MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 526         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 11 iulie 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 530 din 13 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 lit. i) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă si ale art. 4 alin. (2) lit. I) din Ordonanta Guvernului hr. 41/2003 privind dobândirea si schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice

 

Decizia nr. 531 din 13 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1169 din Codul civil

 

Decizia nr. 532 din 13 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Decizia nr. 631 din 29 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 704 din 17 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin.(1), precum si ale art. 60 alin. (1) lit. d) si f), alin. (2) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor

 

Decizia nr. 705 din 17 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (8), art. 26 alin. (10), art. 38 alin. (9) si art. 74 alin. (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

 

Decizia nr. 707 din 17 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 708 din 17 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 711 din 17 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 teza finală din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 713 din 17 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 530

din 13 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 lit. i) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă si ale art. 4 alin. (2) lit. I) din Ordonanta Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea si schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 lit. i) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă si ale art. 4 alin. (2) lit. I) din Ordonanta Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea si schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, exceptie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Brasov în Dosarul nr. 1.723/197/2007.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată. în acest sens, arată că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale, întrucât este dreptul persoanei de a dispune de ea însăsi, acesta fiind un aspect al vietii intime.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.723/197/2007, Judecătoria Brasov a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 lit. i) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă si ale art. 4 alin. (2) lit. I) din Ordonanta Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea si schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, exceptie ridicată, din oficiu, de instanta de judecată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile de lege criticate, care impun existenta unei hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile de încuviintare a schimbării sexului, contravin normelor constitutionale invocate, întrucât „respectarea vietii private presupune dreptul de a întretine si de a stabili relatii cu celelalte fiinte umane, în special în domeniul afectiv pentru dezvoltarea si împlinirea propriei personalităti în vederea stabilirii de relatii afective, sexuale si sociale. Prin urmare este o decizie personală privind viata sa privată, iar necesitatea cererii pronuntării justitiei care tine de viata privată a persoanei nu poate fi considerată decât ca o imixtiune a justitiei, cu încălcarea dreptului individual la viată privată”.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază exceptia ca neîntemeiată, arătând că mentiunile ce se înscriu în actele de stare civilă ale unei persoane în baza unei hotărâri judecătoresti tin exclusiv de natura juridică a actelor de stare civilă, si, drept urmare, nu poate fi vorba de amestecul unei autorităti în viata intimă a unei persoane câtă vreme schimbarea sexului constituie optiunea persoanei în cauză.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale, fiind contrare dreptului fundamental la viata intimă, familială si privată. Astfel, conditionarea dreptului persoanei fizice de a dispune de ea însăsi de obtinerea încuviintării prealabile prin hotărâre judecătorească a schimbării sexului este contrară art. 26 din Constitutie. în acest sens, este invocată jurisprudenta Curtii Constitutionale care a statuat că dreptul persoanei de a dispune de ea însăsi, dacă nu încalcă drepturile si libertătile altora, ordinea publică sau bunele moravuri, trebuie să constituie obiect de ocrotire din partea autoritătilor. Se arată că în jurisprudenta sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că notiunea de viată privată este o notiune cu un continut mai larg. Ea cuprinde integritatea fizică si morală a persoanei si uneori poate să înglobeze aspecte ale identitătii fizice si sociale ale unui individ. Elemente cum ar fi identificarea sexuală, numele, orientarea sexuală si viata sexuală tin de sfera protejată de art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Prin urmare, instituirea controlului judiciar în această materie contravine obligatiei autoritătilor publice de a respecta si a ocroti viata intimă, familială si privată, respectiv a dreptului persoanei de a dispune de ea însăsi.

În plus, se consideră că ar fi necesară emiterea unui act normativ care să reglementeze această problemă care nu este abordată unitar în rândul statelor europene si care a făcut obiectul unor procese aflate pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului si Curtii de Justitie a Comunitătilor Europene, acestea pronuntându-se în favoarea căsătoriilor transsexualilor în conformitate cu noua lor identitate sexuală si în favoarea modificării actelor de stare civilă si a altor documente utilizate în viata de toate zilele ca urmare a unei operatii de schimbare de sex. Este invocată, în sensul celor arătate mai sus, jurisprudenta Curtii Europene (Cauzele Christine Goodwin si Royaume Uni contra Marii Britanii, cazul K.B. contra Agentiei Nationale pentru Serviciile de Sănătate si Secretarului de Stat pentru Sănătate din Marea Britanie, recurs prealabil, 7 ianuarie 2004).

