MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 381         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 20 mai 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 403 din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat

 

Decizia nr. 406 din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. (3) si (6) din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 7/2005

 

Decizia nr. 407 din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (2) teza finală din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei

 

Decizia nr. 409 din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 din Legea contabilitătii nr. 82/1991

 

Decizia nr. 411 din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea, precum si din cadrul altor unităti din sistemul justitiei

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

479. - Hotărâre privind aprobarea hotărârilor cuprinse în Protocolul sesiunii a XIX-a a Comisiei hidrotehnice româno-ungare, semnat la Baia Mare la 19 februarie 2008, pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru protectia si utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

115. - Hotărâre pentru aprobarea Normelor privind perioada de pregătire profesională practică a stagiarilor în activitatea de audit financiar

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 403

din 10 aprilie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, exceptie ridicată de Iachim Ivan Fedosovici în Dosarul nr. 3.933/62/2006 al Curtii de Apel Brasov - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale. La apelul nominal se prezintă avocatul Constantin Nicolae pentru autorul exceptiei. Lipseste partea Casa Judeteană de Pensii Brasov.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Casa Judeteană de Pensii Brasov nu a restituit prin fax dovada de primire a citatiei, asa cum i s-a solicitat, desi la dosar există dovada trimiterii citatiei către această parte.

Reprezentantul autorului exceptiei lasă la aprecierea instantei această chestiune procedurală.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită, având în vedere că citatia a fost primită de Casa Judeteană de Pensii Brasov si consideră cauza în stare de judecată.

Având cuvântul, reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005, arătând că aceasta nu reglementează aspectele la care se referă autorul exceptiei, respectiv situatia persoanelor care au cotizat într-o altă tară, iar motivarea exceptiei se sprijină, în fapt, pe probleme de aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 3.933/62/2006, Curtea de Apel Brasov - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat. Exceptia a fost ridicată de Iachim Ivan Fedosovici cu prilejul solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 530 din 3 mai 2007, pronuntată de Tribunalul Brasov în Dosarul nr. 3.933/62/2006.

În motivarea exceptiei autorul acesteia sustine, în esentă, că textele de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât creează o discriminare între persoanele care au contribuit exclusiv la sistemul de asigurări sociale din Republica Moldova si care si-au transferat dosarele de pensionare în România, beneficiind astfel de toate indexările la pensie, si persoanele care au contribuit atât la sistemul de asigurări din Republica Moldova, cât si la cel din România, cărora li se atribuie un punctaj aferent doar perioadei de contributie în România, fiind astfel defavorizati.

Curtea de Apel Brasov - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, art. 3, art. 10 si ale art.29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 7 februarie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 11 aprilie 2005, si modificată ulterior prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 170/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.126 din 13 decembrie 2005.

Autorul exceptiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constitutie: art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi a cetătenilor, art. 21 alin. (1), (2) si (3) privind accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la apărare si art. 124 referitor la înfăptuirea justitiei. De asemenea, consideră că sunt încălcate si art. 2, 6, 7, 8, 10 si 30 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 reglementează modul în care se realizează recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, fără a se referi, în niciuna dintre dispozitiile sale, la modul în care această reglementare s-ar aplica persoanelor care au realizat partial sau integral stagiul de cotizare într-un alt stat, asa cum este în cauză Republica Moldova, fapt pentru care nu se poate retine niciuna dintre criticile de neconstitutionalitate formulate de autorul exceptiei.

În realitate, Curtea observă că motivele de neconstitutionalitate invocate se sprijină pe aspecte de aplicare a actului normativ criticat, în coroborare cu alte texte de lege, asa cum sunt Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, sau Decretul nr. 165/1961 pentru ratificarea Conventiei dintre Republica Populară Română si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale, publicat în Buletinul Oficial nr. 17 din 1 iulie 1961. Curtea Constitutională, fiind tinută, însă, să se pronunte doar asupra dispozitiilor de lege cu care a fost sesizată, nu poate analiza constitutionalitatea acestor din urmă texte de lege si nici modul în care acestea au fost aplicate în spetă, acest aspect revenind competentei instantei de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, exceptie ridicată de Iachim Ivan Fedosovici în Dosarul nr. 3.933/62/2006 al Curtii de Apel Brasov - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 aprilie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 406

din 10 aprilie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. (3) si (6) din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 7/2005

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. (3) si (6) din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 7/2005, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Tehnic B” - S.R.L. din Timisoara în Dosarul nr. 11.610/325/2007 al Judecătoriei Timisoara.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 11.610/325/2007, Judecătoria Timisoara a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. (3) si (6) din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 7/2005. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Tehnic B” - S.R.L. din Timisoara într-o cauză civilă având ca obiect pretentii comerciale.

În motivarea exceptiei autorul acesteia sustine, în esentă, că textele de lege criticate sunt contrare art. 21 din Constitutie.

În acest sens, arată că obligatia de a depune în original sau în copii legalizate actele necesare pentru a dovedi temeinicia reclamatiei împiedică accesul liber la justitie, întrucât poate apărea problema unei nesolutionări a reclamatiei administrative în timp util sau chiar o nesolutionare, situatie în care actele s-ar putea pierde si astfel acestea nu ar mai putea fi utilizate într-o eventuală actiune în justitie. De asemenea, arată că există anumite tipuri de acte care nu se supun procedurii legalizării de către notar, iar în cazul celor care pot fi legalizate, reclamantii trebuie să suporte costurile legalizării, fapt ce apare ca nejustificat atât timp cât au calitatea de persoane prejudiciate.

De asemenea, arată că obligativitatea formulării reclamatiilor administrative este contrară dispozitiilor constitutionale care prevăd că jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite. În sfârsit, mai sustine că termenul de 3 luni pentru depunerea reclamatiei administrative este prea scurt.

Judecătoria Timisoara apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, sens în care arată că stabilirea unor conditii pentru introducerea actiunilor în justitie nu constituie o încălcare a dreptului de acces liber la justitie si la un proces echitabil.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că prin realizarea procedurii speciale a reclamatiei administrative, prealabilă actiunilor în justitie, se asigură solutionarea cu celeritate – si fără niciun fel de taxă - între părtile interesate, a numeroase probleme ce se pot ivi în cursul transporturilor, degrevându-se, totodată, instantele judecătoresti de multe alte litigii care s-ar adăuga celor existente. Aceste prevederi nu încalcă accesul liber la justitie întrucât stabilirea unor conditionări pentru introducerea actiunilor în justitie nu constituie o încălcare a acestui drept fundamental, asa cum s-a arătat în mod constant atât în jurisprudenta Curtii Constitutionale, cât si a Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, art. 3, art. 10 si art. 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 64 alin. (3) si (6) din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 7/2005, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 11 octombrie 2006, dispozitii potrivit cărora: „(3) Reclamatiile administrative rezultate din contractul de transport al mărfurilor sunt obligatorii si trebuie adresate operatorului de transport feroviar, în scris, în termen de 3 luni de la data încheierii contractului de transport, conform art. 37 alin. (2). Reclamatia se depune separat pentru fiecare expeditie. [...]

