MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 281         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE        Joi, 10 aprilie 2008

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

397. - Hotărâre privind încetarea raportului de serviciu al prefectului judetului Tulcea, domnul Chirică Lefter, prin acordul părtilor

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

41. - Decizie privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 271A din 2 noiembrie 2007 si a Încheierii privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 271 din 2 noiembrie 2007 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind încetarea raportului de serviciu al prefectului judetului Tulcea, domnul Chirică Lefter, prin acordul părtilor

 

Având în vedere prevederile art. 97 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, si în temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Raportul de serviciu al prefectului judetului Tulcea, domnul Chirică Lefter, încetează prin acordul părtilor.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul internelor si reformei

administrative,

Cristian David

 

Bucuresti, 9 aprilie 2008.

Nr. 397.

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 271A din 2 noiembrie 2007 si a Încheierii privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 271 din 2 noiembrie 2007 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală

 

Având în vedere Referatul nr. SDG/545 din 10 martie 2008 al Directiei registre, gestiune colectivă si relatii publice, în temeiul art. 1312 alin. (9) teza a 2-a din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 6 alin. (1) si ale art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, functionarea, structura personalului si dotările necesare îndeplinirii atributiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Articol unic. - Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia civilă nr. 271A din 2 noiembrie 2007 privind schimbarea în parte a Hotărârii arbitrale din 12 aprilie 2007 privind stabilirea formei finale a Metodologiei având ca obiect utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 25 aprilie 2007 în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 170 din 13 aprilie 2007, si Încheierea privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 271 din 2 noiembrie 2007 ale Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

 

p. Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Eugen Vasiliu

 

Bucuresti, 10 martie 2008.

Nr. 41.

 

ANEXĂ

 

ROMÂNIA

Dosar nr. 3.731/2/2007

 

CURTEA DE APEL BUCURESTI

Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală

 

DECIZIA CIVILĂ Nr. 271A

Sedinta publică din data de 2 noiembrie 2007

 

Curtea este compusă din:

Presedinte - Viorel Voineag

Judecător - Mihaela Ciocea

Grefier - Mihaela Lăcătusu

 

Pe rol se află pronuntarea asupra cererilor de apel formulate de către apelantele Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociatia pentru Drepturi de Autor - UCMR-ADA, Societatea Română de Televiziune, Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale - ARCA, S.C. TV Antena 1 - S.A., S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. si S.C. PRO TV - S.A. împotriva Hotărârii arbitrale din 12 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 25 aprilie 2007, pronuntată de Corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

Dezbaterile au avut loc în Sedinta publică din data de 5 octombrie 2007, fiind consemnate în încheierea de sedintă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronuntarea pentru data de 12 octombrie 2007, 19 octombrie 2007, 26 octombrie 2007 si 2 noiembrie 2007, când a decis următoarele:

CURTEA,

asupra apelului de fată retine următoarele:

Ca urmare a solicitării ARCA, prin Decizia nr. 299/2006 a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), s-a constituit Comisia pentru negocierea metodologiei privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune, formată din reprezentanti ai UCMR-ADA, pe de o parte, si ai ARCA, S.C. PRO TV - S.A., S.C. TV Antena 1 - S.A., S.C. Amerom Television - S.R.L. si SRTV, pe de altă parte.

Deoarece părtile, în cursul negocierilor, nu au ajuns la un acord privind stabilirea metodologiei având ca obiect utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune, ARCA, prin Cererea înregistrată la ORDA cu nr. 1.396 din 9 februarie 2007, a solicitat initierea procedurii de arbitraj în conformitate cu prevederile art. 1312 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare.

La data de 15 februarie 2007 a fost desemnat completul de arbitri.

Prin Hotărârea arbitrală pronuntată la data de 12 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 25 aprilie 2007 în baza Deciziei nr. 170/2007 a directorului general al ORDA, completul de arbitri desemnat în baza art. 131 si următoarele din Legea nr. 8/1996, cu modificările ulterioare, a stabilit forma finală a metodologiei având ca obiect utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune, cu următorul continut:

1. Utilizarea prin radiodifuzare, în orice formă si procedeu, de către organismele de televiziune a operelor muzicale aduse anterior la cunostinta publică si aflate în termenul legal de protectie se poate face numai în baza unei autorizatii, sub formă de licentă neexclusivă, eliberată de organismul de gestiune colectivă desemnat de ORDA în acest domeniu, pentru repertoriul stabilit potrivit legii.

2. Utilizatorii de opere muzicale licentiate au obligatia să plătească trimestrial organismului de gestiune colectivă desemnat o remuneratie reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale radiodifuzate, determinate procentual din baza de calcul.

3. Baza de calcul se constituie din veniturile obtinute de fiecare utilizator din activitatea de radiodifuzare a repertoriului de opere muzicale. Veniturile sunt constituite din totalitatea surselor financiare care sustin activitatea de radiodifuzare (abonamente, sponsorizări, alocatii bugetare, închirieri spatiu emisiune, autorizatii de receptie, alte contributii financiare etc. ori venituri provenite din asocieri sau alte activităti corelate cu cea de radiodifuzare), fără a fi luate în considerare taxele aferente (TVA etc.) ori alte deduceri fiscale stabilite prin lege. Dacă utilizatorul nu obtine venituri din activitatea de radiodifuzare, remuneratia se calculează sub forma unui procent din totalitatea cheltuielilor efectuate de către utilizator pentru această activitate.

4. Procentul aplicabil bazei de calcul se determină potrivit ponderii utilizării operelor muzicale si va fi de 9% în cazul utilizării operelor muzicale în pondere de 100% din totalul timpului de emisie al utilizatorului. În cazul în care utilizarea operelor muzicale se face într-o pondere mai mică, procentul de 9% se reduce direct proportional cu ponderea utilizării operelor muzicale ca durată din totalul timpului de emisie al utilizatorului, după formula:

x = 9y/100, unde x reprezintă remuneratia cuvenită autorilor, calculată procentual, iar y este ponderea radiodifuzării operelor muzicale de către fiecare utilizator, x=9y/100, unde x reprezintă remuneratia cuvenită autorilor, calculată procentual, iar y este ponderea radiodifuzării operelor muzicale de către fiecare utilizator, stabilită procentual.

5. Remuneratia se plăteste până la data de 25 a primei luni următoare trimestrului pentru care este datorată, dată la care se va transmite si baza de calcul al sumelor virate.

6. Utilizatorii vor transmite organismului de gestiune colectivă, până la data prevăzută la pct. 5, un raport cuprinzând, pentru fiecare post de televiziune, lista operelor muzicale utilizate zilnic, inclusiv operele muzicale utilizate în spoturile publicitare, cu mentionarea: denumirii fiecărei opere muzicale utilizate, autorului acesteia (compozitor, textier, aranjor), orei, datei, duratei si numărului de difuzări zilnice ale fiecărei opere muzicale. Raportul va fi transmis în format scris si electronic si va fi însotit de o adresă de înaintare purtând numele reprezentantului legal, semnătura acestuia si stampila utilizatorului. Informatiile cuprinse în raportul astfel comunicat vor constitui baza de repartizare către titularii de drepturi de autor de opere muzicale a remuneratiilor încasate de organismul de gestiune colectivă.

7. La solicitarea scrisă a organismului de gestiune colectivă, transmisă cu cel putin 15 zile înainte, si ulterior datei virării remuneratiei prevăzute la pct. 4, utilizatorul are obligatia de a comunica acestuia copii certificate pe propria răspundere de reprezentantul legal de pe documentele cuprinzând informatiile pe baza cărora se determină baza de calcul. Gradul sau tipul de utilizare a operelor muzicale de către posturile de televiziune va putea fi determinat de organismul de gestiune colectivă, direct sau prin comandarea de monitorizări ale activitătii de radiodifuzare a utilizatorilor.

8. Pentru întârzieri la plata remuneratiilor, utilizatorii datorează dobânda legală de la data scadentei.

9. Prezenta metodologie se aplică tuturor utilizatorilor si intră în vigoare începând cu data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pentru a pronunta această hotărâre completul de arbitri a retinut, în esentă, următoarele:

1. Exceptia inadmisibilitătii formulării de către UCMR-ADA a unei propuneri de metodologie în timpul arbitrajului este nefondată pentru următoarele argumente:

În conformitate cu dispozitiile art. 1312 alin. (7) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, obiectul arbitrajului îl reprezintă stabilirea formei finale a metodologiilor, ceea ce se poate realiza numai dacă părtile au posibilitatea de a-si prezenta pretentiile, cererile, propunerile si apărările referitoare la forma finală a metodologiei. Singurul caz de decădere din dreptul de a pune probe si de a pune concluzii este cel indicat de art. 1312 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare (neplata în termen a onorariului).

A admite că procedura negocierii reprezintă o fază de judecată în care părtile trebuie să îsi formuleze pretentiile, sub sanctiunea decăderii, înseamnă a admite că arbitrajul este o cale de atac la faza negocierii, ceea ce nu a fost stabilit de legiuitor. Obiectul litigiului dedus arbitrajului este indicat prin cererea de initiere a arbitrajului, formulată de oricare dintre părti, ca urmare a esuării negocierilor, arbitrii fiind obligati de lege să stabilească metodologia. Învestirea arbitrajului s-a făcut tocmai în acest scop, principiul disponibilitătii nefiind aplicabil sub acest aspect, în caz contrar arbitrajul fiind afectat în esenta sa ori lipsit de obiect.

Dispozitiile art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 329/2006, ca text tranzitoriu, acordă părtilor optiunea de a initia procedura arbitrajului după publicarea legii, iar nu obligativitatea, fapt pentru care UCMR-ADA nu avea obligatia legală nici să initieze procedura arbitrajului si nici să elaboreze altă metodologie în conditiile în care la momentul publicării acestei legi exista o metodologie stabilită prin Hotărârea arbitrală din 21 iunie 2005, valabilă pentru 3 ani.

2. Privitor la metodologia privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune, completul de arbitri a retinut următoarele:

Se constată că, fată de metodologia stabilită prin Hotărârea arbitrală din 21 iunie 2005, ARCA solicită modificări privind:

- baza de calcul, care s-ar constitui din veniturile obtinute de utilizatori din activitatea care utilizează repertoriul muzical protejat, din care se scad: TVA, taxa pentru publicitatea la băuturi alcoolice, contributia la fondul cinematografic national si orice alte taxe către bugetul de stat si local; pentru societătile publice de televiziune se scad si alocatiile bugetare;

- procentul aplicabil bazei de calcul, care ar trebui să fie de 1,2%, corespunzător unei ponderi de 100% a utilizării repertoriului de opere muzicale gestionat colectiv, cu reducerea procentului proportional pentru ponderi de utilizare inferioare.

SRTV solicită, în faza arbitrajului, mentinerea procentului de 2% din baza de calcul constituită din acele venituri (taxa pentru serviciul public de televiziune si/sau publicitate) obtinute din activitatea de radiodifuzare care corespunde proportiei utilizării repertoriului, iar, ca variantă alternativă, baza de calcul să fie determinată prin stabilirea valorii forfetare în venituri a unei ore (minut) de emisie a operei muzicale protejate, sub forma raportului dintre veniturile obtinute din radiodifuzare si timpul total de ore de emisie.

UCMR-ADA indică în propunerea sa de metodologie următoarele modificări:

- baza de calcul să fie formată din toate veniturile ce provin din activitatea de televiziune, cum ar fi: abonamente, publicitate, anunturi si informatii, barter, sponsorizări, subventii, numere suprataxabile, concursuri si jocuri, închirieri spatiu emisie, autorizatii de receptie, alte contributii financiare, venituri din asocieri etc.; de asemenea, trebuie luate în considerare veniturile societătilor terte, în special ale societătilor de productie si achizitie de publicitate, dacă sunt încasate pentru activitatea de radiodifuzare;

- procentul aplicabil trebuie apreciat diferentiat, în functie de tipul de televiziune si de pondere, între 2% si 10%, iar dacă remuneratia trimestrială este mai mică de 3.000 lei, se va acorda o remuneratie trimestrială forfetară de 3.000 lei, suma reactualizată potrivit indicelui de inflatie.

Ulterior, prin concluziile în fata completului de arbitri, UCMRADA a arătat că este multumită de Hotărârea arbitrală din 21 iunie 2005.

Analizând întregul material probator, completul de arbitri retine următoarele:

Drepturile cuvenite autorilor pentru operele muzicale radiodifuzate, gestionate colectiv prin UCMR-ADA, constituie drepturi legal recunoscute si remunerabile, în măsura folosirii.

Utilizatorii recunosc dreptul la remunerarea autorilor, însă propun un cuantum mai redus fată de cel stabilit prin Hotărârea arbitrală din 21 iunie 2005, motivat de împrejurarea că ar fi survenit schimbări în conceptia legiuitorului român, potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 123/2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 329/2006, fiind stabilită o altă modalitate de calcul, limitată la volumul radiodifuzării

operelor muzicale. De asemenea, sunt redate informatiile din studii la nivel european privitor la remunerarea autorilor de opere muzicale radiodifuzate care ar fi în conformitate cu această solicitare.

Negocierea metodologiei la mai putin de 3 ani de la Hotărârea arbitrală din 21 iunie 2005 este justificată fată de modificarea dispozitiilor legale în materie prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 329/2006. Conform art. 1311 alin. (2) în noua redactare, „Organismele de gestiune colectivă pot solicita de la aceeasi categorie de utilizatori remuneratii forfetare sau procentuale, raportate la veniturile obtinute de utilizatori din activitatea în cadrul căreia se utilizează repertoriul, cum ar fi: radiodifuzare, retransmitere prin cablu sau comunicare publică, tinând cont de practica europeană privind rezultatele negocierilor dintre utilizatori si organismele de gestiune colectivă. Pentru activitatea de radiodifuzare, remuneratiile procentuale se vor stabili diferentiat, direct proportional cu ponderea utilizării repertoriului gestionat colectiv în această activitate, iar în lipsa veniturilor, în functie de cheltuielile ocazionate de utilizare”.

Acest text elimină procentele între 1% si 10% stabilite în vechea redactare si introduce criteriul raportării la practica europeană în materia negocierilor, iar dacă se aplică remuneratii procentuale, stabilirea se face diferentiat, proportional cu ponderea utilizării repertoriului utilizat colectiv în activitatea de radiodifuzare.

Completul de arbitri apreciază că fată de modificarea legii este posibilă negocierea metodologiei, sens în care se impune a se stabili baza de calcul si apoi remuneratia cuvenită pentru radiodifuzarea operelor muzicale.

a) Potrivit art. 1311 alin. (2) din lege, baza de calcul o constituie veniturile din activitatea de radiodifuzare. Rezultă că se au în vedere veniturile din întreaga activitate de radiodifuzare si nu poate fi admisă o fragmentare a bazei, în conditiile în care legiuitorul nu a reglementat o asemenea ipoteză. Veniturile sunt constituite din totalitatea surselor financiare care sustin activitatea de radiodifuzare, indiferent dacă este vorba de abonamente, sponsorizări, alocatii, închirieri spatiu emisiune, autorizatii de receptie, alte contributii financiare etc., ori din venituri provenite din asocieri sau alte activităti corelate cu cea de radiodifuzare, fără a fi luate în considerare taxele aferente (TVA etc.) ori alte deduceri fiscale stabilite prin lege. În acest sens este si definitia venitului, dată de Eurostat în publicatia AUVIS, citată în raportul Ministerului Culturii din Danemarca:

„Venitul total (câstigul operational) din toate serviciile prestate de către transmitătorul radio/TV. Câstigul operational poate să includă încasări din taxele de licentă radio/TV, subventii publice, publicitate radio/TV, sponsorizări, teleshopping, abonamente, încasări din exploatarea propriilor programe radio/TV sau alte venituri, cum ar fi venituri din cedări de drepturi, brevete, mărci înregistrare si valori similare etc.”

Cât priveste veniturile unor terti, îndeosebi ale societătilor de productie si achizitie de publicitate încasate în legătură cu activitatea de radiodifuzare, acestea vor putea fi luate în considerare numai dacă se va constata că există un transfer inechitabil, contrar uzantelor cinstite în raporturile comerciale, specifice domeniului respectiv, constatate amiabil sau pe cale judiciară. Chiar si în studiul mentionat (pct. 2.3. „Informatii specifice pe tări”) se retine că în majoritatea tărilor există o practică obisnuită a companiilor administrative de a trece o parte din taxele colectate către alte companii care apoi fac plata propriu-zisă către licentiatori. Totusi, completul de arbitri prezumă existenta unor relatii juridice întemeiate pe bunăcredintă si, pe cale de consecintă, nu se pot include în baza de calcul stabilită prin metodologie asemenea venituri. Acest aspect fiind o situatie de fapt, organismul de gestiune colectivă are căile legale de urmat pentru a ataca eventualele conventii inechitabile.

b) Remuneratia cuvenită pentru radiodifuzarea operelor muzicale trebuie să se facă avându-se în vedere dispozitiile art. 43 si 71, precum si noile criterii stabilite de legiuitorul român în art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare: practica europeană în materia negocierilor, iar dacă se aplică remuneratii procentuale, stabilirea se face diferentiat, proportional cu ponderea utilizării repertoriului utilizat colectiv în activitatea de radiodifuzare.

Din studiul elaborat de Ministerul Culturii din Danemarca, referitor la practica negocierilor privind radiodifuzarea operelor muzicale, studiu efectuat în 18 state din aria comunitară, se constată că stabilirea remuneratiei s-a realizat pe baza unor criterii diferentiate. Mai întâi s-a avut în vedere natura comercială sau necomercială a difuzorului, după care s-au luat în calcul elemente privind numărul de posturi, gradul de adresabilitate, audienta, segmentele de populatie beneficiare, numărul de ore de emisie si altele, însă din toate aceste date si criterii, neuniforme temporal si teritorial, cu grad de certitudine diferentiat, autorii studiului eschivându-se să formuleze o concluzie, cu motivarea că o astfel de analiză nu a făcut parte din sarcina lor (pct. 3.3 „Compararea datelor”). Tot din practica europeană fac parte si deciziile pronuntate de Curtea Europeană de Justitie, asa cum au fost prezentate de părti, sens în care completul de arbitri le va avea în vedere la pronuntarea hotărârii.

Completul de arbitri constată că nu există pentru România un studiu asemănător si nici date selectate pe criterii, care să permită o analiză comparată cu practica europeană. Totusi, vor fi luate în considerare datele statistice din tările aflate într-o situatie asemănătoare României.

Pentru cel de-al doilea criteriu stabilit prin lege – de calculare a remuneratiei procentuale, diferentiat, direct proportional cu ponderea utilizării repertoriului gestionat colectiv în activitatea de radiodifuzare a operelor muzicale, în lipsa veniturilor, în functie de cheltuielile ocazionate de utilizare - completul de arbitri va proceda la stabilirea remuneratiei în functie de volumul efectiv de folosire a operelor muzicale, criteriu echitabil atât pentru autori, cât si pentru utilizatori.

În acest sens este corect a se stabili procentual remuneratia pentru folosirea operelor muzicale, legea nepermitând o combinare cu criteriul forfetar.

Pentru a determina remuneratia procentuală, completul de arbitri va avea în vedere manifestările de vointă ale părtilor implicate, care, în baza principiului disponibilitătii, au stabilit limitele arbitrajului; remuneratia nu va fi mai mică decât au oferit utilizatorii si nici mai mare decât a solicitat organismul de gestiune colectivă. Totodată, trebuie să se tină seama că prin hotărârea arbitrală anterioară s-a prevăzut un procent de 2% din

veniturile obtinute din activitatea de radiodifuzare, volumul radiodifuzării operelor muzicale fiind de circa 15%, aspect necontestat de părti.

ARCA a propus un procent de 1,2% pentru situatia folosirii operelor de 100%, cu diminuarea procentului în functie de ponderea folosirii, în timp ce UCMR-ADA a propus un procent de 13,33% redus direct proportional cu ponderea utilizării. Prin hotărârea arbitrală anterioară, dacă ponderea ar fi fost de 100%, procentul rezultat ar fi de 13,33%.

Completul de arbitri apreciază ca fiind echitabil un procent de 9% pentru folosirea de 100%, cu ponderea corespunzătoare pentru o folosintă diminuată, după formula următoare:

x = 9y/100, unde x reprezintă remuneratia cuvenită autorilor, calculată procentual, iar y este ponderea radiodifuzării operelor muzicale de către fiecare utilizator, stabilită tot procentual.

Spre exemplu, dacă un utilizator radiodifuzează opere muzicale timp de 50% din întregul program de radiodifuzare, calculul se face în modul următor:

x = 9 înmultit cu 50 împărtit la 100 este egal cu 450 împărtit la 100 este egal cu 4,5.

În acest exemplu, utilizatorul va datora organismului de gestiune colectivă 4,5% din baza de calcul, determinată potrivit lit. a) de mai sus.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel: Societatea Română de Televiziune (citată în continuare SRTV), S.C. Pro TV - S.A., S.C. TV Antena 1 - S.A., Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale (citată în continuare ARCA), S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. (fostă S.C. Amerom Television - S.R.L.) si Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociatia pentru Drepturi de Autor (citată în continuare UCMRADA ).

I. În motivarea apelului său reclamanta SRTV a expus, în esentă, următoarele critici de nelegalitate si netemeinicie a hotărârii arbitrale:

1. Pct. 1 din metodologie a fost dat fără stabilirea precisă a domeniului de aplicare a metodologiei. Astfel, metodologia trebuia să fie aplicabilă numai acelor opere muzicale apartinând titularilor care au ales să le valorifice prin gestiunea colectivă si pentru care acestia nu primesc remuneratia direct de la organismul de televiziune (producător sau utilizator).

Această concluzie se deduce din mai multe articole cuprinse în Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, precum si din Directiva 93/83/CEE, aplicabilă direct si cu prioritate fată de legea română.

a) Astfel, art. 123 din Legea nr. 8/1996 stabileste principiul în materie în sensul că titularii dreptului de autor si ai drepturilor conexe îsi pot exercita drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod personal sau, la cererea lor, prin organismele de gestiune colectivă.

b) Art. 71 din Legea nr. 8/1996 prevede că autorii primesc remuneratiile cuvenite, fie prin intermediul producătorului, fie direct de la utilizatori, fie prin organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor, pe baza contractelor generale încheiate de acestea cu utilizatorii. În cazul apelantei SRTV cu atât mai mult se impune aplicarea acestui text în conditiile în care această institutie are de multe ori si pozitia de producător al emisiunilor si nu numai de utilizator.

c) Dreptul de optiune al titularului autor, în sensul de a-si exercita si individual drepturile patrimoniale de autor, rezultând din utilizarea operei sale muzicale aduse anterior la cunostinta publică, este consacrat expres si de art. 3 din Directiva 93/83/CEE si care se aplică prioritar si direct fată de legea natională.

