MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 176 (XX) - Nr. 423 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 5 iunie 2008

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 553 din 15 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

Decizia nr. 554 din 15 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4, art. 361 alin. 2 si art. 385¹ alin. 2 din Codul de procedură penală

Decizia nr. 555 din 15 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor

Decizia nr. 556 din 15 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 si art. 27 din Codul penal

Decizia nr. 557 din 15 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală

Decizia nr. 558 din 15 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

235. - Ordin al ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei pentru aprobarea Instructiunilor privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor Companiei Nationale „Posta Română” - S.A.

A/4.342. - Ordin al ministrului afacerilor externe privind publicarea rezolutiilor Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite nr. 733(1992), 1.356(2001), 1.425 (2002) si 1.801 (2008) privind situatia din Somalia

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 553

din 15 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie invocată de Octavian Mădăras în Dosarul nr. 857/90/2007 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia penală si pentru cauze cu minori si de familie.

La apelul nominal răspunde reprezentantul Asociatiei Victimelor Accidentelor de Circulatie, dl Marian Nedelescu, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curtii că autorul exceptiei a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, precum si judecarea cauzei în lipsă.

Având cuvântul, partea prezentă solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca inadmisibilă, arătând că, în cauză, nu se arată în ce constă contrarietatea dintre actul normativ criticat si normele constitutionale, respectiv din actele internationale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 8 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 857/90/2007, Curtea de Apel Pitesti - Sectia penală si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie invocată de Octavian Mădăras.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că actul normativ criticat „nu are reglementări privind constatarea încălcării legii de către conducătorul auto care a săvârsit un accident soldat cu vătămări corporale/deces; contraventia este constatată si sanctionată de politia rutieră, iar accidentul mai grav (cu victime) rămâne neconstatat sub aspectul încălcării codului rutier, desi fapta este mai gravă.

Politia rutieră întocmeste doar actul de constatare, unde nu se indică ce încălcare a codului rutier a fost săvârsită si de către cine anume, fapt ce va conferi autorului accidentului o anumită favorizare. Acesta poate fi trimis sau nu în judecată penală, si ulterior acesta poate fi condamnat sau achitat”, ceea ce încalcă dreptul cetăteanului din România, victimă a unui accident de circulatie, de a avea acces liber la justitie, dreptul la informatie, dreptul la apărare, dreptul de proprietate. Se mai arată că „victima unui accident de circulatie nu capătă un document ce constată culpa soferului ce a săvârsit accidentul, este obligată să astepte trimiterea în judecată (care se va face sau nu se va face) care are loc sau nu are loc”, aspecte care, în opinia autorului exceptiei, încalcă normele constitutionale cuprinse în art. 15, 16, 21, 22, 23, 24 si 57. În sfârsit, se mai arată că „spiritul Uniunii Europene, al legislatiei internationale în circulatia rutieră nu este respectat de legea română”, precum si faptul că actuala reglementare „nu oferă cadrul legal si garantia că se aplică legea în cazul accidentelor rutiere”, dosarul în care s-a ridicat exceptia exemplificând „harababura existentă”.

Curtea de Apel Pitesti - Sectia penală si pentru cauze cu minori si de familie apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 „nu contravine niciunuia dintre textele constitutionale indicate de recurent.” În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se mentionează că textele constitutionale la care se face referire nu sunt incidente în cauză, reclamantul fiind de altfel în imposibilitate de a arăta vreun text din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 care să contravină articolelor din Legea fundamentală indicate în prezenta exceptie de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că normele criticate sunt constitutionale, acestea reprezentând „expresia principiului constitutional al exercitării cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor constitutionale”. Mai arată că „autorul exceptiei se limitează la a mentiona textele constitutionale care în opinia sa sunt încălcate prin reglementarea legală supusă controlului, fără a preciza în ce constă încălcarea si fără a evidentia pretinsa relatie de contrarietate care ar fi de natură să confere caracter neconstitutional textului de lege criticat”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările si completările ulterioare.

În sustinerea exceptiei se invocă dispozitiile art. 11 si 20 din Constitutie privind dreptul international si dreptul intern, respectiv cu privire la tratatele internationale privind drepturile omului, cu raportare la art. 8 alin. (5) si art. 13 alin. (1) din Conventia de la Viena din 8 noiembrie 1968 asupra circulatiei rutiere, ratificată prin Decretul nr. 318 din 14 octombrie 1980 pentru ratificarea unor întelegeri internationale în domeniul circulatiei rutiere, publicat în Buletinul Oficial nr. 86 din 20 octombrie 1980, având următorul cuprins:

- art. 8 alin. (5): „Fiecare conducător trebuie să aibă permanent controlul vehiculului său ori să poată însoti animalele sale.”;

- art. 13 alin. (1): „(1) Orice conducător de vehicul trebuie să rămână, în toate împrejurările, stăpân pe vehiculul său, în asa fel încât să poată face fată cerintelor prudentei si să fie continuu în măsură să efectueze toate manevrele ce îi revin. El trebuie ca, potrivind viteza vehiculului, să tină tot timpul seama de împrejurări, în special de dispunerea locurilor, de starea drumului, de starea si încărcătura vehiculului său, de conditiile atmosferice si de intensitatea circulatiei, asa încât să poată opri vehiculul în limitele câmpului său vizual din fată, precum si înaintea oricărui obstacol previzibil. El trebuie să reducă viteza si, la nevoie, să oprească ori de câte ori împrejurările o cer, în special atunci când vizibilitatea nu este bună.”

Se invocă, totodată, prevederile constitutionale ale art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justitie, art. 22 - Dreptul la viată si la integritate fizică si psihică, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 31 – Dreptul la informatie, art. 44 - Dreptul de proprietate privată si art. 57 - Exercitarea drepturilor si a libertătilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, desi autorul exceptiei face referire în motivarea acesteia la o serie de norme constitutionale si din acte internationale pretins a fi încălcate prin actul normativ criticat, nu motivează în mod concret în ce constă această încălcare. Criticile formulate au caracter general si vizează caracterul omisiv si imperfect al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, autorul exceptiei exprimându-si opinia în sensul că actuala reglementare în materia circulatiei pe drumurile publice nu respectă „spiritul Uniunii Europene”, precum si dorinta ca aceasta să contină alte norme.

Asemenea sustineri, prin care se solicită în realitate modificarea actului normativ criticat în sensul dorit de autorul exceptiei, nu intră în competenta Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Octavian Mădăras în Dosarul nr. 857/90/2007 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia penală si pentru cauze cu minori si de familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 mai 2008.

