MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 578         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 31 iulie 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 714 din 17 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Decizia nr. 716 din 17 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 si art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat

 

Decizia nr. 725 din 24 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 si 400 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 733 din 24 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 si 2441 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 839 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari

 

Decizia nr. 843 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local

 

Decizia nr. 845 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 846 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. (1) si art. 68 din Legea nr. 59/1934 asupra Cecului

 

Decizia nr. 849 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase în România

 

Decizia nr. 850 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 854 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 861 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 178 alin. 2 din Codul penal, precum si ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi

 

Decizia nr. 862 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 868 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 880 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 si 4 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 893 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5802 si art. 5803 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 894 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 si art. 2781 din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

114. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei pentru modificarea Metodologiei de monitorizare a pietei interne a gazelor naturale, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 62/2007

 

4.872. - Ordin al ministrului educatiei, cercetării si tineretului privind aprobarea Certificatului de absolvire a Departamentului pentru pregătirea personalului didactic

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 714

din 17 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Ioan Vida - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Vasilica Dobre în Dosarul nr. 1.090/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.

La apelul nominal răspund apărătorii autorului exceptiei, Cristian Gâdea si Neli Păduraru, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Apărătorii părtii prezente solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei. Subliniază că, prin motivele de neconstitutionalitate invocate, nu solicită reformularea de către Curtea Constitutională a textului de lege criticat, astfel încât exceptia ridicată nu este inadmisibilă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă. În acest sens, arată că motivul de neconstitutionalitate invocat de către autor nu priveste textul de lege criticat ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect ce excedează competentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.090/1.748/2007, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente. Exceptia a fost ridicată de Vasilica Dobre într-o cauză civilă privind pronuntarea de către instanta de judecată a unei hotărâri care să tină loc de act de vânzare-cumpărare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat este neconstitutional, fiind contrar dispozitiilor art. 44 alin. (1)si (2) din Constitutie, întrucât dă posibilitatea instantelor de judecată să pronunte o hotărâre care să tină loc de contract de vânzare-cumpărare în conditiile în care anterior s-a încheiat un antecontract, iar una dintre părti s-a răzgândit. Sustine că o solutie judicioasă pentru această situatie ar fi posibilitatea celeilalte părti de a cere în instantă despăgubirile stabilite prin antecontract. Consideră că textul de lege criticat ar trebui aplicat numai la situatiile în care vânzătorul a pus în posesie cumpărătorul, iar acesta din urmă a plătit pretul integral, însă nu s-a încheiat contract de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Judecătoria Cornetu apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, textul de lege criticat fiind lacunar.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional, nefiind contrar dispozitiilor art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, întrucât dă expresie regulii executării în natură a obligatiei. Totodată, apreciază că invocarea exceptiei de neconstitutionalitate a fost determinată de modul de interpretare si aplicare a legii, aspect ce excedează competentei Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, sustinerile părtii prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (2) din titlul X „Circulatia juridică a terenurilor"din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, având următorul cuprins: „în situatia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără constructii, una dintre părti refuză ulterior să încheie contractul, partea care si-a îndeplinit obligatiile poate sesiza instanta competentă care poate pronunta o hotărâre care să tină loc de contract."

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (2) referitoare la garantarea proprietătii private.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că art. 5 alin. (2) din titlul X „Circulatia juridică a terenurilor"din


Legea nr. 247/2005 reglementează situatia în care se încheie un antecontract având ca obiect un teren cu sau fără constructii, iar ulterior una dintre părti refuză să încheie contractul la care s-a obligat prin promisiune, instanta de judecată putând să pronunte, la sesizarea părtii care si-a îndeplinit obligatiile, o hotărâre care să tină loc de contract.

Curtea retine că, prin încheierea unui antecontract sub forma unei promisiuni sinalagmatice de vânzare si de cumpărare a unui imobil, se naste în sarcina promitentului-vânzător si a promitentului-cumpărător obligatia de a face, respectiv de a încheia un contract de vânzare-cumpărare în viitor. În caz de neexecutare a obligatiilor asumate, răspunderea fiind contractuală, executarea în natură a obligatiei „de a face" se poate realiza prin actiune personală având ca obiect pronuntarea unei hotărâri ce tine loc de contract de vânzare-cumpărare. Curtea constată că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (2). Totodată, cu privire la sustinerea autorului exceptiei potrivit căreia o solutie judicioasă ar fi posibilitatea de a cere în instantă despăgubirile stabilite prin antecontract, Curtea constată că acest motiv de neconstitutionalitate invocat nu priveste textul de lege criticat, ci aplicarea acestuia, aspect ce excedează competentei instantei de contencios constitutional. În practică, în cazul în care instanta de judecată nu pronuntă o hotărâre care să tină loc de contract de vânzare-cumpărare, partea în culpă este obligată la plata de daune interese. În acelasi mod, instanta de judecată poate constrânge părtile să încheie contractul prin stabilirea de daune cominatorii până la executarea obligatiei în natură.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Vasilica Dobre în Dosarul nr. 1.090/1.748/2007 al judecătoriei Cornetu.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela lonescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 716

din 17 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 si art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat

 

Ioan Vida - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, exceptie ridicată de Felicia Pîrvan în Dosarul nr. 7.391/288/2007 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei. In acest sens, arată că autorul exceptiei a comunicat la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 494 din 29 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 7.391/288/2007, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat. Exceptia a fost ridicată de Felicia Pîrvan într-o cauză ce are ca obiect solutionarea actiunii civile privind pronuntarea unei hotărâri care să tină loc de contract de vânzare-cumpărare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textele de lege criticate contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2), art. 20, 44, 47 si 52 din Constitutie, prin aceea că i se cere să aibă calitatea de „titular al contractului de închiriere" a locuintei ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Municipiul Râmnicu Vâlcea. Consideră că această conditionare constituie un impediment care nu corespunde ratiunii legii de a fi „o normă de justitie socială".

Judecătoria Râmnicu Vâlcea consideră că prevederile criticate sunt nu numai conforme literei si spiritului dispozitiilor constitutionale invocate, ci si legitime din punct de vedere economic, social si moral.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 sunt constitutionale. În acest sens, arată că textele de lege criticate nu contravin principiilor constitutionale privind egalitatea cetătenilor în fata legii si garantarea dreptului de proprietate, întrucât, pe de o parte, se aplică uniform cetătenilor care se află în situatia stabilită de ipoteza normelor mentionate, iar pe de altă parte, sunt conforme literei si spiritului art. 44 din Constitutie. Apreciază că celelalte dispozitii constitutionale invocate nu au incidentă în cauză. Totodată, face referire la deciziile Curtii Constitutionale nr. 223/2004, nr. 388/2004, nr. 362/2004 si nr. 113/2008.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 29 iulie 1992 si republicată mai întâi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 15 septembrie 1994 si apoi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, având următorul continut:

- Art. 1: „Locuintele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a pretului, în conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie si ale prezentei legi.

Sunt exceptate de la prevederile alin. 1 locuintele care depăsesc suprafetele maxime prevăzute în actele normative în baza cărora s-au executat locuintele din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice si bugetare de stat, precum si cele care prezintă, la data vânzării, finisaje superioare, echivalente unor lucrări de artă sau ornamentale deosebite, sau care beneficiază de dotări speciale, cum ar fi: piscină, saună, seră, cramă, bar-vinotecă, cameră frigorifică sau altele asemenea.

De asemenea, sunt exceptate locuintele de protocol care au servit sau servesc demnitarilor sau altor persoane alese sau numite în functii drept locuinte pe durata exercitării functiei, chiar dacă acestea sunt scoase ulterior din evidenta locuintelor de protocol.";

- Art. 7: „Locuintele construite din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuintele de interventie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a pretului, în conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi.

De asemenea, vor fi vândute la cerere, în conditiile prevederilor alin. 1 si cu respectarea dispozitiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere si locuintele care înainte de 6 martie 1945 au apartinut regiilor autonome, institutiilor si societătilor cu capital de stat, mixt sau privat, care si-au încetat existenta după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unităti economice sau bugetare de stat.

Locuintele care înainte de 6 martie 1945 au apartinut societătilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în conditiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a pretului si de exceptare de la vânzare, prevăzute în Legea nr. 112/1995.

Evaluarea si vânzarea locuintelor prevăzute la alin. 1 si 2 si la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficientii de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un pret indexat în functie de cresterea salariului minim brut pe tară la data cumpărării, fată de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992.

Art. 1 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Beneficiază de prevederile alin. 1 si chiriasii care nu sunt angajatii unitătilor proprietare.

Locuintele de interventie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazării personalului unitătilor economice sau bugetare care, prin contractul de muncă, îndeplineste activităti sau functii ce necesită prezenta, permanentă sau în caz de urgentă, în cadrul unitătilor. Aceste locuinte nu se vând.

Unitătile economice sau bugetare pot să detină si să construiască din fonduri proprii locuinte de serviciu, destinate închirierii salariatilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă. Modul de administrare si eventuala înstrăinare a acestor locuinte se vor stabili de consiliile de administratie, respectiv de conducerile unitătilor.

Locuintele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialisti sau personalului Ministerului de Interne, nu se vând."

Textele constitutionale invocate În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate sunt cele ale art. 16 alin. (1) si (2), referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20, relative la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 44, privind garantarea dreptului de proprietate privată, ale art. 47, referitoare la obligatia statului de a asigura cetătenilor un nivel de trai decent, si ale art. 52 alin. (1), privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Totodată, autorul invocă încălcarea dispozitiilor art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia, Curtea retine că art. 1 din Legea nr. 85/1992, republicată, prevede o trecere în proprietatea fostilor chiriasi a locuintelor dobândite prin cumpărare de la unitătile economice sau bugetare de stat, atribuirea terenurilor făcându-se integral sau proportional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra constructiei respective. Totodată, Curtea observă că art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, reglementează norme ce dau posibilitatea chiriasilor de a cumpăra locuintele construite din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat.

Curtea constată că textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări între cetăteni si nu încalcă principiul constitutional al egalitătii în drepturi a cetătenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetătenii aflati în situatii identice. Astfel, prin calitatea cerută de textele de lege criticate de „titular al unui contract de închiriere" pentru a putea cumpăra o locuintă, în temeiul Legii nr. 85/1992, chiriasii se află într-o situatie juridică diferită fată de alte persoane fizice ce folosesc imobilul. În spetă, autorul a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect o astfel de locuintă, putându-se adresa instantei pe calea dreptului comun (art. 1073 si art. 1077 din Codul civil) si nu în temeiul Legii nr. 85/1992.

