MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 790         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 21 noiembrie 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 791 din 27 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Titlului I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Decizia nr. 846 din 9 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării constructiilor si unele măsuri pentru realizarea locuintelor

 

Decizia nr. 874 din 16 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si art. 5 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie

 

Decizia nr. 909 din 18 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozi . iilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

 

Decizia nr. 916 din 18 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitătii de consultantă fiscală si art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1.052/2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare al Camerei Consultantilor Fiscali

 

Decizia nr. 921 din 18 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 930 din 18 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (21) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 95/2003 privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare a unor creante bugetare în vederea încasării si virării lor la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate

 

Decizia nr. 931 din 18 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.108/2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule si autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule

 

Decizia nr. 937 din 18 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 480 din Codul civil

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

281. - Decizie privind promovarea temporară a doamnei Gheorghe Anghel Raluca-Olivia în functia publică de secretar general al Agentiei Române pentru Investitii Străine

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 791

din 27 septembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Titlului I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Titlului I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Cristina-Victoria Ailincutei în Dosarul nr. 533/C/2006 al Tribunalului Neamt - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât criticile de neconstitutionalitate privesc o omisiune de reglementare.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 noiembrie 2006 pronuntată în Dosarul nr. 533/C/2006, Tribunalul Neamt - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Titlului I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Cristina-Victoria Ailincutei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că Titlul I al Legii nr. 247/2005 modifică Legea nr. 10/2001, fără a contine nicio prevedere cu privire la repunerea în termen a dreptului de notificare. Astfel, sustine autorul exceptiei, Legea nr. 247/2005 este neconstitutională, întrucât reglementează „diferentiat si preferential” modul de reconstituire a dreptului de proprietate pentru fostii proprietari ai terenurilor agricole si forestiere fată de fostii proprietari ai imobilelor preluate abuziv.

Tribunalul Neamt - Sectia civilă consideră exceptia de neconstitutionalitate întemeiată. În acest sens, arată că prin modificările aduse în domeniul proprietătii de Legea nr. 247/2005, în ce priveste termenul pentru formularea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, s-a creat un regim juridic discriminatoriu între beneficiarii legilor fondului funciar si beneficiarii Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Guvernul apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât criticile de neconstitutionalitate vizează o omisiune legislativă.

Avocatul Poporului consideră prevederile de lege ca fiind constitutionale, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Titlului I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Aceste prevederi privesc modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005.

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) privind protectia proprietătii private si art. 53 alin. (2) - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând criticile de neconstitutionalitate, Curtea constată că acestea vizează, de fapt, o omisiune de reglementare legislativă. Autorul exceptiei sustine că prevederile de lege criticate nu contin nicio reglementare cu privire la repunerea în termen a celor care au pierdut termenul de notificare în temeiul Legii nr. 10/2001. În opinia acestuia, legiuitorul a reglementat „diferentiat si preferential” modul de reconstituire a dreptului de proprietate pentru fostii proprietari ai terenurilor agricole si forestiere (pentru care termenul în care pot formula cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate a fost prelungit) fată de fostii proprietari ai imobilelor-constructii preluate abuziv si restituite în baza Legii nr. 10/2001.

Potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992: „Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.


În acest sens este si jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale, din care mentionăm Decizia nr. 229 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 8 iunie 2005. Prin această decizie, Curtea a statuat că „nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite” si nici „nu-si poate asuma rolul de a crea, abroga sau de a modifica o normă juridică. Prin acceptarea sustinerilor autorului exceptiei de neconstitutionalitate, în sensul deficientei de reglementare a normei juridice, instanta de contencios constitutional s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni dispozitiilor art. 61 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora «(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tării»”.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Titlului I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Cristina-Victoria Ailincutei în Dosarul nr. 533/C/2006 al Tribunalului Neamt - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 septembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 846

din 9 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării constructiilor si unele măsuri pentru realizarea locuintelor

