MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 10         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 7 ianuarie 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.000 din 6 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (3) din Ordonanta de urgen a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.031 din 13 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 si art. 10 alin. (1) si (2) din Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operatiunilor de vămuire

 

Decizia nr. 1.045 din 13 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Decizia nr. 1.076 din 20 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 1.142 din 4 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 1.150 din 4 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Hotărârii Guvernului nr. 677/2003 privind conditiile de acordare In mod gratuit a asistentei medicale si psihologice, a medicamentelor si protezelor pentru politisti

 

Decizia nr. 1.161 din 11 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 si art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.536/2007. - Hotărâre privind aprobarea Acordului de concesiune pentru explorare, dezvoltare si exploatare petrolieră în perimetrul CMM Valea Jiului, încheiat între Agentia Natională pentru Resurse Minerale si Compania Natională a Huilei - S.A.

 

1.537/2007. - Hotărâre privind aprobarea Acordului de concesiune de dezvoltare-exploatare petrolieră în perimetrul Bobocu, încheiat între Agentia Natională pentru Resurse Minerale si Societatea Comercială „Zeta Petroleum (ROMÂNIA)” - S.R.L.

 

1.584/2007. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 693/1991 privind înfiintarea Institutului Bancar Român

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

206/2007. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor privind modificarea si completarea Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 133/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care introduce măsuri generale pentru controlul unor boli ale animalelor si măsuri specifice referitoare la boala veziculoasă a porcului

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.000

din 6 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (3) din Ordonanta de urgen a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (3) din Ordonanta de urgen a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Comtop” - S.A. în Dosarul nr. 33.115/1/2004 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din data de 30 octombrie 2007, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, admind cererea formulată de apărătorul autorului exceptiei, a amânat pronuntarea la data de 6 noiembrie 2007, pentru a da posibilitate acestuia să depună concluzii scrise la dosar.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 30 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 33.115/1/2004, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (3) din Ordonanta de urgen a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect o contestatie în anulare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se consideră că dispozitia legală criticată este neconstitutională deoarece, „fa de contextul în care a avut loc abrogarea prevederilor art. 330-3304 din Codul de procedură civilă care reglementează recursul în anulare, mentinerea acestei căi de atac pentru litigiile aflate pe rolul instantelor de judecată la momentul intrării în vigoare a Ordonantei de urgen a Guvernului nr. 58/2003 încalcă atât Constitutia, cât si prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 1 din Protocolul aditional la Conventie”.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, în sensul în care a statuat Curtea în jurisprudenta sa.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale si că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile apărătorului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. II alin. (3) din Ordonanta de urgen a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, cu modificările aduse prin art. I pct. 11 din Legea nr. 195/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, având următorul cuprins: „(3) Hotărârile pronuntate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgen rămân supuse căilor de atac, motivelor si termenelor prevăzute de lege sub care au fost pronuntate.”

Exceptia este raportată la prevederile art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 24 privind dreptul la apărare si art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată din Constitutie; art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 1 referitor la protectia proprietătii din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia, Curtea constată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. I pct. 11 din Legea nr. 195/2004, prin care se aprobă, cu modificări, art. II alin. (3) din Ordonanta de urgen a Guvernului nr. 58/2003, s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 872 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, statuând, în esen, că acestea sunt norme tranzitorii instituite de legiuitor pentru a asigura un regim juridic unitar exercitării căilor de atac, în functie de succesiunea în timp a legilor.

Cu acest prilej, Curtea constată că textul de lege criticat, în esenta sa, nu contravine dispozitiilor constitutionale si conventionale invocate, ci, dimpotrivă, garantează accesul la căile de atac prevăzute de lege. Autorul exceptiei consideră că este neconstitutională aplicarea acestuia fără a se tine cont de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului cu privire la institutia recursului în anulare.

Asa fiind, Curtea observă că aplicarea unui text de lege de către instantele de judecată, într-un sens care ar contraveni jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, nu constituie o veritabilă critică de neconstitutionalitate, ci o problemă care tine de competenta acestora.

Cu privire la dispozitiile art. 1 referitor la protectia proprietătii din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea constată că acestea nu au inciden în spe.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si ale art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (3) din Ordonanta de urgen a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Comtop” - S.A. În Dosarul nr. 33.115/1/2004 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

praf. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.031

din 13 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 si art. 10 alin. (1) si (2) din Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operatiunilor de vămuire

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu -magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 si art. 10 alin. (1) si (2) din Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operatiunilor de vămuire, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Yun Tan Impex” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 611/212/2007 al Judecătoriei Constanta - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fa de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă cu privire la cererea de amânare a judecării cauzei formulată de Directia Regională pentru Accize si Operatiuni Vamale Constanta, întrucât nu i-a fost comunicată motivarea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.

Curtea, având în vedere prevederile art. 19 alin. (4) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, respinge cererea de amânare a judecătii formulată de Directia Regională pentru Accize si Operatiuni Vamale Constanta.

Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, arătând că prevederile de lege criticate sunt în acord cu dispozitiile constitutionale, acestea reprezentând o transpunere a legiSIatiei comunitare în legiSIatia natională.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 aprilie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 611/212/2007, Judecătoria Constanta - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 si art. 10 alin. (1) si (2) din Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operatiunilor de vămuire, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Yun Tan Impex” - S.R.L. din Bucuresti într-o cauză civilă având ca obiect obligatia de a face.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că art. 9 din Legea nr. 344/2005 contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (1), (2) si (8) Întrucât Legea fundamentală stabileste că se pot face confiscări în conditiile legii, dar numai pentru bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni sau contraventii.

În ce priveste art. 10 alin. (1) din legea criticată, autorul exceptiei sustine că acest text contravine atât art. 44, cât si art. 45 din Constitutie, deoarece „o autoritate vamală poate în mod arbitrar să împiedice exercitarea accesului liber al unei persoane la o activitate economică”.