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 554

din 15 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4, art. 361 alin. 2

si art. 385¹alin. 2 din Codul de procedură penală

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4, art. 361 alin. 2 si art. 385¹alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Eugenia Mariana Ladar si Viorica Iancu în Dosarul nr. 5.208/111/2007 al Tribunalului Bihor - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând si jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 9 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 5.208/111/2007, Tribunalul Bihor - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4, art. 361 alin. 2 si art. 385¹alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Eugenia Mariana Ladar si Viorica Iancu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textele de lege criticate încalcă principiul egalitătii de arme, prin aceea că prevăd posibilitatea recursului numai împotriva hotărârii prin care instanta se desesizează. Se creează astfel o situatie de inechitate între inculpat, pe de o parte, si Ministerul Public, pe de altă parte, inculpatului nedându-i-se posibilitatea de a recura încheierea prin care i se respinge o cerere de restituire a cauzei la procuror, fie în vederea refacerii urmăririi penale, fie în vederea refacerii actului de desesizare, decât după parcurgerea primului grad de jurisdictie. Se mai arată că prin această limitare se încalcă si dreptul la un recurs efectiv. În opinia autoarelor exceptiei, desi aparent aceste garantii ar fi respectate prin acordarea posibilitătii de a recura o dată cu fondul încheierile în discutie, în concret acest fapt nu este realizabil.

Tribunalul Bihor - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât „modul în care sunt reglementate dispozitiile art. 361 alin. 2, art. 385¹alin. 2 si art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală nu este discriminatoriu”. Arată, totodată, că încheierile în discutie pot fi atacate o dată cu fondul cauzei, astfel încât părtile au dreptul la un recurs efectiv.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că dispozitiile legale criticate nu încalcă normele constitutionale invocate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale, arătând că acestea nu prevăd privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru niciuna dintre părtile procesului penal, nu încalcă principiul accesului liber la justitie si nu implică un tratament juridic diferentiat fată de persoane aflate în aceeasi situatie juridică.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

- Art. 332 alin. 4: „Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror si de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsă.”;

- Art. 361 alin. 2: „Încheierile date în primă instantă pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul.”

- Art. 385¹alin. 2: „Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinta sau decizia recurată, cu exceptia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.”

Dispozitiile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 20 privind tratatele internationale privind drepturile omului, cu raportare la art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronuntat în jurisprudenta sa asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate în prezenta cauză, în raport cu aceleasi texte din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si în raport cu critici similare.

Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 591 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.062 din 28 noiembrie 2005, si Decizia nr. 285 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo retinute, că art. 332 alin. 4 si art. 385¹alin. 2 din Codul de procedură penală nu încalcă accesul liber la justitie si nici dreptul la un proces echitabil.

Tot astfel, prin Decizia nr. 554 din 16 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 37 din 12 ianuarie 2005, si Decizia nr. 32 din 24 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 19 mai 2000, Curtea a respins, pentru considerentele acolo retinute, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia pronuntată anterior de Curte, precum si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4, art. 361 alin. 2 si art. 385¹alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Eugenia Mariana Ladar si Viorica Iancu în Dosarul nr. 5.208/111/2007 al Tribunalului Bihor - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 mai 2008.

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 555

din 15 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. (1) lit. d)

din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, exceptie invocată de Societatea Comercială „Sonisim Prest” - S.R.L. în Dosarul nr. 395/212/2007 al Judecătoriei Constanta.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 26 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 395/212/2007, Judecătoria Constanta a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, exceptie invocată de Societatea Comercială „Sonisim Prest” - S.R.L.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că art. 60 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 este neconstitutional, deoarece impune ca amenda contraventională să fie aplicată transportatorului sau detinătorului autovehiculului, în conditiile în care nu acestia se fac vinovati de săvârsirea contraventiei. În opinia autorului exceptiei, „ar trebui să fie sanctionati beneficiarii transportului, în spetă destinatarul sau expeditorul”.

Judecătoria Constanta opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât „prin dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 43/1997 nu se încalcă dreptul petentei privitor la liberul acces la muncă”.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că „aplicarea unei amenzi contraventionale pentru nerespectarea conditiilor impuse de lege pentru efectuarea anumitor categorii de transporturi nu îngrădeste în niciun fel dreptul la muncă al operatorului de transport sau al detinătorului vehiculului. Acesta îsi poate desfăsura în continuare activitatea cu respectarea conditiilor impuse de lege pentru această activitate, statul având însă obligatia de a asigura desfăsurarea traficului în conditii de sigurantă”.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu aduc nicio atingere normelor constitutionale referitoare la dreptul la muncă. Se arată, totodată, că textul legal criticat apartine normelor de sanctionare contraventională, a căror adoptare este de competenta exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reglementări speciale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate. Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 60 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările si completările ulterioare, având următorul cuprins: „(1) Constituie contraventii si se sanctionează următoarele fapte:

[...] d) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor cu depăsirea masei totale si/sau a dimensiunilor maxime admise, fără autorizatie specială de transport eliberată de administratorul drumului, se sanctionează cu amendă de la 50.000.000 lei la 60.000.000 lei, aplicată operatorului de transport, astfel cum este mentionat în licenta de transport, sau detinătorului vehiculului, astfel cum este mentionat în certificatul de înmatriculare a vehiculului;”.

Se sustine că, prin textul de lege criticat, se încalcă art. 41 din Constitutie privind „Munca si protectia socială a muncii”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, sanctionarea transportatorului sau detinătorului vehiculului pentru efectuarea transporturilor cu depăsirea masei totale si/sau a dimensiunilor maxime admise, fără autorizatie specială de transport eliberată de administratorul drumului, a fost reglementată pentru a asigura respectarea obligatiei de obtinere a autorizatiei mentionate, prevăzută de art. 41 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997, în considerarea obiectivelor stabilite de legiuitor în art. 40 alin. (1) din acelasi act normativ, respectiv mentinerea drumurilor în stare tehnică corespunzătoare si desfăsurarea traficului în conditii de sigurantă.

Nu se poate sustine încălcarea, prin reglementarea criticată, a prevederilor art. 41 din Legea fundamentală, întrucât aplicarea unei amenzi contraventionale pentru nerespectarea conditiilor impuse de lege pentru efectuarea anumitor categorii de transporturi nu îngrădeste în niciun fel dreptul la muncă al operatorului de transport sau al detinătorului vehiculului, care îsi pot desfăsura activitatea în continuare, cu respectarea conditiilor prevăzute de lege.

În plus, asa cum a mai statut Curtea Constitutională în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 10 din 18 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 28 februarie 2005, instituirea conditiilor de transport a căror neîndeplinire constituie contraventie este un atribut exclusiv al legiuitorului care a reglementat regimul de circulatie pe drumurile publice astfel încât desfăsurarea traficului să aibă loc în deplină sigurantă.

Cât priveste sustinerile autoarei exceptiei, care propune o altă solutie legislativă în locul celei criticate, respectiv sanctionarea pentru săvârsirea contraventiei prevăzute de textul de lege ce face obiectul exceptiei a beneficiarilor transportului, acestea excedează competentei Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, exceptie invocată de Societatea Comercială „Sonisim Prest” - S.R.L. în Dosarul nr. 395/212/2007 al Judecătoriei Constanta.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 mai 2008.

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 556

din 15 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 si art. 27 din Codul penal

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 si art. 27 din Codul penal, exceptie ridicată de Elena Cârpaci în Dosarul nr. 2.575/325/2007 al Judecătoriei Timisoara.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 2.575/325/2007, Judecătoria Timisoara a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 si art. 27 din Codul penal, exceptie ridicată de Elena Cârpaci în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, deoarece stabilesc pentru instigator aceeasi sanctiune ca si pentru autor. Or, în situatia dată, autorul exceptiei consideră că se află în prezenta unei discriminări, prin aceea că, desi a fost bănuit de a fi instigat prezumtivi autori la săvârsirea unor fapte penale, a fost trimis în judecată numai el, în absenta unor probe privind existenta vreunor autori, cât si a faptului că ar fi săvârsit acte de instigare a unor prezumtivi.