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl reprezintă prevederile art. 44 lit. i) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 11 noiembrie 1996, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 4 alin. (2) lit. I) din Ordonanta Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea si schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 2 februarie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 15 iulie 2003.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 44 lit. i) din Legea nr. 119/1996: „în actele de nastere si, atunci când este cazul, în cele de căsătorie sau de deces se înscriu mentiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a persoanei, în următoarele cazuri:

[...]

i) schimbarea sexului, după rămânerea definitivă si irevocabilă a hotărârii judecătoresti.”;

- Art. 4 alin. (2) lit. I) din Ordonanta Guvernului nr. 41/2003: „(2) Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

[...]

l) când persoanei i s-a încuviintat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă si irevocabilă si solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia.”

Dispozitiile constitutionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 22 alin. (1) privind dreptul la viată si la integritate fizică si psihică, coroborat cu art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sănătătii, si ale art. 26 referitor la viata intimă familială si privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Textele de lege criticate reglementează situatia în care în actele de nastere si, atunci când este cazul, în cele de căsătorie sau de deces se înscriu mentiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a persoanei, si anume când persoanei i s-a încuviintat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă si solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia.

Autorul exceptiei consideră că prevederile de lege criticate contravin art. 22 alin. (1), art. 26 si art. 34 alin. (1) din Constitutie, întrucât dreptul persoanei cu privire la schimbarea sexului este o decizie personală privind viata sa privată, pentru care nu este necesară o hotărâre judecătorească.

Analizând aceste critici, Curtea constată că ele sunt neîntemeiate. Mentiunile ce se înscriu în actele de stare civilă în temeiul unei hotărâri judecătoresti tin exclusiv de natura juridică a acestor acte, precum si de statutul juridic al persoanei, având ca scop o corectă evidentă a populatiei. Având în vedere acest regim al actelor de stare civilă, Curtea retine că încuviintarea schimbării sexului prin hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă este necesară pentru înscrierea mentiunilor referitoare la modificarea intervenită în starea civilă a persoanei, astfel că nu poate fi vorba de interventia instantelor judecătoresti în viata intimă a unei persoane, asa cum sustine autorul exceptiei, acesta rămânând să decidă asupra hotărârii luate.

Asadar, schimbarea sexului constituie o optiune a persoanei în cauză, cu efecte însă asupra statutului său social care tine de ordinea publică.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 lit. i) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă si ale art. 4 alin. (2) lit. I) din Ordonanta Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea si schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, exceptie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Brasov în Dosarul nr. 1.723/197/2007.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 531

din 13 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1169 din Codul civil

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1169 din Codul civil, exceptie ridicată de Mircea Vlădut si Maria Vlădut în Dosarul nr. 28.535/299/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca inadmisibilă, întrucât aspectele criticate vizează aplicarea si interpretarea legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 28.535/299/2005, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1169 din Codul civil, exceptie ridicată de Mircea Vlădut si Maria Vlădut într-un proces având ca obiect constatarea nulitătii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile de lege sunt neconstitutionale, întrucât au formulat o cerere de chemare în judecată prin care au solicitat instantei să constate nulitatea absolută a unui act de vânzare-cumpărare, iar instanta de judecată, în temeiul art. 1169 din Codul civil, a respins actiunea motivându-si solutia prin faptul că nu au făcut dovada cauzei ilicite.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. în acest sens, arată că accesul liber la justitie se realizează în conditiile legii, dar si cu concursul părtii interesate în administrarea probelor, judecătorul având obligatia de impartialitate pentru a asigura caracterul obiectiv al judecătii.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1169 din Codul civil este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 1169 din Codul civil sunt constitutionale. Arată că acestea nu contin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalitătii în drepturi. Totodată, consideră că dispozitiile constitutionale ale art. 21 si 124 nu au incidentă în prezenta cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 1169 din Codul civil, potrivit cărora „Cel ce face o propunere înaintea judecătii trebuie să o dovedească”.

Autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, ale art. 21 relative la accesul liber la justitie si ale art. 124 privind înfăptuirea justitiei.

Analizând criticile de neconstitutionalitate, Curtea constată că acestea vizează modul în care instanta de judecată a aplicat dispozitiile legale criticate în speta dedusă judecătii, chestiune care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, excedează competentei instantei de contencios constitutional, astfel că exceptia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1169 din Codul civil, exceptie ridicată de Mircea Vlădut si Maria Vlădut în Dosarul nr. 28.535/299/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 532

din 13 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar

nr. 18/1991

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Ernest Markovits în Dosarul nr. 8.275/337/2006 al Judecătoriei Zalău.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 8.275/337/2006, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Ernest Markovits.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât îngrădeste posibilitatea cetătenilor străini de a-si apăra dreptul de proprietate si de a beneficia de plenitudinea acestui drept.

