MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 415         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 3 iunie 2008

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

557. - Hotărâre privind darea în administrarea Ministerului Economiei si Finantelor - Agentia Natională de Administrare Fiscală - Autoritatea Natională a Vămilor a unor bunuri imobile proprietate publică a statului

 

558. - Hotărâre privind aprobarea stemei comunei Galicea, judetul Vâlcea

 

559. - Hotărâre privind schimbarea titularului dreptului de administrare asupra unui teren situat în municipiul Ploiesti, judetul Prahova

 

560. - Hotărâre privind transmiterea unor drumuri forestiere si a terenurilor aferente acestora din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al comunei Albestii de Muscel si în administrarea Consiliului Local al Comunei Albestii de Muscel, judetul Arges

 

566. - Hotărâre privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului si din administrarea Agentiei Nationale pentru Sport - Directia pentru Sport a Judetului Dâmbovita în domeniul public al orasului Pucioasa si în administrarea Consiliului Local al Orasului Pucioasa, judetul Dâmbovita

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

245/1.549. - Ordin al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor si al ministrului economiei si finantelor privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de interventie „Crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale si cresterea calitătii serviciilor turistice” în cadrul axei prioritare „Dezvoltarea durabilă si promovarea turismului” din cadrul Programului operational regional 2007-2013

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

Hotărârea din 29 septembrie 2005 în Cauza Strungariu împotriva României

 

Opinie concordantă

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind darea în administrarea Ministerului Economiei si Finantelor - Agentia Natională de Administrare Fiscală - Autoritatea Natională a Vămilor a unor bunuri imobile proprietate publică a statului

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 175 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă darea în administrarea Ministerului Economiei si Finantelor - Agentia Natională de Administrare Fiscală - Autoritatea Natională a Vămilor a unor bunuri imobile proprietate publică a statului, situate în municipiul Brasov, Str. Stadionului nr. 15, judetul  Brasov, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Predarea-preluarea bunurilor imobile se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 28 mai 2008.

Nr. 557.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a bunurilor imobile*) proprietate publică a statului, situate în municipiul Brasov, Str. Stadionului nr. 15, judetul Brasov, care se dau în administrarea Ministerului Economiei si Finantelor - Agentia Natională de Administrare Fiscală - Autoritatea Natională a Vămilor

 

Nr.

crt.

Locul unde sunt situate bunurile imobile care se dau în administrare

Persoana juridică la care se dau în administrare bunurile imobile

Caracteristicile tehnice ale bunurilor imobile

1.

Municipiul Brasov,

Str. Stadionului nr. 15,

Judetul Brasov

Ministerul Economiei si Finantelor – Agentia Natională de Administrare Fiscală – Autoritatea Natională a Vămilor

- Pavilion administrativ în suprafată construită de 946 m2, arie desfăsurată de 4.200 m2, compusă din subsol, parter si 3 etaje;

- Carte funciară nr. 32.465;

- Nr. cadastral 9.208/2/3.

2.

Municipiul Brasov,

Str. Stadionului nr. 15,

Judetul Brasov

Ministerul Economiei si Finantelor – Agentia Natională de Administrare Fiscală – Autoritatea Natională a Vămilor

- Platformă în fata pavilionului administrativ în suprafată de 1.183,73 m2, cu pardoseală din pavele, zone verzi cu vegetatie, instalatie de iluminare a fatadei Pavilionului administrativ cu proiectoare si împrejmuită cu gard din profile de otel;

- Carte funciară nr. 44.169;

- Nr. cadastral 1.784-9.208/2/1/2.

3.

Municipiul Brasov,

Str. Stadionului nr. 15,

Judetul Brasov

Ministerul Economiei si Finantelor – Agentia Natională de Administrare Fiscală – Autoritatea Natională a Vămilor

- Teren Pavilion administrativ în suprafată de 873 m2;

- Carte funciară nr. 32.465;

- Nr. cadastral 9.208/2/3.

4.

Municipiul Brasov,

Str. Stadionului nr. 15,

Judetul Brasov

Ministerul Economiei si Finantelor – Agentia Natională de Administrare Fiscală – Autoritatea Natională a Vămilor

- Teren drum de acces lateral, în suprafată de 901,78 m2;

- Carte funciară nr. 44.169;

- Nr. cadastral 1.785-9.208/2/1/3.

5.

Municipiul Brasov,

Str. Stadionului nr. 15,

Judetul Brasov

Ministerul Economiei si Finantelor – Agentia Natională de Administrare Fiscală – Autoritatea Natională a Vămilor

- Hală simeringuri si flexiblocuri, lipită de Pavilionul administrativ, cu acces si din exterior, dar si din Pavilionul Administrativ, în suprafată de 2.376 m2;

- Carte funciară nr. 47.670;

- Nr. cadastral 5.975-9.208/2/4/1/1.

6.

Municipiul Brasov,

Str. Stadionului nr. 15,

Judetul Brasov

Ministerul Economiei si Finantelor – Agentia Natională de Administrare Fiscală – Autoritatea Natională a Vămilor

- Teren hală industrială, în suprafată de 2.376 m2, aferent Halei de simeringuri si flexiblocuri;

- Carte funciară nr. 47.670;

- Nr. cadastral 5.975.


*) Bunurile imobile au trecut în proprietatea publică a statului în baza Procesului-verbal nr. 6.511 M din 25 februarie 2008 întocmit de Ministerul Economiei si Finantelor - Agentia Natională de Administrare Fiscală - Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului Brasov - Administratia Finantelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Brasov.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea stemei comunei Galicea, judetul Vâlcea

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 10 alin. 2 din Legea nr. 102/1992 privind stema tării si sigiliul statului,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - (1) Se aprobă stema comunei Galicea, judetul Vâlcea, prevăzută în anexa nr. 1.

(2) Descrierea si semnificatiile elementelor însumate ale stemei sunt prevăzute în anexa nr. 2.

(3) Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul internelor si reformei administrative,

Paul Victor Dobre,

secretar de stat

 

Bucuresti, 28 mai 2008.

Nr. 558.

 

ANEXA Nr. 1*)

 

STEMA

comunei Galicea, judetul Vâlcea

 

ANEXA Nr. 2

 

DESCRIEREA SI SEMNIFICATIILE

elementelor însumate ale stemei comunei Galicea, judetul Vâlcea

 

Descrierea stemei

Stema comunei Galicea, potrivit anexei nr. 1, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite.

În câmp albastru se află un chevron de aur, ondulat, încărcat cu cinci clopote verzi, având între brate un deal de culoare verde, pe care stă un tei, de aceeasi culoare, acostat de doi cocori de argint. Cocorii afrontati tin fiecare în câte o gheară o piatră de culoare argintie numită „vigilentă”.

Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificatiile elementelor însumate

Chevronul ondulat semnifică cele două ape care delimitează localitatea, Olt si Topolog.

Clopotele verzi amintesc de cele cinci biserici si mănăstiri din localitate, atestate din secolul al XVI-lea.

Dealul, teiul si cocorii fac referire la satele componente ale comunei, respectiv Dealu Mare, Brătia din Deal, Teiu, Cocorul.

Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că unitatea administrativ-teritorială are rangul de comună.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind schimbarea titularului dreptului de administrare asupra unui teren situat în municipiul Ploiesti, judetul Prahova

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acestuia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă transmiterea unui teren având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, trecut în proprietatea publică a statului prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Ploiesti nr. 325/2007, din administrarea Consiliului Local al Municipiului Ploiesti, judetul Prahova, în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, pentru Centrul Medical de Diagnostic si Tratament Ambulatoriu Ploiesti si pentru Liceul „Constantin Brâncoveanu” Ploiesti.

Art. 2. - Predarea-preluarea terenului transmis potrivit prevederilor art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 3. - Ministerul Internelor si Reformei Administrative va opera modificările corespunzătoare în inventarul imobilelor aflate în domeniul public al statului la numerele de inventar M.E.F. 107.352 si 102.696, pe baza protocolului prevăzut la art. 2.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul internelor si reformei administrative,

Paul Victor Dobre,

secretar de stat

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 28 mai 2008.

Nr. 559.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a terenului aflat în proprietatea publică a statului, care se transmite din administrarea Consiliului Local al Municipiului Ploiesti în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative

 

Locul unde este situat terenul

Persoana juridică de la care

se transmite terenul

Persoana juridică la care

se transmite terenul

Caracteristicele tehnice ale terenului

Municipiul Ploiesti,

str. Ghimpati, nr. 1-3,

judetul Prahova

Din administrarea Consiliului

Local al Municipiului Ploiesti,

judetul Prahova

În administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative

Suprafata terenului - 4.716 m2

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unor drumuri forestiere si a terenurilor aferente acestora din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al comunei Albestii de Muscel si în administrarea Consiliului Local al Comunei Albestii de Muscel, judetul Arges

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, precum si al art. 9 alin. (1) si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă transmiterea unor drumuri forestiere, situate în comuna Albestii de Muscel, judetul Arges, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1, din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al comunei Albestii de Muscel si în administrarea Consiliului Local al Comunei Albestii de Muscel, judetul Arges.