Judecătoria Timisoara opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate se aplică în mod egal, fără privilegii sau discriminări, tuturor persoanelor aflate în situatia prevăzută de ipoteza normei legale, vinovate de instigare la săvârsirea unor fapte penale. Totodată, principiul egalitătii în fata legii nu înseamnă uniformitate, astfel încât, dacă la situatii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situatii diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 25 cu denumirea marginală Instigatorul si art. 27 cu denumirea marginală Pedeapsa în caz de participatie, ambele din Codul penal, care au următorul continut:

- Art. 25: „Instigator este persoana care, cu intentie, determină pe o altă persoană să săvârsească o faptă prevăzută de legea penală.”

- Art. 27: „Instigatorul si complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârsită cu intentie se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecăruia la săvârsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 72.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 27 din Codul penal au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la prevederi similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 260 din 14 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 4 aprilie 2006, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 din Codul penal, retinând în esentă că acestea nu numai că nu încalcă dispozitiile art. 16 din Constitutie, ci dau expresie principiului constitutional al egalitătii în drepturi, care nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiasi regim juridic unor situatii care, prin specificul lor, sunt diferite. Egalitatea nu presupune uniformitate, ci presupune ca la situatii egale să corespundă un tratament egal, iar la situatii diferite să existe un tratament diferit.

De altfel, stabilirea de către legiuitor a pedepselor este în deplin acord cu prevederile constitutionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie.

Asa fiind, considerentele deciziei mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză si cu privire la prevederile art. 25 din Codul penal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 si art. 27 din Codul penal, exceptie ridicată de Elena Cârpaci în Dosarul nr. 2.575/325/2007 al Judecătoriei Timisoara.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 mai 2008.

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 557

din 15 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 4

din Codul de procedură penală

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Marius Repede în Dosarul nr. 7.208/86/2007 al Curtii de Apel Suceava - Sectia penală. La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 7.208/86/2007, Curtea de Apel Suceava - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Marius Repede în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie si ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, deoarece hotărârea de declinare a competentei nu este supusă niciunei căi de atac.

Curtea de Apel Suceava - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece nu este îngrădit exercitiul dreptului la apărare, fiind asigurate, pe parcursul procesului, toate drepturile persoanei de a se apăra împotriva învinuirilor ce i se aduc.

De asemenea, institutia declinării de competentă nu are caracterul unei judecăti, deoarece în cadrul acestei proceduri nu se solutionează fondul cauzei, ci al unui incident în administrarea justitiei, inerent bunei functionări a sistemului judiciar. Mai mult, accesul la justitie înseamnă accesul la instantele de judecată înzestrate cu competenta si procedurile stabilite prin lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Declinarea de competentă, care au următorul continut: „Hotărârea de declinare a competentei nu este supusă apelului si nici recursului.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 429 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.220 din 20 decembrie 2004, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, retinând în esentă că institutia declinării de competentă desemnează obligatia stabilită prin lege pentru organul judiciar învestit cu solutionarea cauzei de a trimite cauza organului judiciar competent ori de câte ori constată că instrumentarea acesteia nu intră în atributiile sale. Declinarea de competentă nu are caracterul unei judecăti - pentru că în cadrul acestei proceduri nu se solutionează fondul cauzei -, ci al unui incident în administrarea justitiei, inerent bunei functionări a sistemului judiciar.

Tinând seama de natura institutiei, ca si de imperativul celeritătii procesului penal, nu se poate retine, asa cum fără temei sustine autorul exceptiei, că textul de lege prin care se dispune că hotărârea de declinare a competentei nu este supusă apelului si nici recursului este de natură să încalce sau să restrângă dreptul la apărare al părtilor.

Atât inculpatul, cât si celelalte părti îsi pot exercita dreptul la apărare si celelalte drepturi procesuale în fata instantei competente, precum si dreptul de a ataca prin mijloacele prevăzute de lege hotărârea prin care această instantă va solutiona cauza.

În ce priveste sustinerea referitoare la încălcarea liberului acces la justitie, nici aceasta nu poate fi primită, căci accesul la justitie înseamnă accesul la instantele de judecată înzestrate cu competenta si cu procedurile stabilite prin lege, iar pe de altă parte este impropriu să se afirme lipsa de acces la justitie chiar în cadrul desfăsurării unui proces judiciar.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Marius Repede în Dosarul nr. 7.208/86/2007 al Curtii de Apel Suceava - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 mai 2008.

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 558

din 15 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2

din Codul de procedură penală

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Toma Zâmbrea în Dosarul nr. 6.000/207/2005 al Curtii de Apel Craiova - Sectia penală.

La apelul nominal răspunde reprezentantul autorului exceptiei, domnul avocat Ioan Rotaru, din cadrul Baroului Olt, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, acesta solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, expunând, pe larg, motivele de neconstitutionalitate expuse în fata instantei de judecată.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând si jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 24 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 6.000/207/2005, Curtea de Apel Craiova - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Toma Zâmbrea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textul de lege criticat contravine principiului constitutional al garantării dreptului la apărare, pentru că stabileste anumite cazuri în care apărarea este obligatorie, lăsând la latitudinea organelor de anchetă sau a părtilor exercitarea dreptului la apărare. Astfel, în cauză, „în cursul urmăririi penale recurentului Zâmbrea Toma nu i s-a asigurat un avocat din oficiu, astfel că dreptul la apărare, desi garantat de Constitutie, i-a fost încălcat, datorită formalismului textului procesual penal de care s-a făcut vorbire, aducându-i-se grave prejudicii în administrarea probelor.”

Curtea de Apel Craiova - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, „exprimând vointa expresă a legiuitorului de stabilire a cazurilor în care asistenta juridică a învinuitului sau inculpatului în cursul urmăririi penale este obligatorie, nu încalcă dispozitiile art. 24 din Constitutie, care îsi găsesc aplicarea în alin. 1 al art. 171 din Codul de procedură penală, prin instituirea obligatiei organelor judiciare de a aduce la cunostinta persoanei învinuite sau inculpate dreptul de a fi asistată de apărător, în tot cursul urmăririi penale.”

Avocatul Poporului, invocând si considerentele care fundamentează jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, consideră că textul de lege criticat este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:„Asistenta juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este retinut sau arestat chiar în altă cauză, când fată de acesta a fost dispusă măsura de sigurantă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanta apreciază că învinuitul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apărarea, precum si în alte cazuri prevăzute de lege.”

Autorul exceptiei sustine că normele criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum si dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că prevederile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, în raport de aceleasi dispozitii din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate si în prezenta cauză. Astfel, de exemplu, prin deciziile nr. 141 din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 19 martie 2008, si nr. 62 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 25 februarie 2008, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo retinute, că prevederile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la apărare si dreptul la un proces echitabil.

Solutia si considerentele deciziilor mai sus amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Toma Zâmbrea în Dosarul nr. 6.000/207/2005 al Curtii de Apel Craiova - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 mai 2008.