Se arată că prevederile art. 10 alin. (2) încalcă „în mod flagrant” art. 21 din Constitutie, întrucât, „întotdeauna în cazul unui litigiu, Constitutia prevede sau realizarea unor jurisdictii speciale administrative care sunt facultative, sau accesul la o instan judecătorească. Potrivit acestui text de lege autoritatea vamală poate decide într-un conflict fără participarea părtilor si fără asigurarea unor garantii de apărare”. În acest fel, sustine autorul exceptiei, autoritatea vamală, care este o autoritate administrativă, înfăptuieste în nume propriu o activitate de justitie, fapt care este în contradictie si cu art. 124 alin. (2) si art. 126 alin. (1) din Constitutie.

Si, în fine, autorul exceptiei mai arată că, în spe, confiscarea mărfii a fost făcută fără a exista probe si ca atare această măsură nu este justificată.

Judecătoria Constanta - Sectia civilă apreciază că exceptia este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate sunt în concordan cu normele constitutionale invocate. Mai mult, arată că aprecierea constitutionalitătii normei criticate se face în abstract, prin compararea textelor de lege între ele. prin interpretarea acestora, si nu pe baza elementelor concrete ale spetei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu-tionalitate.

Guvernul arată că Legea nr. 344/2005 a preluat în continutul ei dispozitiile Regulamentului Consiliului Europei nr. 1.383/2003 privind interventia autoritătilor vamale în legătură cu mărfurile suspectate a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum si luarea măsurilor legate de aceste mărfuri. De la 1 ianuarie 2007 regulamentele comunitare se aplică direct în România, ca tară membră a Uniunii Europene, în baza Tratatului de aderare. Aplicabilitatea directă presupune că dispozitiile regulamentului se aplică cu prioritate, indiferent de faptul că există sau nu dispozitii identice sau diferite în legiSIatia natională. Pentru aceste motive, apreciază că dispozitiile din Legea nr. 344/2005 au devenit inaplicabile, urmând a fi considerate în vigoare numai acele prevederi care sunt necesare punerii în aplicare a Regulamentului Consiliului Europei si permise de acesta. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul face referire la jurisprudenta Curtii Europene de Justitie, si anume Hotărârea preliminară din 9 martie 1978 în cauza Admministrazione delte Finanze dello Stato vs. Simmenthal S.p.A, având ca obiect interpretarea art. 189 din Tratatul Comunitătii Europene. În special cu privire la efectele aplicabilitătii directe a dreptului comunitar în cazul unor prevederi din dreptul national, contrare acestuia.

Pentru aceste motive, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Guvernul consideră exceptia ca inadmisibilă, instanta trebuind să facă aplicarea directă a dispozitiilor art. 9 si art. 11 din Regulamentul Consiliului Europei nr. 1.383/2003.

Guvernul îsi exprimă totusi un punct de vedere cu privire la neconstitutionalitatea prevederilor criticate din Legea nr. 344/2005, arătând că acestea nu contravin art. 21. 24. 45, art. 124 alin. (2) si art. 126 alin. (1). În acest sens, arată că din coroborarea prevederilor alin. (1) si (2) ale art. 10, criticate de autorul exceptiei, cu alin. (5) al aceluiasi articol rezultă că declarantul sau detinătorul mărfurilor are posibilitatea contestării măsurii de retinere. În termen de 10 zile de la notificare, nefiindu-i astfel încălcat accesul liber la justitie. De asemenea, arată că activitatea agentilor economici trebuie să se desfăsoare în conditiile si cu respectarea legii pentru protejarea drepturilor de proprietate intelectuală.

În ce priveste încălcarea art. 53 si art. 135 alin. 2 lit. a) din Constitutie, arată că autorul nu a formulat critici de neconstitutionalitate si, ca atare, exceptia raportată la aceste texte este inadmisibilă.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale prin raportare la art. 21. art. 44 alin. (8) si (9), art. 45 si art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală. În acest sens, arată că, în cuprinsul lor prevederile de lege criticate, prin utilizarea unor concepte ca „bunuri susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală” sau „retine bunurile”, se abat de la terminologia utilizată de Constitutie cu privire la dreptul de proprietate privată, contravenind astfel dispozitiilor art. 44 alin. (8) si (9) din Legea fundamentală. Astfel, că, desi dispozitiile constitutionale permit confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii, în cazul de faprevederile de lege permit chiar distrugerea acestora.

Această metodă de tehnică legiSIativă nu este admisă nici de doctrină, nici de jurisprudenta Curtii Constitutionale, care prin Deciziile nr. 54/2001. nr. 314/2001 si nr. 224/2001 a statuat în sensul eliminării ambiguitătii textelor de lege. Lipsa de claritate a textelor de lege criticate, în raport cu dispozitiile constitutionale, ar putea duce la interpretări gresite de natură a aduce atingere securitătii raporturilor juridice. Mai mult, interpretarea dată unor termeni juridici utilizati în actele normative cu valoare inferioară Constitutiei nu poate duce la concluzia că aceasta este interpretarea care trebuie dată prevederilor constitutionale, întrucât în caz contrar garantiile constitutionale ar fi inutile.

De asemenea, consideră că prevederile de lege criticate sunt în contradictie si cu art. 53 din Constitutie, deoarece prin măsura prevăzută de lege este afectat însusi dreptul de proprietate. Pentru aceleasi considerente, apreciază că textele de lege criticate contravin si prevederilor art. 21 si art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2.3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 9 si art. 10 alin. (1)si (2) din Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operatiunilor de vămuire, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 1.093 din 5 decembrie 2005.