Art. 2. - (1) Se aprobă transmiterea terenurilor aferente drumurilor forestiere prevăzute la art. 1, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al comunei Albestii de Muscel si în administrarea Consiliului Local al Comunei Albestii de Muscel, judetul Arges.

(2) Pentru terenurile forestiere prevăzute la alin. (1) Consiliului Local al Comunei Albestii de Muscel, judetul Arges asigură administrarea acestora cu respectarea regimului silvic, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 3. - Predarea-preluarea drumurilor forestiere si a terenurilor aferente acestora, transmise potrivit art. 1 si 2, se va face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 4. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul internelor si reformei administrative,

Paul Victor Dobre,

secretar de stat

p. Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale,

Gheorghe Albu,

secretar de stat

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 28 mai 2008.

Nr. 560.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATE DE IDENTIFICARE

a drumurilor forestiere care se transmit din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al comunei Albestii de Muscel si în administrarea Consiliului Local al Comunei Albestii de Muscel, judetul Arges

 

Nr.

crt.

Denumirea

bunului imobil

Persoana juridică de la

care se transmite

Persoana juridică la

care se transmite

Nr. de inventar la Regia

Natională a Pădurilor -

Romsilva

Codul de

clasificare

Indicativul

drumului în

amenajament

Lungimea

(km)

Valoarea

de inventar

- lei -

Nr. de înregistrare

la Ministerul Finantelor

Publice

1.

D.A.F. Brătioara

Statul român, din Administrarea Regiei  Nationale a Pădurilor - Romsilva

Comuna Albestii de Muscel, în administrarea Consiliul Local al Comunei Albestii

de Muscel

243103

1.3.7.4.

56 D

10,5

125.962

7454

2.

D.A.F. Clincea

243107

1.3.7.4.

57 D

1,6

48.114

7453

3.

D.A.F. Valea Largă

243113

1.3.7.4.

60 D

3,5

8.885

7455

 

ANEXA Nr. 2

 

DATE DE IDENTIFICARE

a terenurilor aferente drumurilor forestiere care se transmit din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al comunei Albestii de Muscel si în administrarea Consiliului Local al Comunei Albestii de Muscel, judetul Arges

 

Nr.

crt.

Locul unde este

situat terenul

Persoana juridică

de la care se transmite

Persoana juridică

la care se transmite

Localizarea

terenului în

cadastrul

forestier

Codul de

clasificare

 

Suprafata

(m2)

Nr. de

înregistrare

la Ministerul

Economiei

si Finantelor

1.

Comuna Albestii de Muscel,

judetul Arges

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva

Comuna Albestii de Muscel, în administrarea Consiliului Local al Comunei Albestii de Muscel, judetul Arges

U.P. VI

u.a. 56 D

8.04.02

50.000

1.364

2.

Comuna Albestii de Muscel,

judetul Arges

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva

Comuna Albestii de Muscel, în administrarea Consiliului Local al Comunei Albestii de Muscel,

judetul Arges

U.P. VI

u.a. 57 D

8.04.02

16.000

3.

Comuna Albestii de Muscel,

judetul Arges

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva

Comuna Albestii de Muscel, în administrarea Consiliului Local al Comunei Albestii de Muscel,

judetul Arges

U.P. VI

u.a. 60 D

8.04.02

17.000

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului si din administrarea Agentiei Nationale pentru Sport - Directia pentru Sport a Judetului Dâmbovita în domeniul public al orasului Pucioasa si în administrarea Consiliului Local al Orasului Pucioasa, judetul Dâmbovita

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 9 alin. (1) si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, precum si al art. 80 alin. (15) din Legea educatiei fizice si sportului nr. 69/2000, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă transmiterea sălii de sport, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul public al statului si din administrarea Agentiei Nationale pentru Sport - Directia pentru Sport a Judetului Dâmbovita în domeniul public al orasului Pucioasa si în administrarea Consiliului Local al Orasului Pucioasa, judetul Dâmbovita.

Art. 2. - Predarea-preluarea bunului imobil prevăzut la art.1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 3. - (1) Consiliul Local al Orasului Pucioasa este obligat să mentină destinatia imobilului pentru desfăsurarea activitătilor de educatie fizică si sport.

(2) Consiliul Local al Orasului Pucioasa va asigura functionalitatea sălii de sport care face obiectul prezentei hotărâri prin reabilitarea si modernizarea acesteia.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Marian Marius Dorin

p. Ministrul internelor si reformei administrative,

Paul Victor Dobre,

secretar de stat

Presedintele Agentiei Nationale pentru Sport,

Octavian Ioan Atanase Bellu

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 28 mai 2008.

Nr. 566.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului care se transmite din domeniul public al statului si din administrarea Agentiei Nationale pentru Sport - Directia pentru Sport a Judetului Dâmbovita în domeniul public al orasului Pucioasa si în administrarea Consiliului Local al Orasului Pucioasa, judetul Dîmbovita

 

Nr.

MEF

Codul de

clasificare

Adresa si denumirea

imobilului care se transmite

Persoana juridică

de la care se transmite

imobilul

Persoana juridică

la care se transmite

imobilul

Caracteristicile tehnice

ale imobilului

101.643

8.29.13

Sala de sport (gimnastică),

Orasul Pucioasa,

Str. Fântânilor nr. 12,

Judetul Dâmbovita

Statul român si din administrarea Agentiei Nationale pentru Sport -

Directia pentru Sport a Judetului Dâmbovita

Orasul Pucioasa si în administrarea

Consiliului Local al Orasului Pucioasa,

judetul Dâmbovita

Clădire din zidărie, fără

tribune, în suprafată de

100 m2

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE SI LOCUINTELOR

Nr. 245 din 29 februarie 2008

MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR

Nr. 1.549 din 16 mai 2008

 

ORDIN

privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de interventie „Crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale si cresterea calitătii serviciilor turistice” în cadrul axei prioritare „Dezvoltarea durabilă si promovarea turismului” din cadrul Programului operational regional 2007-2013

 

Având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operatiunilor finantate prin programele operationale, cu modificările si completările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea continutului-cadru al documentatiei tehnico-economice aferente investitiilor publice, precum si a structurii si metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investitii si lucrări de interventii,

în temeiul art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operatiunilor finantate prin programele operationale, cu modificările si completările ulterioare, al art. 10 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 361/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuintelor, cu modificările si completările ulterioare, al art. 11 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 386/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Finantelor, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor si ministrul economiei si finantelor emit următorul ordin:

 

SECTIUNEA 1

Cheltuieli eligibile pentru proiectele de infrastructură de turism de utilitate publică, care nu intră sub incidenta regulilor de ajutor de stat

 

Art. 1. - (1) Cheltuielile efectuate de beneficiar sunt considerate eligibile de la data intrării în vigoare a Contractului de finantare semnat între beneficiar si organismul intermediar, în numele si pentru Autoritatea de management al programului operational regional, denumit în continuare contract de finantare.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), următoarele cheltuieli efectuate de beneficiar sunt eligibile de la data de 1 ianuarie 2007, dacă se încadrează în prevederile art. 6 si 9 din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operatiunilor finantate prin programele operationale, cu modificările si completările ulterioare:

a) cheltuieli pentru elaborarea studiului de prefezabilitate;

b) cheltuieli pentru elaborarea studiului de fezabilitate;

c) expertiză tehnică si, după caz, audit energetic;

d) documentatie de avizare a lucrărilor de interventii;

e) cheltuieli pentru elaborarea studiilor de teren;

f) cheltuieli pentru elaborarea proiectului tehnic;

g) cheltuieli pentru achizitionarea terenului;

h) cheltuieli pentru avize, acorduri, autorizatii.

(3) Procedurile de achizitie derulate pentru efectuarea cheltuielilor mentionate la alin. (2) lit. a)-f) se derulează în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind achizitiile publice.

Art. 2. - (1) Sunt eligibile cheltuielile privind achizitionarea terenului, amenajarea acestuia si amenajări pentru protectia mediului.

(2) Cheltuielile efectuate pentru achizitionarea de terenuri sau pentru expropriere sunt considerate eligibile în limita a 10% din valoarea totală eligibilă a proiectului, cu respectarea prevederilor art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Pentru amenajarea terenului, sunt considerate cheltuieli eligibile cheltuielile efectuate la începutul lucrărilor pentru pregătirea amplasamentului si care constau în demontări, defrisări, evacuări ale materialelor rezultate, devieri ale retelelor de utilităti din amplasament, drenaje.