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL COMUNICATIILOR SI TEHNOLOGIEI INFORMATIEI

ORDIN

pentru aprobarea Instructiunilor privind angajarea gestionarilor,

constituirea de garantii si răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor Companiei Nationale

„Posta Română” - S.A

În temeiul art. 1 alin. 2 si al art. 14 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritătilor sau institutiilor publice, cu modificările ulterioare, si al art. 5 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 744/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Comunicatiilor si

Tehnologiei Informatiei, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiei emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Instructiunile privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor Companiei Nationale „Posta Română” - S.A., prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Compania Natională „Posta Română” - S.A. va duce la îndeplinire prezentul ordin.

Art. 3. - Pe data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice dispozitie contrară cu privire la angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor Companiei Nationale „Posta Română” - S.A.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiei,

Borbély Károly

Bucuresti, 20 mai 2008.

Nr. 235.

ANEXĂ

INSTRUCTIUNI

privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor

Companiei Nationale „Posta Română” - S.A.

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. - În întelesul prezentelor instructiuni, este considerat gestionar acel angajat al Companiei Nationale „Posta Română” - S.A. care are ca atributii principale de serviciu primirea, păstrarea si eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosinta sau detinerea, chiar temporară, a Companiei Nationale „Posta Română” - S.A., indiferent de modul de dobândire si de locul unde se află bunurile.

Art. 2. - La stabilirea calitătii de gestionar, atributiile principale de serviciu, constând în primirea, păstrarea si eliberarea de bunuri, trebuie luate cumulativ.

Art. 3. - (1) Nu este considerată gestionar, în întelesul art.1, persoana care nu are ca atributii principale de serviciu primirea, păstrarea si eliberarea de bunuri.

(2) Nu poate fi considerată gestionar persoana care are ca atributii principale de serviciu lucrări de registratură si care este însărcinată si cu primirea, păstrarea si eliberarea de timbre postale.

(3) Persoana prevăzută la alin. (2) care cauzează o pagubă în gestiunea de timbre răspunde însă integral, conform art. 31 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritătilor sau institutiilor publice, cu modificările ulterioare.

Art. 4. - (1) Sunt considerate bunuri, în sensul prezentelor instructiuni, bunurile materiale, mijloacele bănesti sau orice alte valori.

(2) În cadrul subunitătilor Companiei Nationale „Posta Română” - S.A. sunt considerate alte valori timbrele si efectele postale, timbrele fiscale, mărcile si mărfurile filatelice, obiectele de mesagerii, timbrele judiciare etc.

(3) Bunurile prevăzute la alin. (1) pot fi în proprietatea, în administrarea, în folosinta, în custodia sau în consignatia Companiei Nationale „Posta Română” - S.A.

CAPITOLUL II

Garantii

Art. 5. - Gestionarul are obligatia de a constitui o garantie în numerar.

Art. 6. - Nu este obligat să constituie garantie cel care înlocuieste temporar un gestionar sau cel căruia i se încredintează o gestiune pe o perioadă de cel mult 60 de zile până la numirea unui gestionar.

Art. 7. - Cuantumul garantiilor în numerar si functiile prin a căror ocupare angajatul dobândeste calitatea de gestionar sunt prevăzute în anexa nr.1 la prezentele instructiuni.

Art. 8. - (1) Constituirea garantiei se face prin contract încheiat în scris, potrivit anexei nr. 2 la prezentele instructiuni.

(2) Contractul de garantie se încheie în 3 exemplare, dintre care un exemplar se retine la dosarul de personal al angajatului, un exemplar se înmânează gestionarului, iar cel de al treilea exemplar se depune la compartimentul economic în vederea înscrierii garantiei în fisă pentru a fi luat în evidentă.

(3) Completarea formularului de contract se face de compartimenul resurse umane al unitătii respective.

Art. 9. - (1) Garantia în numerar se retine în rate lunare de 1/10 din salariul de bază lunar sau din câstigul mediu pe o lună, după caz. Dacă, din cauza altor retineri, ratele în contul garantiei în numerar nu pot fi retinute, gestionarul este obligat să le depună personal.

(2) Pentru angajatii pe perioadă determinată, altii decât cei prevăzuti la art. 6, garantia în numerar se va retine în rate lunare de 1/10 din salariul de bază lunar sau din câstigul mediu pe o lună, indiferent de perioada pentru care sunt angajati si de cuantumul garantiei prevăzut în anexa nr. 1.

CAPITOLUL III

Dispozitii finale

Art. 10. - Încălcarea dispozitiilor legale cu privire la gestionarea bunurilor atrage răspunderea materială, disciplinară, penală sau civilă, după caz.

Art. 11. - Gestionarul răspunde integral pentru pagubele pe care le-a provocat în gestiunea sa.

ANEXA Nr. 1

Cuantumul garantiilor în numerar si functiile prin a căror ocupare angajatul dobândeste calitatea de gestionar

Nr. crt.	Denumirea functiei	Cuantumul garantiei în numerar	Termenul de restituire a garantiei la încetarea contractului individual de muncă sau la trecerea într-o functie pentru care nu se cere garantie
1.	Casier depozit de timbre oficiu postal	3 salarii	Maximum 10 zile lucrătoare de la predarea gestiunii
2.	Casier oficiu postal rural	3 salarii	Maximum 10 zile lucrătoare de la predarea gestiunii
3.	Casier oficiu postal urban	3 salarii	Maximum 10 zile lucrătoare de la predarea gestiunii
4.	Casier central	3 salarii	Maximum 10 zile lucrătoare de la predarea gestiunii
5.	Diriginte care cumulează si functia de casier	3 salarii pe perioada în care cumulează si functia de casier	Maximum 10 zile lucrătoare de la predarea gestiunii
6.	Supraveghetor sală (numai la Muzeul National Filatelic)	3 salarii	Maximum 10 zile lucrătoare de la predarea gestiunii
7.	Magaziner	3 salarii	Maximum 10 zile lucrătoare de la predarea gestiunii
8.	Casier - activitatea de bază	3 salarii	Maximum 10 zile lucrătoare de la predarea gestiunii
9.	Gestionar (numai la Fabrica de Timbre)	3 salarii	Maximum 10 zile lucrătoare de la predarea gestiunii
10.	Sef depozit	3 salarii	Maximum 10 zile lucrătoare de la predarea gestiunii

ANEXA Nr. 2

COMPANIA NATIONALĂ „POSTA ROMÂNĂ” - S.A.

Sucursala ........................................................

Adresa ...........................................................

Nr. ....................................................….........

Data ...............................................................

Număr matricol ...............................................

Cod numeric personal .....................................

CONTRACT DE GARANTIE ÎN NUMERAR

1. Între Compania Natională „Posta Română” - S.A. - Sucursala ......................................................, reprezentată prin ........................, în calitate de director, si salariatul .............................., domiciliat în .................................................................................., posesor al actului de identitate seria ........ nr. ........., eliberat de ........................ la data de .............................., născut în ............................. la data de ......................., prenumele tatălui ...................................., al mamei ................................, încadrat la Sucursala ........................................................................, cu locul de muncă la ............................................., s-a încheiat prezentul contract de garantie în numerar privind încadrarea gestionarilor, constituirea de garantii si răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor operatorilor economici.

