pentru identificarea echipamentului de comunicatie al utilizatorului sau a dispozitivelor ce servesc utilizatorului drept echipament cuprind:

a) în cazul retelelor de telefonie fixă: numărul de telefon apelant si numărul de telefon apelat;

b) în cazul retelelor de telefonie mobilă: numărul de telefon al apelantului si numărul de telefon apelat; identitatea internatională de abonat mobil (IMSI) a apelantului; identitatea internatională a echipamentului mobil (IMEI) a apelantului; identitatea IMSI a apelatului; identitatea IMEI a apelatului; în cazul serviciilor anonime preplătite: data si ora activării initiale a serviciului, precum si identificatorul celulei din care a fost activat serviciul;

c) în cazul serviciilor de acces la internet, postă electronică si telefonie prin internet: numărul de telefon al apelantului în cazul accesului prin dial-up; linia DSL sau alt punct terminal al celui care initiază comunicarea.

Art. 9. - Datele necesare pentru identificarea locatiei echipamentului de comunicatii mobile cuprind:

a) identificatorul celulei la începutul comunicării;

b) datele care permit stabilirea localizării geografice a celulelor, prin referire la identificatorul acestora, pe durata în care datele comunicării sunt retinute.

Art. 10. - (1) Furnizorii de retele publice de comunicatii si furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, aflati sub jurisdictie română, au obligatia retinerii datelor referitoare la un apel nereusit numai atunci când aceste date sunt generate sau prelucrate si stocate, în cazul serviciului de telefonie, ori înregistrate, în cazul serviciului de acces la internet, în cadrul activitătii de furnizare a serviciilor respective.

(2) Furnizorii nu au obligatia retinerii datelor prevăzute la art. 3 alin. (1) în cazul apelurilor neconectate.

Art. 11. - (1) În aplicarea prevederilor prezentei legi sunt interzise interceptarea si retinerea continutului comunicării sau a informatiilor consultate în timpul utilizării unei retele de comunicatii electronice.

(2) Furnizorii de retele publice de comunicatii si furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului au obligatia de a retine numai acele categorii de date enumerate la art. 3 alin. (1), care sunt accesibile ca urmare a desfăsurării activitătilor proprii, în conditiile legii.

(3) La sfârsitul perioadei de retinere, toate datele retinute în temeiul prezentei legi, cu exceptia datelor puse la dispozitia autoritătilor competente, potrivit legii, si care au fost păstrate de către acestea, trebuie să fie distruse prin proceduri automatizate, ireversibil.

Art. 12. - Activitatea de retinere a datelor se realizează cu respectarea următoarelor principii:

a) datele retinute trebuie să fie de aceeasi calitate si supuse aceluiasi grad de securitate si protectie cu cele utilizate la nivelul retelelor furnizorilor de comunicatii electronice;

b) datele retinute trebuie supuse unor măsuri tehnice si organizatorice corespunzătoare, în vederea protejării datelor împotriva distrugerilor accidentale sau ilicite, alterării ori pierderii accidentale, stocării, prelucrării, accesării sau dezvăluirii neautorizate ori ilicite;

c) datele retinute trebuie supuse unor măsuri tehnice si organizatorice corespunzătoare, în vederea asigurării faptului că numai personalul autorizat în acest sens are acces la aceste date.

Art. 13. - (1) În situatia în care datele prevăzute la art. 4-7 pot fi retinute de mai multi furnizori de servicii si retele publice de comunicatii electronice, activitatea de retinere a datelor se face doar la unul dintre furnizori.

(2) Activitatea de retinere a datelor prevăzute la art. 4-7 poate fi desfăsurată, acolo unde este tehnic posibil si în urma unei întelegeri contractuale, de un tert, în numele unui furnizor de servicii si retele publice de comunicatii electronice, cu respectarea prevederilor art. 19 si 20 din Legea nr. 677/2001, cu modificările si completările ulterioare, si ale Legii nr. 506/2004, cu completările ulterioare.

(3) Obligatia de retinere a datelor prevăzute la art. 4-7 se aplică furnizorilor de servicii si retele publice de comunicatii electronice care alocă numerotatie, în cazul serviciilor de telefonie fixă si mobilă, respectiv adrese de IP, în cazul serviciilor de date.

Art. 14. - (1) Ministerul Internelor si Reformei Administrative, Ministerul Public, Serviciul Român de Informatii si Serviciul de Informatii Externe, denumite în continuare autorităti competente, au obligatia de a colecta si de a transmite semestrial Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei următoarele date statistice, în vederea urmăririi si controlului aplicării prevederilor cuprinse în prezenta lege:

a) numărul cazurilor în care informatiile au fost furnizate autoritătilor competente, în conformitate cu prevederile prezentei legi;

b) perioada de timp scursă între data la care datele au fost retinute si data la care autoritatea competentă a solicitat transmiterea acestor date;

c) numărul de cazuri în care solicitările de date nu au putut fi îndeplinite.

(2) Termenele până la care trebuie transmise datele statistice se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(3) Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei centralizează datele statistice primite de la autoritătile competente si transmite anual Comisiei Europene statisticile elaborate în baza acestora. Statisticile nu vor contine date cu caracter personal.

 

CAPITOLUL III

Procedura solicitării datelor retinute

 

Art. 15. - Furnizorii de retele publice de comunicatii si furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului au obligatia ca, la solicitarea autoritătilor competente, în baza autorizatiei emise potrivit dispozitiilor art. 16, să transmisă acestora de îndată datele retinute potrivit prezentei legi, cu exceptia cazurilor de fortă majoră.

Art. 16. - (1) Solicitarea transmiterii de date retinute potrivit prezentei legi se realizează numai după ce a fost începută urmărirea penală, cu autorizarea motivată a presedintelui instantei căreia i-ar reveni competenta să judece cauza în primă instantă sau de la instanta corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscriptie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori a judecătorului desemnat de acesta, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, potrivit legii, dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârsirea unei infractiuni grave.

(2) În caz de urgentă, când întârzierea obtinerii autorizării prevăzute la alin. (1) ar aduce grave prejudicii activitătii de urmărire penală ori îndeplinirii obligatiilor asumate de România prin documente juridice de cooperare internatională sau ca stat membru al Uniunii Europene, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau căruia i-ar reveni această competentă poate să autorizeze, prin ordonantă motivată, solicitarea transmiterii de date retinute, potrivit prezentei legi. În termen de 48 de ore de la emiterea autorizării, procurorul prezintă instantei de judecată competente, potrivit alin. (1), motivele care au stat la baza emiterii autorizării. Instanta de judecată se pronuntă cu privire la legalitatea si temeinicia ordonantei prin care s-a autorizat solicitarea transmiterii de date retinute, în cel mult 48 de ore.

(3) Autorizatia de solicitare a datelor retinute trebuie să cuprindă:

a) denumirea instantei/parchetului;

b) data, ora si locul emiterii;

c) numele si prenumele judecătorului/procurorului;

d) durata de valabilitate a autorizatiei;

e) denumirea si sediul social ale persoanei juridice care urmează să pună la dispozitie datele retinute;

f) indicarea persoanei cu privire la care se va face verificarea datelor retinute sau indicarea codului de identificare a abonatului ori a utilizatorului înregistrat pentru serviciile de internet sau a numărului de telefon al abonatului ori al utilizatorului înregistrat pentru serviciile de telefonie fixă sau mobilă;

g) temeiurile concrete care determină autorizarea de solicitare a datelor retinute;

h) perioada de timp pentru care datele retinute urmează a fi furnizate;

i) semnătura judecătorului/procurorului.

(4) Lipsa oricăreia dintre mentiunile prevăzute la alin. (3) se sanctionează cu nulitatea absolută a autorizatiei.

(5) Durata de valabilitate a autorizatiei nu poate depăsi 15 zile.

(6) Datele retinute care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidentialitătii, si pot fi transmise judecătorului sau completului învestit cu solutionarea cauzei, la solicitarea acestuia. La solutionarea definitivă a cauzei, acestea vor fi sterse sau, după caz, distruse de către procuror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

(7) Dacă în cauză s-a dispus solutia de netrimitere în judecată, datele retinute se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidentialitătii, si se păstrează până la împlinirea termenului de prescriptie a răspunderii penale pentru fapta ce a format obiectul cauzei, iar când se distrug, se încheie un proces-verbal în acest sens.

(8) Dacă în cauză instanta a pronuntat o hotărâre de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, rămasă definitivă, datele retinute se arhivează odată cu dosarul cauzei la sediul instantei, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidentialitătii.

 

CAPITOLUL IV

Autoritatea de supraveghere

 

Art. 17. - Autoritatea competentă să monitorizeze aplicarea prevederilor prezentei legi este Autoritatea Natională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, denumită în continuare A.N.S.P.D.C.P.

 

CAPITOLUL V

Regimul sanctionator

 

Art. 18. - (1) Constituie contraventii următoarele fapte:

a) neîndeplinirea obligatiilor prevăzute la art. 3 alin. (2);

b) neîndeplinirea obligatiilor prevăzute la art. 11 alin. (2) si (3);

c) neîndeplinirea obligatiei prevăzute la art. 12.

(2) Contraventiile prevăzute la alin. (1) se sanctionează, prin derogare de la dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, cu amendă de la 2.500 lei la 500.000 lei.

(3) Constatarea contraventiilor prevăzute la alin. (1) si aplicarea sanctiunilor se efectuează de către personalul de control împuternicit în acest scop al A.N.S.P.D.C.P., în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 677/2001, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 19. - (1) Orice accesare intentionată sau transfer al datelor păstrate în conformitate cu prezenta lege, fără autorizare, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la un an la 5 ani.

(2) Împiedicarea cu intentie a punerii la dispozitia autoritătilor competente a datelor retinute ca urmare a aplicării prezentei legi constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la un an.

(3) Tentativa la infractiunea prevăzută la alin. (1) se pedepseste.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii finale

 

Art. 20. - În scopul prevenirii si contracarării amenintărilor la adresa securitătii nationale, organele de stat cu atributii în acest domeniu pot avea acces, în conditiile stabilite prin actele normative ce reglementează activitatea de realizare a securitătii nationale, la datele retinute de furnizorii de servicii si retele publice de comunicatii electronice.

Art. 21. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 25 noiembrie 2004, cu completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 5, alineatele (1) si (6) se modifică si vor avea următorul cuprins:

Art. 5. - (1) Datele de trafic referitoare la abonati si utilizatori înregistrati, prelucrate si retinute de furnizorul unei retele publice de comunicatii electronice sau de furnizorul unui serviciu de comunicatii electronice destinat publicului, trebuie să fie sterse sau transformate în date anonime atunci când nu mai sunt necesare la transmiterea unei comunicări, cu exceptia situatiilor prevăzute la alin. (2), (3), (5) si (51).

...............................................................................

(6) Prevederile alin. (1)-(3) si (5) nu aduc atingere posibilitătii autoritătilor competente de a avea acces la datele de trafic, în conditiile legii.”

2. La articolul 8, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere posibilitătii autoritătilor competente de a avea acces la datele păstrate de furnizorii de retele publice de comunicatii si de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, în conditiile legii.”

Art. 22. - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei va elabora normele metodologice de aplicare a acesteia, pe care le va supune spre aprobare Guvernului.

Art. 23. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Dispozitiile referitoare la retinerea datelor de trafic si localizare corespunzătoare serviciilor de acces la internet, postă electronică si telefonie prin internet se vor aplica începând cu data de 15 martie 2009.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                               

Prezenta lege transpune Directiva 2006/24/CE privind retinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de retele si servicii de comunicatii electronice destinate publicului si de modificare a Directivei 2002/58/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L105 din 13 aprilie 2006.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI,

ILIE SÂRBU

 

Bucuresti, 18 noiembrie 2008.

Nr. 298.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 17 noiembrie 2008.

Nr. 1.128.

 


PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei unor maistri militari si subofiteri din Ministerul Apărării

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 4 alin. (1), ale art. 10 pct. 4 si ale art. 11 pct. IX.4 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul national de decoratii al României, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere propunerile ministrului apărării,

Presedintele României decretează:

Art. 1. - Pe data de 1 decembrie 2008 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei, pentru 15 ani de activitate în domeniul apărării si rezultate meritorii în îndeplinirea atributiilor si în pregătirea profesională, maistrilor militari si subofiterilor prevăzuti în anexa nr. 1*), care face parte integrantă din prezentul decret.

Art. 2. - Pe data de 1 decembrie 2008 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei, pentru 20 de ani de activitate în domeniul apărării si rezultate meritorii în îndeplinirea atributiilor si în pregătirea profesională, maistrilor militari si subofiterilor prevăzuti în anexa nr. 2*), care face parte integrantă din prezentul decret.

Art. 3. - Pe data de 1 decembrie 2008 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei, pentru 25 de ani de activitate în domeniul apărării si rezultate meritorii în îndeplinirea atributiilor si în pregătirea profesională, maistrilor militari si subofiterilor prevăzuti în anexa nr. 3*), care face parte integrantă din prezentul decret.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 12 noiembrie 2008.

Nr. 1.097.