(4) În cazul amenajărilor pentru protectia mediului, sunt considerate eligibile cheltuielile efectuate pentru lucrări si actiuni de protectia mediului, inclusiv pentru refacerea cadrului natural după terminarea lucrărilor.

Art. 3. - Sunt considerate eligibile cheltuielile aferente asigurării cu utilitătile necesare functionării obiectivului de investitie, respectiv: alimentare cu apă, canalizare, alimentare cu gaze naturale, agent termic, energie electrică, telecomunicatii, care se execută pe amplasamentul obiectivului de investitie delimitat din punct de vedere juridic, precum si cheltuielile aferente racordării la retelele de utilităti.

Art. 4. - (1) Sunt considerate eligibile, în limita a 5% din valoarea totală eligibilă contractată a proiectului, cheltuielile legate de proiectare si asistentă tehnică, cuprinzând cheltuielile privind studiile de teren, obtinerea de avize, acorduri si autorizatii, proiectarea si ingineria, consultanta si asistenta tehnică.

(2) Pentru efectuarea studiilor de teren, cheltuielile eligibile cuprind cheltuielile pentru studii geotehnice, geologice, hidrologice, hidrogeotehnice, fotogrammetrice, topografice si de stabilitate a terenului pe care se amplasează obiectivul de investitie.

(3) Pentru obtinerea de avize, acorduri si autorizatii, cheltuielile considerate eligibile sunt cheltuielile efectuate pentru:

a) obtinerea/prelungirea valabilitătii certificatului de urbanism, obtinerea/prelungirea valabilitătii autorizatiei de construire conform legii;

b) obtinerea avizelor si acordurilor pentru racorduri si bransamente la retele publice de apă, canalizare, gaze, termoficare, energie electrică, telefonie;

c) întocmirea documentatiei, obtinerea numărului cadastral provizoriu si înregistrarea terenului în Cartea funciară;

d) obtinerea acordului de mediu;

e) obtinerea avizului PSI.

(4) În categoria cheltuielilor eligibile privind proiectarea si ingineria se includ, cu respectarea prevederilor art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007, cu modificările si completările ulterioare, cheltuielile efectuate pentru:

a) elaborarea tuturor fazelor de proiectare (studiu de prefezabilitate, studiu de fezabilitate, expertiză tehnică si, după caz, audit energetic, documentatie de avizare a lucrărilor de interventii, proiect tehnic, detalii de executie);

b) plata verificării tehnice a proiectării si pentru plata elaborării certificatului de performantă energetică a clădirii;

c) elaborarea documentatiilor necesare obtinerii acordurilor, avizelor si autorizatiilor aferente obiectivului de investitie, documentatii ce stau la baza emiterii avizelor si acordurilor impuse prin certificatul de urbanism, documentatii urbanistice, studii de impact, studii/expertize de amplasament.

(5) Cheltuielile eligibile privind serviciile de consultantă include cheltuielile efectuate, după caz, pentru:

a) plata serviciilor de consultantă pentru elaborarea studiilor de piată si de evaluare;

b) plata serviciilor de consultantă în domeniul managementului proiectului finantat;

c) plata asistentei/consultantei juridice în scopul elaborării documentatiei de atribuire si/sau aplicării procedurii de atribuire a contractelor de achizitie publică.

(6) În categoria cheltuielilor eligibile privind asistenta tehnică se includ cheltuielile efectuate, după caz, pentru:

a) asistentă tehnică din partea proiectantului, în cazul când aceasta nu intră în tarifarea proiectării;

b) asigurarea supravegherii executiei prin inspectori de santier desemnati de autoritatea contractantă, autorizati, conform prevederilor legale, pentru verificarea executiei lucrărilor de constructii si instalatii.

Art. 5. - (1) Pentru investitia de bază, sunt considerate cheltuieli eligibile cele efectuate pentru constructii si instalatii, precum si pentru dotări de specialitate, utilaje, echipamente specifice si functionale.

(2) Cheltuielile eligibile efectuate pentru constructii si instalatii cuprind cheltuielile aferente executiei obiectivului de investitie, si anume cheltuieli de lucrări pentru:

a) reabilitarea/modernizarea infrastructurii rutiere, inclusiv pentru utilitătile din corpul drumului în statiuni turistice balneare, climatice si balneoclimatice;

b) amenajarea obiectivelor turistice naturale de utilitate publică si crearea/modernizarea infrastructurilor conexe de utilitate publică;

c) construirea/modernizarea punctelor (foisoare) de observare/filmare/fotografiere;

d) construirea/modernizarea căilor de acces la principalele obiective turistice naturale, în limita a maximum 10% din valoarea totală a proiectului;

e) construirea/modernizarea refugiilor montane;

f) amenajarea posturilor SALVAMONT;

g) crearea/reabilitarea parcurilor balneare, parcuri-grădină.

(3) Cheltuielile se desfăsoară pe obiecte, iar delimitarea obiectelor se face de către proiectant.

(4) Cheltuielile aferente fiecărui obiect sunt determinate prin devizul pe obiect.

(5) Sunt eligibile cheltuielile efectuate pentru dotări de specialitate si echipamente specifice pentru lucrările efectuate.

Art. 6. - (1) Sunt eligibile cheltuielile privind organizarea de santier, referitoare la cheltuieli privind lucrările de constructii si instalatii aferente organizării de santier, precum si activitătile conexe organizării de santier si cotele legale.

(2) Cheltuielile eligibile efectuate pentru organizarea de santier cuprind cheltuielile estimate ca fiind necesare contractantului în vederea creării conditiilor de desfăsurare a activitătii de constructii-montaj.

(3) Pentru realizarea lucrărilor de constructii si instalatii aferente organizării de santier, cheltuielile considerate eligibile sunt cele efectuate pentru lucrările de nivelări ale terenurilor naturale, dezafectări locale de căi de comunicatie sau constructii, bransarea la utilităti, realizarea de căi de acces.

(4) Cheltuielile eligibile aferente activitătilor conexe organizării de santier includ cheltuielile pentru:

a) obtinerea autorizatiei de executie a lucrărilor de organizare de santier;

b) taxele de amplasament;

c) contractele temporare cu furnizorii de utilităti si cu unitătile de salubrizare.

(5) Cheltuielile considerate eligibile pentru comisioane, taxe si cote legale cuprind, după caz:

a) cota aferentă inspectiei pentru controlul calitătii lucrărilor de constructii;

b) cota pentru controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism si pentru autorizarea lucrărilor de constructii,

c) cota aferentă Casei Sociale a Constructorilor.

Art. 7. - (1) Cheltuielile diverse si neprevăzute se consideră eligibile dacă sunt detaliate prin documente justificative corespunzătoare si doar în limita a maximum 10% din valoarea uneia sau, cumulat, a mai multor cheltuieli mentionate la art. 5, în functie de natura si complexitatea lucrărilor.

(2) În limita procentului stabilit se acoperă, după caz, cheltuielile rezultate în urma modificărilor de solutii tehnice, cantităti suplimentare pentru realizarea lucrărilor, utilaje sau dotări ce se impun pe parcursul derulării investitiei, precum si cheltuielile de conservare pe parcursul întreruperii executiei din cauze independente de autoritatea contractantă.

Art. 8. - Sunt eligibile cheltuielile aferente activitătilor de audit si cheltuielile cu publicitatea si informarea referitoare la rezultatele proiectului, cu respectarea prevederilor contractului de finantare.

 

SECTIUNEA a 2-a

Cheltuieli eligibile pentru proiectele de infrastructură de turism publică/privată, care intră sub incidenta regulilor de ajutor de stat

 

Art. 9. - (1) Cheltuielile efectuate de beneficiar sunt considerate eligibile de la data intrării în vigoare a contractului de finantare.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), cheltuielile pentru achizitionarea/exproprierea de teren, efectuate de beneficiarii proiectelor, sunt eligibile de la data intrării în vigoare a schemei de ajutor de stat sub a cărei incidentă intră proiectul, dacă se încadrează în prevederile art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 10. - (1) Sunt eligibile cheltuielile privind achizitionarea terenului, amenajarea acestuia si amenajările pentru protectia mediului.

(2) Cheltuielile efectuate pentru achizitionarea de terenuri sau pentru expropriere sunt considerate eligibile în limita a 10% din valoarea totală eligibilă a proiectului, cu respectarea prevederilor art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Pentru amenajarea terenului, sunt considerate eligibile cheltuielile efectuate la începutul lucrărilor pentru pregătirea amplasamentului si care constau în demontări, defrisări, evacuări ale materialelor rezultate, devieri ale retelelor de utilităti din amplasament, drenaje.