2. Subsemnatul ........................................., având în vedere că îndeplinesc functia de .................................., declar că, pentru garantarea acoperirii eventualelor pagube constatate în gestiunea ce mi-a fost încredintată, constitui o garantie în numerar de ................. lei, reprezentând contravaloarea a .............. salarii de bază brute lunare.

Consimt la actualizarea garantiei ori de câte ori va interveni o modificare asupra salariului meu de bază brut lunar.

Constituirea garantiei se va face prin retineri lunare reprezentând 1/10 din salariul meu de bază brut.

Dacă din cauza altor retineri ratele în contul garantiei în numerar nu pot fi retinute, mă oblig a le depune în numerar la casieria unitătii, în ziua plătii chenzinei a II-a.

3. Sucursala .......................................................... se obligă să consemneze la ............................................., pe numele gestionarului, sumele depuse drept garantie în numerar.

Prezentul contract s-a încheiat în 3 exemplare, azi, ......................, în localitatea ................................, dintre care un exemplar i-a fost înmânat doamnei/domnului ................................................... .

Director,

......................................

Consilier juridic,

.......................................

Gestionar,

.......................................

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

ORDIN

privind publicarea rezolutiilor Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite

nr. 733(1992), 1.356(2001), 1.425 (2002) si 1.801 (2008) privind situatia din Somalia

În baza art. 3 din Legea nr. 206/2005 privind punerea în aplicare a unor sanctiuni internationale, în temeiul art. 4 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 100/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.

Articol unic. - Se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a rezolutiilor Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite nr. 733 (1992), 1.356 (2001), 1.425 (2002) si 1.801 (2008) privind situatia din Somalia, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

p. Ministrul afacerilor externe,

Iulian Buga,

secretar de stat

Bucuresti, 14 mai 2008.

Nr. A/4.342.

ANEXĂ

REZOLUTIA Nr. 733(1992)

din 23 ianuarie 1992

Consiliul de Securitate,

luând în considerare cererea Somaliei ca situatia din Somalia să fie analizată de Consiliul de Securitate,

după prezentarea raportului secretarului general privind situatia din Somalia si apreciind initiativa luată de acesta în domeniul umanitar,

fiind serios alarmat de deteriorarea rapidă a situatiei din Somalia, de pierderile grave de vieti omenesti si de stricăciunile materiale pe scară largă provocate de conflictul din tară si fiind constient de consecintele acestuia asupra stabilitătii si păcii din regiune,

fiind preocupat de faptul că, în cazul prelungirii situatiei, aceasta constituie o amenintare la adresa păcii si securitătii internationale, asa cum afirmă raportul secretarului general,

amintind de responsabilitatea sa principală prevăzută de Carta Organizatiei Natiunilor Unite vizând mentinerea păcii si securitătii internationale,

amintind, de asemenea, prevederile cap. VIII al Cartei,

exprimându-si aprecierea fată de organizatiile internationale si regionale care au furnizat asistentă populatiilor afectate de conflict si regretând faptul că unii membri ai personalului acestor organizatii si-au pierdut viata în exercitiul sarcinilor lor umanitare,

luând notă de apelurile adresate părtilor de presedintele Organizatiei Conferintei Islamice pe 16 decembrie 1991, de secretarul general al Organizatiei Unitătii Africane pe 18 decembrie 1991 si de Liga Statelor Arabe pe 5 ianuarie 1992:

1. ia notă de raportul secretarului general privind situatia din Somalia si îsi exprimă îngrijorarea fată de situatia care predomină în această tară;

2. cere secretarului general să adopte imediat măsurile necesare pentru intensificarea asistentei umanitare acordate de Organizatia Natiunilor Unite si de agentiile sale specializate populatiei afectate din toate regiunile Somaliei, în colaborare cu celelalte organizatii umanitare internationale si, în acest scop, să numească un coordonator care să supravegheze furnizarea efectivă a acestei asistente;

3. cere, de asemenea, secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, în colaborare cu secretarul general al Organizatiei Unitătii Africane si cu secretarul general al Ligii Statelor Arabe, să contacteze imediat toate părtile implicate în conflict, să urmărească angajamentul acestora de a înceta ostilitătile pentru a permite oferirea asistentei umanitare, să promoveze un acord de încetare a focului si respectarea imediată a acestuia si să sprijine procesul de rezolvare politică a conflictului din Somalia;

4. îndeamnă ferm toate părtile implicate în conflict să înceteze imediat ostilitătile, să cadă de acord asupra încetării focului si să promoveze un proces de reconciliere si rezolvare politică în Somalia;

5. hotărăste, conform cap. VII din Carta Organizatiei Natiunilor Unite, că, în scopul instaurării păcii si stabilitătii în Somalia, toate statele vor implementa imediat un embargo general si complet asupra tuturor livrărilor de arme si echipament militar către Somalia până când Consiliul va lua o altă decizie;

6. solicită tuturor statelor să se abtină de la orice actiune care ar putea contribui la cresterea tensiunii, împiedicarea sau întârzierea solutionării pasnice si negociate a conflictului din Somalia, ceea ce ar permite tuturor somalezilor să hotărască asupra viitorului lor si să îl clădească în pace;

7. solicită tuturor părtilor să coopereze cu secretarul general în acest scop si să faciliteze furnizarea de către Organizatia Natiunilor Unite, agentiile sale specializate si alte organizatii umanitare de asistentă umanitară tuturor celor care au nevoie de aceasta, sub supravegherea coordonatorului;

8. îndeamnă toate părtile să adopte măsurile necesare vizând siguranta personalului trimis să ofere asistentă umanitară, să îl sprijine în sarcinile sale si să asigure respectarea regulilor si principiilor dreptului international privind protejarea populatiilor civile;

9. solicită tuturor statelor si organizatiilor internationale să contribuie la eforturile de a oferi asistentă umanitară populatiei din Somalia;

10. cere secretarului general să prezinte Consiliului de Securitate un raport privind această chestiune cât de curând posibil;

11. hotărăste să rămână activ sesizat cu această chestiune.

Adoptată în unanimitate la cea de-a 3039-a întrunire.

REZOLUTIA Nr. 1.356(2001)

adoptată de Consiliul de Securitate în cadrul celei de-a 4.332-a întruniri, la 19 iunie 2001

Consiliul de Securitate,

reafirmând Rezolutia sa nr. 733 (1992) din 23 ianuarie 1992 si Rezolutia sa nr. 751 (1992) din 24 aprilie 1992,

exprimându-si dorinta ca pacea si securitatea să fie restabilite în Somalia,

recunoscând eforturile permanente ale Organizatiei Natiunilor Unite, ale agentiilor si organizatiilor sale umanitare specializate de a oferi asistentă umanitară în Somalia,

actionând în temeiul cap. VII din Carta Organizatiei Natiunilor Unite:

1. reiterează obligatia tuturor statelor de a respecta măsurile impuse prin Rezolutia nr. 733 (1992) si îndeamnă fiecare stat să adopte măsurile necesare pentru a asigura implementarea si aplicarea deplină a embargoului asupra armelor;

2. hotărăste că măsurile impuse prin paragraful 5 al Rezolutiei nr. 733 (1992) nu se aplică echipamentului de protectie, inclusiv jachetelor antiglont si căstilor militare, exportate temporar în Somalia de către personalul Organizatiei Natiunilor Unite, reprezentantii presei, lucrătorii umanitari si de dezvoltare si de către personalul asociat numai pentru uzul lor personal;

3. hotărăste, de asemenea, că măsurile impuse prin paragraful 5 al Rezolutiei nr. 733 (1992) nu se aplică furnizării de echipament militar neletal destinat exclusiv uzului umanitar si de protectie, conform aprobării prealabile a comitetului înfiintat potrivit Rezolutiei nr. 751 (1992) (Comitetul);

4. solicită Comitetului să analizeze si să ia decizii privind cererile de derogări stabilite în paragraful 3;

5. hotărăste să rămână activ sesizat cu această chestiune.