De altfel, Curtea a retinut în jurisprudenta sa că textele de lege criticate consacră o normă de justitie socială „pentru chiriasi", care au astfel posibilitatea să cumpere locuintele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic.

Totodată, Curtea retine că autorul exceptiei a indicat ca temei al sesizării atât dispozitiile constitutionale ale art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 44, relative la garantarea dreptului de proprietate privată, ale art. 47, privind obligatia statului de a asigura cetătenilor un nivel de trai decent, si ale art. 52 alin. (1), privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, cât si prevederile art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Examinând această sustinere, Curtea constată că, în raport cu motivele invocate în sprijinul exceptiei de neconstitutionalitate, textele indicate nu sunt relevante, neavând concludentă pentru solutionarea acesteia.

Curtea constată, de asemenea, că hotărârile pronuntate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Masiniexportimport Industrial Group S.A. împotriva României, Străin si altii împotriva României, Weissman si altii împotriva României si Porteanu împotriva României nu prezintă relevantă pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, exceptie ridicată de Felicia Pîrvan în Dosarul nr. 7.391/288/2007 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela lonescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 725

din 24 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 si 400 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 si 400 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Veronica Dinu, Dumitru Gabriel Dinu, Monica Florentina Dinu si Valentin Dinu în Dosarul nr. 5.802/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că la dosarul Curtii Constitutionale autorul exceptiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii, apreciind că, întrucât încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale datează din 18 septembrie 2007, partea a avut suficient timp să angajeze un apărător până la termenul fixat de instantă.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecătii, deoarece nu sunt întrunite conditiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că autorul acesteia enumera o serie de texte constitutionale, fără a motiva în ce constă neconstitutionalitatea dispozitiilor criticate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 5.802/300/2007, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 si 400 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Veronica Dinu, Dumitru Gabriel Dinu, Monica Florentina Dinu si Valentin Dinu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia se limitează a enumera dispozitiile constitutionale presupus a fi încălcate, fără a-si argumenta critica de neconstitutionalitate.

Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, instituirea prin lege a procedurii de solutionare a cauzelor civile reprezentând o optiune a legiuitorului, în conformitate cu dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că art. 399 si 400 din Codul de procedură civilă se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale, nu încalcă accesul liber la justitie si nici dreptul la un proces echitabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 399 si 400 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 399: „împotriva executării silite, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestatie de către cei interesati sau vătămati prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 2811, se poate face contestatie si în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum si în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în conditiile prevăzute de lege.

Nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silită însăsi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sanctiunea anulării actului nelegal.

De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesati sau vătămati pot cere, pe calea contestatiei la executare, si anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie sau, după caz, încuviintarea executării, dată fără îndeplinirea conditiilor legale.

În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instantă judecătorească, se pot invoca în contestatia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.";

- Art. 400: „Contestatia se introduce la instanta de executare.

Contestatia privind lămurirea întelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanta care a pronuntat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestatie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdictie, competenta de solutionare apartine instantei de executare."

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 16, care consacră egalitatea în drepturi a cetătenilor, ale art. 20, referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21, privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, si ale art. 44 alin. (2), privind dreptul de proprietate privată. De asemenea, sunt invocate si prevederile art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale si cele ale art. 25 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul persoanei la un nivel de trai suficient, care include dreptul la o locuintă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată de Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă, precum si argumentele invocate de autorii acesteia, Curtea constată că, pe lângă faptul că pretinsa neconstitutionalitate este dedusă exclusiv din modul de aplicare a prevederilor art. 399 si 400 din Codul de procedură civilă de către instanta judecătorească, autorul exceptiei se limitează în a enumera textele constitutionale considerate a fi încălcate, fără a preciza în concret motivele pe care se întemeiază contrarietatea cu Legea fundamentală.

Prin urmare, exceptia nu este motivată, nefiind respectate dispozitiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate". În mod constant, jurisprudenta instantei constitutionale a stabilit că sesizările de neconstitutionalitate adresate Curtii fără a fi motivate trebuie respinse ca inadmisibile, Curtea neputându-se substitui subiectelor îndreptătite să o sesizeze, întrucât ar exercita un control din oficiu, ceea ce este contrar sistemului nostru constitutional.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 si 400 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Veronica Dinu, Dumitru Gabriel Dinu, Monica Florentina Dinu si Valentin Dinu în Dosarul nr. 5.802/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 733

din 24 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 si 2441 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 si 2441 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 4/42/2007 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 20 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr.4/42/2007, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a art.244 si 2441 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine că dispozitiile criticate sunt neconstitutionale, contravenind principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor, întrucât împotriva încheierii prin care instanta de judecată a respins cererea de suspendare a judecării cauzei nu poate fi exercitată calea de atac decât odată cu fondul, spre deosebire de încheierea prin care se admite o astfel de cerere, care poate fi atacată separat. Or, o atare împrejurare este de natură a crea o situatie discriminatorie între părtile aflate în proces, ceea ce contravine prevederilor art. 16 si 21 din Constitutie.

Curtea de Apel Ploiesti - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, ceea ce diferă între cele două situatii - a admiterii cererii de suspendare si a respingerii acesteia - fiind doar momentul în care se poate exercita calea de atac împotriva respectivei solutii.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 244 si 2441 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut:

- Art. 244: „Instanta poate suspenda judecata:

1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecăti;

2. când s-a început urmărirea penală pentru o infractiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronuntată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă.";

- Art. 2441: "Asupra suspendării judecării procesului, instanta se va pronunta prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu exceptia celor pronuntate în recurs.

Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât si împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului."

Autorii exceptiei sustin că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetătenilor si ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil.

Cu privire la dispozitiile art. 244 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004, statuând că, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecătii, instanta este chemată să cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecătii. Prin urmare, lăsarea măsurii suspendării la aprecierea judecătorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existenta unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs, este menită să-i permită acestuia să îsi exercite rolul activ, sanctionând eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situatia în care suspendarea ar avea caracter imperativ.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 2441 din Codul de procedură civilă, Curtea constată, de asemenea, că s-a mai pronuntat asupra unei atare critici. Astfel, prin Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002, Curtea a retinut că textul de lege criticat nu contine nicio dispozitie discriminatorie, regimul juridic diferit - constând în aceea că numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecătii poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată doar odată cu fondul - fiind determinat de deosebirea de situatii care impune solutii legislative diferite, ambele fiind determinate de asigurarea celeritătii solutionării cauzelor aflate pe rolul instantelor. Reglementarea procedurală dedusă controlului nu contravine nici art. 21 din Constitutie, întrucât, chiar dacă încheierea de respingere a cererii de suspendare nu poate fi atacată cu recurs separat, ea poate fi atacată odată cu fondul, potrivit prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care constituie reglementarea de drept comun în materie.

Atât considerentele, cât si solutia deciziilor amintite sunt pe deplin valabile si în cauza de fată, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 si 2441 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 4/42/2007 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 


CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 839

din 8 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, exceptie ridicată de Luciana Joian în Dosarul nr. 767.1/104/2007 al Curtii de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât critica tinde la complinirea unor lacune ale textului de lege criticat, aspect ce excedează competentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 767.1/104/2007, Curtea de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, exceptie ridicată de Luciana Joian.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că prevederile art. 35 din Legea nr. 230/2007 se limitează la a preciza că asociatiile de proprietari pot opta între a angaja persoane fizice atestate pentru functia de administrator de imobile si a încheia contracte de administrare cu persoane juridice specializate si autorizate, fără a reglementa expres situatia obtinerii atestatelor de către persoanele fizice. Ca urmare a acestei omisiuni, se poate considera că legea mentine valabilitatea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 400/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, care, la art. 71 alin. 3, stipulează că atestatul poate fi reînnoit, suspendat sau retras de către autoritatea emitentă, la propunerea motivată a compartimentului specializat din cadrul consiliului local. Or, această autoritate este chiar primarul, căruia legea îi atribuie în acest domeniu competente deliberative, iar nu executive, asa cum stabileste art. 121 alin. (1) din Constitutie. Asa fiind, autorul exceptiei consideră că textul de lege criticat, prin omisiune, conduce la o extindere a ariei atributiilor primarului, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 63 din Legea nr. 215/2001, operând o modificare de esentă în cuprinsul unei legi organice. O asemenea modificare este contrară normelor de drept ce consacră regula potrivit căreia un act normativ nu poate fi modificat decât printr-un act normativ cu fortă juridică egală sau superioară, astfel încât sunt încălcate prevederile art. 73 alin. (3) lit. o) din Constitutie.

Curtea de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal consideră exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari a fost adoptată de Parlament cu respectarea exigentelor constitutionale stabilite pentru legile organice, iar art. 35 din lege, instituind reguli privind administrarea asociatiei de proprietari, este în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate de autor în sustinerea exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 35 din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, care au următorul continut: „(1) Pentru activitatea de administrare care include activităti de administrare tehnică, de contabilitate si casierie, asociatia de proprietari poate angaja fie persoane fizice atestate pentru functia de administrator de imobile, fie poate încheia contract de administrare cu persoane juridice specializate si autorizate, care au ca obiect de activitate numai domeniul asociatiilor de proprietari ori care au ca activitate principală administrarea imobilelor pe bază de tarife sau contract. Administratorilor de imobile li se aplică în mod corespunzător prevederile art. 21 alin. (2) si ale art. 22.

(2) Persoanele fizice pot fi angajate prin încheierea unui contract individual de muncă, conform celor stabilite prin negociere directă.

(3) Candidatii pentru functia de administrator de imobile trebuie să prezinte comitetului executiv al asociatiei de proprietari documentele solicitate, garantiile profesionale si materiale prevăzute de lege si trebuie să nu fi suferit nicio condamnare.

(4) Comitetul executiv adoptă decizii asupra cuantumului salariilor, al indemnizatiilor si al eventualelor premieri care se acordă personalului încadrat cu contract individual de muncă,


precum si asupra valorii si a modalitătilor de contractare, în cazul în care administrarea clădirii este asigurată de persoane juridice, în limita bugetului de venituri si cheltuieli adoptat de adunarea generală a proprietarilor.

(5) De asemenea, comitetul executiv decide si asupra acordării unor drepturi bănesti membrilor asociatiei de proprietari care desfăsoară activităti lucrative folositoare acesteia, în limita bugetului de venituri si cheltuieli adoptat de adunarea generală a proprietarilor."