*) Anexele nr. 1-3 se comunică institutiilor interesate.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.064

din 14 octombrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) si art. 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea

tuturor formelor de discriminare

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) si art. 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie ridicată de Ministerul Justitiei în Dosarul nr. 8.263/99/2007 al Curtii de Apel Iasi - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 aprilie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 8.263/99/2007, Curtea de Apel Iasi - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) si art. 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie ridicată de Ministerul Justitiei în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze cu obiect drepturi bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) si art. 61, în măsura în care permit instantelor de judecată să cenzureze solutia aleasă de legiuitor în stabilirea retributiei unor categorii profesionale si să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele cu cele prevăzute prin actele normative. Se încalcă astfel rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a tării si principiul separatiei puterilor în stat.

Curtea de Apel Iasi - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) si art. 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, cu modificările si completările ulterioare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 820 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) si art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstitutionale, în măsura în care din acestea se desprinde întelesul că instantele judecătoresti au competenta să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, si să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Asa fiind, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, prezenta exceptie de neconstitutionalitate a devenit inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) si art. 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie ridicată de Ministerul Justitiei în Dosarul nr. 8.263/99/2007 al Curtii de Apel Iasi - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 octombrie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.065

din 14 octombrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si art. 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si art. 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie ridicată de Ministerul Justitiei în Dosarul nr. 3.168/107/2007 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul exceptiei a depus la dosar concluzii scrise.

Cauza se află în stare de judecată.


Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 mai 2008, pronuntată în Dosarul nr. 3.168/107/2007, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 si art. 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie ridicată de Ministerul Justitiei în dosarul de mai sus.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) si art. 61, în măsura în care permit instantelor de judecată să cenzureze solutia aleasă de legiuitor în stabilirea retributiei unor categorii profesionale si să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele cu cele prevăzute prin actele normative. Se încalcă astfel rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a tării si principiul separatiei puterilor în stat.

Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2 si art. 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, cu modificările si completările ulterioare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 820 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) si art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstitutionale, în măsura în care din acestea se desprinde întelesul că instantele judecătoresti au competenta să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, si să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Asa fiind, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, prezenta exceptie de neconstitutionalitate a devenit inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si art. 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie ridicată de Ministerul Justitiei în Dosarul nr. 3.168/107/2007 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 octombrie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 


ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

pentru completarea art. 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 87/2008 privind dotarea cu calculatoare tip desktop a unitătilor în care se desfăsoară învătământ liceal si profesional de stat

 

Potrivit prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 87/2008 privind dotarea cu calculatoare tip desktop a unitătilor în care se desfăsoară învătământ liceal si profesional de stat, Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului a demarat procedurile de achizitie publică de produse - calculatoare tip desktop, conform prevederilor legale în vigoare, dar, ca urmare a numărului mare de contestatii, încheierea Raportului procedurii de achizitie a fost posibilă numai în data de 13 noiembrie 2008.

Stiind că elevii din clasele a IX-a si a X-a din anul scolar 2008-2009 trebuie să beneficieze de calculatoare tip desktop,

cunoscând că sumele necesare derulării contractului sunt cuprinse în bugetul Ministerului Educatiei, Cercetării si Tineretului pentru anul 2008, iar derularea contractului si în anul 2009 presupune asigurarea surselor de finantare si în anul 2009, Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului neavând în acest moment bugetul aprobat pentru anul 2009,

având în vedere că perioada rămasă până la sfârsitul anului 2008 nu permite derularea integrală, în anul 2008, a contractului de achizitie publică de calculatoare tip desktop pentru dotarea unitătilor în care se desfăsoară învătământ liceal si profesional de stat ce urmează să fie încheiat ca urmare a finalizării procedurii de licitatie publică, fiind necesară trecerea în anul bugetar 2009,

având în vedere prevederile Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

 

Articol unic. - La articolul 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 87/2008 privind dotarea cu calculatoare tip desktop a unitătilor în care se desfăsoară învătământ liceal si profesional de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 27 iunie 2008, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) si (4), cu următorul cuprins:

„(3) Se autorizează Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului să încheie în anul 2008 si să deruleze în anii 2008 si 2009 contractul de achizitie publică de calculatoare tip desktop pentru dotarea unitătilor în care se desfăsoară învătământ liceal si profesional de stat.

(4) Sumele necesare achizitionării de calculatoare tip desktop în anul 2009, în baza contractului de achizitie publică de produse încheiat în anul 2008, se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educatiei, Cercetării si Tineretului pentru anul 2009, capitolul 65.01 «Învătământ».”

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul educatiei, cercetării si tineretului,

Anton Anton

p. Ministrul economiei si finantelor,

Eugen Teodorovici,

secretar de stat

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2008.

Nr. 168.

 


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli rectificate pe anul 2008 ale Companiei Nationale „Transelectrica” - S.A. si Societătii Comerciale „Hidroelectrica” - S.A., aflate sub autoritatea Ministerului Economiei si Finantelor

 

Având în vedere prevederile art. 15 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare, si ale Legii bugetului de stat pe anul 2008 nr. 388/2007, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă bugetele de venituri si cheltuieli rectificate pe anul 2008 ale Companiei Nationale „Transelectrica” - S.A. si Societătii Comerciale „Hidroelectrica” - S.A., aflate sub autoritatea Ministerului Economiei si Finantelor, prevăzute în anexele nr. 1 si 2, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

(2) Defalcarea pe trimestre a indicatorilor prevăzuti în anexe se aprobă de Ministerul Economiei si Finantelor.

Art. 2. - (1) Cheltuielile totale aferente veniturilor înscrise în bugetele de venituri si cheltuieli ale Companiei Nationale „Transelectrica” - S.A. si Societătii Comerciale „Hidroelectrica” - S.A. reprezintă limite maxime si nu pot fi depăsite decât în cazuri justificate, cu aprobarea Guvernului, la propunerea Ministerului Economiei si Finantelor, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei si Egalitătii de Sanse.

(2) În cazul în care în executie se înregistrează depăsiri sau nerealizări ale veniturilor aprobate, operatorii economici pot efectua cheltuieli în functie de realizarea veniturilor, cu încadrare în indicatorii de eficientă aprobati.

(3) Cheltuielile cu salariile brute se vor efectua numai cu respectarea corelatiei dintre cresterea câstigului mediu lunar brut si cea a productivitătii muncii, în conditiile legii.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

Ministrul muncii, familiei si egalitătii de sanse,

Mariana Câmpeanu

 

Bucuresti, 28 octombrie 2008.

Nr. 1.374.

 


ANEXA Nr. 1*)

 

Ministerul Economiei si Finantelor

Compania Natională „Transelectrica” - S.A.

 

BUGETUL DE VENITURI SI CHELTUIELI RECTIFICAT PE ANUL 2008 al Companiei Nationale „Transelectrica” - S.A.

 

 

 

 

 

- mii lei -

 

 

INDICATORI

Nr. rd.

Propunere rectificat 2008

0

1

2

3

4

I.

 

VENITURI TOTALE (rd.02 + rd.10 + rd.15)

1

3.005.945

 

1.

Venituri din exploatare-total, din care:

2

2.976.649

 

 

a) productia vândută

3

2.936.049

 

 

b) venituri din vânzarea mărfurilor

4

 

 

 

c) venituri din subventii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete, din care:

5

 

 

 

- subventii, cf.preved.legale in vigoare

6

 

 

 

- transferuri, cf.preved.legale în vigoare

7

 

 

 

d) productia imobilizată

8

 

 

 

e)alte venituri din exploatare

9

40.600

 

2.

Venituri financiare-total, din care:

10

29.296

 

 

a) venituri din interese de participare

11

2.837

 

 

b) venituri din alte investitii financiare si împrumuturi care fac parte din activele imobilizate

12

 

 

 

c) venituri din dobânzi

13

18000

 

 

d)alte venituri financiare

14

8.459

 

3.

Venituri extraordinare

15

 

II.

 

CHELTUIELI TOTALE (rd.17 + rd. 46 + rd.49)

16

2.885.945

 

1.

Cheltuieli de exploata re-total, din care:

17

2.828.524

 

 

a)cheltuieli materiale

18

2.138.630

 

 

b)alte cheltuieli externe (cu energie si apă)

19

2.300

 

 

c)cheltuieli privind mărfurile

20

 

 

 

d)cheltuielicu personalul, din care:

21

144.501

 

 

-salarii

22

104.010

 

 

- contracte de mandat/contracte de performantă

23

405

 

 

-cheltuieli cu asigurările si protectia socială, din care:

24

29.764

 

 

- cheltuieli privind contributia ia asigurări sociale

25

22.174

 

 

- cheltuieli privind contributia de asigurări pt. somaj

26

1.377

 

 

- cheltuieli privind contributia la asigurări sociale de sănătate

27

6.213

 

 

-alte cheltuieli cu personalul, din care:

28

10.322

 

 

- cheltuieli sociale prevăzute de art.21, alin.3, lit.c) din legea nr.571/20003 privind Codul Fiscal, din care:

29

2.070

 

 

- tichete de cresă(cf.art.3 din Legea nr.193/2006)

30

 

 

 

- tichete cadou (cf.art.2 din Legea nr 193/2006)

31

500

 

 

-fonduri speciale aferente fondului de salarii

32

550

 

0

1

2

3

4

 

 

- tichete de masă

33

4.254

 

 

e)ajustări de valori privind imobilizările corporale si necorporale

34

247.000

 

 

f)alte cheltuieli de exploatare, din care:

35

296.093

 

 

- cheltuieli privind prestatiile externe, din care:

36

295.198

 

 

-cheltuieli de protocol, din care:

37

500

 

 

- tichete cadou pentru cheltuieli de protocol (cf.art.2 din Legea nr 193/2006)

38

 

 

 

-cheltuieli de reclamă si publicitate

39

715

 

 

- tichete cadou pentru cheltuieli de reclamă si publicitate (cf.art.2 din Legea nr. 193/2006)

40

 

 

 

- tichete cadou pentru cheltuieli pentru campanii de marketing, studiu! pietei, promovarea pe piete existente sau noi (cf.art.2 din Legea nr. 193/2006)

41

 

 

 

-cheltuieli cu sponsorizarea

42

250

 

 

-alte cheltuieli, din care:

43

895

 

 

-taxa ptactivitatea de exploatare a resurselor minerale

44

 

 

 

-redevenea din concesionarea bunurilor publice

45

895

 

2.

Cheltuieli financiare-total, din care:

46

57.421

 

 

-cheltuieli privind dobânzile

47

55.161

 

 

-alte cheltuieli financiare

48

2.260

 

3.

Cheltuieli extraordinare

49

 

III.

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

50

120.000

VI.

 

IMPOZIT PE PROFIT

51

18.240

VII.

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

52

101.760

 

1.

Rezerve legate

53

6.000

 

2.

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenti

54

 

 

3.

Alte rezerve reprezentând facilitati fiscale prevăzute de lege

55

 

 

4.

Constituirea surselor proprii de finantare pt. Proiecte cofinantate din împrumuturi externe, precum si pt. constitui rea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plătii dobânzilor, comisioanelor si altor costuri aferente acestor împrumuturi externe

56

 

 

5.

Alte repartizări prevăzute de lege

57

 

 

6.

Participarea salariatilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul agentului economic în exercitiului financiar de referintă

58

9.576

 

7.

Minim 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local, in cazul regiilor autonome, ori dividende în cazul societătilor nationale, companiilor nationale si societătilor comerciale cu capital integral sau majoritar tic stat

59

47.880

 

8.

Profitul nerepartizat pe destinatiile prevăzute la pct.1-7 se repartizează la alte rezerve si constituie sursă proprie de finantare

60

38.304

 

0

1

2

3

4

  VIII.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                     

 

SURSE DE FINANTARE A INVESTITIILOR, din care:

61

567.642

 

1.

Surse proprii*)

62

451.210

 

2.

Alocatii de la buget

63

 

 

3.

Credite bancare

64

108.432

 

 

- interne

65

 

 

 

- externe

66

108.432

 

4.

Alte surse

67

8.000

IX.

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTITII, din care:

68

456.638

 

1.

Cheltuieli aferente Investitiilor, inclusiv cele aferente investitiilor în curs la finele anului

69

330.646

 

2.

Rambursări de rate aferente creditelor pentru investitii

70

125.992

 

 

- interne

71

5.000

 

 

- externe

72

120.992

X.

 

REZERVE, din care:

73

6.000

 

1.

Rezerve legale

74

6.000

 

2.

Rezerve statutare

75

 

 

3

Alte rezerve

76

 

XI.

 

DATE DE FUNDAMENTARE

77

 

 

1.

Venituri totale

78

3.005.945

 

2.

Cheltuieli aferente veniturilor totale

79

2.885.945

 

3.

Număr prognozat de personal la finele anului

80

2210

 

4.

Număr mediu de salariati total

81

2.210

 

5.

Fond de salarii, din care:

82

104.010

 

 

a) fond de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă cu durată nelimitată de timp

83

103.510

 

 

b) alte cheltuieli cu personalul

84

500

 

6.

Câstigul mediu lunar pe salariat(lei/pers.)

85

3.903

 

7.

Productivitatea muncii pe total personal mediu (lei/pers.)(rd.78/rd.81) - in preturi curente

86

1.360

 

8.

Productivitatea muncii pe total personal mediu (lei/pers.}(rd.78/rd.81) - in preturi comparabile

87

 

 

9.

Productivitatea muncii pe total personal mediu (mii lei/pers.) pentru activitatea din servicii de sistem

88

481

 

10.