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării constructiilor si unele măsuri pentru realizarea locuintelor, exceptie ridicată de Primăria Municipiului Arad, prin primar, în Dosarul nr. 14.292/55/2006 al Judecătoriei Arad.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 februarie 2007 pronuntată în Dosarul nr. 14.292/55/2006, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării constructiilor si unele măsuri pentru realizarea locuintelor, exceptie ridicată de Primăria Municipiului Arad, prin primar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile art. 31 din Legea nr. 50/1991 sunt neconstitutionale întrucât, datorită faptului că dreptul de a constata contraventiile, precum si dreptul de a aplica amenzile prevăzute de art. 26 din lege se prescriu în termen de doi ani de la data săvârsirii faptelor, urmează a fi sanctionate numai acele persoane care au săvârsit în ultimii doi ani contraventii la regimul autorizării executării constructiilor, în timp ce alte persoane care au săvârsit în urmă cu mai mult de doi ani fapte contraventionale identice sau chiar cu un pericol social mai mare nu mai pot fi sanctionate.

Judecătoria Arad consideră exceptia de neconstitu­tionalitate ca nefondată, arătând că prevederile de lege criticate au ca scop sanctionarea pasivitătii în exercitarea unui drept.


Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că stabilirea termenelor de prescriptie constituie un atribut exclusiv al legiuitorului.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, cărora li se subsumează si instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. În sensul celor arătate invocă jurisprudenta Curtii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 31 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării constructiilor si unele măsuri pentru realizarea locuintelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, având următoarea redactare: „Dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârsirii faptei.”

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt: art. 16 alin. (1) si (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) si (3) privind accesul liber la justitie, art. 44 alin. (2) si (7) cu privire la dreptul de proprietate privată si art. 136 alin. (2), (3) si (4) referitor la proprietatea publică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

Legea nr. 50/1991 reglementează conditiile în care trebuie să aibă loc executarea lucrărilor de constructii, stabilind în sarcina detinătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren si/sau constructii - anumite obligatii ce derivă din necesitatea protejării interesului general pe care sistematizarea si amenajarea teritoriului, precum si securitatea si siguranta în constructii îl reprezintă. Ca atare, potrivit acestei legi, constructiile civile, industriale, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai în baza autorizatiei de construire, ce reprezintă actul de autoritate al administratiei locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea si executarea constructiilor.

Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, autoritătile administratiei publice locale au dreptul să aplice sanctiuni pentru faptele prevăzute de art. 26 din această lege.

În acest sens, art. 31 din Legea nr. 50/1991 dispune că dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârsirii faptei.

Principala critică de neconstitutionalitate priveste faptul că, datorită acestui „termen scurt” de prescriptie stabilit de legiuitor, nu pot fi sanctionati toti cei care încalcă prevederile Legii nr. 50/1991, indiferent când a avut loc încălcarea.

În jurisprudenta sa, ca, de exemplu, Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, referindu-se la institutia prescriptiei, Curtea a statuat că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente cărora li se subsumează si instituirea unor termene după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Institutia prescriptiei, în general, si termenele în raport cu care îsi produce efectele aceasta au ca finalitate exercitarea în conditii optime a unui drept, prevenindu-se eventualele abuzuri si limitându-se efectele negative asupra stabilitătii si securitătii raporturilor juridice civile.

Aceste considerente retinute de Curte în decizia mentionată sunt valabile si în cauza de fată.

De altfel, faptul că autoritatea în drept nu s-a conformat exigentei legale lipseste de îndreptătire critica reglementării în cauză, potrivit principiului „nemo auditur propriam turpitudinem

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării constructiilor si unele măsuri pentru realizarea locuintelor, exceptie ridicată de Primăria Municipiului Arad, prin primar, în Dosarul nr. 14.292/55/2006 al Judecătoriei Arad.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 874

din 16 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si art. 5 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si 5 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie, exceptie ridicată de Valentin Turigioiu în Dosarul nr. 28.801/2/2005 (nr. vechi 3.165/2005) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde personal autorul exceptiei.

Cu privire la partea Vasilica Turigioiu, citată în cauză, magistratul-asistent arată că dovada privind îndeplinirea procedurii de citare a fost restituită cu mentiunea că aceasta este decedată.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul exceptiei de neconstitutionalitate solicită admiterea acesteia pentru aceleasi argumente expuse în motivarea exceptiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu contravine principiului egalitătii în drepturi, întrucât se aplică deopotrivă tuturor celor aflati în ipoteza reglementată de norma criticată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 28.801/2/2005 (nr. vechi 3.165/2005), Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si 5 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie, exceptie ridicată de Valentin Turigioiu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, în esentă, că Decretul-lege nr. 61/1990, prin reglementările sale „evazive”, creează un regim discriminatoriu pentru chiriasii din locuintele ce se vând în temeiul acestui decret, altii decât titularii contractului de închiriere, fată de chiriasii din aceste locuinte care au dreptul să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu unitatea specializată în vânzarea locuintelor din fondurile statului. Sustine că sintagma „locuintele pot fi vândute către populatie” este generică, fără a particulariza situatii locative deosebite.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât aceste prevederi circumscriu atât sfera imobilelor construite din fondurile statului, ce se pot vinde către populatie, cât si a persoanelor îndreptătite la cumpărarea acestora.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că prin textele de lege criticate nu se instituie niciun fel de discriminare cu privire la chiriasi, scopul legii fiind tocmai de a-i proteja, fără să fie stabilit vreun criteriu de diferentiere între acestia.

Avocatul Poporului consideră prevederile de lege ca fiind constitutionale. În acest sens, arată că Decretul-lege nr. 61/1990 reglementează conditiile în care pot fi vândute către populatie locuintele construite din fondurile statului, având în vedere interesul general.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 3 si 5 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990.

Textele criticate au următoarea redactare:

- Art. 3: „Locuintele prevăzute la art. 1 se vând cetă t enilor români cu domiciliul în tară, cu achitarea integrală a preului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare sau prin acordarea unui împrumut de către Casa de Economii si Consemnatiuni, fără restrictii privind detinerea în proprietate a unei a doua locuinte.

O dată cu locuinta se transmite cumpărătorului acesteia si dreptul de folosintă asupra terenului aferent, pe durata existentei constructiei.”;

- Art. 5: „Primăriile judetene si a municipiului Bucuresti vor organiza pe principii economice unitătile specializate prevăzute la art. 1 si vor pune la dispozitia acestora lista locuintelor destinate vânzării către populatie.

Locuintele ocupate de chiriasi se pot vinde numai acestora, pe baza cererilor adresate direct unitătilor specializate în vânzarea locuintelor.”

Textul constitutional considerat a fi încălcat este cel al art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi.

Autorul exceptiei consideră că aceste prevederi contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât ele se referă numai la titularii contractului de închiriere, nu si la ceilalti chiriasi care, desi locuiesc împreună cu acestia, nu au calitatea de titulari ai contractului de închiriere si, ca atare, nu pot cumpăra locuintele respective.

Analizând această critică de neconstitutionalitate, Curtea retine că Decretul-lege nr. 61/1990 reglementează posibilitatea cumpărării locuintelor construite din fondurile statului de către chiriasii acestora. Legiuitorul a avut în vedere prin normele criticate protejarea chiriasilor, fără a stabili vreun criteriu de diferentiere între acestia, ele aplicându-se tuturor celor aflati în ipoteza reglementată de aceste norme. Singura cerintă stabilită de normele criticate este manifestarea de vointă a chiriasului de a cumpăra locuinta, exprimată prin cererea adresată unitătilor specializate în vânzarea locuintelor.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si 5 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie, exceptie ridicată de Valentin Turigioiu în Dosarul nr. 28.801/2/2005 (nr. vechi 3.165/2005) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 909

din 18 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Romeo Impex Com” - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 3.544/90/2006 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitu­tionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 16 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 3.544/90/2006, Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Romeo Impex Com” - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine că posibilitatea dată de textul de lege criticat de a cere casarea sau modificarea unei hotărâri când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea gresită a legii contravine prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, deoarece se ajunge la o prelungire nejustificată a procesului.

Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Reglementarea conditiilor si a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, în conformitate cu prevederile art. 126 si art. 129 din Constitutie.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată. Dispozitiile art. 304 din Codul de procedură civilă constituie norme de procedură care prevăd expres si limitativ motivele de recurs, pct. 9 al art. 304 vizând situatia în care instanta de judecată pronuntă o hotărâre cu aplicarea gresită sau cu nesocotirea unei norme juridice. Or, reglementarea conditiilor si a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, în conformitate cu prevederile art. 126 si art. 129 din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, cu următorul continut: „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate: (...)

9. când hotărârea pronuntată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea gresită a legii.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că art. 304 din Codul de procedură civilă reglemen­tează expres si limitativ motivele de recurs, pct. 9 al art. 304 vizând situatia în care instanta de judecată pronuntă o hotărâre lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea gresită a legii.

Aceste dispozitii constituie norme de procedură ce au fost adoptate de legiuitor în cadrul competentei sale constitutionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.

Solutia legislativă adoptată de legiuitor nu relevă niciun fine de neconstitutionalitate, reglementarea criticată constituind tocmai temeiul de drept al controlului judiciar exercitat pe calea recursului, fără a se încălca prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Romeo Impex Com” - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 3.544/90/2006 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 916

din 18 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitătii de consultantă fiscală si art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1.052/2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare al Camerei Consultantilor Fiscali

 

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitătii de consultantă fiscală si art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1.052/2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare al Camerei Consultantilor Fiscali, exceptie ridicată de Societatea de expertiză contabilă N.A.M. - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 271/88/2007 al Tribunalului Tulcea - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public arată că scoaterea din competenta expertului contabil a executării lucrărilor cu caracter financiar corespunde scopului legii, acela de a crea o unitate a profesiei de consultant fiscal, fără ca dispozitiile art. 26 din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 să contravină prevederilor constitutionale invocate. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1.052/2006, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acesteia ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 5 aprilie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 271/88/2007, Tribunalul Tulcea - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitătii de consultantă fiscală si art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1.052/2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare al Camerei Consultantilor Fiscali, exceptie ridicată de Societatea de expertiză contabilă N.A.M. - S.R.L. din Tulcea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine că dispozitiile criticate îngrădesc dreptul la muncă si dreptul la libera alegere a profesiei, fără a arăta în ce mod.

Tribunalul Tulcea - Sectia civilă arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că, în cauză fiind vorba despre stricta aplicare a legii iar nu despre o problemă de constitutionalitate, critica adusă de contestatoare nu poate fi acceptată. Conditionarea exercitării activitătii de consultantă fiscală de atestarea, în conditiile legii, a calitătii de consultant fiscal nu reprezintă o îngrădire sau o restrângere a dreptului la muncă, practicarea unei profesii urmând a se face în limitele cadrului specific reglementat pentru exercitarea acesteia.

Avocatul Poporului arată că dispozitiile art. 26 din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitătii de consultantă fiscală nu contravin prevederilor art. 41 din Constitutie.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1.052/2006, se arată că aceasta este inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 26 din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitătii de consultantă fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 1 septembrie 2001, si art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1.052/2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare al Camerei Consultantilor Fiscali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 28 august 2006.

Textul art. 26 din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 are următorul cuprins: „Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonante se abrogă prevederile art. 6 lit. e), referitoare la executarea de lucrări cu caracter fiscal, din Ordonanta Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activitătii de expertiză contabilă si a contabililor autorizati, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 30 august 1994, aprobată si modificată prin Legea nr. 42/1995, cu modificările si completările ulterioare.”


În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 41 alin. (1) referitoare la dreptul la muncă.

I. Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001, prin care s-a abrogat art. 6 lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1994, scotându-se din competenta expertului contabil posibilitatea executării pentru persoanele fizice si juridice de lucrări cu caracter financiar-contabil, fiscal, de organizare administrativă si informatică, Curtea constată că aceasta nu echivalează cu încălcarea dreptului la muncă, la alegerea liberă a profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de muncă. De altfel, ratiunea acestei abrogări este justificată de necesitatea introducerii unei noi profesii, cea de consultant fiscal, în acest scop fiind adoptată Ordonanta privind organizarea si exercitarea activitătii de consultantă fiscală. Orice persoană care va dobândi calitatea de consultant fiscal în urma promovării examenului si îndeplinirii conditiilor privind conduita etică si profesională, studiile si experienta necesară va putea exercita această profesie fără vreo îngrădire care ar putea duce la încălcarea dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

II. În ceea ce priveste dispozitiile art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1.052/2006, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) teza întâi din Constitutie, instanta de contencios constitutional „hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial”. În aplicarea acestei prevederi constitutionale, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede că instanta de contencios constitutional „(...) decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitu-tionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, care are legătură cu solutionarea cauzei în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia”.

Asa fiind, hotărârile Guvernului nu pot constitui obiect al controlului de constitutionalitate, astfel că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1.052/2006 este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitătii de consultantă fiscală, exceptie ridicată de Societatea de expertiză contabilă N.A.M. - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 271/88/2007 al Tribunalului Tulcea - Sectia civilă.

II. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1.052/2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare al Camerei Consultantilor Fiscali, exceptie invocată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 921

din 18 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ioan George Istrate în Dosarul nr. 11.097/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti.

La apelul nominal răspunde avocatul părtii Renasterea Creditului Românesc - S.A. - Credit Bank - prin lichidator judiciar Societatea Comercială „BDO Conti Insolvency” - S.R.L., lipsă fiind autorul exceptiei si cealaltă parte, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.


Cauza fiind în stare de judecată, avocatul părtii prezente depune note scrise prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 10 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 11.097/303/2006, Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ioan George Istrate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prin posibilitătile pe care le creează textul de lege criticat se ajunge la suprimarea dreptului de proprietate al coproprietarului care nu este debitor, încălcându-se astfel dispozitiile art. 44 din Constitutie. Aplicarea textului criticat determină o restrângere a exercitiului dreptului de proprietate si a atributelor acestuia în conditii nejustificate de dispozitiile art. 53 din Constitutie. De asemenea, se sustine că textul de lege criticat contravine si prevederilor art. 47 si 49 din Legea fundamentală.

Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că existenta proprietătii comune asupra bunurilor urmăribile poate constitui un impediment temporar în realizarea executării silite, avându-se în vedere principiul potrivit căruia numai bunurile mobile si imobile ale debitorului pot forma obiectul executării silite. Prin urmare, dacă un bun apartine mai multor persoane, creditorul se poate îndrepta numai împotriva debitorului său, iar nu si împotriva celorlalti proprietari care nu sunt datori fată de acesta. Urmărirea nu se poate realiza însă înainte de împărtirea bunurilor comune. Legitimarea procesuală a creditorului de a cere împărteala în vederea executării silite a bunurilor ce apartin exclusiv debitorului urmărit nu poate constitui o încălcare a dreptului de proprietate, ci, dimpotrivă, reprezintă o veritabilă garantie a dreptului de proprietate în sensul art. 44 din Constitutie. În ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 47, 49 si 53 din Constitutie, se apreciază că acestea nu au incidentă în cauză.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu contine dispozitii care prin natura lor să afecteze dreptul persoanei de a dobândi o proprietate, de a se folosi si de a dispune liber de proprietatea sa. Stabilirea cadrului juridic privind exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, este de competenta legiuitorului, care poate institui limite rezonabile în scopul valorificării acestuia, ca drept subiectiv garantat. De asemenea, se arată că textul de lege criticat nu consacră un caz de restrângere al exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti fundamentale în sensul art. 53 din Legea fundamentală. În ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 47 si 49 din Constitutie, se apreciază că acestea nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: „Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmas nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărteala acestora.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 47 referitoare la nivelul de trai, ale art. 49 referitoare la protectia copiilor si a tinerilor si ale art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 527 din 25 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 18 ianuarie 2005, a statuat că departe de a contraveni textelor constitutionale ce au ca obiect garantarea dreptului de proprietate, reglementarea legală dedusă controlului le dă expresie, întrucât împărteala pe care o instituie, ca o conditie prealabilă imperativă a realizării creantei fată de debitorul coproprietar, constituie o măsură de protectie a dreptului celuilalt coproprietar, care nu are calitatea de debitor fată de creditorul urmăritor. Asa fiind, sustinerea autorilor exceptiei, potrivit căreia s-ar aduce astfel atingere dreptului de proprietate, nu poate fi primită, întrucât, în conditiile în care patrimoniul debitorului face obiectul dreptului de gaj general al creditorilor săi (art. 1.718 din Codul civil), ar fi de neconceput ca detinerea în coproprietate a unui bun, a mai multor sau chiar a tuturor bunurilor din acest patrimoniu să fie convertită într-un fine de neurmărire a respectivelor bunuri. Nu se poate sustine, deci, decât dintr-o optică deformată si fără suport că astfel s-ar aduce atingere dreptului de proprietate, de vreme ce acesta apartine unui debitor rău-platnic, care nu întelege să-si execute voluntar obligatia asumată constituită într-o creantă certă, lichidă si exigibilă.

Ratiunile care au stat la baza adoptării solutiei anterioare îsi păstrează valabilitatea si în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi mentinută.


Fată de cele arătate, Curtea constată că dispozitiile art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt în concordantă cu prevederile constitutionale ale art. 44, inclusiv cu cele ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor si libertătilor fundamentale ale cetătenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.

În ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 47 si 49 din Legea fundamentală, se constată că acestea nu au incidentă în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ioan George Istrate în Dosarul nr. 11.097/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 930

din 18 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (21) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 95/2003 privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare a unor creante bugetare în vederea încasării si virării lor la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (21) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 95/2003 privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare a unor creante bugetare în vederea încasării si virării lor la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Plasty Prod” - S.A. din Constanta în Dosarul nr. 4.598/2/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 4.598/2/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (21) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 95/2003 privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare a unor creante bugetare în vederea încasării si virării lor la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Plasty Prod” - S.A. din Constanta într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prin dispozitiile atacate s-a creat o discrepantă între drepturile si obligatiile unei autorităti publice si, respectiv, drepturile si îndatoririle cetătenilor.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece criticile de neconstitutionalitate invocate de autorul exceptiei se întemeiază pe modul de interpretare si aplicare a acestora, iar nu pe continutul lor normativ, atributii care revin în exclusivitate instantelor judecătoresti.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât măsura reglementată de textul criticat este justificată de necesitatea ocrotirii interesului public, potrivit art. 135 alin. (2) din Constitutie.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile criticate nu instituie tratamente inegale pe criterii arbitrare, fiind aplicabile în mod egal tuturor debitorilor vizati în ipoteza normei si nu înlătură posibilitatea persoanei interesate de a se adresa justitiei si de a se prevala neîngrădit de toate garantiile pe care le presupune un proces echitabil, inclusiv dreptul de a beneficia de asistenta unui avocat în tot cursul procesului.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 6 alin. (21) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 95/2003 privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare a unor creante bugetare în vederea încasării si virării lor la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 17 octombrie 2003, dispozitii introduse prin pct. 3 din Legea nr. 557/2003 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 95/2003 privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare a unor creante bugetare în vederea încasării si virării lor la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 20 decembrie 2003.

Dispozitiile criticate au următorul continut: „Prin derogare de la prevederile art. 58 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, republicată, executarea silită asupra tuturor bunurilor apartinând debitorilor va începe prin somatie colectivă pentru plata în termen de 10 zile lucrătoare de la data afisării somatiei la casele de asigurări sociale de sănătate.”

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fata legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum si la prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 95/2003, aceasta reglementează cesiunea creantelor bugetare restante, existente în evidentele contabile ale Casei Nationale de Asigurări de Sănătate (CNAS) la data de 30 iunie 2003, pentru care creditorul detine titluri de creantă sau titluri executorii legal constituite, către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB), în vederea recuperării acestora în conformitate cu prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată.

Curtea nu poate primi sustinerea autorului exceptiei, în sensul că prin dispozitia legală atacată se instituie un tratament discriminatoriu fată de debitor în raport cu autoritatea publică titulară a creantei cesionate, deoarece situatia juridică a acestora nu este identică. În acelasi sens, nu se poate retine existenta unei inegalităti de tratament juridic între debitorii vizati de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 95/2003 si alti debitori, având în vedere situatia specială a celor dintâi, si anume aceea de a avea datorii bugetare restante, existente în evidentele contabile ale CNAS la data de 30 iunie 2003.

Totodată, Curtea constată că dispozitiile criticate nu contravin nici principiului accesului liber la justitie, prevăzut de art. 21 din Constitutie, si nici dreptului la apărare, consacrat de art. 24 din Legea fundamentală, deoarece, pe de-o parte, debitorii vizati de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 95/2003 au cunostintă de datoriile lor bugetare restante si posibilitatea de a se informa asupra somatiei de plată care se afisează la casele de asigurări sociale de sănătate, iar, pe de altă parte, executarea silită se face în conditiile prevăzute de lege, cu asigurarea exercitării dreptului la apărare si a garantiilor privind accesul la justitie prin contestarea actelor de executare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (21) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 95/2003 privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare a unor creante bugetare în vederea încasării si virării lor la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Plasty Prod” - S.A. din Constanta în Dosarul nr. 4.598/2/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 931

din 18 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.108/2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de  autovehicule si autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.108/2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule si autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, exceptie ridicată de Adrian Gabriel Elefteriu în Dosarul nr. 9.235/233/2006 al Judecătoriei Galati.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 7 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 9.235/233/2006, Judecătoria Galati a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.108/2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule si autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, exceptie ridicată de Adrian Gabriel Elefteriu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Judecătoria Galati consideră exceptia de neconstitu­tionalitate ca fiind admisibilă.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că potrivit art. 146 lit. d) din Constitutie, coroborat cu art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională hotărăste asupra exceptiilor de neconstitu­tionalitate privind legile si ordonantele, ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial. Astfel că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Ordinul nr. 3.108/2004 este inadmisibilă.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Ordinul nr. 3.108/2004 este inadmisibilă. Potrivit art. 146 lit. d) din Constitutie, coroborat cu art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial, precum si direct de Avocatul Poporului. Ordinele nu pot constitui obiect al controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutională, acestea putând fi atacate numai pe calea contenciosului administrativ.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 22 alin. (2) din Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.108/2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule si autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.214 din 17 decembrie 2004.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Ordinul nr. 3.108/2004, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă.

Potrivit prevederilor art. 146 lit. d) teza întâi din Constitutie, Curtea Constitutională „hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial”.

De asemenea, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede că instanta de contencios constitutional „(...) decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, care are legătură cu solutionarea cauzei în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia”.

Astfel, Curtea constată că ordinele pentru punerea în aplicare a normelor privind aplicarea legii nu pot constitui obiect al exceptiilor de neconstitutionalitate date în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, exceptia de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Ordinul nr. 3.108/2004 urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.108/2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule si autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, exceptie ridicată de Adrian Gabriel Elefteriu în Dosarul nr. 9.235/233/2006 al Judecătoriei Galati.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 937