(6) Reclamantul este obligat să depună, odată cu reclamatia si exemplarul corespunzător al scrisorii de trăsură, si celelalte acte doveditoare, necesare pentru a justifica temeinicia reclamatiei, inclusiv cele de constatare a pagubei, în original sau în copii legalizate. Proba valorii, de regulă, se face cu factura de cumpărare.”

Autorul exceptiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare art. 21 alin. (1), (2) si (4) din Constitutie referitoare la accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, în ceea ce priveste dispozitiile art. 64 alin. (3) din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, Curtea constată că autorul exceptiei critică prevederile acestui text de lege din prisma a două aspecte. Un prim aspect priveste caracterul obligatoriu al reclamatiilor administrative, în timp ce al doilea aspect are în vedere termenul de trei luni în care trebuie formulată reclamatia administrativă, termen care, în opinia autorului exceptiei, este prea scurt.

Cu privire la primul aspect, Curtea retine că reclamatia administrativă reglementată de textul de lege criticat nu constituie o jurisdictie specială administrativă în sensul art. 21 alin. (4) din Constitutie. Astfel, asa cum Curtea a statuat si prin Decizia nr. 307 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 26 iulie 2005, „jurisdictiile speciale administrative reprezintă o activitate jurisdictională realizată de un organ de jurisdictie ce functionează în cadrul unei institutii a administratiei publice sau al unor autorităti administrative autonome, care se desfăsoară conform procedurii imperative prevăzute într-o lege specială, procedură asemănătoare cu cea a instantelor de judecată, desfăsurată însă paralel si separat de aceasta”, elemente ce nu caracterizează procedura reclamatiei administrative criticate de autorul exceptiei. De altfel, tot prin decizia amintită, Curtea a arătat că „nicio dispozitie constitutională nu interzice ca, prin lege, să se instituie o procedură administrativă prealabilă.”

În ceea ce priveste al doilea aspect, Curtea retine, în acord cu cele statuate si prin Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, cărora li se subsumează si instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigente dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exercitiului unui anume drept având consecintă fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este tinut să le acorde ocrotire, în egală măsură.

Observând termenele scurte pe care art. 50 din Regulament le prevede pentru executarea contractului de transport, Curtea apreciază că durata termenului de formulare a reclamatiei administrative este suficientă pentru ca cei interesati să îsi poată realiza în mod efectiv drepturile lor.

În continuare, analizând art. 64 alin.(6) din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, Curtea constată că autorul exceptiei critică acele prevederi prin care se instituie obligativitatea de a depune în original sau în copii legalizate actele necesare pentru a justifica temeinicia reclamatiei.

Fată de aceste sustineri, Curtea retine, în mod asemănător considerentelor mai sus arătate, că exercitarea unor drepturi poate fi supusă anumitor conditionări justificate în mod obiectiv si care pot avea drept scop însăsi valorificarea mai bună a drepturilor invocate, asa cum este în cazul de fată. Astfel, ratiunea obligatiei de a depune documentele în original sau în copie este tocmai aceea de a atesta, fără nici un dubiu, temeinicia drepturilor invocate pe calea reclamatiei administrative, asigurându-se în acest fel si celeritatea în solutionarea acestei reclamatii.

De altfel, sustinerea autorului exceptiei cum că prin respectarea acestei obligatii se pierd documentele care sunt necesare si în sustinerea unei actiuni în justitie solutionarea acestei proceduri apare ca nefondată, de vreme ce art. 68 alin. (4) teza a treia din Regulament prevede că dovada restituirii documentelor este în sarcina părtii care invocă acest lucru. În sfârsit, Curtea observă că nimic nu îl împiedică pe cel interesat să solicite de la partea adversă restituirea sumelor plătite pentru legalizarea documentelor odata cu solutionarea cererilor de valorificare a drepturilor sale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.(4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. (3) si (6) din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 7/2005, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Tehnic B” - S.R.L. din Timisoara în Dosarul nr. 11.610/325/2007 al Judecătoriei Timisoara.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 aprilie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 407

din 10 aprilie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (2) teza finală din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (2) teza finală din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, exceptie ridicată de Mihaela Gabriela Zuleanu în Dosarul nr. 10.163/2/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 1.774D/2007, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (2) teza finală din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006, exceptie ridicată de Vasile Luha, Gheorghe Fit, Augustin Lazăr, Maria Nicula, Cornel Herlea, Nicolae Pastiu, Ilie Narita, Ioan Berghezan, Carmen Maria Capră, Valentin Trif, Eugen Fulop, Ilie Olivian Oană, Neta Felicia Cărpinean, Daniela Filip, Marius Ungureanu, Niculae Păcurar, Mihaela Chicea (Istrate), Marian Ioan Banea, Monica Berghian, Stelian Ioan Cioca, Nicolae Cean, Mugurel Pamfil, Adela Corodeanu, Cristian Florea, Ioan Daniel Suciu, Alina Oană (Rasovan), Maria Cetean, Angelica Elena Moldovan, Cosmina Gligor Lungan, Costel Daniel Chirilă, Mihaela Beschiu (Dreghici), Dan Stefan Cioancă, Liana Boer, Octavian Hârceagă, Cosmin Stroe, Iustin Bic, Sorin Samfir, Paul Ernest Szucs, Răzvan Filip, Ioan Popa, Liliana Simu, Victor Liloiu si Ionela Florea în Dosarul nr. 2.870/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 1.714D/2007 si nr. 1.774D/2007, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.774D/2007 la Dosarul nr. 1.714D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorii exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 10.163/2/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (2) teza finală din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei. Exceptia a fost ridicată de Mihaela Gabriela Zuleanu cu prilejul solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 909 din 28 martie 2007, pronuntată de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 10.163/2/2006.

Prin Încheierea din 31 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.870/2/2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (2) teza finală din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei. Exceptia a fost ridicată de Vasile Luha, Gheorghe Fit, Augustin Lazăr, Maria Nicula, Cornel Herlea, Nicolae Pastiu, Ilie Narita, Ioan Berghezan, Carmen Maria Capră, Valentin Trif, Eugen Fulop, Ilie Olivian Oană, Neta Felicia Cărpinean, Daniela Filip, Marius Ungureanu, Niculae Păcurar, Mihaela Chicea (Istrate), Marian Ioan Banea, Monica Berghian, Stelian Ioan Cioca, Nicolae Cean, Mugurel Pamfil, Adela Corodeanu, Cristian Florea, Ioan Daniel Suciu, Alina Oană (Rasovan), Maria Cetean, Angelica Elena Moldovan, Cosmina Gligor Lungan, Costel Daniel Chirilă, Mihaela Beschiu (Dreghici), Dan Stefan Cioancă, Liana Boer, Octavian Hârceagă, Cosmin Stroe, Iustin Bic, Sorin Samfir, Paul Ernest Szucs, Răzvan Filip, Ioan Popa, Liliana Simu, Victor Liloiu si Ionela Florea în cadrul unei actiuni având ca obiect drepturi salariale.