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile de lege criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 73 alin. (3) care stabileste domeniul de reglementare al legii organice, ale art. 120 privind principiile de bază ale administratiei publice locale si ale art. 121 referitoare la autoritătile comunale si orăsenesti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, în esentă, critica autorului exceptiei vizează faptul că dispozitiile legale deduse controlului omit să reglementeze modalitătile de obtinere a autorizatiilor în baza cărora

persoanele fizice pot presta servicii de administrare a imobilelor în care sunt constituite asociatii de proprietari. Astfel, critica urmăreste în fapt o completare a legii, operatie care excedează competentei Curtii Constitutionale, care, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 din Legea nr. 230/2007 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

De altfel, Curtea constată că intră în competenta instantei judecătoresti stabilirea normei juridice aplicabile în materia managementului de proprietate al condominiului, precum si verificarea legalitătii actelor în temeiul cărora persoanele fizice sau juridice sunt atestate, respectiv autorizate pentru realizarea si furnizarea serviciilor necesare administrării, întretinerii, investitiilor si reparatiilor asupra proprietătii comune, atât sub aspectul autoritătii competente să emită astfel de autorizatii, cât si sub aspectul îndeplinirii conditiilor pe care legea le impune persoanelor solicitante.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, exceptie ridicată de Luciana Joian în Dosarul nr. 767.1/104/2007 al Curtii de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 843

din 8 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor

judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Incitato Fortyogo" - S.R.L. din Târgu Secuiesc în Dosarul nr. 855/119/2007 al Curtii de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, prin avocat Neculai Anton, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul autorului exceptiei sustine admiterea acesteia si constatarea neconstitutionalitătii tezei finale a alin. (3) din art. 8 al Legii nr. 550/2002 care consacră caracterul definitiv si irevocabil al hotărârii judecătoresti prin care se stabileste pretul de vânzare al spatiului comercial sau de prestări de servicii, aflat în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale sau al celui aflat în patrimoniul regiilor autonome de interes local. Această dispozitie privează partea interesată de posibilitatea de a formula o cale de atac, împrejurare ce este de natură a contraveni art. 21 alin. (1), (2) si (3), art. 24 si art. 126 alin. (6) din Constitutie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că liberul acces la justitie nu presupune accesul la toate gradele de jurisdictie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 855/119/2007, Curtea de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Incitato Fortyogo" - S.R.L. din Târgu Secuiesc.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că teza finală a art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002, potrivit căreia hotărârea pronuntată de instantă cu privire la pretul de vânzare al spatiilor comerciale ce fac obiectul de reglementare a legii este definitivă si irevocabilă, contravine prevederilor constitutionale referitoare la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil.

Curtea de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal consideră exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, pe care persoanele interesate să le utilizeze, în formele si modalitătile stabilite de lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002, care au următorul continut: „Raportul de evaluare si stabilirea pretului de vânzare pot fi contestate de persoanele interesate, în termen de 5 zile de la depunerea raportului, la sectia de contencios administrativ a tribunalului. Judecata se face de urgentă, cu citarea contestatorului, a comisiei si a evaluatorului. Comisia este reprezentată de presedintele acesteia. Participarea procurorului este obligatorie. Hotărârea este definitivă si irevocabilă."

Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apărare si art. 126 alin. (6) care consacră controlul judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice, pe calea contenciosului administrativ.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a mai pronuntat în sensul constitutionalitătii prevederilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002, chiar sub aspectele avute în vedere de către autorul exceptiei. Astfel, prin Decizia nr. 161 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 27 martie 2006, Curtea a statuat că Legea fundamentală nu cuprinde dispozitii care să prevadă căile de atac împotriva hotărârilor judecătoresti, stabilind în art. 129 că acestea se exercită „în conditiile legii". Cu acelasi prilej, Curtea a arătat că accesul la justitie nu presupune si accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste justitia, iar instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti, deci si reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenta exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justitie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac.

De asemenea, Curtea a apreciat că nici măcar Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale nu prevede un dublu grad de jurisdictie, această garantie procedurală existând doar în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventie, în timp ce în celelalte domenii are aplicabilitate textul art. 13 din Conventie. Astfel, textul art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale presupune doar existenta posibilitătii efective de a supune judecătii unei instante nationale cazul violării unui drept consacrat de Conventie (Cauza „Kudla împotriva Poloniei", 2000) si, în consecintă, „nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdictie sau un anumit număr al căilor de atac".

Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia deciziei mai sus amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

În ceea ce priveste critica referitoare la încălcarea prevederilor constitutionale cuprinse în art. 126 alin. (6), Curtea retine că acestea garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice, pe calea contenciosului administrativ. Or, dispozitiile legale criticate constituie tocmai expresia transpunerii în legislatie a acestui principiu constitutional, asigurând accesul la o instantă judecătorească, respectiv sectia de contencios administrativ a tribunalului, al persoanelor nemultumite de pretul stabilit prin raportul de evaluare întocmit de persoanele autorizate, potrivit legii, selectate de comisiile pentru vânzarea spatiilor comerciale sau de prestări de servicii constituite în localitătile în care există spatii care cad sub incidenta Legii nr. 550/2002. Asadar, întrucât actul administrativ este supus controlului judecătoresc, critica cu un atare obiect este lipsită de temei constitutional.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Incitato Fortyogo" - S.R.L. din Târgu Secuiesc în Dosarul nr. 855/119/2007 al Curtii de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 845

din 8 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Gheorghe Popa în Dosarul nr. 2.374/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 2.374/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Gheorghe Popa.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile Legii nr. 146/1997 încalcă principiul constitutional prevăzut de art. 21, întrucât prin instituirea taxei judiciare de timbru se îngrădeste liberul acces la justitie.

Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti - Sectia civilă apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările si completările ulterioare.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 21 care consacră principiul liberului acces la justitie.


Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că Legea nr. 146/1997, atât în întregul său, cât si pe articole, a format obiectul controlului de constitutionalitate în repetate rânduri. Astfel, prin deciziile nr. 47 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 28 februarie 2003, nr. 423 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 14 ianuarie 2005, sau nr. 846 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007, Curtea a respins exceptiile de neconstitutionalitate privind dispozitiile Legii nr. 146/1997.

Curtea a statuat în mod constant că accesul liber la justitie nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit; în acest sens s-a retinut că art. 21 din Constitutie nu instituie nicio interdictie cu privire la taxele în justitie, fiind legal si echitabil ca justitiabilii care trag un folos nemijocitdin activitatea desfăsurată de autoritătile judecătoresti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Pe de altă parte, s-a arătat că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecată stabilite de instanta de judecată prin hotărârea pe care o pronuntă în cauză, plata acestora revenind părtii care cade în pretentii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Gheorghe Popa în Dosarul nr. 2.374/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 846

din 8 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. (1) si art. 68 din Legea nr. 59/1934 asupra Cecului

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. (1) si art. 68 din Legea nr. 59/1934 asupra Cecului, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Tobrasco" - S.R.L. În Dosarul nr. 8.793/271/COM/2007 al Tribunalului Bihor - Sectia comercială si contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curtii că partea Călin Ionel Crăciun a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă disDozitiile constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 20 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 8.793/271/COM/2007, Tribunalul Bihor-Sectia comercială si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. (1) si art. 68 din Legea nr. 59/1934 asupra Cecului, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Tobrasco" - S.R.L. În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că art. 67 alin. (1) din Legea nr. 59/1934 este neconstitutional „în măsura în care îngrădeste dreptul trăgătorului de a cere anularea unei file CEC ce nu a fost niciodată dată în posesia unui beneficiar, fiind pierdută sau furată direct de proprietarul carnetului de file CEC". Cu privire la art. 68 din acelasi act normativ, se sustine că încalcă liberul acces la justitie, întrucât împiedică trăgătorul „să introducă un recurs efectiv împotriva hotărârii pronuntate" si, de asemenea, prin aceea că „nu prevede dreptul niciuneia dintre părtile participante la procedură să promoveze un recurs efectiv împotriva hotărârii". În cauză, Judecătoria Bihor a dispus admiterea cererii formulate de Societatea Comercială „Tobrasco" S.R.L. din Oradea în temeiul art. 67 alin. (1) din Legea nr. 59/1934 si a dispus anularea unei file CEC cu privire la care reclamanta a sustinut că a fost sustrasă de la sediul său.


Împotriva acestei sentinte a formulat opozitie, în temeiul art. 68 din acelasi act normativ, numitul Călin Ionel Crăciun, arătând că este „nu numai detinătorul, dar si posesorul legitim al filei CEC a cărei anulare s-a solicitat", întrucât aceasta i-a fost remisă de Societatea Comercială „Tobrasco" - S.R.L. cu ocazia unui contract de împrumut. În consecintă, a invocat si lipsa calitătii procesuale active a acesteia din urmă, în opinia sa societatea comercială neavând calitatea de „posesor" al cecului pentru a putea cere anularea acestuia în conditiile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, ceea ce a determinat ridicarea prezentei exceptii de neconstitutionalitate de către Societatea Comercială „Tobrasco" - S.R.L.

Tribunalul Bihor - Sectia comercială si contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale si din actele internationale invocate. Arată că prin aceste norme „legiuitorul a pus la îndemâna părtii interesate atât dreptul de a se adresa instantei, cât si de a formula opozitie în contra ordonantei pronuntate de presedintele judecătoriei". In plus, mai arată că acceptiunea dată „recursului" de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale „este aceea de acces la instantă, si nu de cale de atac de felul celei reglementate în dreptul intern român sub această denumire".

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale, întrucât nu încalcă liberul acces la justitie si nici dreptul la un proces echitabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 67 alin. (1)si art. 68 din Legea nr. 59/1934 asupra

Cecului, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificările si completările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 67 alin. (1): „în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a cecului, posesorul va putea înstiinta despre aceasta pe tras si să solicite anularea titlului printr-o cerere adresată presedintelui judecătoriei de la locul de plată a cecului.";

- Art. 68: „în termen de 15 zile de la publicarea ordonantei în Monitorul Oficial detinătorul cecului va putea face opozitie în contra acestei ordonante, opozitie ce se va comunica petitionarului, trasului si trăgătorului, odată cu citarea lor înaintea tribunalului locului de plată."