2. Pct. 3 din metodologie a inclus în baza de calcul a remuneratiei venituri care nu se încadrează în notiunea stabilită de art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, respectiv venituri din radiodifuzare. În acest sens, apelanta a arătat că în mod gresit au fost incluse în baza de calcul si alocatiile bugetare ale SRTV, acestea, potrivit art. 41 alin. (1) din legea de organizare si functionare a SRTV, nefiind realizate din radiodifuzare si nici măcar nu sunt alocate pentru activitatea de radiodifuzare.

3. Procentul aplicabil bazei de calcul si care reprezintă remuneratia cuvenită autorilor, stabilit la pct. 4 din metodologie, este unul mult prea mare si nejustificat, în raport cu practica europeană în materie, criteriu legal de stabilire a acestui procent prevăzut la art. 1311 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare. În acest sens apelanta a arătat că a depus la dosar la dispozitia completului de arbitri un studiu privind situatia statistică a drepturilor de autor privind difuzarea de muzică în 13 tări din Europa, elaborat de Ministerul Danez al Culturii, material ce nu a fost luat în considerare în mod efectiv de completul de arbitri. Din acest studiu rezultă că procentele aplicabile în celelalte tări sunt mult mai mici decât cele stabilite de completul de arbitri. De asemenea, procentul stabilit de arbitri este de 4,5 ori mai mare decât procentul în vigoare până în prezent. De regulă, procentul a fost stabilit într-un cuantum mai mic în cazul televiziunilor decât în cazul societătilor de radiodifuziune, în prezent pentru aceasta din urmă procentul fiind de 4%. Procentul stabilit de completul de arbitri nu are caracter echitabil si este în contradictie cu jurisprudenta europeană.

4. La ultimul termen de judecată, apelanta SRTV a mai formulat un motiv de apel, invocând nulitatea hotărârii arbitrale, deoarece a fost pronuntată cu încălcarea art. 1313 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, dispozitie imperativă si de ordine publică ce interzice adoptarea unei noi metodologii anterior trecerii unui termen de 3 ani de la publicarea metodologiei anterioare.

5. De asemenea, prin cererea de apel, SRTV a solicitat si obligarea intimatei UCMR-ADA să restituie eventualele sume plătite nedatorat, cu titlu de remuneratie, în baza hotărârii anulate, sub forma compensării cu sumele datorate în viitor.

6. Totodată, s-a solicitat suspendarea executării hotărârii arbitrale anulate.

II. În motivarea apelului lor comun, apelantele S.C. Pro TV - S.A., S.C. TV Antena 1 - S.A., ARCA si S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. au expus, în esentă, următoarele critici de nelegalitate si netemeinicie a hotărârii arbitrale:

1. În mod gresit completul de arbitri a solutionat exceptia de inadmisibilitate a cererii de arbitraj formulate de UCMR-ADA după învestirea instantei arbitrale. Completul a interpretat si aplicat eronat dispozitiile legii retinând că UCMR-ADA nu ar fi avut obligatia de a elabora metodologie la momentul negocierilor si că arbitrii ar elabora metodologia.

2. Pct. 4 din metodologie a fost stabilit în mod nelegal si netemeinic, procentul fixat ca remuneratie fiind unul bazat pe argumente eronate si disproportionat fată de procentele aplicate în alte tări. Astfel, completul de arbitri a stabilit procentul plecând de la rationamentul existent în metodologia anterioară, numai că în acea metodologie procentul a fost stabilit pornindu-se de la ideea unei utilizări a operelor muzicale în medie de 15% în cadrul programelor de televiziune. Or, noua formă a legii impune stabilirea unui procent diferentiat în functie de ponderea utilizării operelor muzicale de către fiecare utilizator si, prin urmare, argumentele ce au stat la baza anterioarei metodologii nu mai au fundament juridic si nu pot constitui punct de plecare pentru noua metodologie.

De asemenea, procentul a fost stabilit fără a se avea în vedere practica europeană în materie, astfel cum prevede Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare. Desi în hotărârea arbitrală se face afirmatia că procentul a fost stabilit si în considerarea practicii europene în materie, totusi, în fapt, acest lucru nu s-a întâmplat deoarece din probele administrate în fata tribunalului arbitral a rezultat că procentele în materie aplicate în alte tări europene sunt mult mai mici decât cele stabilite de completul de arbitri.

Totodată, apelantele au invocat lipsa de proportionalitate între cotele procentuale stabilite pentru televiziuni si cotele procentuale stabilite pentru utilizarea operelor muzicale de către organismele de radiodifuziune, arătând că atât în tările europene, cât si până în prezent în România cotele procentuale cu titlu de remuneratie pentru utilizarea operelor muzicale de către televiziuni au fost mai mici decât cotele procentuale stabilite pentru utilizarea operelor muzicale de către organismele de radio.

S-a mai sustinut că hotărârea contravine jurisprudentei Curtii Europene de Justitie care a stabilit în Cauza Lucazeau vs SACEM că este disproportionată obligatia impusă de SACEM unei discoteci de a plăti 8,25% din venituri pentru drepturile de autor de muzică.

În acelasi sens s-a mai arătat că hotărârea nu este echitabilă pentru utilizatori, producând consecinte economice negative prin obligarea de a plăti sume enorme, de 4,5 ori mai mari decât în prezent, titularilor drepturilor asupra operelor muzicale.

Totodată, s-a solicitat suspendarea executării hotărârii arbitrale anulate.

III. În motivarea apelului său UCMR-ADA a expus, în esentă, următoarele critici de nelegalitate si netemeinicie a hotărârii arbitrale:

1. Hotărârea trebuie completată cu pct. 31, cu următorul continut: „Sunt în aceeasi măsură considerate venituri în sensul pct. 5 din prezenta metodologie veniturile societătilor terte, în special ale societătilor de productie si achizitie de publicitate, în măsura în care sunt încasate pentru activitatea de radiodifuzare (televiziune) a utilizatorului corespunzător spotului/spoturilor publicitare radiodifuzate”.

În justificarea acestui punct de vedere apelanta UCMR-ADA a arătat că în considerentele deciziei completul de arbitri a retinut că, de principiu si în anumite conditii, astfel de venituri ar trebui avute în vedere la stabilirea bazei de calcul, însă în dispozitivul hotărârii nu a indicat astfel de venituri măcar si pentru cazurile arătate în considerente - când există un transfer inechitabil, contrar uzantelor cinstite în raporturile comerciale, specifice domeniului respectiv. Completul a arătat că se prezumă existenta relatiilor comerciale bazate pe bunăcredintă si nu a inclus aceste venituri în baza de calcul, însă arbitrii au omis faptul că metodologia este cea care reglementează si defineste cadrul general privind utilizarea operelor muzicale si remuneratiile cuvenite autorilor. În lipsa unei clauze care să stabilească conditiile în care s-ar putea avea în vedere la stabilirea bazei de calcul si aceste venituri, acestea nu ar putea fi nicicând incluse, chiar dacă s-ar constata lipsa bunei-credinte a părtilor. De altfel, o prevedere similară se regăseste si în metodologia din Elvetia.

A mai arătat apelanta că o astfel de prevedere nu se întemeiază în mod necesar numai pe buna sau reaua-credintă a utilizatorilor ori pe existenta unor întelegeri frauduloase pentru eludarea sau diminuarea drepturilor de autor. Astfel, există televiziuni (de exemplu, HBO, MINIMAX) care încasează toate veniturile prin intermediul unor societăti/persoane juridice române, special si legal constituite în acest scop. În astfel de situatii nu este vorba despre rea-credintă, ci de ratiuni de fiscalitate ori de eficientă economică în încasarea veniturilor din activitatea de radiodifuzare.

Totodată, apelanta a arătat că o clauză similară a mai existat si într-o metodologie anterioară în România, respectiv în metodologia stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 769/1999.

2. Hotărârea trebuie completată cu un pct. 41, cu următorul continut: „în cazul în care, prin aplicarea procentului potrivit pct. 4 asupra bazei de calcul a utilizatorului, remuneratia trimestrială este mai mică de 3.000 RON, utilizatorul datorează o remuneratie minimă de 3.000/trimestru, care va fi actualizată anual potrivit indicelui preturilor de consum.”

În justificarea acestui punct de vedere, apelanta a arătat că stabilirea unei remuneratii forfetare minime este absolut legală si necesară, pentru ca, în anumite cazuri, drepturile patrimoniale de autor de opere muzicale să nu cadă în derizoriu si pentru ca cheltuielile de autorizare, colectare si repartizare a remuneratiilor să nu depăsească practic cuantumul sumelor plătite de utilizator. Stabilirea unei sume fixe minime este în acord si cu practica europeană în materie.

3. Hotărârea trebuie completată cu un pct. 42 , cu următorul continut: „Remuneratiilor prevăzute de prezenta metodologie li se adaugă si cota de TVA”.

În justificarea acestei solicitări apelanta a arătat că din luna februarie 2007 a devenit plătitoare de TVA, astfel încât are obligatia de a vira la bugetul de stat si TVA-ul aferent remuneratiilor datorate de utilizatori.

4. Punctul 6 din metodologie trebuie să fie modificat în sensul de a se stabili obligatia utilizatorilor de a transmite lunar către organismul de gestiune colectivă rapoarte privind opere muzicale utilizate, respectiv până la data de 20 a fiecărei luni pentru luna precedentă, iar nu trimestrial, astfel cum au stabilit arbitrii. Apelanta a arătat că raportarea trimestrială a utilizării operelor muzicale face imposibilă prelucrarea informatiilor astfel primite si repartizarea în timp util către titularii drepturilor de autor a remuneratiilor ce li se cuvin. De asemenea, efortul uman depus în cazul unei raportări trimestriale este unul deosebit pentru angajatii UCMR-ADA, care vor trebui să prelucreze într-un timp scurt un volum foarte mare de informatii.

5. Hotărârea trebuie completată cu un pct. 61, cu următorul continut: „utilizatorii au obligatia de a pune la dispozitia organismului de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor din domeniul muzical, în termen de 5 zile de la solicitarea acestuia, înregistrările emisiunilor radio difuzate în ultimele 30 de zile anterioare datei primirii solicitării.”

În justificarea acestui punct de vedere apelanta a arătat că această clauză trebuie inclusă pentru a-i da posibilitatea să verifice prin sondaj veridicitatea raportărilor efectuate de utilizatori, organismele de televiziune având obligatia legală de a păstra înregistrările programelor timp de 30 de zile.

UCMR-ADA a formulat întâmpinare la apelurile declarate de celelalte părti, răspunzând fiecărei critici esentiale expuse de acestea.

Cererile de apel au fost depuse de către părti atât la ORDA, cât si direct la instantă. În acest sens s-au format dosarele cu nr. 3.768/2/2007, 3.784/2/2007 si 3.731/2/2007.

La termenele de judecată din 22 iunie 2007 si 14 septembrie 2007 s-a dispus conexarea dosarelor nr. 3.784/2/2007 si 3.768/2/2007 la Dosarul nr. 3.731/2/2007, pentru considerentele expuse în încheierile de sedintă pronuntate la termenele respective.

La termenul din 10 iulie 2007 Curtea a respins ca nefondată cererea de neexecutare a hotărârii arbitrale pentru considerentele expuse în încheierea pronuntată la acel termen.

În dovedirea apelului părtile au administrat proba cu înscrisuri.

Analizând apelurile de fată prin prisma motivelor formulate, a apărărilor expuse si a probelor administrate, Curtea retine următoarele:

I. În ceea ce priveste apelul declarat de apelanta SRTV Curtea retine că această apelantă a formulat mai multe critici referitoare la metodologia stabilită de completul de arbitri, una dintre acestea, respectiv cea care priveste pct. 4 din metodologie, fiind identică cu una dintre criticile formulate de apelantele S.C. Pro Tv - S.A., S.C. TV Antena 1 - S.A., ARCA si S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L.

Având în vedere această situatie Curtea va analiza unitar această critică identică formulată de aceste apelante, după ce vor fi analizate celelalte critici diferite.

1. În ceea ce priveste critica SRTV privind pct. 1 din metodologie, Curtea retine următoarele:

Pct. 1 din metodologie, astfel cum a fost stabilit de arbitri, are următorul continut:

„1. Utilizarea prin radiodifuzare, în orice formă si procedeu, de către organismele de televiziune a operelor muzicale aduse anterior la cunostinta publică si aflate în termenul legal de protectie se poate face numai în baza unei autorizatii, sub formă de licentă neexclusivă, eliberată de organismul de gestiune colectivă desemnat de ORDA în acest domeniu, pentru repertoriul stabilit potrivit legii.”

Apelanta sustine că arbitri au extins nejustificat domeniul de aplicare a metodologiei. În opinia apelantei metodologia trebuia să fie aplicabilă numai acelor opere muzicale apartinând titularilor care au ales să le valorifice prin gestiunea colectivă si pentru care acestia nu primesc remuneratia direct de la organismul de televiziune (producători sau utilizatori).

Curtea consideră nefondată această critică.

Astfel, obiectul arbitrajului l-a constituit stabilirea metodologiei având ca obiect utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune.

Potrivit art. 1231 alin. (1) lit. d) si alin. (2) din Legea nr. 8/1996:

„Art. 1231. - (1) Gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea următoarelor drepturi:

……………..................................................…………………....

d) dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale;

(2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă si pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat.”

Asadar, legea prevede în mod expres si lipsit de orice echivoc faptul că în ceea ce priveste dreptul la radiodifuzare a operelor muzicale este obligatorie gestiunea colectivă, iar organismele de gestiune colectivă îi reprezintă si pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat.

Este nefondat argumentul apelantei în sensul necesitătii aplicabilitătii art. 123 din Legea nr. 8/1996, care stabileste principiul în materie, în sensul că titularii dreptului de autor si ai drepturilor conexe îsi pot exercita drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod personal sau, la cererea lor, prin organismele de gestiune colectivă.

Acest text de lege are caracter de principiu în materia exercitării drepturilor de autor, iar art. 1231 lit. d) stabileste o exceptie de la acest principiu.

Nu poate fi considerat relevant nici argumentul de interpretare bazat pe art. 71 din Legea nr. 8/1996. Astfel, acest articol este încadrat în textul legii la cap. 8 „Operele cinematografice si alte opere audiovizuale” si se referă la opera audiovizuală, iar nu la opera muzicală.

În ceea ce priveste argumentul în sensul că ar trebui aplicate cu prioritate dispozitiile art. 3 din Directiva 93/83/CEE, Curtea retine, de asemenea, că este nefondat, Directiva Consiliului 93/83/CEE din 27 septembrie 1993 referindu-se la armonizarea anumitor dispozitii referitoare la dreptul de autor si drepturile conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit si retransmisiei prin cablu, iar nu la dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune.

Pentru aceste considerente, Curtea retine caracterul nefondat al criticii SRTV cu privire la pct. 1 din metodologie.

2. În ceea ce priveste critica SRTV privind pct. 3 din metodologie, Curtea retine următoarele: Pct. 3 din metodologie, astfel cum a fost stabilit de arbitri, are următorul continut:

„3. Baza de calcul se constituie din veniturile obtinute de fiecare utilizator din activitatea de radiodifuzare a repertoriului de opere muzicale. Veniturile sunt constituite din totalitatea surselor financiare care sustin activitatea de radiodifuzare (abonamente, sponsorizări, alocatii bugetare, închirieri spatiu emisiune, autorizatii de receptie, alte contributii financiare etc. ori venituri provenite din asocieri sau alte activităti corelate cu cea de radiodifuzare), fără a fi luate în considerare taxele aferente (TVA etc.) ori alte deduceri fiscale stabilite prin lege. Dacă utilizatorul nu obtine venituri din activitatea de radiodifuzare, remuneratia se calculează sub forma unui procent din totalitatea cheltuielilor efectuate de către utilizator pentru această activitate.”

Apelanta sustine că arbitrii au inclus în mod nejustificat în baza de calcul a remuneratiei venituri care nu se încadrează în notiunea stabilită de art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, respectiv venituri din radiodifuzare. În acest sens, apelanta a arătat că în mod gresit au fost incluse în baza de calcul si alocatiile bugetare ale SRTV, acestea, potrivit art. 41 alin. (1) din Legea de organizare si functionare a Societătii Române de Televiziune, nefiind realizate din radiodifuzare si nici măcar nu sunt alocate pentru activitatea de radiodifuzare.

Curtea consideră nefondată această critică. Astfel, potrivit art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996:

„(2) Organismele de gestiune colectivă pot solicita de la aceeasi categorie de utilizatori remuneratii forfetare sau procentuale, raportate la veniturile obtinute de utilizatori din activitatea în cadrul căreia se utilizează repertoriul, cum ar fi: radiodifuzare, retransmitere prin cablu sau comunicare publică, tinând cont de practica europeană privind rezultatele negocierilor dintre utilizatori si organismele de gestiune colectivă. Pentru activitatea de radiodifuzare, remuneratiile procentuale se vor stabili diferentiat, direct proportional cu ponderea utilizării repertoriului gestionat colectiv în această activitate, iar în lipsa veniturilor, în functie de cheltuielile ocazionate de utilizare.

Prin Legea nr. 41/1994 s-au reglementat organizarea si functionarea Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Române de Televiziune.

Curtea retine dispozitiile art. 39 alin. (1), art. 40 alin. (1) si art. 41 din această lege, texte legale ce au următorul continut:

„Art. 39. - (1) Sursele financiare a celor două societăti se constituie din alocatii de la bugetul de stat, din venituri proprii si din alte surse.

Art. 40. - (1) Veniturile proprii ale societătilor provin din taxe de abonamente radio si de televizor, din surse realizate potrivit obiectului de activitate, precum si din donatii sau sponsorizări.

Art. 41. - (1) Prin legea bugetară anuală se aprobă fondurile de la bugetul de stat, alocate SRTV pentru acoperirea unor cheltuieli de dezvoltare, pentru achizitionarea de echipamente si piese de schimb radio si televiziune, materiale consumabile necesare desfăsurării activitătii specifice, precum si, integral, fondurile necesare pentru utilizarea statiilor de emise, a radioreleelor si a circuitelor video si fonice, datorate agentilor economici din sistemul comunicatiilor; pentru asigurarea pazei, ca obiectiv de interes national; pentru achitarea cotizatiilor cuvenite organizatiilor guvernamentale internationale.

(2) Celelalte cheltuieli se acoperă din veniturile proprii.”

Pentru a stabili dacă sumele alocate de la bugetul de stat SRTV pot fi luate în considerare la stabilirea bazei de calcul pentru plata remuneratiilor, Curtea urmează să determine care a fost scopul avut în vedere de legiuitor atunci când a stabilit că remuneratiile titularilor de drepturi trebuie raportate la veniturile obtinute de utilizatori din activitatea în cadrul căreia se utilizează repertoriul.

Pentru o interpretare corectă a normei legale respective, Curtea consideră că trebuie să aibă în vedere realitătile de fapt si juridice referitoare la resursele financiare ale oricărui utilizator relevant, în spetă, organismele de televiziune.

În acest sens, este necontestat că orice organism de televiziune în baza propriei politici manageriale poate obtine surse financiare din taxe de licentă, publicitate, sponsorizări, abonamente, teleshoping, exploatarea propriilor programe etc.

Astfel de sume sunt folosite de către acesti utilizatori pentru acoperirea oricărei cheltuieli specifice de televiziune (dezvoltare, echipamente, consumabile, întretinere, salarii etc.).

Interpretând strict literal dispozitiile art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, Curtea retine că nu există niciun impediment în a încadra astfel de surse financiare în categoria veniturilor „obtinute din activitatea de televiziune”.

De asemenea, Curtea retine că pentru desfăsurarea activitătii de televiziune, organismele pot atrage si altfel de surse financiare, ca de exemplu: împrumuturi sau sume ce reprezintă vărsăminte ale asociatiilor pentru majorarea capitalului social. Astfel de sume nu fac parte din categoria vizată de textul de lege, în mod evident ele fiind obtinute „din activitatea de televiziune”.

Spre deosebire de toate celelalte organisme de televiziune, Curtea constată că SRTV beneficiază, în temeiul art. 39 si 41 din Legea nr. 41/1994, si de alocatii de la bugetul de stat, sume cu o destinatie specială pentru acoperirea unor anumite cheltuieli ale societătii - cheltuieli de dezvoltare, achizitionare de echipamente si piese de schimb, materiale consumabile, pază, fondurile necesare pentru utilizarea statiilor de emisie, a radioreleelor si a circuitelor video si fonice.

Asadar, spre deosebire de celelalte organisme de televiziune, care trebuie să îsi acopere toate cheltuielile din venituri proprii, Societatea Română de Televiziune beneficiază, prin efectul legii, de o sursă financiară suplimentară, respectiv o sumă nerambursabilă alocată de la bugetul de stat pentru acoperirea unor anumite cheltuieli. Interpretând literal si gramatical dispozitiile art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, Curtea retine că este destul de dificil a considera că aceste alocatii bugetare ar face parte din categoria veniturilor „obtinute din activitatea de televiziune”. Aceasta, deoarece astfel de alocatii au o destinatie precisă, existenta lor fiind una certă si prealabilă desfăsurării activitătii.

În acelasi timp, Curtea constată că astfel de alocatii nu sunt rambursabile, însă sunt obtinute în temeiul legii, ca urmare a activitătii de radiodifuzare prestate de SRTV.

Curtea retine că principiul de bază ce trebuie să prevaleze în materia dreptului de autor este acela în sensul că titularii drepturilor de autor trebuie să beneficieze de remuneratie stabilită după criterii unitare si egale, indiferent de utilizatorul operelor.

În acelasi timp, trebuie să existe un tratament juridic unitar aplicabil utilizatorilor pentru a nu se crea o discriminare între acestia.

Aceste principii trebuie să îsi găsească aplicarea în orice situatie de fapt referitoare la utilizarea operelor muzicale de către organismele de televiziune.

Cu alte cuvinte, Curtea retine că, în cazul utilizării identice a operelor sale de către utilizatori care obtin surse financiare în cuantum egal, autorii operelor trebuie să primească remuneratii egale.

O interpretare contrară ar conduce la situatii inegale atât între autori, cât si între utilizatori.

În acest sens, Curtea retine că excluderea din baza de calcul pentru stabilirea remuneratiilor a sumelor de bani primite cu titlu de alocatii bugetare de către Societatea Română de Televiziune ar plasa acest organism pe o pozitie privilegiată fată de celelalte organisme private si, în acelasi timp, s-ar afecta drepturile cuvenite titularilor de opere muzicale.

Astfel, în ipoteza în care un organism de televiziune privată ar utiliza în proportie de 25% operele muzicale ale unui grup de autori, în conditiile unor venituri lunare de 100.000 lei si aplicând un procent ipotetic de 4% cu titlu de remuneratie, grupul autorilor ar trebui să primească o sumă de 1.000 lei.

În schimb, în cazul în care aceleasi opere muzicale ar fi utilizate tot un timp de 25% de către SRTV, în conditiile în care veniturile acesteia ar fi tot de 100.000 lei, dar 50.000 din alocatii bugetare, iar restul din venituri proprii, aplicând acelasi procent de 4% doar la veniturile proprii, drepturile autorilor ar fi în sumă de 500 lei.