Judecătoria Zalău apreciază că textul de lege criticat este constitutional.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. în acest sens, arată că scopul Legii nr. 18/1991 a fost acela de a statornici măsuri reparatorii în interesul fostilor proprietari, în acord cu dispozitiile constitutionale ale art. 44 potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constitutionale, nefiind contrare dispozitiilor art. 44 alin. (2)—(4) din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege

criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, text de lege care are următorul cuprins: „Cetătenii români cu domiciliul în străinătate, precum si fostii cetăteni români care si-au redobândit cetătenia română, indiferent dacă si-au stabilit sau nu domiciliul în tară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafetele de terenuri agricole sau terenuri cu destinatie forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au apartinut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, si nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinatie forestieră, în termenul, cu procedura si în conditiile prevăzute la art. 9 alin. (3)-(9).”

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (2)-(4) privind garantarea si ocrotirea proprietătii private.

Examinând exceptia, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii prevederilor art. 48 din Legea nr. 18/1991 în cauze având o motivare similară celei din prezentul dosar. Astfel, prin Decizia nr. 153 din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 6 martie 2008, respingând exceptia, Curtea a retinut că dispozitiile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia, în favoarea fostilor cooperatori, a mostenitorilor acestora si a altor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor ce constituie fondul funciar al României.

Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau, după caz, constituit, în temeiul si în conditiile legii. în acest context, legea prevede categoriile de persoane îndreptătite a formula cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, dispozitiile art. 48 stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea si de către cetătenii români cu domiciliul în străinătate, precum si de fostii cetăteni români care si-au redobândit cetătenia română, indiferent dacă si-au stabilit sau nu domiciliul în tară. Asadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii - proprietatea funciară - si scopul declarat al acesteia - retrocedarea către fostii proprietari sau mostenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de productie sau de către stat —, reglementarea conditiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptătite, constituie optiunea legiuitorului. Conditionarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetătean român reprezintă o astfel de optiune, ce este pe deplin constitutională.

Astfel, dispozitiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constitutie, desi nu mai prevăd in terminis interdictia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetătenii străini si apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează cazurile si conditiile în care acestia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacităti speciale.

Potrivit normei constitutionale, una dintre modalitătile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetătenii străini sau apatrizi este mostenirea legală, ceea ce presupune că acestia pot dobândi terenuri în conditiile dreptului comun (art. 650 si următoarele din Codul civil), Legea nr. 18/1991 fiind o lege specială ce are ca destinatari doar pe cetătenii români.

Pe de altă parte, legea are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, nu se pot invoca, în aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, garantarea si ocrotirea constitutională a dreptului de proprietate în persoana reclamantilor, câtă vreme acestia nu sunt titulari ai acestui drept ce urmează a se naste ulterior.

Considerentele care au justificat adoptarea acestei solutii îsi păstrează valabilitatea si în prezent, astfel încât se impune mentinerea ei.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Ernest Markovits în Dosarul nr. 8.275/337/2006 al Judecătoriei Zalău. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 13 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 631

din 29 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltn - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Steel Petrol” - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 2.222.170/111/C/2006 al Curtii de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 15 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.222.170/111/C/2006, Curtea de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate

a dispozitiilor art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Steel Petrol” - S.R.L. din Oradea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat nu oferă optiune judecătorului chemat să solutioneze deodată, printr-o singură sentintă, toate contestatiile, acesta fiind obligat să admită, în tot sau în parte, creantele, în mod provizoriu, la masa credală. Or, în conditiile în care nu au fost administrate toate probele care să permită judecătorului adoptarea unei hotărâri juste, admiterea provizorie a creantelor poate avea consecinte grave si ireversibile, respectiv intrarea în faliment a debitorului. Pe de altă parte, intervalul de timp dintre momentul în care debitorului îi este comunicat tabelul preliminar de creante si momentul stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creante este, fizic, insuficient pentru debitor în scopul pregătirii apărării, fapt ce este de natură a împieta asupra dreptului său la un proces echitabil.

Curtea de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate


fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul continut: „La termenul stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creante, judecătorul-sindic va solutiona deodată, printr-o singură sentintă, toate contestatiile, chiar dacă pentru solutionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; în acest din urmă caz, judecătorul-sindic poate să admită, în tot sau în parte, creantele, în mod provizoriu, la masa credală, atât în ceea ce priveste deliberările, cât si repartitiile.”

