MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 539         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 17 iulie 2008

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

754. - Hotărâre pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 170/2008 privind aprobarea cifrelor de scolarizare pentru învătământul preuniversitar si superior de stat în anul scolar/universitar 2008-2009

 

755. - Hotărâre privind exercitarea, cu caracter temporar, a functiei publice de subprefect al judetului Galati de către doamna Sighinas-Crista Marcela Doina

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

142. - Decizie privind trecerea domnului Curduman Vasile din functia publică de subprefect al judetului Galati în functia publică de inspector guvernamental

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

124. - Ordin al directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 052-08 „Instalatii de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare”

 

1.057. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală privind modificarea si completarea Regulamentului de organizare si functionare al Comisiei de disciplină din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, aprobat prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală nr. 71/2008 .

 

2.377. - Ordin al ministrului culturii si cultelor privind clasarea în grupa A a imobilului „Tribunalul Sibiu”, Bd. Victoriei nr. 11, municipiul Sibiu, judetul Sibiu

 

2.378. - Ordin al ministrului culturii si cultelor privind clasarea în grupa A a Sitului arheologic „Băile Figa” din orasul Beclean, judetul Bistrita-Năsăud.

 

2.379. - Ordin al ministrului culturii si cultelor privind clasarea în categoria ansamblu, grupa B, a „Liniei ferate industriale cu ecartament îngust Brad-Criscior”, judetul Hunedoara

 

2.385. - Ordin al ministrului culturii si cultelor privind radierea din Lista monumentelor istorice a imobilului întreprinderea de mătase „Select” din Calea Dudesti nr. 186, sectorul 3, Bucuresti

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

Decizia nr. LXVIII (68) din 15 octombrie 2007

 

Decizia nr. LXIX (69) din 15 octombrie 2007

 

Decizia nr. LXX (70) din 15 octombrie 2007

 

Decizia nr. LXXI (71) din 15 octombrie 2007

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

133. - Decizie privind avizarea constituirii si functionării organismului de gestiune colectivă AGICOA ROMÂNIA

 


HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 170/2008 privind aprobarea cifrelor de scolarizare pentru învătământul preuniversitar si superior de stat în anul scolar/universitar 2008-2009

 

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României qdnntă nm7enta hotărâre

 

Articol unic. - Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 170/2008 privind aprobarea cifrelor de scolarizare pentru învătământul preuniversitar si superior de stat în anul scolar/universitar 2008-2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 22 februarie 2008, se modifică si va avea următorul cuprins:

1. La punctul III, pozitia 4 va avea următorul cuprins:

„4. Învătământ postliceal

Numărul elevilor în anul I, total 16.395

din care:

a) învătământ special 195

b) învătământ militar (MIRAsi MAp) 1.700

c) învătământ de zi si/sau seral 14.500”.

2. La punctul VI, pozitia 1 va avea următorul cuprins:

„1. universitare de licentă (anul I) 62.0603).

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul educatiei, cercetării si tineretului,

Remus Pricopie,

secretar de start

Ministrul internelor si reformei administrative,

Cristian David

Ministrul apărării,

Teodor Viorel Melescanu

Ministrul muncii, familiei si egalitătii de sanse,

Paul Păcuraru

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 16 iulie 2008.

Nr. 754.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind exercitarea, cu caracter temporar, a functiei publice de subprefect al judetului Galati de către doamna Sighinas-Crista Marcela Doina

 

Având în vedere prevederile art. 43 din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înaltilor functionari publici, managementul carierei si mobilitatea înaltilor functionari publici, ale art. 43 din Ordonanta Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acordă functionarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, cu modificările ulterioare, precum si ale art. 89 si 92 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată,

în temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Doamna Sighinas-Crista Marcela Doina exercită, cu caracter temporar, functia publică de subprefect al judetului Galati până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul internelor si reformei administrative,

Cristian David

 

Bucuresti, 16 iulie 2008.

Nr. 755.

 


DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind trecerea domnului Curduman Vasile din functia publică de subprefect al judetului Galati în functia publică de inspector guvernamental

 

Având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înaltilor functionari publici, managementul carierei si mobilitatea înaltilor functionari publici,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată,

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Pe data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Curduman Vasile trece din functia publică de subprefect al judetului Galati în functia publică de inspector guvernamental.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Marian Marius Dorin

 

Bucuresti, 16 iulie 2008.

Nr. 142.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

BIROUL ROMÂN DE METROLOGIE LEGALĂ

 

ORDIN

privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 052-08 „Instalatii de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare”

 

În temeiul Ordonantei Guvernului nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie, aprobată cu modificări prin Legea nr. 11/1994, cu modificările si completările ulterioare,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 193/2002 privind organizarea si functionarea Biroului Român de Metrologie Legală, cu modificările si completările ulterioare,

directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Norma de metrologie legală NML 052-08 „Instalatii de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare”, cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Norma de metrologie legală prevăzută la art. 1 înlocuieste procedurile P 85-99 Procedură de încercare/ verificare metrologică - „Vitezograf pentru rame de metrou tip TELOC 2200” si P 100-99 Procedură de încercare/verificare metrologică - „Instalatie de măsurat viteza la vehicule feroviare”, cu exceptia cazurilor la care se referă art. 3.

Art. 3. - Se admite utilizarea în continuare, în paralel cu norma de metrologie legală prevăzută la art. 1, a procedurilor de încercare/verificare metrologică prevăzute la art. 2 pentru mijloacele de măsurare care au aprobare de model acordate în baza acestor acte normative, după cum urmează:

- până la expirarea valabilitătii aprobării de model, dar nu mai mult decât 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului ordin, pentru verificarea metrologică initială;

- pentru verificări metrologice periodice si după reparatii.


Art. 4. - Unitătile din structura si în subordinea Biroului Român de Metrologie Legală, precum si laboratoarele autorizate de acestea vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare la data publicării.

 

Directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală,

Fănel lacobescu

 

Bucuresti, 16 iunie 2008.

Nr. 124.

 

ANEXĂ

 

NORMA DE METROLOGIE LEGALĂ NML 052-08

„Instalatii de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare”

 

1. Domeniul de aplicare

1.1. Prezenta normă de metrologie legală se referă la instalatiile de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare (locomotive, rame electrice, rame electrice de metrou) si de înregistrare a unor parametri referitori la deplasarea vehiculelor, cum sunt viteza de deplasare, distanta, timpul, viteza preselectată si altele asemenea, în scopul asigurării conditiilor de sigurantă în transportul pe calea ferată sau metrou.

1.2. Pentru a putea fi introduse pe piată, puse în functiune sau utilizate în măsurările de interes public, instalatiile de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare, prevăzute la pct. 1.1, trebuie să îndeplinească atât cerintele metrologice si tehnice prevăzute în prezenta normă, cât si cerintele aplicabile din Norma de metrologie legală NML 001-05 „Cerinte metrologice si tehnice comune mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal”. Aplicabilitatea cerintelor din normele mai sus mentionate rezultă din tabelul 2.