(4) În cazul amenajărilor pentru protectia mediului, sunt considerate eligibile cheltuielile efectuate pentru lucrări si actiuni de protectia mediului, inclusiv pentru refacerea cadrului natural după terminarea lucrărilor.

Art. 11. - Cheltuielile eligibile pentru asigurarea utilitătilor necesare functionării obiectivului de investitie includ cheltuielile de alimentare cu apă, canalizare, alimentare cu gaze naturale, agent termic, energie electrică, telecomunicatii, care se execută pe amplasamentul obiectivului de investitie delimitat din punct de vedere juridic, precum si cheltuielile aferente bransării la retelele de utilităti.

Art. 12. - (1) Pentru investitia de bază, sunt considerate cheltuieli eligibile cele efectuate pentru constructii si instalatii, precum si pentru dotări de specialitate, utilaje, echipamente specifice si functionale.

(2) Cheltuielile eligibile efectuate pentru constructii si instalatii cuprind cheltuielile aferente executiei obiectivului de investitie, si anume cheltuieli de lucrări pentru:

a) dezvoltarea retelelor de captare si/sau transport al izvoarelor minerale si saline cu potential terapeutic (ape minerale, lacuri si nămoluri terapeutice, gaze terapeutice, factorii sanogeni de la nivelul grotelor si salinelor) din statiuni turistice balneare, climatice si balneoclimatice;

b) crearea, modernizarea, dotarea (inclusiv cu utilităti) a bazelor de tratament din statiunile turistice balneare, climatice si balneoclimatice, inclusiv a salinelor terapeutice;

c) crearea si dotarea platformelor de campare, inclusiv a utilitătilor specifice (grupuri sanitare, apă curentă, iluminat, puncte de colectare a gunoiului menajer);

d) modernizarea si extinderea structurilor de cazare si a utilitătilor conexe;

e) construirea de piscine, stranduri, bazine de kinetoterapie;

f) construirea de terenuri de sport;

g) modernizarea de căi ferate cu ecartament îngust pentru transport feroviar de interes turistic din zonele de deal si de munte;

h) crearea de porturi turistice, inclusiv de debarcadere amplasate pe lacuri de agrement;

i) construirea de pârtii de schi (inclusiv construirea de instalatii de transport pe cablu pentru persoane, instalarea de echipamente pentru producerea zăpezii artificiale, instalarea echipamentelor pentru iluminatul nocturn al pârtiilor de schi);

j) construirea/dezvoltarea pârtiilor destinate practicării celorlalte sporturi de iarnă;

k) amenajări specifice sporturilor nautice;

l) crearea si extinderea infrastructurii de agrement, inclusiv a utilitătilor aferente;

m) crearea/modernizarea traseelor de cură pe teren, a locurilor de recreere si popas, a facilitătilor de utilizare a izvoarelor minerale;

n) construirea pistelor pentru cicloturism.

(3) Cheltuielile se desfăsoară pe obiecte, iar delimitarea obiectelor se face de către proiectant.

(4) Cheltuielile aferente fiecărui obiect sunt determinate prin devizul pe obiect.

(5) Cheltuielile eligibile efectuate pentru dotări de specialitate, utilaje, echipamente specifice si functionale cuprind cheltuielile efectuate pentru:

a) procurarea utilajelor si echipamentelor specifice, precum si a celor incluse în instalatiile functionale pentru instalatii de transport pe cablu pentru persoane, echipamente pentru producerea zăpezii artificiale, echipamente pentru iluminatul nocturn al pârtiilor de schi, echipamente pentru întretinerea pârtiilor de schi si a pârtiilor destinate practicării celorlalte sporturi de iarnă;

b) dotarea structurilor de cazare cu echipamente specifice;

c) achizitionarea de echipamente IT si programe informatice.

Art. 13. - (1) Sunt eligibile cheltuielile privind organizarea de santier, referitoare la cheltuieli privind lucrările de constructii si instalatii aferente organizării de santier.

(2) Cheltuielile eligibile efectuate pentru organizarea de santier cuprind cheltuielile estimate ca fiind necesare contractantului în vederea creării conditiilor de desfăsurare a activitătii de constructii-montaj.

(3) Pentru realizarea lucrărilor de constructii si instalatii aferente organizării de santier, cheltuielile considerate eligibile sunt cele efectuate pentru lucrările de nivelări ale terenurilor naturale, dezafectări locale de căi de comunicatie sau constructii, bransarea la utilităti, realizarea de căi de acces.

Art. 14. - (1) Cheltuielile diverse si neprevăzute se consideră eligibile dacă sunt detaliate prin documente justificative corespunzătoare si doar în limita a maximum 10% din valoarea uneia sau, cumulat, a mai multor cheltuieli mentionate la art. 12, în functie de natura si complexitatea lucrărilor.

(2) În limita procentului stabilit se acoperă, după caz, cheltuielile rezultate în urma modificărilor de solutii tehnice, cantităti suplimentare pentru realizarea lucrărilor, utilaje sau dotări ce se impun pe parcursul derulării investitiei, precum si cheltuielile de conservare pe parcursul întreruperii executiei din cauze independente de autoritatea contractantă.

 

SECTIUNEA a 3-a

Dispozitii comune

 

Art. 15. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor,

Anna Horváth,

secretar de stat

p. Ministrul economiei si finantelor

Cătălin Doica,

secretar de stat

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECTIA A TREIA

 

HOTĂRÂREA

din 29 septembrie 2005

în Cauza Strungariu împotriva României

 

(Cererea nr. 23.878/02)

 

Strasbourg

 

În Cauza Strungariu împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: domnii B.M. Zupančič, presedinte, J. Hedigan, L. Caflisch, C. Bîrsan, doamna M. Tsatsa-Nikolovska, domnul V. Zagrebelsky, doamna A. Gyulumyan, judecători, si domnul V. Berger, grefier de sectie,

după ce a deliberat în Camera de consiliu la data de 8 septembrie 2005, pronuntă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 23.878/02) îndreptată împotriva României, prin care un cetătean al acestui stat, domnul Dan Strungariu (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 31 mai 2002 în temeiul art. 34 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale

(Conventia).

2. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de domnul B. Aurescu, agent guvernamental, apoi de doamna R. Rizoiu, care l-a înlocuit în functie.

3. La data de 24 octombrie 2003 Curtea (Sectia a doua) a decis să comunice cererea Guvernului. Invocând prevederile art. 29 § 3 din Conventie, el a decis să se analizeze în acelasi timp admisibilitatea si fondul cauzei.

4. La data de 1 noiembrie 2004 Curtea a modificat componenta sectiilor sale (art. 25 § 1 din Regulament).

Prezenta cauză a fost atribuită Sectiei a treia astfel remaniată (art. 52 § 1).

ÎN FAPT

I. Circumstantele cauzei

5. Reclamantul s-a născut în anul 1957 si locuieste la Timisoara.

6. Reclamantul lucra, în calitate de inginer expert în privatizare, la filiala din Timisoara a Autoritătii pentru Privatizarea si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS), institutie publică aflată în subordinea directă a Guvernului.

7. Prin decizia din 23 aprilie 2001, APAPS l-a concediat pe reclamant din cauza unei reduceri de posturi, în urma reorganizării APAPS. După concediere, pentru a-si obtine carnetul de muncă, la data de 30 aprilie 2001, reclamantul a fost obligat să semneze un angajament care îi impunea să păstreze, după concedierea sa, confidentialitatea asupra informatiilor obtinute în timp ce a lucrat la APAPS.

1. Actiunea în anularea deciziei de concediere

8. La data de 22 mai 2001 reclamantul a introdus o actiune pentru a obtine anularea deciziei din 23 aprilie 2001. Prin sentinta din 31 octombrie 2001, Tribunalul Timis i-a admis actiunea si a dispus anularea deciziei respective, reîncadrarea reclamantului în postul său si plata salariilor datorate pentru perioada 24 aprilie 2001 - 10 octombrie 2001.

9. Conform legii române, această sentintă nu putea forma obiectul unui apel, singura cale deschisă pentru contestarea sa fiind recursul. Prin urmare, APAPS a făcut recurs împotriva sentintei. Prin decizia definitivă din 7 februarie 2002, Curtea de Apel Timisoara a confirmat solutia adoptată de Tribunalul Timis la data de 10 octombrie 2001.

2. Cererile în vederea executării sentintei din 31 octombrie 2001 a) Plata sumelor dispuse

10. La data de 29 noiembrie 2001 reclamantul a trimis la APAPS, prin intermediul unui executor judecătoresc, o scrisoare prin care a solicitat reîncadrarea sa în post, plata sumei dispuse de instantă prin sentinta ce trebuia executată, precum si plata despăgubirii de 16.074.000 lei românesti (ROL) pe lună, adică salariul său începând cu data de 11 octombrie 2001 si până la reîncadrarea sa efectivă în post.