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale se invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului si art. 21 - Accesul liber la justitie, precum si a dispozitiilor art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că prin criticile formulate în cauză nu este pusă în discutie o problemă de constitutionalitate, ci de interpretare si aplicare a legii în raport cu situatia de fapt dedusă judecătii. Astfel, în realitate, Curtea Constitutională este chemată să se pronunte asupra întelesului notiunii de „posesor", prevăzută de art. 67 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, respectiv să stabilească, implicit, dacă autoarea exceptiei poate avea calitate procesuală în actiunea de anulare a titlului în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a acestuia. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care este sesizată, interpretarea si aplicarea legii în cauzele deduse judecătii fiind de competenta instantelor judecătoresti, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

De altfel, procedura reglementată de dispozitiile legale criticate dă expresie liberului acces la justitie si dreptului la un recurs efectiv în fata unei instante nationale, permitând atât posesorului cecului, cât si detinătorului acestui titlu comercial de valoare să se adreseze instantei si, beneficiind de toate garantiile unui proces echitabil, să îsi valorifice drepturile ce decurg din acest titlu. În acelasi sens Curtea Constitutională s-a mai pronuntat în jurisprudenta sa, retinând, prin Decizia nr. 172 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 20 martie 2007, că solutia legislativă adoptată de legiuitor prin dispozitiile art. 67 si art. 68 din Legea nr. 59/1934 „nu relevă niciun fine de neconstitutionalitate, drepturile si garantiile procesuale pentru realizarea accesului liber la justitie, a dreptului la un proces echitabil si a dreptului la apărare nefiind înfrânte".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1)si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. (1) si art. 68 din Legea nr. 59/1934 asupra Cecului, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Tobrasco" - S.R.L. în Dosarul nr. 8.793/271/COM/2007 al Tribunalului Bihor - Sectia comercială si contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 


CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 849

din 8 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase în România, exceptie ridicată de Alexandra Luminita Gherman în Dosarul nr. 3.568/301/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 21 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 3.568/301/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase în România, exceptie ridicată de Alexandra Luminita Gherman.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că în cauză nu a mai avut loc o expertiză, efectuată de un expert independent fată de părti, desi a fost încuviintată de instantă. Prepusii agentului constatator, parte în dosar, au realizat si expertiza independentă, ceea ce, în opinia autoarei exceptiei, „constituie o încălcare a principiului asigurării unui proces echitabil", deoarece, în lipsa pronuntării unui expert independent, „a fost grav afectat echilibrul dintre pozitiile procesuale ale celor două părti". Se arată că, în măsura în care textul de lege criticat permite încălcarea „garantiilor firesti ale unui proces echitabil", ca aceea din situatia în spetă, acesta este neconstitutional.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că normele criticate nu îngrădesc accesul liber la justitie al persoanei sanctionate pentru comercializarea metalelor pretioase, „în contextul în care procesul-verbal de contraventie este supus regimului prevăzut de art. 31 si următoarele din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001".

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional, arătând că prevederea potrivit căreia singura institutie în măsură să efectueze expertize ale metalelor pretioase si ale pietrelor pretioase pe teritoriul României este Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor reprezintă optiunea legiuitorului, sens in care Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat în jurisprudenta sa.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

În ceea ce priveste obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, se constată că, desi prin încheierea instantei de judecată Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase în România, în integralitatea acestuia, criticile autoarei exceptiei vizează, în realitate, numai dispozitiile prevăzute de lit. c) a articolului mentionat, privind atributiile Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor în activitatea de expertizare a metalelor si pietrelor pretioase.

Asa fiind, Curtea urmează să se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, cu modificările si completările ulterioare, potrivit cărora: „în desfăsurarea activitătii sale Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor este singura institutie în măsură ca, pe teritoriul României: [... ]

c) să efectueze expertize ale metalelor pretioase si ale pietrelor pretioase, dispuse de instantele de judecată si de notariatele publice, la solicitarea organelor de urmărire penală, a organelor vamale sau a organelor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, precum si la cererea persoanelor fizice si juridice."

Dispozitiile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului si ale art. 21 - Accesul liber la justitie. Se invocă, totodată, dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate în prezenta cauză, în raport cu aceleasi norme constitutionale si fată de critici similare. În acest sens sunt deciziile nr. 497 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 7 iulie 2006, si nr. 344 din 18 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 2 aprilie 2008, prin care Curtea, pentru considerentele acolo retinute, a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 190/2000. Solutia pronuntată de Curte cu acele prilejuri, precum si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi.


Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1)si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 lit. c)din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase în România, exceptie ridicată de Alexandra Luminita Gherman în Dosarul nr. 3.568/301/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 850

din 8 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Barbu Ceciliu Lepădatu si Tudora Lepădatu în Dosarul nr. 14.563/4/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 14.563/4/2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Barbu Ceciliu Lepădatu si Tudora Lepădatu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 133 din Codul de procedură civilă sunt neconstitutionale, întrucât lasă judecătorul să aprecieze cu privire la lipsa obiectului cererii de chemare în judecată si aplicarea sanctiunii nulitătii absolute a acesteia. Astfel, se înlătură posibilitatea judecării cererii din cauza unui formalism inacceptabil de rigid, care este de natură a restrânge accesul liber la justitie.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sanctiunea nulitătii cererii de chemare în judecată pentru lipsa elementelor esentiale fiind aplicabilă tuturor cererilor de chemare în judecată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 133 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut: „Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.

Lipsa semnăturii se poate totusi împlini în tot cursul judecătii. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfătisare următoare, iar când este prezent în instantă, în chiar sedinta în care a fost invocată nulitatea."


Autorul exceptiei sustine că dispozitiile de lege criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 privind liberul acces la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că dispozitiile legale criticate reglementează nulitatea, ca sanctiune incidentă în cazul lipsei mentiunilor esentiale ale cererii de chemare în judecată. Sunt considerate elemente esentiale ale cererii introductive de instantă numele părtilor, obiectul cererii si semnătura reclamantului. Regimul juridic al nulitătii este însă diferit. Astfel, absenta numelui părtilor sau a obiectului cererii este sanctionată cu nulitatea, fără ca legea să acorde posibilitatea împlinirii acestor lipsuri, în vreme ce pentru lipsa semnăturii art. 133 alin. 2 din Codul de procedură civilă permite remedierea în tot cursul judecătii, dar nu mai târziu de prima zi de înfătisare ce urmează după invocarea neregularitătii procedurale.

Curtea constată că mentiunile sanctionate cu nulitate au un caracter esential pentru buna administrare a justitiei, numele părtilor, obiectul cauzei si semnătura reclamantului fiind destinate să individualizeze actiunea civilă, să ateste manifestarea de vointă necesară declansării procesului civil si continutul concret al pretentiilor reclamantului, lipsa acestor elemente făcând imposibilă continuarea activitătii judiciare. Din economia textului procedural rezultă că sanctiunea operează doar în cazul lipsei totale a mentiunilor privitoare la unul dintre elementele esentiale ale cererii de chemare în judecată.

Asa fiind, Curtea constată că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale referitoare la liberul acces la justitie, dreptul la apărare si folosirea căilor de atac, ci, dimpotrivă, dau expresie acestor principii, constituind o garantie a respectării drepturilor procesuale ale părtilor.

În ceea ce priveste critica referitoare la aprecierile pe care le face judecătorul chemat să facă interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 133 din Codul de procedură civilă, Curtea retine că aceasta nu reprezintă o veritabilă critică de neconstitutionalitate, problemele pe care le ridică autorul exceptiei constituind aspecte ce tin exclusiv de competenta instantelor de judecată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Barbu Ceciliu Lepădatu si Tudora Lepădatu în Dosarul nr. 14.563/4/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 854

din 8 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Maria Mandache în Dosarul nr. 3.834/89/2007 al Tribunalului Vaslui - Sectia penală.

La apelul nominal răspunde reprezentantul autoarei exceptiei, domnul avocat Ciprian Mitoseriu, din cadrul Baroului lasi, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curtii că partea Agentia Natională de Administrare Fiscală a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul autoarei exceptiei arată că, potrivit informatiilor pe care le detine, partea Gheorghe Serban nu se află în tară si solicită Curtii să aprecieze dacă, în această situatie, procedura de citare cu acesta este legal îndeplinită.


Reprezentantul Ministerului Public, invocând dispozitiile art. 98 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora schimbarea domiciliului uneia dintre părti în timpul judecătii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunostinta instantei prin petitie la dosar, consideră că procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportat la art. 98 din Codul de procedură civilă, constată că procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul autoarei exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, expunând, pe larg, sustinerile formulate în fata instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 22 aprilie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 3.834/89/2007, Tribunalul Vaslui - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Maria Mandache.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textul de lege criticat încalcă principiul egalitătii de arme prin aceea că prevede posibilitatea recursului numai împotriva hotărârii prin care instanta se desesizează, nu si împotriva încheierii prin care instanta respinge cererea de desesizare. Se arată că „prin obstacularea dreptului la recurs în cazul celor care se consideră vătămati prin respingerea cererilor de restituire a cauzei la organul de urmărire penală, nu numai că se creează un grav dezechilibru între acestia si persoanele aflate în situatia opusă din punct de vedere al intereselor procesuale, dar se si neagă dreptul acestora de a se apăra în fata unor învinuiri clar formulate, atât din perspectiva prezentării situatiei de fapt, cât si din perspectiva încadrării juridice".

Tribunalul Vaslui - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă normele constitutionale invocate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate nu încalcă prevederile art. 21 si nici pe cele ale art. 24 din Constitutie, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, potrivit căruia „împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror si de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsă".

Dispozitiile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii textului de lege criticat în prezenta cauză, în raport de prevederile art. 21 si art. 24 din Legea fundamentală si fată de critici similare.

În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 285 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, prin care, respingând exceptia invocată, Curtea a statuat, referindu-se si la jurisprudenta sa anterioară, că dispozitiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile constitutionale invocate. Curtea a retinut că, potrivit art. 126 si art. 129 din Constitutie, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătoresti în cadrul procedurii de judecată, precum si modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competente, legiuitorul stabileste hotărârile judecătoresti împotriva cărora pot fi exercitate căile de atac. Acest mod de reglementare a exercitării căilor de atac împotriva încheierilor se justifică prin necesitatea de a se asigura celeritatea procesului penal într-un termen rezonabil, exigentă recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constitutional, cât si în Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care consacră la art. 6 paragraful 1 dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale.

De asemenea, Curtea a retinut că nu sunt încălcate nici prevederile art. 21 din Constitutie, deoarece legea asigură accesul persoanelor interesate la justitie, prin reglementarea posibilitătii exercitării recursului împotriva încheierilor pronuntate de instantă, odată cu exercitarea recursului împotriva sentintei sau a deciziei atacate. Totodată, nu se aduce atingere nici prevederilor art. 24 din Constitutie, întrucât persoana interesată îsi poate formula apărări în cadrul căii de atac prevăzute de lege, care se exercită împotriva hotărârii prin care s-a solutionat fondul cauzei.

Solutia adoptată, ca si considerentele pe care aceasta se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie.

În plus, în prezenta cauză s-a mai invocat încălcarea, prin acelasi text de lege, a prevederilor constitutionale referitoare la egalitatea în drepturi. Nici aceste sustineri nu pot fi retinute, întrucât solutia legislativă prevăzută de art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală nu stabileste privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare, fiind în deplină concordantă cu art. 16 din Legea fundamentală.


Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Măria Mandache în Dosarul nr. 3.834/89/2007 al Tribunalului Vaslui - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 861

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 178 alin. 2 din Codul penal, precum si ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 178 alin. 2 din Codul penal, precum si ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, exceptie ridicată de Mihai Stoica în Dosarul nr. 10.178/233/2006 al Judecătoriei Galati - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curtii că autorul exceptiei a depus la dosarul cauzei o cerere de acordare a unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a acestei cereri, arătând că, având în vedere data sesizării Curtii Constitutionale cu exceptia invocată în cauză, autorul acesteia a avut un interval de timp suficient pentru a-si pregăti apărarea.

Curtea respinge cererea de amânare formulată si constată cauza în stare de judecată.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate. Face referire si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 13 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 10.178/233/2006, Judecătoria Galati - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 178 alin. 2 din Codul penal, precum si ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, exceptie ridicată de Mihai Stoica.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că prevederile art. 178 alin. 2 din Codul penal sunt discriminatorii, deoarece sanctionează mai aspru pe cel care săvârseste fapta de ucidere din culpă în exercitarea unei profesii, în raport cu cel care săvârseste aceeasi faptă fără a exercita vreo profesie. În ceea ce priveste art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, autorul exceptiei sustine că, prin abrogarea dispozitiilor legale referitoare la restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, inculpatul este privat de dreptul la un proces echitabil si de garantarea dreptului la apărare.

Judecătoria Galati apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că „prevederea formelor agravante ale unei infractiuni este determinată, în general, de aprecierea - de către legiuitor - asupra gravitătii infractiunii respective, atunci când se săvârseste în anumite circumstante.[...] Cu privire la textul art. 178 alin. 2 din Codul penal s-ar putea discuta despre o discriminare doar în situatia în care legiuitorul ar face distinctie între profesii [...], în sensul că ar sanctiona mai aspru, de exemplu, un medic fată de un sofer, ceea ce nu se întâmplă." Se mai arată că sunt neîntemeiate si criticile art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, pentru aceleasi considerente care fundamentează jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că „instituirea unui tratament penal mai sever pentru anumite infractiuni, apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de pericol social ridicat, nu contravine sub niciun aspect principiului egalitătii". Cât priveste criticile art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, se invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 178 alin. 2 din Codul penal, potrivit cărora „Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozitiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anume activităti se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani", precum si ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, potrivit cărora „Articolul 333 se abrogă".

Prevederile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justitie si ale art. 24 - Dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

I. În ceea ce priveste criticile art. 178 alin. 2 din Codul penal, acestea sunt neîntemeiate. Astfel, instituirea unui tratament penal mai sever pentru anumite infractiuni, apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de pericol social ridicat, nu contravine sub niciun aspect principiului egalitătii în drepturi. În plus, normele criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza acestora, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

II. Cât priveste dispozitiile art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, acestea au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare la aceleasi prevederi din Legea fundamentală si cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.099 din 22 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 849 din 11 decembrie 2007, si Decizia nr. 344 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007, Curtea a constatat că dispozitiile art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, prin care s-a abrogat posibilitatea instantei de a restitui cauza la procuror, cu exceptia situatiilor prevăzute la art. 332 din Codul de procedură penală referitoare la încălcări procedurale prevăzute de art. 197 privind cauzele de nulitate, nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare, deoarece partea interesată are deplina libertate de a-si exercita cum crede de cuviintă apărarea. De altfel, ratiunea acestei abrogări este justificată de necesitatea eficientizării actului de justitie, ce implică dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, având în vedere că inexistenta posibilitătii de restituire a cauzei la procuror decât pentru cauze de nulitate absolută reprezintă tocmai o modalitate de împiedicare a tergiversării, instantele de judecată, în virtutea rolului lor activ, fiind datoare să suplinească eventualele lipsuri ale urmăririi penale.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1)si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 178 alin. 2 din Codul penal, precum si ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, exceptie ridicată de Mihai Stoica în Dosarul nr. 10.178/233/2006 al Judecătoriei Galati - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 862

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Transporturi Auto Astra" - S.A. si Stefan Rădulescu în Dosarul nr. 7.534/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curtii că reprezentanta Societatea Comercială „Transporturi Auto Astra" - S.A., d-na avocat Irina Gheorghe, din cadrul Baroului Bucuresti, a depus la dosarul cauzei o cerere de acordare a unui nou termen de judecată, pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, anexând si o adeverintă medicală în dovedirea celor arătate.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a acestei cereri, arătând că, având în vedere data sesizării Curtii Constitutionale cu exceptia invocată în cauză, a existat timp suficient pentru angajarea altui apărător sau pentru asigurarea substituirii apărătorului ales.

Curtea respinge cererea de amânare formulată si constată cauza în stare de judecată.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca inadmisibilă, arătând că ceea ce se solicită, în realitate, de către autorii acesteia este completarea textului de lege criticat, aspect care excedează competentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 11 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 7.534/303/2007, Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Transporturi Auto Astra" - S.A. si Stefan Rădulescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât prevede că se sanctionează cu nulitate absolută doar nerespectarea dispozitiilor privind asistarea inculpatului sau învinuitului când aceasta este obligatorie, ceea ce încalcă dreptul la apărare al celorlalte părti în procesul penal. Se mai sustine că se aduce atingere dreptului la un proces echitabil, prin aceea că sanctiunea nulitătii absolute intervine doar în situatia în care sunt încălcate dispozitiile legale privind sesizarea instantei, nu si a organului de urmărire penală.

Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că „norma criticată nu aduce atingere prevederilor constitutionale privind dreptul la un proces echitabil si dreptul la apărare, deoarece caracterul relativ sau absolut al nulitătilor nu are semnificatia lipsei sanctiunii procedurale aplicabile unor acte efectuate cu încălcarea dispozitiilor legale sau a unei derogări de la principiul legalitătii procesului penal".

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat este menit să asigure tuturor părtilor procesului penal dreptul la apărare, dreptul de a beneficia de un proces echitabil, precum si la judecarea acestuia într-un termen rezonabil. Arată că „invocarea exceptiei de neconstitutionalitate a fost determinată de modul de interpretare si aplicare a legii de către instanta de judecată, ceea ce excedează competentei Curtii Constitutionale stabilite prin lege."

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), al art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992,să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Dispozitiile relative la competenta după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instantei, la compunerea acesteia si la publicitatea sedintei de judecată sunt prevăzute sub sanctiunea nulitătii. De asemenea, sunt prevăzute sub sanctiunea nulitătii si dispozitiile relative la participarea procurorului, prezenta învinuitului sau a inculpatului si asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum si la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori."

Prevederile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 21 -Accesul liber la justitie si ale art. 24 - Dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că autorii acesteia critică reglementarea art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală, deoarece aceasta nu prevede sub sanctiunea nulitătii si alte situatii, cum ar fi nerespectarea dispozitiilor privind asistarea altor persoane decât învinuitul sau inculpatul, sau nerespectarea dispozitiile legale privind sesizarea organului de urmărire penală.

Asemenea critici vizează însă completarea textului de lege, solutia legislativă în cauză nemultumindu-i pe autorii exceptiei din perspectiva a ceea ce nu cuprinde. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În consecintă, exceptia de neconstitutionalitate ridicată urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu intră în competenta Curtii Constitutionale modificarea actului supus controlului său în sensul dorit de autorii exceptiei.


Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Transporturi Auto Astra" - S.A. si Stefan Rădulescu în Dosarul nr. 7.534/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 868

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Daniel Bazacîn Dosarul nr. 630/294/2007 al Judecătoriei Săliste - Sectia generală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curtii că autorul exceptiei a depus la dosarul cauzei o cerere de acordare a unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a acestei cereri, arătând că, având în vedere data sesizării Curtii Constitutionale cu exceptia invocată în cauză, autorul acesteia a avut un interval de timp suficient pentru a-si pregăti apărarea.

Curtea respinge cererea de amânare formulată si constată cauza în stare de judecată.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 26 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 630/294/2007, Judecătoria Săliste - Sectia generală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Daniel Bazac.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că redactarea imprecisă a textului criticat determină ca judecătorii să facă aprecieri lipsite de obiectivitate. Or, „principiul liberului acces la justitie necesită adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în ceea ce priveste conditiile de vătămare rezultate din interpretarea dispozitiilor relative la sesizarea instantei si să nu lase posibilitatea pentru judecător să stabilească el însusi, pe cale jurisprudentială, aceste conditii, în afara legii, adică prin substituirea legiuitorului, încălcând astfel dispozitiile art. 1 alin. (4) din Constitutie."

Judecătoria Săliste - Sectia generală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că, „în cazul nulitătii, reglementată de alin. (1) al art. 197 din Codul de procedură penală, nu numai că nu este împiedicat accesul liber la justitie, ci chiar este permis accesul la justitie, prin dreptul acordat părtii pretins vătămate de a invoca nulitatea si de a proba vătămarea [...]. În exercitarea acestui drept persoana care invocă nulitatea beneficiază de toate drepturile si garantiile prevăzute de lege."

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:


Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si. 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „încălcările dispozitiilor legale care reglementează desfăsurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act."

Prevederile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind separatia puterilor în stat si ale art. 21 - Accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată si urmează a fi respinsă.

Astfel, nulitatea reprezintă o sanctiune procedurală extremă, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum însă nu orice încălcare a unei norme procedurale provoacă o vătămare care să nu poată fi reparată decât prin anularea actului, legiuitorul, în art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, a instituit regula potrivit căreia nulitatea actului făcut cu încălcarea dispozitiilor legale care reglementează desfăsurarea procesului penal intervine numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod. Această reglementare reflectă preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale, care, desi initial nu au respectat formele procedurale, îsi pot atinge scopul prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu împiedică persoana interesată ca, în ipoteza în care există o vătămare ce nu poate fi înlăturată, să invoce si să dovedească vătămarea pretinsă. Asa fiind, normele criticate nu aduc atingere prevederilor constitutionale privind dreptul la un proces echitabil, deoarece, pe de o parte, acestea sunt aplicabile în egală măsură tuturor celor cărora li s-a produs o vătămare în drepturile lor procesuale prin încălcarea dispozitiilor legale care reglementează desfăsurarea procesului penal, asigurându-se astfel dreptul părtilor la un proces echitabil. Pe de altă parte, conditionarea anulării actului de procedură care nu îndeplineste conditiile prevăzute de lege de existenta unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în alt mod nu are semnificatia unei sustrageri a acestuia de la aplicarea sanctiunilor legale sau a unei derogări de la obligativitatea respectării legii de către organele de cercetare penală.

În acest sens, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 113 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 14 martie 2005, a cărei solutie de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală si considerentele care au fundamentat-o îsi mentin valabilitatea, deoarece nu au intervenit elemente noi.

În prezenta cauză se mai invocă si încălcarea, prin acelasi text legal, a principiului separatiei puterilor în stat. Nici această sustinere nu poate fi retinută, deoarece aprecierea vătămării produse prin încălcarea dispozitiilor legale care reglementează desfăsurarea procesului penal se realizează de către judecător pe baza sustinerilor părtilor si a probelor aduse de acestea, fiind specifică activitătii de înfăptuire a justitiei, iar nu celei de legiferare.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Daniel Bazac în Dosarul nr. 630/294/2007 al Judecătoriei Săliste - Sectia generală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 880

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 si 4 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 si 4 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Radian Răceală în Dosarul nr. 14.165/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti - Sectia penală.

La apelul nominal răspunde reprezentantul părtii Banca Internatională a Religiilor, prin lichidator RVA Insolvency


Specialists SPRL, d-na avocat Alina Lită, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, d-na avocat Alina Lită solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie. Depune la dosar concluzii scrise în sensul celor arătate.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 10 decembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 14.165/4/2006, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 si 4 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Radian Răceală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că normele criticate sunt neconstitutionale, întrucât reglementează posibilitatea de a fi mentinute actele efectuate de un judecător incompatibil.

Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că dispozitiile legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, câtă vreme decizia de mentinere a actelor anterioare apartine unui judecător ce se bucură de garantiile de independentă si impartialitate cerute pentru existenta unui proces echitabil.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale, invocând considerentele care fundamentează jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 52 alin. 2 si 4 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instantă, iar dacă se găseste necesar, si părtile, precum si persoana care se abtine sau a cărei recuzare se cere.[...]

În caz de admitere a abtinerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se mentin."

Dispozitiile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, contrar sustinerilor autorului exceptiei, dispozitiile legale privitoare la procedura de solutionare a cererii de recuzare, inclusiv cele referitoare la posibilitatea mentinerii actelor procedurale efectuate de un judecător incompatibil, dau expresie preocupării legiuitorului de a asigura solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, corespunzător cerintelor unui proces echitabil. De altfel, mentinerea sau nu a acestor acte si măsuri este supusă aprecierii unor judecători care se bucură de garantiile de independentă si impartialitate ce caracterizează un proces echitabil.

În plus, Curtea Constitutională a statuat în mod constant în jurisprudenta sa, de exemplu prin deciziile nr. 49 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 28 februarie 2008, si nr. 1.211 din 18 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 28 ianuarie 2008, că dispozitiile art. 52 din Codul de procedură penală, referitoare la procedura de solutionare a cererii de recuzare, sunt în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale privitoare la dreptul la un proces echitabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, considerentele de principiu care fundamentează această jurisprudenta sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1)si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 si 4 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Radian Răceală în Dosarul nr. 14.165/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti - Sectia penală .

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 893

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5802 si art. 5803 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5802 si 5803 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Anton Constantin în Dosarul nr. 10.094/233/2007 al Tribunalului Galati - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent-sef referă asupra cauzei, arătând că autorul exceptiei a depus la dosar „Precizări" prin care solicită să se constate că dispozitiile art. 5802 si 5803 din Codul de procedură civilă sunt neconstitutionale în măsura în care încheierea prin care se respinge cererea de aplicare a amenzii civile este irevocabilă si nu poate fi atacată prin nicio cale de atac.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 22 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 10.094/233/2007, Tribunalul Galati - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5802 si 5803 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Anton Constantin cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva încheierii din 22 octombrie 2007 a Judecătoriei Galati.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 16, 21, 24 si 124, deoarece „încalcă dreptul la două grade de jurisdictie, dreptul la un control judiciar ierarhic, dreptul la un proces public si echitabil si dreptul accesului liber la justitie prin aceea că cetăteanul justitiabil nu mai poate exercita o altă cale de atac."

Instanta de judecată apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 5802 si art. 5803 din Codul de procedură civilă, cu următorul continut:

Art. 5802: „Dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligatie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somatiei, creditorul poate fi autorizat de instanta de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părtilor, să o îndeplinească el însusi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.";

Art. 5803: „Dacă obligatia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanta sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părtilor, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligatiei prevăzute în titlul executoriu.

Dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa obligatia prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanta care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului va fixa suma datorată statului cu acest titlu, prin încheierea irevocabilă, dată cu citarea părtilor, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligatiei prevăzute de alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; în acest din urmă caz, dispozitiile art. 574 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Amenda civilă va putea fi anulată, în tot sau în parte, ori redusă, dacă debitorul execută obligatia prevăzută în titlul executoriu sau, după caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestatie la executare.

Încheierile date în conditiile prezentului articol sunt executorii si se comunică din oficiu, prin grija grefierului de sedintă, organelor fiscale competente în vederea executării silite, potrivit Codului de procedură fiscală.

Pentru neexecutarea obligatiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii."

Autorul exceptiei sustine că aceste texte de lege contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 24 privind dreptul la apărare si ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justitiei, întrucât încheierea pronuntată de instanta de judecată are caracter irevocabil, debitorul neavând la dispozitie nicio cale de atac împotriva acesteia.


Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că dispozitiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate.

Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 484 din 9 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 14 ianuarie 2005, si Decizia nr. 207 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007, Curtea a statuat, referitor la dispozitiile art. 5803 din Codul de procedură civilă, că „reglementarea criticată se subsumează Cărtii a V-a a Codului de procedură civilă, consacrată executării silite a obligatiilor stabilite printr-un titlu executoriu, constituind sectiunea a IV-a referitoare la executarea silită a obligatiilor de a face sau de a nu face. Finalitatea acesteia este evidentă si constă în determinarea debitorului rău-platnic de a executa obligatia la care este tinut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa, prin aplicarea unei amenzi civile stabilite pe zi de întârziere până la data executării. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmăreste contracararea manoperelor abuzive, tinzând la tergiversarea îndeplinirii obligatiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celeritătii, ca exigentă imperativă a executării silite.

Asa fiind, ar fi ilogic si contrar finalitătii urmărite ca încheierea de obligare a debitorului la plata amenzii civile să fie supusă unor căi de atac. Consacrarea caracterului irevocabil al acestei încheieri este deci în deplină concordantă cu finalitatea reglementării, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie, întrucât, asa cum Curtea a statuat în mod constant, accesul liber la justitie nu înseamnă accesul la toate căile de atac si, deci, la toate gradele de jurisdictie, legiuitorul fiind suveran în a limita, pentru ratiuni impuse de specificul domeniului supus reglementării, un atare acces".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii, solutia adoptată si argumentele ce au stat la baza deciziilor mentionate se mentin si în cauza de fată.

Referitor la dispozitiile art. 5802 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că argumentele retinute în prealabil sunt pe deplin aplicabile, astfel încât critica cu un atare obiect nu poate fi retinută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5802 si art. 5803 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Anton Constantin în Dosarul nr. 10.094/233/2007 al Tribunalului Galati - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 894

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 si art. 2781 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 si 2781 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Marin Dută, în nume personal si ca reprezentant al Societătii Agricole Inotesti, în Dosarul nr. 1.889/259/2007 al Tribunalului Prahova - Sectia penală si în Dosarul nr. 6.796/1/2007 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei, Marin Dută. Lipseste partea Cătălin Ceort, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.


Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 1.308D/2008 si nr. 1.311 D/2008, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Marin Dută se opune conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.311 D/2008 la Dosarul nr. 1.308D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Autorul exceptiei face referiri asupra situatiei de fapt din dosare si recuză procurorii care instrumentează cauzele, deoarece „nu apără drepturile cetătenilor, ci apără infractorii".

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierea din 7 aprilie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 1.889/259/2007, Tribunalul Prahova - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 si 2781 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Marin Dută, reprezentantul Societătii Agricole Inotesti, judetul Prahova.

Prin încheierea din 8 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 6.796/1/2007, înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Marin Dută.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textele de lege criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21, 40,44, 124, 131 alin. (1) si art. 134.

Tribunalul Prahova - Sectia penală si înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală apreciază că dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 278 - Plângerea contra actelor procurorului - si art. 2781 - Plângerea în fata judecătorului împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată - din Codul de procedură penală.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 privitoare la accesul liber la justitie, art. 40 privind dreptul de asociere, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 124 privind înfăptuirea justitiei, art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public si art. 134 privind atributiile Consiliului Superior al Magistraturii.

Examinând sustinerile autorului exceptiei, Curtea constată că aspectele înfătisate nu vizează constitutionalitatea textelor de lege criticate, ci situatia de fapt din dosare, astfel încât acestea nu pot fi retinute, deoarece ele nu intră în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale.

În aceste conditii, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 si art. 2781 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Marin Dută, în nume personal si ca reprezentant al Societătii Agricole Inotesti, în Dosarul nr. 1.889/259/2007 al Tribunalului Prahova - Sectia penală si în Dosarul nr. 6.796/1/2007 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru modificarea Metodologiei de monitorizare a pietei interne a gazelor naturale, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 62/2007

 

Având în vedere prevederile art. 8 alin. (1) lit. p) pct. 1 si 2 si lit. u) din Legea gazelor nr. 351/2004, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 3 alin. (3) din Regulamentul de organizare si functionare al Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 410/2007,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei emite prezentul ordin.

Art. I. - Metodologia de monitorizare a pietei interne a gazelor naturale, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 62/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2008, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 12 va avea următorul cuprins:

„Art. 12. - în cadrul categoriilor de consumatori prevăzute la art. 11 alin. (2), raportarea se realizează pe tipuri de consumatori, astfel:

A. Pentru consumatorii casnici

 

 

 

 

 

Tipul de consumator

Consumul anual

Utilizări pentru

GJ

MWh

mc

D1

8,37

2,33

221,90

Preparare hrană si apă caldă

D2

16,74

4,65

442,86

D3

83,70

23,25

2.214,29

Încălzire, preparare hrană si apă caldă

D3b

125,60

34,89

3.322,86

D4

1.047,00

290,83

27.619,05

Încălzire condominiumuri cu cel putin 10 locuinte

 

B. Pentru consumatorii noncasnici

 

Alti consumatori noncasnici

 

 

 

 

 

 

 

Tipul de consumator

Consumul anual

Utilizări pentru

GJ

MWh

mc

R1

16,74

4,65

442,86

Încălzire, preparare hrană si apă caldă

R2

83,70

23,25

2.214,29

R3

418,60

116,28

11.074,29

R4

4.186,00

1.162,78

110.740,95

R5

41.860,00

11.627,78

1.107.407,62

 

2. Consumatori conerciali si consumatori industriali

 

 

 

Tipul de consumator

Consumul anual

Factorul de sarcină*)

GJ

MWh

mc

11

418,60

116,28

11.074,29

nu este stabilit, dacă este necesar 115-200 zile

l2

4.186,00

1.162,78

110.740,95

200 zile

13-1

41.860,00

11.627,78

1.107.407,62

200 zile, 1.600 ore

13-2

41.860,00

11.627,78

1.107.407,62

250 zile, 4.000 ore

14-1

418.600,00

116.277,8

11.074.076,19

250 zile, 4.000 ore

14-2

418.600,00

116.277,8

11.074.076,19

330 zile, 8.000 ore

15-4

4.186.000,00

1.162.778,00

110.740.761,9

330 zile, 8.000 ore"

 

 


2. La articolul 15, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Al. 15. - (1) Cantitătile achizitionate vor fi exprimate în mii mc si MWh, iar preturile în RON/MWh, în conditiile de bază prevăzute de Regulamentul de măsurare a gazelor naturale tranzactionate în România. Preturile vor fi prezentate fără TVA."

3. La articolul 15, alineatul (2) se abrogă.

4. La articolul 16, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Pentru consumatorii captivi, preturile finale înregistrate si raportate vor include tarifele pentru prestarea serviciilor de transport, de înmagazinare si/sau de distributie, după caz. Preturile de vânzare a gazelor naturale către consumatorii finali captivi se comunică în RON/MWh, în conditiile de bază prevăzute de Regulamentul de măsurare a gazelor naturale tranzactionate în România. Preturile vor fi prezentate fără TVA."

5. La articolul 16, alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) Se va înregistra numărul de consumatori, în functie de tipurile de consumatori standard prevăzute la art. 11 si 12, astfel:

• număr de consumatori în luna curentă;

• număr de consumatori care au încheiat contracte noi în luna curentă, pentru un loc nou de consum;

• număr de consumatori care au reziliat contractul în luna curentă."

6. La articolul 19 alineatul (2), litera f) se abrogă.

7. La articolul 20, alineatul (1) va avea următorul cuprins: „Art. 20. - (1) Cantitătile vândute vor fi exprimate în mii mc si MWh, iar preturile în RON/MWh, în conditiile de bază prevăzute de Regulamentul de măsurare a gazelor naturale tranzactionate în România. Preturile vor fi prezentate fără TVA."

8. La articolul 20, alineatul (4) se abrogă.

9. La articolul 21, alineatul (3) va avea următorul cuprins: „(3) Cantitătile destinate consumului propriu si stocurile vor fi exprimate în mii mc si MWh, iar preturile în RON/MWh, în conditiile de bază prevăzute de Regulamentul de măsurare a gazelor naturale tranzactionate în România. Preturile vor fi cele înregistrate în evidenta contabilă a titularului de licentă."

10. La articolul 21, alineatul (4) se abrogă.

11. La articolul 22 alineatul (2), litera e) se abrogă.

12. La articolul 23, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 23. - (1) Cantitătile înmagazinate vor fi exprimate în mii mc si MWh, iar preturile în RON/MWh, în conditiile de bază prevăzute de Regulamentul de măsurare a gazelor naturale tranzactionate în România. Preturile vor fi prezentate fără TVA."

13. La articolul 23, alineatul (3) se abrogă.

14. La articolul 25, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Capacitătile rezervate vor fi exprimate în mii mc/h si MWh/h, iar cantitătile transportate vor fi exprimate în mii mc si în MWh."

15. La articolul 25, alineatul (4) se abrogă.

16. La articolul 27, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) în raport se mentionează contractele încheiate cu utilizatorii si se vor detalia capacitătile totale, capacitătile disponibile si capacitătile rezervate pentru fiecare utilizator si linie de tranzit, tarifele de tranzit aplicate si cantitătile transportate."

17. La articolul 29, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Capacitătile rezervate vor fi exprimate în mii mc/ciclu de depozitare si în MWh/ciclu de depozitare, iar cantitătile înmagazinate vor fi exprimate în mii mc si în MWh."

18. La articolul 29, alineatul (4) se abrogă.

19. La articolul 31, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 31. - (1) Raportul va detalia contractele încheiate de distribuitor cu utilizatorii sistemului de distributie, respectiv consumatori captivi, consumatori eligibili si/sau terti furnizori si va detalia numărul consumatorilor, cantitătile distribuite, în cadrul fiecărei grupe de consumatori."

Art. II. -Anexa nr. 1a „Raport privind achizitiile de gaze naturale", anexa nr. 1b „Raport privind vânzările de gaze naturale către consumatori finali", anexa nr. 1c „Raport privind vânzările de gaze naturale către alti furnizori/distribuitori/ transportatori", anexa nr. 1d „Consum propriu si stocuri", anexa nr. 1e „înmagazinare", anexa nr. 2 „Raport privind serviciile de transport prestate", anexa nr. 3 „Raport privind serviciile de tranzit prestate", anexa nr. 4 „Raportul privind serviciile de înmagazinare prestate" si anexa nr. 5 „Raport privind serviciile de distributie prestate" la Metodologia de monitorizare a pietei interne a gazelor naturale se modifică si se înlocuiesc cu anexele nr. 1-9, care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. III. - Compartimentele de specialitate din cadrul Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei, precum si operatorii licentiati din sectorul gazelor naturale si consumatorii eligibili vor asigura ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. IV. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Gergely Olosz

 

Bucuresti, 21 iulie 2008.

Nr. 114.

 


ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 1a la metodologie)

 

Denumire titular licentă.............

Nr. licentă.................

 

RAPORT

privind achizitiile de gaze naturale

luna.........................

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Specificatie

Furnizor

Cantitate

Pret

Cantităti destinate

Structura achizitiei

de gaze naturale

 

 

Cursul de schimb

comercializării

în luna curentă

consumului propriu

înmagazinării

mii mc

MWh

RON/ MWh

mii mc

MWh

mii mc

MWh

mii mc

MWh

RON/USD

1. Din perimetre de productie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

X

X

- gaze naturale din productia curentă

X

 

 

 

 

 

 

 

 

 

X

X

2. De la furnizori externi (import direct)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

X

 

- nr. si dată contract..............

- nr. si dată contract..............

...................................................

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

X

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

X

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

X

 

3. De la furnizorii interni

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

X

X

- nr. si dată contract..........

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

intern

X

 

import

 

amestec

- nr. si dată contract..........

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

intern

X

 

import

 

amestec

...................................................

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

intern

X

 

import

 

amestec

Total

X

 

 

X

 

 

 

 

 

 

 

 

X

 

N.B.

Gazele cumpărate/din productie pentru a fi înmagazinate vor fi înregistrate în raportul de achizitii numai în luna în care sunt achizitionate.

 

Data................

 

Certificăm realitatea si exactitatea datelor.

Director general,

......................................

 


ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 1b la metodologie)

 

RAPORT

privind vânzările de gaze naturale către consumatorii finali

luna.........................

 

 

 

Specificatie

Tipul

de

consumator

Nr. consumatori

Cantitate

Pret

Număr consumatori luna curentă

Nr. consumatori care au încheiat

contracte noi în luna curentă, pentru

un loc nou de consum

Nr. consumatori care au reziliat contractul în luna curentă

mii mc

MWh

RON/MWh

1. CONSUMATORI CAPTIVI

X

 

 

 

 

 

X

A. Consumatori finali conectati direct la SNT

X

 

 

 

 

 

X

A.1 cu un consum anual de până la 1.162,78 MWh/an

X

 

 

 

 

 

X

CONSUMATORI CASNICI

X

 

 

 

 

 

 

A. 1.1 Consumatori casnici

X

 

 

 

 

 

 

 

D1

 

 

 

 

 

 

 

D2

 

 

 

 

 

 

 

D3

 

 

 

 

 

 

 

D3b

 

 

 

 

 

 

 

D4

 

 

 

 

 

 

CONSUMATORI NONCASNICI

X

 

 

 

 

 

 

A. 1.2 Alti consumatori noncasnici

X

 

 

 

 

 

 

 

R1

 

 

 

 

 

 

 

R2

 

 

 

 

 

 

 

R3

 

 

 

 

 

 

 

R4

 

 

 

 

 

 

A. 1.3 Alti consumatori industriali

X

 

 

 

 

 

 

 

11

 

 

 

 

 

 

 

l2

 

 

 

 

 

 

A. 1.4 Consumatori comerciali

X

 

 

 

 

 

 

 

11

 

 

 

 

 

 

 

12

 

 

 

 

 

 

A.2 cu un consum anual între 1.162,79 MWh/an si 11.627,78 MWh/an

X

 

 

 

 

 

X

CONSUMATORI NONCASNICI

X

 

 

 

 

 

 

A.2.1 Alti consumatori noncasnici

X

 

 

 

 

 

 

 

R5

 

 

 

 

 

 

A.2.2 Producători de energie electrică si/sau termică

X

 

 

 

 

 

 

 

13-1

 

 

 

 

 

 

 

13-2

 

 

 

 

 

 


 

 

Specificatie

Tipul

de

consumator

Nr. consumatori

Cantitate

Pret

Număr consumatori luna curentă

Nr. consumatori care au încheiat

contracte noi în luna curentă, pentru un loc nou de consum

Nr. consumatori care au

reziliat contractul în luna

curentă

mii mc

MWh

RON/MWh

A.2.3 Alti consumatori industriali

X

 

 

 

 

 

 

 

13-1

 

 

 

 

 

 

 

13-2

 

 

 

 

 

 

A.2.4 Consumatori comerciali

X

 

 

 

 

 

 

 

13-1

 

 

 

 

 

 

 

13-2

 

 

 

 

 

 