În motivarea exceptiei autorii acesteia sustin, în esentă, că partea finală a art. 36 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006, care prevede că hotărârea primei instante este irevocabilă, este neconstitutională, aceasta constituind o discriminare a persoanelor la care se referă acest text de lege fată de toti ceilalti salariati în litigiile de muncă ce au ca obiect drepturi salariale. De asemenea, consideră că pentru a avea un acces efectiv si eficace la justitie si pentru a beneficia de un proces echitabil, cu posibilitatea înlăturării eventualelor erori de judecată, este necesar ca hotărârea pronuntată să poată fi supusă căii de atac a recursului.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul poate ca, în considerarea unor situatii deosebite, să stabilească reguli diferite, derogatorii de la dreptul comun.

Aceste reguli nu îngrădesc accesul liber la justitie de vreme ce este prevăzut expres dreptul de a face plângere la Sectia de contencios adminstrativ si fiscal a Înaltei Curti de Casatie si Justitie ori, după caz, la Curtea de Apel Bucuresti.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, arată că textul de lege criticat este constitutional.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, tinând seamă de faptul că regulile de procedură instituite prin lege pot fi diferite în functie de categoriile de persoane cărora li se adresează ori de intentia de reglementare (pentru asigurarea celeritătii, stabilitatea raporturilor sociale, interese de ordin social etc.). De asemenea, arată că accesul la justitie nu presupune accesul la toate structurile judecătoresti si exercitarea tuturor căilor de atac reglementate de legislatia în vigoare, ci presupune asigurarea posibilitătii efective a persoanei de a se adresa în fata instantei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 36 alin. (2) teza finală din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, dispozitii potrivit cărora:

„Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sau, după caz, a Curtii de Apel Bucuresti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronuntate sunt irevocabile.”

Autorii exceptiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constitutie: art. 16 alin. (1) care se referă la egalitatea în drepturi a cetătenilor, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti, art. 126 referitor la instantele judecătoresti si art. 129 care reglementează folosirea căilor de atac.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate în raport cu aceleasi texte de lege si aceleasi critici ca si cele invocate în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 709 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 26 octombrie 2007, Curtea a statuat că „textul de lege criticat nu creează o discriminare a persoanelor cărora li se adresează această normă în raport cu alte categorii de cetăteni care se pot adresa instantei de contencios administrativ în a cărei circumscriptie îsi au domiciliu. Astfel, judecătorii, procurorii si celelalte categorii de personal din sistemul justitiei se află într-o situatie obiectiv diferită, motiv pentru care legiuitorul a reglementat salarizarea si alte drepturi ale lor printr-un act normativ special, prin care a prevăzut reguli speciale de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, precum si cu privire la exercitarea căilor de atac.

Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, competenta si procedura de judecată se stabilesc numai prin lege. Legiuitorul, prin urmare, este în drept ca, în considerarea unor situatii deosebite, să stabilească reguli diferite, derogatorii de la normele dreptului comun”.

În ceea ce priveste conformitatea cu accesul liber la justitie, cu acelasi prilej Curtea a arătat că dispozitiile art. 36 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 „nu îngrădesc în niciun fel accesul liber la justitie, fiind expres prevăzut dreptul de a face plângere la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Înaltei Curti de Casatie si Justitie ori, după caz, a Curtii de Apel Bucuresti. În fata acestor instante părtile interesate se pot folosi de toate mijloacele si garantiile procedurale care conditionează desfăsurarea unui proces echitabil.

Nicio dispozitie constitutională nu prevede că accesul liber la justitie înseamnă accesul nelimitat la toate structurile judecătoresti si nici faptul că toate procesele trebuie să parcurgă toate gradele de jurisdictie. Exercitarea căilor de atac, conform art. 129 din Constitutie, se face în conditiile legii”.

De asemenea, Curtea a retinut că dispozitiile internationale invocate de autorii exceptiei nu stabilesc în materie civilă obligatia existentei a două grade de jurisdictie, legiuitorul national având libertatea de reglementare în acest domeniu. Curtea apreciază că în cauză nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei Curtii în materie, astfel că solutia si considerentele deciziei mai sus amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (2) teza finală din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, exceptie ridicată de Mihaela Gabriela Zuleanu în Dosarul nr. 10.163/2/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal si de Vasile Luha, Gheorghe Fit, Augustin Lazăr, Maria Nicula, Cornel Herlea, Nicolae Pastiu, Ilie Narita, Ioan Berghezan, Carmen Maria Capră, Valentin Trif, Eugen Fulop, Ilie Olivian Oană, Neta Felicia Cărpinean, Daniela Filip, Marius Ungureanu, Niculae Păcurar, Mihaela Chicea (Istrate), Marian Ioan Banea, Monica Berghian, Stelian Ioan Cioca, Nicolae Cean, Mugurel Pamfil, Adela Corodeanu, Cristian Florea, Ioan Daniel Suciu, Alina Oană (Rasovan), Maria Cetean, Angelica Elena Moldovan, Cosmina Gligor Lungan, Costel Daniel Chirilă, Mihaela Beschiu (Dreghici), Dan Stefan Cioancă, Liana Boer, Octavian Hârceagă, Cosmin Stroe, Iustin Bic, Sorin Samfir, Paul Ernest Szucs, Răzvan Filip, Ioan Popa, Liliana Simu, Victor Liloiu si Ionela Florea în Dosarul nr. 2.870/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 aprilie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 409

din 10 aprilie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 din Legea contabilitătii nr. 82/1991

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Patricia Marilena Ionea -magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 din Legea contabilitătii nr. 82/1991, exceptie ridicată de Mirel Mircea Amaritei în Dosarul nr. 344/121/2006 al Curtii de Apel Galati - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu introduce privilegii sau discriminări si nu face distinctie între contabilii angajati la agenti cu capital de stat ori la cei cu capital privat.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 decembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 344/121/2006, Curtea de Apel Galati - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 din Legea contabilitătii nr. 82/1991. Exceptia a fost ridicată de Mirel Mircea Amaritei într-o cauză penală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 23 alin. (12) si art. 21 alin. (3) din Constitutie. În acest sens, arată că reprezentantii societătilor comerciale de drept privat nu pot fi sanctionati si pedepsiti în cazul în care s-ar afla în situatia descrisă de art. 43 din Legea nr. 82/1991, deoarece această prevedere este valabilă numai pentru entitătile la care se referă art. 145 din Codul penal.