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale ( cheltuieli totale/ venituri totalex1000) (rd.77/rd.7S)

89

960

 

11

Plăti restante - total

90

1.144

 

 

- preturi curente

91

1.144

 

 

- preturi comparabile(rd.91x indicele de crestere a preturilor pragnozate)

92

 

 

12

Creante restante - total

93

95.133

 

 

- preturi curente

94

95.133

 

 

- preturi comparabile(rd.94x indicele de crestere a preturilor prognozate)

95

 

 

„ inclusiv venituri rezultate din listare BVB, sume care vor fi utilizate pt. obiective de investitii in anul 2008

 


ANEXA Nr. 2*)

 

Ministerul Economiei si Finantelor

Societatea Comercială „Hidroelectrica” - S.A.

 

BUGETUL DE VENITURI SI CHELTUIELI RECTIFICAT PE ANUL 2008 al Societătii Comerciale „Hidroelectrica” - S.A.

 

 

 

 

 

- mii lei -

 

 

INDICATORI

Nr.

rd.

BVC

rectificat 2008

0

1

2

3

4

I.

 

VENITURI TOTALE (rd.02 + rd.10 + rd.15)

1

2.267.759

 

1.

Venituri din exploatare-total, din care:

2

2.256.162

 

 

a) productia vândută

3

2.209.742

 

 

b) venituri din vânzarea mărfurilor

4

 

 

 

c) venituri din subventii de exploatare aferente cifrei de afaceri, din care:

5

 

 

 

- subventii, cfpreved legale în vigoare

6

 

 

 

- transferuri, cf.preved.legale în vigoare

7

 

 

 

d) productia imobilizată

8

 

 

 

e) alte venituri din exploatare, din care:

9

46.420

 

 

-venituri din subventii de exploatare aferente altor venituri

9a

 

 

 

-alte venituri din exploatare

9b

46.420

 

2.

Venituri financiare-total, din care:

10

11.597

 

 

a) venituri din interese de participare

11

 

 

 

b) venituri din alte investitii si împrumuturi care fac parte din activele imobilizate

12

 

 

 

c) venituri din dobânzi

13

 

 

 

d)alte venituri financiare

14

11.597

 

3.

Venituri extraordinare

15

 

II.

 

CHELTUIELI TOTALE (rd.17 + rd. 46 + rd.49)

16

2.207.759

 

1.

Cheltuieli de exploatare-total, din care:

17

2.123.266

 

 

a) cheltuieli materiale

18

21.452

 

 

b) alte cheltuieli externe(cu energie si apă)

19

378.237

 

 

c) cheltuieli privind mărfurile

20

 

 

 

d) cheltuieli cu personalul, din care:

21

488.592

 

 

-salarii

22

290678

 

 

- contracte de mandat/contracte de performantă

23

646

 

 

-cheltuieli cu asigurările si protectia socială, din care:

24

107.922

 

 

- cheltuieli privind contributia la asigurări sociale

25

75.189

 

 

- cheltuieli privind contributia de asigurări pt. somaj

26

6.954

 

 

- cheltuieli privind contributia la asigurări sociale de sănătate

27

25.779

 

 

-alte cheltuieli cu personalul, din care:

28

89.346

 

 

- sume aferente influentei din litigii, drepturi de personal

28a

77.700

 

 

- cheltuieli sociale prevăzute ta art.21, al(3), lit.c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare, din care.

29

1.506

 

0

1

2

3

4

 

 

- iichete de cresa (cf.art.3din Legea nr. 193/2006)

30

 

 

 

- tichete cadou pentru cheltuieli sociale (cf.art.2 din Legea nr. 193/2006)

31

830

 

 

- fonduri speciale aferente fondului de salarii

32

676

 

 

- tichete de masă

33

9.464

 

 

e)ajustarea valorii imobilizărilor corporale si necorporale

34

656 382

 

 

g)alte cheltuieli de exploatare, din care:

35

578603

 

 

- cheltuieli cu prestatiile din afara societătii, din care:

36

511.426

 

 

-cheltuieli de protocol, din care:

37

1.200

 

 

- tichete cadou pentru cheltuieli de protocol (cf.art.2 din Legea nr. 193/2006)

38

 

 

 

-cheltuieli de reclamă si publicitate, din care:

39

430

 

- tichete cadou pentru cheltuieli de reclama si publicitate (cf.art.2 din Legea nr. 193/2006)

40

 

 

 

- tichete cadou pentru cheltuieli pentru campanii de marketing, studiul pietei, promovarea pe piete existente sau noi (cf.art.2 din Legea nr.193/2006)

41

 

 

 

-cheltuieli cu sponsorizarea

42

1.920

 

 

-alte cheltuieli, din care:

43

67.177

 

 

-taxa pt.activitatea de exploatare a resurselor minerale

44

 

 

 

-redeventa din concesionarea bunurilor publice

45

 

 

2.

Cheltuieli financiare-total, din care:

46

84.493

 

 

-cheltuieli privind dobânzile

47

54 635

 

 

-alte cheltuieli financiare

48

29.858

 

3.

Cheltuieli extraordinare

49

 

III.

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

50

60.000

IV.

 

IMPOZIT PE PROFIT

51

9.600

V.

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

52

50.400

 

1.

Rezerve legale

53

 

 

2.

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenti

54

 

 

3.

Alte rezerve reprezentând facilitati fiscale prevăzute de lege

55

 

 

4.

Constituirea surselor proprii de finantare pt. Proiecte cofinantate din împrumuturi externe, precum si pt.constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, platii dobânzilor, comisioanelor si altor costuri aferente acestor împrumuturi externe

56

 

 

5.

Alte repartizări prevăzute de lege

57

10.000

 

6.

Participarea salariatilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul agentului economic în exercitiul financiar de referintă

58

 

 

7.

Minim 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local, in cazul regiilor autonome, ori dividende în cazul societătilor nationale, companiilor nationale si societătilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat

59

25.200

 

0

1

2

3

4

 

8.

Profitul nerepartizat pe destinatiile prevăzute la pct.1-7 se repartizează la alte rezerve si constituie sursa proprie de finantare

60

15.200

VI.

 

SURSE DE FINANTARE A INVESTITIILOR, din care:

61

1.150.000

 

1.

Surse proprii

62

800000

 

2.

Alocatii de la buget

63

 

 

3.

Credite bancare

64

350000

 

 

- interne

65

 

 

 

- externe

66

350.000

 

4.

Alte surse

67

 

VII.

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTITII, din care:

68

1.150.000

 

1.

Cheltuieli aferente investitilor, inclusiv cele aferente investitiilor în curs la finele anului

69

1.090.000

 

2.

Rambursări rate aferente creditelor pentru investitii

70

60.000

 

 

- interne

71

 

 

 

- externe

72

60.000

VIII.

 

REZERVE, din care:

73

1.500

 

1.

Rezerve legale

74

1.500

 

2.

Rezerve statutare

75

 

 

3.

Alte rezerve

76

 

IX.

 

DATE DE FUNDAMENTARE

77

 

 

1.

Venituri totale

78

2.267.759

 

2.

Cheltuieli aferente veniturilor totale

79

2.207.75S

 

3

Număr prognozat de personal la finele anului

80

5.360

 

4.

Număr mediu de salariati total

81

5.275

 

5.

Fond de salarii, din care:

82

290.678

 

 

a) fond de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă cu durată nelimitată de timp

83

289683

 

 

b) alte cheltuieli cu personalul

84

995

 

6.

Câstigul mediu lunar pe salariat*

85

4.576

 

7.

Productivitatea muncii pe total personal mediu (mii lei/pers.)(rd.78/rd.81) -în preturi curente

86

430

 

8.

Productivitatea muncii pe total personal mediu (mii lei/pers.)(rd.78/rd.81) - în preturi comparabile

87

 

 

9.

Productivitatea muncii in unităti fizice pe total personal mediu (miih MW/persoane)

88

7.014

 

10.

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale ( cheltuieli totale/ venituri totalex1000) (rd.16/rd.1x1000)

89

974

 

11.

Plati restante -total

90

139.256

 

 

- preturi curente

91

139.256

 

 

- preturi comparabile(rd.95x indicele de crestere a preturilor prognozate)

92

 

 

12.

Creante restante - total

93

45.062

 

 

- preturi curente

94

45.062

 

 

- preturi comparabile (rd.98x indicele de crestere a preturilor prognozate)

95

 


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind trecerea unei părti de imobil, aflată în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia

 

Având în vedere prevederile art. 3 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2001 privind înfiintarea Companiei Nationale de Investitii „C.N.I.” - SA, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2002, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 2 alin. (1) din Normele metodologice pentru derularea Programului „Bazine de înot”, realizat prin Compania Natională de Investitii „C.N.I.” - S.A., aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 414/2007, precum si ale Ordonantei Guvernului nr. 112/2000 pentru reglementarea procesului de scoatere din functiune, casare si valorificare a activelor corporale care alcătuiesc domeniul public al statului si al unitătilor administrative teritoriale, aprobată prin Legea nr. 246/2001,

în temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă trecerea unei părti de imobil, aflată în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte din prezenta hotărâre, din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia, în vederea demolării constructiilor existente si realizării investitiei „Bazin olimpic de înot”, prin programul „Bazine de înot”, realizat prin Compania Natională de Investitii „C.N.I.” - S.A.

Art. 2. - Partea din imobilul prevăzut la art. 1 se preia în folosintă gratuită, potrivit legii, de către Compania Natională de Investitii „C.N.I.” - S.A., pe toată durata realizării investitiei „Bazin olimpic de înot”, în conditiile stabilite prin Normele metodologice pentru derularea Programului „Bazine de înot”, realizat prin Compania Natională de Investitii „C.N.I.” - S.A., aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 414/2007.

Art. 3. - Predarea-preluarea părtii de imobil prevăzute la art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între Clubul Sportiv Dinamo Bucuresti si Compania Natională de Investitii „C.N.I.” - S.A., în conditiile prevăzute de art. 5 din Normele metodologice pentru derularea Programului „Bazine de înot”, realizat prin Compania Natională de Investitii „C.N.I.” - S.A., aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 414/2007.

Art. 4. - După efectuarea receptiei la terminarea lucrărilor de către Compania Natională de Investitii „C.N.I.” - S.A., terenul si obiectivul de investitii revin în proprietatea publică a statului si în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, fiind predate pe bază de protocol, în conditiile prevăzute de art. 11 din Normele metodologice pentru derularea Programului „Bazine de înot”, realizat prin Compania Natională de Investitii „C.N.I.” - S.A., aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 414/2007.

Art. 5. - Ministerul Internelor si Reformei Administrative îsi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenta cantitativ-valorică si, împreună cu Ministerul Economiei si Finantelor, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările si completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul internelor si reformei administrative,

Liviu Radu,

secretar de stat

Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor,

László Borbély

p. Ministrul economiei si finantelor,

Cătălin Doica,

secretar de stat

 

Bucuresti, 12 noiembrie 2008.

Nr. 1.444.

 


ANEXĂ

 

DATE DE IDENTIFICARE

ale părtii de imobil aflate în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, care se transmite din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia

 

Locul unde este situat imobilul

Persoana juridică ce administrează imobilul

Caracteristicile tehnice ale imobilului (suprafată)

Numărul de înregistrare în inventarul domeniului public al statului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006

Municipiul Bucuresti,

Sos. Stefan cel Mare nr. 7-9,

sectorul 2

Ministerul Internelor si Reformei Administrative -

Clubul Sportiv „Dinamo” Bucuresti

44-01-17 „Arenă de handbal”

Tribune spectatori - suprafata construită = 433,68 m2

- suprafata desfăsurată = 433,68 m2 Vestiare sportivi

- suprafata construită = 435,57 m2

- suprafaa desfăsurată = 435,57 m2

Total suprafată construită = 869,25 m2

Total suprafată desfăsurată = 869,25 m2

Suprafata terenului = 3.868 m2

Valoarea constructiei = 773.718,38 lei

Valoarea terenului = 343.683 lei

35.328 (partial)

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Actului aditional nr. 11 la Contractul de explorare si împărtire a productiei pentru perimetrele XIII Pelican si XV Midia, încheiat între Agentia Natională pentru Resurse Minerale si Sterling Resources Ltd.

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 31 alin. (3) din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Actul aditional nr. 11 la Contractul de explorare si împărtire a productiei pentru perimetrele XIII Pelican si XV Midia, încheiat între Agentia Natională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Sterling Resources Ltd., în calitate de concesionar, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Actul aditional nr. 11 la Contractul de explorare si împărtire a productiei pentru perimetrele XIII Pelican si XV Midia, aprobat potrivit art. 1, intră în vigoare la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Marian Marius Dorin

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Bogdan Găbudeanu

Ministrul mediului si dezvoltării durabile,

Attila Korodi

p. Ministrul economiei si finantelor,

Cătălin Doica,

secretar de stat

 

Bucuresti, 12 noiembrie 2008.

Nr. 1.446.


*) Anexa nu se publică, fiind clasificată potrivit legii.

 


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind acordarea unor măsuri de sprijin familiilor afectate de explozia care a avut loc în data de 15 noiembrie 2008 la Exploatarea Minieră Petrila, judetul Hunedoara

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 28 alin. (1) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 7 si 167 din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă acordarea unor ajutoare de urgentă, din creditele bugetare aprobate cu această destinatie în bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Egalitătii de Sanse pe anul 2008, familiilor si persoanelor singure prevăzute în anexa nr. 1, ai căror membri au decedat sau au fost răniti în urma exploziei care a avut loc la Exploatarea Minieră Petrila, judetul Hunedoara.