Autorii exceptiei sustin că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 21, 24 si 126.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au ca scop, ca de altfel întreaga procedură instituită prin Legea nr. 85/2006, acoperirea pasivului debitorului aflat în insolventă si, în acelasi timp, pe un plan mai general, asanarea mediului comercial, ceea ce corespunde obligatiei statului înscrise în art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie. Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie. în acest context, reglementarea prin lege a obligatiei judecătorului-sindic de a solutiona deodată, printr-o singură sentintă, toate contestatiile cu privire la creantele si drepturile de preferintă trecute de administratorul judiciar sau de lichidator în tabelul preliminar de creante, chiar dacă pentru solutionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe, constituie expresia uneia dintre caracteristicile definitorii ale procedurii insolventei, si anume celeritatea în realizarea scopurilor declarate mai sus. In absenta unei atari dispozitii de lege, procedura, care de regulă are caracter colectiv, implicând participarea unui număr mare de creditori ce vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creante, ar fi cu mult întârziată, situatie ce ar genera o stare de perpetuă incertitudine cât priveste raporturile juridice stabilite între părtile implicate, persoane fizice sau comercianti, afectând grav stabilitatea si securitatea care trebuie să le caracterizeze.

Însă Curtea constată că, desi procedura insolventei pune accent pe o desfăsurare rapidă a procesului, ea oferă, pe de altă parte, suficiente garantii procesuale părtilor implicate. Astfel, potrivit chiar textului de lege criticat, judecătorul-sindic va solutiona, la termenul stabilit pentru definitivarea tabelului de creante, contestatiile pentru care ar fi nevoie de administrarea unor probe, prin admiterea provizorie, iar nu definitivă a creantelor contestate. Prin urmare, înscrierea unei astfel de creante în tabelul definitiv al tuturor creantelor împotriva averii debitorului are caracter provizoriu, putând fi modificată oricând pe parcursul derulării procedurii, ca urmare a completării probatoriului. Mai mult, dispozitiile art. 75 din Legea nr. 85/2006 prevăd că până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestatie împotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferintă în tabelul definitiv de creante, în cazul descoperirii existentei unui fals, doi sau unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferintă, precum si în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare si până atunci necunoscute. în această situatie, judecarea contestatiei se va face de judecătorul-sindic, cu citarea tuturor părtilor interesate, iar până la judecarea irevocabilă a contestatiei, judecătorul-sindic va putea declara creanta sau dreptul de preferintă contestat ca admis numai provizoriu.

O garantie procedurală în plus o constituie prevederile art. 12 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora hotărârile judecătorului-sindic, care sunt definitive si executorii, pot fi atacate separat cu recurs, după o procedură stabilită prin dispozitiile art. 8 din aceeasi lege.

Asa fiind, Curtea constată că, departe de a îngrădi drepturi consacrate constitutional, reglementarea prevăzută de art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 constituie o garantie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil si într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părtilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a solutionării unui proces.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Steel Petrol” - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 2.222.170/111/C/2006 al Curtii de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 704

din 17 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (1), precum si ale art. 60 alin. (1) lit. d) si f), alin. (2) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor

 

Ioan Vida - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskás Valentin Zoltn - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (1), precum si ale art. 60 alin. (1) lit. d) si f), alin. (2) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Scholtz Recycling” - SRL din Timisoara în Dosarul nr. 208.1/208/2007 al Judecătoriei Caransebes.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 11 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 208.1/208/2007, Judecătoria Caransebes a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (1), precum si ale art. 60 alin. (1) lit. d) si f), alin. (2) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Scholtz Recycling” - SRL din Timisoara.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textele de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece sanctionează cu amendă operatorul de transport, astfel cum este mentionat în licenta de transport, sau detinătorul vehiculului, astfel cum este mentionat în certificatul de înmatriculare a vehiculului. Sanctiunea ar trebui aplicată persoanei fizice, conducător al respectivului vehicul, astfel cum este prevăzut si pentru vehiculele înmatriculate în alte state, când amenda contraventională se aplică în toate cazurile conducătorului auto. Se arată, totodată, că, în conditiile în care aplicarea amenzii contraventionale vizează neplata autorizatiei speciale de transport, nicio ratiune juridică nu justifică si plata autorizatiei respective, precum si imobilizarea vehiculului, aceste sanctiuni excedând cadrului contraventional stabilit de Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 si fiind în contradictie cu textele constitutionale referitoare la egalitatea în drepturi si la garantarea dreptului de proprietate. De asemenea, se arată că este împiedicat excesul la justitie al contravenientului „prin însăsi constrângerea de facto realizată prin imobilizarea pe loc a vehiculului”.