Curtea de Apel Galati - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, sens în care arată că textul de lege criticat nu introduce privilegii sau discriminări si nu face distinctie între contabilii angajati la institutiile de stat prevăzute de art. 145 din Codul penal si institutiile cu capital privat, fiind o singură lege a contabilitătii, care se aplică nediscriminatoriu. De asemenea, arată că art. 43 din Legea nr. 82/1991 nu cuprinde norme derogatorii cu privire la elementele constitutive ale infractiunii de fals intelectual, ci doar se circumscriu la activitatea specifică de conducere a contabilitătii agentilor economici, indiferent dacă sunt privati sau de stat.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, cosideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 43 din Legea contabilitătii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 14 ianuarie 2005, dispozitii potrivit cărora „Efectuarea cu stiintă de înregistrări inexacte, precum si omisiunea cu stiintă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecintă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum si a elementelor de activ si de pasiv ce se reflectă în bilant, constituie infractiunea de fals intelectual si se pedepseste conform legii”.

Autorul exceptiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor articole din Constitutie: art. 15 alin. (1) prin care se arată că „Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea”; art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetătenilor; art. 23 alin. (12) prin care se arată că „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în conditiile si în temeiul legii”; art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate în raport cu aceleasi texte din Constitutie si aceleasi critici ca si în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 279 din 26 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 22 iulie 2005, Curtea a statuat că prevederile de lege criticate „nu introduc privilegii sau discriminări si nu fac distinctie între contabilii angajati la agenti cu capital de stat sau la cei cu capital privat, iar acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să o facă”. De asemenea, Curtea a constatat că „textul criticat nu prevede alte elemente constitutive ale infractiunii de fals intelectual reglementată de Codul penal, ci doar face precizări legate strict de obiectul

reglementării legii în ansamblul ei, introducând unele notiuni specifice, care, într-o formulare mai generală, sunt aceleasi cu elementele constitutive ale infractiunii din textul incriminator al Codului penal”.

În ceea ce priveste argumentele de neconstitutionalitate ce privesc încălcarea dreptului la un proces echitabil, cu acelasi prilej Curtea a retinut că „textul legal criticat nu contine norme de procedură penală, ci o normă de drept substantial, iar aplicarea acesteia nu poate duce la încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (1)-(3) sau ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale”.

În sfârsit, analizând art. 43 din Legea nr. 82/1991 în raport cu art. 23 alin. (12) din Constitutie, Curtea a retinut că dispozitiile acestui text constitutional nu sunt încălcate, „pedeapsa fiind stabilită si aplicată în temeiul dispozitiilor Codului penal la care se face trimitere prin textul criticat”.

Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei Curtii în materie, solutia si considerentele deciziei mai sus amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 din Legea contabilitătii nr. 82/1991, exceptie ridicată de Mirel Mircea Amaritei în Dosarul nr. 344/121/2006 al Curtii de Apel Galati - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 aprilie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 411

din 10 aprilie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea, precum si din cadrul altor unităti din sistemul justitiei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.1 si art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea, precum si din cadrul altor unităti din sistemul justitiei, exceptie ridicată de Mihaela Toth si Sergiu-Andrei Toth în Dosarul nr. 3.915/107/2007 al Tribunalului Alba - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, aratând că textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorii exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 3.915/107/2007, Tribunalul Alba - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea, precum si din cadrul altor unităti din sistemul justitiei. Exceptia a fost ridicată de Mihaela Toth si Sergiu-Andrei Toth în cadrul unei actiuni civile.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2007 este contrar prevederilor art. 115 alin. (2) din Constitutie, întrucât se referă si la alte drepturi decât cele avute în vedere de art. 1 pct. III.7 din Legea nr. 502/2006, prin care Guvernul a fost abilitat să emită Ordonanta Guvernului nr. 8/2007. Pentru aceleasi motive, art. 21 care se referă la dreptul la asistentă medicală gratuită, iar nu la salarizare, depăseste limitele abilitării, fiind contrar art. 115 alin. (2) din Constitutie. De asemenea, consideră că a fost restrâns în mod neconstitutional dreptul la asistentă medicală gratuită, întrucât, contrar reglementării anterioare, aceasta nu se mai acordă si sotului/sotiei si copilului aflat în întretinerea personalului auxiliar de specialitate.

Tribunalul Alba - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, întrucât Legea nr. 247/2007 a aprobat cu modificări Ordonanta Guvernului nr. 8/2007, incluzându-se mentiunea „alte drepturi”, astfel că sa acoperit formularea lacunară si generală din legea de abilitare.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă. În acest sens, arată că textele constitutionale pretins încălcate nu au legătură cu art. 1 si 21 din Ordonanta Guvernului nr. 8/2007. Astfel, în ceea ce priveste art. 1 din ordonantă, arată că acesta este un text de aplicabilitate generală, statuând categoriile de personal cărora li se aplică prevederile acestui act normativ. Cât priveste dreptul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea, în activitate sau pensionari, precum si al sotului/sotiei si al copiilor aflati în întretinerea acestuia la asistentă medicală, medicamente si proteze, în mod gratuit, mentionează că sunt aplicabile prevederile art. 67 din Legea nr. 567/2004, iar nu prevederile art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 8/2007, astfel că în cauză, în realitate, se ridică probleme de aplicare a legii, aspecte ce nu revin competentei instantei de contencios constitutional.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. Astfel, în ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportată la art. 53 din Constitutie, arată că aceasta priveste o omisiune legislativă si, în consecintă, nu poate fi solutionată de Curtea Constitutională. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate extrinsecă raportată la prevederile art. 115 alin. (2) din Constitutie, arată că Ordonanta Guvernului nr. 8/2007 a fost adoptată cu respectarea prevederilor legii de abilitare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 si 21 din Ordonanta Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea, precum si din cadrul altor unităti din sistemul justitiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2007, si aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 19 iulie 2007.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 1: „Prezenta ordonantă reglementează salarizarea si alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate si personalului conex din cadrul instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările si completările ulterioare.”;

- Art. 21: „(1) Personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea, în activitate sau pensionari, beneficiază în mod gratuit de asistentă medicală, medicamente si proteze, în conditiile respectării dispozitiilor legale privind plata contributiei la asigurările sociale de sănătate.

(2) Conditiile de acordare în mod gratuit a asistentei medicale, a medicamentelor si protezelor sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului.”

Autorii exceptiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor articole din Constitutie: art. 53 privind restrângerea unor drepturi sau libertăti si art. 115 alin. (2) prin care se arată că „Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul si data până la care se pot emite ordonante”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că necesitatea reglementării unui nou sistem de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea, precum si din cadrul altor unităti din sistemul justitiei a fost determinată de o serie de ratiuni, între care cele mai importante au fost necesitatea corelării salarizării cu noile categorii de personal de specialitate reglementate prin acte normative mai recente, înlăturarea anumitor diferente nejustificate sub aspectul salarizării între diferitele categorii de personal, implementarea strategiilor guvernamentale care a presupus o regândire a salarizării, astfel încât aceasta să fie adecvată noilor atributii ce au revenit personalului auxiliar, si, nu în ultimul rând, realizarea unei reglementări unitare, coerente a drepturilor acestora.