A.3 cu un consum anual între 11.627,79 MWh/an si 116.277,79 MWh/an

X

 

 

 

 

 

X

CONSUMATORI NONCASNICI

X

 

 

 

 

 

 

A.3.1 Producători de energie electrică si/sau termică

X

 

 

 

 

 

 

 

14-1

 

 

 

 

 

 

 

I4-2

 

 

 

 

 

 

A.3.2 Consumatori din industria chimică

X

 

 

 

 

 

 

 

14-1

 

 

 

 

 

 

 

I4-2

 

 

 

 

 

 

A.3.3 Alti consumatori industriali

X

 

 

 

 

 

 

 

14-1

 

 

 

 

 

 

 

I4-2

 

 

 

 

 

 

A.3.4 Consumatori comerciali

X

 

 

 

 

 

 

 

14-1

 

 

 

 

 

 

 

I4-2

 

 

 

 

 

 

A.4 cu un consum anual între 116.277,80 MWh/an si 1.162.777,87 MWh/an

X

 

 

 

 

 

X

CONSUMATORI NONCASNICI

X

 

 

 

 

 

 

A.4.1 Producători de energie electrică si/sau termică

X

 

 

 

 

 

 

 

15-4

 

 

 

 

 

 

A.4.2 Consumatori din industria chimică

 

 

 

 

 

 

 

 

15-4

 

 

 

 

 

 

A.4.3 Alti consumatori industriali

 

 

 

 

 

 

 

 

15-4

 

 

 

 

 

 

A.4.4 Consumatori comerciali

 

 

 

 

 

 

 

 

15-4

 

 

 

 

 

 

A.5 cu un consum anual peste 1.162.777,87 MWh/an

X

 

 

 

 

 

X

CONSUMATORI NONCASNICI

X

 

 

 

 

 

 

A.5.1 Producători de energie electrică si/sau termică

 

 

 

 

 

 

 

A.5.2 Consumatori din industria chimică

 

 

 

 

 

 

 


A.5.3 Alti consumatori industriali

 

 

 

 

 

 

 

A.5.4 Consumatori comerciali

 

 

 

 

 

 

 

B. Consumatori finali conectati direct în sistemul de distributie

X

 

 

 

 

 

X

B.1 cu un consum anual de până la 23,25 MWh/an

X

 

 

 

 

 

X

CONSUMATORI CASNICI

X

 

 

 

 

 

 

B.1.1 Consumatori casnici

X

 

 

 

 

 

 

 

D1

 

 

 

 

 

 

 

D2

 

 

 

 

 

 

 

D3

 

 

 

 

 

 

CONSUMATORI NONCASNICI

X

 

 

 

 

 

 

B1.2 Alti consumatori noncasnici

X

 

 

 

 

 

 

 

R1

 

 

 

 

 

 

 

R2

 

 

 

 

 

 

B1.3 Alti consumatori industriali

 

 

 

 

 

 

 

 

11

 

 

 

 

 

 

B1.4 Consumatori comerciali

 

 

 

 

 

 

 

 

11

 

 

 

 

 

 

B1.5 Producători de energie electrică si/sau termică

 

 

 

 

 

 

 

 

11

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

B.2. cu un consum anual între 23,26 MWh/an si 116,28 MWh/an

X

 

 

 

 

 

X

CONSUMATORI CASNICI

X

 

 

 

 

 

 

B.2.1 Consumatori casnici

X

 

 

 

 

 

 

 

D3b

 

 

 

 

 

 

CONSUMATORI NONCASNICI

X

 

 

 

 

 

 

B.2.2 Alti consumatori noncasnici

X

 

 

 

 

 

 

 

R3

 

 

 

 

 

 

B.2.3 Alti consumatori industriali

X

 

 

 

 

 

 

 

11

 

 

 

 

 

 

B.2.4 Consumatori comerciali

X

 

 

 

 

 

 

 

11

 

 

 

 

 

 

B.2.5 Producători de energie electrică si/sau termică

 

 

 

 

 

 

 

 

11

 

 

 

 

 

 


 

 

Specificatie

Tipul

de

consumator

Nr. consumatori

Cantitate

Pret

Număr consumatori luna curentă

Nr. consumatori care au încheiat

contracte noi în luna curentă, pentru un loc nou de consum

Nr. consumatori care au

reziliat contractul în luna

curentă

mii mc

MWh

RON/MWh

B.3 cu un consum anual între 116,29 MWh/an si 1.162,78 MWh/an

X

 

 

 

 

 

X

CONSUMATORI CASNICI

X

 

 

 

 

 

 

B.3.1 Consumatori casnici

X

 

 

 

 

 

 

 

D4

 

 

 

 

 

 

CONSUMATORI NONCASNICI

X

 

 

 

 

 

 

B.3.2 Alti consumatori noncasnici

X

 

 

 

 

 

 

 

R4

 

 

 

 

 

 

B.3.3 Alti consumatori industriali

X

 

 

 

 

 

 

 

12

 

 

 

 

 

 

B.3.4 Consumatori comerciali

X

 

 

 

 

 

 

 

12

 

 

 

 

 

 

B.3.5 Producători de energie electrică si/sau termică

X

 

 

 

 

 

 

 

12

 

 

 

 

 

 

B.4 cu un consum anual intre 1.162,79 MWh/an si 11.627,78 MWh/an

X

 

 

 

 

 

X

CONSUMATORI NONCASNICI

X

 

 

 

 

 

 

B.4.1 Alti consumatori noncasnici

X

 

 

 

 

 

 

 

R5

 

 

 

 

 

 

B.4.2 Alti consumatori industriali

X

 

 

 

 

 

 

 

13-1

 

 

 

 

 

 

 

13-2

 

 

 

 

 

 

B.4.3 Consumatori comerciali

X

 

 

 

 

 

 

 

13-1

 

 

 

 

 

 

 

13-2

 

 

 

 

 

 

B.4.4 Producători de energie electrică si/sau termică

X

 

 

 

 

 

 

 

13-1

 

 

 

 

 

 

 

13-2

 

 

 

 

 

 

B.5 cu un consum anual între 11.627,79 MWh/an si 116.277,79 MWh/an

X

 

 

 

 

 

X

CONSUMATORI NONCASNICI

X

 

 

 

 

 

 

B.5.1 Producători de energie electrică si/sau termică

X

 

 

 

 

 

 

 

14-1

 

 

 

 

 

 

 

I4-2

 

 

 

 

 

 

B.5.2 Consumatori din industria chimică

X

 

 

 

 

 

 

 

14-1

 

 

 

 

 

 

 

I4-2

 

 

 

 

 

 


B.5.3. Alti consumatori industriali

X

 

 

 

 

 

 

 

I4-2

 

 

 

 

 

 

B.5.4 Consumatori comerciali

X

 

 

 

 

 

 

 

14-1

 

 

 

 

 

 

 

I4-2

 

 

 

 

 

 

B.5.5 Alti consumatori noncasnici

 

 

 

 

 

 

 

 

14-1

 

 

 

 

 

 

 

I4-2

 

 

 

 

 

 

B.6 cu un consum anual peste 116.277,79 MWh/an

X

 

 

 

 

 

X

CONSUMATORI NONCASNICI

X

 

 

 

 

 

 

B.6.1 Producători de energie electrică si/sau termică

X

 

 

 

 

 

 

 

15-4

 

 

 

 

 

 

B.6.2 Consumatori din industria chimică

X

 

 

 

 

 

 

 

15-4

 

 

 

 

 

 

B.6.3 Alti consumatori industriali

X

 

 

 

 

 

 

 

15-4

 

 

 

 

 

 

B.6.4 Consumatori comerciali

X

 

 

 

 

 

 

 

15-4

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

II. CONSUMATORI ELIGIBILI

X

 

 

 

 

 

X

A. Consumatori finali conectati direct la SNT

X

 

 

 

 

 

X

A.1 cu un consum anual de până la 1.162,78 MWh/an

X

 

 

 

 

 

X

CONSUMATORI CASNICI

X

 

 

 

 

 

 

A. 1.1 Consumatori casnici

X

 

 

 

 

 

 

 

D1

 

 

 

 

 

 

 

D2

 

 

 

 

 

 

 

D3

 

 

 

 

 

 

 

D3b

 

 

 

 

 

 

 

D4

 

 

 

 

 

 

CONSUMATORI NONCASNICI

X

 

 

 

 

 

 

A. 1.2 Alti consumatori noncasnici

X

 

 

 

 

 

 

 

R1

 

 

 

 

 

 

 

R2

 

 

 

 

 

 


 

 

Specificatie

Tipul

de

consumator

Nr. consumatori

Cantitate

Pret

Număr consumatori luna curentă

Nr. consumatori care au încheiat

contracte noi în luna curentă, pentru un loc nou de consum

Nr. consumatori care au

reziliat contractul în luna

curentă

mii mc

MWh

RON/MWh

 

R3

 

 

 

 

 

 

 

R4

 

 

 

 

 

 

A. 1.3 Alti consumatori industriali

X

 

 

 

 

 

 

 

11

 

 

 

 

 

 

 

12

 

 

 

 

 

 

A. 1.4 Consumatori comerciali

X

 

 

 

 

 

 

 

11

 

 

 

 

 

 

 

l2

 

 

 

 

 

 

A.2 cu un consum anual între 1.162,79 MWh/an si 11.627,78 MWh/an

X

 

 

 

 

 

X

CONSUMATORI NONCASNICI

X

 

 

 

 

 

 

A.2.1 Alti consumatori noncasnici

X

 

 

 

 

 

 

 

R5

 

 

 

 

 

 

A.2.2 Producători de energie electrică si/sau termică

X

 

 

 

 

 

 

 

13-1

 

 

 

 

 

 

 

13-2

 

 

 

 

 

 

A.2.3 Alti consumatori industriali

X

 

 

 

 

 

 

 

13-1

 

 

 

 

 

 

 

13-2

 

 

 

 

 

 

A.2.4 Consumatori comerciali

X

 

 

 

 

 

 

 

13-1

 

 

 

 

 

 

 

13-2

 

 

 

 

 

 

A.3 cu un consum anual între 11.627,79 MWh/an si 116.277,79 MWh/an

X

 

 

 

 

 

X

CONSUMATORI NONCASNICI

X

 

 

 

 

 

 

A.3.1 Producători de energie electrică si/sau termică

X

 

 

 

 

 

 

 

14-1

 

 

 

 

 

 

 

I4-2

 

 

 

 

 

 

A.3.2 Consumatori din industria chimică

X

 

 

 

 

 

 

 

14-1