Or, se observă în această situatie ipotetică pozitia privilegiată a SRTV în raport cu celelalte organisme de televiziune private, pozitie care nu se bazează pe niciun argument rezonabil într-o economie de piată în care trebuie să functioneze principiul liberei concurente. Indiferent de faptul că televiziunea publică trebuie să urmărească o anumită directie editorială a programelor, nu se poate admite ca aceasta să beneficieze de reducerea unor cheltuieli pe care orice alt concurent trebuie să le suporte.

În acelasi timp ar fi afectate în mod esential drepturile autorilor care ar beneficia de o remuneratie mai mică în raport cu alte televiziuni, pentru motivul că SRTV beneficiază de o alocatie bugetară pentru acoperirea unor cheltuieli de functionare.

Având în vedere aceste considerente, Curtea consideră că sintagma „venituri obtinute... din activitatea_” folosită de legiuitor la art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, trebuie interpretată extensiv, în sensul că se referă la orice venit obtinut de utilizatori, în temeiul legii sau în baza unor contracte, ca urmare a activitătii de radiodifuzare.

Cu alte cuvinte, plecând de la situatia premisă a existentei unui utilizator care desfăsoară o activitate de radiodifuzare, orice sursă financiară obtinută ca urmare a realizării acestei activităti va face parte din categoria veniturilor avute în vedere de legiuitor.

O astfel de interpretare extensivă este necesară pentru a se evita orice discriminare între organismele de televiziune care obtin alocatii bugetare, în raport cu acele organisme care nu ar obtine astfel de alocatii, pentru acoperirea anumitor cheltuieli.

În acelasi timp interpretarea se impune pentru a nu fi afectat dreptul titularilor de opere.

Nu intră însă în categoria unor astfel de venituri împrumuturile pe care utilizatorul le-ar contracta pentru desfăsurarea activitătii de radiodifuzare ori sumele aduse de asociati în societate pentru majorarea capitalului social.

Sustinerea apelantei SRTV, în sensul că dacă s-ar introduce în baza de calcul alocatia bugetară s-ar deturna destinatia acestor resurse financiare, nu este întemeiată deoarece alocatia este introdusă în baza de calcul doar pentru stabilirea cuantumului remuneratiei, iar nu si pentru plata acesteia.

În fapt, alocatia bugetară va fi utilizată potrivit destinatiei prevăzute de lege, remuneratia urmând a fi plătită din celelalte venituri obtinute de SRTV.

Astfel, plecându-se de la exemplul expus mai sus, suma de 1.000 lei pe care ar trebui să o plătească SRTV autorilor nu va fi plătită din suma alocată de la bugetul de stat (nici total, nici partial), ci din celelalte venituri obtinute de această societate.

Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată caracterul nefondat al criticii SRTV cu privire la pct. 3 din metodologie.

3. În ceea ce priveste motivul de apel referitor la nulitatea hotărârii arbitrale, deoarece a fost pronuntată cu încălcarea art. 1313 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, Curtea retine că este nefondată. Astfel, textul art. 1313 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 are următorul continut:

„Art. 1313. - (1) Organismele de gestiune colectivă sau, după caz, structurile asociative ale utilizatorilor, utilizatorii majori, societătile publice de radiodifuziune sau de televiziune pot formula o nouă cerere de initiere a procedurilor de negociere a tarifelor si metodologiilor numai după 3 ani de la data publicării lor în forma definitivă în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

Apelanta consideră că această dispozitie este imperativă si de ordine publică, astfel încât nu se poate adopta o nouă metodologie decât după trecerea unui termen de 3 ani de la publicarea metodologiei anterioare, respectiv de la data de 25 iulie 2005, când s-a publicat anterioara metodologie adoptată prin Decizia nr. 133/2005.

Critica este nefondată.

Într-adevăr, până la data adoptării actualei metodologii, ce este supusă controlului jurisdictional al Curtii în acest dosar, era în vigoare metodologia publicată la data de 25 iulie 2005.

Această metodologie a fost adoptată în baza procedurii si dispozitiilor legale introduse prin Legea nr. 285/2004, prin care s-au modificat dispozitiile legale relevante din Legea nr. 8/1996.

La data adoptării metodologiei publicate în 2005 erau în vigoare dispozitiile art. 1313 din Legea nr. 8/1996, introduse prin Legea nr. 285/2004, care prevedeau următoarele:

„Organismele de gestiune colectivă sau, după caz, structurile asociative ale utilizatorilor, utilizatorii majori ori societătile publice de radiodifuziune sau de televiziune pot formula o nouă cerere de initiere a procedurilor de negociere a tarifelor si metodologiilor numai după trei ani de la data publicării lor în formă definitivă în Monitorul Oficial al României, Partea I. Până la publicarea noilor metodologii, rămân valabile vechile metodologii.”

După data adoptării metodologiei negociate în anul 2005, Legea nr. 8/1996 a fost modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2005, aducându-se o serie de modificări procedurii de negociere a remuneratiilor.

Art. III al acestui act normativ prevedea următoarele:

„Art. III. - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, părtile implicate în negocieri pot initia procedurile pentru stabilirea unor noi metodologii privind remuneratiile cuvenite titularilor de drepturi si au obligatia să trimită câte 3 nominalizări pentru constituirea corpului de arbitri prevăzut la art. 1384 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare. Până la aprobarea metodologiilor negociate conform prevederilor prezentei ordonante de urgentă se aplică metodologiile în vigoare.”

După cum rezultă din actele dosarului, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 123/2005, părtile interesate nu au înteles să initieze proceduri pentru stabilirea unor noi metodologii privind remuneratiile cuvenite titularilor de drepturi, urmând a se aplica în continuare metodologia din 2005.

Ulterior însă Legea nr. 8/1996 a fost din nou modificată si completată prin Legea nr. 329/2006, aducându-se o serie de modificări procedurii de negociere a remuneratilor.

Potrivit articolului unic pct. 63 din această lege:

„În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonante de urgentă, entitătile care au fost implicate în negocieri pot initia procedurile pentru stabilirea unor noi metodologii privind remuneratiile cuvenite titularilor de drepturi si au obligatia să trimită câte 3 nominalizări pentru constituirea corpului de arbitri prevăzut la art. 1384. Până la aprobarea metodologiilor negociate conform prevederilor prezentei ordonante de urgentă se aplică metodologiile în vigoare.”

Asadar, prin această lege s-a derogat de la art. 1313 din Legea nr. 8/1996, astfel cum era în vigoare la data adoptării metodologiei din 2005, prevăzându-se dreptul persoanelor interesate de a initia o nouă procedură pentru stabilirea unor noi metodologii privind remuneratiile cuvenite titularilor de drepturi. Legea nr. 329/2006 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 31 iulie 2006 si a intrat în vigoare la data de 3 august 2006, potrivit art. 78 din Constitutia României.

Verificând continutul Deciziei nr. 299/2006 emise de ORDA, Curtea constată că în cuprinsul acesteia se mentionează faptul că cererea de initiere a procedurii de negociere a remuneratiilor a fost depusă de ARCA la data de 30 august 2006, fiind înregistrată la ORDA sub nr. 7.809/2006.

Având în vedere că cererea a fost depusă în cadrul termenului de 30 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 356/2006, Curtea constată nefondat motivul de apel formulat de SRTV.

4. În ceea ce priveste solicitarea apelantei SRTV si a intimatei UCMR-ADA să restituie eventualele sume plătite nedatorat, cu titlu de remuneratie, în baza hotărârii anulate, sub forma compensării cu sumele datorate în viitor, Curtea retine că o astfel de pretentie este inadmisibilă din perspectiva art. 294 din Codul de procedură civilă. Potrivit acestui text legal:

„În apel nu se poate schimba calitatea părtilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată si nici nu se pot face alte cereri noi. Exceptiile de procedură si alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.

Se vor putea cere însă dobânzi, rate, venituri ajunse la termen si orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instante. De asemenea, se va putea solicita compensatia legală.”

În conditiile în care obiectul arbitrajului l-a constitut negocierea metodologiei privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune, iar nu pretentiile concrete între părti, Curtea retine că din perspectiva textului legal retinut mai sus nu poate solutiona solicitarea apelantei SRTV. În mod cu totul evident, în cazul în care părtile nu se înteleg pe cale amiabilă, o astfel de pretentie poate fi dedusă instantei pe calea unei actiuni separate.

II. În ceea ce priveste apelul declarat de apelantele S.C. Pro TV - S.A., S.C. TV Antena - 1 S.A., ARCA si S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L.

1. Asa cum s-a retinut mai sus, apelantele au formulat două critici esentiale cu privire la hotărârea arbitrală, respectiv o critică prin care s-a invocat nelegala solutionare a exceptiei inadmisibilitătii si o critică referitoare la nelegalitatea pct. 4 din metodologie.

Retinând mai sus faptul că motivul de apel referitor la pct. 4 din metodologie va fi analizat unitar cu acelasi motiv invocat si de apelanta SRTV, Curtea va cerceta în continuare critica referitoare la nelegala solutionare a exceptiei de inadmisibilitate.

Curtea constată că opinia apelantelor este în sensul că în mod gresit completul de arbitri a solutionat exceptia de admisibilitate a cererii de arbitraj formulate de UCMR-ADA după învestirea instantei arbitrale. Astfel, completul ar fi interpretat si aplicat eronat dispozitiile legii, retinând că UCMR-ADA nu ar fi avut obligatia de a elabora metodologie la momentul negocierilor si că arbitrii ar elabora metodologia.

Curtea retine caracterul nefondat al criticii. În conformitate cu dispozitiile art. 1312 alin. (7) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, obiectul arbitrajului îl reprezintă stabilirea formei finale a metodologiilor, ceea ce se poate realiza numai dacă părtile au posibilitatea de a-si prezenta pretentiile, cererile, propunerile si apărările referitoare la forma finală a metodologiei. Singurul caz de decădere din dreptul de a propune probe si de a pune concluzii este cel indicat de art. 1312 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare (neplata în termen a onorariului).

A admite că procedura negocierii reprezintă o fază de judecată în care părtile trebuie să îsi formuleze pretentiile, sub sanctiunea decăderii, înseamnă a admite că arbitrajul este o cale de atac la faza negocierii, ceea ce nu a fost stabilit de legiuitor.

De asemenea, Curtea retine că nicio dispozitie legală nu interzice organismului de gestiune colectivă dreptul de a formula concluzii ori de a-si exprima punctul de vedere cu privire la clauzele metodologiei, direct în fata completului de arbitri, în situatia în care în procedura negocierii nu ar fi propus o formă a metodologiei.

În acest sens, Curtea retine că, potrivit art. 1312 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, procedura de arbitraj poate fi declansată în situatia în care cele două părti aflate în negociere nu au putut conveni o formă unică a metodologiei în termenul prevăzut la alin. (1), nedistingându-se în privinta motivelor ce au condus la o astfel de stare de fapt.

Chiar dacă, în exercitarea cu diligentă si bună-credintă a dreptuilor conferite de lege, organismul de gestiune colectivă trebuie să aibă un rol activ si cooperant în procedura negocierii directe a remuneratiilor, adoptarea unei eventuale atitudini pasive nu poate fi sanctionată cu decăderea din dreptul de a-si exprima pozitia în fata completului de arbitri.

O interpretare în sensul negării unui astfel de drept ar conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil sub aspectul negării dreptului unei persoane de a-si formula toate apărările pe care le consideră necesare pentru apărarea sau realizarea drepturilor sale.

De asemenea, Curtea retine că arbitrii au obligatia de a stabili forma finală a metodologiei, însă aceasta nu poate fi stabilită în functie de cererea uneia dintre părti, ci în raport de dispozitiile legale. Prin urmare, niciuna dintre propunerile formulate de părti nu leagă arbitrii, acestia având obligatia de a stabili metodologia conform dispozitiilor prevăzute de lege.

III. În ceea ce priveste motivul de apel comun formulat de către apelantii SRTV, S.C. Pro TV - S.A., S.C. TV Antena 1 - S.A., ARCA si S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. referitor la nelegalitatea pct. 4 din metodologie, Curtea retine următoarele:

Pct. 4 din metodologie, astfel cum a fost stabilit de arbitri, are următorul continut:

„4. Procentul aplicabil bazei de calcul se determină potrivit ponderii utilizării operelor muzicale si va fi de 9% în cazul utilizării operelor muzicale în pondere de 100% din totalul timpului de emisie al utilizatorului. În cazul în care utilizarea operelor muzicale se face într-o pondere mai mică, procentul de 9% se reduce direct proportional cu ponderea utilizării operelor muzicale ca durată din totalul timpului de emisie al utilizatorului, după formula:

x = 9y/100,

unde x reprezintă remuneratia cuvenită autorilor, calculată procentual, iar y este ponderea radiodifuzării operelor muzicale de către fiecare utilizator, x = 9y/100, unde x reprezintă remuneratia cuvenită autorilor, calculată procentual, iar y este ponderea radiodifuzării operelor muzicale de către fiecare utilizator, stabilită procentual.”

Pentru a decide în acest sens arbitrii au retinut, în esentă, faptul că prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 329/2006, au fost modificate dispozitiile art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, eliminându-se procentele între 1% si 10% stabilite în vechea redactare. Prin noua reglementare s-a introdus criteriul raportării la practica europeană în materia negocierilor, dispunându-se că, în situatia aplicării remuneratiei procentuale, stabilirea să se facă diferentiat, proportional cu ponderea utilizării repertoriului utilizat colectiv în activitatea de radiodifuzare.

În aplicarea art. 43, 71 si a art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, completul a apreciat că stabilirea remuneratiei trebuie să se facă în functie de volumul efectiv de folosire a operelor muzicale, criteriu echitabil atât pentru autori, cât si pentru utilizatori.

Pentru a determina remuneratia procentuală, completul de arbitri a retinut manifestările de vointă ale părtilor implicate, care, în baza principiului disponibilitătii, au stabilit limitele arbitrajului. Astfel, completul a retinut că remuneratia nu va fi mai mică decât au oferit utilizatorii si nici mai mare decât a solicitat organismul de gestiune colectivă.

Totodată, s-a apreciat că trebuie să se tină seama că prin hotărârea arbitrală anterioară s-a prevăzut un procent de 2% din veniturile obtinute din activitatea de radiodifuzare, volumul radiodifuzării operelor muzicale fiind de circa 15%, aspect necontestat de părti.

Completul a retinut că ARCA a propus un procent de 1,2% pentru situatia folosirii operelor de 100%, cu diminuarea procentului în functie de ponderea folosirii, în timp ce UCMR-ADA a propus un procent de 13,33% redus direct proportional cu ponderea utilizării.

Totodată, s-a retinut că prin hotărârea arbitrală anterioară, dacă ponderea ar fi fost de 100%, procentul rezultat ar fi de 13,33%.

Completul de arbitri a apreciat astfel ca fiind echitabil un procent de 9% pentru folosirea de 100%, cu ponderea corespunzătoare pentru o folosintă diminuată, după formula următoare: x = 9y/100, unde x reprezintă remuneratia cuvenită autorilor, calculată procentual, iar y este ponderea radiodifuzării operelor muzicale de către fiecare utilizator, stabilită tot procentual.

Curtea retine astfel din considerentele expuse de arbitri că acestia au avut ca punct de plecare în formarea rationamentului dispozitiile hotărârii arbitrale anterioare, în vigoare până la data stabilirii actualei metodologii.

Curtea constată însă că arbitrii au făcut o judecată superficială a dispozitiilor hotărârii arbitrale anterioare, neluând în considerare dispozitiile legale în vigoare la data stabilirii acesteia, precum si modificările intervenite până în prezent. Pe baza acestei judecăti sumare, arbitrii au concluzionat că dacă în hotărârea arbitrală anterioară ponderea ar fi fost de 100%, procentul rezultat ar fi de 13,33%.

Considerentele pentru care rationamentul arbitrilor este eronat sunt următoarele:

Anterioara metodologie a fost adoptată prin Decizia nr. 133/2005, publicată la data de 25 iulie 2005.

Aceasta a fost stabilită pe baza dispozitiilor legale în vigoare la momentul adoptării, respectiv Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările aduse prin Legea nr. 285/2004.

Dispozitiile legale relevante în ceea ce priveste stabilirea remuneratiei se regăseau la art. 1311 alin. (2) si (4), care aveau următorul continut:

„(2) Organismele de gestiune colectivă pot solicita, de la aceeasi categorie de utilizatori, cu exceptia distribuitorilor prin cablu, tarife forfetare sau procentuale între 1% si 10%, pentru drepturile de autor si, respectiv, între 0,5% si 3%, pentru drepturile conexe, raportate la veniturile obtinute de utilizatori din activitatea care utilizează repertoriul, iar, în lipsa acestor venituri, la cheltuielile ocazionate de utilizare.

................................................................................................

(4) Remuneratiile datorate titularilor de drepturi, potrivit prevederilor alin. (2) si (3), se calculează prin aplicarea procentelor negociate la acea parte din veniturile obtinute de utilizatori, corespunzătoare ponderii utilizării repertoriului protejat în activitatea utilizatorilor.”

După cum se observă, în conceptia legiuitorului la acel moment, procentul pe care arbitrii îl puteau stabili trebuia să se încadreze între 1% si 10%, însă potrivit alin. (4) acest procent se aplica la acea parte din veniturile obtinute de utilizatori, corespunzătoare ponderii utilizării repertoriului protejat în activitatea utilizatorilor.

Cu titlu de exemplu, dacă un utilizator utiliza repertoriul protejat într-o pondere ipotetică de 10%, procentul stabilit de arbitri se aplica la o sumă ce reprezenta 10% din veniturile obtinute din activitatea de radiodifuzare a operelor muzicale, iar nu la 100% din venituri.

La data adoptării prezentei metodologii, dispozitiile legale în materie s-au modificat substantial în ceea ce priveste modalitatea de calculare a remuneratiei, atât în ceea ce priveste procentul, cât si în ceea ce priveste baza de calcul.

Astfel, potrivit dispozitiilor relevante prevăzute la art. 1311 alin. (2) si (4) din Legea nr. 8/1996, astfel cum era în vigoare la data adoptării actualei metodologii:

„(2) Organismele de gestiune colectivă pot solicita de la aceeasi categorie de utilizatori remuneratii forfetare sau procentuale, raportate la veniturile obtinute de utilizatori din activitatea în cadrul căreia se utilizează repertoriul, cum ar fi: radiodifuzare, retransmitere prin cablu sau comunicare publică, tinând cont de practica europeană privind rezultatele negocierilor dintre utilizatori si organismele de gestiune colectivă. Pentru activitatea de radiodifuzare, remuneratiile procentuale se vor stabili diferentiat, direct proportional cu ponderea utilizării repertoriului gestionat colectiv în această activitate, iar în lipsa veniturilor, în functie de cheltuielile ocazionate de utilizare.

..................................................................................................

(4) În cazul în care gestiunea colectivă este obligatorie conform prevederilor art. 1231, metodologiile se negociază fără a se tine seama de criteriile prevăzute la alin. (1) lit. c) si e), repertoriile fiind considerate repertorii extinse.”

După cum se observă, în conceptia legiuitorului la momentul stabilirii actualei metodologii, nu s-a mai limitat la procentul pe care arbitrii îl puteau stabili cu titlu de remuneratie. De asemenea, în ceea ce priveste baza de calcul cu privire la care se aplică procentul, legiuitorul a stabilit că aceasta este formată din „veniturile obtinute de utilizatori din activitatea în cadrul căreia se utilizează repertoriul”.

Asadar, procentul se aplică la totalitatea veniturilor obtinute din activitatea de radiodifuzare, iar nu cu privire la veniturile ponderate, astfel cum era reglementată situatia la momentul anterioarei metodologii.

Retinând, asadar, o diferentă substantială între cele două reglementări legale în privinta veniturilor la care se aplică procentul, arbitrii nu puteau să-si întemeieze logica si argumentele privind actualul procent pornind de la rationamentul juridic cuprins în anterioara metodologie.

În acest sens, revenind la exemplul ipotetic citat anterior, în situatia în care ponderea utilizării repertoriului ar fi de 10%, procentul de 2% stabilit în anterioara metodologie se aplica la 10% din veniturile utilizatorului obtinute din activitatea de radiodifuzare. Raportat însă la totalul veniturilor, înseamnă un procent de 0,2%. Dacă utilizatorul ar fi obtinut venituri totale de 100 milioane lei, procentul autorilor ar fi fost de 2% din 10 milioane lei, adică 200.000 lei. Această sumă de 200.000 lei reprezintă însă 0,2% din totalul de 100 milioane.

Dacă ponderarea utilizării repertoriului ar fi fost de 100%, procentul de 2% stabilit în anterioara metodologie se aplica la 100% din veniturile utilizatorului obtinute din activitatea de radiodifuzare, adică, în total, drepturile cuvenite autorilor ar fi fost de 2% din totalul veniturilor, iar nu de 13,33%, astfel cum în mod eronat au retinut arbitrii în considerentele actualei metodologii.

În consecintă, Curtea constată că arbitrii au expus un rationament gresit în ceea ce priveste procentul ce s-ar fi cuvenit autorilor în reglementarea anterioarei metodologii, în cazul unei ponderi a utilizării de 100%.

Pe baza considerentelor expuse anterior, Curtea retine că, în temeiul anterioarei metodologii, dacă un utilizator ar fi radiodifuzat repertoriul protejat 100% din timpul de emisie atunci el ar fi trebuit să plătească o remuneratie de 2% din totalitatea veniturilor obtinute din radiodifuzare.

Retinând că în anterioara metodologie pentru o pondere a utilizării repertoriului de 100% utilizatorii erau obligati să plătească o remuneratie de 2% din totalitatea veniturilor obtinute din radiodifuzare, Curtea retine că procentul de 9% stabilit de arbitri în actuala metodologie este unul excesiv de mare si inechitabil.

Un astfel de procent depăseste cu mult procentele aplicate în alte tări europene, astfel cum rezultă din studiul privind situatia statistică a drepturilor de autor privind difuzarea de muzică în 13 tări din Europa, elaborat la solicitarea oficială a Ministerului Culturii din Danemarca.

Din acest studiu rezultă că există diferente în ceea ce priveste modalitatea de stabilire a remuneratiilor cuvenite autorilor de muzică, însă procentele minime conduc către o medie de 2% din totalul veniturilor, pe când procentele maxime conduc la o medie apropiată de 4% din totalitatea veniturilor.

Curtea mai retine că în stabilirea procentului cuvenit titularilor operelor muzicale trebuie să aibă în vedere si faptul că organismele de televiziune mai au obligatia de a plăti remuneratii si altor categorii de titulari de drepturi de autor: autorii operelor scrise, artistii interpreti sau executanti, producătorii de fonograme, videograme etc.

Or, dacă totalitatea obligatiilor de plată către astfel de titulari de drepturi ar fi una considerabilă în raport cu totalul veniturilor organismelor de televiziune, atunci efectul direct ar consta în adoptarea unei politici de reducere a ponderii utilizării repertoriului, ceea ce ar afecta negativ atât dreptul autorilor, cât si publicul consumator.

De asemenea, Curtea mai retine că prin metodologia negociată între organismele de radio si UCMR-ADA s-a stabilit un procent de 4% cuvenit titularilor operelor muzicale pentru radiodifuzarea operelor lor de către organismele de radio. Având în vedere toate aceste circumstante de fapt si considerente, Curtea apreciază că un procent de 3% din totalitatea veniturilor obtinute din activitatea de radiodifuzare de către organismele de televiziune, în cadrul unei ponderi a utilizării repertoriului de 100%, este un procent echitabil, ce îndeplineste toate criteriile prevăzute la art. 1311 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

În cazul în care utilizarea operelor muzicale se face într-o pondere mai mică, procentul de 3% se va reduce direct proportional cu ponderea utilizării operelor muzicale ca durată din totalul timpului de emisie al utilizatorului.

Având în vedere aceste considerente, Curtea constată întemeiată critica apelantelor cu privire la pct. 4 din metodologie si, în consecintă, acest punct va fi modificat si va avea următorul continut:

„4. Procentul aplicabil bazei de calcul se determină potrivit ponderii utilizării operelor muzicale si va fi de 3% în cazul utilizării operelor muzicale în pondere de 100% din totalul timpului de emisie al utilizatorului. În cazul în care utilizarea operelor muzicale se face într-o pondere mai mică, procentul de 3% se reduce direct proportional cu ponderea utilizării operelor muzicale ca durată din totalul timpului de emisie al utilizatorului, după formula:

x = 3y/100, unde x reprezintă remuneratia cuvenită autorilor, calculată procentual, iar y este ponderea radiodifuzării operelor muzicale de către fiecare utilizator, x = 3y/100, unde x reprezintă remuneratia cuvenită autorilor, calculată procentual, iar y este ponderea radiodifuzării operelor muzicale de către fiecare utilizator, stabilită tot procentual.”

IV. În ceea ce priveste apelul declarat de UCMR-ADA, Curtea retine următoarele:

1. O primă critică a acestei apelante s-a referit la necesitatea completării metodologiei cu un pct. 31, având următorul continut:

„Sunt în aceeasi măsură considerate ca venituri în sensul pct. 5 din prezenta metodologie veniturile societătilor terte, în special ale societătilor de productie si achizitie de publicitate, în măsura în care sunt încasate pentru activitatea de radiodifuzare (televiziune) a utilizatorului corespunzător spotului/spoturilor publicitar/publicitare radiodifuzat/radiodifuzate.” De asemenea, apelanta a solicitat ca măcar să se adauge la această clauză următoarele: „si în măsura în care există un transfer inechitabil, contrar uzantelor cinstite în raporturile comerciale, specifice domeniului respectiv”.

Curtea consideră întemeiată această critică.

Astfel, principiul de bază în materia difuzării operelor muzicale de către organismele de televiziune constă în aceea ca autorii să primească o remuneratie echitabilă pentru utilizarea operelor lor. Legiuitorul a prevăzut ca această remuneratie echitabilă să fie sub forma unui procent din totalitatea veniturilor realizate din activitatea de radiodifuzare a utilizatorului respectiv. Metodologia de fată nu reprezintă altceva decât contractulcadru (legea părtilor) dintre părti, ce trebuie să reglementeze de o manieră cât mai completă raporturile juridice născute ca urmare a utilizării operelor muzicale de către organismele de radiodifuziune. Ca orice contract, metodologia poate să contină clauze prin care să se prevină eventuale conduite incorecte ale uneia dintre părti, iar, în cazul în care totusi astfel de conduite ar interveni, să se stabilească o formă de răspundere.

Din această perspectivă, propunerea apelantei în vederea inserării unei clauze cu această finalitate nu poate fi considerată contrară naturii juridice a metodologiei.

Cercetând continutul clauzei propuse de apelantă, Curtea retine că, în esentă, prin aceasta se urmăreste a se descuraja eventualele conduite ale organismelor de televiziune prin care s-ar urmări diminuarea anumitor venituri, în detrimentul autorilor.

Nu este vorba despre o prezumtie de rea-credintă a organismelor de televiziune, ci de o clauză cu rol preventiv, care nu va avea efect decât în conditiile unui eventual abuz. Dacă organismele de televiziune nu vor actiona conform uzantelor cinstite în relatiile comerciale si în scopul îndeplinirii cu corectitudine a obligatiilor fată de autori, atunci o astfel de clauză nu va produce efecte si, prin urmare, nu le va afecta în niciun fel.

În ceea ce priveste termenii acestei clauze, Curtea constată că, în principal, apelanta solicită să fie considerate venituri ce fac parte din baza de calcul si acele venituri ale „societătilor terte, în special ale societătilor de productie si achizitie de publicitate, în măsura în care sunt încasate pentru activitatea de radiodifuzare (televiziune) a utilizatorului corespunzător spotului/spoturilor publicitar/publicitare radiodifuzat/radiodifuzate”.

În subsidiar, apelanta propune ca astfel de venituri să fie incluse în baza de calcul „în măsura în care sunt încasate pentru activitatea de radiodifuzare (televiziune) a utilizatorului corespunzător spotului/spoturilor publicitar/publicitare radiodifuzat/radiodifuzate si în măsura în care există un transfer inechitabil, contrar uzantelor cinstite în raporturile comerciale, specifice domeniului respectiv”.

Curtea consideră că a doua variantă propusă poate fi inclusă în metodologie pentru următoarele considerente:

Este un fapt cert că, în general, orice organism de televiziune urmăreste să obtină venituri cât mai multe, iar cele din difuzarea de publicitate ocupă un rol principal în politica de atragere a resurselor financiare.

În ceea ce priveste însă modalitătile concrete în care organismele de televiziune aleg să încheie contractele pentru difuzarea de publicitate, Curtea constată că nu poate retine existenta unei practici constante si uzuale.

Astfel, în functie de resursele si politica managerială specifică fiecărui organism de televiziune, aceasta poate proceda la încheierea de contracte directe cu clientii care doresc difuzarea unor spoturi publicitare pentru promovarea produselor sau serviciilor lor sau poate apela la societăti care au ca obiect intermedierea încheierii unor astfel de contracte (societăti de productie sau/si achizitie de publicitate), în schimbul unui comision sau altor avantaje.

În opinia Curtii, niciuna dintre cele două variante nu poate fi considerată ca fiind contrară uzantelor corecte în relatiile comerciale. La o analiză superficială s-ar părea că, în prima variantă, veniturile organismului de televiziune ar fi mai mari (deoarece nu ar fi obligat să plătească vreun comision intermediarilor), însă concluzia nu este stiintific corectă. Există posibilitatea ca organismul de televiziune să nu aibă resurse ori să considere că va cheltui mult mai mult în modalitatea căutării directe a clientilor, decât dacă ar apela la alte societăti specializate în acest domeniu. În orice caz, este deplina libertate a comerciantului să decidă care este modalitatea cea mai bună pentru el pentru a-si spori veniturile din difuzarea unor spoturi publicitare.

Din aceste motive, Curtea consideră că prima variantă de clauză propusă de apelantă nu poate fi agreată, căci, în această formă propusă de apelantă, ar trebui ca în baza de calcul a remuneratiei să intre si comisionul societătilor de productie sau achizitie de publicitate, venituri care, în mod evident, nu sunt obtinute de organismul de televiziune.

Curtea apreciază însă că, atunci când prin contractele încheiate cu societătile de productie si achizitie de publicitate organismul de televiziune, din diverse motive, nu urmăreste obtinerea unor venituri rezonabile pentru el, ci urmăreste diminuarea veniturilor proprii în favoarea cresterii veniturilor cocontractantului, nu se mai poate vorbi despre o conduită corectă a organismului de televiziune, căci efectul unei astfel de manifestări constă în diminuarea veniturilor proprii, inclusiv a veniturilor autorilor de muzică, lucru neacceptabil în considerarea unei uzante cinstite a comerciantului.

Curtea retine că prin inserarea unei astfel de clauze nu înseamnă că societătile terte ar fi obligate să plătească remuneratie autorilor. Obligatia de plată există si rămâne în sarcina organismelor de televiziune, însă baza de calcul la care se aplică procentul cuvenit autorilor va fi constituită atât din totalitatea veniturilor sale, cât si din acele venituri ale societătilor terte, în măsura în care depăsesc limitele rezonabile în raporturile comerciale corecte, specifice domeniului respectiv.

Având în vedere aceste considerente, Curtea consideră întemeiată critica apelantei si, prin urmare, metodologia se va completa cu un nou punct 31, cu următorul continut:

„31. Sunt în aceeasi măsură considerate ca venituri în sensul pct. 5 din prezenta metodologie veniturile societătilor terte, în special ale societătilor de productie si achizitie de publicitate, în măsura în care sunt încasate pentru activitatea de radiodifuzare (televiziune) a utilizatorului corespunzător spotului/spoturilor publicitar/publicitare radiodifuzat/radiodifuzate si în măsura în care există un transfer inechitabil, contrar uzantelor cinstite în raporturile comerciale, specifice domeniului respectiv.”

2. O a doua critică formulată de apelanta UCMR-ADA s-a referit la necesitatea completării metodologiei cu un nou punct, punctul 41, având următorul continut: „În cazul în care, prin aplicarea procentului potrivit pct. 4 asupra bazei de calcul a utilizatorului, remuneratia trimestrială este mai mică de 3.000 RON, utilizatorul datorează o remuneratie minimă de 3.000 RON/trimestru, care va fi actualizată anual potrivit indicelui preturilor de consum.”

În justificarea acestui punct de vedere apelanta a arătat că stabilirea unei remuneratii forfetare minime este absolut legală si necesară pentru ca, în anumite cazuri, drepturile patrimoniale de autor de opere muzicale să nu cadă în derizoriu si pentru ca cheltuielile de autorizare, colectare si repartizare a remuneratiilor să nu depăsească practic cuantumul sumelor plătite de utilizator. Stabilirea unei sume fixe minime este în acord si cu practica europeană în materie. Curtea consideră nefondată critica.

Astfel, dacă, de principiu, remuneratia poate fi stabilită atât procentual, cât si forfetar (bineînteles, pentru situatii de fapt diferite), totusi, în circumstantele cauzei, nu se justifică stabilirea remuneratiei si forfetar pentru cazul în care, prin aplicarea procentului, suma ar fi mai mică de 3.000 lei.

Dacă s-ar introduce o astfel de clauză, atunci, teoretic, în situatia unei televiziuni care nu ar utiliza opere muzicale din sfera de incidentă a metodologiei, aceasta ar fi obligată să plătească o sumă de bani fără niciun temei legitim, căci nu utilizează opere pentru care trebuie să plătească remuneratie.

De asemenea, în cazul unei utilizări minime a unei singure opere muzicale (de exemplu, 5 minute), autorul acestei opere ar fi îndreptătit la o remuneratie nejustificat de mare.

Metodologia trebuie să asigure respectarea echitabilă a drepturilor si obligatiilor părtilor în oricare dintre situatiile de fapt posibile, iar într-o astfel de situatie ipotetică o astfel de clauză ar fi absurdă, căci ar conduce la stabilirea unei obligatii de plată fără niciun temei legitim sau la plata unei remuneratii nejustificat de mari.