Judecătoria Caransebes apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece normele criticate „nu încalcă principiile constitutionale”, sens în care Curtea Constitutională s-a mai pronuntat în jurisprudenta sa. În plus, cu privire la critica art. 60 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997, apreciază că nu poate fi retinută, deoarece imobilizarea vehiculelor în spatii amenajate până la achitarea contravalorii autorizatiei speciale de transport „nu echivalează cu o scoatere din patrimoniul proprietarului a bunului respectiv”.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului arată că textele de lege criticate, care stabilesc amenzi contraventionale pentru încălcarea unor dispozitii din ordonanta respectivă, nu aduc atingere principiului egalitătii cetătenilor în fata legii, întrucât acestea se aplică uniform tuturor persoanelor aflate în situatia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui discriminări pe considerente arbitrare. Totodată, arată că nici prevederile art. 44 alin. (1) din Constitutie nu sunt încălcate, întrucât continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 41 alin. (1), precum si ale art. 60 alin. (1) lit. d) si f), alin. (2) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările si completările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 41 alin. (1): „Transporturile efectuate cu vehicule a căror masă totală maximă admisă, masă maximă admisă pe osie si/sau ale căror dimensiuni maxime admise de gabarit depăsesc limitele prevăzute în anexa nr. 2 se efectuează pe baza autorizatiei speciale de transport emise de administratorul drumului pe care se efectuează transportul, în conditiile stabilite prin reglementări specifice emise de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei.”;

- Art. 60 alin. (1) lit. d) si f),alin.(2) si (5): „(1) Constituie contraventii si se sanctionează cu amendă următoarele fapte: [...]

d) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor cu depăsirea masei totale si/sau a dimensiunilor maxime admise, fără autorizatie specială de transport eliberată de administratorul drumului, se sanctionează cu amendă de la 50.000.000 lei la 60.000.000 lei, aplicată operatorului de transport, astfel cum este mentionat în licenta de transport, sau detinătorului vehiculului, astfel cum este mentionat în certificatul de înmatriculare a vehiculului;[...]

f) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor cu depăsirea masei maxime pe axe ce poate fi autorizată, fără autorizatie specială de transport, se sanctionează cu amendă de la 60.000.000 lei la 80.000.000 lei, aplicată operatorului de transport, astfel cum este mentionat în licenta de transport, sau detinătorului vehiculului, astfel cum este mentionat în certificatul de înmatriculare a vehiculului;[...]

(2) Pentru încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1), precum si a restrictiilor de circulatie instituite potrivit art. 44 alin. (2) contravenientul va plăti, pe lângă amenda contraventională, si contravaloarea autorizatiei speciale de transport. în aceste situatii agentul constatator înscrie în procesul-verbal de constatare a contraventiei obligatia de plată a autorizatiei speciale de transport, calculată si eliberată potrivit prevederilor legale. Procesul-verbal devine titlu executoriu fără învestire sau altă formalitate si cu privire la obligatia de plată a autorizatiei speciale de transport. [...]

(5) Pentru încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) si a restrictiilor de circulatie instituite potrivit art. 44 alin. (1) si (2) si sanctionate potrivit alin. (1) lit. c), d), f) si g), vehiculul va fi imobilizat în spatii amenajate pe reteaua internă sau în punctele de trecere a frontierei până la achitarea contravalorii autorizatiei speciale de transport.”

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 44 alin. (1) teza întâi, potrivit cărora dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului sunt garantate. Se invocă, totodată, art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, art. 1 din Protocolul nr. 12 aditional la Conventie privind interzicerea discriminării si art. 7 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, privind egalitatea în fata legii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Astfel, prevederile legale criticate nu sunt de natură a încălca principiul constitutional al egalitătii în drepturi, având în vedere că acestea se aplică tuturor operatorilor de transport care încalcă prevederile art. 41 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997, fără privilegii si fără discriminări. Sustinerea autorului exceptiei în sensul că există o diferentiere de tratament juridic după cum vehiculele în cauză sunt înmatriculate în România sau în străinătate nu poate fi retinută, deoarece, potrivit jurisprudentei Curtii, în acord cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, pentru situatii de fapt diferite se poate stabili un tratament juridic diferit, când acesta este justificat în mod obiectiv si rational.

Referitor la sustinerea autorului exceptiei în sensul că normele legale criticate încalcă prevederile art. 44 alin. (1) din Constitutie, se constată că, prin Decizia din 2 decembrie 1985 a Comisiei Europene a Drepturilor Omului, pronuntată în cauza Svenska Management GruppenAB împotriva Suediei, cu privire la dreptul statelor de a percepe impozite sau alte contributii, s-a stabilit că natura taxelor si a altor contributii nu trebuie să fie discriminatorie, iar statele au o largă marjă de apreciere în stabilirea si colectarea lor. Totodată, Comisia a stabilit că statele trebuie „să realizeze un «echilibru just» între cerintele interesului general al comunitătii si cele ale protectiei drepturilor fundamentale ale cetătenilor, precum si un raport rezonabil de proportionalitate între scopul urmărit si mijloacele folosite”. în consecintă, obligarea unei persoane la plata unei taxe nu este contrară dreptului la respectarea bunurilor sale decât dacă aceasta constituie pentru persoana respectivă „o sarcină excesivă sau îi înrăutăteste în mod radical situatia financiară”. în cauza dedusă judecătii, obligarea contravenientului, pe lângă amenda contraventională, si la plata contravalorii autorizatiei speciale de transport nu este excesivă, având în vedere ratiunea instituirii acestei obligatii, si anume desfăsurarea traficului rutier în deplină sigurantă.