Aceste texte de lege au următoarea redactare:

- Art. 9: „Pe baza cererii de interventie acceptate si, când este cazul, după consultarea titularului dreptului, autoritatea vamală retine mărfurile susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală si/sau suspendă operatiunea de vămuire, notificând fn scris această măsură atât titularului dreptului, cât si declarantului/detinătorului/destinatarului mărfurilor.”;

- Art. 10 alin. (1) si (2): „(1) În cazul în care autoritatea vamală a retinut mărfurile susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală si/sau a suspendat operatiunea de vămuire, mărfurile pot fi distruse, fără să se urmeze procedura prevăzută la art. 11, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele conditii:

a) titularul dreptului informează în scris autoritatea vamală, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii notificării prevăzute la art. 9, că mărfurile retinute aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală; în cazul mărfurilor perisabile, termenul este de 3 zile lucrătoare;

b) titularul dreptului depune la autoritatea vamală, în termenul prevăzut la lit. a), acordul scris al declarantului/ detinătorului/destinatarului mărfurilor că abandonează aceste mărfuri, fn vederea distrugerii; acest acord poate fi transmis autoritătii vamale direct de către declarantul/detinătorul/ destinatarul mărfurilor.

(2) Conditia prevăzută la alin. (1) Ut. b) se prezumă a fi îndeplinită dacă în termenul prevăzut la alin. (1) Ut. a) declarantul/detinătorul/destinatarul mărfurilor nu se opune fn mod expres, în scris, retinerii si/sau suspendării operatiunii de vămuire ori distrugerii mărfurilor.”

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt: art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (1), alin. (2) si alin. (8) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 124 alin. (2) care dispune că „Justitia este unică, impartială si egală pentru toti”, art. 126 alin. (1) potrivit căruia „Justitia se realizează prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege” si art. 135 alin. 2 lit. a) care prevede că statul trebuie să asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Având în vedere că, de la data de 1 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană, devenind membru cu drepturi depline, Curtea urmează să examineze compatibilitatea legiSIatiei interne în domeniul asigurării respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operatiunilor de vămuire cu legiSIatia Uniunii Europene în domeniu, întrucât, în temeiul art. 148 alin. (2) din Constitutie, „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fa de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”.

Curtea constată că prevederile de lege criticate au preluat însă dispozitiile cuprinse în art. 9 si 11 din capitolul III al Regulamentului Consiliului Europei nr. 1.383 din 22 iulie 2003 privind interventia autoritătilor vamale în legătură cu mărfurile suspectate a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, regulament ce a fost dat în aplicarea art. 133 al Tratatului de instituire a Comunitătii Europene.

Analizând textele de lege criticate, Curtea retine că acestea reglementează o procedură specială privind interventia autoritătilor vamale în legătură cu mărfurile suspectate că aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuală.

În legătură cu sustinerile autorului exceptiei, potrivit cărora prevederile de lege criticate ar contraveni dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (1), (2) si (8), prin „conditiile în care poate interveni confiscarea” si că „nu ar exista probe din care să rezulte că marfa confiscată este contrafăcută”, Curtea constată că măsura retinerii mărfurilor susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală nu are caracterul unei confiscări, ci al unei garantii pentru titularul dreptului, garantie luată pe o perioadă determinată si numai în urma formulării unei cereri de interventie (art. 9 din lege). De altfel, art. 11 din Legea nr. 344/2005 prevede că autoritatea vamală va dispune eliberarea mărfurilor si va proceda la vămuirea acestora, dacă titularul dreptului de proprietate intelectuală nu face dovada formulării unei actiuni civile în termen de 10 zile de la primirea notificării. În ipoteza în care a fost formulată o astfel de actiune, autoritatea vamală va retine aceste mărfuri până când hotărârea judecătorească devine definitivă si irevocabilă. Asadar, nu este vorba de o confiscare în sensul art. 44 alin. (9), iar, în privinta pretinsei încălcări a alin. (8) al aceluiasi text constitutional, procedura prevăzută de această lege este expresia continutului acestui text constitutional, în sensul că dobândirea licită a averii se prezumă.

Pe de altă parte, nu poate fi primită nici sustinerea potrivit căreia confiscarea mărfii a fost făcută fără a exista probe, deoarece problema existentei dovezilor certe intră în sfera de aplicare a legii, care este de competenta instantelor judecătoresti.

Curtea, în jurisprudenta sa, ca, de exemplu, Decizia nr. 147 din 29 mai 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 18 februarie 1998, a retinut că, din analiza dispozitiilor art. 44 alin. (1) si ale art. 136 alin (5) din Constitutie, rezultă că pot fi stabilite prin lege anumite limite, fie în privinta obiectului dreptului, fie în privinta unor anumite drepturi în considerarea interesului social si economic general sau pentru apărarea drepturilor altor persoane. Aceste limite aduse dreptului de proprietate sunt supuse principiului proportionalitătii înscris la art. 53 alin. (2) din Constitutie.

În sensul celor arătate, Curtea retine că pentru identitate de ratiune aceste considerente sunt valabile si în cauza de fa.

De asemenea, nu este întemeiată nici sustinerea că cele două texte de lege criticate ar contraveni dispozitiilor art. 21 si 24 din Constitutie, deoarece, potrivit art. 10 alin. (5) al legii criticate, detinătorul/declarantul sau destinatarul mărfurilor poate contesta în justitie măsura retinerii mărfurilor, ocazie în care îsi poate formula toate apărările.

În ceea ce priveste pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 45 si art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, Curtea constată că nu au fost formulate argumente, astfel că nu se poate exercita controlul de constitutionalitate cu privire la încălcarea acestor dispozitii constitutionale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 si art. 10 alin. (1) si (2) din Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operatiunilor de vămuire, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Yun Tan Impex” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 611/212/2007 al Judecătoriei Constanta - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

praf. univ. dr. IOAN VIDA

Mag istrat-asiste nt, Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.045

din 13 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.220 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 190 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Minai Tibuleac în Dosarul nr. 486/305/2006 al Tribunalului Covasna.

La apelul nominal lipsesc părtile, fa de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, concretizată prin Decizia nr. 685/2006.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 486/305/2006, Tribunalul Covasna a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 190 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Exceptia a fost ridicată de Minai Tibuleac cu prilejul solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 150 din 2 martie 2007, pronuntată de Judecătoria Târgu-Secuiesc în Dosarul nr. 486/322/2007.

În motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine, în esen, că textul de lege criticat încalcă dreptul său de proprietate, întrucât permite confiscarea bunurilor ce au fost folosite la săvârsirea unor contraventii, chiar dacă acestea nu apartin contravenientului si chiar dacă cel care Ie-a încredintat contravenientului este de bună-credin, neavând stiin de scopul utilizării lor.

Tribunalul Covasna consideră că textul de lege criticat nu este contrar prevederilor constitutionale care garantează si ocrotesc proprietatea privată, de vreme ce acestea exclud protectia bunurilor folosite la săvârsirea unor fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatul Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că măsura confiscării unor bunuri nu încalcă dreptul de proprietate privată, ci reprezintă o consecin legitimă a încălcării unei norme legale, în conditiile în care, potrivit art. 44 alin. (8) din Constitutie, doar averea dobândită în mod licit nu poate fi confiscată.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional. Astfel, arată că aplicarea si executarea unor sanctiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării unor bunuri, nu încalcă dispozitiile constitutionale privind ocrotirea proprietătii private, deoarece dreptul de proprietate trebuie exercitat în conditiile prevăzute de lege. Dispunerea în mod legal a confiscării bunurilor pentru săvârsirea unei contraventii este o consecin legitimă a încălcării unei norme legale, iar nu o încălcare a dreptului de proprietate privată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 190 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005. Curtea observă că, ulterior sesizării Curtii Constitutionale, Codul de procedură fiscală a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, primind o nouă numerotare, astfel că, în prezent, textul de lege criticat se regăseste în art. 220 alin. (2) lit. b), având următoarea redactare: „Contraventiile prevăzute la alin. (1) se sanctionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum si cu: [...]

b) confiscarea cisternelor, recipientelor si a mijloacelor de transport utilizate în transportul alcoolului etilic si al distilatelor, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. k).”

În opinia autorului exceptiei, textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 44 din Constitutie privind dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia, Curtea constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al exceptiei de neconstitutionalitate în raport cu aceleasi prevederi constitutionale si acelasi critici ca si în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 685 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiată critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 190 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură fiscală, arătând că «proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârsirea unor infractiuni ori contraventii; potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constitutie, „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată”, ceea ce presupune, per a contrario, că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit si deci este posibilă instituirea unor sanctiuni pentru ipoteza în care desfăsurarea activitătii de comercializare a unor produse de către agentii economici contravine legii.»

În ceea ce priveste faptul că bunurile confiscate nu apartin contravenientului, ci unei terte persoane, cu acelasi prilej Curtea a arătat că aceasta nu poate atrage ineficienta acestei măsuri sanctionatorii. În acest sens, a retinut că, pe de o parte, Constitutia prevede în art. 44 alin. (9) că „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii”, fără a distinge după calitatea de proprietar sau detentor precar a contravenientului, iar o altă interpretare ar conduce la posibilitatea eludării cu usurin a dispozitiilor legale, deoarece de fiecare dată contravenientul s-ar putea apăra invocând faptul că este un simplu detentor precar al bunului, iar activitatea ilicită de transport ar putea continua. Pe de altă parte, a arătat că proprietarul bunurilor utilizate în mod ilicit nu se poate prevala de caracterul personal al răspunderii contraventionale, deoarece a încredintat folosinta bunului său, asumându-si riscul ca activitatea utilizatorului să genereze un pericol pentru societate. De altfel, pentru a-si recupera prejudiciul, proprietarul are la îndemână calea actiunii injustitie împotriva utilizatorului, în temeiul contractului încheiat cu acesta.

Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenta Curtii Constitutionale, solutia si considerentele acestei decizii îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Mihai Tibuleac în Dosarul nr. 486/305/2006 al Tribunalului Covasna.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

praf. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena lonea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.076

din 20 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 alin.(4) din Legea nr.53/2003 - Codul muncii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Muzeul Bran în Dosarul nr. 4.078/62/M/2006 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fa de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, sens în care arată că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 4.078/62/M/2006, Tribunalul Brasov - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Exceptia a fost ridicată de Muzeul Bran într-o cauză având ca obiect drepturi bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esen, că textul de lege criticat este contrar art. 45 si art. 135 alin. (1)si alin. (2) lit. a) din Constitutie. În acest sens, arată că, potrivit acestui text de lege, se prezumă respectarea de către angajat a obligatiei prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a) din Codul muncii referitoare la realizarea normei de muncă sau îndeplinirea atributiilor ce îi revin conform fisei postului, dar nu si aplicarea de către angajator a sanctiunilor pentru neprezentarea nejustificată la locul de muncă a angajatului. Astfel, este restrâns dreptul angajatorului de a decide măsurile manageriale, încălcându-se principiile economiei de pia si ale libertătii contractuale.

Tribunalul Brasov - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, textul de lege criticat nefiind contrar dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că sustinerile autorului exceptiei de neconstitutionalitate nu sunt întemeiate. Astfel, arată că Legea fundamentală consacră libertatea economică, garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera initiativă si exercitarea acestora „în conditiile legii”, astfel încât stabilirea cadrului de exercitare a acestui drept constitutional este la latitudinea legiuitorului. În ceea ce priveste conformitatea textului de lege criticat cu art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) din Constitutie, arată că într-un stat de drept nu este de conceput ca libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie să fie asigurate altfel decât cu stricta aplicare a legii.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional, acesta instituind o măsură de protectie a salariatului în raporturile sale cu angajatorul, ce nu contravine prevederilor din Legea fundamentală invocate de autorul exceptiei. De asemenea, consideră că, în realitate, critica de neconstitutional itate vizează o problemă de aplicare a legii, ce excedează competentei Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutional itate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispozitii potrivit cărora „întârzierea nejustificată a plătii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-tnterese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.”