REZOLUTIA Nr. 1.425(2002)

adoptată de Consiliul de Securitate în cadrul celei de-a 4.580-a întruniri, la 22 iulie 2002

Consiliul de Securitate,

reafirmând rezolutiile sale anterioare referitoare la situatia din Somalia, mai ales privind embargoul asupra armelor si echipamentului militar stabilit prin paragraful 5 al Rezolutiei nr. 733 (1992) din 23 ianuarie 1992 (denumit în prezenta rezolutie embargoul asupra armelor), Rezolutia nr. 1.407 (2002) din 3 mai 2002 si declaratia presedintelui Consiliului din 28 martie 2002 (S/PRST/2002/8),

luând notă cu serioasă îngrijorare de continuarea furnizării de arme si munitie către si prin Somalia din surse din afara tării, cu încălcarea embargoului asupra armelor, ceea ce subminează grav pacea, securitatea si eforturile politice de reconciliere natională din Somalia,

reiterându-si cererea adresată tuturor statelor si altor actori să respecte scrupulos embargoul asupra armelor, insistă ca toate statele, în special cele din regiune, să nu se amestece în afacerile interne ale Somaliei. Asemenea imixtiuni nu fac altceva decât să destabilizeze suplimentar Somalia, contribuind la un climat de teamă si având un impact negativ asupra drepturilor omului, putând periclita suveranitatea, integritatea teritorială, independenta politică si unitatea Somaliei, subliniind rolul Autoritătii Interguvernamentale de Dezvoltare (AIGD), în special al statelor de pe linia frontului (Djibouti, Etiopia si Kenya) în instaurarea unei păci durabile în Somalia si exprimându-si sprijinul si dorinta ca planurile pentru Conferinta de Reconciliere Natională pentru Somalia, care urmează să fie organizată la Nairobi, să avanseze de urgentă, cu implicarea pragmatică si orientată către rezultate a statelor de pe linia frontului,

salutând raportul secretarului general de pe 27 iunie 2002 (S/2002/709) si raportul echipei de experti numite de secretarul general (S/2002/722), care detaliază resursele si expertiza necesare unei comisii de experti pentru a oferi informatii independente privind încălcările si pentru îmbunătătirea aplicării embargoului asupra armelor, conform Rezolutiei nr. 1.407 (2002),

actionând în temeiul cap. VII din Carta Organizatiei Natiunilor Unite:

1. subliniază că embargoul asupra armelor din Somalia interzice finantarea oricăror achizitii si livrări de arme si echipament militar;

2. hotărăste că embargoul asupra armelor interzice furnizarea directă sau indirectă către Somalia de consiliere tehnică, asistentă financiară sau de altă natură si de instruire privind activitătile militare;

3. cere secretarului general să înfiinteze, în termen de o lună de la data adoptării prezentei rezolutii, prin consultarea comitetului înfiintat prin Rezolutia nr. 751 (1992) din 24 aprilie 1992 (denumit în prezenta rezolutie Comitetul), o comisie de experti alcătuită din 3 membri, care să aibă sediul la Nairobi, pe o perioadă de 6 luni, pentru a oferi informatii independente privind încălcările embargoului si ca un pas înainte către aplicarea si întărirea embargoului, având următorul mandat:

- investigarea încălcărilor embargoului privind accesul în Somalia pe uscat, prin aer si pe mare, în special prin urmărirea oricăror surse care ar putea oferi informatii legate de încălcări ale embargoului, inclusiv statele relevante, organizatiile interguvernamentale si institutiile de cooperare pentru aplicarea dreptului international, organizatiile neguvernamentale, institutiile si intermediarii financiari, alte agentii de brokeraj, companiile si autoritătile de aviatie civilă, membrii guvernului national de tranzitie, autoritătile locale, liderii politici si traditionali, societatea civilă si comunitatea de afaceri;

- oferirea de informatii detaliate din domenii de competentă relevante legate de încălcări ale embargoului si privind măsurile pentru aplicarea si întărirea embargoului asupra armelor sub diversele sale aspecte;

- realizarea de cercetare de teren, dacă este posibil, în Somalia, în statele care se învecinează cu Somalia si în alte state, după necesitate;

- evaluarea capacitătii statelor din regiune să implementeze în totalitate embargoul asupra armelor, inclusiv printr-o verificare a regimului vămilor nationale si al controalelor la frontieră;

- oferirea de recomandări privind posibile măsuri practice pentru aplicarea si întărirea embargoului asupra armelor;

4. cere în continuare secretarului general să se asigure că această comisie de experti are la dispozitie si poate avea acces la suficientă expertiză în domeniile armamentului, finantării acestuia, aviatiei civile, transportului maritim, afacerilor regionale, inclusiv la cunostinte specializate despre Somalia, potrivit necesitătilor de resurse, aranjamentelor administrative si financiare rezumate în raportul echipei de experti potrivit Rezolutiei nr. 1.407 (2002);

5. cere Comisiei de experti ca, în activitatea sa, conform mandatului său, să ia pe deplin în considerare recomandările din raportul echipei de experti conform Rezolutiei nr. 1.407 (2002), inclusiv privind mijloacele de cooperare, metodologia si chestiunile legate de întărirea embargoului asupra armelor;

6. cere tuturor statelor, guvernului national de tranzitie si autoritătilor locale din Somalia să coopereze pe deplin cu Comisia de experti în timpul căutării de informatii de către aceasta potrivit prezentei rezolutii, inclusiv prin facilitarea vizitării locatiilor si actorilor implicati si prin oferirea unui acces total la oficialii si documentele guvernamentale, conform cererilor Comisiei de experti;

7. cere din nou tuturor statelor, în special celor din regiune, să ofere Comitetului toate informatiile disponibile privind încălcări ale embargoului asupra armelor;

8. îndeamnă toate celelalte persoane si entităti contactate de Comisia de experti să coopereze pe deplin prin furnizarea de informatii relevante si facilitarea investigatiilor sale, inclusiv liderii politici si traditionali, membrii societătii civile si ai comunitătii de afaceri, institutiile si intermediarii financiari, alte agentii de brokeraj, companiile si autoritătile de aviatie civilă, organizatiile neguvernamentale, organizatiile interguvernamentale si institutiile de cooperare pentru aplicarea dreptului international;