(2) Ajutoarele de urgentă prevăzute la alin. (1) se acordă după cum urmează:

a) câte 10.000 lei pentru fiecare dintre familiile persoanelor decedate;

b) câte 10.000 lei pentru fiecare dintre familiile persoanelor foarte grav rănite în explozie;

c) câte 5.000 lei pentru fiecare dintre familiile persoanelor grav rănite în explozie.

Art. 2. - (1) Copiii din familiile persoanelor decedate în explozia care a avut loc la Exploatarea Minieră Petrila, mentionati în anexa nr. 2, beneficiază de burse speciale pe durata scolarizării. Cuantumul bursei speciale este de:

a) 150 lei/lună pentru învătământul prescolar, primar si gimnazial;

b) 200 lei/lună pentru învătământul liceal si scoala de arte si meserii;

c) 250 lei/lună pentru învătământul universitar.

(2) Bursele prevăzute la alin. (1) se asigură din bugetul Ministerului Educatiei, Cercetării si Tineretului si vor fi indexate anual cu indicele de inflatie, prin ordin al ministrului educatiei, cercetării si tineretului.

(3) Sumele se repartizează lunar de către Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului inspectoratelor scolare/ universitătilor.

(4) Plata se efectuează lunar de către unitatea/institutia de învătământ către copilul beneficiar.

(5) Pentru copiii în vârstă de până la 14 ani bursa se încasează de sustinătorul legal/tutore.

(6) Bursele prevăzute la alin. (1) nu exclud acordarea, în conditiile legii, a celorlalte tipuri de burse sau forme de sprijin.

Art. 3. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii, familiei si egalitătii de sanse,

Mariana Câmpeanu

Ministrul educatiei, cercetării si tineretului,

Anton Anton

p. Ministrul internelor si reformei administrative,

Liviu Radu,

secretar de stat p. Ministrul economiei si finantelor,

Eugen Teodorovici,

secretar de stat

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2008.

Nr. 1.467.

 


ANEXA Nr. 1

 

Nr. crt.

Numele si prenumele

persoanei decedate/

accidentate

Adresa persoanei decedate/accidentate

Situatia persoanei

Suma aprobată

- lei -

Persoana care va ridica ajutorul

Adresa persoanei care va ridica ajutorul

1.

Stoian Vasile

Petrila, str. T. Vladimirescu bl. 36E/12

decedată

10.000

Stoian Nadia Rodica (sotie)

Petrila, str. T. Vladimirescu bl. 36E/12

2.

Mates Dan Romulus

Petrila, str. T. Vladimirescu bl. 36B/17

decedată

10.000

Mates Liliana (sotie)

Petrila, str. T. Vladimirescu bl. 36B/17

3.

Brad Iosif

Petrila, Str. Republicii bl. 70/44

decedată

10.000

Brad Tatiana (sotie)

Petrila, Str. Republicii bl. 70/44

4.

Mâtan Adrian Mihai

Petrosani, str. C-tin Mile nr. 5, ap. 31

decedată

10.000

Mâtan Mihaela (mama)

Petrosani, str. C-tin Mile nr. 5, ap. 31

5.

Sipos Ioan Cristian

Petrila, str. T. Vladimirescu bl. 36G/35

decedată

10.000

Sipos Elena (sotie)

Petrila, str. T. Vladimirescu bl. 36G/35

6.

Alecsa Marcel Alin

Petrila, Str. Minei bl. 33/20

decedată

10.000

Alecsa Liviana (sotie)

Petrila, Str. Minei bl. 33/20

7.

Holingher Ervin Dorel

Petrosani, str. A. Iancu bl. 3/57

decedată

10.000

Holingher Cristina (sotie)

Petrosani, str. A. Iancu bl. 3/57

8.

Mos Silviu Ioan

Petrila, Str. 8 Martie bl. 20/10

decedată

10.000

Mos Maria (mama)

Petrila, Str. 8 Martie bl. 20/10

9.

Puian Nicolae

Petrila, Str. Rândunicii nr. 12

decedată

10.000

Puian Ana (sotie)

Petrila, Str. Rândunicii nr. 12

10.

Visan Trandafir

Petrosani, str. Gen. V. Milea bl. 21/13

decedată

10.000

Visan Ana Violeta (sotie)

Petrosani, str. Gen. V Milea bl. 21/13

11 .

Elekes Attila

Petrosani, Str. Unirii bl. 3/14

decedată

10.000

Elekes Ofelia (sotie)

Petrosani, Str. Unirii bl. 3/14

12.

Fratilă Daniel

Petrila, Str. Minei bl. 22A/9

decedată

10.000

Fratilă Cristina (soie)

Petrila, Str. Minei bl. 22A/9

13.

Bodoni Sandor

Petrosani, Str. Aviatorilor bl. 54/63

rănită foarte grav si spitalizată

10.000

Bodoni Veronica (sotie)

Petrosani, Str. Aviatorilor bl. 54/63

14.

Matei Petru

Petrila, str. T. Vladimirescu bl. 6/10

rănită foarte grav si spitalizată

10.000

Matei Mihaela (sotie)

Petrila, str. T. Vladimirescu bl. 6/10

15.

Socolescu Alexandru

Petrosani, Aleea Poporului bl. 2/33

rănită foarte grav si spitalizată

10.000

Socolescu Terezia (sotie)

Petrosani, Aleea Poporului bl. 2/33

16.

Tirintică Victor

Petrila, Str. Republicii bl. 20/4

rănită foarte grav si spitalizată

10.000

Tirintică Tabeta Anamaria (sotie)

Petrila, Str. Republicii bl. 20/4

17.

Loghin Constantin

Petrila, Str. 8 Martie bl. 7/37

rănită foarte grav si spitalizată

10.000

Loghin Adriana Petronela (sotie)

Petrila, Str. 8 Martie bl. 7/37

18.

Alecsa Nicolae

Petrila, Str. Republicii bl. 34/10

rănită foarte grav si spitalizată

10.000

Alecsa Ana Maria (sotie)

Petrila, Str. Republicii bl. 34/10

19.

Bîlbă Sorin Mihai

Petrila, Str. Republicii bl. 31/54

rănită foarte grav si spitalizată

10.000

Bîlbă Silvia Adriana (sotie)

Petrila, Str. Republicii bl. 31/54

20.

Iordache Nicolae Florin

Petrila, Str. 8 Martie bl. 56/30

rănită foarte grav si spitalizată

10.000

Iordache Elena (mama)

Petrila, Str. 8 Martie bl. 56/30

21.

Lăban Cristian

Petrila, Str. Minei bl. 23A/2

rănită grav si spitalizată

5.000

Lăban Mirela Cristina (sotie)

Petrila, Str. Minei bl. 23A/2

22.

Cristea Nicolae

Petrila, Str. 8 Martie bl. 44/8

rănită grav si spitalizată

5.000

Cristea Liliana (sotie)

Petrila, Str. 8 Martie bl. 44/8

23.

Leonte Petrică

Petrila, Str. 22 Decembrie bl. 5/21

rănită grav si spitalizată

5.000

Leonte Mirela (sotie)

Petrila, Str. 22 Decembrie bl. 5/21

24.

Badea Vasile

Petrila, Str. Minei bl. 24/20

rănită grav si spitalizată

5.000

Badea Mioara (sotie)

Petrila, Str. Minei bl. 24/20

25.

Trăilă Sorin

Petrosani, Str. Independentei bl. 17/35

rănită grav si spitalizată

5.000

Trăilă Iuliana (sotie)

Petrosani, Str. Independentei bl. 17/35

26.

Băran Alin Daniel

Petrila, str. T. Vladimirescu bl. 36F/23

rănită grav si spitalizată

5.000

Băran Liliana (sotie)

Petrila, str. T. Vladimirescu bl. 36F/23

27.

Rusu Stefan

Petrila, str. Al. Sahia bl. 2/35

rănită grav si spitalizată

5.000

Rusu Stefan

Petrila, str. Al. Sahia bl. 2/35

28.

Holingher Sorin Vasile

Petrosani, Aleea Poporului bl. 2/5

rănită si spitalizată

5.000

Holingher Sorina (sotie)

Petrosani, Aleea Poporului bl. 2/5

 

240.000

 


ANEXA Nr. 2

 

LISTA

cu copiii din familiile afectate de explozia de la Exploatarea Minieră Petrila, judetul Hunedoara, care vor beneficia de burse scolare speciale

 

 

 

 

 

 

Nr. crt.

Numele si prenumele

Data nasterii

Prenumele si numele părintilor

1.

Frătilă Daniela Oana

1 februarie 1990

Daniel si Cristina Frătilă

2.

Puian Adrian

12 mai 1993

Nicolae si Ana Puian

3.

Teodor Alexandra Nicoleta

27 noiembrie 1993

Dan si Liliana Mates

4.

Alecsa Lavinia Oana

4 noiembrie 1991

Marcel-Alin si Livia Alecsa

5.

Alecsa Flavius Adrian

13 mai 1995

6.

Alecsa Iris Nicol

16 ianuarie 2007

7.

Stoian Bogdan Gabriel

20 martie 1992

Vasile si Nadia-Ramona Stoian

8.

Stoian Catalina Mihaela

5 martie 1999

9.

Sipos Antonia

17 octombrie 2003

Cristian si Elena Sipos

10.

Elekes Robert

31 martie 2000

Attila si Ofelia Elekes

11 .

Visan Adelina Ioana

4 octombrie 1994

Trandafir si Ana-Violeta Visan

12.

Găină Luiza

28 aprilie 1990

Doru si Cristina Holinger

13.

Găină Bianca Daniela

10 octombrie 1992

14.

Holinger Vlad Vasile

17 mai 2001

15.

Brad Alexandru

23 septembrie 1988

Iosif si Tatiana Brad

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea anexei nr. 1/1 la Hotărârea Guvernului nr. 121/2008 pentru aprobarea subventiilor pe produse s i a subventiilor privind protectia socială, acordate companiilor, societătilor nationale i societătilor comerciale din sectorul minier

 

Având în vedere prevederile Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr. 1.407/2002 privind ajutorul de stat acordat industriei cărbunelui,

în temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Anexa nr. 1/1 la Hotărârea Guvernului nr. 121/2008 pentru aprobarea subventiilor pe produse si a subventiilor privind protectia socială, acordate companiilor, societătilor nationale si societătilor comerciale din sectorul minier, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 8 februarie 2008, cu modificările ulterioare, se modifică si se înlocuieste cu anexa la prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul economiei si finantelor,

Eugen Teodorovici,

secretar de stat Ministrul muncii, familiei si egalitătii de sanse,

Mariana Câmpeanu

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2008.

Nr. 1.468.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 1/1 la Hotărârea Guvernului nr. 121/2008)

 

MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR

 

CALCULUL SUBVENTIEI ÎN ANUL 2008

 

Unitatea Produsul

Cantitatea (2008)

Subventia unitară (lei/U.M.)

Subventia totală (mii lei) 2008

Compania Natională a Huilei - S.A. Petrosani

 

 

 

Huilă energetică (Gcal)

9.097.959

35,70

324.818,0

TOTAL:

 

 

324.818,0


ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

-SECTIILE UNITE –

 

DECIZIA Nr. LXXXI (81)

din 10 decembrie 2007

 

Dosar nr. 54/2007

Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie,

Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la stabilirea pedepsei ce se execută în cazul infractiunii de evadare, conform art. 269 alin. 3 din Codul penal.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenti 88 de judecători din totalul de 115 aflati în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, solicitând să fie admis în sensul de a se stabili că prin pedeapsa ce se execută în cazul infractiunii de evadare se întelege pedeapsa aplicată pentru infractiunea de evadare adăugată la restul din pedeapsa în curs de executare în momentul evadării.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

Prin recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, se relevă că practica judiciară nu este unitară cu privire la întelesul sintagmei „pedeapsă ce se execută” în cazul infractiunii de evadare, conform dispozitiilor art. 269 alin. 3 din Codul penal.

Astfel, unele instante s-au pronuntat în sensul că, în cazul infractiunii de evadare, pedeapsa ce se execută se determină prin cumulul aritmetic al pedepsei aplicate pentru infractiunea de evadare cu cuantumul întregii pedepse în a cărei executare se afla inculpatul.

Alte instante, dimpotrivă, au considerat că pedeapsa ce se execută în cazul infractiunii de evadare se stabileste prin adăugarea pedepsei aplicate pentru infractiunea de evadare la restul rămas de executat din pedeapsa în curs de executare în care se afla inculpatul în momentul evadării.

Aceste din urmă instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii.

Într-adevăr, prin art. 269 alin. 3 din Codul penal se prevede că „pedeapsa aplicată pentru infractiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută, fără a depăsi maximul general al închisorii”.

În raport cu această reglementare este evident că pedeapsa aplicabilă pentru infractiunea de evadare trebuie stabilită de instantă în cadrul individualizării judiciare, în raport cu criteriile generale prevăzute în art. 72 din Codul penal.

Săvârsirea unei infractiuni de evadare în starea legală de detinere dă nastere unei recidive postcondamnatorii, dar reglementarea prevăzută la art. 269 alin. 3 din Codul penal, referitoare la pedeapsa aplicabilă într-un asemenea caz, constituie o derogare de la dispozitiile art. 39 alin. 1 din acelasi cod, privind contopirea pedepsei stabilite pentru infractiunea săvârsită ulterior cu pedeapsa aplicată pentru infractiunea anterioară.

Derogarea constă în cumulul aritmetic impus de legiuitor prin textul art. 269 alin. 3 din Codul penal dintre pedeapsa aplicată pentru infractiunea de evadare si pedeapsa ce se execută.