din 18 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 480 din Codul civil

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 480 din Codul civil, exceptie ridicată de Ionela Dumitru în Dosarul nr. 8.299/300/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde avocatul părtii Niculae Soare, lipsă fiind autoarea exceptiei si cealaltă parte, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul părtii Niculae Soare solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 23 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 8.299/300/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 480 din Codul civil, exceptie ridicată de Ionela Dumitru.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine că prevederile art. 480 din Codul civil sunt neconstitutionale, deoarece consacră un mod arbitrar al exercitiului dreptului de proprietate, fără a tine seama de exigenta constitutională cuprinsă în art. 44 alin. (7), potrivit căreia dreptul de proprietate obligă si la respectarea celorlalte sarcini ce revin titularului său potrivit legii. De asemenea, se sustine că textul de lege criticat contravine si dispozitiilor art. 27 alin. (1) si art. 16 alin. (1) si (2), în acest sens arătând că o persoană nu poate fi evacuată dintr-un imobil în care îsi are stabilit domiciliul, în conditiile în care însusi proprietarul imobilului i-a acordat un drept de folosintă asupra acestuia.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă arată că dispozitiile art. 480 din Codul civil reprezintă o definitie legală a proprietătii, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real, cât si un drept exclusiv din punctul de vedere al titularului care le poate exercita în mod liber, cu respectarea, însă, a ordinii publice si a dispozitiilor imperative ale legii. De asemenea, dispozitiile de lege criticate se aplică tuturor proprietarilor, fără discriminări, fiind astfel respectat principiul egalitătii cetătenilor în fata legii.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, Curtea Constitutională pronuntându-se prin Decizia nr. 36 din 30 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 31 martie 2003, în sensul că, fată de cuprinsul art. 480 din Codul civil, ne aflăm în prezenta unei definitii a dreptului de proprietate ce nu are a fi aplicată în rezolvarea unui litigiu privind contestarea ori recunoasterea dreptului de proprietate asupra unui bun.

Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat nu contine norme contrare principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor, fiind aplicate în mod egal, tuturor celor vizati de ipoteza normei, fără discriminări pe considerente arbitrare. De asemenea, se arată că dispozitiile art. 480 din Codul civil sunt în deplină concordantă cu regula constitutională potrivit căreia dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte sarcini, care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 480 din Codul civil, cu următorul cuprins: „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însă în limitele determinate de lege.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 27 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea domiciliului si a resedintei si art. 44 alin. (7) referitoare la respectarea sarcinilor la care obligă dreptul de proprietate.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 480 din Codul civil dau definitia legală a proprietătii, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real, respectiv usus, fructus si abusus, cât si un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care le poate exercita în mod liber, cu respectarea, însă, a ordinii publice si a dispozitiilor imperative ale legii.

Prin urmare, conditionarea liberei exercitări a atributelor dreptului de proprietate de respectarea dispozitiilor legii include si Constitutia, ca Lege fundamentală, situată, din punctul de vedere al fortei juridice, în vârful ierarhiei actelor normative, astfel încât textul de lege criticat este în deplină concordantă cu exigenta impusă de art. 44 alin. (7) din Constitutie, ce impune proprietarului obligatia respectării tuturor sarcinilor ce îi revin, potrivit legii sau obiceiului.

În acest sens s-a mai pronuntat Curtea si prin Decizia nr. 925 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007.

De asemenea, prin Decizia nr. 873 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, Curtea a statuat că art. 480 din Codul civil cuprinde o definitie legală a dreptului de proprietate ce se aplică tuturor proprietarilor, fără discriminări, fiind astfel respectat principiul egalitătii cetătenilor în fata legii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

În ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au incidentă în cauza de fată.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 480 din Codul civil, exceptie ridicată de Ionela Dumitru în Dosarul nr. 8.299/300/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind promovarea temporară a doamnei Gheorghe Anghel Raluca-Olivia în functia publică de secretar general al Agentiei Române pentru Investitii Străine

 

Având în vedere:

- propunerea Agentiei Române pentru Investitii Străine, formulată prin Adresa nr. 9.195 din 6 noiembrie 2007;

- Avizul favorabil al Agentiei Nationale a Functionarilor Publici nr. 1.052.067 din 2 noiembrie 2007 pentru exercitarea de către doamna Gheorghe Anghel Raluca-Olivia, cu caracter temporar (6 luni), a functiei publice vacante corespunzătoare categoriei înaltilor functionari publici de secretar general din cadrul Agentiei Române pentru Investitii Străine,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 92 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a promovează temporar în functia publică de secretar general al prezentei decizii, doamna Gheorghe Anghel Raluca-Olivia se Agentiei Române pentru Investitii Străine.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Marian Marius Dorin

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2007.

Nr. 281.