În opinia autorului exceptiei, textul de lege criticat este contrar următoarelor prevederi constitutionale: art. 45 referitor la libertatea economică si art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) prin care se arată că „Economia României este economie de pia, bazată pe libera initiativă si concurensi prin care statul este obligat să asigure „libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, potrivit dispozitiilor art. 263 din Codul muncii, în cazul nerespectării obligatiilor ce izvorăsc din normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducătorilor ierarhici, angajatorul poate sanctiona disciplinar angajatul, inclusiv în cazul absentei nejustificate de la serviciu a acestuia. Această sanctionare poate avea loc numai cu respectarea conditiilor prevăzute de lege, respectiv a prevederilor art. 264-268 din acelasi cod.

De asemenea, Curtea observă că, potrivit art. 270 din Codul muncii, salariatul poate fi obligat să răspundă patrimonial în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legătură cu munca sa.

Având în vedere acestea, Curtea constată că textul de lege criticat nu aduce nicio limitare a angajării răspunderii salariatului fie pe plan disciplinar, fie pe plan patrimonial, atât timp cât acestea au fost stabilite în cazurile si cu respectarea conditiilor prevăzute de lege. Caracterul specific al raporturilor de muncă, în care salariatul se află într-o pozitie de subordonare fa de angajator, justifică măsurile de protectie specială pe care legiuitorul a înteles să le instituie în favoarea salariatului prin stabilirea cazurilor si conditiilor stricte în care poate fi atrasă răspunderea acestuia ori poate fi sanctionat.

Aceste măsuri de protectie nu pot fi privite ca fiind contrare art. 45 ori art. 135 alin.(1) si (2) lit. a) din Constitutie. Astfel, Curtea observă că art. 45 din Constitutie garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera initiativă si exercitarea acestora „in conditiile legii”si, prin urmare, stabilirea cadrului de exercitare a acestui drept constitutional este la latitudinea legiuitorului.

În acelasi timp, într-un stat de drept, libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie sunt asigurate în conditiile în care este respectată cu strictete legea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A. d) si al art.29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Muzeul Bran în Dosarul nr. 4.078/62/M/2006 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

praf. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 1.142

din 4 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Bogdan Sabo în Dosarul nr. 1.734/84/2007 al Tribunalului Sălaj - Sectia penală.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fa de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea nr. 62/R/2007 din 10 iulie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.734/84/2007, Curtea de Apel Cluj - Sectia penală si de minori a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. ft din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Bogdan Sabo în Dosarul nr. 1.734/84/2007 al Tribunalului Sălaj - Sectia penală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esen, că formularea utilizată de legiuitor la redactarea textului ce face obiectul exceptiei, si anume sintagma „inculpatul a săvârsit o infractiune”, este defectuoasă. Aceasta, întrucât nu se poate afirma că s-a săvârsit o infractiune decât în momentul în care există o hotărâre de condamnare definitivă. În opinia autorului exceptiei, „formularea corectă si în deplină concordan cu Legea fundamentală ar fi «inculpatul este suspectat de săvârsirea unei infractiuni», în locul actualei formulări.”

Curtea de Apel Cluj - Sectia penală si de minori opinează că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată, întrucât art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală nu aduce atingere prevederilor art. 23 alin. (11) din Constitutie, neexistând nicio încălcare a prezumtiei de nevinovătie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, pentru aceleasi considerente care fundamen­tează jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată, arătând că folosirea, în dispozitiile legale criticate, a termenului „infractiune” are o semnificatie pur tehnică. Prin luarea măsurii prevăzute de aceste dispozitii legale, învinuitul sau inculpatul nu este considerat vinovat, vinovătia acestuia urmând să fie stabilită de instanta judecătorească, prin hotărâre definitivă de condamnare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, potrivit cărora „Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite conditiile prevăzute în art. 143 si există vreunul dintre următoarele cazuri: [...]

f) inculpatul a săvârsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe via sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.”

Se sustine că textul de lege criticat este în contradictie cu art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, referitor la prezumtia de nevinovătie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, din interpretarea dispozitiilor legale criticate nu rezultă că inculpatului i se impută săvârsirea unei infractiuni, fapt care nu poate fi stabilit decât prin hotărâre judecătorească de condamnare rămasă definitivă. De asemenea, folosirea de către legiuitor a termenului „infractiune” are o semnificatie pur tehnică, acesta desemnând încadrarea faptei cu privire la care există probe sau indicii temeinice că a fost săvârsită de inculpat într-un anumit text de lege, care prevede fapta ca infractiune si o sanctionează cu o pedeapsă de o anumită gravitate. Asa fiind, contrar sustinerilor autorului exceptiei, dispozitiile legale examinate nu contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din Constitutie, referitoare la prezumtia de nevinovătie.

În acelasi sens Curtea s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 76 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 22 februarie 2005, si prin Decizia nr. 245 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 30 martie 2006. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia adoptată si argumentele ce au stat la baza acestor decizii se mentin si în cauza de fa.

În plus, criticile privind caracterul defectuos al redactării prevederilor criticate si propunerea de reformulare a acestora, în sensul arătat în motivarea exceptiei, nu intră în competenta de solutionare a Curtii, întrucât, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constitutională se pronun numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. Prin urmare, Curtea Constitutională nu se poate pronunta cu privire la o eventuală redactare defectuoasă a textului legal criticat si nici nu poate face propuneri de lege ferenda.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3. al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992.

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionaiitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Bogdan Sabo în Dosarul nr. 1.734/84/2007 al Tribunalului Sălaj - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.150

din 4 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Hotărârii Guvernului nr. 677/2003 privind conditiile de acordare în mod gratuit a asistentei medicale si psihologice, a medicamentelor si protezelor pentru politisti

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă -procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionaiitate a dispozitiilor Hotărârii Guvernului nr. 677/2003 privind conditiile de acordare în mod gratuit a asistentei medicale si psihologice. a medicamentelor si protezelor pentru politisti, exceptie ridicată de Eugen Constantin si altii în Dosarul nr. 7.893/105/2005 al Tribunalului Prahova - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă Casa Natională de Asigurări de Sănătate, prin consilier juridic, si Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării. Ordinii Publice. Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti, prin consilier juridic, lipsind celelalte părti, fa de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 1.529D/2007, care are ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionaiitate. ridicată de Gheorghe Andrei si altii în Dosarul nr. 7.892/105/2005 al aceleiasi instante.