Desigur că pentru o corectă si uniformă aplicare a textului sus-mentionat, în operatiunea de stabilire a pedepsei esential este să fie clarificată si înteleasă sintagma „pedeapsă ce se execută”.

Analiza ratională a textului în raport cu principiile care guvernează materia dreptului penal impune concluzia certă că sintagma „pedeapsă ce se execută” nu poate desemna decât acea parte din pedeapsă care, în momentul evadării, a rămas de executat, si nicidecum întreaga pedeapsă în a cărei executare se află condamnatul.

A accepta o interpretare contrară, în sensul că textul se referă la întreaga pedeapsă în a cărei executare se află condamnatul, înseamnă a admite ca persoana condamnată să execute din nou, pentru aceeasi faptă, o parte a unei pedepse deja executate.

Or, o asemenea solutie este inadmisibilă, pentru că ar încălca principiul non bis in idem.

Asa fiind, la determinarea concretă a pedepsei ce se execută trebuie să fie avută în vedere sanctiunea totală aplicată definitiv pentru infractiunea în a cărei executare se afla condamnatul numai atunci când evadarea a intervenit chiar în ziua încarcerării, iar în restul situatiilor, întotdeauna, restul rămas de executat din această pedeapsă, în momentul evadării, dacă fapta a fost săvârsită în cursul executării primei pedepse.

În consecintă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum si al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că sintagma „pedeapsă ce se execută”, continută în dispozitiile art. 269 alin. 3 din Codul penal, se interpretează în sensul că se referă la pedeapsa rămasă de executat din pedeapsa în a cărei executare se afla condamnatul la momentul evadării.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În numele legii,

DECID:

            Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie. Sintagma „pedeapsa ce se execută”, continută în dispozitiile art. 269 alin. 3 din Codul penal, se interpretează în sensul că se referă la pedeapsa rămasă de executat din pedeapsa în a cărei executare se afla condamnatul la momentul evadării. Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală. Pronuntată în sedintă publică, astăzi, 10 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei

 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

- SECTIILE UNITE -

 

DECIZIA Nr. LXXXII (82)

din 10 decembrie 2007

 

Dosar nr. 56/2007

Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie,

Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la interpretarea si aplicarea unitară a dispozitiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală în cazul respingerii plângerii formulate în conditiile art. 2781 din acelasi cod împotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispozitiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenti 88 de judecători din totalul de 115 aflati în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, punând concluzii de admitere a acestuia în sensul de a se stabili că, în cazul respingerii plângerii împotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispozitiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, formulată de persoana vătămată sau de persoana ale cărei interese legitime sunt vătămate, în conditiile art. 2781 din Codul de procedură penală, această persoană va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare conform art. 192 alin. 2 din acelasi cod.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

Prin recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, este relevat caracterul neunitar al practicii judiciare cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală în cazul respingerii plângerii formulate în conditiile art. 2781 din acelasi cod împotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispozitiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.

Astfel, unele instante au considerat că, în cazul respingerii plângerii formulate în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală împotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispozitiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, cheltuielile judiciare trebuie să rămână în sarcina statului.

Au fost si instante care, prin hotărârile pe care le-au dat, nu s-au pronuntat si asupra cheltuielilor judiciare, conform art. 343 alin. 3 si art. 349 din Codul de procedură penală.

În fine, cele mai multe instante s-au pronuntat în sensul că, în astfel de situatii, cheltuielile judiciare avansate de stat trebuie suportate de persoana căreia i s-a respins plângerea.

Aceste din urmă instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii.

Într-adevăr, prin art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a reglementat că „După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonantei ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum si orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere [...] la judecătorul de la instanta căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta să judece cauza în primă instantă”.


Pe de altă parte, în art. 343 alin. 3 din Codul de procedură penală este instituită obligatia completului să delibereze si asupra cheltuielilor judiciare, iar în conformitate cu dispozitiile art. 349 din Codul de procedură penală, „instanta se pronuntă prin hotărâre si asupra cheltuielilor judiciare, potrivit dispozitiilor prevăzute în art. 189-193”.

În această privintă este de observat că obligatia de plată a cheltuielilor judiciare avansate de stat poate fi dispusă fată de subiectii de drept procesual penal numai în raport cu solutiile pronuntate, potrivit distinctiilor făcute în art. 191 si 192 din Codul de procedură penală, fără să se mentioneze prin vreo dispozitie că în caz de respingere a cererilor făcute de astfel de subiecti cheltuielile ar rămâne în sarcina statului.

Mai mult, în cuprinsul art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală se precizează că „în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care si-a retras apelul, recursul sau cererea”.

Or, în acceptiunea textului de lege mentionat, prin „cerere” se poate întelege si o plângere formulată în fata judecătorului împotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispozitiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, formulată în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală.

Ca urmare, în cazul respingerii unei astfel de plângeri, întemeiată pe dispozitiile art. 2781 din Codul de procedură penală, persoana care a formulat-o nu poate fi exonerată de obligatia de a plăti cheltuielile judiciare avansate de stat, obligatie ce este impusă de caracterul nejustificat al initiativei sale procesuale.

Într-o asemenea situatie culpa procesuală a persoanei care a formulat în mod nejustificat cererea constituie temei pentru suportarea cheltuielilor judiciare, chiar dacă aceasta nu presupune si existenta relei-credinte.

Evident, atunci când plângerea a fost întemeiată, iar instanta a admis-o prin sentintă si a desfiintat rezolutia sau ordonanta ori dispozitia din rechizitoriu atacată si a trimis cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, cheltuielile judiciare trebuie să rămână în sarcina statului.

Tot astfel, în situatia la care se referă art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea plângerii, finalizată într-o încheiere de admitere, cu desfiintarea rezolutiei sau a ordonantei atacate si retinerea cauzei spre judecare, trebuie stabilite diferentiat în functie de solutia de fond pronuntată, respectiv de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, conform dispozitiilor art. 191-192 alin. 1 pct. 1 si 2 din acelasi cod.

În consecintă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum si al art. 4142 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că, în cazul respingerii plângerii formulate în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală împotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispozitiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia vor fi suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea, potrivit art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În numele legii,

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.

Dispozitiile art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că:

În cazul respingerii plângerii formulate în conditiile art. 2781 din Codul de procedură penală împotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispozitiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia vor fi suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronuntată în sedintă publică, astăzi, 10 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei

 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

- SECTIILE UNITE -

 

DECIZIA Nr. LXXXIII (83)

din 10 decembrie 2007

 

Dosar nr. 57/2007

Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie,

Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la interpretarea si aplicarea unitară a dispozitiilor art. 494 fraza I din Codul de procedură penală, referitoare la instanta competentă să se pronunte asupra reabilitării judecătoresti în situatia în care, prin schimbarea normelor legale de competentă, instanta care a judecat cauza în primă instantă nu mai are această competentă în momentul introducerii cererii.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenti 88 de judecători din totalul de 115 aflati în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, punând concluzii de admitere a acestuia în sensul de a se stabili că, în ipoteza modificării normelor privind competenta materială, solutionarea cererii de reabilitare revine instantei care, potrivit legii în vigoare la data introducerii acesteia, este competentă să judece fondul cauzei.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instantelor judecătoresti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la instanta competentă să solutioneze cererea de reabilitare judecătorească în situatia în care, prin schimbarea normelor legale de competentă, instantei care a judecat cauza în primă instantă nu îi mai revine această competentă în momentul introducerii cererii.

Astfel, unele instante au decis că instanta competentă să solutioneze cererea de reabilitare este aceea care a judecat în primă instantă cauza în care s-a pronuntat condamnarea, chiar dacă la momentul introducerii cererii, prin schimbarea normelor legale, competenta revine altei instante.

Alte instante, dimpotrivă, s-au pronuntat în sensul că, în caz de modificare a competentei materiale, cererea de reabilitare se solutionează de instanta competentă să judece fapta în primă instantă la data introducerii cererii.

Aceste din urmă instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii.

Într-adevăr, potrivit art. 494 din Codul de procedură penală, instanta competentă să se pronunte asupra reabilitării judecătoresti este fie judecătoria sau tribunalul care a judecat în primă instantă cauza în care s-a pronuntat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanta corespunzătoare, în a cărei rază teritorială domiciliază condamnatul.

Este de observat în această privintă că o cerere de reabilitare judecătorească este subsecventă condamnării, asa încât determinarea competentei trebuie să urmeze regimul judecătii cauzei în care s-a formulat cererea ulterioară, cum este în cazul reabilitării.

Reiese deci că într-o asemenea situatie ne aflăm în fata a două cauze diferite, cea dintâi, în care s-a pronuntat condamnarea, având ca obiect rezolvarea unui raport de drept penal de conflict, stins prin tragerea la răspundere penală a autorului, în vreme ce, în a doua cauză, activitatea jurisdictională de solutionare a cererii de reabilitare rezolvă un aspect adiacent obiectivului principal al procesului penal.

Mai mult, în timp ce prima activitate jurisdictională este integrată într-o fază specifică procesului penal, cea de a doua, privind reabilitarea, se situează în afara acestuia, după executarea hotărârii.

De altfel, însusi titlul VI al părtii speciale a Codului de procedură penală, care reglementează institutia reabilitării, este particularizat prin denumirea „Proceduri speciale”.

Ca urmare, fată de acest caracter autonom al reabilitării, se impune să fie incidentă regula tempus regit actum în aplicarea normelor de procedură penală.

Asa fiind, instanta corespunzătoare celei care a judecat în primă instantă nu poate fi decât aceea care, la data introducerii cererii prin care se solicită reabilitarea, este competentă să judece în primă instantă infractiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.

În consecintă, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum si al art. 4142 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se decide în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În numele legii,

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie. Dispozitiile art. 494 teza I din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că:

În caz de modificare a normelor de competentă, cererea de reabilitare va fi solutionată de instanta competentă să judece cauza în primă instantă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii. Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală. Pronuntată în sedintă publică, astăzi, 10 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei

 


ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECTIA A TREIA

 

HOTĂRÂREA din 29 aprilie 2008

în Cauza Spînu împotriva României

(Cererea nr. 32.030/02)

 

În Cauza Spînu împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, judecători, si Santiago Quesada, grefier de sectie,

după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 1 aprilie 2008,

pronuntă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 32.030/02) îndreptată împotriva României, prin care un cetătean al acestui stat, doamna Ecaterina Gabriela Spînu (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 26 aprilie 2001, în temeiul art. 34 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (Conventia).

2. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul său, domnul Răzvan-Horatiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

3. La data de 12 iulie 2006, Curtea a decis să îi comunice Guvernului capătul de cerere întemeiat pe articolul 6 § 1 din Conventie în ceea ce priveste echitatea procedurii penale. Invocând prevederile art. 29 § 3 din Conventie, ea a decis să se analizeze în acelasi timp admisibilitatea si fondul cauzei.

ÎN FAPT

I. Circumstantele cauzei

4. Reclamanta s-a născut în anul 1971 si locuieste în Râmnicu Vâlcea.

1. Arestarea preventivă a reclamantei si urmărirea penală împotriva sa

5. La data de 11 ianuarie 1996, reclamanta a fost convocată la sediul politiei din Râmnicu Vâlcea pentru a fi audiată cu privire la un omor ce avusese loc în Oradea în noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie 1995. În aceeasi zi, ea a fost predată sub escortă la politia din Oradea. Reclamanta afirmă că a fost insultată în mod constant pe traseu de către ofiterii de politie care o însoteau. Guvernul contestă aceste afirmatii si observă că niciun element de probă nu a fost adus în sprijinul lor.

6. La data de 12 ianuarie 1996, reclamanta a fost pusă sub acuzare si arestată preventiv pentru o perioadă de 30 de zile, după ce i-a fost adusă la cunostintă de către procuror învinuirea de săvârsire a infractiunilor de nedenuntare a tâlhăriei urmată de moartea lui N.A., de tentativă de omor si de tâlhărie asupra lui V.T., precum si de detinere de substante toxice, infractiuni prevăzute de art. 176, 211, 312 si 262 din Codul penal si de art. 14 din Decretul nr. 466/1979 privind regimul produselor si substantelor toxice.

7. La prima audiere la politie, reclamanta a negat orice participare la faptele imputate. Ulterior, ea a revenit asupra declaratiei sale initiale si a recunoscut, în primă fază, faptele referitoare la V.T., precum si participarea sa la omorul săvârsit asupra lui N.A. Ea afirmă că a recunoscut faptele imputate ca efect al relelor tratamente la care a fost supusă din partea agentilor de politie. Mai mult, ea sustine că, în anul 1996, i-a fost prescris si administrat un tratament cu diazepam si alte medicamente pe bază de barbiturice de către doctorul închisorii în scopul de a o determina să recunoască. Guvernul contestă aceste afirmatii privind supunerea la rele tratamente si observă că ele nu sunt sustinute.

8. Din dosarul medical al reclamantei tinut în timpul arestului său preventiv rezultă că aceasta a suferit de insomnie în anii 1996 si 1997 si că i-a fost administrat un tratament pe bază de barbiturice.

9. Au avut loc perchezitii la domiciliul reclamantei si al celorlalti 2 suspecti, H.G. si M.M. La domiciliul ultimului mentionat, politia a descoperit o vestă ce îi apartinea lui M.M., cu pete de sânge pe interior. Vesta a fost trimisă pentru analiza petelor de sânge, însă grupa sanguină nu a putut fi stabilită. În timpul urmăririi penale, acesti 2 coinculpati si-au recunoscut participarea la faptele imputate.