1.3. Din punctul de vedere al destinatiei, instalatiile de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare se clasifică în instalatii de măsurare a vitezei pe calea ferată si instalatii de măsurare a vitezei pe calea de metrou.

1.4. Din punct de vedere constructiv, instalatiile de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare se clasifică în instalatii electronice cu înregistrare pe memorie nevolatilă si instalatii electromecanice cu înregistrare pe suport de hârtie.

1.5. Din punct de vedere functional, instalatiile de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare sunt compuse din traductor de turatie, aparat indicator si bloc de măsurare-înregistrare.

2. Terminologie

2.1. vehicul feroviar - vehicul cu motor care realizează tractiune mecanică pe căi de rulare de tip cale ferată;

2.2. tensiune de alimentare nominală (U0) - valoarea tensiunii de alimentare pentru care a fost construită instalatia;

2.3. eroare de înregistrare - diferenta dintre valoarea înregistrată si valoarea afisată a măsurandului.

3. Cerinte metrologice si tehnice 3.1. Cerinte metrologice

3.1.1. Clasa de exactitate a instalatiilor de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare este:

- pentru instalatiile electronice: 1,5;

- pentru instalatiile electromecanice: 5.

3.1.2. Erorile tolerate ale instalatiilor de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare sunt cele prevăzute în tabelul 1.

3.1.3. Instalatiile de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare trebuie să se încadreze în erorile tolerate stabilite la pct. 3.1.2 pentru următoarele valori ale mărimilor de influentă în conditii nominale de functionare:

3.1.3.1. temperatura:

- pentru instalatiile de măsurare a vitezei pe calea ferată: (-35+70)°C;

- pentru instalatiile de măsurare a vitezei pe calea de metrou: (-5 +50)°C;

3.1.3.2. umiditatea:

- pentru instalatiile de măsurare a vitezei pe calea ferată: (30 95)%;

- pentru instalatiile de măsurare a vitezei pe calea de metrou: (45 85)%;

3.1.3.3. tensiunea (V): (0,71,25) U0;

3.1.3.4. conditii de mediu mecanic: clasa M3;

3.1.3.5. conditii de mediu electromagnetic: clasa E3;

3.1.4. Pragul de discriminare: 1,5 km/h.

Tabelul 1 - Erori maxime tolerate

 

 

Tip de eroare

Erori tolerate ale instalatiilor

electronice

electromecanice

Eroarea de măsurare a vitezei

+1,5% din valoarea intervalului de măsurare

+5 km/h

Eroarea de înregistrare a vitezei

± (1% din valoarea măsurată +1)km/h

± 2,5 km/h

Eroarea de histerezis

1% din valoarea intervalului de măsurare

2 km/h

Eroarea de măsurare a distantei

± (1% din valoarea măsurată +1) km/h

Eroarea de contorizare a distantei parcurse

± (1% din valoarea măsurată +1) km/h

Eroarea de măsurare si înregistrare a intervalelor de timp

1 min./24 h

Eroarea la actionarea contactelor de limitare a vitezei pentru o viteză preselectată

2 km/h sau valoarea prevăzută în specificatiile producătorului

Eroarea de histerezis la actionarea contactelor de limitare a vitezei pentru o viteză preselectată

2 km/h sau valoarea prevăzută în specificatiile producătorului


3.2. Cerinte tehnice

3.2.1. Domeniul de măsurare

3.2.1.1. Domeniul minim de măsurare si înregistrare a vitezei:

- pentru instalatiile de măsurare a vitezei pe calea ferată: (0 200) km/h;

- pentru instalatiile de măsurare a vitezei pe calea de metrou: (0 100) km/h.

3.2.1.2. Domeniul minim de contorizare a kilometrilor parcursi: (0 999.999) km.

3.2.1.3. Domeniul de înregistrare a spatiului pe diagramă: minimum 10.000 km.

3.2.1.4. Domeniul minim de programare a diametrului rotii:

- pentru instalatiile de măsurare a vitezei pe calea ferată: (8001.250) mm;

- pentru instalatiile de măsurare a vitezei pe calea de metrou: (830910) mm.

3.2.1.5. Valoarea maximă a pasului:

- pentru instalatiile electronice: 1 mm;

- pentru instalatiile electromecanice: 20 mm.

3.2.2. Instalatiile de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare trebuie să aibă o constructie robustă, să nu permită nicio deformare permanentă care să influenteze buna functionare si să permită introducerea si citirea datelor într-un mod accesibil.

3.2.3. Carcasa trebuie să protejeze componentele din interior fată de atingere, praf si apă. Gradul de protectie trebuie să fie IP 65 pentru traductorul de turatie si IP 40 pentru aparatele indicator si indicator-înregistrator.

3.2.4. Inscriptionările de pe panoul si cadranele aparatelor care indică viteza trebuie să fie clare, lizibile pentru identificarea usoară a comenzilor la care se referă sau pentru citirea usoară a valorilor. Pentru citirea indicatiilor de viteză trebuie prevăzut un sistem de iluminare pe timp de noapte.

3.2.5. Afisajele numerice trebuie să fie usor de citit. Înăltimea minimă a cifrelor afisajului de viteză de pe aparatul indicator trebuie să fie de 10 mm.

3.2.6. Masa trebuie să fie conform specificatiilor producătorului.

3.2.7. Verificarea la vibratii

Instalatiile de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare trebuie să reziste la încercarea la vibratii cu acceleratia 1g, frecventa 50 Hz, timp de două ore.

3.2.8. Verificarea la socuri mecanice

Instalatiile de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare trebuie să suporte timp de două minute o zdruncinare corespunzătoare loviturilor de tampon, montate ca în conditii de functionare, cu următorii parametri:

- acceleratia 3g, frecventa 60 socuri/min. pentru aparatele indicator-înregistrator si indicator;

- acceleratia 10g, frecventa 60 socuri/min. pentru traductorul de turatie.

3.2.9. Verificarea rezistentei de izolatie

3.2.9.1. Rezistenta de izolatie a instalatiilor de măsurare a vitezei pe calea ferată trebuie să fie de minimum 150 MQ în stare uscată si minimum 20 MQ în stare umedă.

3.2.9.2. Rezistenta de izolatie a instalatiilor de măsurare a vitezei pe calea de metrou trebuie să fie de minimum 100 MQ în stare uscată si minimum 2 MQ în stare umedă.

3.2.10. Verificarea la supratensiuni

3.2.10.1. Instalatiile de măsurare a vitezei pe calea ferată trebuie să suporte în stare umedă timp de un minut o tensiune sinusoidală de 1.500 V, 50 Hz, aplicată între borna de masă a carcasei si toate celelalte borne de conectare cu vehiculul, legate împreună.

3.2.10.2. Instalatiile de măsurare a vitezei pe calea de metrou trebuie să suporte în stare umedă timp de un minut o tensiune sinusoidală de 750 V, 50 Hz, aplicată între borna de

masă a carcasei si toate celelalte borne de conectare cu vehiculul, legate împreună.