În sfârsit, sanctiunile contraventionale prevăzute de textele de lege criticate nu aduc nicio atingere liberului acces la justitie, persoana contravenientă având deplina libertate să formuleze plângere, în conditiile legii, împotriva procesului-verbal de contraventie, iar în fata instantei de judecată, să beneficieze de toate garantiile unui proces echitabil.

De altfel, în acelasi sens Curtea s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 10 din 18 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 28 februarie 2005, si Decizia nr. 434 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 30 septembrie 2005, prin care a statuat, de principiu, că instituirea conditiilor de transport este „un atribut exclusiv al legiuitorului, care a reglementat regimul de circulatie pe drumurile publice astfel încât desfăsurarea traficului să aibă loc în deplină sigurantă”. De asemenea, prin Decizia nr. 11 din 20 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 2 februarie 2004, Curtea a statuat că stabilirea unor contraventii în sarcina participantilor la trafic pe drumurile publice „are ca scop prevenirea consecintelor negative în cazul încălcării reglementărilor privind regimul drumurilor”.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudente, considerentele care au fundamentat deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1)si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (1), precum si ale art. 60 alin. (1) lit. d) si f), alin. (2) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Schoitz Recycling” - SRL din Timisoara în Dosarul nr. 208.1/208/2007 al Judecătoriei Caransebes.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 705

din 17 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (8), art. 26 alin. (10), art. 38 alin. (9) si art. 74 alin. (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

 

Ioan Vida - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskás Valentin Zoltn - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (8), art. 26 alin. (10), art. 38 alin. (9) si art. 74 alin. (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Valeriu Maris în Dosarul nr. 17.514/197/2007 al Judecătoriei Brasov.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 14 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 17.514/197/2007, Judecătoria Brasov a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (8), art. 26 alin. (10), art. 38 alin. (9) si art. 74 alin. (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Valeriu Maris.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că normele criticate sunt neconstitutionale prin aceea că nu este respectat dublul grad de jurisdictie în materie penală. Astfel, institutia judecătorului delegat nu poate fi considerată ca reprezentând primul grad de jurisdictie, deoarece, cu ocazia instrumentării unei plângeri, nu sunt respectate garantiile procesuale relative la dreptul la apărare si contradictorialitatea dezbaterilor.

Judecătoria Brasov, examinând mai întâi, din perspectiva jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dacă expresia „materie penală” din cuprinsul art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale se circumscrie dispozitiilor Legii nr. 275/2006, apreciază că exceptia invocată este nefondată. Arată că „în procedura contestării sanctiunilor disciplinare aplicate persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate, reglementată de dispozitiile Legii nr. 275/2006, nu se impune instituirea a două grade de jurisdictie, nefiind în prezenta unor dispozitii de natură penală”.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că dispozitiile criticate nu contravin normelor constitutionale invocate. Se face referire si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 25 alin. (8), art. 26 alin. (10), art. 38 alin. (9) si art. 74 alin. (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, având următorul cuprins:

- art. 25 (Stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate) alin. (8): „Hotărârea judecătoriei este definitivă.”;

- art. 26 (Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate) alin. (10): „Hotărârea judecătoriei este definitivă.”;

- art. 38 (Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate) alin. (9): „Hotărârea judecătoriei este definitivă.”;

- art. 74 (Plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină) alin. (8): „Hotărârea judecătoriei este definitivă.”

În opinia autorului exceptiei, prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 23 alin. (11) privind prezumtia de nevinovătie si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. Se invocă, totodată, dispozitiile art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dublul grad de jurisdictie în materie penală.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la aceleasi prevederi din Legea fundamentală si din actele internationale invocate si în prezenta cauză. în acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, nr. 827 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 25 octombrie 2007, si nr. 1.005 din 8 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 26 noiembrie 2007.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntată de Curte prin deciziile mai sus mentionate, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.


Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1)si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (8), art. 26 alin. (10), art. 38 alin. (9) si art. 74 alin. (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Valeriu Maris în Dosarul nr. 17.514/197/2007 al Judecătoriei Brasov.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 707

din 17 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Ioan Vida - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskás Valentin Zoltn - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Dumitru Mirancea în Dosarul nr. 15.738/299/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 10 decembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 15.738/299/2007, Tribunalul Bucuresti- Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Dumitru Mirancea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că norma criticată „creează o inegalitate între cetăteni”. Se arată că „nu se poate ca aceeasi sanctiune să aibă consecinte diferite, în functie de felul în care este aplicată - verbal sau scris”, precum si faptul că, „atâta timp cât nu se arată în ce conditii se aplică avertismentul verbal si în ce conditii se aplică avertismentul scris, cetăteanul este lăsat la liberul arbitru ai agentului de politie”.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă egalitatea cetătenilor în fata legii. în opinia instantei, „legiuitorul, prin codul rutier, a prevăzut sanctiuni complementare diferite fată de gradul de pericol social diferit al contraventiilor la regimul circulatiei”.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale deoarece nu încalcă normele din Legea fundamentală invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 96 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările si completările ulterioare, având următorul cuprins:


- Art. 96: „(1) Sanctiunile contraventionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârsirii altor fapte interzise de lege si se aplică prin acelasi proces-verbal prin care se aplică si sanctiunea principală a amenzii sau avertismentului.”

Dispozitiile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, textul de lege criticat, care stabileste scopul sanctiunilor contraventionale complementare si modul de aplicare a acestora, nu instituie nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind în deplină concordantă cu dispozitiile art. 16 din Legea fundamentală privind egalitatea cetătenilor în fata legii.

În realitate, în prezenta cauză autorul exceptiei invocă o problemă de interpretare si aplicare a legii, vizând modul de aplicare a sanctiunii contraventionale complementare în raport de sanctiunea contraventională principală. Asemenea critici privind modul de interpretare si aplicare a legii, precum si cele referitoare la modul de individualizare a sanctiunilor contraventionale de către organul constatator nu intră în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1)si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Dumitru Mirancea în Dosarul nr. 15.738/299/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 708

din 17 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskás Valentin Zoltn - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Teodor Răsinar în Dosarul nr. 1.468/242/2007 al Judecătoriei Huedin.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 529 D/2008, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Toadere Nicodim în Dosarul nr. 569/242/2007 al Judecătoriei Huedin.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 528 D/2008 si nr. 529 D/2008, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 529 D/2008 la Dosarul nr. 528 D/2008, care a fost primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierile din 30 ianuarie 2008, pronuntate în dosarele nr. 1.468/242/2007 si nr. 569/242/2007, Judecătoria Huedin a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Teodor Răsinar si, respectiv, de Toadere Nicodim în dosarele mentionate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate în ambele dosare conexate se sustine, în esentă, că art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală instituie o diferentă de tratament între acuzatii penal care nu au fost trimisi în judecată si cei trimisi în judecată, diferentă care nu are nicio justificare obiectivă si rezonabilă, astfel încât constituie un act de discriminare ce contravine art. 16 din Constitutie, precum si art. 20 din Constitutie raportat la art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. în opinia autorilor exceptiei, dacă legiuitorul a dorit să acorde unele garantii procedurale inculpatului trimis în judecată, nu există nicio ratiune pentru care aceleasi garantii să nu fie acordate si celui care nu a fost încă trimis în judecată, asigurarea unei apărări eficace în folosul unei persoane acuzate fiind absolut vitală în cursul fazei initiale a procesului penal.

Judecătoria Huedin apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă principiul egalitătii în drepturi. Arată că „persoanele care, chiar fiind pusă în miscare actiunea penală împotriva lor, nu se găsesc în situatia de a fi finalizată urmărirea penală nu au aceeasi situatie cu aceea a persoanelor care sunt trimise în judecată si care beneficiază de asistentă juridică obligatorie”.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie. Arată că „dispozitiile legale referitoare la cazurile stabilite de legiuitor în care asistenta juridică este obligatorie în cursul judecătii se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără discriminări pe considerente arbitrare. Faptul că prevederile legale indicate nu instituie obligativitatea asistentei juridice în toate fazele procesului penal si cu privire la toate părtile din proces nu este de natură să contravină principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor. Principiul egalitătii nu înseamnă uniformitate, astfel încât dacă la situatii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situatii diferite tratamentele nu pot fi decât diferite”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Asistenta învinuitului sau a inculpatului, care au următorul continut: „în cursul judecătii, asistenta juridică este obligatorie si în cauzele în care legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa detentiunii pe viată sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.”

Se sustine că acest text de lege încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi si ale art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului, cu raportare la art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind interzicerea discriminării.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, prin raportare la aceleasi prevederi din Legea fundamentală si fată de critici similare.