Din aceste considerente Curtea consideră că stabilirea remuneratiei forfetare doar prin raportare la criteriul redus al remuneratiei cuvenite în urma aplicării procentului nu este corectă.

În situatia în care apelanta ar fi propus si alte criterii, atunci situatia ar fi fost cu totul alta, dar instanta de apel nu poate din oficiu să stabilească ce continut ar fi trebuit să aibă clauza.

3. O a treia critică formulată de apelanta UCMR-ADA s-a referit la necesitatea completării metodologiei cu un nou punct având următorul continut: „Remuneratiilor prevăzute de prezenta metodologie li se adaugă si cota de TVA.” În justificarea acestei solicitări apelanta a arătat că din luna februarie 2007 a devenit plătitoare de TVA, astfel încât are obligatia de a vira la bugetul de stat si TVA-ul aferent remuneratiilor datorate de utilizatori.

Curtea consideră neîntemeiată această critică pentru următoarele considerente:

Prezenta metodologie stabileste cadrul general si conditiile privind utilizarea operelor muzicale de către organismele de televiziune, prin natura sa reglementând drepturi si obligatii de natură civilă. Un argument în plus îl constituie faptul că apelul împotriva hotărârii arbitrale se judecă de un „complet civil”, astfel cum prevede art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

În aceste conditii, includerea în metodologie a unor clauze cu privire la eventuale obligatii fiscale pe care părtile le-ar avea fată de diferite bugete nu este justificată, eventualele divergente dintre părti cu privire la obligatii de acest gen putând si trebuind a fi judecate de o instantă de contencios administrativ.

4. O a patra critică a apelantei UCMR-ADA s-a referit la necesitatea modificării pct. 6 din metodologie, în sensul de a se stabili obligatia utilizatorilor de a transmite lunar către organismul de gestiune colectivă rapoarte privind operele muzicale utilizate, respectiv până la data de 20 a fiecărei luni pentru luna precedentă, iar nu trimestrial, astfel cum au stabilit arbitrii.

În justificarea acestei critici apelanta a arătat că raportarea trimestrială a utilizării operelor muzicale face imposibile prelucrarea informatiilor astfel primite si repartizarea în timp util către titularii drepturilor de autor a remuneratiilor ce li se cuvin.

De asemenea, efortul uman depus în cazul unei raportări trimestriale este unul deosebit pentru angajatii UCMR-ADA care vor trebui să prelucreze într-un timp scurt un volum foarte mare de informatii.

Curtea consideră întemeiată această critică.

Astfel, potrivit pct. 5 din metodologie, organismele de televiziune au obligatia să plătească remuneratia până la data de 25 a primei luni următoare trimestrului pentru care este datorată, dată la care se va transmite si baza de calcul a sumelor virate.

Arbitrii au mai stabilit la pct. 6 din metodologie că raportul privind lista operelor muzicale utilizate zilnic se va transmite organismului de gestiune colectivă tot până la data la care se plăteste remuneratia, adică până la data de 25 a primei luni următoare trimestrului pentru care este datorată.

Or, adoptând o astfel de solutie, arbitrii au omis să ia în considerare posibilitatea ca o parte sau toate organismele de televiziune să trimită raportul si să efectueze plata remuneratiei în ultima zi sau ultimele zile a/ale scadentei, situatie în care este evident că prelucrarea datelor pentru stabilirea si virarea remuneratiei către fiecare autor îndreptătit ar necesita o perioadă îndelungată de timp, cu consecinta întârzierii primirii drepturilor de către acestia.

Apărarea intimatelor în sensul că stabilirea obligatiei de transmitere lunară a raportului ar fi excesivă nu este întemeiată.

Ori că se transmite lunar sau trimestrial, volumul de muncă depus de organismul de televiziune este aproximativ identic, astfel încât nu se întrevede care ar fi justificarea rezonabilă pentru care nu ar putea transmite lunar acest raport. În plus, în raport cu gradul de dezvoltare a mijloacelor IT, monitorizarea internă a datelor ar putea fi efectuată cu ajutorul unui program informatic fără un efort deosebit. Evident, în conditiile unei imposibilităti obiective de transmitere a datelor, o astfel de circumstantă poate fi invocată de organismul de televiziune ca o scuză legitimă pentru neîndeplinirea obligatiei în termen. Nimic însă nu împiedică părtile să colaboreze si să găsească cele mai bune solutii pentru a depăsi eventuale dificultăti în aplicarea dispozitiilor metodologiei.

5. Ultima critică a apelantei UCMR-ADA s-a referit la necesitatea completării metodologiei cu 61 având următorul continut: „Utilizatorii au obligatia de a pune la dispozitia organismului de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor din domeniul muzical, în termen de 5 zile de la solicitarea acestuia, înregistrările emisiunilor radiodifuzate în ultimele 30 de zile anterioare datei primirii solicitării.”

Curtea consideră neîntemeiată această critică.

Atât timp cât legea nu acordă un astfel de drept organismelor de gestiune colectivă, prin Metodologie nu se poate impune o astfel de obligatie în sarcina organismelor de televiziune.

Evident, organismele de televiziune pot răspunde favorabil unor astfel de solicitări, însă acest aspect tine de viziunea fiecărui organism în ceea ce priveste relatiile cu partenerii săi. Gradul sau tipul de utilizare a operelor muzicale de către posturile de televiziune va putea fi determinat de organismul de gestiune colectivă, direct sau prin comandarea de monitorizări ale activitătii acestora, în cazul în care nu are încredere în informatiile transmise.

V. În ceea ce priveste cheltuielile de judecată, Curtea retine că UCMR-ADA a efectuat cheltuieli în cuantum de 5.950 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Având în vedere dubla calitate a acestei părti si limitele admiterii apelului său, Curtea apreciază că cheltuielile de judecată ce pot fi considerate ca fiind în sarcina părtilor adverse sunt justificate în cuantum de 1.000 lei, sumă la care vor fi obligate celelalte părti.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea va admite apelurile formulate de toate părtile, urmând a dispune schimbarea în parte a hotărârii arbitrale conform celor arătate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

în numele legii

DECIDE:

Admite apelurile formulate de Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale (ARCA), cu sediul în Bucuresti, intrarea Victor Eftimiu nr. 5-7, et. 9, ap. 58, sectorul 1, S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L., cu sediul în Bucuresti, bd. Iuliu Maniu nr. 1-3, sectorul 6 si cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Bucuresti, Bd. Aviatorilor nr. 43, sectorul 1 la S.C. Musat & Asociatii, S.C. TV Antena 1 - S.A., cu sediul în Bucuresti, sos. Bucuresti-Ploiesti nr. 25-27, sectorul 1, S.C. Pro TV - S.A., cu sediul în Bucuresti, bd. Pache Protopopescu nr. 109, sectorul 2, Societatea Română de Televiziune, cu sediul în Bucuresti, Calea Dorobantilor nr. 191, sectorul 1, si Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România – Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA), cu sediul în Bucuresti, Calea Victoriei nr. 141, sectorul 1, împotriva Hotărârii arbitrale din 12 aprilie 2007, ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 25 aprilie 2007, în baza Deciziei nr. 170/2007 a directorului general al ORDA.

Schimbă în parte Hotărârea arbitrală din 12 aprilie 2007, ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României ca urmare a Deciziei nr. 170/2007 a directorului general al ORDA, în sensul că:

După pct. 3 din metodologie se va introduce punctul 31 având următorul continut:

„31. Sunt în aceeasi măsură considerate ca venituri în sensul pct. 5 din prezenta metodologie veniturile societătilor terte, în special ale societătilor de productie si achizitie de publicitate, în măsura în care sunt încasate pentru activitatea de radiodifuzare (televiziune) a utilizatorului corespunzător spotului/spoturilor publicitar/publicitare radiodifuzat/radiodifuzate si în măsura în care există un transfer inechitabil, contrar uzantelor cinstite în raporturile comerciale, specifice domeniului respectiv.”

Pct. 4 din metodologie se va modifica si va avea următorul continut:

„4. Procentul aplicabil bazei de calcul se determină potrivit ponderii utilizării operelor muzicale si va fi de 3% în cazul utilizării operelor muzicale în pondere de 100% din totalul timpului de emisie al utilizatorului. În cazul în care utilizarea operelor muzicale se face într-o pondere mai mică, procentul de 3% se reduce direct proportional cu ponderea utilizării operelor muzicale ca durată din totalul timpului de emisie al utilizatorului, după formula:

x = 3y/100, unde x reprezintă remuneratia cuvenită autorilor, calculată procentual, iar y este ponderea radiodifuzării operelor muzicale de către fiecare utilizator, x = 3y/100, unde x reprezintă remuneratia cuvenită autorilor, calculată procentual, iar y este ponderea radiodifuzării operelor muzicale de către fiecare utilizator, stabilită tot procentual.”

Pct. 6 din metodologie se va modifica si va avea următorul continut:

„6. Utilizatorii vor transmite organismului de gestiune colectivă, până la data de 20 a fiecărei luni, pentru luna precedentă, un raport cuprinzând, pentru fiecare post de televiziune, lista operelor muzicale utilizate zilnic, inclusiv operele muzicale utilizate în spoturile publicitare, cu mentionarea: denumirii fiecărei opere muzicale utilizate, autorului acesteia (compozitor, textier, aranjor), orei, datei, duratei si numărului de difuzări zilnice ale fiecărei opere muzicale. Raportul va fi transmis în format scris si electronic si va fi însotit de o adresă de înaintare purtând numele reprezentantului legal, semnătura acestuia si stampila utilizatorului.

Informatiile cuprinse în raportul astfel comunicat vor constitui baza de repartizare către titularii de drepturi de autor de opere muzicale a remuneratiilor încasate de organismul de gestiune colectivă.”

Obligă SRTV, ARCA, S.C. Pro TV - S.A., S.C. Antena 1 - S.A., S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către UCMR-ADA.

Irevocabilă.

Pronuntată în sedintă publică astăzi, 2 noiembrie 2007.

 

Presedinte, Judecător,

Viorel Voineag Mihaela Ciocea

Grefier,

Mihaela Lăcătusu

 

ROMÂNIA

Dosar nr. 3.731/2/2007

CURTEA DE APEL BUCURESTI

Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală

 

ÎNCHEIERE

Sedinta din Camera de consiliu din data de 26 februarie 2008

 

Curtea este compusă din:

Presedinte - Antonela Cătălina Brătuianu

Judecător - Viorel Voineag

Grefier - Marina Ungureanu

 

Pe rol se află solutionarea din oficiu a erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 217A din 2 noiembrie 2007 în cauza având ca obiect solutionarea cererilor de apel formulate de către apelantele Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociatia pentru Drepturi de Autor - UCMR-ADA, Societatea Română de Televiziune, Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale - ARCA, S.C. TV ANTENA 1 - S.A., S.C. SBS BROADCASTING MEDIA - S.R.L. si S.C. PRO TV - S.A. împotriva Hotărârii arbitrale din 12 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 25 aprilie 2007, pronuntată de Corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

Cauza se solutionează fără citarea părtilor.

S-a făcut referatul de către grefierul de sedintă, după care,

Curtea retine cauza în pronuntare asupra îndreptării din oficiu a erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 271A din 2 noiembrie 2007.

CURTEA

constată că, din eroare, la momentul redactării minutei întocmite după deliberare asupra apelurilor de fată, s-a omis a se indica cifra corespunzătoare punctului din metodologie, după care s-a introdus pct. 31, în spetă, acest nou punct fiind introdus după pct. 3 al metodologiei.

În consecintă, în temeiul art. 282 din Codul de procedură civilă, va dispune din oficiu îndreptarea acestei erori materiale strecurate prin omisiune.