La apelul nominal se prezintă Casa Natională de Asigurări de Sănătate, prin consilier juridic, si Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării. Ordinii Publice. Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti, prin consilier juridic, lipsind celelalte părti, fa de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionaiitate ridicate în dosarele nr. 1.528D/2007 si 1.529D/2007 au obiect identic, pune în discutie, din oficiu, conexarea lor.

Reprezentantii părtilor prezente nu se opun conexării celor două dosare.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. dispune conexarea Dosarului nr. 1.529D/2007 la Dosarul nr. 1.528D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate solicită respingerea, ca fiind inadmisibilă, a exceptiei de neconstitutionaiitate.

Reprezentantul Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti solicită de asemenea respingerea exceptiei de neconstitu­tionaiitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionaiitate, ca inadmisibilă, considerând că prevederile legale criticate au fost abrogate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierile din 18 septembrie 2007, pronuntate în dosarele nr. 7.893/105/2005 si nr. 7.892/105/2005, Tribunalul Prahova - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Hotărârii Guvernului nr. 677/2003 privind conditiile de acordare în mod gratuit a asistentei medicale si psihologice, a medicamentelor si protezelor pentru politisti, exceptie ridicată de Eugen Constantin, Gheorghe Andrei si altii în cauze care au ca obiect judecarea litigiului de muncă privind plata unor despăgubiri.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile Hotărârii Guvernului nr. 677/2003 încalcă dispozitiile art. 26 alin. (1), ale art. 34 alin. (1) si ale art. 53 din Constitutie. Se arată, totodată, că prevederile criticate sunt în totală contradictie cu Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, cu modificările si completările ulterioare, care stabileste că politistii beneficiază de asisten medicală si medicamente gratuite.

Tribunalul Prahova - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionahtate este întemeiată, fiind încălcate toate dispozitiile constitutionale invocate de autorii exceptiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că, întrucât hotărârile Guvernului pot fi atacate numai pe calea contenciosului administrativ, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă. Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părtilor prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile Hotărârii Guvernului nr. 677/2003 privind conditiile de acordare în mod gratuit a asistentei medicale si psihologice, a medicamentelor si protezelor pentru politisti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 19 iunie 2003.

Autorii exceptiei sustin că aceste prevederi legale încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 26 alin. (1) referitoare la viata intimă, familială si privată, art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sănătătii si ale art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonan în vigoare [... j”.

În cauza de fa, exceptia de neconstitutionalitate vizează dispozitiile Hotărârii Guvernului nr. 677/2003.

Rezultă, asadar, că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, aceasta fiind, potrivit alin. (6) al aceluiasi articol din lege, inadmisibilă.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3. al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992.

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Hotărârii Guvernului nr. 677/2003 privind conditiile de acordare în mod gratuit a asistentei medicale si psihologice, a medicamentelor si protezelor pentru politisti, exceptie ridicată de Eugen Constantin, Gheorghe Andrei si altii în dosarele nr. 7.893/105/2005 si, respectiv, nr. 7.892/105/2005 al Tribunalului Prahova - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

praf. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Minai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.161

din 11 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 si art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 si art. 31 din anexa nr. 2 la Legea locuintei nr. 114/1996, cu referire la sintagmele „toti proprietarii”, „oricărui proprietar” si „orice proprietar” din cuprinsul acestora, exceptie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 3.287/62/2007 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fa de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta precizează că anexa nr. 2 la Legea locuintei nr. 114/1996 a fost abrogată, iar prevederile art. 29 si ale art. 31 au fost preluate, cu completări, în art. 46 si art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari. Pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate a acestor din urmă texte de lege, întrucât autoarea exceptiei critică maniera de redactare, iar nu eventuala contrarietate a acestora cu prevederile Legii fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 3.287/62/2007, Tribunalul Brasov - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu „exceptia de neconstitutionalitate a sintagmei «toti proprietarii» din cuprinsul art. 29 din anexa nr. 2 din Legea locuintei nr. 114/1996, precum si a sintagmelor «oricărui proprietar» si «orice proprietar» din cuprinsul art. 31 din anexa la aceeasi lege”, exceptie ridicată de Filofteia Ciobanu într-o cauză civilă având ca obiect judecarea recursului formulat împotriva unei sentinte prin care Judecătoria Brasov a admis actiunea formulată de Asociatia de proprietari nr. 55 din Brasov si a obligat-o pe pârâtă la plata cotelor de întretinere restante.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esen, că sintagmele cuprinse în textele de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece permit includerea în sfera lor si a autoarei exceptiei, în calitate de debitor al cotelor de întretinere datorate asociatiei de proprietari ai apartamentelor din imobilul în care locuieste, fără a se tine seama de veniturile sale.

Tribunalul Brasov - Sectia civilă arată că exceptia este neîntemeiată, deoarece legiuitorul nu poate stabili scutiri de la plata utilitătilor în considerarea unor situatii diferite, fără ca, în acest caz, să fie încălcat principiul constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că prevederile art. 29 alin. (1) si art. 31 alin. (1) si (2) din anexa nr. 2 la Legea locuintei nr. 114/1996, care contin sintagmele criticate de autoarea exceptiei, sunt constitutionale. În sustinerea acestei opinii, arată că niciuna dintre dispozitiile constitutionale si din actele internationale invocate de autoarea exceptiei nu prevede obligatia statului de a interveni cu măsuri de exonerare de răspundere a unei persoane pentru neîndeplinirea obligatiilor acesteia. Precizează că plata de către membrii asociatiilor de proprietari a cheltuielilor comune este o obligatie civilă rezultată din acordul de asociere si din relatiile contractuale stabilite între asociatie, în numele membrilor ei, si furnizorii serviciilor de interes comun. Prin urmare, criticile privind sintagmele din continutul prevederilor legale criticate nu pot fi retinute, toti proprietarii având aceleasi drepturi si obligatii, fără privilegii si fără discriminări.