11. La data de 15 mai 2002 APAPS a virat în contul reclamantului, executând sentinta din 31 octombrie 2001, suma de 108.336.636 lei (ROL).

b) Reîncadrarea reclamantului

12. În urma unei adrese trimise de reclamant la data de 5 aprilie 2002 Comisiei parlamentare de anchetă a abuzurilor, APAPS a informat comisia despre imposibilitatea de a-l reîncadra pe reclamant din cauza lipsei de posturi vacante, însă a precizat că situatia sa specială va fi luată în considerare imediat ce vor apărea posturi noi.

13. La data de 9 decembrie 2002 reclamantul a primit o invitatie telefonică din partea APAPS Bucuresti. A doua zi el s-a prezentat la APAPS si i s-a oferit un post nou-creat la Bucuresti.

14. Reclamantul a respins oferta din cauza distantei dintre Timisoara si Bucuresti, reamintindu-le reprezentantilor APAPS obligatia pe care o aveau conform sentintei din data de 31 octombrie 2001 de a-l reîncadra în vechiul său post din Timisoara, si nu la Bucuresti. Reprezentantii APAPS i-au cerut apoi să renunte la plângerea penală împotriva lui V.O. (paragraful 23 de mai jos) si la prezenta cerere în fata Curtii, ca o conditie prealabilă pentru reîncadrarea sa în post.

Reclamantul i-a informat că retragerea plângerilor sale nu va fi posibilă decât după o solutionare amiabilă între părti.

Prin urmare, reclamantul a depus la APAPS, în aceeasi zi, o nouă cerere de reîncadrare în postul pe care îl ocupa la data concedierii sale.

15. La data de 20 ianuarie 2003 reclamantul a fost reîncadrat într-un post similar cu cel pe care îl ocupase înainte de concediere. Asa cum reiese din extrasul de cont al reclamantului, la data de 4 aprilie 2003, APAPS i-a virat o sumă suplimentară în valoare de 73.894.793 lei (ROL), reprezentând salariile datorate pentru perioada 24 aprilie 2001 - 19 ianuarie 2003, mai putin suma deja plătită la data de 15 mai 2002.

16. Cu toate acestea, la data de 28 februarie 2003 reclamantul a depus la APAPS o nouă cerere de reîncadrare în post, în temeiul sentintei din 31 octombrie 2001. Astfel, el a solicitat plata salariului datorat pentru perioada 10 octombrie 2001 - 20 ianuarie 2003.

17. Prin adresa din data de 3 decembrie 2003, APAPS a informat agentul guvernamental că reclamantul confirmase atât reîncadrarea sa în post, cât si plătile din 15 mai 2002 si 4 aprilie 2003. La data de 9 ianuarie 2004, APAPS a informat Guvernul că a plătit la bugetul de stat toate impozitele si contributiile sociale aferente salariilor achitate reclamantului prin cele două plăti.

18. La data de 8 ianuarie 2004 reclamantul a fost concediat în baza deciziei APAPS din 8 decembrie 2003. El a fost din nou obligat să semneze un angajament de confidentialitate.

19. Reclamantul a contestat această nouă concediere, considerând că nu respectă legislatia în vigoare. Prin sentinta din 22 ianuarie 2004, Tribunalul Timis a admis contestatia si a apreciat că angajatorul nu luase în calcul statutul reclamantului de erou al Revolutiei din decembrie 1989, motiv pentru care, conform Legii nr. 42/1990, concedierea sa era ilegală. Prin urmare, instanta a dispus reîncadrarea reclamantului si plata unei despăgubiri reprezentând salariile datorate si actualizate pentru perioada scursă de la concedierea sa si până la reîncadrare.

20. La data de 13 februarie 2004 reclamantul a somat APAPS să execute sentinta din 22 ianuarie 2004.

21. Din informatiile furnizate de părti nu reiese dacă această sentintă a rămas definitivă sau dacă a fost executată de APAPS.

3.Plângerile penale ca urmare a neexecutării sentintei din 31 octombrie 2001

22. La data de 26 martie 2002 reclamantul a formulat o plângere penală, fără a se constitui parte civilă, împotriva reprezentantilor Trezoreriei, pentru faptul că nu i-au răspuns în cel mai scurt termen la cererea de blocare a conturilor APAPS. Reclamantul nu a fost niciodată informat despre evolutia anchetei.

23. La data de 2 aprilie 2002 el a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timisoara o plângere penală împotriva lui V.O., directorul filialei din Timisoara a APAPS, pentru neexecutarea unei hotărâri definitive, infractiune pedepsită de art. 83 din Legea nr. 168/1999. El s-a constituit parte civilă si a solicitat o despăgubire de 1.000.000 lei (ROL) pe zi de întârziere până la executarea sentintei definitive.

La data de 18 noiembrie 2002 procurorul l-a informat că a pronuntat o rezolutie de neîncepere a urmăririi penale în privinta lui V.O.

II. Dreptul intern pertinent

24. Legislatia internă relevantă, si anume extrasele din Codul civil, Codul de procedură civilă si din Codul muncii (cel vechi si cel nou), precum si din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă si din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, este descrisă în Hotărârea Roman si Hogea împotriva României [(dec.) nr. 62.959/00, 31 august 2004].

25. Codul de procedură civilă, în forma sa ulterioară datei de 2 mai 2001, prevede următoarele:

ARTICOLUL 374 § 1

„Nicio hotărâre nu se va putea executa dacă nu este învestită cu formula executorie (...)”

ARTICOLUL 376 § 1

„Se învestesc cu formula executorie hotărârile care au rămas definitive (...)”

ARTICOLUL 377 § 1

„Sunt hotărâri definitive:

1) hotărârile date fără drept de apel.”

ÎN DREPT

I. Despre pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Conventie

26. Invocând dreptul la o protectie judiciară efectivă, reclamantul se plânge de imposibilitatea de a obtine executarea sentintei din data de 31 octombrie 2001, care obliga angajatorul să îl reîncadreze în post si să îi plătească salariile datorate. De asemenea, el consideră că executarea sentintei respective a depăsit termenul rezonabil. El invocă art. 6 din Conventie, care prevede următoarele în partea sa relevantă:

„Orice persoană are dreptul la judecarea (...) într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă (...) care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)”

A. Asupra admisibilitătii

a) Asupra exceptiei de neepuizare a căilor de atac interne, invocată de Guvern

27. Guvernul reaminteste că executarea obligatiei în spetă necesită interventia personală a debitorului si arată că nu există mijloace de executare silită în natură a unei astfel de obligatii. În opinia sa, reclamantul ar fi trebuit să utilizeze mijloace indirecte pentru a-l obliga pe debitor să îsi execute obligatia. Astfel, el ar fi trebuit să ceară obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri calculate pe baza salariului lunar al reclamantului din ultimele 3 luni dinaintea concedierii sale (art. 136 § 1 din Codul muncii) si ar fi trebuit să formuleze o plângere penală împotriva angajatorului sau o actiune în condamnare la plata amenzii civile. Invocând cauzele G. împotriva Belgiei [(nr. 12.604/86, decizia Comisiei din 10 iulie 1991, Decizii si rapoarte (DR) 70, p. 125)], Stögmüller împotriva Austriei (hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 9, p. 42, § 11) si De Wilde, Ooms si Versyp împotriva Belgiei (hotărârea din 18 iunie 1971, seria A nr. 12, p. 34, § 62), Guvernul consideră că aceste demersuri constituie căi de atac adecvate, accesibile, eficiente si suficiente. El arată că plata despăgubirii prevăzute de Codul muncii reprezintă, într-adevăr, o adevărată executare de către angajator a obligatiei de reîncadrare în post, salariul fiind, pentru un angajat, miza contractului de muncă.

28. Ca răspuns, reclamantul contestă eficienta căilor de atac indicate de Guvern, în măsura în care, cum este cazul în spetă, debitorul este statul. În orice caz, el consideră că a utilizat toate căile de atac efective înainte de a introduce cererea de fată.

29. Curtea reaminteste că o exceptie similară a fost respinsă de Curte în Cauza Roman si Hogea mentionată mai sus. Ea nu vede niciun motiv pentru care să se abată, în spetă, de la concluzia la care a ajuns în cauza de mai sus.

În aceste conditii, exceptia ridicată de Guvern nu poate fi retinută.

b) Asupra temeiniciei capătului de cerere

30. Presupunând că art. 6 § 1 ar fi aplicabil în spetă (Pellegrin împotriva Frantei [MC], nr. 28.541/95, §§ 66-67, CEDO 1999-VIII, Frydlender împotriva Frantei [MC], nr. 30.979/96, § 33, CEDO 2000-VII, si Miclici împotriva României [(dec.), nr. 23.657/03, 3 mai 2005], Curtea constată că acest capăt de cerere nu este vădit neîntemeiat în sensul art. 35 § 3 din Conventie. Mai mult, ea constată că acesta nu este afectat de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, îl declară admisibil.

B. Asupra fondului

31. Guvernul apreciază că sentinta din 31 octombrie 2001 a fost executată în măsura în care reclamantul a primit suma datorată la data de 15 mai 2002 si a fost reîncadrat în postul său la data de 20 ianuarie 2003.

Guvernul arată că întârzierea de 15 luni în executarea obligatiei de reîncadrare în post este justificată, dat fiind faptul că angajatorul proceda la o reorganizare prin reducere de personal, postul reclamantului fiind si el afectat. Nu s-a putut crea un post similar cu cel detinut de reclamant decât prin adoptarea unui nou buget pentru angajator. În plus, dat fiind faptul că reclamantul nu era răspunzător de această întârziere, APAPS a decis să îi plătească salariile corespunzătoare perioadei 10 octombrie 2001-19 ianuarie 2003, desi o astfel de obligatie nu reiese din sentinta din 31 octombrie 2001. Plata efectivă, efectuată la data de 4 aprilie 2003, este confirmată de extrasul de cont bancar al reclamantului.

Totusi, Guvernul reaminteste că, dacă reclamantul nu este multumit de valoarea acestei despăgubiri, el are dreptul să sesizeze instantele interne cu o cerere de reevaluare.

32. Apoi, Guvernul consideră că, datorită caracterului special al obligatiei de reîncadrare în post, ce implică faptul personal al debitorului, obligatia statului conform art. 6 se limitează la crearea si punerea la dispozitia creditorului a unui sistem judiciar capabil să oblige debitorul să execute hotărârea judecătorească.

Deoarece initiativa tuturor actelor de executare apartine creditorului, nu putem constata o încălcare a art. 6 decât dacă, desi acesta apelează la forta publică, autoritătile statului nu au un comportament diligent, adică dacă acestea nu iau toate măsurile ce li se pot solicita în limite rezonabile.

Or, în spetă, statul a pus la dispozitia creditorului un astfel de sistem, care i-a permis să obtină executarea hotărârii judecătoresti definitive.

33. Reclamantul reaminteste în primul rând că debitorul reprezenta, într-adevăr, statul, ceea ce a lipsit de eficientă sistemul judiciar ce i-a fost pus la dispozitie pentru executarea silită a hotărârii definitive care îi era favorabilă.

Mai mult, el consideră că sentinta din 31 octombrie 2001 nu a fost niciodată executată. Astfel, el consideră că postul pe care îl ocupă din data de 20 ianuarie 2003 este similar, dar nu identic cu cel pe care îl ocupa înainte de concediere, contrar sentintei mentionate mai sus. În plus, el a fost concediat din nou, tot ilegal. El sustine că nu a beneficiat de vechimea aferentă perioadei care s-a scurs de la concedierea sa până la reîncadrarea sa în post si, pe de altă parte, că angajatorul său nu a plătit impozitele si contributiile sociale aferente salariului său. De asemenea, el contestă că ar fi primit plata din data de 4 aprilie 2003 si, în orice caz, contestă calculul salariului său pentru perioada 10 octombrie 2001-19 ianuarie 2003, asa cum reiese el din această plată. În fine, el sustine că nu a primit după reîncadrarea sa în post aceleasi avantaje ca si colegii săi.

34. Curtea reaminteste că executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de la ce instantă ar proveni ea, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din „proces” în sensul art. 6 din Conventie (Hornsby împotriva Greciei, hotărârea din 19 martie 1997, Culegere de hotărâri si decizii 1997-II, p. 510- 511, § 40 si Immobiliare Saffi împotriva Italiei [MC] nr. 22.774/93, § 63, CEDO 1999-V). Când autoritătile sunt obligate să actioneze pentru executarea unei hotărâri judecătoresti si omit să o facă, această inertie angajează răspunderea statului ca urmare a încălcării art. 6 § 1 din Conventie (Scollo împotriva Italiei, hotărârea din 28 septembrie 1995, seria A nr. 315-C, p. 55, § 44). Dacă administratia refuză sau omite să execute o astfel de hotărâre sau dacă întârzie să o facă, garantiile art. 6 de care a beneficiat justitiabilul în faza judiciară a procedurii îsi pierd orice ratiune de a exista (Cauza Hornsby, mentionată mai sus, p. 511, § 41).

35. În spetă, Curtea observă că reclamantul a primit la data de 15 mai 2002 suma stabilită prin sentinta din data de 31 octombrie 2001. Apoi, la data de 20 ianuarie 2003 el a fost reîncadrat într-un post similar celui pe care îl ocupase înainte de concediere. Din probele aflate la dosar rezultă că reclamantul a lucrat efectiv în acest nou post. Mai mult, nicio instantă internă nu a constatat faptul că această reîncadrare în post nu a fost efectivă. Instanta care a statuat asupra legalitătii concedierii reclamantului din data de 8 ianuarie 2004 nu a găsit nicio legătură între executarea obligatiei de reîncadrare în post, asa cum reiesea ea din sentinta din data de 31 octombrie 2001, si această a doua concediere (paragraful 19 de mai sus).

36. Prin urmare, Curtea apreciază, la fel ca si instantele interne, că reîncadrarea în post a reclamantului respectă cerintele sentintei din data de 31 octombrie 2001.

37. Fată de acest lucru, Curtea regretă că reclamantul nu a informat-o despre această evolutie a cauzei sale, despre care a aflat din observatiile Guvernului.

38. În fine, Curtea observă că există o controversă în ceea ce priveste plata din data de 4 aprilie 2003 si valoarea acestei plăti (paragraful 34 de mai sus). Or, ea reaminteste, în primul rând, că sentinta din data de 31 octombrie 2001 nu obligă angajatorul decât la reîncadrarea în post a reclamantului si la plata salariului corespunzător perioadei 24 aprilie 2001-10 octombrie 2001.

Prin urmare, plata din data de 4 aprilie 2003 nu are nicio incidentă asupra executării hotărârii definitive pronuntate în spetă. Totusi, Curtea apreciază că probele aflate la dosar confirmă plata despăgubirii. Reclamantul nu a putut explica provenienta acestei sume în contul său.

39. Trebuie constatat că sentinta din data de 31 octombrie 2001 a fost executată partial la data de 15 mai 2002 si, pentru rest, la data de 20 ianuarie 2003.

40. Curtea reaminteste că Guvernul nu contestă faptul că sentinta ar fi trebuit executată imediat după adoptarea sa (paragraful 32 de mai sus). Desi în spetă nu reiese foarte clar la ce dată a fost sentinta învestită cu formulă executorie, Curtea observă că cel târziu la data de 29 noiembrie 2001 reclamantul a cerut deja executarea ei de către debitor. Prin urmare, rămâne de aflat dacă acest termen scurs între, pe de o parte, data pronuntării sentintei sau, în lipsa acesteia, cel târziu data la care reclamantul a solicitat pentru prima dată executarea ei si, pe de altă parte, data executării obligatiilor impuse de această sentintă a fost rezonabil.

41. Curtea reaminteste că ea a considerat deja că neconformarea autoritătilor cu o hotărâre definitivă într-un termen rezonabil poate duce la o încălcare a art. 6 § 1 din Conventie, mai ales atunci când obligatia de executare a hotărârii în cauză apartine unei autorităti administrative (vezi, mutatis mutandis, Metaxas împotriva Greciei, nr. 8.415/02, § 26, 27 mai 2004, Burdov împotriva Rusiei, nr. 59.498/00, §§ 36-38, CEDO 2002-III, Timofeyev împotriva Rusiei, nr. 58.263/00, §§ 41-42, 23 octombrie 2003, Prodan împotriva Moldovei, nr. 49.806/99, §§ 54-55, 18 mai 2004, Luntre si altii împotriva Moldovei, nr. 2.916/02, §§ 40-41, 15 iunie 2004, Romashov împotriva Ucrainei, nr. 67.534/01, § 27, 27 iulie 2004, Voďtenko împotriva Ucrainei, nr. 18.966/02, § 35, 29 iunie 2004, si Dubenko împotriva Ucrainei, nr. 74.221/01, § 36, 11 ianuarie 2005).

42. În spetă, Curtea observă că salariile datorate reclamantului au fost plătite după 7 luni de la data rămânerii definitive a sentintei ce dispunea plata sau 6 luni de la data primei solicitări de executare făcute de reclamant. Ea apreciază că acest termen este rezonabil, în sensul art. 6 § 1, asa cum a fost el interpretat de jurisprudenta Curtii (vezi, mutatis mutandis, hotărârile mentionate în paragraful precedent).

43. Cu toate acestea, obligatia de reîncadrare în post nu a fost executată decât după 15 luni de la data pronuntării sentintei sau după 14 luni de la data la care reclamantul a solicitat executarea ei.

44. Curtea nu împărtăseste teza Guvernului, si anume că angajatorul a justificat întârzierea prin probleme datorate reorganizării sale.

Ea reaminteste că reclamantul nu a primit nicio explicatie directă si formală referitoare atât la această întârziere, cât si la o eventuală piedică temporară în executare. Adresa trimisă de angajator la Comisia parlamentară de anchetă a abuzurilor nu poate înlocui o astfel de explicatie (vezi, mutatis mutandis, Sabin Popescu împotriva României nr. 48.102/99, § 72, 2 martie 2004).

45. Având în vedere circumstantele cauzei, Curtea apreciază că perioada în care sentinta din data de 31 octombrie 2001 a rămas neexecutată în ceea ce priveste reîncadrarea reclamantului în postul său nu este rezonabilă si că statul nu a justificat această întârziere. Refuzând să execute sentinta timp de 15 sau 14 luni, autoritătile nationale l-au lipsit pe reclamant de un acces efectiv la o instantă.

46. Aceste elemente îi sunt suficiente Curtii pentru a constata că nu a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Conventie în ceea ce priveste executarea obligatiei de a plăti salariile datorate reclamantului, dar că a avut loc o încălcare a acestei prevederi în ceea ce priveste executarea obligatiei de a-l reîncadra pe reclamant în postul său.

II. Asupra celorlalte pretinse încălcări

47. Reclamantul sustine că în instrumentarea plângerilor sale penale procurorul nu a respectat principiul termenului rezonabil prevăzut de art. 6 § 1 din Conventie. Or, reclamantul nu s-a constituit parte civilă în prima procedură penală [Asociación de vítimas del terrorismo împotriva Spaniei (dec.), nr. 54.102/00, CEDO 2001-V].

Rezultă că această parte a cererii este incompatibilă ratione materiae cu prevederile Conventiei în sensul art. 35 § 3 si trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4.

48. În ceea ce priveste cea de-a doua plângere penală, în care reclamantul s-a constituit parte civilă, din probele aflate la dosar rezultă că acesta nu a contestat în fata instantelor interne ordonanta de neîncepere a urmăririi penale emisă de procuror la data de 18 noiembrie 2002. Aceasta constituie, asadar, ultima decizie pronuntată în spetă. Rezultă că procedura a durat mai putin de 8 luni, perioadă ce constituie un termen rezonabil, în sensul art. 6 § 1.

Prin urmare, această parte a cererii este vădit neîntemeiată si trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

49. Reclamantul pretinde că a avut loc si o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a neachitării salariilor datorate până la reîncadrarea efectivă în post. Or, Curtea observă că reclamantul a primit la data de 15 mai 2002 plata dispusă de instante, astfel încât el nu mai este victima vreunei încălcări a Conventiei sub acest aspect, în sensul art. 34 din Conventie (paragrafele 35 si 39 de mai sus). În plus, reclamantul nu a introdus o nouă actiune pentru a i se plăti alte despăgubiri până la reîncadrarea sa în post. Pentru astfel de pretentii, el nu are, asadar, un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, acest capăt de cerere fiind incompatibil ratione materiae cu prevederile Conventiei în sensul art. 35 § 3.

Prin urmare, acest capăt de cerere trebuie respins în conformitate cu art. 34 si 35 § 4 din Conventie.

50. În fine, reclamantul consideră că angajamentele de confidentialitate impuse de angajator în momentul concedierii constituie o încălcare a dreptului său de a comunica informatii, asa cum este el recunoscut de art. 10 din Conventie, precum si o practică contrară art. 4 § 1 din Conventie. În primul rând, Curtea observă că reclamantul nu a contestat valabilitatea acestor angajamente în fata instantelor interne. De asemenea, el nu a sesizat instantele nationale cu o cerere având ca obiect pretinsa încălcare, prin angajamentele respective, a interzicerii sclaviei si muncii fortate (art. 4 § 1) sau a dreptului său de a comunica informatii si opinii (art. 10).

Rezultă că acest capăt de cerere trebuie respins pentru neepuizarea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 §§ 1 si 4 din Conventie.

III. Asupra aplicării art. 41 din Conventie

51. Conform art. 41 din Conventie, „Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei părti contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă.”

A. Prejudiciu

52. Reclamantul solicită suma de 16.583 euro (EUR) cu titlu de daune materiale pe care le-a suferit până la data de 3 martie 2004, din care 6.418 euro (EUR) pentru salariile datorate în perioada 11 octombrie 2001 - 19 ianuarie 2003 si 10.165 euro (EUR) pentru întârzierea în executarea sentintei din data de 10 octombrie 2001, prezentând o fisă de calcul detaliată a acestui prejudiciu. De asemenea, el solicită suma de 20.000 euro (EUR) cu titlu de daune morale produse de influenta negativă pe care a avut-o concedierea asupra reputatiei sale, precum si datorită incertitudinii prelungite generate de întârzierea în executarea sentintei definitive.

53. Guvernul apreciază că, având în vedere executarea integrală a sentintei din data de 31 octombrie 2001, reclamantul nu mai poate pretinde că a suferit un prejudiciu material. În orice caz, el apreciază că cererile sale sunt excesive si contestă calculul reclamantului. Apoi, el reaminteste că reclamantul a primit o despăgubire suplimentară cu titlu de salarii datorate până la reîncadrarea sa efectivă în post. Mai mult, Guvernul consideră că nu există nicio legătură de cauzalitate între încălcarea pretinsă de reclamant, adică neexecutarea unei hotărâri definitive, si prejudiciul moral pe care l-a suferit.

54. Curtea constată că singurul fundament ce trebuie retinut pentru acordarea unei reparatii echitabile constă, în spetă, în durata neexecutării obligatiei de a-l reîncadra pe reclamant în postul său. Totusi, ea apreciază că reclamantul nu mai poate pretinde că a suferit vreun prejudiciu material în această privintă, în măsura în care el a solicitat o despăgubire cu titlu de salarii datorate până la reîncadrarea sa în post. Cu toate acestea, ea apreciază că reclamantul a suferit un prejudiciu moral, în special din cauza frustrării provocate de imposibilitatea de a obtine executarea hotărârii pronuntate în favoarea sa, si că acest prejudiciu nu este suficient compensat printr-o constatare a încălcării. Pe de altă parte, ea consideră că suma solicitată de reclamant cu titlu de daune morale este excesivă.

55. În aceste circumstante, tinând cont de toate elementele aflate în posesia sa si statuând în echitate, în conformitate cu art. 41 din Conventie, ea îi alocă reclamantului suma de 400 euro (EUR) cu titlu de daune morale.

B. Dobânzi moratorii

56. Curtea consideră potrivit ca rata dobânzii moratorii să se bazeze pe rata dobânzii facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

CURTEA,

ÎN UNANIMITATE,

1. declară cererea admisibilă în ceea ce priveste capătul de cerere întemeiat pe art. 6§1 din Conventie si inadmisibilă în rest;

2. hotărăste că nu a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Conventie în ceea ce priveste plata salariilor către reclamant;

3. hotărăste că a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Conventie în ceea ce priveste executarea obligatiei de reîncadrare a reclamantului în postul său;

4. hotărăste:

a) ca statul pârât să îi plătească reclamantului, în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 44 § 2 din Conventie, suma de 400 EUR (patru sute euro) cu titlu de daune morale, plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit;

b) ca, începând de la expirarea termenului mentionat mai sus si până la efectuarea plătii, această sumă să se majoreze cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, valabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale;

5. respinge cererea de reparatie echitabilă pentru rest.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la data de 29 septembrie 2005, în conformitate cu art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.

 

Presedinte,

Boštjan M. Zupančič

Grefier,

Vincent Berger

 

La prezenta hotărâre se află anexată, conform art. 45 § 2 din Conventie si art. 74 § 2 din Regulament, opinia concordantă a domnului Caflisch, la care aderă domnul Bîrsan.

 

OPINIA CONCORDANTĂ

a domnului judecător Caflisch, la care aderă domnul judecător Bîrsan

 

1. În cauza de fată, Guvernul român a renuntat la invocarea unei exceptii de inadmisibilitate ratione materiae, întemeiată pe inaplicabilitatea art. 6 § 1 din Conventie, din cauza faptului că reclamantul a fost angajat de o institutie publică. El a exprimat chiar si opinia că reclamantul „nu [exercită] autoritatea publică în functiile sale, asa [cum] reiese din fisa postului său (...)” (observatiile Guvernului român din data de 23 ianuarie 2004, p. 13).