3.2.10.3. Instalatiile de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare trebuie să suporte supratensiuni tranzitorii nonrepetitive, cu amplitudinea de 1.500 V, 50 us, aplicată între borna de masă a carcasei si toate celelalte borne de conectare cu vehiculul, legate împreună.

3.2.11. Instalatiile de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare trebuie să suporte timp de 30 min. o supraviteză de 1,1 x viteza maximă.

3.2.12. Instalatiile de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare trebuie să fie supuse unei încercări de functionare neîntreruptă pe o durată corespunzătoare celei specificate de producător.

Observatie:

După efectuarea verificărilor de la pct. 3.2.7 - 3.2.12, instalatiile de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare nu trebuie să prezinte deteriorări sau modificări exterioare sau de informatie si trebuie să corespundă conditiei de la pct. 3.1.2.

3.3. Adecvare

3.3.1. Instalatiile de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare trebuie să fie astfel construite încât accesul la programarea datelor necesare functionării lor si transferului de date să poată fi protejat prin sigilii cu plombe sau alte tipuri de sigilii.

3.3.2. Aplicarea sigiliilor trebuie făcută astfel încât accesul la componentele care necesită protectie să nu fie posibilă decât prin distrugerea sigiliilor respective.

3.3.3. Locul de aplicare a sigiliilor, forma si tipul lor se vor stabili în certificatul aprobării de model.

3.3.4. Constructia instalatiilor de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare trebuie să permită introducerea într-un mod accesibil a datelor tehnice privind vehiculul feroviar, dar să nu permită modificarea acestora în timpul deplasării vehiculului feroviar.

3.3.5. Caracteristicile metrologice ale instalatiilor de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare nu trebuie să fie influentate de conectarea cu un alt dispozitiv, de vreun dispozitiv sau vreo caracteristică a dispozitivului conectat.

Programele informatice a căror actiune influentează caracteristicile metrologice trebuie să fie identificate si făcute inviolabile, dovezile privind interventiile trebuind să fie disponibile pentru perioade de timp rezonabile.

3.4. Inscriptionări

Instalatiile de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare trebuie să aibă cel putin următoarele inscriptionări:

- denumirea produsului;

- firma constructoare;

- tipul;

- seria si anul de fabricatie;

- valoarea tensiunii de alimentare;

- clasa de precizie;

- numărul aprobării de model.

4. Atestarea legalitătii

4.1. Modalitătile de control metrologic legal aplicabile instalatiilor de măsurare a vitezei la vehiculele feroviare sunt prevăzute în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal, în vigoare.

4.2. Cerintele metrologice si tehnice care se verifică în cadrul modalitătilor de control metrologic legal sunt indicate în tabelul 2.

4.3. Atestarea legalitătii unei instalatii de măsurare a vitezei vehiculelor feroviare se realizează numai după demonstrarea conformitătii cu cerintele indicate în tabel, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă, prin eliberarea unor documente specifice (certificat de aprobare de model, buletin de verificare metrologică) si aplicarea marcajelor metrologice în conformitate cu certificatul aprobării de model.

4.4. Instalatia de măsurare a vitezei la vehiculele feroviare care la verificare nu a corespuns uneia sau mai multor probe este considerată respinsă si este declarată nelegală din punct de vedere metrologic, utilizarea acesteia fiind interzisă. In această situatie instalatia nu va fi marcată cu marca metrologică de verificare, iar pe buletinul de verificare metrologică se va consemna „respins”, împreună cu motivul respingerii.

4.5. Intervalele maxime de timp între două verificări metrologice succesive sunt prevăzute în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal, în vigoare.

 


Tabelul 2 - Cerinte metrologice si tehnice specifice modalitătilor de control metrologic legal

 

 

 

 

 

 

 

 

Nr. crt.

Cerinta metrologică sau tehnică

Punctul din norma de metrologie legală

Modalităti de control

Aprobare de model

Verificare metrologică

initială

periodică

1.

Erori în conditii de referintă

3.1.2/NML 052-08 2.1.1/NML 001-05

X

X

X

2.

Specificarea conditiilor de mediu climatic, mecanic si electromagnetic

2.1.3/NML 001-05

X

X

X

3.

Reproductibilitate

2.2/NML 001-05

X

X

X

4.

Repetabilitate

2.3/NML 001-05

X

X

X

5.

Erori la limitele domeniului nominal de temperatură

3.1.3.1/NML052-08

X

-

-

6.

Erori la limitele domeniului nominal de umiditate

3.1.3.2/NML 052-08

X

-

-

7.

Erori la limitele domeniului nominal de tensiune

3.1.3.3/NML052-08

X

X

X

8.

Efectul conditiilor de mediu mecanic

3.1.3.4/NML 052-08

X

-

-

9.

Efectul conditiilor de mediu electromagnetic

3.1.3.5/NML052-08

X

-

-

10.

Pragul de discriminare

3.1.4/NML 052-08

X

X

X

11.

Domeniul de măsurare

3.2.1/NML 052-08

X

X

X

12.

Robustete

3.2.2/NML 052-08

X

-

-

13.

Grad de protectie

3.2.3/NML 052-08

X

-

-

14.

Protectia informatiilor de măsurare

2.8.4/NML 001-05

X

-

-

15.

Vizibilitatea si lizibilitatea indicatiilor si inscriptiilor

3.2.4/NML 052-08

X

-

-

16.

Dimensiunile afisajelor numerice

3.2.5/NML 052-08

X

-

-

17.

Masa

3.2.6/NML 052-08

X

-

-

18.

Efectul vibratiilor

3.2.7/NML 052-08

X

-

-

19.

Efectul socurilor mecanice

3.2.8/NML 052-08

X

-

-

20.

Rezistenta de izolatie

3.2.9/NML 052-08

X

-

-

21.

Efectul supratensiunilor

3.2.10.1/NML 052-08 3.2.10.2/NML 052-08 3.2.10.3/NML 052-08

X

 

 

22.

Efectul supravitezei

3.2.11/NML 052-08

X

-

-

23.

Durabilitate

3.2.13/NML 052-08 2.6/NML 001-05

X

-

-

24.

Adecvare

3.3/NML 052-08 2.7/NML 001-05

X

-

-

25.

Protectie împotriva interventiilor neautorizate

2.8/NML 001-05

X

-

-

26.