Avocatul Poporului apreciază că sintagmele criticate sunt constitutionale, arătând că autoarea exceptiei nu critică textele de lege pentru întelesul lor contrar Constitutiei, ci pentru modul de interpretare si aplicare a acestora, aspect ce excedează competenta Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îi constituie, potrivit încheierii de sesizare, sintagma „toti proprietarii” din cuprinsul art. 29 din anexa nr. 2 la Legea locuintei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, precum si sintagmele „oricărui proprietar” si „orice proprietar” din cuprinsul art. 31 din anexa la aceeasi lege.

Anexa nr. 2 la Legea locuintei nr. 114/1996 a fost abrogată prin art. 61 din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, iar prevederile art. 29 si ale art. 31 au fost preluate, cu completări, în art. 46 si art. 50 din Legea nr. 230/2007.

Întrucât, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor privind neconstitutionalitatea unor legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonan în vigoare, iar nu asupra unor sintagme disparate cuprinse în acestea, Curtea va examina constitutionalitatea prevederilor art. 46 si art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari. Continutul articolelor mentionate este următorul:

- Art. 46: „Toti proprietarii au obligatia să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociatiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contributie ce le revine la cheltuielile asociatiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociatia de proprietari.”;

- Art. 50: „(1) Asociatia de proprietari are dreptul de a actiona Injustitie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

(2) Actiunea asociatiei de proprietari este scutită de taxă de timbru.

(3) Sentinta dată în favoarea asociatiei de proprietari, pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusă în aplicare pentru acoperirea datoriilor prin orice modalitate permisă de Codul de procedură civilă.”

În sustinerea criticii de neconstitutionalitate autorul exceptiei invocă dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 11 - „Dreptul international si dreptul intern”, art. 20 - „Tratatele internationale privind drepturile omului” si art. 47 - „Nivelul de trai”, precum si prevederile art. 20, art. 25 si art. 28 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cele ale art. 12 pct. 1 si 2, art. 13 pct. 1-3, art. 24 si art. 30 din Carta socială europeană revizuită si cele ale art. 9 si art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că autoarea acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstitutionalitate, ci este nemultumită de modalitatea de redactare a textelor de lege criticate. Or, în temeiul art. 61 din Constitutie, „Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a rii”, astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice constituie atributii exclusive ale acestuia.

Ca atare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit căruia instanta de contencios constitutional „se pronun numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, exceptia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 si art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, exceptie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 3.287/62/2007 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

praf. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Acordului de concesiune pentru explorare, dezvoltare si exploatare petrolieră În perimetrul CMM Valea Jiului, încheiat între Agentia Natională pentru Resurse Minerale si Compania Natională a Huilei - S.A.

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 17 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 31 alin. (1) din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Acordul de concesiune pentru explorare, dezvoltare si exploatare petrolieră în perimetrul CMM Valea Jiului, încheiat între Agentia Natională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Compania Natională a Huilei - SA, în calitate de concesionar, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Acordul de concesiune pentru explorare, dezvoltare si exploatare petrolieră, aprobat potrivit art. 1, intră în vigoare la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESC U-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Marian Marius Dorin

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Bogdan Găbudeanu

Ministrul mediului si dezvoltării durabile,

Attila Korodi

p. Ministrul economiei si finantelor,

Cătălin Doica,

secretar de stat

 

Bucuresti, 19 decembrie 2007.

Nr. 1.536.


*) Anexa nu se publică, fiind clasificată potrivit legii.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Acordului de concesiune de dezvoltare-exploatare petrolieră în perimetrul Bobocu, încheiat între Agentia Natională pentru Resurse Minerale si Societatea Comercială „Zeta Petroleum (ROMÂNIA)” - S.R.L.

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 31 alin. (1) din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Acordul de concesiune de dezvoltare-exploatare petrolieră în perimetrul Bobocu, judetul Buzău, încheiat între Agentia Natională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială „Zeta Petroleum (ROMÂNIA)” - S.R.L., în calitate de concesionar, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Acordul de concesiune pentru dezvoltare-exploatare petrolieră, aprobat potrivit art. 1, intră în vigoare la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESC U-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Marian Marius Dorin

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Bogdan Găbudeanu

Ministrul mediului si dezvoltării durabile,

Attila Korodi

p. Ministrul economiei si finantelor,

Cătălin Doica,

secretar de stat

 

Bucuresti, 19 decembrie 2007.

Nr. 1.537.

 

*) Anexa nu se publică, fiind clasificată potrivit legii.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 693/1991 privind înfiintarea Institutului Bancar Român

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Guvernului nr. 693/1991 privind înfiintarea Institutului Bancar Român, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 30 martie 1992, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - Consiliul de administratie este format din 11 membri, care aleg dintre ei, la prima sedin, presedintele consiliului. Durata mandatului membrilor consiliului de administratie este de 3 ani si se poate reînnoi.

7 membri ai consiliului de administratie sunt numiti de Banca Natională a României si 4 membri de Asociatia Română a Băncilor. Nivelul indemnizatiei presedintelui si a membrilor consiliului de administratie se stabileste prin ordin comun al guvernatorului Băncii Nationale a României si al presedintelui Asociatiei Române a Băncilor.

Structura functională a Institutului Bancar Român, precum si numărul si functiile personalului angajat sunt stabilite si aprobate de Consiliul de administratie al Institutului Bancar Român.”

2. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - Baza materială si resursele financiare ale Institutului Bancar Român se asigură prin:

a) contributia Băncii Nationale a României si a Asociatiei Române a Băncilor, în calitate de membri fondatori;

b) contributia altor societăti bancare si institutii care vor deveni membri asociati;

c) asistenta tehnică si financiară acordată de persoane juridice si fizice din tară si din străinătate, pe baza unor întelegeri si asocieri sau sub forma donatiilor;

d) taxe încasate de la beneficiari - persoane juridice si fizice - ai cursurilor si serviciilor oferite;

e) contributii ale unor institutii publice interesate în activitatea institutului;

f) venituri din publicarea rezultatelor documentării, informării si cercetării.”

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul economiei si finantelor,

Cătălin Doica,

secretar de stat

Ministrul educatiei, cercetării si tineretului,

Cristian Mihai Adomnitei

 

Bucuresti, 19 decembrie 2007.

Nr. 1.584.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ SANITARA VETERINARA

SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

 

ORDIN

privind modificarea si completarea Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 133/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care introduce măsuri generale pentru controlul unor boli ale animalelor si măsuri specifice referitoare la boala veziculoasă a porcului

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 69.650 din 4 decembrie 2007 si nr. 21.296 din 3 decembrie 2007, întocmit de Directia igienă si sănătate publică veterinară si Directia generală sanitară veterinară din cadrul Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitătii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) si al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitătilor din subordinea acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite următorul ordin:

Art. I. - Articolul 4 din Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 133/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care introduce măsuri generale pentru controlul unor boli ale animalelor si măsuri specifice referitoare la boala veziculoasă a porcului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 si 617 bis din 18 iulie 2006, se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - Prezentul ordin transpune Directiva Consiliului 92/119/CEE care introduce măsuri generale comunitare pentru controlul unor boli ale animalelor si măsuri specifice referitoare la boala veziculoasă a porcului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 62 din 15 martie 1993, p. 69, asa cum a fost modificată ultima dată prin Directiva Comisiei 2007/10/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 63 din 1 martie 2007, p. 24.”

Art. II. - Norma sanitară veterinară care introduce măsuri generale pentru controlul unor boli ale animalelor si măsuri specifice referitoare la boala veziculoasă a porcului, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 133/2006, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 9, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) Atunci când medicul veterinar oficial găseste dovezi sau consideră, pe baza datelor confirmate, că boala ar fi putut fi introdusă din alte exploatatii în exploatatia la care se referă art. 5 sau de la aceasta din urmă la alte exploatatii, ca rezultat al miscării persoanelor, animalelor ori vehiculelor sau în orice alt mod, aceste alte exploatatii vor fi puse sub supraveghere oficială, în conformitate cu art. 4; această supraveghere nu va fi ridicată până când suspiciunea prezentei bolii în exploatatie nu a fost infirmată oficial.”

2. La articolul 19, alineatul (7) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(7) Totusi, prin derogare de la alin. (1), decizia de introducere a vaccinării de urgen poate fi luată de Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor, după notificarea Comisiei Europene, cu conditia de a nu fi afectate interesele fundamentale ale Comunitătii. Această decizie, care trebuie să ia în considerare, în special, gradul de concentrare a animalelor în anumite regiuni, necesitatea de protejare a raselor individuale si a zonei geografice în care se efectuează vaccinarea, este reexaminată imediat, în conformitate cu procedura comunitară, de către Comitetul Permanent pentru Lantul Alimentar si Sănătate Animală, care poate decide să mentină, să modifice sau să extindă măsurile ori să le sisteze.”

3. După articolul 21 se introduc două noi articole, articolele 2V si 21?, cu următorul cuprins:

„Art. 211. - Decizia 90/424/CEE prevede conditiile care reglementează contributia financiară comunitară cu privire la măsurile legate de aplicarea prezentei norme sanitare veterinare.

Art. 212. - Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor informează Comisia Europeană cu privire la actele normative si prevederile administrative necesare pentru implementarea prezentei norme sanitare veterinare.”

4. La punctul 7 din anexa nr. 2 la norma sanitară veterinară, litera g) a alineatului (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,g) carnea provenită de la porcinele mentionate la lit. f) pct. (i):

(i) nu face obiectul comertului intracomunitar si international si poartă marca de sănătate pentru carnea proaspătă prevăzută în anexa nr. 2 la Norma sanitară veterinară care stabileste reguli de sănătate animală ce reglementează productia, prelucrarea, distributia si introducerea produselor de origine animală destinate pentru consum uman, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 63/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007, ce transpune în legiSIatia natională Directiva Consiliului 2002/99/CE;

(ii) este obtinută, transată, transportată si depozitată separat de carnea destinată comertului intracomunitar si international si este utilizată în asa fel încât să se evite introducerea acesteia în produsele din carne destinate comertului intracomunitar si international, în afară de cazul în care aceasta a fost supusă tratamentului prevăzut în anexa nr. 3 la norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 63/2007;”.

5. La punctul 7 din anexa nr. 2 la norma sanitară veterinară, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) Dacă interdictiile prevăzute la alin. (2) lit. f) sunt mentinute mai mult de 30 de zile în urma aparitiei altor cazuri de boală si astfel se creează probleme legate de tinerea animalelor, autoritatea competentă poate, pe baza unei cereri motivate a proprietarului si cu conditia ca medicul veterinar oficial să verifice starea de fapt, să autorizeze transferul porcinelor din exploatatie într-o altă exploatatie tot din interiorul zonei de protectie. Alin. (2) lit. f) se aplică mutatis mutandis.”

Art. III. - Prezentul ordin transpune Directiva Comisiei 2007/10/CE de modificare a anexei II la Directiva Consiliului 92/119/CEE privind măsurile ce trebuie luate în interiorul unei zone de protectie ca urmare a aparitiei bolii veziculoase a porcului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 63 din 1 martie 2007, p. 24.

Art. IV. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale Sanitare

Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

Radu Roatis Chetan

 

Bucuresti, 21 decembrie 2007.

Nr. 206.