9. cere Comisiei de experti să notifice Consiliului de Securitate, prin Comitet, orice lipsă de cooperare din partea statelor, autoritătilor, persoanelor si entitătilor mentionate în paragrafele 6 si 8;

10. cere în continuare Comisiei de experti să ofere informatii presedintelui Comitetului pentru a-si prezenta misiunea în regiune, eveniment programat pentru octombrie 2002, si să prezinte Consiliului de Securitate, prin Comitet, o informare orală în noiembrie 2002;

11. cere Comisiei de experti să prezinte Consiliului de Securitate, prin Comitet, un raport final la sfârsitul perioadei mandatate pentru a fi analizat de acesta;

12. cere presedintelui Comitetului ca, în termen de două săptămâni de la primirea raportului Comisiei de experti, să îl înainteze Consiliului de Securitate pentru a fi analizat;

13. îsi exprimă hotărârea de a lua în considerare raportul Comisiei de experti si orice propunere relevantă de actiune ulterioară, precum si recomandările privind posibile măsuri practice vizând întărirea embargoului asupra armelor;

14. cere secretarului general ca în următorul său raport, programat pe 31 octombrie 2002, să includă informatii de ultimă oră privind:

- actiunile întreprinse în vederea coordonării initiativelor de consolidare a păcii aflate în derulare si pentru dezvoltarea lor treptată, precum si informatii privind actiunile preliminare întreprinse pe teren în vederea pregătirii unei misiuni de consolidare a păcii, odată ce conditiile de securitate o vor permite, potrivit declaratiei presedintelui din 28 martie 2002;

- asistenta tehnică si cooperarea oferite pentru a mări capacitatea administrativă si judiciară pe întreg teritoriul Somaliei, pentru a contribui la monitorizarea si aplicarea pe deplin a embargoului asupra armelor, conform declaratiei presedintelui de pe 28 martie 2002 si Rezolutiei nr. 1.407 (2002);

- prezentarea de rapoarte de către state Comitetului privind măsurile adoptate pentru a asigura implementarea deplină si eficientă a embargoului asupra armelor, conform Rezolutiei nr. 1.407 (2002);

15. cere în continuare secretarului general să invite statele membre să contribuie la Trust Fundul Organizatiei Natiunilor Unite pentru Consolidarea Păcii în Somalia, salutând contributiile deja făcute, si să asigure coordonarea adecvată a agentiilor Organizatiei Natiunilor Unite implicate, în vederea implementării sarcinilor ce trebuie îndeplinite conform declaratiei presedintelui din 28 martie 2002;

16. solicită statelor membre să contribuie la activitătile Organizatiei Natiunilor Unite vizând sprijinul acordat Somaliei, inclusiv Apelul interagentii consolidat pentru 2002;

17. hotărăste să rămână activ sesizat cu această chestiune.

REZOLUTIA Nr. 1.801(2008)

adoptată de Consiliul de Securitate în cadrul celei de-a 5.842-a întruniri, la 20 februarie 2008

Consiliul de Securitate,

amintind rezolutiile sale anterioare referitoare la situatia din Somalia, mai ales Rezolutia sa nr. 733 (1992), Rezolutia sa nr. 1.356 (2001), Rezolutia sa nr. 1.425 (2002), Rezolutia sa nr. 1.725 (2006), Rezolutia sa nr. 1.744 (2007), Rezolutia sa nr. 1.744 (2007) si Rezolutia sa nr. 1.772 (2007), precum si declaratiile presedintelui Consiliului, în special cele din 13 iulie 2006 (S/PRST/2006/31), 22 decembrie 2006 (S/PRST/2006/59), 30 aprilie 2007 (S/PRST/2007/13), 14 iunie 2007 (S/PRST/2007/19) si 19 decembrie 2007 (S/PRST/2007/49),

reafirmându-si respectul pentru suveranitatea, integritatea teritorială, independenta politică si unitatea Somaliei,

reiterându-si angajamentul cu privire la o rezolvare completă si durabilă a situatiei din Somalia prin Carta Federală de Tranzitie si subliniind importanta existentei unor institutii cu o largă reprezentare, instituite printr-un proces politic integrator, asa cum prevede Carta Federală de Tranzitie, si reiterându-si sprijinul pentru institutiile federale de tranzitie ale Somaliei,

salutând numirea de către presedintele Yusuf a primului ministru Nur „Adde” Hassan Hussein, numirea ulterioară a unui nou cabinet al guvernului federal de tranzitie si mutarea guvernului federal de tranzitie la Mogadishu,

elogiind activitatea Reprezentantului Special al Secretarului General (RSSG), domnul Ahmedou Ould-Abdallah, si afirmându-si sprijinul ferm acordat eforturilor sale,

subliniind importanta instaurării si mentinerii stabilitătii si securitătii pe întreg teritoriul Somaliei si accentuând importanta dezarmării, demobilizării si reintegrării militiei si fostilor combatanti din Somalia,

condamnând toate actele de violentă si extremism din Somalia si exprimându-si îngrijorarea privind continuarea violentelor în Somalia,

subliniind îngrijorarea sa fată de agravarea pirateriei pe lângă coasta somaleză, fenomen descris în paragraful 22 al raportului secretarului general si amintind de comunicatul comun al Organizatiei Maritime Internationale si al Programului Alimentar Mondial din 10 iulie 2007,

reiterându-si aprecierea fată de eforturile comunitătii internationale, în special cele ale Uniunii Africane, precum si cele ale Ligii Statelor Arabe, ale Autoritătii Interguvernamentale pentru Dezvoltare si ale Uniunii Europene, de a promova pacea, stabilitatea si reconcilierea în Somalia si salutând continuarea angajamentului acestora,

salutând comunicatul Consiliului pentru Pace si Securitate al Uniunii Africane din 18 ianuarie 2008, care afirmă că Uniunea Africană va prelungi mandatul misiunii sale în Somalia (AMISOM) pentru încă 6 luni,

subliniind contributia pe care AMISON si contingentele sale din Uganda si Burundi o au la instaurarea stabilitătii si păcii durabile în Somalia, inclusiv importantele eforturi ale fortelor ugandeze vizând furnizarea de asistentă medicală cetătenilor somalezi,

condamnând orice ostilitate fată de acestia si îndemnând toate părtile din Somalia si din regiune să sprijine si să coopereze cu AMISOM,

salutând angajamentul sustinut al Guvernului Ugandei de a sprijini eforturile AMISOM în ultimul an si implicarea recentă a Guvernului din Burundi,

luând notă de Raportul secretarului general privind Somalia din 7 noiembrie 2007 (S/2007/658), în special paragraful 32,

si exprimându-si aprecierea fată de sprijinirea AMISOM de către acesta,

subliniind că mobilizarea totală a AMISOM va facilita retragerea completă a altor forte străine din Somalia si va crea conditiile necesare păcii si stabilitătii durabile în Somalia,

observând că acel comunicat al Consiliului pentru Pace si Securitate al Uniunii Africane din 18 ianuarie 2008 cere Organizatiei Natiunilor Unite să trimită o operatiune de mentinere a păcii în Somalia, care să sprijine stabilizarea pe termen lung si refacerea după conflict a tării,

amintind cererea sa din Declaratia sa din 19 decembrie 2007 (S/PRST/2007/49) ca secretarul general să raporteze Consiliului de Securitate privind elaborarea unor planuri de urgentă vizând posibila mobilizare a unei operatiuni de mentinere a păcii a Organizatiei Natiunilor Unite care să succeadă AMISON, asa cum prevede Rezolutia nr. 1772 (2007),

hotărând că situatia din Somalia continuă să constituie o amenintare la adresa păcii si securitătii internationale din regiune,

actionând în temeiul cap. VII din Carta Organizatiei Natiunilor Unite:

1. hotărăste să înnoiască autorizatia acordată statelor membre ale Uniunii Africane de a mentine, pentru încă 6 luni, o misiune în Somalia, care va fi autorizată să adopte toate măsurile necesare pentru a îndeplini mandatul prevăzut în paragraful 9 al Rezolutiei nr. 1.772 (2007) si subliniază, în special, că AMISOM este autorizată să adopte toate măsurile necesare pentru asigurarea securitătii infrastructurii-cheie si să contribuie, după necesitate si potrivit capacitătilor sale, la crearea conditiilor de securitate necesare oferirii de asistentă umanitară;

2. afirmă că prevederile paragrafelor 11 si 12 ale Rezolutiei nr. 1.772 (2007) se vor aplica în continuare misiunii mentionate în paragraful 1;

3. îndeamnă statele membre ale Uniunii Africane să contribuie la AMISOM pentru a facilita retragerea completă a altor forte străine din Somalia si pentru crearea conditiilor necesare păcii si stabilitătii durabile în Somalia;

4. îndeamnă statele membre să furnizeze resurse financiare, personal, echipament si servicii pentru mobilizarea totală a AMISOM;

5. îsi reafirmă intentia de a lua măsuri împotriva celor care încearcă să împiedice sau să blocheze procesul politic pasnic, împotriva celor care amenintă prin fortă institutiile federale de tranzitie sau AMISOM ori a celor care întreprind actiuni care subminează stabilitatea în Somalia sau în regiune;

6. asteaptă cu nerăbdare raportul apropiat al secretarului general, planificat pe 10 martie 2008, privind inclusiv optiunile specifice vizând întărirea capacitătii Oficiului Politic al Organizatiei Natiunilor Unite (OPONU) de a sprijini în continuarea mobilizarea totală a AMISON si de a pregăti o posibilă mobilizare a unei forte de mentinere a păcii a Organizatiei Natiunilor Unite care va succeda AMISOM si îsi afirmă intentia de a se întruni din nou, imediat după publicarea raportului, pentru a stabili ce actiuni va întreprinde în continuare în lumina optiunilor si recomandărilor continute de acesta;

7. solicită secretarului general să continue si să îsi intensifice eforturile de a promova continuarea procesului politic, inclusiv al tuturor, si prin sprijinirea institutiilor federale de tranzitie în vederea realizării acestuia si a serviciilor oferite poporului somalez, precum si prin colaborarea cu comunitatea internatională, inclusiv Uniunea Africană, Liga Statelor Arabe, Autoritatea Interguvernamentală pentru Dezvoltare, Uniunea Europeană si Grupul International de Contact privind Somalia si membrii acestuia;

8. cere tuturor organizatiilor internationale si statelor membre să sprijine actiunile RRSG vizând consolidarea securitătii si instaurarea unei păci totale si durabile în Somalia si le solicită acestora să actioneze permanent prin el, astfel încât să se ajungă la un efort unitar;

9. îndeamnă institutiile federale de trazitie si toate părtile din Somalia să respecte concluziile Congresului de Reconciliere Natională (CRN) si să sustină continuarea procesului politic, inclusiv al tuturor de după momentul respectiv, implicându-i, până la urmă, pe toti cei interesati, inclusiv pe liderii politici, liderii de clan, liderii religiosi, comunitatea de afaceri, pe reprezentanti ai societătii civile, cum ar fi grupurile femeilor, si îi încurajează pe acestia să se unească în vederea promovării unui asemenea dialog inclusiv;

10. salută eforturile guvernului federal de tranzitie de a elabora un plan pentru implementarea concluziilor CRN, inclusiv pentru finalizarea procesului constitutional, si reiterează necesitatea unui acord vizând încetarea totală si de durată a ostilitătilor si a unui plan privind traseul critic pentru etapa rămasă din procesul de tranzitie, incluzând alegeri libere si democratice în 2009, după cum prevede Carta Federală de Tranzitie a Somaliei;

11. subliniază contributia permanentă la pacea si securitatea din Somalia a embargoului asupra armelor impus prin Rezolutia nr. 733 (1992), extinsă si amendată de rezolutiile ulterioare, cere ca toate statele membre, în special cele din regiune, să îl aplice în totalitate si îsi reiterează intentia de a analiza modalităti de a-i spori eficienta;

12. încurajează statele membre ale căror vase si aeronave militare operează în apele internationale si în spatiul aerian adiacent coastei Somaliei să urmărească toate incidentele de piraterie din aceste spatii si să actioneze corespunzător pentru protejarea transporturilor comerciale, în special a transportării de ajutoare umanitare, de orice astfel de acte, conform dreptului international relevant, si salută contributia Frantei la protejarea convoaielor navale ale Programului Alimentar Mondial si sprijinul acordat acum de Danemarca în acest scop;

13. reafirmă Rezolutia sa anterioară nr. 1.325 (2000) privind femeile, pacea si securitatea, Rezolutia sa nr. 1.674 (2006) si Rezolutia sa nr. 1.738 (2006) privind protejarea civililor în conflictul armat si subliniază responsabilitatea tuturor părtilor si a grupărilor armate din Somalia de a adopta măsurile corespunzătoare pentru a apăra populatia civilă din tară, conform dreptului umanitar international, drepturilor omului si dreptului privind refugiatii, în special prin evitarea tuturor atacurilor fără discernământ asupra zonelor populate;

14. sprijină ferm si încurajează continuarea eforturilor umanitare în Somalia, aminteste Rezolutia sa nr. 1.502 (2003) privind apărarea personalului umanitar si al Organizatiei Natiunilor Unite, solicită tuturor părtilor si grupărilor armate din Somalia să ia măsurile corespunzătoare pentru asigurarea sigurantei si securitătii personalului umanitar si al AMISOM si să ofere acces rapid, sigur si neobstructionat în vederea acordării de asistentă umanitară tuturor celor care au nevoie de ea si îndeamnă tările din regiune să faciliteze oferirea de asistentă umanitară pe uscat, prin aer sau prin porturile maritime;

15. reafirmă Rezolutia sa anterioară nr. 1.612 (2005) privind copiii si conflictele armate si aminteste concluziile ulterioare ale Grupului de Lucru al Consiliului de Securitate privind Copiii în Conflictul Armat relevante pentru părtile din conflictul armat din Somalia (S/AC.51/2007/14);

16. hotărăste să rămână activ sesizat cu această chestiune.

DECIZIA Nr. 554

DECIZIA Nr. 557

DECIZIA Nr. 558

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

ORDIN

Maximum 10 zile lucrătoare de la predarea gestiunii

CONTRACT DE GARANTIE ÎN NUMERAR

ORDIN