Inscriptionări

3.4/NML 052-08 2.9.1/ML001-05

X

-

-


MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR

AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

ORDIN

privind modificarea si completarea Regulamentului de organizare si functionare al Comisiei de disciplină din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, aprobat prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală nr. 71/2008

 

Având în vedere art. 79 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 6 alin. (1) si al art. 12 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 495/2007 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 privind normele de organizare si functionare a comisiilor de disciplină,

presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. I. - Regulamentul de organizare si functionare al Comisiei de disciplină din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, aprobat prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală nr. 71/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 29 ianuarie 2008, cu completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 5 alineatul (1) se introduc trei noi litere, literele b1), e) si f), cu următorul cuprins:

,,b1) directorii executivi din cadrul directiilor generale ale finantelor publice judetene, al Directiei Generale a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti;

e) comisarul general prim-adjunct, comisarii generali adjuncti, comisarii sefi ai sectiilor judetene si al sectiei municipiului Bucuresti din cadrul Gărzii Financiare;

f) directorii din aparatul central al Autoritătii Nationale a Vămilor.”

2. La articolul 12, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) În cazul în care functionarul public împotriva căruia a fost formulată sesizarea sau autorul sesizării nu se prezintă la termenul pentru care a fost citat, Comisia de disciplină are dreptul să solutioneze cauza în lipsa acestuia, pe baza documentelor aflate la dosar.”

3. La articolul 13, alineatul (3) se completează si va avea următorul cuprins:

„(3) Lipsa nejustificată a persoanelor citate nu împiedică desfăsurarea sedintelor Comisiei de disciplină, dacă citarea s-a făcut cu respectarea cerintelor prevăzute de lege. Constituie lipsă justificată orice împrejurare care presupune imposibilitate fizică de deplasare la sedinta Comisiei de disciplină.”

4. La articolul 13, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

„(4) În situatia lipsei nejustificate a persoanelor legal citate, acestea pot formula apărări în scris în termen de două zile de la data la care au fost citate să se prezinte în fata Comisiei de disciplină.”

5. La articolul 18, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 18. - (1) Actul administrativ de sanctionare a functionarului public este ordinul emis de către persoana care are competenta legală de începere, modificare sau încetare a raportului de serviciu, pe baza propunerii cuprinse în raportul Comisiei de disciplină.”

6. La articolul 18, alineatul (3) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(3) Persoana care are competenta legală de a aplica sanctiunea disciplinară poate să aplice o altă sanctiune decât cea propusă de Comisia de disciplină, având obligatia de a motiva această decizie.”

7. La articolul 19, alineatele (1) si (2) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„Art. 19. - (1) În cazul în care sanctiunea a fost aplicată direct de persoana care are competenta legală, la propunerea conducătorului compartimentului, potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, functionarul public poate formula contestatie în conditiile legii.

(2) În situatia prevăzută la alin. (1), Comisia de disciplină trebuie să fie sesizată în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării contestatiei. În acest caz, Comisia de disciplină este competentă să verifice dacă sanctiunea disciplinară a fost aplicată cu respectarea prevederilor art. 77 alin. (4) si (5) si ale art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală,

Daniel Chitoiu

 

Bucuresti, 11 iulie 2008.

Nr. 1.057.

 


MINISTERUL CULTURII SI CULTELOR

 

ORDIN

privind clasarea în grupa A a imobilului „Tribunalul Sibiu”, Bd. Victoriei nr. 11, municipiul Sibiu, judetul Sibiu

 

Tinând seama de Avizul Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice nr. 105/E din 27 februarie 2008, în temeiul prevederilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului culturii si cultelor nr. 2.682/2003 privind aprobarea Normelor metodologice de clasare si evidentă a monumentelor istorice, a Listei monumentelor istorice, a Fisei analitice de evidentă a monumentelor istorice si a Fisei minimale de evidentă a monumentelor istorice, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 11 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 78/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor, republicată,

ministrul culturii si cultelor emite prezentul ordin.

Art. 1. - „Tribunalul Sibiu”, Bd. Victoriei nr. 11, municipiul Sibiu, judetul Sibiu, se clasează ca monument istoric, grupa A, cod în Lista monumentelor istorice SB-II-m-A-20929.

Art. 2. - Directia pentru Cultură, Culte si Patrimoniul Cultural National a Judetului Sibiu va îndeplini procedurile de comunicare în termen de cel mult 30 de zile de la data publicării prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul culturii si cultelor,

Adrian lorgulescu

 

Bucuresti, 11 iunie 2008.

Nr. 2.377.

 

MINISTERUL CULTURII SI CULTELOR

 

ORDIN

privind clasarea în grupa A a Sitului arheologic „Băile Figa” din orasul Beclean, judetul Bistrita-Năsăud

 

Tinând seama de Avizul Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice nr. 112/E din 26 martie 2008, în temeiul prevederilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului culturii si cultelor nr. 2.682/2003 privind aprobarea Normelor metodologice de clasare si evidentă a monumentelor istorice, a Listei monumentelor istorice, a Fisei analitice de evidentă a monumentelor istorice si a Fisei minimale de evidentă a monumentelor istorice, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 11 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 78/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor, republicată,

ministrul culturii si cultelor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Situl arheologic „Băile Figa” din orasul Beclean, judetul Bistrita-Năsăud, se clasează ca monument istoric, grupa A, cod în Lista monumentelor istorice BN-l-s-A-20930.

Art. 2. - Directia pentru Cultură, Culte si Patrimoniul Cultural National a Judetului Bistrita-Năsăud va îndeplini procedurile de comunicare în termen de cel mult 30 de zile de la data publicării prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul culturii si cultelor,

Adrian lorgulescu

 

Bucuresti, 11 iunie 2008.

Nr. 2.378.

 


MINISTERUL CULTURII SI CULTELOR

 

ORDIN

privind clasarea în categoria ansamblu, grupa B, a „Liniei ferate industriale cu ecartament îngust Brad-Criscior”, judetul Hunedoara

 

Tinând seama de Avizul Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice nr. 113/E din 26 martie 2008, în temeiul prevederilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului culturii si cultelor nr. 2.682/2003 privind aprobarea Normelor metodologice de clasare si evidentă a monumentelor istorice, a Listei monumentelor istorice, a Fisei analitice de evidentă a monumentelor istorice si a Fisei minimale de evidentă a monumentelor istorice, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 11 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 78/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor, republicată,

ministrul culturii si cultelor emite prezentul ordin.

Art. 1. - „Linia ferată industrială cu ecartament îngust Brad-Criscior”, judetul Hunedoara, se clasează ca monument istoric, categoria ansamblu, grupa B, cod în Lista monumentelor istorice HD-ll-a-B-20927, cu următoarele componente:

- Linie ferată industrială cu ecartament îngust, municipiul Brad, judetul Hunedoara, cod HD-ll-m-B-20927.01;

- Linie ferată industrială cu ecartament îngust, comuna Criscior, judetul Hunedoara, cod HD-ll-m-B-20927.02.

Art. 2. - Directia pentru Cultură, Culte si Patrimoniul Cultural National a Judetului Hunedoara va îndeplini procedurile de comunicare în termen de cel mult 30 de zile de la data publicării prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul culturii si cultelor,

Adrian Iorgulescu

 

Bucuresti, 11 iunie 2008.

Nr. 2.379.

 

MINISTERUL CULTURII SI CULTELOR

 

ORDIN

privind radierea din Lista monumentelor istorice a imobilului întreprinderea de mătase „Select” din Calea Dudesti nr. 186, sectorul 3, Bucuresti

 

În baza Referatului de aprobare al Directiei generale patrimoniul cultural national - Directia monumente istorice si arheologie nr. 2.749 din 15 mai 2008,

constatând că imobilul întreprinderea de mătase „Select” din Calea Dudesti nr. 186, sectorul 3, Bucuresti, este înscris în Lista monumentelor istorice, aprobată prin Ordinul ministrului culturii si cultelor nr. 2.314/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 si 646 bis din 16 iulie 2004, desi, conform Adresei Directiei monumentelor istorice nr. 1.845 din 8 iulie 1998, în sedinta din 7 iulie 1998, Comisia Natională a Monumentelor Istorice a declasat imobilul,

având în vedere prevederile Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată,

în temeiul prevederilor art. 11 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 78/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor, republicată,

ministrul culturii si cultelor emite Drezentul ordin

Art. 1. - Imobilul întreprinderea de mătase „Select” din Calea Dudesti nr. 186, sectorul 3, Bucuresti, cod B-ll-m-B-18648, se radiază din Lista monumentelor istorice, aprobată prin Ordinul ministrului culturii si cultelor nr. 2.314/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 si 646 bis din 16 iulie 2004.

Art. 2. - Directia pentru Cultură, Culte si Patrimoniul Cultural National a Municipiului Bucuresti si Institutul National al Monumentelor Istorice vor efectua operatiunile de radiere din Lista monumentelor istorice a imobilului nominalizat la art. 1.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul culturii si cultelor,

Adrian lorgulescu

 

Bucuresti, 16 iunie 2008.

Nr. 2.385.


 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

- SECTIILE UNITE –

 

DECIZIA Nr. LXVIII (68)

din 15 octombrie 2007

 

Dosar nr. 38/2007

Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie,

Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronuntate în temeiul art. 285 teza I din Codul de procedură penală.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenti 86 de judecători din totalul de 115 aflati în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nitu Tiberiu Mihail, prim-adjunct al procurorului general.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, punând concluzii în sensul de a se stabili că hotărârile pronuntate în temeiul art. 285 teza I din Codul de procedură penală, prin care instanta, sesizată în mod gresit, trimite plângerea organului competent, sunt sentinte supuse recursului în conditiile reglementate în art. 332 alin. 4 din acelasi cod.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

în legătură cu aplicarea prevederilor art. 285 teza I din Codul de procedură penală, instantele judecătoresti nu au un punct de vedere unitar cu privire la calea de atac ce se poate exercita împotriva hotărârilor de desesizare pronuntate în temeiul acestui text de lege.

Astfel, unele instante au considerat că hotărârile de desesizare si trimitere la organul competent a plângerilor prealabile gresit îndreptate, fiind definitive, nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Alte instante, dimpotrivă, s-au pronuntat în sensul că hotărârile de desesizare privind plângeri prealabile gresit îndreptate sunt supuse căilor de atac, unele apreciind că aceste hotărâri ar putea fi atacate succesiv atât cu apel, cât si cu recurs, iar cele mai multe considerând că asemenea hotărâri pot fi atacate numai cu recurs.

Aceste din urmă instante, care s-au pronuntat în sensul că hotărârile prin care plângerile prealabile gresit îndreptate sunt trimise organului competent pot fi atacate numai cu recurs, au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

Prin art. 285 din Codul de procedură penală se prevede că „plângerea prealabilă gresit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanta de judecată se trimite organului competent”, precizându-se în continuare că „în aceste cazuri plângerea se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul necompetent”.

Este adevărat că spre deosebire de art. 332 din Codul de procedură penală, prin care, reglementându-se restituirea pentru refacerea urmăririi penale, se precizează că „instanta se desesizează si restituie cauza procurorului”, în cuprinsul art. 285 teza I din acelasi cod se mentionează doar că plângerea prealabilă gresit îndreptată „se trimite” organului competent.

Această diferentă de reglementare nu poate lipsi însă procedura trimiterii plângerii prealabile organului competent de semnificatia unei desesizări, câtă vreme o astfel de solutie implică si scoaterea cauzei de pe rol ca urmare a constatării lipsei competentei de a o solutiona.

În acest sens, este de observat că o atare solutie nu poate fi decât rezultatul verificării legalitătii investirii, sub aspectul reglementat în art. 285 din Codul de procedură penală, astfel că, prin vointa neîndoielnică a legiuitorului, ea include în continutul său si actul de desesizare implicită a instantei care o pronuntă.

În raport cu această particularitate conferită, prin art. 285 teza I din Codul de procedură penală, solutiei instantei, de trimitere a plângerii organului competent, hotărârea prin care este adoptată, fiind de dezînvestire, nu poate fi considerată decât sentintă în sensul prevederilor art. 311 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Or, prin art. 361 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală se prevede între altele că sentintele de dezînvestire nu pot fi atacate cu apel.

Asa fiind, fată de această dispozitie limitativă a exercitării căii de atac a apelului, hotărârea dată în temeiul art. 285 din Codul de procedură penală, fiind de dezinvestire, nu este supusă nici ea recursului.

Dar, chiar dacă sentintele de dezînvestire nu sunt mentionate între hotărârile ce pot fi atacate cu recurs potrivit art. 3851 din Codul de procedură penală, din moment ce în art. 332 alin. 4 din acelasi cod se prevede că „împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror si de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre.”, se impune ca si hotărârile de trimitere a plângerii prealabile organului competent, care sunt tot de desesizare, să fie supuse căii de atac a recursului în temeiul aceluiasi text de lege.

În consecintă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum si al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că hotărârile pronuntate în temeiul art. 285 teza I din Codul de procedură penală prin care instanta, sesizată în mod gresit cu plângere prealabilă, trimite acea plângere organului competent, sunt sentinte supuse recursului în conditiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie si stabilesc:

Hotărârile pronuntate în temeiul art. 285 teza I din Codul de procedură penală, prin care instanta sesizată în mod gresit cu o plângere prealabilă o trimite organului competent, sunt sentinte supuse recursului, în conditiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronuntată în sedintă publică, astăzi, 15 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei

 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

- SECTIILE UNITE –

 

DECIZIA Nr. LXIX (69)

din 15 octombrie 2007

 

Dosar nr. 39/2007

Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie,

Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la compunerea completului de judecată care solutionează declaratia de abtinere sau cererea de recuzare, în raport cu faza procesuală în care acestea au fost formulate.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenti 86 de judecători din totalul de 115 aflati în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nitu Tiberiu Mihail, prim-adjunct al procurorului general.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, punând concluzii de admitere a acestuia în sensul de a se stabili că declaratia de abtinere sau cererea de recuzare se solutionează în complet de judecată având compunerea prevăzută de lege pentru judecarea cauzei în care a intervenit incidentul procedural.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instantelor judecătoresti s-a ivit diversitate de solutii privind compunerea completului de judecată care solutionează declaratia de abtinere sau cererea de recuzare, în raport cu faza procesuală în care acestea au fost formulate.

Astfel, unele instante s-au pronuntat în sensul că, în cazul judecării declaratiei de abtinere sau cererii de recuzare, compunerea completului de judecată trebuie să fie unică, iar nu aceea prevăzută de lege pentru judecarea cauzei în care a intervenit incidentul procedural.

Alte instante, dimpotrivă, au considerat că în asemenea situatii compunerea completului de judecată este aceea prevăzută de lege pentru judecarea cauzei în care a intervenit incidentul procedural.

Aceste din urmă instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

Potrivit art. 292 din Codul de procedură penală, „instanta judecă în complet de judecată, a cărui compunere este cea prevăzută de lege”.

Or, în conformitate cu art. 54 alin. (1) si (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată si completată prin Legea nr. 247/2005, cauzele date potrivit legii în competenta de primă instantă a judecătoriei, tribunalului si curtii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu exceptia cazurilor în care legea prevede altfel.

Tot astfel, potrivit alin. (3) si (4) din acelasi text de lege, „în cazul completului format din 2 judecători, dacă acestia nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se pronunta, procesul se judecă din nou în complet de divergentă, în conditiile legii, complet de divergentă ce se constituie prin includerea, în completul de judecată, a presedintelui sau vicepresedintelui instantei, a presedintelui de sectie ori a judecătorului din planificarea de permanentă”.

Potrivit art. 52 alin. 1 din Codul de procedură penală, „abtinerea sau recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se solutionează de un alt complet, în sedintă secretă, fără participarea celui ce declară că se abtine sau care este recuzat”.

Prin alin. 5 teza I al aceluiasi text de lege se prevede că atunci „când pentru solutionarea abtinerii sau recuzării nu se poate alcătui completul potrivit alin. 1, abtinerea sau recuzarea se solutionează de instanta ierarhic superioară”.

Într-adevăr, asa cum reiese din cele două alineate mentionate ale art. 52 din Codul de procedură penală, în compunerea completului de judecată care solutionează declaratia de abtinere sau cererea de recuzare nu poate intra judecătorul vizat de incidentul procedural.

Pe de altă parte, în art. 52 alin. 5 teza II se prevede că, „în cazul în care se găseste întemeiată abtinerea sau recuzarea si, din cauza abtinerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată la instanta competentă să solutioneze cauza, instanta ierarhic superioară desemnează pentru judecarea cauzei o instantă egală în grad cu instanta în fata căreia s-a formulat abtinerea sau recuzarea”.

În această privintă, este de observat că prevederile art. 52 din Codul de procedură penală, privind procedura de solutionare în cursul judecătii a declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare, nu contin dispozitii derogatorii, ceea ce relevă fără echivoc intentia legiuitorului de constituire a unui alt complet de judecată, în compunerea prevăzută de lege pentru judecarea cauzei în care a intervenit incidentul procedural.

Mai trebuie subliniat că prin art. 98 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară al instantelor judecătoresti, aprobat prin Hotărârea nr. 387 din 22 septembrie 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare, se stabileste că „în situatia în care incidentele procedurale se referă la o parte din membrii completului de judecată, solutionarea acestora se va face de către un complet constituit prin includerea judecătorului sau a judecătorilor stabiliti prin planificarea de permanentă, pe materii, realizată cel putin semestrial. Completul de judecată astfel constituit va păstra cauza pentru judecată, în situatia în care, în urma solutionării incidentelor procedurale, se va stabili că judecătorul sau judecătorii cu privire la care s-au invocat incidentele procedurale nu pot participa la judecarea cauzei”.

Ca urmare, din aceste reglementări rezultă că, în situatia admiterii declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare la aceeasi instantă, completul constituit pentru solutionarea acestora trebuie să păstreze pentru judecată cauza în care a intervenit incidentul procedural, iar completul trebuie să aibă compunerea prevăzută de lege pentru solutionarea respectivei cauze.

În consecintă, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum si ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că declaratia de abtinere sau cererea de recuzare se judecă în complete constituite în compunerea prevăzută de lege pentru solutionarea cauzei în care a intervenit incidentul procedural, respectiv în compunerea de un judecător în cauzele în primă instantă, de 2 judecători în apel si 3 judecători în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie si stabilesc:

Declaratia de abtinere sau cererea de recuzare se judecă de complete constituite în compunerea prevăzută de lege pentru solutionarea cauzei în care a intervenit incidentul procedural, respectiv în compunerea de un judecător în cauzele în primă instantă, de 2 judecători în apel si de 3 judecători în recurs.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronuntată în sedintă publică, astăzi, 15 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei

 


ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

- SECTIILE UNITE –

 

DECIZIA Nr. LXX (70)

din 15 octombrie 2007

 

Dosar nr. 40/2007

Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie,

Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la posibilitatea contopirii de către instantele de control judiciar a pedepsei aplicate pentru infractiunea care a făcut obiectul judecătii cu pedepse aplicate infractiunilor concurente pentru care infractorul a fost condamnat definitiv, în cazul în care contopirea nu a fost efectuată mai întâi de către instanta de fond.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenti 86 de judecători din totalul de 115 aflati în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nitu Tiberiu Mihail, prim-adjunct al procurorului general.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru a fi admis în sensul de a se stabili că instantele de control judiciar nu au competenta de a efectua contopirea pedepselor direct în căile de atac, deoarece această operatiune nu se poate face fără a se aprecia asupra însusi fondului cauzei.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instantelor judecătoresti s-a ivit diversitate de solutii în legătură cu posibilitatea contopirii de către instantele de control judiciar a pedepsei aplicate pentru infractiunea care a făcut obiectul judecătii cu pedepse aplicate infractiunilor concurente, pentru care infractorul a fost condamnat definitiv în alte cauze, în situatia în care contopirea nu a fost efectuată mai întâi de către instanta de fond.

Astfel, în cadrul unui punct de vedere s-a considerat că instantele de control judiciar pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infractiunea care a făcut obiectul judecătii cu pedepse aplicate infractiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, iar contopirea nu a fost dispusă de prima instantă.

Dimpotrivă, în cadrul unui alt punct de vedere s-a considerat că instantele de control judiciar nu sunt competente să efectueze contopirea direct în căile de atac, deoarece aceasta nu poate fi dispusă fără a se aprecia însusi fondul cauzei, apreciere în cadrul căreia instanta are posibilitatea să aplice un spor de pedeapsă conform prevederilor art. 34 din Codul penal.

Acest din urmă punct de vedere corespunde cerintelor de interpretare si aplicare corectă a legii.

Pluralitate de infractiuni există atât în situatia în care o persoană săvârseste mai multe infractiuni înainte să fie condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, cât si atunci când o persoană săvârseste din nou o infractiune după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infractiune.