În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 312 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 17 aprilie 2008, Decizia nr. 102 din 14 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2008, si Decizia nr. 365 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 12 august 2005, prin care Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudente, considerentele care au fundamentat deciziile mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art.147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin.(1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Teodor Răsinar si, respectiv, de Toadere Nicodim în dosarele nr. 1.468/242/2007 si nr. 569/242/2007 ale Judecătoriei Huedin.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 711

din 17 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 teza finală

din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskás Valentin Zoltn - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 teza finală din Codul de procedură civilă, exceptie invocată de Societatea Comercială „ArcelorMittal Galati” - S.A. în Dosarul nr. 11.052/233/2007 al Tribunalului Galati - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 11 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 11.052/233/2007, Tribunalul Galati - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 teza finală din Codul de procedură civilă, exceptie invocată de Societatea Comercială „ArcelorMittal Galati” - S.A.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că, în conditiile în care toate încheierile premergătoare, cu exceptia celor prin care s-a întrerupt sau suspendat cursul judecătii, pot fi atacate numai o dată cu fondul, faptul că, potrivit textului de lege criticat, împotriva încheierii interlocutorii prin care s-a suspendat executarea silită până la solutionarea contestatiei la executare recursul poate fi exercitat anterior, iar nu o dată cu fondul, creează mijloace inegale de apărare pentru părtile implicate în proces. Or, conform principiilor constitutionale, fiecare parte trebuie să beneficieze de posibilitatea rezonabilă de a-si sustine cauza în conditii care să nu îi creeze un dezavantaj fată de cealaltă parte. Prevederile art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă încalcă si principiul fundamental al securitătii circuitului civil, întrucât partea care ar fi obligată să suporte efectele exercitării căii de atac este privată de garantiile procesuale prevăzute de lege.

Tribunalul Galati - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate. Se subliniază că este atributul exclusiv al legiuitorului de a institui căile de atac si conditiile în care acestea pot fi exercitate, iar Curtea Constitutională se poate pronunta numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat reprezentând o normă de procedură a cărei adoptare este de competenta exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie. Se face referire si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 403 alin. 3 teza finală din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 si 2, instanta, în toate cazurile, se pronuntă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.”

Autoarea exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) care consacră egalitatea în drepturi a cetătenilor, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum si ale art. 124 alin. (2) referitoare la justitie. De asemenea, se mai sustine nesocotirea prevederilor referitoare la dreptul la un proces echitabil, cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai făcut în numeroase rânduri obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi prevederi din Legea fundamentală ca si în prezenta cauză, solutia adoptată fiind de respingere a criticilor ca neîntemeiate.

În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 271 din 16 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006, Decizia nr. 541 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, Decizia nr. 1.010 din 8 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 27 noiembrie 2007, ale căror considerente sunt valabile si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi.


Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1—3, al art. 11 alin.(1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1)si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 teza finală din Codul de procedură civilă, exceptie invocată de Societatea Comercială „ArcelorMittal Galati” - S.A. în Dosarul nr. 11.052/233/2007 al Tribunalului Galati - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 713

din 17 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Ioan Vida - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Euro Metal Works” - S.R.L. din Timisoara în Dosarul nr. 12.453.1/325/2007 al Judecătoriei Timisoara.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 25 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 12.453.1/325/2007, Judecătoria Timisoara a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Euro Metal Works” - S.R.L. din Timisoara.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că prin textele de lege criticate „s-a adus atingere principiilor căilor de atac, ierarhiei căilor de atac, controlului juridic ierarhic superior (inclusiv al dreptului la recurs) si, implicit, dreptului la apărare si la un proces echitabil”.

Judecătoria Timisoara apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului, invocând si jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, apreciază că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 8 alin. (1) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, cu modificările si completările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 8 alin. (1) si (5): „(1) împotriva ordonantei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia. [...]

(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă.”

Prevederile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 11 - Dreptul international si dreptul intern, ale art. 21 - Accesul liber la justitie, ale art. 124 - înfăptuirea justitiei si ale art. 129 - Folosirea căilor de atac. Totodată, sunt invocate si prevederile art. 6 paragraful 1 si ale art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil si dreptul la un recurs efectiv.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai făcut în numeroase rânduri obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi prevederi din Legea fundamentală ca si în prezenta cauză, solutia adoptată fiind de respingere a criticilor ca neîntemeiate.

În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, Decizia nr. 116 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 20 martie 2006, si Decizia nr. 269 din 16 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, prin care Curtea, pentru considerentele acolo retinute, a respins ca neîntemeiate exceptiile de neconstitu­tionalitate invocate cu privire la art. 8 alin. (2) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 (criticate alături de alte texte din acelasi act normativ), statuând că acestea nu încalcă prevederile constitutionale ale art. 21, 124 si 129 si nici pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudente, considerentele care au fundamentat deciziile mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea.

De altfel, în prezenta cauză autoarea exceptiei indică textele si principiile constitutionale pretins a fi încălcate prin normele criticate, fără a motiva în concret în ce constă contradictia sesizată.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1)si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Euro Metal Works” - S.R.L. din Timisoara în Dosarul nr. 12.453.1/325/2007 al Judecătoriei Timisoara.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta