MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 4         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 3 ianuarie 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.106 din 22 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de ne constitutionalitate a dispozitiilor art. 5802 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.108 din 22 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 din Codul de procedură civilă si ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 1.109 din 22 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 1.145 din 4 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 alin. (2), (3) si (4) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

 

Decizia nr. 1.148 din 4 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, a Ordonantei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblul său, precum si, în special, a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2) si ale art. 10 din această ordonantă

 

Decizia nr. 1.167 din 11 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

207/2007. – Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor pentru modificarea si completarea Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 23/2007 privind aprobarea Normei sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din continutul sau de pe suprafata produselor alimentare de origine animală

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.106

din 22 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5802 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Puskás Valentin Zoltán – judecător

Augustin Zegrean – judecător

Ion Tiucă – procuror

Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5802 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ana Ivanovici în Dosarul nr. 12.007/215/2007 al Judecătoriei Craiova.

La apelul nominal răspunde partea Elena Călin, lipsind autorul exceptiei de neconstitutionalitate si celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.335D/2007, având ca obiect o exceptie de neconstitutionalitate identică ridicată tot de Ana Ivanovici în Dosarul nr. 12.520/63/2007 al Tribunalului Dolj – Sectia civilă.

La apelul nominal răspunde Elena Călin, lipsă fiind autorul exceptiei de neconstitutionalitate si celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea Dosarului nr. 1.335D/2007 la Dosarul nr. 1.275D/2007, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerintele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Elena Călin arată că este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public solicită conexarea, întrucât dosarele au acelasi obiect.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor mentionate, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.335D/2007 la Dosarul nr. 1.275D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, Elena Călin solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca inadmisibilă, întrucât autorul exceptiei doreste o completare a dispozitiilor criticate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 august 2007, pronuntată în Dosarul nr. 12.007/215/2007, si prin încheierea din 6 iulie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 12.520/63/2007, Judecătoria Craiova si Tribunalul Dolj – Sectia civilă au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5802 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Ana Ivanovici în cadrul solutionării unor actiuni având ca obiect o obligatie de a face.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate sunt neconstitutionale, întrucât încheierea pronuntată de instanta de judecată este irevocabilă, ceea ce împiedică accesul părtilor la orice cale de atac.

Judecătoria Craiova opinează în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, deoarece se reclamă o omisiune legiSIativă, si anume aceea de a se institui o cale de atac împotriva încheierii prevăzute în textul de lege criticat, ceea ce excedează competentei Curtii Constitutionale.

Tribunalul Dolj – Sectia civilă nu si-a exprimat opinia cu privire la temeinicia exceptiei de neconstitutionalitate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile criticate sunt în acord cu Constitutia si cu Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care consacră principiul judecării proceselor într-un termen rezonabil.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 5802 din Codul de procedură civilă, modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având următorul cuprins: „Dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligatie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somatiei, creditorul poate fi autorizat de instanta de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părtilor, să o îndeplinească el însusi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.”

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2) privind accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică, în esentă, lipsa de reglementare a posibilitătii de exercitare a unei căi de atac împotriva încheierilor prin care se dispune autorizarea creditorului de a îndeplini obligatia de a face, pe cheltuiala debitorului.

Or, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Curtea Constitutională nu este legiSIator pozitiv, această atributie revenind, potrivit art. 61 alin. (1) din Constitutie, Parlamentului.

Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5802 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5802 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ana Ivanovici în Dosarul nr. 12.007/215/2007 al Judecătoriei Craiova si în Dosarul nr. 12.520/63/2007 al Tribunalului Dolj – Sectia civilă

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Mari lena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.108

din 22 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 din Codul de procedură civilă si ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Puskás Valentin Zoltán – judecător

Augustin Zegrean – judecător

Ion Tiucă – procuror

Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutional itate a dispozitiilor art. 79 din Codul de procedură civilă si ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Serban Gheorghe în Dosarul nr. 446/283/2007 al Judecătoriei Pucioasa.


La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 august 2007, pronuntată în Dosarul nr. 446/283/2007, Judecătoria Pucioasa a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 79 din Codul de procedură civilă si ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Exceptia a fost ridicată de Serban Gheorghe în cadrul solutionării unei actiuni în pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 79 din Codul de procedură civilă sunt neconstitutionale. Întrucât restrâng accesul efectiv la justitie, prin interzicerea căilor de atac. iar dispozitiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 sunt neconstitutionale, deoarece instituie o inegalitate între justitiabilii care îsi micsorează pretentiile după înregistrarea cererii si cei care îsi mentin pretentiile initiale.

Judecătoria Pucioasa opinează în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului. Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin Constitutiei, asa cum a statuat si Curtea Constitutională.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA.

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie. ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 79 din Codul de procedură civilă si ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. cu modificările si completările ulterioare.

Dispozitiile art. 79 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin art. I pct. 15 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I. nr. 609 din 14 iulie 2005, si au în prezent următorul cuprins: „încheierile prevăzute la art. 77 alin. 3 si la art. 78 alin. 2 nu sunt supuse niciunei căi de atac.”

Dispozitiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 au următorul cuprins: „Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită fn cuantumul legal, fn momentul înregistrării actiunii sau cererii, ori dacă, fn cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanta va pune fn vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micsorează valoarea pretentiilor formulate în actiune sau fn cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea initială, fără a se tine seama de reducerea ulterioară.”

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea si ale art. 21 alin. (1) si (2) privind accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate. Curtea constată următoarele:

I. Cu privire la dispozitiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, Curtea retine că autorul exceptiei de neconstitutionalitate este nemultumit, în realitate, de faptul că, în cazul micsorării pretentiilor după înregistrarea cererii, taxa de timbru se percepe la valoarea initială, spre deosebire de situatia în care, în cursul procesului, se măresc pretentiile, caz în care taxa de timbru se recalculează. Asadar, solicitarea autorului exceptiei este aceea de a se modifica textul dedus controlului de constitutionalitate, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă si urmează a fi respinsă ca atare.

II. Referitor la dispozitiile art. 79 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că, prin Decizia nr. 208/2003. publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 407 din 11 iunie 2003, s-a pronuntat asupra dispozitiilor art. 78 alin. 3 din acelasi cod, dispozitii care, într-o redactarea anterioară, aveau un continut similar cu cel al actualului art. 79. Cu acel prilej, s-a retinut că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine prevederilor constitutionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justitie, atât timp cât. potrivit celor prevăzute de art. 75 alin. 2 din Codul de procedură civilă, părtilor interesate le este asigurată posibilitatea de a reitera cererea de asistentă judiciară în fata aceleiasi instante, în măsura în care au intervenit elemente noi, de natură a impune si justifica admiterea unei asemenea cereri. Întrucât hotărârea instantei se raportează la o anumită situatie de fapt. anume lipsa de posibilităti materiale, care poate fi doar temporară sau conjuncturala. sau poate fi determinată de insuficienta probatoriului administrat în sustinerea cererii, legiuitorul nu a conferit încheierii autoritate de lucru judecat, oferind astfel solicitantului posibilitatea de a reitera cererea. Chiar dacă încheierea prin care s-a dispus o asemenea măsură nu este supusă niciunei căi de atac, optiunea legiuitorului este impusă de exigenta solutionării cu celeritate a procesului dedus judecătii. Altfel, a recunoaste solicitantului dreptul de a ataca la instanta ierarhic superioară respectivele încheieri ar însemna a oferi cale liberă abuzului de drept procesual, cu consecinta prelungirii sine die a proceselor aflate pe rolul instantelor de judecată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi. de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie, atât solutia, cât si considerentele acestei decizii îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Serban Gheorghe în Dosarul nr. 446/283/2007 al Judecătoriei Pucioasa.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 din Codul de procedură civilă. exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Mari lena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.109

din 22 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Puskás Valentin Zoltán – judecător

Augustin Zegrean – judecător

Ion Tiucă – procuror

Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Anisoara Damian în Dosarul nr. 6.085/212/2006 al Judecătoriei Constanta.

La apelul nominal răspunde Anisoara Damian, lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul exceptiei de neconstitutionalitate solicită admiterea acesteia, considerând că instanta de judecată a nesocotit prevederile constitutionale prin faptul că i-a solicitat să plătească taxă de timbru, desi, potrivit Legii sindicatelor, era scutită de la plata acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât autorul acesteia nu precizează ce dispozitii sau principii constitutionale sunt încălcate de textul criticat.


CURTEA.

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 6.085/212/2006, Judecătoria Constanta a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Exceptia a fost ridicată de Anisoara Damian în cadrul solutionării unei cereri de revizuire.

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia nu indică nicio dispozitie sau principiu din Constitutie care ar fi încălcate prin dispozitiile de lege criticate.

Judecătoria Constanta nu si-a exprimat opinia cu privire la temeinicia exceptiei de neconstitutionalitate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin.(1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul exceptiei solicită interpretarea si aplicarea textului criticat, ceea ce nu intră în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră, pe de-o parte, că dispozitiile criticate sunt constitutionale, iar, pe de altă parte, că exceptia de neconstitutionalitate este nemotivată, fiind astfel inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin.(2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii referitoare la cazurile în care sunt scutite de taxe judiciare de timbru actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată, pe de-o parte, că autorul acesteia este nemultumit, în realitate, de modul concret în care s-a făcut aplicarea dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 146/1997 de către instanta de judecată în fata căreia s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate. Or, Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, iar aplicarea legii revine instantei de judecată chemată să solutioneze respectivul litigiu.

Pe de altă parte, Curtea constată că autorul exceptiei de neconstitutionalitate nu a indicat, în invocarea acesteia în fata instantei de judecată, nicio prevedere sau principiu din Constitutie pretins a fi încălcate, or, potrivit art. 10 alin.(2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curtii Constitutionale trebuie să fie motivate.

Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.(4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin.(1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Anisoara Damian în Dosarul nr. 6.085/212/2006 al Judecătoriei Constanta.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 


CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 1.145

din 4 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 alin.(2), (3) si (4) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Puskás Valentin Zoltán – judecător

Tudorel Toader – judecător

Augustin Zegrean – judecător

Ion Tiucă – procuror

Mihai Paul Cotta – magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 alin.(2), (3) si (4) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Mittal Steel” Galati – S.A. În Dosarul nr. 3.188/2/2006 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, prin avocat, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Societatea Comercială „Mittal Steel” Galati – S.A. solicită admiterea exceptiei, precizând că, prin modalitatea în care este redactat textul de lege, angajatorii nu pot să prevadă numărul de persoane cu handicap care urmează a fi angajate încă de la data intrării sale în vigoare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată, considerând că textele legale criticate nu contin dispozitii cu caracter retroactiv.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 17 ianuarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 3.188/2/2006, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 si 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Mittal Steel” Galati – S.A. În cauza ce are ca obiect judecarea actiunii în contencios administrativ de anulare a unor decizii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că prevederile art. 42 alin. (1) si ale art. 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 încalcă dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece „pretind o anumită conduită din partea subiectelor de drept cărora li se adresează încă înaintea intrării lor în vigoare”.

Totodată, consideră că prevederile legale criticate încalcă si art. 135 din Constitutie, întrucât, prin măsurile instituite, obligă agentii economici să angajeze salariati care pot fi persoane cu handicap, indiferent dacă există sau nu locuri disponibile.

Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată, întrucât dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin.(1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că, potrivit dispozitiilor constitutionale, statul are obligatia de a actiona pentru apărarea intereselor generale ale societătii. Totodată, se consideră că textele criticate nu retroactivează, acestea aplicându-se numai situatiilor în curs de desfăsurare.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 15 alin.(2) si art. 135 din Constitutie. În acest sens, este mentionată si jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părtii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin.(2), ale art. 2, 3,10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile art. 42 si 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 519/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 29 iulie 2002, cu modificările si completările ulterioare.

Curtea observă că, în realitate, din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate rezultă că sunt criticate prevederile art. 42 alin.(1) si ale art. 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999.


Anterior sesizării Curtii Constitutionale, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 a fost abrogată prin Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006. Prevederile legale supuse controlului de constitutionalitate au fost preluate de art. 77 alin. (2), (3) si (4) din Legea nr. 448/2006, păstrându-se, în esentă, solutia legiSIativă criticată, text care are următorul cuprins: „(2) Autoritătile si institutiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel putin 50 de angajati, au obligatia de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel putin 4% din numărul total de angajati.

(3) Autoritătile si institutiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap în conditiile prevăzute la alin. (2), pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre următoarele obligatii:

a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe tară înmultit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap;

b) să achizitioneze produse sau servicii de la unităti protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în suma echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat în conditiile prevăzute la Ut. a).

(4) Fac exceptie de la prevederile alin. (2) institutiile publice de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională.”

În consecintă, Curtea urmează să se pronunte asupra dispozitiilor art. 77 alin. (2), (3) si (4) din Legea nr. 448/2006.

Autorul exceptiei sustine că aceste prevederi legale încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin.(2) privind neretroactivitatea legii si ale art. 135 referitor la economia de piată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

În legătură cu critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 alin.(2), (3) si (4) din Legea nr. 448/2006 fată de prevederile art. 15 alin.(2) din Constitutie, Curtea retine că aceasta este neîntemeiată, deoarece textul legal nu contine în sine dispozitii care să producă efecte retroactive, urmând a fi aplicat începând cu data intrării sale în viqoare.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate prin invocarea art. 135 din Constitutie, Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiată. Dispozitiile legale criticate prevăd, cu exceptiile precizate expres, obligatia angajatorilor care au un anumit număr de salariati de a încadra persoane cu handicap într-un procent de cel putin 4% din numărul total de angajati. Rezultă că legiuitorul a adoptat, în considerarea exigentelor consfintite la art. 50 din Constitutie, măsurile concrete pe care Ie-a considerat necesare în vederea participării efective a persoanelor cu handicap la viata socială, dar mai ales pentru valorificarea sanselor acestor persoane în exercitarea dreptului la muncă.

Referitor la obligatia plătii sumei lunare pentru autoritătile si institutiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap, prevăzută de art. 77 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, Curtea observă că îndeplinirea acesteia a devenit optională în conditiile actualului text de lege, categoriile de angajatori mentionate în text putând să achizitioneze produse sau servicii de la unităti protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat.

Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 si 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 prin Decizia nr. 471 din 4 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 13 ianuarie 2004, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej a constatat că prevederile legale criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a), deoarece statul are obligatia, în virtutea art. 135 alin. (2) din Constitutie, „să actioneze pentru apărarea intereselor generale ale societătii, iar agentii economici trebuie să se integreze cadrului constitutional, în concordantă cu interesul public, la care statul este obligat să vegheze”.

Întrucât în cauza de fată nu au fost aduse elemente noi, de natură să reconsidere jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, atât solutia, cât si considerentele acestei decizii îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.(4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 alin.(2), (3) si (4) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Mittal Steel” Galati – S.A. În Dosarul nr. 3.188/2/2006 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

praf. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.148

din 4 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, a Ordonantei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblul său, precum si, în special, a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2) si ale art. 10 din această ordonantă

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Puskás Valentin Zoltán – judecător

Tudorel Toader – judecător

Augustin Zegrean – judecător

Ion Tiucă – procuror

Gabriela Dragomirescu – magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, a Ordonantei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblul său, precum si, în special, a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2) si ale art. 10 din această ordonantă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Anteco” – S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 25.274/3/2007 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a Vl-a comercială.

La apelul nominal răspunde Societatea Comercială „V.M.L. Construct Pro” – S.R.L. din Bucuresti, prin reprezentant cu delegatie la dosar, constata ndu-se lipsa autorului exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii dă cuvântul părtii prezente, care solicită respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt contrare textelor din Constitutie invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 august 2007, pronuntată în Dosarul nr. 25.274/3/2007, Tribunalul Bucuresti – Sectia a Vl-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, precum si ale Ordonantei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblul său, si ale art. 1, ale art. 4 alin. (2), ale art. 6 alin. (1), (2) si (4), ale art. 8 alin. (1) si (2) si ale art. 10 din aceasta. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Anteco” – S.R.L. cu sediu în Bucuresti într-o cauză comercială având ca obiect o somatie de plată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustin următoarele:

– dispozitiile pct. 4 ale articolului unic din Legea nr. 295/2002, care abrogă art. 11 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, „fac inexistentă egalitatea în drepturi dintre creditor si debitor, imposibilă exercitarea dreptului la apărare al debitorului si restrângerea exercitiului drepturilor acestuia, fără nicio justificare constitutională”, ceea ce încalcă prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1) si (2), ale art. 24 alin. (1) si ale art. 53 din Constitutie.

– dispozitiile art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) si ale art. 6 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 contravin art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1) si art. 136 alin. (1) si (5) din Constitutie, „întrucât posibilitatea solutionării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse si a explicatiilor date de părti împiedică exercitarea dreptului la apărare si asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar si executarea acestuia încalcă reglementarea constitutională a dreptului la proprietate”.

– Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, în ansamblul său, contravine art. 20 alin. (2) din Constitutie, fiind în neconcordantă cu art. 6 par.1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât nu asigură dreptul la un proces echitabil pentru toate părtile. Totodată, art. 1 alin. (2) Încalcă art. 44 alin. (1) si art. 136 alin. (1) si (5) din Constitutie, „deoarece prevăd actualizarea majorărilor si penalitătilor cu rata inflatiei, indiferent dacă prin cererea creditorului s-a solicitat sau nu acest lucru”; art. 6 alin. (4) este contrar art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1)si art. 136 alin. (1)si (5) din Constitutie, „având în vedere că înmânarea de îndată a ordonantei echivalează cu pronuntarea judecătorului înainte de a se administra orice probe”; art. 8 alin. (1) contravine art. 24 alin. (1) si art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, „întrucât se face trimitere la exercitarea căii de atac sau a unei actiuni în justitie de sine stătătoare, care nu este prevăzută de Codul de procedură civilă, iar alin. (2) al aceluiasi articol stabileste numai competenta, iar nu si continutul cererii în anulare, precum si limitele în care poate fi atacată ordonanta emisă de judecător; art. 10 contravine art. 24 alin. (1) si art. 126 alin. (2) din Constitutie, „deoarece nu exclud posibilitatea formulării contestatiei la executare alternativ, simultan sau ulterior cererii de anulare”. Mai arată că executarea silită în temeiul titlului executoriu emis potrivit ordonantei „poate fi privită ca o atingere adusă patrimoniului debitorului, si ca o măsură nelegală constând în diminuarea acestui patrimoniu pentru realizarea abuzivă a creditorului”.

– neconstitutionalitatea pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002, fată de prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1) si (2), ale art. 24 si ale art. 53 din Constitutie, constă în aceea că procedura specială de recuperare a creantelor cu caracter cert, lichid si exigibil „derogă sub multe aspecte de la regulile procedurale de drept comun”.

Tribunalul Bucuresti – Sectia a Vl-a comercială apreciază că exceptia invocată nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel: în legătură cu neconstitutionalitatea pct. 4 din Legea nr. 295/2002, prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 21, art. 24 alin. (1) si art. 53 din Constitutie, arată că procedura somatiei de plată, existentă si în celelalte state membre ale Uniunii Europene si consacrată juridic la nivel comunitar, „are ca scop recuperarea rapidă a unor creante a căror lichiditate si exigibilitate nu sunt contestate, în conditiile în care aceste creante sunt consacrate prin înscrisuri însusite de părti”. De asemenea, „specificitatea acestor litigii a determinat o abordare specială din partea legiuitorului, care a optat pentru crearea unei proceduri guvernate de reguli speciale, derogatorii de la dreptul comun”, ceea ce „nu are semnificatia restrângerii drepturilor procesuale ale părtilor, garantate de Constitutie”, sens în care se invocă si Decizia Curtii Constitutionale nr. 161/2002.

În legătură cu sustinerile referitoare la neconstitutionalitatea art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) si art. 6 alin. (1)si (2), prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constitutie, se arată că „debitorul si creditorul nu ocupă pozitii de egalitate în cadrul procedurii somatiei, prin aceasta nu le sunt afectate drepturile procesuale”, aspect retinut deja în jurisprudenta Curtii Constitutionale, de exemplu, prin Decizia nr. 554 din 7 iunie 2007, precum si în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului în materie. Cât priveste raportarea neconstitutionalitătii acelorasi prevederi de lege la prevederile art. 24 alin. (1) din Constitutie, se arată că ele nu aduc atingere dreptului la apărare, „atât creditorul, cât si debitorul beneficiind în cursul procesului, în ansamblul său, de instrumente juridice de natură a-i facilita exercitarea acestui drept”, sens în care mentionează, de asemenea, jurisprudenta Curtii Constitutionale, ilustrată prin Decizia nr. 447/2004. Invocarea încălcării prin textele de lege mentionate a art. 44 alin. (1), precum si a art. 136 alin. (1) si (5) din Constitutie este înlăturată prin evocarea celor retinute în acest sens prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 222 din 13 martie 2007, precum si în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, Cauza Brumărescu contra României, 1999.

Cu referire la exceptia de neconstitutionalitate a art. 8 alin. (1) si a art. 10, care, în opinia autorului exceptiei, încalcă art. 24 si 126 din Constitutie, se face trimitere la cele statuate în deciziile Curtii Constitutionale nr. 30 din 28 ianuarie 2003, nr. 173 din 6 mai 2003 si nr. 198 din 13 mai 2003.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, pentru argumentele retinute de Curtea Constitutională în deciziile nr. 448 din 26 octombrie 2004, nr. 497 din 29 septembrie 2005 si nr. 580 din 3 noiembrie 2005.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părtii prezente si ale reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de n econstitutiona litate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curtii si a motivelor depuse în scris de autorul exceptiei:

1. prevederile pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, al cărui cuprins este următorul: „Articol unic. – Se aprobă Ordonanta Guvernului nr. 5 din 19 iulie 2001 privind procedura somatiei de plată, adoptată în temeiul art. 1 pct. V. 1 din Legea nr. 324/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, cu următoarele modificări: [...] 4. Articolul 11 se abrogă.” Potrivit art. 11 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, abrogat, „Prevederile prezentei ordonante se completează cu dispozitiile Codului de procedură civilă”;

2. Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, cu modificările si completările ulterioare;

3. În special, unele prevederi din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, după cum urmează:

–Art. 1: „( 1) Procedura somatiei de plată se desfăsoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de părti prin semnătură ori în alt mod admis de lege si care atestă drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestatii.

(2) Suma ce reprezintă obligatia prevăzută la alin. (1), precum si dobânzile, majorările sau penalitătile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflatiei aplicabilă la data plătii efective.”;


– Art. 4 alin. (2), în redactarea prevăzută de articolul unic pct. 1 din Legea nr. 295/2002: „(2) În toate cazurile, pentru solutionarea cererii, judecătorul dispune citarea părtilor, potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicatii si lămuriri, precum si pentru a stărui în efectuarea plătii sumei datorate de debitor ori pentru întelegerea părtilor asupra modalitătilor de plată.”

–Art. 6 alin. (1), modificat prin art. I pct. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 142/2002, alin. (2) si (4), modificat prin art. I pct. 2 din aceeasi ordonantă: „(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în conditiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum si a explicatiilor si lămuririlor părtilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4. [...];

(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1), constată că pretentiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanta care va contine somatia de plată către debitor, precum si termenul de plată.[...];

(4) Ordonanta se va înmâna părtii prezente sau se va comunica fiecărei părti de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.”

– Art. 8 alin. (1) si (2), în redactarea prevăzută de articolul unic pct. 2 din Legea nr. 295/2002: „(1) Împotriva ordonantei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

(2) Cererea fn anulare se solutionează de către instanta competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instantă.”

– Art. 10: „(1) Cel interesat poate face contestatie la executare, potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă.

(2) [în redactarea prevăzută de art. I pct. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 142/2002] Prin contestatia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu exceptia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonantei de admitere a cererii creditorului.”

În opinia autorului exceptiei, prevederile de lege criticate contravin, în ordinea invocării lor: art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări; art. 21 alin. (1) si (2), referitoare la dreptul persoanei de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor legitime, nicio lege neputând îngrădi acest drept; art. 24 alin. (1), potrivit căruia „Dreptul la apărare este garantat”; art. 53 privind „Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti”; art. 44 alin. (1), potrivit căruia dreptul de proprietate si creantele asupra statului sunt garantate, continutul si limitele acestora fiind stabilite prin lege; art. 136 alin. (1) si (5), conform cărora proprietatea este publică si privată, cea privată fiind inviolabilă, în conditiile legii organice, si art. 126 alin. (2) potrivit căruia competenta instantelor de judecată si procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege. De asemenea, este invocată încălcarea art. 20 alin. (2) din Constitutie, coroborat cu art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care consacră dreptul persoanei la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

I. Cu privire la Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, care în opinia autorului exceptiei este neconstitutională în ansamblul său, în esentă, prin aceea că nu asigură dreptul la un proces echitabil pentru toate părtile, ceea ce contravine art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si cu privire la neconstitutionalitatea art. 1 alin. (1), a art. 4 alin. (2), a art. 6 alin. (1), (2) si (4), a art. 8 alin. (1) si (2) si a art. 10 din aceasta, prin raportare la aceleasi texte din Constitutie si cu o motivare asemănătoare celor din prezenta cauză, Curtea s-a pronuntat prin numeroase decizii. De exemplu, prin Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003. Respingând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea a retinut, în esentă, că: Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială si accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, care urmăreste recuperarea într-un timp cât mai scurt a creantelor certe, lichide si exigibile, ce reprezintă obligatii contractuale de plată a unor sume de bani. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă utilizabile la înscrisuri, în prima fază, completate ulterior cu explicatiile si lămuririle date de părti, limitarea fiind deopotrivă valabilă pentru ambele părti, în conditii identice pentru exercitarea dreptului la apărare. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părti urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Modul în care instantele judecătoresti admit sau resping cererile de probatiune reprezintă o problemă de aplicare, iar nu de constitutionalitate a textului de lege. Împotriva hotărârii de respingere a cererii în anulare debitorul poate declara recurs, care se judecă conform normelor dreptului comun, iar împotriva titlului executoriu poate formula contestatie la executare, de asemenea, potrivit normelor Codului de procedură civilă. Totodată, textele de lege criticate contin norme de procedură asupra cărora legiuitorul este suveran a legifera, evident cu respectarea drepturilor si libertătilor fundamentale, în temeiul art. 125 alin. (3) din Constitutie, în forma anterioară revizuirii sale, potrivit căruia „Competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege”.

Tot astfel, cu privire la neconstitutionalitatea ordonantei în ansamblul său, Curtea s-a pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 161 din 30 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 26 iunie 2002, retinând că aceasta nu contravine exigentelor dreptului la un proces echitabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei amintite, solutiile si argumentele ce au stat la baza acestora se mentin si în cauza de fată.

II. Cu privire la neconstitutionalitatea dispozitiilor pct. 4 ale articolului unic din Legea nr. 295/2002, prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) si (2), art. 24 alin. (1) si art. 53 din Constitutie, de asemenea, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 397 din 21 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 11 decembrie 2003, statuând următoarele: Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială, simplificată si accelerată pentru recuperarea creantelor al căror caracter cert, lichid si exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri, în afară de lămuririle si explicatiile date de către părti. Hotărârile pronuntate în cadrul acestei proceduri nu au autoritatea lucrului judecat asupra fondului litigiului. Fiind o procedură specială, derogă sub mai multe aspecte de la regulile procedurale din dreptul comun. Pe de altă parte, în cuprinsul ordonantei, spre exemplu, în art. 9 alin. (2) sau art. 111 alin. (2), s-a prevăzut expres aplicarea în mod corespunzător a unor dispozitii ale

Codului de procedură civilă acolo unde legiuitorul a considerat că se impune trimiterea directă la aceste prevederi. Cu toate acestea, având în vedere faptul că procedura somatiei de plată se realizează în cadrul procesului civil, regulile comune ale acestui proces sunt aplicabile chiar si în lipsa unei dispozitii exprese în acest sens, deoarece prevederile Codului de procedură civilă reprezintă dreptul comun în această materie.

Asadar, si criticile de neconstitutionalitate privind aceste dispozitii urmează a fi respinse, întrucât, în prezenta cauză, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii în materie.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, a Ordonantei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblul său, precum si, în special, a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2) si ale art. 10 din această ordonantă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Anteco” – S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 25.274/3/2007 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Gabriela Dragomirescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 1.167

din 11 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Puskás Valentin Zoltán – judecător

Tudorel Toader – judecător

Augustin Zegrean – judecător

Simona Ricu –procuror

Valentina Bărbăteanu – magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, exceptie ridicată de Ion Negus în Dosarul nr. 1.406/109/2007 al Tribunalului Arges – Sectia civilă – Completul specializat de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, doamna avocat Elena lulia Stefănescu, apărător ales, cu delegatie la dosar. Se constată lipsa părtii Consiliul Local al Municipiului Pitesti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 1.246D/2007, nr. 1.384D/2007, nr. 1.411 D/2007, nr. 1.491D/2007si nr. 1.551 D/2007, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de Elisaveta Popa în Dosarul nr. 4.328/62/2007 al Tribunalului Brasov – Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal, de Adrian Cruceru, Gheorghe Bălan, Valerică Palas si Gheorghe Moraru în dosarele nr. 3.889/120/2007, nr. 3.891/120/2007, nr. 3.890/120/2007 si, respectiv, nr. 3.888/120/2007 ale Tribunalului Dâmbovita – Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde, pentru Elisaveta Popa, autoare a exceptiei de neconstitutionalitate în Dosarul nr. 1.246D/2007, domnul avocat Valeriu Stoica, apărător ales, cu delegatie la dosar. De asemenea, în acelasi dosar, răspunde pentru partea Consiliul Judetean Brasov, domnul consilier juridic Dănut Băncilă, cu împuternicire depusă la dosar.


În toate celelalte dosare, se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantii părtilor prezente si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.246D/2007, nr. 1.384D/2007, nr. 1.411D/2007, nr. 1.491D/2007 si nr. 1.551D/2007 la Dosarul nr. 1.164D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul părtilor prezente. Apărătorul autorului exceptiei de neconstitutionahtate ce face obiectul Dosarului nr. 1.164D/2007 solicită admiterea acesteia. Arată că, în prezent, art. 37 din Constitutie ar trebui interpretat din perspectiva votului uninominal, astfel încât o reglementare care presupune pierderea calitătii de consilier local ca urmare a pierderii calitătii de membru al partidului pe listele căruia a fost ales este neconstitutională. Depune, în acest sens, si note scrise.

Apărătorul autorului exceptiei de neconstitutionahtate ce face obiectul Dosarului nr. 1.246D/2007 solicită admiterea acesteia, sustinând că prevederile art. 9 alin. (2) lit. M) din Legea nr. 393/2004 contravin dispozitiilor art. 53 din Constitutie. Arată, în esentă, că noua cauză de încetare de drept a mandatului consilierilor locali si judeteni, prevăzută de textul de lege criticat, conduce direct la restrângerea dreptului acestora de a-si exercita mandatul acordat prin vot de comunitatea locală, fără ca această restrângere să îndeplinească în mod cumulativ conditiile imperative stabilite de dispozitia mentionată din Legea fundamentală.

Reprezentantul Consiliului Judetean Brasov solicită respingerea exceptiei de neconstitutionahtate, în principal, ca inadmisibilă si, în subsidiar, ca neîntemeiată, precizând că textul de lege criticat nu pune în discutie restrângeri ale exercitiului unor drepturi sau libertăti fundamentale, ci sanctionează o conduită a alesului local aflată în contradictie cu vointa exprimată de alegători cu prilejul scrutinului prin care l-au desemnat în functia de consilier local sau judetean.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionahtate. Arată, în acest sens, că prevederile art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 nu contravin niciuneia dintre dispozitiile din Legea fundamentală si din celelalte documente internationale invocate de autorii exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 2 iulie 2007, 29 mai 2007, 18 septembrie 2007, 20 septembrie 2007, 15 octombrie 2007 si 18 octombrie 2007, pronuntate de Tribunalul Arges – Sectia civilă – Completul specializat de contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 1.406/109/2006, de Tribunalul Brasov – Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 4.328/62/2007 si de Tribunalul Dânibovita – Sectia comercială si de contencios administrativ în dosarele nr. 3.889/120/2007, nr. 3.891/120/2007, nr. 3.890/120/2007 si nr. 3.888/120/2007, Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. hi) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali. Exceptia a fost ridicată de Ion Negus, Elisaveta Popa, Adrian Cruceru, Gheorghe Bălan, Valerică Palas si, respectiv, Gheorghe Moraru în litigii de contencios administrativ având ca obiect solutionarea contestatiilor formulate împotriva hotărârilor unor consilii locale prin care s-a constatat încetarea de drept a mandatelor de consilier ale autorilor exceptiei.

În motivările exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că dispozitiile constitutionale care prevăd dreptul de a fi ales, coroborate cu cele ale art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea, conduc la concluzia că alesul local trebuie să beneficieze si de dreptul de a-si exercita netulburat functia publică pentru care a fost ales prin votul electoratului. De asemenea, se mai sustine că prevederile de lege criticate contravin art. 53 din Constitutie, întrucât instituirea unui nou caz de încetare a mandatului, înainte de expirarea duratei normale, aduce atingere dreptului de exercitare a mandatului, „fără ca această restrângere să derive din necesitatea protejării unuia din interesele generale enumerate în art. 53 din Constitutie”.

Tribunalul Arges – Sectia civilă – Completul specializat de contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată în parte. Precizează că textul de lege criticat nu distinge între situatiile în care pierderea calitătii de membru de partid este urmarea excluderii sau a demisiei, fiind aplicabil doar în cazul pierderii prin demisie a acestei calităti. În schimb, arată că „nu este aplicabil în ipoteza în care pierderea calitătii de membru de partid a intervenit prin excluderea din partid, iar cel în cauză îsi exercită mandatul aferent functiei în care a fost ales consilier local, ca independent”. Apreciază că, dacă textul de lege ar fi aplicabil si acestei din urmă situatii, atunci ar urma să se aplice numai după ce s-a făcut dovada că cel exclus a epuizat căile de atac împotriva măsurii de excludere, iar aceasta a rămas definitivă. Or, textul de lege criticat reglementează o încetare de drept a mandatului fără să permită celui exclus exercitarea căilor de atac împotriva măsurii excluderii din partid. În plus, instanta mai arată că, în opinia sa, textul de lege ce formează obiectul exceptiei ar fi aplicabil numai consilierilor alesi pentru mandatul 2008–2012, întrucât, în caz contrar, arînsemna să li se impună celor alesi pentru mandatul 2004–2008 „o obligatie, o conduită si o sanctiune inexistente la data alegerii”.

Tribunalul Brasov – Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal si Tribunalul Dâmbovita – Sectia comercială si de contencios administrativ consideră că exceptia este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că autorilor exceptiei nu Ie-a fost nesocotit dreptul prevăzut de art. 37 din Constitutie, de vreme ce au fost alesi într-o functie pe baza votului electoratului. Arată că textul de lege criticat nu restrânge un drept, ci reglementează o situatie care poate avea loc numai după alegerea în una din functiile care beneficiază de statutul de „ales local”, iar, în cauză, nu este vorba de neconstitutionalitate, ci de aplicarea strictă a legii „în raport cu situatia de fapt retinută de către instanta de judecată”.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constitutional. Consideră că prevederile art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 nu contravin dispozitiilor din Legea fundamentală referitoare la dreptul de a fi ales, întrucât legiuitorul are competenta exclusivă de a stabili modalitătile si conditiile de functionare a sistemului electoral. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat nu contravine în niciun mod principiului constitutional al universalitătii drepturilor, libertătilor si îndatoririlor fundamentale.


Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au

comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004. Textul de lege criticat a fost introdus prin art. I pct. 3 din Legea nr. 249/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006, si are următorul cuprins:

– Art. 9 alin. (2) lit. h1):„(2) Calitatea de consilier local sau de consilier judetean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri: [...]

h1) pierderea calitătii de membru al partidului politic sau al organizatiei minoritătilor nationale pe a cărei listă a fost ales.”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, aceste prevederi de lege contravin următoarelor dispozitii din Constitutie: ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 37 referitoare la dreptul de a fi ales si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, pe lângă cazurile în care calitatea de consilier local sau de consilier judetean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, dispozitiile art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali instituie un nou caz, constând în pierderea calitătii de membru al partidului politic sau al organizatiei minoritătilor nationale pe a cărei listă a fost ales.

Curtea constată că acesta este o consecintă a dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora partidele politice contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetătenilor. Electoratul acordă votul său unei persoane, pentru a îndeplini o functie publică la nivelul administratiei locale, în considerarea programului politic al partidului din rândurile căruia face parte la momentul alegerii si pe care această persoană urmează să îl promoveze pe perioada mandatului său de consilier local sau judetean. De vreme ce alesul local nu mai este membru al partidului pe listele căruia a fost ales, înseamnă că nu mai întruneste conditiile de reprezentativitate si legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat. Prin urmare, nu se mai justifică mentinerea acestuia în functia publică. Altfel spus, pierderea calitătii de membru al unui partid politic pe a cărui listă a candidat si a fost ales de corpul electoral are drept consecintă si pierderea calitătii de consilier local sau consilier judetean.

Din această perspectivă nu are asadar importantă dacă pierderea calitătii de membru al partidului politic are loc ca urmare a demisiei sau a excluderii.

În plus, criticile de neconstitutionalitate formulate în prezenta cauză vizează si aspecte ce tin de interpretarea si aplicarea textului de lege ce formează obiectul exceptiei de neconstitutionalitate. Or, instantele de judecată sunt singurele în măsură să stabilească dacă si în ce măsură textul de lege criticat se aplică, în functie de circumstantele specifice ale litigiilor deduse judecătii, acestea având posibilitatea să aprecieze inclusiv cu privire la perioada pentru care acesta este aplicabil.

În fine, constitutionalitatea unui text de lege se examinează numai prin raportarea sa la texte sau principii din Legea fundamentală, asa că nu se poate sustine că acesta devine neconstitutional prin coroborarea sa cu alte dispozitii legale, în spetă, cu prevederile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, potrivit cărora dobândirea sau pierderea calitătii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdictiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului.

Oricum, inexistenta unei reglementări referitoare la o eventuală cale de atac împotriva măsurii excluderii din partid reprezintă o omisiune legiSIativă pe care Curtea Constitutională nu este competentă să o complinească, întrucât, potrivit art. 61 din Constitutie, „Parlamentuleste [... ] unica autoritate legiuitoare a tării”, astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice constituie atributii exclusive ale acestuia.

De altfel, Curtea observă că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004, iar prin Decizia nr. 915 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 14 noiembrie 2007, a statuat că „aceste dispozitii au ca finalitate prevenirea migratiei politice a alesilor locali de la un partid politic ia altul, asigurarea unei stabilităti în cadrul administratiei publice locale, care să exprime configuratia politică, asa cum aceasta a rezultat din vointa electoratului”.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Cu majoritate de voturi, respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind statutul alesilor locali, exceptie ridicată de Ion Negus în Dosarul nr. 1.406/109/2007 al Tribunalului Arges – Sectia civilă – Completul specializat de contencios administrativ si fiscal, de Elisaveta Popa în Dosarul nr. 4.328/62/2007 al Tribunalului Brasov – Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal, de Adrian Cruceru, Gheorghe Bălan, Valerică Palas si Gheorghe Moraru în dosarele nr. 3.889/120/2007, nr. 3.891/120/2007, nr. 3.890/120/2007 si, respectiv, nr. 3.888/120/2007 ale Tribunalului Dâmbovita – Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

praf. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

 

ORDIN

pentru modificarea si completarea Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 23/2007 privind aprobarea Normei sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din continutul sau de pe suprafata produselor alimentare de origine animală

 

Având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitătii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) si al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitătilor din subordinea acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare nr. 71.877 din 15 noiembrie 2007, întocmit de Directia de control si coordonare a activitătii farmaceutice veterinare din cadrul Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite următorul ordin:

Art. I. – Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 23/2007 privind aprobarea Normei sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de Desticide din continutul sau de pe suprafata produselor alimentare de origine animală, cu modificările si completările jlterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 26 februarie 2007, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 4 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 4. – Prezentul ordin transpune Directiva Consiliului 86/363/CEE privind fixarea limitelor maxime de reziduuri de pesticide în si pe produsele alimentare de origine animală, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 221 din 7 august 1986, p. 43–47, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva Comisiei 2007/57/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 243 din 18 septembrie 2007, p. 61.”

2. La anexa nr. 2 la norma sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor, în tabelul din Partea A, după punctul 76 se introduce un nou punct, punctul 77, cu următorul cuprins:

 

 

Limile maxime în mg/kg (ppm)

Reziduuri de pesticide

Din grăsimea continută în carne, preparate din carne, organe  comestibile si grăsimi animale, prevăzute în anexa nr. 1 la pozitia NC: 0201 0202; 0203; 0204; 0205.00 00;0206; 0207; ex. 0208; 0209.00; 0210;1601 00 si 1602 (1),(4)

Pentru lapte de vaca crud si lapte de vaca integral prevăzute în anexa nr. 1 la pozitia NC 0401; pentru alte alimente prevăzute la pozitia NC: 0401,

0402,0405 00 si 0406 în conformitate cu (2), (4)

Pentru ouă proaspete în coajă, ouă de pasăre si gălbenus de ou, prevăzute în anexa nr. 1 la pozitia NC: 0407 00 si 0408 (3), (4)

„77 Azinfosmetil

0,01 (*)

0,01 (*)

0,01 (*)

(*) Indică limita minimă de determinare analitică.”

 

3. La anexa nr. 2 la norma sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor, în tabelul din Partea A, punctul 12 se modifică si va avea următorul cuprins:

 

Reziduuri de pesticide

 

 

Limite maxime în mg/kg (ppm)

Din grăsimea continută în carne, preparate din came, organe comestibile si grăsimi animale, prevăzute în anexa nr. 1 la pozitia NC: 0201 ; 0202; 0203; 0204; 0205.00

00;0206;0207; ex. 0208; 0209.00; 0210;1601 00 si 1602 (1),(4)

Pentru lapte de vacă crud si lapte de vacă integral prevăzute în anexa nr. 1 la pozitia NC 0401; pentru alte alimente prevăzute la pozitia NC: 0401,

0402,0405 00 si 0406 în conformitate cu (2), (4)

Pentru ouă proaspete în coajă, ouă de pasăre si gălbenus de ou, prevăzute în anexa nr. 1 la pozitia NC: 0407 00 si 0408 (3), (4)

„12 Deltametrin (cis-deltametrin) (<*)

ficat si rinichi 0,03 (*), carne de pasăre si produse din pasăre 0,1, altele 0,5

0,05

0,05 (*)

(*) Indica limita minimă de determinare analitică.

(d) Limita maxima temporara de reziduuri valabila pânâ la 1 noiembrie 2008, până la revizuirea dosarului anexei III în sonformitate cu Directiva 91/414/CEE, transpusa în legiSIatia nationala prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltări rurale, al ministrului sănătătii si al ministrului mediului si gospodăririi apelor nr. 421/809/687/2005, publicat în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 771 bis din 24 august 2005, si reînregistrarea formulelor delta metri nul ui la nivelul României.”


4. La anexa nr. 2 la norma sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor, în tabelul din Partea B, punctele 6–10 se modifică, iar după punctul 10 se introduce un nou punct, punctul 10, care vor avea următorul cuprins:

 

Reziduuri de pesticide

Limite maxime în mg/kg (ppm)

Din carne, inclusiv grăsime, preparate din carne, organe comestibile si grăsime animală prevăzute în anexa nr. 1 la pozitia

NC: 0201; 0202; 0203; 0204; 0205

00 00; 0206, 0207; ex. 0208; 0209

00; 0210; 1601 00 si 1602

Pentru lapte si produse din lapte prevăzute în anexa nr. 1 la pozitia NC: 0401,

0402, 0405 00 si 0406

Pentru ouă proaspete

în coajă, ouă si gălbenus de ou, prevăzute în anexa nr, 1 la pozitia NC: 0407 00 si 0408

„6. Mancozeb,

7. Maneb,

8. Metiram,

9. Propineb,

10. Ziram si

10` Tiram

Ditiocarbamati exprimati ca CS2, inclusiv

0,05 (*)

0,05 (*)

0,05 (*)

(*) Indică limita mimă de determinare analitică.”

 

Art. II. – Prezentul ordin transpune anexa II la Directiva Comisiei 2007/55/CE din 17 septembrie 2007 de modificare a unor anexe la directivele Consiliului 76/895/CEE, 86/362/CEE, 86/363/CEE si 90/642/CEE privind continuturile maxime de reziduuri de azinfosmetil, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. 243 din 18 septembrie 2007, la Directiva Comisiei 2007/56/CE din 17 septembrie 2007 de modificare a anumitor anexe la directivele Consiliului 86/362/CEE, 86/363/CEE si 90/642/CEE privind stabilirea continuturilor maxime de reziduuri de azoxistrobină, clorotalonil, deltametrin, hexaclorbenzen, ioxinil, oxamil si chinoxifen, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. 243 din 18 septembrie 2007, si anexa II la Directiva Comisiei 2007/57/CE din 17 septembrie 2007 de modificare a anumitor anexe la directivele Consiliului 76/895/CEE, 86/362/CEE, 86/363/CEE si 90/642/CEE privind continuturile maxime de reziduuri de ditiocarbamati, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. 243 din 18 septembrie 2007.

Art. III. – (1) Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Limitele maxime admise de reziduuri de pesticide stabilite pentru azinfosmetil, prevăzute la art. I pct. 2, se aplică de la data de 19 martie 2008.

(3) Limitele maxime admise de reziduuri de pesticide stabilite pentru ditiocarbamati exprimati ca CS2, inclusiv mancozeb, maneb, metiram, propineb, ziram si tiram, prevăzute la art. I pct. 4, se aplică de la data de 19 martie 2008.

 

Presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

Radu Roatis Chetan

 

Bucuresti, 21 decembrie 2007.

Nr. 207.