Or, în cazul concursului de infractiuni este posibil ca două sau mai multe infractiuni concurente să nu fie judecate deodată si de către aceeasi instantă, după cum nu este exclus ca instanta să nu cunoască în momentul judecătii că inculpatul a mai săvârsit si o altă infractiune sau chiar mai multe infractiuni concurente ori chiar să cunoască această situatie, dar să fie nevoită să le judece separat, datorită complexitătii deosebite a cauzei sau unor alte împrejurări care ar atrage întârzierea nejustificată a judecătii.

De asemenea, în frecvente cazuri judecarea infractorului pentru infractiuni concurente se face de instante diferite.

Este adevărat că, în asemenea situatii, infractorul este condamnat definitiv, prin hotărâri diferite, la mai multe pedepse pentru infractiuni concurente, putându-se afla în situatia să execute separat aceste pedepse, ceea ce ar contraveni regulilor instituite de lege cu privire la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infractiuni.

Dar, pentru astfel de ipoteze, legiuitorul a creat institutia contopirii pedepselor.

Astfel, potrivit art. 36 alin. 1 din Codul penal, dacă un infractor condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurentă, se aplică dispozitiile art. 34 si 35 din acelasi cod.

Totodată, în conformitate cu alin. 2 al art. 36 din Codul penal, dispozitiile art. 34 si 35 din acelasi cod sunt incidente si atunci când, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că persoana condamnată suferise si o altă condamnare definitivă pentru una sau mai multe infractiuni concurente.

Este de observat, deci, că situatia reglementată în cadrul alin. 2 al art. 36 din Codul penal se referă numai la hotărâri de condamnare definitive, iar contopirea pedepselor stabilite, pentru fiecare dintre infractiunile concurente, nu se poate realiza decât în faza ulterioară rămânerii definitive a acestora, aceea a executării.

Ca urmare, pentru efectuarea operatiunii de contopire în această din urmă ipoteză trebuie să se recurgă la procedura reglementată în art. 449 din Codul de procedură penală, în cuprinsul căruia se prevede, la alin. 1, că „pedeapsa pronuntată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenta vreuneia dintre următoarele situatii: a) concursul de infractiuni; b) recidiva; c) acte care intră în continutul aceleiasi infractiuni,” iar la alin. 2 că „instanta competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanta de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de detinere ori în executarea pedepsei la locul de muncă, instanta corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de detinere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa”.

Or, această reglementare procedurală cu caracter imperativ impune solutionarea numai de către instantele la care se face referire în mod limitativ, prin art. 449 alin. 2 din Codul de procedură penală, a chestiunii contopirii pedepsei stabilite pentru infractiunea ce face obiectul judecătii cu pedepse aplicate infractiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost efectuată de prima instantă.

A considera altfel ar însemna să nu se respecte o dispozitie procedurală expresă referitoare la competentă si să fie înlăturată


Astfel, unele instante au apreciat că, în raport cu dispozitiile art. 168 din Codul de procedură penală, prin care este instituită o competentă alternativă, plângerea în contra măsurii asigurătorii luate si a modului de ducere la îndeplinire a acesteia poate fi adresată fie procurorului, fie instantei de judecată.

Alte instante au considerat că, în cursul urmăririi penale, competenta de solutionare a plângerii împotriva măsurii asigurătorii dispuse de procuror apartine în exclusivitate procurorului.

În fine, au fost si instante care s-au pronuntat în sensul că plângerea întemeiată pe dispozitiile art. 168 din Codul de procedură penală revine competentei de solutionare a procurorului dacă este formulată în cursul urmăririi penale si, respectiv, instantei de judecată dacă este adresată în cursul judecătii.

Aceste din urmă instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

În adevăr, prin art. 168 alin. 1 din Codul de procedură penală, reglementându-se contestarea măsurii asigurătorii, s-a prevăzut că „în contra măsurii asigurătorii luate si a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum si orice altă persoană se pot plânge procurorului sau instantei de judecată, în orice fază a procesului penal”.

Formularea „se pot plânge procurorului sau instantei de judecată” nu presupune instituirea unei competente alternative, la alegerea celui care exercită un atare drept procesual, câtă vreme dispozitiile de ansamblu ale alineatului mentionat nu reglementează o astfel de competentă, ci doar prevăd posibilitatea pentru persoanele care au acest drept de a uza de el în orice fază a procesului penal.

A considera altfel ar însemna să se contravină principiului legalitătii procesului penal, instituit prin art. 2 alin. 1 din Codul de procedură penală, conform căruia „procesul penal se desfăsoară atât în cursul urmăririi penale, cât si în cursul judecătii, potrivit dispozitiilor prevăzute de lege”.

De aceea, modul în care s-a reglementat prin art. 168 alin. 1 din Codul de procedură penală, în urma modificării ce i s-a adus acestui articol prin Legea nr. 281/2003, competenta de solutionare a plângerii contra măsurii asigurătorii nu poate conduce decât la concluzia că legiuitorul a urmărit ca o astfel de plângere să fie adresată organului judiciar cu atributie de decizie specific fiecărei faze a procesului penal, iar nu oricăruia dintre aceste organe.

De altfel, în art. 275 din Codul de procedură penală, prin care este reglementată plângerea împotriva măsurilor si actelor de urmărire penală, se prevede la alin. 3 că o astfel de plângere „se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală si se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală”.

Asa fiind si cum prin nicio altă dispozitie nu se instituie competenta alternativă de solutionare a unor asemenea plângeri, se impune să se considere că textul art. 168 alin. 1 din Codul de procedură penală nu poate fi interpretat decât în sensul că s-a urmărit ca plângerea respectivă să fie solutionată numai de organul judiciar specific fiecărei faze procesuale, adică de procuror în timpul urmăririi penale si de judecător în timpul judecătii.

În acest sens mai trebuie observat că, în raport cu specificul normei juridice înscrise în art. 168 din Codul de procedură penală, este exclusă competenta concomitentă a mai multor organe judiciare pentru solutionarea plângerii în aceeasi fază procesuală, pentru că s-ar contraveni principiului unicitătii organului judiciar în raport cu fiecare etapă procesuală si s-ar crea o situatie inadmisibilă de interferentă concomitentă, lipsită de finalitate, între atributiile mai multor organe judiciare.

Mai mult, din reglementarea dată prin art. 278 si 2781 din Codul de procedură penală reiese, cu valoare de principiu, că interferenta dintre atributiile procurorului si cele ale instantei de judecată, în legătură cu solutionarea plângerilor împotriva măsurilor si actelor de urmărire penală, nu poate surveni decât în cazuri strict limitate si numai după parcurgerea unei etape prealabile de solutionare de către procurorul ierarhic superior a unei prime plângeri îndreptate împotriva rezolutiilor sau ordonantelor de netrimitere în judecată, emise de procurorul care a instrumentat în cauzele respective.