În acest sens, urmărind continutul art. 1 pct. III.7 din Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.051 din 29 decembrie 2006, prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanta pentru reglementarea salarizării personalului auxiliar din cadrul instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea, precum si din cadrul altor unităti din sistemul justitiei, Ordonanta Guvernului nr. 8/2007 a dat o nouă reglementare în această materie, abrogând dispozitiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritătii judecătoresti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările si completările ulterioare, si pe cele ale Legii nr. 56/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor Curtii Supreme de Justitie, ale magistratilor-asistenti si ale celorlalte categorii de personal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 4 iulie 1996, cu modificările si completările ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.

Având în vedere strânsa legătură dintre sistemul de salarizare si celelalte drepturi reglementate de Ordonanta Guvernului nr. 8/2007 din perspectiva ratiunilor care au stat la baza emiterii acestui act normativ, Curtea apreciază că nu au fost încălcate prevederile art. 115 alin. (2) din Constitutie.

În acest sens trebuie retinute si cele statuate în Decizia nr. 903 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2007, în sensul că „numai în măsura în care ordonanta este emisă de Guvern fără existenta împuternicirii date de Parlament în acest scop sau când prin continutul său aceasta s-ar îndepărta evident de domeniul pentru care Parlamentul a abilitat Guvernul să emită ordonante, numai într-un atare caz o asemenea ordonantă este neconstitutională”.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportată la dispozitiile art. 53 din Constitutie, Curtea constată că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constitutie, „cetătenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistentă medicală în unitătile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege”. Prin urmare, legiuitorul este în drept să stabilească continutul, limitele si conditiile acordării acestor drepturi, precum si să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, conditiile si criteriile de acordare a acestor drepturi, fără ca aceasta să aibă semnificatia unei restrângeri contrare dispozitiilor art. 53 din Constitutie.

În acelasi timp, Curtea consideră că nu poate fi retinută nici sustinerea Guvernului privind inaplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 8/2007 si incidenta prevederilor art. 67 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004. În acest sens trebuie observat că prin prevederile art. 30 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 8/2007 s-a dispus abrogarea oricăror dispozitii contrare prevederilor acestui act normativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 21 din Ordonanta Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea, precum si din cadrul altor unităti din sistemul justitiei, exceptie ridicată de Mihaela Toth si Sergiu-Andrei Toth în Dosarul nr. 3.915/107/2007 al Tribunalului Alba - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 aprilie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea hotărârilor cuprinse în Protocolul sesiunii a XIX-a a Comisiei hidrotehnice româno-ungare, semnat la Baia Mare la 19 februarie 2008, pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru protectia si utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă hotărârile cuprinse în Protocolul*) sesiunii a XIX-a a Comisiei hidrotehnice româno-ungare, semnat la Baia Mare la 19 februarie 2008, pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru protectia si utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2004.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul mediului si dezvoltării durabile,

Attila Korodi

Ministrul afacerilor externe,

Lazăr Comănescu

 

Bucuresti, 7 mai 2008.

Nr. 479.


*) Protocolul se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 bis abonament, care se poate achizitiona si de la Centrul de vânzări si informare, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normelor privind perioada de pregătire profesională practică a stagiarilor în activitatea de audit financiar

 

În temeiul prevederilor art. 6 alin. (3) si (5) si ale art. 10 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 26 alin. (2) din Regulamentul de organizare si functionare a Camerei Auditorilor Financiari din România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 983/2004, cu modificările si completările ulterioare,

Consiliul Camerei Auditorilor Financiari din România, întrunit în sedinta din 25 martie 2008, hotărăste:

Art. 1. - Se aprobă Normele privind perioada de pregătire profesională practică a stagiarilor în activitatea de audit financiar, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - (1) Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari si Compartimentul secretariat vor duce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri.

(2) Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Camerei Auditorilor Financiari din România,

Ion Mihăilescu

 

Bucuresti, 25 martie 2008.

Nr. 115.

 

ANEXĂ

 

NORME

privind perioada de pregătire profesională practică a stagiarilor în activitatea de audit financiar

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale. Definitii

 

Art. 1. - Ori de câte ori sunt utilizati în prezentele norme, termenii definiti în acest capitol au următorul înteles:

- Camera = Camera Auditorilor Financiari din România;

- norme = norme privind perioada de pregătire profesională practică a stagiarilor în activitatea de audit financiar;

- stagiar = persoana fizică care a promovat testul de verificare a cunostintelor în domeniul financiar-contabil pentru accesul la stagiu si îsi desfăsoară activitatea conform prezentelor norme;

- îndrumător = persoana fizică, auditor financiar activ, sau juridică, membră a Camerei Auditorilor Financiari, sub îndrumarea căreia se desfăsoară stagiul unuia sau mai multor stagiari în activitatea de audit financiar;

- stagiu = perioada de pregătire practică a stagiarului în activitatea de audit financiar;

- caiet de practică = caietul si documentatia întocmite de către stagiarul în activitatea de audit financiar, prin care se consemnează si se certifică activitătile desfăsurate de acesta.

 

CAPITOLUL II

Organizarea stagiului

 

Art. 2. - Stagiul în activitatea de audit financiar se efectuează de către persoanele care au promovat testul de verificare a cunostintelor în domeniul financiar-contabil, pentru accesul la stagiu, organizat de Cameră.

Art. 3. - Admiterea la stagiu a stagiarului în activitatea de audit financiar se va face astfel:

a) Candidatii declarati admisi la testul de verificare a cunostintelor în domeniul financiar-contabil pentru accesul la stagiu vor urma procedurile stabilite prin prezentele norme.

b) Înscrierea la stagiu se realizează pe baza unei cereri-tip, prevăzută în anexa nr. 1, adresată Camerei, după ce a fost achitat tariful de înscriere la stagiu.

c) Cererea-tip este adresată Departamentului de admitere, pregătire continuă si stagiari pentru verificare si înscriere ca stagiar în activitatea de audit financiar.

d) Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari va elibera pentru fiecare stagiar o legitimatie a stagiarului în activitatea de audit financiar. Vizarea anuală a legitimatiei se face odată cu îndeplinirea tuturor obligatiilor anuale.

e) Candidatii declarati admisi la testul de verificare a cunostintelor în domeniul financiar-contabil pot solicita înscrierea ca stagiar în activitatea de audit financiar la Cameră în termen de maximum 12 luni de la afisarea rezultatelor finale.

f) Candidatilor care nu solicită admiterea ca stagiar în activitatea de audit financiar în termen de maximum 12 luni de la afisarea rezultatelor finale li se anulează testul de acces la stagiu.

Art. 4. - Stagiul va avea următoarele durate:

a) Stagiul în activitatea de audit financiar se desfăsoară pe o perioada de minimum 3 ani.

b) Perioada de stagiu începe de la data la care stagiarul a fost înregistrat la Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari al Camerei.

c) La cererea stagiarului, perioada de pregătire practică poate fi suspendată cel mult un an.

d) La finalizarea perioadei de stagiu, stagiarul se poate prezenta la sustinerea examenului de aptitudini profesionale pentru atribuirea calitătii de auditor financiar.

Art. 5. - Stagiul se va organiza astfel:

a) Camera monitorizează activitatea desfăsurată în perioada de pregătire profesională practică a stagiarilor prin Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari si prin Departamentul de monitorizare si competentă profesională. b) Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari va tine evidenta stagiarilor înscrisi, în ordinea aprobării cererilor de înscriere la stagiu.

c) Activitătile practice desfăsurate de stagiar, documentele si rapoartele acestuia sunt consemnate într-un dosar numit „caiet de practică”.

d) În fiecare an de stagiu, stagiarii în activitatea de audit financiar au obligatia de a achita tariful pentru monitorizarea activitătii de pregătire practică.

e) Finalizarea stagiului se face personal prin îndeplinirea tuturor obligatiilor conform cu prevederile prezentelor norme. În urma finalizării stagiului, stagiarul are dreptul de a se prezenta la examenul de aptitudini profesionale pentru obtinerea calitătii

de auditor financiar.

Art. 6. - Desfăsurarea stagiului se derulează în cadrul a două module distincte:

a) anul întâi de stagiu este destinat pregătirii teoretice si aplicative a stagiarilor;

b) anul doi si anul trei de stagiu sunt destinati practicii efective a stagiarului în cadrul societătilor sau cabinetelor de audit financiar.

 

CAPITOLUL III

Activitatea desfăsurată în anul întâi de stagiu

 

Art. 7. - Anul întâi de stagiu este destinat pregătirii teoretice si aplicative organizate în mod centralizat de către Cameră si se va organiza astfel:

a) primul semestru - pregătire teoretică;

b) semestrul doi - pregătire aplicativă.

Art. 8. - Activitătile pentru primul semestru de stagiu se vor organiza de către societătile de audit financiar membre ale Camerei, care dispun de posibilitătile materiale necesare organizării acestei activităti, aprobate de către Consiliul

Camerei. Cursurile vor fi tinute de către formatori agreati de Cameră.

Art. 9. - Pregătirea teoretică din primul an de stagiu va fi stabilită de către Consiliul Camerei si se va referi în general la:

a) Standardele de contabilitate – Reactualizarea cunostintelor stagiarilor în conformitate cu modificările Standardelor internationale de contabilitate;

b) Standardele de audit financiar;

c) Codul privind conduita etică si profesională în domeniul auditului financiar.

Art. 10. - Activitătile de pregătire teoretică prezentate mai sus vor fi studiate în primul semestru al anului întâi de stagiu pe un fond de timp de 25 de ore.

Art. 11. - La sfârsitul programului de pregătire profesională, stagiarii în activitatea de audit financiar vor sustine un test de verificare a cunostintelor dobândite pe parcursul celor 25 de ore. Testul se va organiza la societătile mentionate la art. 8.

Art. 12. - Subiectele testului de semestru si punctajul de admitere se vor stabili de către Consiliul Camerei, iar verificarea rezultatelor se va face de către o comisie formată din reprezentanti ai societătilor care au organizat cursul si

reprezentanti ai Departamentului de admitere, pregătire continuă si stagiari din cadrul Camerei.

Art. 13. - Candidatii care nu au fost admisi la testul organizat la sfârsitul programului de pregătire profesională vor putea sustine un al doilea test într-un interval de maximum 3 luni. Candidatii care nu vor promova nici cel de-al doilea test vor repeta primul an de stagiu.

Art. 14. - Candidatii declarati admisi la testul organizat la sfârsitul cursului de pregătire profesională vor urma programul de pregătire aplicativă organizat de către Cameră, ce se va desfăsura în semestrul doi al primului an de stagiu.

Art. 15. - În semestrul doi de stagiu, în cadrul programului de pregătire aplicativă, stagiarii în activitatea de audit financiar vor elabora un proiect privind o lucrare practică cu tematică din audit financiar. Proiectul va fi predat la Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari, iar evaluarea se va realiza de către inspectorii din cadrul Departamentului de monitorizare si competentă profesională si de către Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari.

Consiliul Camerei va stabili tematica proiectului si criteriile minimale ce trebuie realizate în cadrul acestuia.

Art. 16. - În cazul în care în urma acestei evaluări stagiarul nu va îndeplini conditiile minimale de pregătire, va putea prezenta un al doilea proiect în termen de o lună. Candidatii care nu vor obtine rezultate care să ateste îndeplinirea conditiilor minimale stabilite de către Cameră nici în urma refacerii proiectului vor repeta primul an de stagiu.

Art. 17. - Stagiarii care îndeplinesc cerintele de pregătire profesională cerute de programul de pregătire teoretică din primul semestru si de programul de pregătire aplicativă din cel de-al doilea semestru si vor achita tariful pentru monitorizarea activitătii de pregătire practică vor primi viza pentru finalizarea anului întâi de stagiu si se vor putea înscrie în anul doi.

Art. 18. - Stagiarii care în termen de 2 ani de la înscrierea la Cameră nu finalizează anul întâi pierd calitatea de stagiar în activitatea de audit financiar si li se anulează testul de acces la stagiu.

 

CAPITOLUL IV

Activitatea desfăsurată în anii doi si trei de stagiu

 

Art. 19. - Activitatea de stagiu în anul doi si anul trei se desfăsoară sub îndrumarea unui auditor financiar activ, care are în desfăsurare lucrări de audit pe toată durata stagiaturii (ca persoană fizică sau în cadrul societătilor sau cabinetelor de audit).

Art. 20. - Participă la această etapă a stagiului stagiarii care si-au îndeplinit obligatiile în conformitate cu cerintele cap. III.

Art. 21. - În vederea desfăsurării stagiului în anul doi si anul trei, stagiarul va prezenta Departamentului de admitere, pregătire continuă si stagiari acceptul îndrumătorului de stagiu, prevăzut în anexa nr. 2, care va contine declaratia pe propria răspundere a îndrumătorului de stagiu, în care este precizat că are în derulare cel putin un contract de audit, si va primi caietul de practică. Anul de stagiu începe în momentul depunerii acceptului îndrumătorului de stagiu la Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari.

Art. 22. - Stagiul trebuie să se efectueze pe lângă o persoană fizică, auditor financiar activ sau în cadrul unei societăti comerciale de audit, membră a Camerei. Persoanele fizice si juridice, membre ale Camerei, care fac dovada că au în

derulare cel putin o misiune de audit financiar, pot să înainteze Departamentului de admitere, pregătire continuă si stagiari o scrisoare prin care îsi iau angajamentul de a lua sub îndrumare stagiari în activitatea de audit financiar.

Art. 23. - Un îndrumător de stagiu nu poate avea mai mult de 15 stagiari în activitatea de audit sub îndrumare.

Art. 24. - Stagiarul în activitatea de audit financiar are obligatia de a-si găsi un îndrumător de stagiu, care să ofere garantii suficiente în ceea ce priveste asigurarea conditiilor pentru desfăsurarea perioadei de pregătire profesională practică.

Art. 25. - Îndrumătorul este o persoană fizică. Când stagiul este realizat într-o societate comercială de audit financiar, înscrisă în Registrul auditorilor financiari - persoane juridice, aceasta precizează numele si calitatea îndrumătorului de stagiu ales din rândul angajatilor, asociatilor, care trebuie să aibă calitatea de auditor financiar activ.

Art. 26. - Orice înlocuire a îndrumătorului de stagiu se va anunta Camerei în scris, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data efectuării modificării. În acest sens se vor trimite la Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari următoarele documente:

- cerere pentru înlocuirea îndrumătorului de stagiu, care va fi semnată si de vechiul îndrumător de stagiu , atestând că a luat cunostintă despre această modificare;

- acceptul noului îndrumător de stagiu, atestând că a luat cunostintă despre modificare.

Art. 27. - Nerespectarea obligatiei de a anunta Camera în legătură cu înlocuirea îndrumătorului de stagiu, în termenul revăzut la art. 26, conduce la nerecunoasterea ca perioadă de tagiu a intervalului de timp dintre renuntarea la îndrumătorul nterior si anuntarea Camerei.

Art. 28. - Stagiarii în activitatea de audit financiar se pot înscrie în anul doi de stagiu, cu îndrumător, în termen de 2 ani de la finalizarea primului an de stagiu.

Art. 29. - În perioada de stagiu, stagiarul este obligat să efectueze anual un minimum de 25 de zile lucrătoare de experientă profesională, în fiecare dintre domeniile: contabilitate, audit si optionale.

Art. 30. - Repartizarea timpului de stagiu pe activităti este stabilită de îndrumător, care trebuie să acorde stagiarului toate facilitătile pentru a-i permite să efectueze instruirea.

Art. 31. - Pe întreaga perioadă de desfăsurare a stagiului, stagiarul trebuie să îsi îndeplinească obligatiile privind ntocmirea caietului de practică, în care se reflectă în mod corect i complet experienta profesională acumulată.

Art. 32. - La fiecare 6 luni, stagiarul trebuie să prezinte îndrumătorului un raport sintetic al experientei profesionale obândite.

Art. 33. - Stagiarii sunt obligati să participe la cursurile de pregătire profesională continuă organizate de Cameră atât în nul doi, cât si în anul trei de stagiu.

Art. 34. - Nerespectarea prevederilor art. 33 duce la prelungirea stagiaturii cu un an.

Art. 35. - Stagiarul trebuie să prezinte anual sau la cerere Departamentului de admitere, pregătire continuă si stagiari caietul de practică pentru verificare.

Art. 36. - Stagiarul trebuie să prezinte anual Departamentului de admitere, pregătire continuă si stagiari raportul referitor la activitatea desfăsurată pe parcursul anului respectiv, întocmit, semnat si stampilat de îndrumătorul de stagiu.

Art. 37. - Stagiarul va primi viza pentru finalizarea anului de stagiu la data la care va prezenta Departamentului de admitere, pregătire continuă si stagiari caietul si raportul îndrumătorului de stagiu pentru anul respectiv în urma îndeplinirii cerintelor de

pregătire profesională si achitării tarifului pentru monitorizarea activitătii de pregătire practică.

Art. 38. - Stagiarii care nu se prezintă la Cameră pentru obtinerea vizei în termen de 2 ani consecutivi de la data la care trebuiau să finalizeze anul respectiv îsi pierd calitatea de stagiar în activitatea de audit financiar, respectiv testul de verificare a

cunostintelor în domeniul financiar-contabil pentru accesul la stagiu.

Art. 39. - Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari este autorizat:

- să stabilească numărul de ore de pregătire, precum si repartizarea acestora pe domenii de activitate;

- să întrerupă perioada de stagiu, la cererea stagiarului, din motive cum ar fi: satisfacerea stagiului militar, sănătate sau alte motive considerate justificate.

 

CAPITOLUL V

Urmărirea, controlul si aprecierea activitătilor desfăsurate

de către stagiarii în activitatea de audit financiar

 

Art. 40. - Urmărirea modului de desfăsurare a stagiului este realizată si apreciată de îndrumătorul de stagiu si de către Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari, în colaborare cu Departamentul de monitorizare si competentă

profesională.

Art. 41. - Îndrumătorul de stagiu trebuie să verifice activitătile desfăsurate de stagiar si să notifice evidenta detaliată a experientei profesionale din caietul de practică al stagiarului la fiecare 6 luni.

Art. 42. - Îndrumătorul de stagiu trebuie să creeze stagiarilor conditii pentru:

a) a urma pregătirea prevăzută în prezentele norme;

b) a se achita cu regularitate de obligatiile lor prevăzute în prezentele norme.

Art. 43. - Îndrumătorul de stagiu trebuie să mărească treptat nivelul de dificultate al lucrărilor încredintate stagiarilor în activitatea de audit financiar si să îi ajute să îsi însusească disciplinele profesionale ale pregătirii tehnice de bază (contabilitate si audit) în conformitate cu caietul de practică al stagiarului.

Art. 44. - Pentru fiecare 6 luni îndrumătorul trebuie să facă o evaluare a activitătii stagiarului pe următoarele domenii:

- în ce măsură a fost respectat programul de stagiu;

- cunostintele si aptitudinile de specialitate;

- gradul de însusire a experientei profesionale;

- rationamentul profesional.

Art. 45. - Pentru fiecare domeniu de evaluare se poate da unul dintre calificativele:

- satisfăcător;

- nesatisfăcător.

Art. 46. - Îndrumătorul trebuie să întocmească anual un raport scris de evaluare a stagiarului, în care să se consemneze:

1. progresele înregistrate de stagiar;

2. deficientele constatate în experienta profesională;

3. actiunile de întreprins în viitor;

4. opinia generală privind evolutia profesională a stagiarului.

Art. 47. - De asemenea, îndrumătorul de stagiu trebuie să răspundă solicitărilor Departamentului de admitere, pregătire continuă si stagiari si Departamentului de monitorizare si competentă profesională în legătură cu furnizarea de informatii

privind activitatea stagiarului.

Art. 48. - Departamentul de monitorizare si competentă profesională poate organiza, prin sondaj sau ori de câte ori este solicitat din partea Consiliului Camerei, un control al calitătii activitătii stagiarilor si a îndrumătorilor de stagiu. Inspectorii din

cadrul Departamentului de monitorizare si competentă profesională vor întocmi un raport în urma controlului efectuat. Acest raport va cuprinde o evaluare a activitătii stagiarului, precum si propuneri de îmbunătătire a activitătii stagiarilor sau

de prelungire a perioadei de stagiu, în cazul în care inspectorii au constatat nerespectarea normelor de stagiu.

Art. 49. - Acordarea si retragerea calitătii de auditor financiar îndrumător sunt hotărâte de Consiliul Camerei, în urma rapoartelor primite de la Departamentul de admitere, pregătire continuă si stagiari.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii tranzitorii

 

Art. 50. - Stagiarii din anul 2002, care au finalizat perioada de stagiatură în anul 2005 si care nu au obtinut calitatea de auditor financiar în perioada 2006-2007, vor participa în cursul lunii aprilie 2008 la un curs suplimentar organizat de Cameră, după care vor putea participa la examenul de aptitudini profesionale pentru atribuirea calitătii de auditor financiar începând cu anul 2008, sesiunea mai, la oricare dintre sesiunile organizate de Cameră timp de 3 ani consecutivi (2008, 2009 si 2010). Acesti stagiari vor respecta prevederile art. 53 si 54.

Art. 51. - Stagiarii din anul 2002, care au finalizat perioada de stagiatură în anul 2006, se pot prezenta la oricare dintre sesiunile examenului de aptitudini profesionale pentru atribuirea calitătii de auditor financiar, organizate de Cameră, în termen

de 3 ani consecutivi (2007, 2008 si 2009). Acesti stagiari vor respecta prevederile art. 53 si 54.

Art. 52. - Stagiarii din anul 2002, care s-au înscris în anul întâi de stagiu în anul 2003 sau 2004 si care nu au mai venit la Cameră pentru finalizarea perioadei de stagiatură, au la dispozitie un an de la data publicării prezentelor norme pentru a

se prezenta la Cameră si a-si clarifica situatia. În caz contrar, îsi vor pierde calitatea de stagiar si testul de acces la stagiu.

Art. 53. - Stagiarii din anul 2002, care s-au înscris în anul întâi de stagiu în anul 2005, precum si stagiarii admisi în anul 2004 vor respecta prevederile prezentelor norme.

 

CAPITOLUL VII

Dispozitii finale

 

Art. 54. - La sfârsitul perioadei de stagiu, stagiarul va preda Departamentului de admitere, pregătire continuă si stagiari din cadrul Camerei caietul de practică completat si vizat pentru toată perioada de pregătire profesională practică.

Art. 55. - La sfârsitul perioadei de stagiu, îndrumătorul întocmeste declaratia care să ateste capacitatea stagiarului de a se prezenta la examen, prevăzută în anexa nr. 3. În cazul în care stagiarul a avut mai multi îndrumători, acesta va obtine declaratii de la toti îndrumătorii de stagiu, pe care le va depune la Cameră în momentul înscrierii la examenul de aptitudini profesionale pentru obtinerea calitătii de auditor financiar.

Art. 56. - Stagiarii care au finalizat stagiul se pot prezenta la oricare dintre sesiunile examenului de aptitudini profesionale pentru atribuirea calitătii de auditor financiar, organizate de Cameră, în termen de 3 ani de la data finalizării calendaristice a perioadei de stagiatură.

Art. 57. - Pe parcursul celor 3 ani în care stagiarii se pot prezenta la examenul de aptitudini profesionale pentru atribuirea calitătii de auditor financiar, acestia vor avea obligatia de a participa anual la cursurile de pregătire profesională organizate de Cameră. Neparticiparea la oricare dintre aceste cursuri duce la imposibilitatea participării la următoarea sesiune de examen de aptitudini profesionale pentru atribuirea calitătii de auditor financiar.

Art. 58. - Persoanele care nu obtin calitatea de auditor financiar în acesti 3 ani îsi pierd calitatea de stagiar în activitatea de audit financiar, iar procedura de admitere în stagiu va putea fi reluată ulterior.

Art. 59. - Prezentele norme se aplică începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 60. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentele norme.

Art. 61. - La data intrării în vigoare a prezentelor norme, orice dispozitie anterioară se abrogă.

 

ANEXA Nr. 1

la norme

 

CERERE

de înscriere la stagiu pentru candidatii declarati admisi la testul de verificare a cunostintelor în domeniul

financiar-contabil

 

Subsemnatul/Subsemnata ____________________, născut/născută la data de _________ în localitatea ________, cu domiciliul în localitatea ______, str. _____________. nr. __, bl. ____, sc. __, et. _, ap. ___, judetul/sectorul _________, legitimat cu buletin/carte de identitate/pasaport seria _____nr. _____, eliberat de ________________ la data de _______, cod numeric personal (CNP) ___________, telefon: acasă: _______, serviciu: ______, mobil: _________, adresa de e-mail: __________________, functia/locul de munca __________________, solicit înscrierea la stagiu în activitatea de audit financiar la Camera Auditorilor Financiari din România.

 

Data …………………

 

Semnătura

.......................

 

Domnului presedinte al Camerei Auditorilor Financiari din România

 

ANEXA Nr. 2

la norme

 

Acceptul îndrumătorului de stagiu

 

Numele ....................................................................................................................................

Prenumele ............................................................................................................................…

Adresa ………..........................................................................................................................

Telefon …………………………..

Asociat în Societatea Comercială ............................., nr. autorizatie .......................

Numărul carnetului de membru al Camerei Auditorilor Financiari din România ........................................................ certific că domnul/doamna ....................................a început desfăsurarea activitătii de stagiu

sub îndrumarea mea la data de …..................

Stagiul se va efectua cu forme legale de încadrare/adeverintă de stagiu, respectând prevederile Normelor privind perioada de pregătire profesională practică a stagiarilor în activitatea de audit financiar, aprobate prin Hotărârea Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 115/2008.

Totodată, declar pe propria răspundere că am în derulare cel putin un angajament de audit financiar.

 

Data ………………………

 

Semnătura si stampila,

.................................

 

ANEXA Nr.3

la norme

 

Declaratia îndrumătorului de stagiu

 

Numele ...............................................................................................................................

Prenumele ..........................................................................................................................

Numărul carnetului de membru al Camerei Auditorilor Financiari din România …………………….

Asociat în Societatea Comercială …………………………………, nr. autorizatie …………………

 

 

Declar că domnul/doamna ………………………………….. a desfăsurat stagiul de pregătire practică sub îndrumarea mea în perioada ……………………………….si a dobândit în perioada stagiului toate cunostintele necesare pentru a se putea prezenta la examenul de aptitudini profesionale pentru atribuirea calitătii de auditor financiar.

Totodată, declar pe propria răspundere că pentru perioada în care am fost îndrumător de stagiu am avut în derulare angajamente de audit în calitate de persoană fizică/juridică.

 

Data

………………………..

 

 

Semnătura si stampila,

................................

 

OBSERVATIE:

Se va obtine câte o declaratie de la fiecare îndrumător pe care stagiarul l-a avut pe parcursul perioadei de stagiu.