10. La data de 19 februarie 1996 a apărut în presă un articol intitulat „Doi subofiteri ajunsi asasini” (în spetă suspectii H.G. si M.M.), ce descria faptele imputate reclamantei. În articolul respectiv nu exista nicio mentiune explicită referitoare la sursa informatiilor pe care le prezenta.

11. Prin rechizitoriul din data de 27 mai 1996, Parchetul de pe lângă Tribunalul Judetean Bihor a trimis-o în judecată pe reclamantă în acelasi timp cu M.M. si H.G. pentru infractiunile mentionate mai sus. În opinia parchetului, M.M. si H.G. ar fi comis o infractiune de tâlhărie urmată de moartea lui N.A., pe care reclamanta nu a denuntat-o. Mai mult, reclamanta si H.G. ar fi comis o tentativă de omor si de tâlhărie asupra lui VT., parte civilă în proces. Pentru a săvârsi aceste infractiuni, reclamanta ar fi folosit substante toxice.

12. În opinia parchetului, faptele prezentate în rechizitoriu erau stabilite de raportul medico-legal, de declaratiile coinculpatului M.M. si ale reclamantei care recunosteau faptele imputate si de procesul-verbal de confruntare dintre reclamantă si victima VT. Rechizitoriul preciza si faptul că mărturiile coinculpatului M.M. si ale reclamantei, făcute în prezenta avocatilor lor alesi, au fost înregistrate pe o casetă video si consemnate în scris. Pe de altă parte, s-a mentionat că inculpatii, asistati tot de avocatii lor, au participat la o reconstituire a faptelor.

13. Pentru parchet, faptele erau dovedite de procesul-verbal de cercetare la fata locului, de plansele foto, de reconstituire, de identificarea unui grup de persoane, de expertizele si de documentele medicale prezentate, pe lângă depozitiile martorilor si mărturiile inculpatilor.

2. Instanta de fond

14. În Sedinta de judecată din data de 14 octombrie 1996, reclamanta a solicitat ca tribunalul să audieze martorii acuzării care erau absenti. Printr-o încheiere de sedintă, instanta a dispus ca parchetul să facă demersurile necesare pentru a-i prezenta la audiere.

15. Prin Încheierea de sedintă din data de 11 noiembrie 1996, instanta a amânat judecata pentru data de 9 decembrie 1996, pentru motivul că martorii acuzării nu erau prezenti, si a emis mandate de aducere în sarcina politiei, pentru a-i căuta pe martori la domiciliu si pentru a-i aduce. Un martor al apărării a fost audiat de instantă.

16. În Sedinta de judecată din data de 26 ianuarie 1998, după mai multe amânări din cauza unor erori de procedură, instanta a constatat lipsa martorilor acuzării si a dat citire depoziiilor pe care le-au făcut în timpul urmăririi penale. Reclamanta a contestat această citire, arătând că era necesară audierea martorilor, cu atât mai mult cu cât dovezile aflate la dosar erau contradictorii.

17. În fata instantei, reclamanta si coinculpatii M.M. si H.G. au revenit asupra declaratiilor pe care le-au dat în timpul urmăririi penale: recunoscându-si participarea la faptele referitoare la V.T., ei au negat în schimb participarea lor la producerea mortii lui N.A.

18. În Sedina de judecată din data de 2 februarie 1998, instanta le-a ordonat reclamantei si celorlalti coinculpati să nu contacteze mass-media pentru a da detalii despre cauză.

19. În Sedinta de judecată din data de 24 aprilie 1998, reclamanta a solicitat din nou instantei să dispună audierea martorilor acuzării. Mai mult, ea a arătat că, în timpul arestului său preventiv, a fost supusă unor rele tratamente din partea agentilor de politie si că a fost drogată pentru a recunoaste faptele.

20. Prin Sentinta din data de 8 iunie 1998, tribunalul a schimbat încadrarea juridică a faptele si a hotărât că din probele aflate la dosar reiesea că reclamanta se făcea vinovată de complicitate la infractiunea de tâlhărie urmată de moartea lui N.A., de tentativă de tâlhărie asupra lui V.T., precum si de detinere de substante toxice. Instanta a condamnat-o la pedeapsa de 10 ani închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii de a se afla în orasul Oradea pentru o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei si la plata unor daune-interese către părtile civile.

21. În ceea ce priveste afirmatiile reclamantei privind relele tratamente, instanta a considerat că acestea nu au fost sustinute, că dăduse declaratia în prezenta avocatului ales si că din caseta înregistrată în timpul audierii sale nu reiesea că fusese supusă unor rele tratamente. Totusi, instanta a constatat că era evident că reclamanta avusese dificultăti să le indice politistilor traseul urmat în Oradea în noaptea crimei - ceea ce se explica prin faptul că ea nu cunostea orasul - si că politistii dăduseră dovadă de „exces de zel” atunci când au insistat ca aceasta să îl indice cu exactitate.

22. În ceea ce priveste răspunderea penală a reclamantei pentru complicitatea la infractiunea de omor săvârsită asupra lui N.A., instanta a retinut că ea a fost dovedită de propriile sale mărturii si prin cele ale coinculpatului M.M., făcute în timpul urmăririi penale în prezenta avocatilor lor, precum si de petele de sânge găsite pe vesta acestuia din urmă, în ciuda faptului că spălarea ei făcuse imposibilă analiza.

23. Un articol apărut la data de 22 septembrie 1998 în ziarul „Evenimentul zilei” a prezentat faptele, mentionând un alibi oferit reclamantei de mama sa, dar care nu fusese luat în considerare de anchetatori.

24. Un articol apărut la data de 31 octombrie 1998 în ziarul „România liberă” a abordat de asemenea cauza, bazându-se pe declaratiile câtorva martori si ale coinculpatului M.M. Din el reiesea că autoritătile implicate în anchetă refuzaseră să facă comentarii si să răspundă la întrebările ziaristilor. Un alt articol apărut la data de 6 februarie 1999 a expus un „studiu al cauzei”, realizat de ziaristul V.B. Aceste articole nu făceau nicio trimitere directă la sursa informatiilor.

3. Instanta de apel - Curtea de Apel Oradea

25. Reclamanta a formulat apel împotriva Sentintei din 8 iunie 1998, solicitând achitarea sa pentru complicitate la infractiunea de omor si pentru infractiunea de tâlhărie asupra lui N.A., invocând insuficienta probelor. În subsidiar, ea a solicitat schimbarea încadrării juridice cu privire la faptele imputate în nedenuntarea unei infractiuni. Ea a subliniat că mărturisise faptele într-un moment în care se afla sub influenta anumitor medicamente.

26. La data de 29 octombrie 1998, curtea de apel a statuat că probele erau contradictorii si că reclamanta revenise, în fata tribunalului, asupra declaratiei sale conform căreia ar fi comis tâlhăria urmată de moartea lui N.A. La cererea reclamantei, curtea de apel i-a audiat pe martorul S.L. si pe victima V.T.

27. La data de 26 martie 1999, curtea de apel a audiat pe partea civilă V.I., mostenitor al lui N.A., si pe martorii acuzării T.G. si V.C., care au revenit asupra declaratiilor date în timpul urmăririi penale. La cererea parchetului, martorul acuzării M.G., care asistase la reconstituirea faptelor, a fost audiat. Procesul-verbal de reconstituire a faptelor, precum si rapoartele medico-legale au fost analizate de curtea de apel. Reclamanta a declarat că nu întelege să mai solicite administrarea altor probe.

28. În Sedinta de judecată din data de 2 aprilie 1999, reclamanta, reprezentată prin avocatul său, s i-a prezentat motivele de apel. Având ultimul cuvânt, ea i-a justificat revenirea asupra declaratiei în ceea ce priveste participarea la infractiunea comisă fată de N.A. prin faptul că, în momentul în care a dat declaratia, ea se afla sub influenta anumitor medicamente. Totusi, reclamanta a recunoscut participarea sa la tentativa de tâlhărie asupra lui V.T.

29. Prin Decizia din data de 7 mai 1999, curtea de apel a admis apelul reclamantei, achitând-o de acuzatia de complicitate la tâlhărie urmată de moartea lui N.A. si respingând cererea de daune-interese a părtilor civile. Curtea de apel a apreciat că situatia de fapt referitoare la decesul lui N.A. retinută de parchet si de tribunalul judetean nu era confirmată de probele administrate în cauză. Ea a arătat că era de datoria parchetului să aducă dovezile suficiente care să permită condamnarea reclamantei. Or, din dosar nu reiesea că reclamanta era vinovată de omorul respectiv. Singura probă acuzatorie o constituiau mărturiile sale, asupra cărora ea a revenit, de altfel, care nu erau coroborate cu alte elemente din dosar, si aceasta cu atât mai mult cu cât martorii acuzării au revenit ei însisi asupra declaratiilor făcute în timpul urmăririi penale. Prin urmare, prezumtia de nevinovătie impunea achitarea ei.

30. Curtea de apel a statuat, în schimb, că din probele aflate la dosar reiesea că reclamanta se făcea vinovată de săvârsirea infractiunii de tâlhărie asupra lui V.T. si de detinere de substante toxice si a condamnat-o la pedeapsa de 2 ani de închisoare. Pe de altă parte, aceasta a dispus punerea sa în libertate, după ce a constatat că durata arestului preventiv executat era egală cu cea a pedepsei aplicate.

31. Unul dintre judecătorii completului de judecată a redactat o opinie separată, argumentând că din probe reiesea că reclamanta era vinovată si de complicitate la tâlhărie urmată de moartea lui N.A. El a evidentiat declaratiile foarte detaliate ale reclamantei si ale coinculpatului M.M. date în timpul urmăririi penale, prin care si-au recunoscut faptele si pe care se baza reconstituirea făcută de anchetatori. De asemenea, el a retinut că reconstituirea fusese făcută în prezenta inculpatilor si a avocatilor lor, ceea ce excludea orice influentă si constrângere din partea anchetatorilor.

4. Instanta de recurs - Curtea Supremă de Justitie

32. Ministerul public a formulat recurs, arătând că curtea de apel nu făcuse o interpretare corectă a probelor si că din declaratiile martorilor reiesea că reclamanta a fost într-adevăr complice la infractiunea de omor săvârsită asupra lui N.A. Nu a fost dispusă nicio nouă măsură de urmărire.

33. La data de 23 mai 2000, Curtea Supremă de Justitie a tinut o primă sedintă la care au fost prezenti reclamanta si ceilalti 2 coinculpati reprezentati de acelasi avocat din oficiu. Totusi, Curtea Supremă de Justiie a amânat judecata din cauza unui viciu de procedură referitor la părtile civile. În acelasi timp, ea a dispus numirea unui avocat din oficiu pentru fiecare dintre coinculpati.

34. În Sedinta de judecată din data de 3 octombrie 2000, reclamanta si ceilalti 2 coinculpati au fost reprezentati încă o dată de acelasi avocat numit din oficiu. Dezbaterile au avut loc în aceeasi zi, iar reclamanta, având ultimul cuvânt, a solicitat respingerea recursului Ministerului Public. Reclamanta precizează că nu a avut timp decât să aprobe concluziile avocatului si că sedinta nu a durat decât aproximativ 5 minute.

35. Priri Decizia din data de 7 noiembrie 2000, Curtea Supremă de Justitie a admis recursul parchetului, casând decizia curtii de apel si confirmând sentinta pronuntată în primă instantă. Ea s-a exprimat după cum urmează:


„Din examinarea probelor existente în dosar rezultă că instanta de fond a pronuntat o solutie temeinică si legală, decizia instanei de apel fiind gresită.

Din analiza atentă a declaratiilor inculpatilor, făcute în cursul urmăririi penale, comparativ cu declaratiile lor date ulterior, la instante, se desprinde cu usurintă concluzia că cele care exprimă adevărul sunt relatările făcute în cursul urmăririi penale.

Relatările inculpatilor făcute în cursul urmăririi penale se coroborează cu alte probe, din care rezultă, în mod cert, săvârsirea de către ei a infractiunilor retinute în sarcina lor de către instanta de fond (...).

Referitor la infractiunea de omor, a cărei victimă a fost N.A., declaratiile inculpatilor M.M. si R.E. [reclamanta], prin care au recunoscut săvârsirea faptei, făcute în cursul urmăririi, se coroborează cu urmele de sânge identificate ulterior pe partea interioară a gecii inculpatului M.M.

La evaluarea declaratiilor inculpatilor făcute la urmărirea penală (...) este de avut în vedere că aceste recunoasteri au avut loc în prezenta apărătorilor (...).

Pe lângă toate argumentele, logic si coerent prezentate în considerentele sentintei instantei de fond, sunt de avut în vedere si conduc la aceeasi concluzie si motivele exprimate în scris, prin opinia separată a judecătorului P.N. care a făcut parte din completul de judecată la judecarea apelului.

Pentru toate aceste considerente, urmează a se admite recursul parchetului, a se casa decizia instantei de apel, cu privire la dispozitia de achitare a inculpatilor M.M. (...) si pentru inculpata R.E. [reclamanta], pentru infractiunea prevăzută de art. 26-174-176 lit. d) din Codul penal.”

36. Prin Decizia din data de 11 ianuarie 2002, Curtea Supremă de Justitie a respins contestatia în anulare a reclamantei având ca obiect anularea Deciziei din data de 7 noiembrie 2000 mentionată mai sus, fără a redeschide fondul cauzei.

37. La data de 14 aprilie 2004, reclamanta a fost liberată conditionat.

II. Dreptul intern pertinent

1. Codul de procedură penală în vigoare la data evenimentelor

38. Prevederile relevante sunt următoarele:

ARTICOLUL 341

„(1) Presedintele înainte de a încheia dezbaterile dă ultimul cuvânt inculpatului personal.

(2) În timpul în care inculpatul are ultimul cuvânt, nu i se pot pune întrebări. Dacă inculpatul relevă fapte sau împrejurări noi, esentiale pentru solutionarea cauzei, instanta dispune reluarea cercetării judecătoresti.”

ARTICOLUL 38514

„(1) Instanta verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor si materialului din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanta de recurs.

(2) Instanta este obligată să se pronunte asupra tuturor motivelor de recurs invocate de procuror si de părti.”

ARTICOLUL 38515

„(1) Instanta, judecând recursul, pronuntă una din următoarele solutii: (...)

2. admite recursul, casând hotărârea atacată si (...)

a) mentine hotărârea primei instante, când apelul a fost gresit admis; (...)

c) (...) Curtea Supremă de Justitie, dacă admite recursul, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanta a cărei hotărâre a fost casată (...);

d) retine cauza spre rejudecare (...).”

ARTICOLUL 38516

„(1) Când instanta de recurs casează hotărârea si retine cauza spre rejudecare potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d), se pronuntă prin decizie si asupra probelor ce urmează a fi administrate, fixând termen pentru rejudecare (...).”

ARTICOLUL 38519

„Rejudecarea cauzei după casarea hotărârii atacate se desfăsoară potrivit dispozitiilor cuprinse în partea specială, titlul II, capitolele I («Judecata - Dispozitii generale») si II («Judecata în primă instantă»), care se aplică în mod corespunzător.”

2. Modificările Codului de procedură penală intrate în vigoare la data de 7 septembrie 2006

39. Prevederile relevante sunt următoarele:

ARTICOLUL 38514

„(11) Cu ocazia judecării recursului, instanta este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent (...), atunci când acesta nu a fost ascultat la instantele de fond si apel, precum si atunci când aceste instante nu au pronuntat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.”

ARTICOLUL 4081

„(1) Hotărârile definitive pronuntate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Conventia europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecintele grave ale acestei încălcări continuă să se producă si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronuntate.

(2) Pot cere revizuirea:

a) persoana al cărei drept a fost încălcat;

b) sotul si rudele apropiate ale condamnatului, chiar si după moartea acestuia;

c) procurorul.

(3) Cererea de revizuire se introduce la Înalta Curte de Casatie si Justitie, care judecă cererea în complet de 9 judecători.

(4) Cererea de revizuire se poate face în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii Curtii Europene a Drepturilor Omului.

(...)

(11) Când instanta constată că cererea este fondată:

a) desfiintează, în parte, hotărârea atacată sub aspectul dreptului încălcat si, rejudecând cauza, cu aplicarea dispozitiilor din capitolul III, sectiunea II, înlătură consecintele încălcării dreptului;

b) desfiintează hotărârea si, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanta în fata căreia s-a produs încălcarea dreptului, aplicându-se dispozitiile din capitolul III, sectiunea II (...).”

ÎN DREPT

I. Asupra pretinsei încălcări a art. 6 § 1 din Conventie

40. Reclamanta se plânge de faptul că nu a beneficiat de un proces echitabil, în măsura în care Curtea Supremă de Justitie a condamnat-o pentru complicitate la tâlhărie urmată de moartea lui N.A., după ce fusese achitată în apel, fără să fie reaudiată personal si în lipsa oricărei alte probe nou-administrate. Ea sustine o încălcare a dreptului său la un proces echitabil, astfel cum este garantat de art. 6 § 1 din Conventie, care prevede următoarele în partea sa relevantă:

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (...) de către o instantă (...) care va hotărî (...)asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa.”

A. Asupra admisibilitătii

41. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este vădit neîntemeiat în sensul art. 35 § 3 din Conventie. Mai mult, Curtea constată că acesta nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, îl declară admisibil.

B. Asupra fondului a) Argumentele părtilor

(i) Reclamanta

42. Reclamanta relevă că, desi a avut ultimul cuvânt pentru câteva minute, astfel cum prevede art. 341 din Codul de procedură penală, nu a fost audiată în timpul dezbaterilor de către Curtea Supremă de Justitie, care a decis condamnarea sa penală pentru infractiunea cea mai gravă. În plus, această instantă nu a audiat martorii în mod direct. Reclamanta subliniază că singura instantă care a dispus măsuri pentru a audia martorii, si anume curtea de apel, a dispus achitarea sa.

43. Ea apreciază că probele prezentate de parchet nu îi stabileau vinovătia în ceea ce priveste omorul săvârsit asupra lui N.A. si evidentiază că tribunalul si Curtea Supremă de Justitie au acordat întâietate declaratiei pe care ea a dat-o în timpul urmăririi penale, în detrimentul celei date în fata instantei.

44. În sfârsit, ea relevă că, desi prevederile legale nationale actuale impun instantelor de recurs să audieze inculpatul si martorii, ele nu au inttat în vigoare decât în anul 2006 si, prin urmare, nu erau susceptibile să îi remedieze situatia.

(ii) Guvernul

45. Guvernul consideră că trebuie făcută o distinctie între cauza de fată si Cauza Constantinescu împotriva României (nr. 28.871/95, § 59, CEDO 2000-VIII), prin faptul că, în spetă, reclamanta nu a fost condamnată pentru prima oară de către instanta care a statuat în recurs. În opinia sa, trebuie subliniat faptul că, prin casarea hotărârii pronuntate în apel, Curtea Supremă de Justitie a restabilit constatările făcute de tribunalul judetean în Sentina sa din data de 8 iunie 1998. Mai mult decât atât, spre deosebire de Cauza Ilisescu si Chiforec împotriva României (nr. 77.364/01, 1 decembrie 2005), în care reclamantul nu fusese niciodată audiat de o instantă, în cauza de fată reclamanta fusese deja audiată de prima instantă.

46. În ceea ce priveste omisiunea Curtii Supreme de Justitie de a o audia pe reclamantă, Guvernul atată că aceasta a fost prezentă la cele două sedinte de judecată care au avut loc în timpul procesului de recurs si că a fost asistată de un avocat numit din oficiu. Mai mult, el subliniază că din dosar nu reiese că reclamanta ar fi solicitat în mod expres să fie audiată de instanta de recurs. În acest context, Guvernul atrage atentia asupra ultimelor modificări ale Codului de procedură penală, care obligă instantele care statuează în recurs să audieze inculpatul.

47. În ceea ce priveste omisiunea Curtii Supreme de Justitie a audia din nou martorii, Guvernul subliniază că acestia fuseseră deja audiati în cadrul procesului si că reclamanta nu a solicitat o nouă audiere a lor. Mai mult decât atât, hotărârea de condamnare a reclamantei nu s-a întemeiat exclusiv sau în mod determinant pe depozitiile martorilor, ci pe ansamblul elementelor de probă aflate la dosar, în special pe declaratiile inculpatilor si pe petele de sânge identificate pe partea interioară a vestei lui M.M. Prin aceasta, situatia în cauza de fată diferă de cea din cauzele Bricmont împotriva Belgiei (Hotărârea din 7 iulie 1989, seria A nr. 158, p. 31) si Unterpertinger împotriva Austriei (Hotărârea din 24 noiembrie 1986, seria A nr. 110, p. 14).

48. Pe de altă parte, Guvernul reaminteste că în dreptul român nu există nicio prevedere legală care să stabilească o ordine de preferintă între declaratiile succesive făcute în timpul urmăririi penale si în fata instantelor, în ipoteza în care acestea ar fi contradictorii. În opinia sa, tribunalul si Curtea Supremă de Justitie si-au întemeiat hotărârile pe probe obtinute legal, ce demonstrează în mod convingător vinovătia reclamantei.

49. În sfârsit, Guvernul reaminteste că, potrivit jurisprudentei Curtii, instantele nationale sunt cele care au, în principiu, competenta de a aprecia probele adunate si pertinenta celor pe care inculpatii doresc să le administreze (Bricmont, citată anterior, p. 31, § 89) si că echitatea unei proceduri trebuie analizată în ansamblul său (Delta împotriva Frantei, Hotărârea din 19 decembrie 1990, seria A nr. 191-A, p. 15, § 35, si Vidal împotriva Belgiei, Hotărârea din 22 aprilie 1992, seria A nr. 235-B, p. 32, § 33).

b) Aprecierea Curtii

50. Curtea reaminteste că modalitătile de aplicare a art. 6 în procedurile de apel si de „recurs” depind de caracteristicile procedurii în discutie; trebuie tinut cont de întreaga procedură internă si de rolul cuvenit instantei de apel sau de recurs în ordinea juridică natională. Când are loc în primă instantă o sedintă de judecată publică, lipsa dezbaterilor publice în apel se poate justifica prin particularitătile procedurii respective, tinând seama de natura sistemului de apel intern, de competenta instantei de apel, de modul în care interesele reclamantului au fost într-adevăr expuse si protejate în fata ei ă i în special de natura problemelor pe care aceasta a trebuit s le solutioneze (Botten împotriva Norvegiei, Hotărârea din 19 februarie 1996, Culegere de hotărâri si decizii, 1996-I, p. 141, § 39).

51. Astfel, în fata unei curti de apel ce se bucură de competentă deplină, art. 6 nu garantează în mod necesar dreptul la o audiere publică si nici cel de a asista personal la dezbateri, în cazul în care are loc o astfel de audiere (Fejde împotriva Suediei, Hotărârea din 29 octombrie 1991, seria A nr. 212-C, p. 69-70, § 33).

52. în schimb, Curtea a declarat că atunci când o instantă de recurs este sesizată cu solutionarea unei cauze în fapt si în drept si este învestită să analizeze în ansamblul ei problema vinovătiei sau a nevinovătiei, ea nu poate, din motive de echitate a procesului, să decidă asupra acestor probleme fără aprecierea directă a mărturiilor prezentate personal de inculpatul care sustine că nu a comis fapta considerată infractiune (hotărârile Ekbatani împotriva Suediei din 26 mai 1988, seria A nr. 134, p. 14, § 32, si Constantinescu împotriva României, citată anterior, § 55).

53. Totusi, pentru a stabili dacă în spetă a avut loc sau nu încălcarea art. 6, trebuie analizat in concreto rolul Curtii Supreme de Justitie si natura chestiunilor de care a trebuit să ia cunostin Î ă.

54. În această privintă, Curtea observă că, în spetă, competenta instantei de recurs era definită în art. 38514 si 38515 din Codul de procedură penală.

55. Curtea constată că, spre deosebire de cauza Constantinescu, mentionată mai sus, cauza de fată nu aduce în discutie aplicarea art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură penală, conform căruia, atunci când procedura de recurs se referă la o hotărâre care nu este susceptibilă de apel, instanta este obligată să analizeze cauza sub toate aspectele ei, fără a se limita la motivele si cererile invocate de partea care a formulat recursul. Cu toate acestea, trebuie observat că, în spetă, chiar dacă Curtea Supremă de Justitie s-a pronuntat în cadrul unei proceduri de recurs împotriva unei hotărâri pronuntate în apel, nu este mai putin adevărat faptul că ea nu s-a limitat la a exercita un rol de instantă supremă, acordând atentie numai erorilor de drept, ci a procedat la propria apreciere a faptelor pentru a cerceta dacă au fost suficiente pentru a permite condamnarea reclamantei. Prin urmare, instanta de recurs a fost într-adevăr sesizată cu analiza cauzei în fapt si în drept si a fost chemată să analizeze în ansamblul ei problema vinovătiei sau a nevinovătiei.

56. Curtea constată că, în cazul de fată, pentru a confirma una dintre cele două hotărâri pronuntate de instantele inferioare, Curtea Supremă de Justitie a dat o nouă interpretare probelor si, în special, depozitiilor reclamantei si celor ale coinculpatului M.M. (vezi § 35 de mai sus). În concluzie, aspectele pe care Curtea Supremă de Justitie a trebuit să le analizeze pentru a se pronunta asupra recursului se refereau la vinovătia reclamantei si aveau, asadar, un caracter esentialmente faptic. Trebuia apreciat dacă reclamanta participase la tâlhăria urmată de moartea lui N.A.

57. Or, potrivit opiniei Curtii, pentru a duce la bun sfârsit această sarcină, audierea reclamantei părea cu atât mai necesară cu cât ea fusese condamnată si achitată succesiv de către instantele inferioare si cu cât ea contesta participarea sa la faptele imputate, precum si conditiile în care făcuse mărturiile (mutatis mutandis, Constantinescu, citată anterior, § 59).

58. În măsura în care Guvernul subliniază că reclamanta nu solicitase să fie audiată de Curtea Supremă de Justitie, Curtea apreciază că instanta de recurs era obligată să ia măsuri pozitive în acest scop, chiar dacă reclamanta nu solicitase în mod expres o aprobare în acest sens (vezi, mutatis mutandis, Botten, citată anterior, § 53, si Dănilă împotriva României, nr. 53.897/00, § 41, 8 martie 2007). Curtea mai reaminteste că faptul că reclamanta a luat ultimul cuvânt în procesul de recurs nu exonera Curtea Supremă de Justitie de obligatia de a o audia în timpul dezbaterilor (Constantinescu, citată anterior, § 58). Curtea apreciază că, în spetă, Curtea Supremă de Justitie trebuia cu atât mai mult să o audieze pe reclamantă cu cât aceasta îsi sustinea nevinovătia si fusese achitată în apel din lipsă de probe (mutatis mutandis, Arnasson împotriva Islandei, nr. 44.671/98, § 38, 15 octombrie 2003).

59. Mai mult decât atât, Curtea constată că, în spetă, Curtea Supremă de Justitie si-a întemeiat judecata pe o nouă interpretare a declaratiilor reclamantei si ale lui M.M., fără să îi fi audiat ea însăsi.

60. În această privintă, Curtea subliniază că termenul „martor” are, în sistemul Conventiei, un sens „autonom” (Hotărârea Vidal împotriva Belgiei din 22 aprilie 1992, seria A nr. 235-B, p. 32-33, § 33, si Lucŕ împotriva Italiei, nr. 33.354/96, § 41, CEDO 2001-II). Astfel, din moment ce o depozitie, indiferent că a fost făcută de un martor stricto sensu sau de un coinculpat, este susceptibilă să întemeieze, într-un mod substantial, condamnarea învinuitului, constituie o mărturie acuzatorie, iar garantiile prevăzute de art. 6 § 1 din Conventie îi sunt aplicabile (vezi, mutatis mutandis, Hotărârea Ferrantelli si Santangelo împotriva Italiei din 7 august 1996, Culegere 1996-III, p. 950-951, §§ 51-52).

61. După ce a constatat o contradictie între mărturiile făcute de reclamantă si de coinculpatul său, M.M., în timpul urmăririi penale si declaratiile ulterioare în fata instantei, Curtea Supremă de Justitie a concluzionat că primele corespundeau realitătii, deoarece se coroborau cu alte probe, fără a preciza care anume. Or, acest martor al acuzării nu a fost audiat. Pe de altă parte, Curtea observă că Curtea Supremă de Justitie a făcut trimitere la petele de sânge găsite pe vesta lui M.M., cu toate că instantele inferioare au constatat că aceste pete nu puteau fi analizate stiintific si că nu se putea identifica persoana căreia îi apartineau. Fără îndoială, era de datoria instantei de recurs să aprecieze datele culese; nu este mai putin adevărat că vinovătia reclamantei a fost stabilită pe baza acelorasi probe care i-au determinat pe judecătorii Curtii de Apel să se îndoiască suficient de temeinicia acuzatiei pentru a motiva solutia sa de achitare.

62. Prin urmare, putem considera că Curtea Supremă de Justitie si-a încălcat obligatia de a dispune măsuri pozitive pentru a clarifica declaraiile martorului (Arnasson, citată anterior, § 38) si de a-i da reclamantei posibilitatea să îsi apere cauza.

63. În ceea ce priveste afirmatia Guvernului conform căreia ultimele modificări ale Codului de procedură penală obligă instantele care statuează în recurs să audieze inculpatul, Curtea observă că aceste modificări nu au intrat în vigoare decât la data de 7 septembrie 2006, în timp ce, în spetă, reclamanta a fost condamnată printr-o decizie din data de 7 noiembrie 2000.

64. Prin urmare, Curtea apreciază că hotărârea de condamnare a reclamantei de către Curtea Supremă de Justitie, fără să fi fost audiată personal, fără să fi fost audiat nici măcar martorul acuzării si în conditiile în care fuseseră pronuntate hotărâri contradictorii împotriva ei de două instante inferioare, este contrară cerintelor unui proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din Conventie.

65. Asadar, a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Conventie.

II. Asupra pretinsei încălcări a art. 3 din Conventie

66. Reclamanta sustine că a suferit rele tratamente din partea politistilor însărcinati cu ancheta. În plus, ea afirmă că în timpul arestului său preventiv din anul 1996 a fost victima unei tentative de viol din partea unui gardian si că i-a fost administrat un tratament pe bază de barbiturice. Ea invocă art. 3 din Conventie, care prevede următoarele:

„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”

1. Asupra capătului de cerere referitor la administrarea unui tratament pe bază de barbiturice

67. Curtea observă că nicio probă din dosar nu dovedeste că reclamanta a fost supusă unui astfel de tratament. Dacă este adevărat că din dosarul său medical reiese că i s-au administrat calmante în timpul arestului său preventiv din anul 1996, nu este mai putin adevărat că în aceste fise medicale se mentionează că ea suferea de insomnie si că era depresivă, ceea ce ea nu contestă în mod clar. Curtea observă de asemenea că tribunalul si curtea de apel sesizate cu aceste afirmatii le-au considerat neîntemeiate, pe motivul că reclamanta nu a oferit nicio probă pentru a le sustine si că, dacă aceste probe existau, avocatii săi nu ar fi pierdut ocazia să le prezinte în fata instantelor. Mai mult decât atât, din dosar nu reiese, iar reclamanta nici nu a sustinut în fata instantelor nationale faptul că aceste medicamente i-au fost administrate cu forta, având, prin urmare, posibilitatea să refuze administrarea lor.

68. Rezultă că acest capăt de cerere este vădit neîntemeiat si trebuie respins în temeiul art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

2. Asupra capătului de cerere referitor la tentativa de viol si la acuzatiile de rele tratamente

69. Curtea reaminteste că acuzatiile de rele tratamente trebuie sustinute cu elemente de probă adecvate (vezi, mutatis mutandis, Hotărârea Klaas împotriva Germaniei din 22 septembrie 1993, seria A nr. 269, p. 17, § 30).

70. În spetă, în lipsa celui mai mic început de dovadă, Curtea statuează că aceste acuzatii ale reclamantei nu pot fi considerate ca fiind fondate. Pe de altă parte, reclamanta nu a invocat în mod expres sau măcar în esentă acest capăt de cerere în fata instantelor nationale.

71. Prin urmare, acest capăt de cerere este vădit neîntemeiat si trebuie respins în temeiul art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

III. Asupra pretinsei încălcări a art. 5 § 1, art. 6 §§ 1, 2 si 3 b) si art. 10 din Conventie

72. Într-o scrisoare din data de 19 iunie 2002, reclamanta denuntă nelegalitatea arestului său preventiv în sediul politiei în perioada 11-12 ianuarie 1996, pe motivul că nu fusese emis niciun mandat de executare împotriva ei, încălcându-se art. 5 § 1 din Conventie. În aceeasi scrisoare, invocând art. 6 din Conventie, ea denuntă imposibilitatea de a beneficia de discutii confidentiale cu avocatul său, în timp ce era retinută, si durata exagerată a procedurii. Ea se plânge si de faptul că nu a beneficiat de un apărător în timpul procesului de recurs si de faptul că atât avocatul ales de ea, cât si avocatii numiti din oficiu care au reprezentat-o în timpul procesului au colaborat cu anchetatorii si nu au vegheat la protejarea dreptului său la apărare.

73. Invocând în esentă art. 6 § 2 din Conventie, ea se plânge, în aceeasi scrisoare, de faptul că diverse ziare au publicat informatii referitoare la desfăsurarea procedurii penale împotriva ei. Ea consideră că aceste informatii i-au încălcat dreptul la prezumtia de nevinovătie. Mai mult decât atât, ea se plânge în esentă de o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare, astfel cum este acesta garantat de art. 10 din Conventie, din cauză că, la data de 2 februarie 1998, judecătorul P.A. i-a interzis să ia legătură cu mass-media.

74. În ceea ce priveste capătul de cerere întemeiat pe art. 5 § 1 din Conventie, Curtea constată că reclamanta a omis să îl invoce în mod expres sau măcar în esentă în fata instantelor nationale. În orice caz, reclamanta a fost condamnată în primă instantă la data de 8 iunie 1998, în timp ce ea nu a sesizat Curtea cu acest capăt de cerere decât la data de 19 iunie 2002, adică mai târziu de termenul de 6 luni (B. împotriva Austriei, Hotărârea din 28 martie 1990, seria A nr. 175, p. 14, § 39). Rezultă că acest capăt de cerere este tardiv si trebuie respins în temeiul art. 35 §§ 1 si 4 din Conventie.

75. În ceea ce priveste celelalte capete de cerere ale reclamantei întemeiate pe art. 6 §§ 1, 2 si 3 b) si art. 10 din Conventie, Curtea observă că procedura ce face obiectul prezentei cauze s-a încheiat prin Decizia Curtii Supreme de Justitie din 7 noiembrie 2000 si că aceste capete de cerere au fost formulate pentru prima dată la 19 iunie 2002, adică mai târziu de termenul de 6 luni. De asemenea, ea reaminteste că o contestatie în anulare, în măsura în care nu se referă la fondul unei cauze, nu constituie un recurs efectiv, în sensul art. 35 § 1 din Conventie, susceptibil să întrerupă termenul de 6 luni, fiind vorba de o cale de atac extraordinară.


76. Rezultă că, presupunând chiar că reclamanta ar fi epuizat căile de atac interne, aceste capete de cerere sunt tardive si trebuie respinse în temeiul art. 35 §§ 1 si 4 din Conventie.

IV. Asupra aplicării art. 41 din Conventie

77. Conform art. 41 din Conventie,

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei părti contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă”.

A. Prejudiciu

78. Reclamanta solicită suma de 1.000.000 euro (EUR) pentru prejudiciul moral, din cauza arestării nelegale si a abuzurilor pe care le-a suferit în timpul arestului său. Ea mai subliniază că, din cauza inechitătii procedurii, a ajuns să fie condamnată pentru o infractiune gravă pe care nu a comis-o si care a dus la o pedeapsă cu închisoarea mai grea decât în apel. Pe de altă parte, această condamnare nelegală a împiedicat-o să îsi continue studiile, iar în prezent îi este greu să găsească un loc de muncă.

79. Guvernul consideră că singurul fundament ce trebuie retinut pentru acordarea unei reparatii echitabile este eventuala încălcare a art. 6 § 1 din Conventie. Mai mult, el obiectează, arătând că nu se poate specula asupra solutiei la care ar fi ajuns Curtea Supremă de Justitie dacă pretinsa încălcare a art. 6 § 1 nu ar mai fi avut loc. În sfârsit, Guvernul arată că valoarea daunelor solicitate de reclamantă este exorbitantă comparativ cu sumele acordate de Curte în cauze similare (vezi, de exemplu, Constantinescu, citată anterior, § 82, si Ilisescu si Chiforec, citată anterior, § 48) si consideră că o eventuală hotărâre de condamnare ar constitui o reparatie suficientă pentru prejudiciul moral pe care pretinde că l-a suferit.

80. Curtea relevă că singurul fundament ce trebuie retinut, pentru acordarea unei reparatii echitabile, constă, în spetă, în faptul că reclamanta nu a beneficiat de un proces echitabil în fata Curtii Supreme de Justitie. Desigur, Curtea nu poate specula care ar fi fost rezultatul procesului în caz contrar, dar nu apreciază exagerat să considere că partea interesată a suferit un prejudiciu moral real în timpul acestui proces [Pélissier si Sassi împotriva Frantei (MC), nr. 25.444/94, § 80, CEDO 1999-II].

81. Prin urmare, statuând în echitate, în conformitate cu art. 41 din Conventie, Curtea îi acordă reclamantei suma de 5.000 EUR.

82. Mai mult, Curtea reaminteste că atunci când un particular, cum este cazul de fată, a fost condamnat în urma unei proceduri în care au avut loc încălcări ale cerintelor art. 6 din Conventie, un nou proces sau o redeschidere a procedurii la cererea părtii interesate reprezintă în principiu un mijloc adecvat de reparare a încălcării constatate (vezi Gençel împotriva Turciei, nr. 53.431/99, § 27, 23 octombrie 2003, si Tahir Duran împotriva Turciei, nr. 40.997/98, § 23, 29 ianuarie 2004). În acest sens, ea observă că art. 4081 din Codul de procedură penală român permite revizuirea unui proces pe plan intern atunci când Curtea a constatat încălcarea drepturilor si libertătilor fundamentale ale unui reclamant.

B. Cheltuieli de judecată

83. Reclamanta nu solicită rambursarea cheltuielilor de judecată.

C. Dobânzi moratorii

84. Curtea consideră potrivit ca rata dobânzii moratorii să se bazeze pe rata dobânzii facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În unanimitate,

CURTEA

1. declară cererea admisibilă în ceea ce priveste capătul de cerere întemeiat pe art. 6 § 1, în ceea ce priveste condamnarea reclamantei de către Curtea Supremă de Justitie fără să fi fost audiată personal si fără administrarea directă a probelor, si inadmisibilă în rest;

2. hotărăste că a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Conventie;

3. hotărăste ca:

a) statul pârât să îi plătească reclamantei, în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri conform art. 44 § 2 din Conventie, suma de 5.000 EUR (cinci mii euro) cu titlu de daune morale, sumă ce va fi convertită în lei românesti la cursul de schimb valabil la data plătii, plus suma ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit la suma de mai sus;

b) începând de la expirarea termenului mentionat mai sus si până la efectuarea plătii, această sumă să se majoreze cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene valabilă în această perioadă, majorată cu 3 puncte procentuale;

4. respinge cererea de reparatie echitabilă în rest.

Întocmită în limba franceză, apoi comunicată în scris la data de 29 aprilie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.

 

Josep Casadevall,

presedinte

Santiago Quesada,

grefier