În consecintă, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum si al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că plângerea întemeiată pe dispozitiile art. 168 din Codul de procedură penală revine în competenta de solutionare a procurorului atunci când este formulată în cursul urmăririi penale si, respectiv, a instantei de judecată dacă se formulează în cursul judecătii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie si stabilesc:

Competenta de a solutiona plângerea formulată în temeiul art. 168 din Codul de procedură penală revine procurorului în cursul urmăririi penale si, respectiv, instantei de judecată în cursul judecătii.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronuntată în sedintă publică, astăzi, 15 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei

 

 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE Sl JUSTITIE

- SECTIILE UNITE -

 

DECIZIA Nr. LXXI (71)

din 15 octombrie 2007

Dosar nr. 41/2007

 

Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele înaltei Curti de Casatie si Justitie,

Sectiile Unite ale înaltei Curti de Casatie si Justitie, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la stabilirea competentei de solutionare a plângerii formulată în temeiul art. 168 din Codul de procedură penală, când cauza se află în cursul urmăririi penale.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenti 86 de judecători din totalul de 115 aflati în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nitu Tiberiu Mihail, prim-adjunct al procurorului general.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că, în cursul urmăririi penale, competenta de a solutiona plângerea formulată în temeiul art. 168 din Codul de procedură penală revine procurorului.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În aplicarea dispozitiilor art. 168 din Codul de procedură penală, prin care este reglementată

contestarea măsurii asigurătorii, instantele judecătoresti nu au un punct de vedere unitar cu privire la competenta de solutionare a plângerii formulate în temeiul acestui text de lege.


Astfel, unele instante au apreciat că, în raport cu dispozitiile art. 168 din Codul de procedură penală, prin care este instituită o competentă alternativă, plângerea în contra măsurii asigurătorii luate si a modului de ducere la îndeplinire a acesteia poate fi adresată fie procurorului, fie instantei de judecată.

Alte instante au considerat că, în cursul urmăririi penale, competenta de solutionare a plângerii împotriva măsurii asigurătorii dispuse de procuror apartine în exclusivitate procurorului.

În fine, au fost si instante care s-au pronuntat în sensul că plângerea întemeiată pe dispozitiile art. 168 din Codul de procedură penală revine competentei de solutionare a procurorului dacă este formulată în cursul urmăririi penale si, respectiv, instantei de judecată dacă este adresată în cursul judecătii.

Aceste din urmă instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

În adevăr, prin art. 168 alin. 1 din Codul de procedură penală, reglementându-se contestarea măsurii asigurătorii, s-a prevăzut că „în contra măsurii asigurătorii luate si a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum si orice altă persoană se pot plânge procurorului sau instantei de judecată, în orice fază a procesului penal".

Formularea „se pot plânge procurorului sau instantei de judecată" nu presupune instituirea unei competente alternative, la alegerea celui care exercită un atare drept procesual, câtă vreme dispozitiile de ansamblu ale alineatului mentionat nu reglementează o astfel de competentă, ci doar prevăd posibilitatea pentru persoanele care au acest drept de a uza de el în orice fază a procesului penal.

A considera altfel ar însemna să se contravină principiului legalitătii procesului penal, instituit prin art. 2 alin. 1 din Codul de procedură penală, conform căruia „procesul penal se desfăsoară atât în cursul urmăririi penale, cât si în cursul judecătii, potrivit dispozitiilor prevăzute de lege".

De aceea, modul în care s-a reglementat prin art. 168 alin. 1 din Codul de procedură penală, în urma modificării ce i s-a adus acestui articol prin Legea nr. 281/2003, competenta de solutionare a plângerii contra măsurii asigurătorii nu poate conduce decât la concluzia că legiuitorul a urmărit ca o astfel de plângere să fie adresată organului judiciar cu atributie de decizie specific fiecărei faze a procesului penal, iar nu oricăruia dintre aceste organe.

De altfel, în art. 275 din Codul de procedură penală, prin care este reglementată plângerea împotriva măsurilor si actelor de urmărire penală, se prevede la alin. 3 că o astfel de plângere „se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală si se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală".

Asa fiind si cum prin nicio altă dispozitie nu se instituie competenta alternativă de solutionare a unor asemenea plângeri, se impune să se considere că textul art. 168 alin. 1 din Codul de procedură penală nu poate fi interpretat decât în sensul că s-a urmărit ca plângerea respectivă să fie solutionată numai de organul judiciar specific fiecărei faze procesuale, adică de procuror în timpul urmăririi penale si de judecător în timpul judecătii.

În acest sens mai trebuie observat că, în raport cu specificul normei juridice înscrise în art. 168 din Codul de procedură penală, este exclusă competenta concomitentă a mai multor organe judiciare pentru solutionarea plângerii în aceeasi fază procesuală, pentru că s-ar contraveni principiului unicitătii organului judiciar în raport cu fiecare etapă procesuală si s-ar crea o situatie inadmisibilă de interferentă concomitentă, lipsită de finalitate, între atributiile mai multor organe judiciare.

Mai mult, din reglementarea dată prin art. 278 si 2781 din Codul de procedură penală reiese, cu valoare de principiu, că interferenta dintre atributiile procurorului si cele ale instantei de judecată, în legătură cu solutionarea plângerilor împotriva măsurilor si actelor de urmărire penală, nu poate surveni decât în cazuri strict limitate si numai după parcurgerea unei etape prealabile de solutionare de către procurorul ierarhic superior a unei prime plângeri îndreptate împotriva rezolutiilor sau ordonantelor de netrimitere în judecată, emise de procurorul care a instrumentat în cauzele respective.

În consecintă, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum si al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că plângerea întemeiată pe dispozitiile art. 168 din Codul de procedură penală revine în competenta de solutionare a procurorului atunci când este formulată în cursul urmăririi penale si, respectiv, a instantei de judecată dacă se formulează în cursul judecătii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie si stabilesc:

Competenta de a solutiona plângerea formulată în temeiul art. 168 din Codul de procedură penală revine procurorului în cursul urmăririi penale si, respectiv, instantei de judecată în cursul judecătii.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronuntată în sedintă publică, astăzi, 15 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei

 


ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind avizarea constituirii si functionării organismului de gestiune colectivă AGICOA ROMÂNIA

 

Tinând cont de Referatul Directiei registre, gestiune colectivă si relatii publice nr. SDG/1.903 din 11 iulie 2008,

având în vedere dispozitiile art. 125 alin. (1) si ale art. 126 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 7 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, functionarea, structura personalului si dotările necesare îndeplinirii atributiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Art. 1. - Se avizează constituirea si functionarea ca organism de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale producătorilor de opere audiovizuale si a drepturilor de autor detinute de acestia în temeiul contractelor de cesiune a Asociatiei AGICOA ROMÂNIA, având sediul în municipiul Bucuresti, str. serg. Lătea Gheorghe nr. 18, bl. C37, se. B, et. 1, ap. 66, sectorul 6.

Art. 2. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare la data publicării.

 

p. Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Eugen Vasiliu

 

Bucuresti, 14 iulie 2008.

Nr. 133.