2. Din „prezentarea” făcută în cauză reiese că domnul Strungariu, inginer, făcea parte din filiala din Timisoara a Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS). Subordonat directorului si sefului de serviciu ai acestei filiale, el trebuia să „informeze” periodic aceste două persoane despre activitătile sale, precum si despre deciziile ce urmau să fie luate în domeniul competentelor sale. Sarcinile reclamantului, care se refereau la 10 societăti la care APAPS era actionară, constau în pregătirea dosarelor de privatizare sau lichidare, inclusiv a propunerilor de vânzare de actiuni. Reclamantul dădea „sfaturi specifice” referitoare la vânzarea de active ale societătilor în cauză. El „supraveghea” activitătile celor 10 societăti, analiza propunerile făcute de adunările actionarilor acestora în vederea rentabilizării acestor întreprinderi sau lichidării lor, apoi „promova” solutia cea mai viabilă. De asemenea, el administra baza de date a filialei din Timisoara a APAPS. Concluzie: este vorba de un cadru care, desi situat sub autoritatea a doi superiori, dispunea de o anumită autonomie, dădea sfaturi si pregătea si lua chiar decizii, si aceasta într-un sector public crucial pentru o fostă tară socialistă, si anume cel al administrării bunurilor statului si al eventualei lor privatizări.

3. Domeniul de aplicare al art. 6 § 1 din Conventie, din perspectiva sa civilă, a generat o jurisprudentă abundentă a organelor de la Strasbourg. Într-o primă fază, Comisia si Curtea s-au sprijinit pe criteriul interesului patrimonial: dacă cererea avea ca obiect un astfel de interes, ea era admisibilă; dacă, însă, ea se referea la un alt interes - o promotie, de exemplu -, era valabil contrariul. De-a lungul anilor, aplicarea acestui criteriu a stârnit numeroase incertitudini având în vedere dificultatea în distingerea a ceea ce este „patrimonial” de ceea ce nu este. Astfel, o promovare prezintă adesea un interes patrimonial; în sens contrar, problemele salariale sunt adesea legate de cele de ierarhie profesională.

4. Situatia s-a schimbat odată cu aparitia, la data de 8 decembrie 1999, a Hotărârii Pellegrin împotriva Frantei (CEDO 1999-VIII, p. 251), care a scos de sub incidenta art. 6 § 1 „litigiile agentilor publici a căror angajare este caracteristică activitătilor specifice ale administratiei publice în măsura în care aceasta actionează ca detinătoare a puterii publice însărcinată cu apărarea intereselor generale ale statului” (§ 66).

5. Această reorientare a jurisprudentei se baza, pe de o parte, pe ceea ce era, la momentul respectiv, art. 48(4) din Tratatul de la Roma de instituire a Comunitătii Economice Europene si practica acesteia, care preciza că anumite categorii de locuri de muncă din administratia publică erau exceptate de la principiul liberei circulatii a lucrătorilor si, pe de altă parte, pe distinctia pe care o operează dreptul international public în domeniul imunitătii statelor, între activităti jure imperii si jure gestionis: primele tin de existenta puterii publice si beneficiază de imunitate, ultimele - cele pe care orice individ le poate îndeplini pentru si prin el însusi, cum ar fi încheierea unui contract de vânzare-cumpărare - sunt exceptate. Într-adevăr, atunci când statul actionează în calitate de comerciant, după exemplul particularilor, el trebuie să o facă pe picior de egalitate cu acestia, ceea ce exclude orice notiune de imunitate.

6. Hotărârea Pellegrin declară inaplicabil art. 6 § 1 din Conventie în cazul unui particular care, în calitate de cooperant contractual, a fost desemnat de autoritătile franceze drept „consilier tehnic” la Ministerul Economiei din Guineea Ecuatorială. În această calitate, reclamantul era chemat, în special, să participe la elaborarea planului trienal al statuluigazdă si a programului său de investitii.

7. Putin timp după aceea, Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să îsi precizeze noua jurisprudentă. Hotărârea Frydlender împotriva Frantei din 27 iunie 2000 (CEDO 2000- VII, p. 151), se referea la aplicabilitatea art. 6 § 1 din Conventie, tot din perspectivă civilă, în cazul unui angajat al Ministerului Afacerilor Economice din Franta. Acest angajat, plasat la New York si subordonat consilierului comercial al Ambasadei Frantei la Washington, avea ca sarcină să viziteze târguri si expozitii, să promoveze în Statele Unite ale Americii importul de vinuri, bere si băuturi spirtoase franceze si să încurajeze exportatorii francezi si importatorii americani. Aici Curtea a declarat aplicabil art. 6 § 1 din Conventie. După ce a afirmat că era necesar, în fiecare spetă, să analizeze „dacă postul reclamantului implică - având în vedere natura functiilor si răspunderilor pe care le presupune - o participare la exercitarea puterii publice si la functiile de apărare a intereselor generale ale statului sau ale celorlalte colectivităti publice” (§ 33).

Pe lângă criteriul participării la exercitarea puterii publice ce reiese din hotărârea Pellegrin, Curtea se bazează aici pe natura răspunderii pe care o implică această exercitare.

8. Cu ajutorul acestor criterii, situatiile reclamantilor Pellegrin si Frydlender erau relativ usor de caracterizat. Reclamantul Pellegrin participa la o pregătire a bugetului si a planului. Aceasta presupunea, desigur, preocupări ce tin de sectorul de stat si, în niciun caz, activităti care ar fi putut fi desfăsurate si de către particulari. În plus, putem admite că acest tip de activităti se exercitau la un anumit nivel de răspundere si presupuneau luarea de decizii. Cât despre reclamantul Frydlender, el era implicat în promovarea comercială a produselor franceze. Or, activitătile de promovare comercială sunt deschise oricărui particular si nu au nimic de-a face cu exercitarea unei părti a puterii publice. Iată motivele pentru care Curtea a respins aplicarea art. 6 § 1 în primul caz si a admis-o în al doilea caz.

9. Este totusi evident că distinctia propusă de noua jurisprudentă a Curtii nu este la fel de usor de aplicat în toate situatiile si că trebuie avut grijă să se păstreze un echilibru rezonabil între cazurile în care se aplică art. 6 § 1 si celelalte cazuri. Dintr-un studiu efectuat în anul 2002 reiese că această prevedere a fost declarată aplicabilă în 21 de cauze si inaplicabilă în 25, ceea ce, după părerea mea, denotă un echilibru acceptabil. În prima categorie au fost incluse si următoarele ocupatii: angajatii si lucrătorii municipali, inclusiv portarii clădirilor publice; angajatii de la arhive si spitale, inclusiv doctorii; profesorii si cercetătorii, inclusiv profesorii universitari; asistentii si alti lucrători sociali; angajatii din domeniul transportului în comun. Cea de-a doua categorie – căreia art. 6 § 1 nu i se aplică - cuprinde, printre altele, diplomatii, judecătorii, membrii fortelor de ordine si ai fortelor armate, secretarii primăriilor si directorii suplinitori ai institutiilor guvernamentale.

10. Trecând din planul general la circumstantele cauzei de fată, pare evident că reclamantul, domnul Strungariu, a exercitat functii eminamente publice, deoarece activitătile sale, conform fisei postului său, nu se limitau deloc la administrarea bazei de date a biroului din Timisoara: el participa la administrarea bunurilor statului, inclusiv eventuala lor privatizare, supraveghea activitătile societătilor care tineau de competenta sa, analiza propunerile de rentabilizare si promova implementarea lor.

Niciun particular nu putea face acest lucru în locul său, deoarece era vorba de patrimoniul statului, iar „privatizările” erau operatiuni ce tineau de sectorul public până în momentul realizării lor. La aceasta se adaugă faptul că reclamantul nu îndeplinea functii subalterne: el „pregătea dosare”, „dădea sfaturi specifice”, „supraveghea” si „promova”, bucurându-se astfel de o anumită independentă si asumându-si o anumită răspundere, asa cum s-a constatat la paragraful 2. Rezultă, după părerea mea, că dacă Guvernul român ar fi ridicat o exceptie de inadmisibilitate întemeiată pe art. 6 § 1, invocând participarea reclamantului la exercitarea puterii publice, cererea de fată ar fi trebuit să fie declarată inadmisibilă.

11. Această constatare naste întrebarea dacă este de datoria Curtii să ridice această problemă ex officio. Evident, am putea sustine că Curtea are datoria să îsi protejeze jurisprudenta referitoare la propria competentă; însă ea nu are datoria de a o face atunci când statul reclamat a înlăturat în mod deliberat relevanta acestei jurisprudente, cum este cazul de fată.

12. Din acest motiv - si numai din acest motiv - pot adera la hotărâre. Adaug faptul că aceasta nu schimbă cu nimic jurisprudenta Curtii în ceea ce priveste limitele de aplicabilitate a art. 6 § 1 din Conventie.