MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 190         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 20 martie 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 91 din 13 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4) si (5) si art. 15 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile

 

Decizia nr. 133 din 20 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 134 din 20 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală

 

Decizia nr. 138 din 20 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 166 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 172 din 27 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 si art. 68 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

242. - Hotărâre pentru aprobarea Normelor metodo­logice de aplicare a Legii nr. 407/2005 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de reabilitare si extindere a infrastructurii feroviare publice

 

249. - Hotărâre privind aprobarea realizării de către Secretariatul General al Guvernului, prin Institutul National de Statistică, în colaborare cu Serviciul de Telecomunicatii Speciale, a retelei securizate de comunicatii de arie extinsă

 

251. - Hotărâre privind suplimentarea bugetului Cancelariei Primului-Ministru, din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, pentru Agentia Natională pentru Sport

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

478/C. - Ordin al ministrului justitiei privind planificarea si monitorizarea obiectivelor de investitii si a lucrărilor de interventie

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE Sl JUSTITIE

 

Decizia nr. XXVII din 18 septembrie 2006 privind recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. 1 lit. h) teza a II-a din Codul de procedură penală, referitoare la exprimarea acordului de vointă al părtilor de a se împăca, în cazurile prevăzute de lege

 

Decizia nr. XXVIII din 18 septembrie 2006 privind recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la întelesul notiunii „pedeapsă prevăzută de lege”, în acceptiunea prevederilor art. 160h alin. 1 din Codul de procedură penală, în cazul arestării preventive a minorului între 14 si 16 ani

 

REPUBLICĂRI

 

Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă

 

Rectificări la:

 - Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 80/2007

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 91

din 13 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4) si (5) si art. 15 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbăteanu - maqistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4) si (5) si ale art. 15 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Danseta 2004” - S.R.L. din Constanta în Dosarul nr. 4.043/2006 al Judecătoriei Ploiesti.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (4) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001, arătând că sunt în deplin acord cu prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul exceptiei. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (3) din aceeasi ordonantă, apreciază că este inadmisibilă, întrucât textul de lege criticat nu are legătură cu solutionarea cauzei în cadrul căreia a fost invocată exceptia.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 iunie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 4.043/2006, Judecătoria Ploiesti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4) si (5) si ale art. 15 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Danseta 2004” - S.R.L. din Constanta într-o cauză civilă având ca obiect solutionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de contraventie întocmit de agentul constatator al Inspectoratului Judetean de Politie Prahova.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate limitează, în mod indirect, dreptul de proprietate. În acest sens, se arată că obligativitatea completării tuturor datelor de identificare a vânzătorului de către cel care achizitionează deseuri industriale reciclabile - impusă de dispozitiile art. 7 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 - instituie anumite limitări care conduc la imposibilitatea exercitării prerogativelor dreptului de proprietate. Aceasta deoarece pentru ipoteza amintită se prevede sanctiunea confiscării bunurilor achizitionate, cu toate că nu se face dovada dobândirii ilicite a acestora. În continuare, arată că textele de lege criticate înfrâng principiile constitutionale care garantează libertatea comertului si dreptul de liber acces la o activitate economică, la liberă initiativă si la exercitarea acestora.

Judecătoria Ploiesti apreciază că prevederile art. 7 alin. (4) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 nu încalcă prevederile constitutionale la care autorul exceptiei îsi raportează critica. Precizează că instituirea prin textele de lege criticate a anumitor obligatii este de natură să permită institutiilor statului să controleze provenienta si circulatia deseurilor industriale reciclabile, fără să se opereze vreun transfer de proprietate sau să se prevadă vreo sanctiune. În ceea ce priveste dispozitiile art. 15 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001, mentionează că acestea nu au relevantă în spetă, întrucât prin procesul-verbal nu s-a dispus si confiscarea vreunor bunuri.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Precizează că legiuitorul a înteles să limiteze si să controleze derularea deseurilor industriale reciclabile, sanctiunile prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 fiind reglementate în considerarea interesului public general cu privire la circuitul acestor deseuri, conform normelor de protectie a mediului si a sănătătii populatiei. Arată că activitatea de dobândire a deseurilor reciclabile nu se poate desfăsura într-o libertate absolută, fără niciun control din partea societătii, liberul acces la o activitate economică fiind garantat de Constitutie în conditiile legii. Mentionează că, în sensul celor arătate, Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 158 din 22 martie 2005.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 7 alin. (4) si (5) si cele ale art. 15 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 sunt constitutionale. În opinia sa, textele de lege criticate sunt în deplină concordantă cu prevederile art. 44 alin. (2) si (8), art. 45 si ale art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală. Referitor la dispozitiile art. 57 din Constitutie, invocate de autorul exceptiei, apreciază că nu sunt incidente în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (4) si (5) si art. 15 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 7 alin. (4) si (5): „(4) Agentii economici prevăzuti la alin. (1) sunt obligati să reintroducă în circuitul productiv deseurile industriale reciclabile colectate prin predarea către agentii economici specializati, autorizati pentru activitatea de valorificare a acestora, în conditiile prezentei ordonante de urgentă.

(5) Agentii economici care colectează deseuri industriale reciclabile de la persoane fizice sunt obligati să elibereze detinătorilor adeverinta de primire si plată, care va contine în mod obligatoriu următoarele elemente:

a) denumirea agentului economic colector;

b) datele de identificare a detinătorului:

- numele si prenumele;

- actul de identitate, seria si numărul, codul numeric personal;

- domiciliul;

c) deseul reciclabil predat si definirea naturii acestuia;

d) cantitatea, pretul, valoarea;

e) provenienta deseului, declarată de detinător pe propria răspundere;

f) semnătura agentului colector si a persoanei fizice detinătoare.”;

- Art. 15 alin. (3): „(3) Deseurile industriale reciclabile a căror provenientă nu poate fi dovedită ca fiind legală sau care fac obiectul valorificării ori al unor acte sau fapte de comert neconforme cu prevederile legale se confiscă si se valorifică în conditiile legii, contravaloarea acestora făcându-se venit la bugetul local al localitătii în a cărei rază teritorială s-a făcut constatarea faptică, dacă acestea nu au fost returnate celor în drept.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispozitii din Legea fundamentală: art. 44 alin. (2) fraza întâi, potrivit căreia proprietatea privată este garantată si ocrotită de lege indiferent de titular, art. 44 alin. (8), privind prezumtia dobândirii licite a averii, art. 45 care consacră libertatea economică, art. 57, privind exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si a libertătilor, si art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a), referitoare la economia României si la obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că instituirea în sarcina agentilor economici care realizează activităti de colectare a deseurilor industriale reciclabile de la persoane fizice a obligatiei de a le reintroduce în circuitul productiv, prin predarea către agentii economici specializati, nu contravine principiului constitutional conform căruia economia României este economie de piată, bazată pe libera initiativă si concurentă. De asemenea, nu se poate sustine nici că, prin edictarea textului de lege criticat, legiuitorul ar fi nesocotit obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, statuată la art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală. Dimpotrivă, stabilirea unor reguli care disciplinează desfăsurarea activitătii de colectare a deseurilor industriale dă expresie obligatiei statului prevăzute de textul constitutional amintit. Asa cum s-a retinut în Decizia Curtii Constitutionale nr. 158 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 5 mai 2005, din întreaga economie a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 rezultă că, în interesul general al unei circulatii controlate a deseurilor industriale reciclabile, atât pentru evitarea poluării mediului, cât si pentru prevenirea săvârsirii infractiunilor de sustragere care au ca obiect deseuri industriale, legiuitorul a stabilit în sarcina agentilor economici ce desfăsoară activităti specifice în domeniul reglementat de ordonantă unele obligatii, printre care si cea prevăzută de art. 7 alin. (4).

În ceea ce priveste dispozitiile art. 7 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001, se observă că, prin decizia anterior mentionată, Curtea Constitutională a respins exceptia de neconstitutionalitate, retinând că textul criticat nu încalcă, prin el însusi, nici principiul protectiei dreptului de proprietate privată, prevăzut de art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, nici prezumtia dobândirii licite a averii, prevăzută de art. 44 alin. (8) din aceasta, ci instituie obligatia întocmirii de către agentul economic a unui document pentru detinătorul deseurilor, persoană fizică, document de natură să permită institutiilor statului să controleze provenienta si circulatia deseurilor industriale reciclabile. S-a mai retinut, prin aceeasi decizie, că, reglementând o astfel de obligatie, textul respectiv nu operează însă niciun transfer de proprietate si nici nu prevede vreo sanctiune.

Cu acelasi prilej, Curtea a constatat că invocarea prevederilor art. 57 din Constitutie referitoare la buna-credintă nu sunt incidente în cauză, concluzie a cărei valabilitate se păstrează si în prezenta spetă.

În fine, Curtea constată că din continutul dosarului de fond si, în special, al procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei rezultă că prevederile art. 15 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 nu au legătură cu solutionarea cauzei. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor [...] care are legătură cu solutionarea cauzei [...]”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Danseta 2004” - S.R.L. din Constanta în Dosarul nr. 4.043/2006 al Judecătoriei Ploiesti.

II. Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile, exceptie ridicată de acelasi autor în dosarul aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 februarie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 133

din 20 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu – procuror      

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Stefan Marian Machedon, Costel Soare si Măricel Marian Palimariciuc în Dosarul nr. 837/2005 al Tribunalului Brasov - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 septembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 837/2005, Tribunalul Brasov - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitu­tionalitate a prevederilor art. 52 alin.' 6 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Stefan Marian Machedon, Costel Soare si Măricel Marian Palimariciuc în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptui părtilor la un proces echitabil, precum si ale art. 129 referitoare la Folosirea căilor de atac, deoarece prin imposibilitatea formulării unei căi de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este afectat dreptul la un proces echitabil, cauza continuând a fi dezlegată de un judecător care, în opinia autorilor, este incompatibil.

Tribunalul Brasov - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu numai că nu încalcă dreptul la un proces echitabil, ci dau un plus de consistentă cerintei referitoare la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil. De altfel, încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacată odată cu fondul, si în cazul în care este admisă recuzarea, instanta este datoare, potrivit art. 52 alin. 4 din Codul de procedură penală, să stabilească în ce măsură actele sau măsurile dispuse se mentin.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporuiui consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece faptul că o încheiere prin care nu se solutionează cauza nu poate fi supusă separat unei căi de atac se explică prin necesitatea evitării unei prelungiri abuzive a procesului.

În plus, potrivit art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată, precum si căile de atac si conditiile exercitării acestora. Procedura de solutionare a cererilor de abtinere sau de recuzare face parte integrantă din procedura de judecată, fiind reglementată în conformitate cu prevederile constitutionale mentionate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Procedura de solutionare în cursul judecătii, referitoare la abtinere si recuzare, care au următorul continut: „încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse niciunei căi de atac.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare la aceleasi dispozitii din Legea fundamentală invocate si în prezenta cauză si cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 302 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 30 august 2005, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mentionate mai sus îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Stefan Marian Machedon, Costel Soare si Măricel Marian Palimariciuc în Dosarul nr. 837/2005 al Tribunalului Brasov - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 februarie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 134

din 20 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală, exceptie ridicată de Aurica Bardasu în Dosarul nr. 1.143/32/2006 al Curtii de Apel Bacău - Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul exceptiei, apărătorul ales, cu delegatie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul ales arată că autorul exceptiei este internat în spital, sens în care formulează o cerere de acordare a unui nou termen de judecată pentru a putea oferi acestuia din urmă posibilitatea de a se prezenta personal în fata Curtii.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată, apreciind că, prin prezenta apărătorului ales, autorului exceptiei i s-a respectat dreptul la apărare.

Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 si al art. 156 din Codul de procedură civilă, dispune respingerea cererii formulate.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul ales al autorului exceptiei solicită admiterea acesteia, deoarece dispozitiile legale criticate nu conferă suficiente garantii în vederea respectării dreptului la un proces echitabil. În opinia sa, pentru a se putea dispune de către instanta română măsura arestării preventive în vederea extrădării, ar trebui să existe probe temeinice de vinovătie si indicii potrivit cărora lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că nu există identitate institutională între arestarea preventivă dispusă în temeiul Codului de procedură penală român si arestarea preventivă dispusă în vederea extrădării potrivit Legii nr. 302/2004. Absenta verificării de către statul român a temeiniciei arestării preventive dispuse ca urmare a existentei unei hotărâri judecătoresti de condamnare de către un stat al Uniunii Europene nu este o chestiune aleatorie, ci reprezintă expresia firească a bunei-credinte, în scopul cooperării judiciare internationale în materie penală. De aceea, controlul formal exercitat de instanta română se rezumă la conditiile de regularitate a arestării, persoana extrădată urmând să îsi exercite dreptul la apărare si eventual să conteste legalitatea si temeinicia măsurii privative de libertate în fata instantei din statul care a dispus-o.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 1.143/32/2006, Curtea de Apel Bacău - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală, exceptie ridicată de Aurica Bardasu în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cereri de extrădare pasivă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 17 referitoare la cetătenii români în străinătate si ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părtilor la un proces echitabil, deoarece instanta judecătorească din România se supune fără niciun fel de cenzură unui mandat de arestare emis în străinătate în lipsa si fără citarea resortisantului.

Curtea de Apel Bacău - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate sunt în concordantă cu prevederile art. 19 din Legea fundamentală si cu conventiile internationale la care România este parte.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată, deoarece, dacă instanta de judecată competentă să se pronunte asupra îndeplinirii conditiilor de extrădare s-ar pronunta si asupra temeiniciei urmăririi penale sau a condamnării ori asupra oportunitătii luării acestei măsuri, s-ar aduce atingere prevederilor art. 19 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora, „Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetătenii români pot fi extrădati în baza conventiilor internationale la care România este parte, în conditiile legii si pe bază de reciprocitate.”

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerea apărătorului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, modificată si completată prin Legea nr. 224/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, care au următorul continut:

„Curtea de apel nu este competentă să se pronunte asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunitătii extrădării.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele: Procedura extrădării pasive prevăzută în Legea nr. 302/2004 este expresia firească a normei constitutionale potrivit căreia cetătenii români pot fi extrădati în baza conventiilor internationale la care România este parte, în conditiile legii si pe bază de reciprocitate - art. 19 alin. (2). Asa fiind, reglementarea procedurii de judecată a unui astfel de incident este, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, în sarcina legiuitorului român, evident cu respectarea drepturilor si libertătilor fundamentale care implică, între altele, si dreptul la un proces echitabil. De altfel, art. 241 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 instituie motive obligatorii de refuz al extrădării, potrivit cărora:

„(1) Extrădarea va fi refuzată dacă:

a) nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Conventiei europene pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument international pertinent în domeniu, ratificat de România.”

Aceasta este însă o problemă ce tine de aplicarea legii, fiind de resortul instantei de judecată de drept comun, competentă să solutioneze cererea de extrădare, si nu intră în sfera de competentă a instantei de contencios constitutional.

În sfârsit, ca urmare a apartenentei la statul român, cetătenii români din străinătate, în temeiul art. 17 din Constitutie, se bucură de protectia statului. Aceasta presupune existenta unor acorduri si conventii care permit o colaborare juridică conformă cu normele general admise ale dreptului international. Altfel spus, protectia invocată de autorul exceptiei nu poate fi convertită într-o cauză de impunitate pentru faptele antisociale comise pe teritoriul unui stat străin, instanta română fiind datoare să verifice numai dacă sunt întrunite conditiile extrădării si nicidecum să se pronunte cu privire la temeinicia urmăririi sau condamnării dispuse de autoritatea străină si nici asupra oportunitătii extrădării. În caz contrar, s-ar aduce atingere principiului referitor la recunoasterea reciprocă a hotărârilor penale. Aceasta presupune, pentru România, că, după aderarea la Uniunea Europeană, mandatul european de arestare este cheia de boltă a cooperării judiciare care implementează principiul recunoasterii reciproce a hotărârilor represive. De altfel, ca urmare a Deciziei-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002, s-a urmărit, pe de o parte, instituirea unei proceduri simplificate care să înlocuiască procedura formală si greoaie de extrădare prevăzută de documentele internationale, iar, pe de altă parte, transformarea Uniunii Europene într-o zonă liberă a securitătii si justitiei.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală, exceptie ridicată de Aurica Bardasu în Dosarul nr. 1.143/32/2006 al Curtii de Apel Bacău - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 februarie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 138

din 20 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 166 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 166 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „AII Cars Corn Service” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 17.994/2/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, prin administrator Darie Mihail, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se acordă cuvântul reprezentantului autorului exceptiei, care solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, sens în care a depus, în prealabil, note scrise la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, arătând că exceptia puterii de lucru judecat, reglementată de art. 166 din Codul de procedură civilă, nu are semnificatia unei îngrădiri a accesului liber la justitie, garantat de art. 21 din Constitutie.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 4 mai 2006, pronuntată în Dosarul nr. 17.994/2/2005, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art 166 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „AII Cars Corn Service” - S.R.L. din Bucuresti într-o cauză privind solutionarea unui recurs împotriva unei sentinte prin care s-a dispus anularea unor hotărâri ale Consiliului Local al Comunei Frumusani.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul legal criticat contravine art. 21 din Constitutie si art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, raportat la dispozitiile art. 20 din Legea fundamentală, deoarece acesta aduce atingere dreptului de acces la instanta de judecată, fără a evidentia însă în ce constă pretinsa contradictie.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că dispozitiile art. 166 din Codul de procedură civilă sunt constitutionale. Exceptia autoritătii de lucru judecat pe care textul legal o reglementează urmăreste un scop legitim - acela al protejării sigurantei raporturilor juridice în materie civilă -, astfel că este firesc ca, prin norme imperative, să se consacre posibilitatea oricărei părti interesate, inclusiv a instantei de judecată, de a invoca această exceptie în orice fază procesuală, inclusiv în cadrul căii de atac a recursului.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 166 din Codul de procedură civilă sunt constitutionale. Astfel, exceptia puterii de lucru judecat este unul dintre instrumentele juridice menite să servească institutiei puterii de lucru judecat, care apare ca fiind cel mai important efect al hotărârii judecătoresti. Aspectul negativ al exceptiei autoritătii de lucru judecat, reprezentat de faptul că partea care a pierdut procesul nu mai poate repune în discutie dreptul său într-un alt litigiu, nu este de natură să aducă atingere dispozitiilor constitutionale privind accesul liber la justitie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 166 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Exceptia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părti sau de judecător, chiar înaintea instantelor de recurs”.

În motivarea exceptiei, autorul acesteia invocă dispozitiile art. 21 din Constitutie si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul de acces la instantă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, „sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate”. Totodată, conform art. 29 alin. (1) din aceeasi lege, Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonantă în vigoare, care are legătură cu solutionarea cauzei, în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acesteia.

Analizând însă exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că cerintele prevăzute de textele de lege mentionate nu sunt îndeplinite. Aceasta deoarece autorul exceptiei se rezumă numai la a indica textele din Constitutie (art. 21) si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (art. 6 paragraful 1), fără a formula o reală critică de neconstitutionalitate, în cadrul căreia să evidentieze si să sustină contrarietatea pretinsă. Or, asa cum a arătat în mod constant în jurisprudenta sa, Curtea, în exercitarea controlului de constitutionalitate, nu se poate substitui autorului în motivarea exceptiei.

Mai mult, Curtea constată că între dispozitiile de lege criticate prin prezenta exceptie de neconstitutionalitate si solutionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată nu există nicio legătură. De altfel, prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, autorul exceptiei a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă, dovedind totodată, prin continutul acestora, că face o confuzie între notiunile juridice privind exceptia de neconstitutionalitate si exceptia puterii de lucru judecat, reglementată de art. 166 din Codul de procedură civilă.

Având în vedere cele arătate, Curtea constată, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 166 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „AII Cars Corn Service” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 17.994/2/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 februarie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 172

din 27 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 si art. 68 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 si 68 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Roty Impex” - S.R.L. din Panciu în Dosarul nr. 1.112/121/2006 al Tribunalului Galati - Sectia comercială, maritimă si fluvială si de contencios administrativ.

La apelul nominal se prezintă avocatul Vasile Cătălin Sava, pentru autorul exceptiei, si avocatul Cătălin Panturu, pentru partea Societatea Comercială „George Company” - S.R.L. din Galati. Lipseste partea Banca Romexterra - S.A. din Galati, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Avocatul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în fata instantei de judecată.

Avocatul părtii prezente solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, face referire la deciziile Curtii Constitutionale nr. 1/1994 si nr. 312/2006.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 decembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 1.112/121/2006, Tribunalul Galati - Sectia comercială, maritimă si fluvială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 si 68 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Roty Impex” - S.R.L. din Panciu cu ocazia solutionării cererii de opozitie formulate împotriva Sentintei nr. 2.304 din 28 martie 2006, pronuntată de Judecătoria Galati în Dosarul nr. 3.335/2006, în contradictoriu cu Societatea Comercială „George Company Impex” - S.R.L. din Galati.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) si ale art. 24. În acest sens, arată că art. 67 din Legea nr. 59/1934 este neconstitutional, „în conditiile în care restrânge în mod vădit nejustificat sfera persoanelor care participă la judecată, respectiv doar cel care a formulat cererea de anulare”. Cât priveste art. 68 din aceeasi lege, autorul exceptiei consideră că este „mai presus de orice evidentă caracterul inechitabil al acestei proceduri”, care „produce consecinte în ceea ce priveste termenul de exercitare a opozitiei si motivele căii de atac”, deoarece hotărârea de anulare a cecului este publicată în Monitorul Oficial al României si nu este comunicată direct persoanelor care au drepturi sau obligatii derivând din cec.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei si ale părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu-tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 67 si 68 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 1 mai 1934. Art. 67 din lege a fost modificat prin art. 3 pct. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1993 pentru modificarea Legii nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin si a Legii nr. 59/1934 asupra cecului, ordonantă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 23 august 1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 14 octombrie 1994.

În urma acestor modificări, dispozitiile de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 67: „În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a cecului, posesorul va putea înstiinta despre aceasta pe tras si să solicite anularea titlului printr-o cerere adresată presedintelui judecătoriei de la locul de plată a cecului.

Cererea va trebui să arate mentiunile esentiale ale cecului.

Presedintele judecătoriei, după examinarea cererii si a elementelor produse, ca si a dreptului posesorului, va pronunta în cel mai scurt timp posibil o ordonantă prin care, specificând datele cecului, îl va declara nul în mâinile oricui s-ar găsi si va autoriza a se face plata cecului după 15 zile de la publicarea ordonantei în Monitorul Oficial al României, dacă între timp detinătorul cecului nu a făcut opozitie.

Ordonanta trebuie să fie notificată atât trăgătorului, cât si trasului si publicată în Monitorul Oficial al României, la cererea si pe cheltuiala petitionarului.

Cu toată înstiintarea, plata cecului făcută detinătorului mai înainte de notificarea ordonantei liberează pe tras de obligatia de plată.”;

- Art. 68: „In termen de 15 zile de la publicarea ordonantei în Monitorul Oficial detinătorul cecului va putea face opozitie în contra acestei ordonante, opozitie ce se va comunica petitionarului, trasului si trăgătorului, odată cu citarea lor înaintea tribunalului locului de plată.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul la un proces echitabil, si ale art. 24, referitoare la dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că textele de lege criticate reglementează o procedură specială, aplicabilă numai în cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii cecului. Într-o atare împrejurare, instanta de judecată este obligată să dispună notificarea si publicarea ordonantei prin care se declară nul cecul în mâinile oricui s-ar găsi.

Instituirea acestei proceduri este de competenta exclusivă a legiuitorului, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, precum si modalităti de exercitare a drepturilor procedurale.

Solutia legislativă adoptată de legiuitor nu relevă niciun fine de neconstitutionalitate, drepturile si garantiile procesuale pentru realizarea accesului liber la justitie, a dreptului la un proces echitabil si a dreptului la apărare nefiind înfrânte.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 si art. 68 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Roty Impex” - S.R.L. din Panciu în Dosarul nr. 1.112/121/2006 al Tribunalul Galati - Sectia comercială, maritimă si fluvială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 februarie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 407/2005 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de reabilitare si extindere a infrastructurii feroviare publice

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 17 din Legea nr. 407/2005 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de reabilitare si extindere a infrastructurii feroviare publice,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 407/2005 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de reabilitare si extindere a infrastructurii feroviare publice, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Constantin Dascălu,

secretar de stat

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

p. Ministrul apărării,

Corneiiu Dobritoiu,

secretar de stat

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Dan Stefan Motreanu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 7 martie 2007.

Nr. 242.

 

ANEXĂ

 

NORME METODOLOGICE

de aplicare a Legii nr. 407/2005 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de reabilitare si extindere a infrastructurii feroviare publice

 

1. Art. 2 din lege:

(1) Prin prezenta lege se declară de utilitate publică toate lucrările de reabilitare si extindere a infrastructurii feroviare publice, expropriator fiind statul român prin Compania Natională de Căi Ferate „C.F.R.” - SA., denumită în continuare C.F.R., aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului.

(2) In sensul prezentei legi, prin lucrări de reabilitare si extindere a infrastructurii feroviare publice se întelege: lucrări de construire, dezvoltare, modernizare, reparare ori, după caz, extindere a elementelor infrastructurii feroviare publice.

(3) Elementele care compun infrastructura feroviară publică sunt prevăzute la art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române si reorganizarea Societătii Nationale a Căilor Ferate Române, republicată, aprobată si modificată prin Legea nr. 89/1999.

Norme metodologice:

2.1. Domeniul de aplicare prevăzut în Legea nr. 407/2005 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de reabilitare si extindere a infrastructurii feroviare publice, denumită în continuare lege, este stabilit numai pentru realizarea lucrărilor publice de interes national privind infrastructura feroviară publică, ale cărui elemente sunt stabilite potrivit legii.

2. Art. 3 din lege:

Expropriatorul întocmeste o documentatie tehnico-economică în confonnitate cu prevederile Legii cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, cu modificările si completările ulterioare, pentru fiecare lucrare. Documentatia tehnico-economică va cuprinde si date privind încadrarea lucrării în planurile de urbanism si amenajare a teritoriului, documentatii cadastrale care contin amplasamentul lucrării, delimitarea suprafetelor si a constructiilor propuse spre expropriere, cu evidentierea suprafetelor si a constructiilor rezultate în urma exproprierii si cu indicarea numelor proprietarilor, stabilite de persoane autorizate în întocmirea documentatiilor cadastrale, precum si a ofertelor de despăgubire pe categorii de imobile, stabilite de persoane autorizate în evaluare. Documentatiile cadastrale ale lucrării se vizează de oficiul de cadastru si publicitate imobiliară sau de Agentia Natională de Cadastru si Publicitate Imobiliară, după caz.

Norme metodologice:

3.1. Continutul documentatiei tehnico-economice este prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentele norme metodologice.

3.2. Documentatia tehnico-cadastrală se execută pentru fiecare imobil afectat de expropriere la solicitarea expropriatorului sau a proprietarului si se întocmeste după cum urmează:

3.2.1. Dacă imobilul a fost deja intabulat în cartea funciară, la cererea expropriatorului, oficiul de cadastru si publicitate imobiliară va pune la dispozitia acestuia, cu prioritate, o copie a întregului dosar cadastral pe baza căruia s-a făcut intabularea si/sau a informatiilor existente în baza grafică de date, iar biroul de cadastru si publicitate imobiliară, un extras de carte funciară pentru informare, conform tarifelor stabilite prin Ordinul ministrului de stat, ministrul administratiei si internelor, nr. 456/2004 pentru aprobarea tarifelor privind activitătile desfăsurate de Agentia Natională de Cadastru si Publicitate Imobiliară si unitătile sale subordonate, cu modificările si completările ulterioare.

Pe baza acestor documente si a limitei de expropriere, persoana autorizată va întocmi documentatia de alipire/dezlipire a parcelei/parcelelor, care va/vor face obiectul exproprierii.

Documentatia pentru lucrările de reabilitare si extindere va cuprinde următoarele documente:

a) cererea de receptie a documentatiei cadastrale si cererea de înscriere în cartea funciară;

b) declaratia proprietarului privind identificarea si individualizarea limitelor imobilului;

c) extras de carte funciară pentru informare;

d) memoriu tehnic;

e) planurile de amplasament si delimitare a bunului imobil, vechi si noi;

f) fisele imobilului, vechi si noi;

g) plan de încadrare în zonă;

h) copie după titlul de proprietate eliberat în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, vizată pentru conformitate de oficiul de cadastru si publicitate imobiliară, sau, după caz, copii legalizate ale altor acte de proprietate;

i) copie după actele de identitate ale proprietarului.

În cazul în care expropriatorul nu detine documentele mentionate la lit. h), documentatia se va completa cu o copie de pe partea nedetasabilă a titlului de proprietate obtinută de la oficiul de cadastru si publicitate imobiliară si vizată pentru conformitate de către acesta.

3.2.2. Dacă imobilul are întocmită documentatia cadastrală, dar nu a fost anterior înscris în cartea funciară, oficiul de cadastru si publicitate imobiliară va pune, cu prioritate, la dispozitia expropriatorului o copie a întregului dosar cadastral, iar persoana autorizată întocmeste documentatia cadastrală, în vederea dezmembrării, care cuprinde documentele mentionate la pct. 3.2.1, cu exceptia celor de la lit. c).

3.2.3. Dacă imobilul nu are întocmită documentatie cadastrală, atunci persoana autorizată, la solicitarea expropriatorului, va întocmi o documentatie cadastrală referitoare la imobil care cuprinde si parcela de expropriat, care va contine următoarele documente:

a) cererea de receptie a documentatiei cadastrale;

b) declaratia proprietarului privind identificarea si individualizarea limitelor imobilului;

c) copie după titlul de proprietate si procesul-verbal de punere în posesie eliberate în baza Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, planuri parcelare vizate de primarul localitătii, care vor fi vizate pentru conformitate de oficiul de cadastru si publicitate imobiliară, sau, după caz, copii legalizate ale altor acte de proprietate;

d) memoriu tehnic;

e) plan de amplasament si delimitare a bunului imobil;

f) fisa imobilului;

g) plan de încadrare în zonă;

h) copie după actele de identitate ale proprietarului.

În cazul în care expropriatorul nu detine documentele mentionate la lit. c), documentatia se va completa cu o copie de pe partea nedetasabilă a titlului de proprietate, obtinută de la oficiul de cadastru si publicitate imobiliară, vizată pentru conformitate cu originalul.

3.2.4. Dacă există motive independente de vointa expropriatorului, cum ar fi: imobile aflate în litigiu, lipsa titlurilor de proprietate, refuzul titularilor de drepturi reale de a colabora sau orice alte situatii, expropriatorul, prin persoana autorizată, va întocmi o documentatie cadastrală, care va cuprinde următoarele documente:

a) cererea de receptie a documentatiei cadastrale si cererea de înscriere în cartea funciară;

b) declaratia proprietarului ori a posesorului sau, după caz, a reprezentantului primăriei privind identificarea si individualizarea limitelor imobilului;

c) copie după titlul de proprietate, eliberat în baza Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, care va fi vizată pentru conformitate de oficiul de cadastru si publicitate imobiliară, sau copii legalizate ale altor acte de proprietate;

d) memoriul tehnic.

În cazul în care expropriatorul nu detine documentele mentionate la lit. c), documentatia se va completa cu o copie de pe partea nedetasabilă a titlului de proprietate obtinută de la oficiul de cadastru si publicitate imobiliară, vizată pentru conformitate cu originalul.

3.2.5. În toate cazurile, în zonele în care s-a aplicat regimul de carte funciară reglementat de Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor referitoare la cărtile funciare, se va întocmi o documentatie cadastrală care va cuprinde următoarele documente:

a) cererea de receptie a documentatiei cadastrale;

b) declaratia proprietarului privind identificarea si individualizarea limitelor imobilului;

c) extras de carte funciară pentru informare;

d) copie de pe harta de carte funciară veche, cu suprapunerea parcelelor propuse pentru expropriere, în baza căreia s-a făcut identificarea de carte funciară si număr topografic vechi;

e) În zonele unde există atât evidentă de carte funciară veche, cât si evidentă de carte funciară nouă (nedefinitivă), la dosar se va atasa si o adeverintă emisă de către primarul unitătii administrativ-teritoriale, care va certifica faptul că parcela care urmează să fie expropriată nu a făcut obiectul legilor proprietătii;

f) memoriu tehnic;

g) planul de încadrare în zonă;

h) copie de pe actele de proprietate ale proprietarului;

i) copie de pe actele de identitate ale proprietarului;

j) declaratie din partea coproprietarilor, în cazul în care sunt în indiviziune, pentru limitele parcelei care este supusă exproprierii;

k) În fisa imobilului se trec toti proprietarii aflati în indiviziune.

Pentru imobilele situate în extravilan, în zonele care fac obiectul Legii nr. 18/1991,L republicată, cu modificările si completările ulterioare, si al Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare, se vor întocmi documentatii cadastrale conform Legii cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu atribuire de numere cadastrale, realizându-se obligatoriu identificarea cu numerele topografice din vechile cărti funciare existente. Constructiile existente în vechile cărti funciare se vor transcrie în noile cărti funciare. În situatia în care parcelele au fost intabulate prin suprapunere pe vechile numere topografice, se va atribui număr cadastral nou si se va deschide o carte funciară, în conditiile Legii nr. 7/1996, republicată, cu mentiunea numărului topografic din care provine.

Imposibilitatea identificării imobilelor, asupra cărora sunt înscrise constructii, pe baza datelor de carte funciară existente, va fi confirmată de oficiul de cadastru si publicitate imobiliară. În acest caz se vor deschide cărti funciare, în conditiile legii.

3.2.6. Oficiile de cadastru si publicitate imobiliară vor verifica, cu prioritate, documentatia de alipire/dezlipire a parcelelor expropriate si vor atribui numere cadastrale provizorii.

3.2.7. Toate documentatiile tehnico-cadastrale vor fi întocmite si avizate în 5 (cinci) exemplare.

3.2.8. În situatia prevăzută la pct. 3.2.1, la cerere, biroul de cadastru si publicitate imobiliară va nota exproprierea.

3.2.9. Oficiul de cadastru si publicitate imobiliară va elibera expropriatorului, la cererea acestuia si în măsura în care detine, în baza proprie de date, planurile parcelare, copii de pe titlurile de proprietate eliberate în baza Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, certificate conform cu originalul, extrase de carte funciară pentru informare, precum si orice alte date necesare expropriatorului în vederea identificării titularilor drepturilor reale si/sau întocmirii documentatiilor cadastrale de expropriere.

3.3. Orice documentatie tehnică sau de evaluare realizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 407/2005, întocmită în temeiul Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, se consideră valabilă.

3. Art. 5 din lege:

În termen de 15 zile de la publicarea hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1), expropriatorul va demara următoarele actiuni:

a) va depune la consiliul local al comunei, orasului sau municipiului pe al cărui teritoriu sunt situate imobilele ce urmează să fie expropriate planurile cuprinzând terenurile si constructiile propuse spre expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor, precum si a ofertelor de despăgubire, în vederea consultării de către cei interesati;

b) va notifica persoanelor fizice sau juridice titulare de drepturi reale propunerile de expropriere, împreună cu ofertele de despăgubire, si va fixa data negocierii în maximum 30 de zile de la data notificării.

Norme metodologice:

5.1. La fiecare sediu al consiliului local al unitătii administrativ-teritoriale pe teritoriul căruia se află imobilele supuse exproprierii se afisează si vor rămâne afisate, până la finalizarea procedurilor de acordare a despăgubirilor, următoarele:

a) lista imobilelor propuse spre expropriere aferente teritoriului administrativ respectiv, cuprinzând datele de identificare a acestora, precum si lista cu numele proprietarilor, conform pct. 10 din anexă, document care a constituit anexă la hotărârea Guvernului emisă în conditiile art. 4 alin. (1) din lege;

b) planul cu amplasamentul lucrării aferent teritoriului administrativ respectiv, cuprinzând terenurile si constructiile propuse spre expropriere, realizat pe baza datelor din documentatiile cadastrale ale imobilelor propuse spre expropriere, elaborat la scara 1:1.000, având obligatoriu anexat coordonate ale punctelor de contur, în sistem de proiectie Stereografică 1970;

c) ofertele de despăgubire a imobilelor supuse exproprierii.

5.2. Expropriatorul va notifica fiecărui titular de drepturi reale, în scris, cu privire la imobilul propus spre a fi expropriat, cu privire la oferta de despăgubire, stabilită cu respectarea legislatiei în vigoare, precum si data negocierii, care nu va depăsi ca termen 30 de zile de la data notificării.

4. Art. 6 din lege:

(1) In termen de 5 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1), se constituie o comisie de constatare a dreptului de proprietate si a oricăror alte drepturi reale si de negociere a cuantumului despăgubirii, de comun acord cu proprietarul sau cu titularii altor drepturi reale.

(2) Comisia de constatare a dreptului de proprietate si a oricăror alte drepturi reale si de negociere a cuantumului despăgubirii este compusă din 3 reprezentanti ai expro­priatorului, la care se adaugă, în fiecare comună, oras sau municipiu pe al cărui teritoriu sunt situate imobilele ce urmează să fie expropriate, primarul localitătii si un proprietar de imobile din localitatea respectivă, ales conform prevederilor art. 15 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

(3) Comisia de constatare a dreptului de proprietate si a oricăror alte drepturi reale si de negociere a cuantumului despăgubirii, constituită în conditiile prezentei legi, se întruneste în termen de maximum 30 de zile de la constituire si analizează documentele prezentate de persoanele fizice sau juridice reprezentând proprietarii si titularii altor drepturi reale.

(4) Oferta expropriatorului, pretentiile proprietarilor si ale titularilor altor drepturi reale, precum si sustinerile acestora se vor formula si se vor depune în scris, consemnându-se într-un proces-verbal.

(5) Comisia de constatare a dreptului de proprietate si a oricăror alte drepturi reale si de negociere a cuantumului despăgubirii consemnează în procesul-verbal, dacă este cazul, si învoiala dintre părti, sub semnătura acestora. In procesul-verbal se vor consemna numele persoanelor fizice sau juridice reprezentând proprietarii si titularii altor drepturi reale care nu acceptă oferta expropriatorului si al celor care nu s-au prezentat la comisia de constatare a dreptului de proprietate si a oricăror alte drepturi reale si de negociere a cuantumului despăgubirii.

Norme metodologice:

6.1. Comisia de constatare a dreptului de proprietate si a oricăror alte drepturi reale si de negociere a cuantumului despăgubirii va fi constituită, în conditiile legii, prin grija expropriatorului. Expropriatorul va stabili cu această ocazie atributiile comisiei si modul de lucru al acesteia.

6.2. La solicitarea expropriatorului, primarul unitătii administrativ-teritoriale pe raza căreia se află imobilele supuse exproprierii pune la dispozitie o listă de minimum 25 de proprietari de imobile din unitatea administrativ-teritorială respectivă. Din această listă nu pot face parte proprietarii imobilelor afectate de expropriere, rudele si afinii lor până la gradul al patrulea inclusiv, persoanele care detin functii în administratia publică locală sau centrală si care au interes în executarea lucrărilor. Proprietarul de imobile care va fi numit în comisie urmează a fi stabilit de către expropriator prin tragere la sorti din lista pusă la dispozitie de către primar.

6.3. Comisia se întruneste pe baza notificării trimise de expropriator, fiecare membru semnând de luare la cunostintă, si îsi va desfăsura activitatea la sediul consiliului local pe raza căruia va fi efectuată exproprierea, în spatii corespunzătoare puse la dispozitie prin grija autoritătilor locale în termen de maximum 30 de zile si analizează documentele prezentate de proprietarii si titularii altor drepturi reale în cauză, redactând în final Procesul-verbal privind drepturile asupra proprietătilor.

6.4. Sedintele comisiei se vor tine săptămânal sau ori de câte ori va fi necesar, până la data la care toate sumele reprezentând despăgubirile imobilelor supuse exproprierii vor fi plătite titularilor de drepturi reale.

6.5. Comisia este legal întrunită si îsi poate desfăsura lucrările în prezenta a cel putin 3 membri, prezenta reprezentantilor expropriatorului fiind obligatorie. La fiecare sedintă a comisiei, membrii prezenti vor desemna un presedinte care va conduce lucrările acesteia.

6.6. Oferta expropriatorului, pretentiile proprietarilor si ale titularilor altor drepturi reale se formulează în scris si se consemnează într-un proces-verbal. Proprietarii si titularii altor drepturi reale vor prezenta acte în sustinerea pretentiilor.

6.7. Cererea pentru plata despăgubirilor va contine numele si prenumele titularilor drepturilor reale, adresa de domiciliu, actele doveditoare referitoare la existenta drepturilor reale asupra bunului imobil expropriat. Cererea împreună cu documentele doveditoare, originale si/sau copii legalizate, vor fi depuse, în termen de maximum 30 de zile de la notificare, la sediul consiliului local pe raza căruia se află imobilul.

6.8. Se consideră cerere si orice manifestare de vointă scrisă a titularului dreptului de proprietate sau al altor drepturi reale ori a persoanelor care justifică un interes legitim, făcută în temeiul Legii nr. 33/1994, precum si răspunsul la notificările trimise deja de expropriator în temeiul acestei legi, din care să rezulte acordul acestuia cu privire la cuantumul despăgubirii propuse.

6.9. Notificarea trimisă de comisie proprietarilor si titularilor altor drepturi reale va cuprinde data, ora si locul sedintei în cadrul căreia va fi discutată cererea depusă, elementele de identificare a imobilului propus spre expropriere, valoarea despăgubirii determinată pe baza raportului de evaluare si eventualele acte pe care titularul cererii trebuie să le depună la comisie în completarea celor anexate la cerere.

6.10. Comisia va consemna într-un proces-verbal si învoiala dintre părti sub semnătura acestora.

6.11. În cazul în care există mai multi titulari de drepturi reale cu privire la imobilul supus exproprierii, cererea va fi semnată de către toti, personal sau prin mandatar împuternicit cu procură specială autentică, iar o copie legalizată a procurii se va atasa la cerere.

6.12. În situatia în care titularul dreptului de proprietate a înstrăinat imobilul prin simpla traditiune a titlului sau prin traditiunea titlului însotită de acte sub semnătură privată, comisia, împreună cu cel putin una dintre părti, va încheia un proces-verbal în care se va consemna situatia de fapt existentă si va indica părtilor să procedeze la întocmirea formalitătilor legale de înstrăinare. Pe baza acestor formalităti legale, comisia va recunoaste dreptul de proprietate pe numele părtilor.

6.13. Oferta propusă de expropriator, pretentiile proprietarilor si ale titularilor altor drepturi reale, precum si sustinerea acestora, formulate în scris, se consemnează într-un proces-verbal. În toate cazurile, procesele-verbale se consemnează si se păstrează într-un registru unic, numerotat si sigiiat.

6.14. Comisia va constitui registre în care se vor înregistra cererile proprietarilor, procesele-verbale ale comisiei, cât si arhive speciale în care se vor păstra toate actele primite si emise de comisie pentru plata despăgubirilor, copiile certificate ale documentelor atasate acestora. Registrele vor cuprinde si mentiuni privitoare la:

a) data înregistrării cererii;

b) numele si prenumele titularului/titularilor cererii;

c) elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită despăgubirea (numărul cadastral, suprafata, unitatea administrativ-teritorială în care se situează, proprietarul sau titularul altui drept real);

d) actele care însotesc cererea.

6.15. Comisia fixează si negociază oferta de despăgubire în termen de maximum 30 de zile de la notificarea persoanelor fizice sau juridice titulare de drepturi reale, datele fiind consemnate în procesul-verbal.

6.16. În toate cazurile prevăzute de lege si în prezentele norme metodologice, comisia va emite un proces-verbal de stabilire a despăgubirilor, care va cuprinde mentiuni privitoare la:

a) data emiterii si componenta comisiei;

b) elementele de identificare a imobilului afectat (numărul cadastral, suprafata, unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia este situat);

c) datele de identificare a titularului cererii (dacă a fost formulată cererea) si numele si prenumele persoanelor îndreptătite să primească despăgubiri sau mentiunea conform căreia nu a fost depusă nicio cerere întemeiată pe dispozitiile legii;

d) pozitia titularului cererii/persoanelor îndreptătite să primească despăgubiri cu privire la cuantumul despăgubirilor, exprimată în cuprinsul procesului-verbal, sau mentiunea referitoare la neprezentarea acestuia în fata comisiei;

e) valoarea despăgubirilor si modul de plată a acestora;

f) actele avute în vedere la emiterea procesului-verbal;

g) concluzia comisiei si textul de lege pe care se întemeiază;

h) consemnările privind neacceptarea ofertei sau neprezentarea pentru negociere a proprietarilor notificati conform art. 5 din lege; termenul în care expropriatorul se adresează instantelor, potrivit art. 8 din lege si conform prevederilor Legii nr. 33/1994, în aplicarea art. 44 alin. (6) din Constitutia României, republicată, urmând ca asupra situatiilor respective să hotărască aceste instante, potrivit competentelor legale.

6.17. Procesele-verbale ale comisiei vor fi emise în 4 exemplare originale si vor purta semnăturile membrilor prezenti ai comisiei.

6.18. Procesele-verbale ale comisiei pot fi revocate/rectificate pentru motive temeinice, în conditiile legii. În acest caz, titularul cererii va fi notificat.

6.19. Procesele-verbale se comunică în original titularului cererii prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau pot fi ridicate personal de titularul cererii ori de mandatarul acestuia cu procură specială autentică, cu semnătură de primire.

6.20. În situatia în care persoanele fizice sau juridice reprezentând proprietarii si titularii altor drepturi reale asupra imobilelor supuse exproprierii nu acceptă oferta expropriatorului, între proprietarii prezenti si comisie se va încheia un proces-verbal în care se va consemna acest fapt.

În cazul în care proprietarii prezenti refuză semnarea procesului-verbal, se va face mentiune despre aceasta în cuprinsul acestuia, urmând ca expropriatorul să se adreseze instantelor judecătoresti, potrivit legii.

6.21. În aplicarea corespunzătoare a Legii nr. 407/2005, expropriatorul poate solicita accesul membrilor comisiei la registrele si arhivele institutiilor abilitate, din care rezultă drepturile de proprietate si alte drepturi reale asupra imobilelor supuse exproprierii, si se bucură de sprijinul nemijlocit al institutiilor detinătoare ale înscrisurilor oficiale (consiliile locale, oficiile de cadastru si publicitate imobiliară, Agentia Natională de Cadastru si Publicitate Imobiliară, arhivele statului etc.) care pot conduce la stabilirea drepturilor de proprietate si a altor drepturi reale asupra imobilelor supuse exproprierii, conform legislatiei în vigoare.

6.22. După finalizarea procedurilor de acordare a despăgubirilor, registrele si arhivele comisiei vor fi păstrate de expropriator, conform reglementărilor în vigoare.

5. Art. 7 din lege:

În termen de 5 zile, dar nu mai târziu de 15 zile de la data întrunirii comisiei de constatare a dreptului de proprietate si a oricăror alte drepturi reale si de negociere a cuantumului despăgubirii, pentru toate cazurile în care s-a consemnat în procesul-verbal acordul părtilor, acesta fiind semnat de ambele părti, expropriatorul efectuează plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate, în orice mod convenit între părti.

Norme metodologice:

7.1. - În termen de 5 zile, dar nu mai târziu de 15 zile de la data întrunirii comisiei si încheierii procesului-verbal, expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirilor, conform învoielilor consemnate în procesul-verbal, către titularii drepturilor reale asupra imobilelor expropriate.

7.2. În cazul în care plata se va face în numerar, persoanele îndreptătite se vor prezenta la sediul expropriatorului sau în alt loc indicat de acesta pentru ridicarea despăgubirilor. Plata în numerar a despăgubirilor se face pe baza actului de identitate si a procesului-verbal al comisiei, în original sau în copie legalizată.

7.3. În cazul în care există mai multe persoane îndreptătite să primească despăgubiri pentru acelasi imobil supus exproprierii, plata se va face cu respectarea legislatiei în vigoare.

6. Art. 8 din lege:

Pentru toate cazurile în care, în urma întrunirii comisiei de constatare a dreptului de proprietate si a oricăror alte drepturi reale si de negociere a cuantumului despăgubirii, nu s-a ajuns la învoială între părti asupra cuantumului despăgubirii si pentru cazurile în care persoanele notificate nu s-au prezentat pentru negociere, expropriatorul se adresează instantelor judecătoresti, conform prevederilor Legii nr. 33/1994. Judecarea cauzelor ce au ca obiect exproprierile pornite în temeiul prezentei legi se face cu precădere, iar termenele stabilite în cursul judecătii, de către instantele învestite, nu pot fi mai mari de 7 zile.

7. Art. 9 din lege:

(1) În cazul în care, în termen de 60 de zile de la notificare, posesorii imobilelor ce urmează să fie expropriate în conditiile prezentei legi nu au obtinut înscrisurile care atestă dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale, prin derogare de la prevederile Legii nr. 7/1996 expropriatorul va actiona pe seama si în numele posesorilor sau persoanelor îndreptătite, în vederea obtinerii înscrisurilor care atestă dreptul de proprietate.

(2) Pentru situatiile prevăzute la alin. (1), după obtinerea înscrisurilor care atestă dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile ce urmează să fie expropriate pentru cauză de utilitate publică, procedura de stabilire a cuantumului despăgubirii si de expropriere se desfăsoară conform prevederilor prezentei legi.

Norme metodologice:

9.1. În situatia în care, ca urmare a procesului de identificare, rezultă că titularul dreptului este decedat, iar procedura succesorală nu a fost deschisă sau în cazul în care comisia este sesizată de către o persoană în calitate de succesibil al defunctului, dar care nu detine certificat de mostenitor, comisia consemnează aceasta în procesul-verbal, iar un reprezentant împuternicit al expropriatorului, în calitate de persoană interesată, se va adresa unui notar din circumscriptia în care si-a avut ultimul domiciliu defunctul, solicitându-i deschiderea procedurii succesorale, potrivit legii.

8. Art. 10 din lege:

(1) După primirea notificării si până la definitivarea exproprierii, orice act de transmitere a drepturilor reale aferente imobilului supus exproprierii către altă persoană decât expropriatorul este lovit de nulitate absolută, indiferent de forma de proprietate, publică sau privată, a vechiului proprietar.

(2) După primirea notificării de către proprietarul ce urmează să fie expropriat, orice constructie aflată în curs de realizare pe terenul respectiv trebuie să înceteze, dacă expropriatorul nu îsi dă acordul la continuarea constructiei explicit, în scris. In cazul în care constructia se realizează de altă persoană decât proprietarul, acesta trebuie să anunte expropriatorul cu prilejul primirii notificării, dar nu mai târziu de data stabilită pentru negocierile referitoare la cuantumul despăgubirilor si, pe cheltuiala expropriatorului, să notifice imediat constructorul. Constructorul, atunci când nu este proprietarul imobilului supus exproprierii, are dreptul la dezdăunare de către expropriator pentru prejudiciul suferit, pe calea unei actiuni distincte si care nu afectează transferul proprietătii. Nerespectarea acestor dispozitii îl decade pe cel culpabil din dreptul de a fi dezdăunat pentru cheltuielile efectuate pentru continuarea constructiei, iar demolarea acelei părti va fi făcută pe cheltuiala sa, răspunzând si pentru eventualele prejudicii cauzate de întârzieri sau orice alte asemenea probleme apărute din această cauză.

Norme metodologice:

10.1. După transmiterea notificării, expropriatorul va solicita de îndată biroului de carte funciară în a cărui rază teritorială se află imobilul notarea în cartea funciară a situatiei juridice în care se află imobilul, conform art. 10 alin. (1) din lege, astfel încât atât potentialul cumpărător, cât si notarul public instrumentator să aibă cunostintă de existenta acestei situatii;

10.2. În cazul în care pentru imobilul care va face obiectul exproprierii nu există deschisă cartea funciară, expropriatorul va solicita Directiei impozite si taxe, în circumscriptia căreia este situat imobilul, notarea exproprierii în evidentele fiscale ale imobilului, pentru ca atât potentialul cumpărător, cât si notarul public, atunci când solicită certificatul fiscal al imobilului, să poată lua cunostintă despre această situatie.

10.3. După primirea notificării, orice constructie aflată în curs de realizare pe terenul ce urmează a fi expropriat încetează, dacă expropriatorul nu îsi dă acordul explicit, în scris, pentru continuarea lucrării.

9. Art. 11 din lege:

(1) Autorizatia de construire pentru lucrări, în toate cazurile, se emite imediat, potrivit art. 7 alin. (16) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată, cu modificările ulterioare.

(2) Pe terenurile expropriate este interzisă începerea ori continuarea constructiilor si a instalatiilor, cu sau fără autorizatie, de către expropriat.

Norme metodologice:

11.1. Ansamblul de lucrări necesare în vederea începerii lucrărilor de reabilitare si extindere a infrastructurii feroviare publice - constând în delimitarea amprizei, pichetarea, defrisarea, îndepărtarea stratului vegetal si altele asemenea - constituie măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor.

11.2. Autorizarea executării lucrărilor, în toate cazurile, are ca obiect si lucrările prevăzute la pct. 11.1, în conditiile legii.

11.3. La prima solicitare de emitere a autorizatiei de construire formulată de expropriator pentru executia lucrărilor de reabilitare si extindere a infrastructurii feroviare publice, autorizatia de construire se emite imediat pentru toată lucrarea, urmând ca proiectul de autorizare să fie completat pe măsură ce se realizează transferul de proprietate ca urmare a exproprierilor.

11.4. În conditiile prevăzute la pct. 11.3, în aplicarea corespunzătoare a procedurii de autorizare, cererea în vederea emiterii autorizatiei de executie va fi însotită de următoarele documente:

a) hotărârea Guvernului prevăzută la art. 4 din lege;

b) memoriul justificativ, cu descrierea lucrărilor si încadrarea acestora în documentatiile de urbanism si de amenajare a teritoriului aprobate;

c) planurile cu amplasamentul lucrării;

d) certificatul de urbanism;

e) dovada proprietătii statului asupra imobilelor detinute de expropriator la momentul primei solicitări, în copie legalizată.

11.5. Începerea/continuarea oricăror lucrări de constructii, altele decât cele care fac obiectul prezentei legi, pe terenuri expropriate în acest scop este interzisă. În aceste conditii, autoritătile competente vor aplica măsurile legale necesare anulării autorizatiilor de construire emise anterior exproprierii, luând si orice alte măsuri prevăzute de legislatia în vigoare.

10. Art. 12 din lege:

(1) Ocuparea definitivă sau temporară a terenurilor agricole ori silvice, necesare pentru lucrări de reabilitare sau extindere a infrastructurii feroviare publice, se exceptează de la plata taxelor prevăzute la art. 92 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, respectiv a taxelor si a celorlalte sume datorate potrivit art. 55, 56 si 58 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, cu modificările si completările ulterioare, si art. 24 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Sumele echivalente contravalorii pierderii de crestere a arboretului, dacă terenul este acoperit cu pădure, cheltuielilor de instalare a vegetatiei forestiere si de întretinere a acesteia până la realizarea stării de masiv, a despăgubirilor datorate pentru terenul scos definitiv din fondul forestier, valorii

obiectivelor dezafectate, precum si sumele echivalente garantiilor si chiriilor datorate pentru scoaterea temporară din circuitul agricol sau silvic, după caz, se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului.

(3) Defrisarea de vegetatie forestieră a terenurilor prevăzute la alin. (1) este permisă, prin derogare de la prevederile Legii nr. 570/2003 privind interzicerea exploatării de masă lemnoasă din fondul forestier national si din afara acestuia, pentru o perioadă de 3 ani, în judetele Brăila, Călărasi, Constanta, Dolj, Galati, Giurgiu, Ialomita, Olt, Tulcea si Teleorman, si în cazul terenurilor forestiere din judetele care fac obiectul Legii nr. 570/2003.

Norme metodologice:

12.1. La solicitarea expropriatorului înaintată Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, pe bază de programe anuale se asigură de la bugetul de stat sumele pentru lucrările prevăzute la art. 12 alin. (2) din lege.

12.2. Plata se efectuează de Compania Natională de Căi Ferate „C.F.R.” - S.A., în calitate de expropriator în numele statului.

11. Art. 13 din lege:

Transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului si în administrarea expropriatorului operează de drept la data plătii despăgubirilor pentru expropriere.

Norme metodologice:

13.1. Transferul imobilelor expropriate din proprietatea privată în proprietatea publică a statului si în administrarea expropriatorului operează de drept de la data plătii despăgubirilor pentru expropriere, plată dovedită prin unul dintre următoarele documente:

a) dovada plătii în numerar;

b) copia ordinului de transfer al despăgubirilor în contul titularului/titularilor de drepturi reale, în cazul plătii prin transfer bancar.

13.2. Intabularea dreptului de proprietate publică a statului si a dreptului de administrare al Companiei Nationale de Căi Ferate „C.F.R.” - S.A. asupra imobilelor expropriate în cărtile funciare speciale se face în baza cererii expropriatorului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996, republicată.

13.3. Prealabil depunerii cererii de intabulare, expropriatorul, prin persoana autorizată, va proceda la alipirea imobilelor alăturate expropriate de pe raza unei unităti administrativ-teritoriale, realizând un singur imobil si solicitând oficiului de cadastru si publicitate imobiliară atribuirea unui singur număr cadastral.

În caz de dezlipire, dacă o parcelă de teren trece dintr-o carte funciară în alta, se vor efectua transcrieri. În cazul în care se transcrie o parte dintr-o parcelă într-o altă carte funciară, se va forma un imobil distinct cu număr cadastral nou, iar restul se înscrie în vechea carte funciară, cu mentionarea noului număr cadastral si a suprafetei imobilului, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1) si (2) din Legea nr. 7/1996, republicată.

13.4. Cererea de receptie a documentatiei de alipire si cererea de intabulare vor fi însotite de următoarele documente:

a) memoriu tehnic;

b) planurile de amplasament si de delimitare a bunurilor imobile alipite;

c) planul de amplasament al imobilului nou-constituit;

d) fisa imobilului;

e) plan de încadrare în zonă;

f) procesele-verbale ale comisiei, în original;

g) dovada plătii despăgubirilor imobilelor expropriate.

13.5. După intabularea dreptului de proprietate al statului si a dreptului de administrare al Companiei Nationale de Căi Ferate „C.F.R.” - S.A. asupra imobilelor expropriate, oficiile de cadastru si publicitate imobiliară vor elibera expropriatorului o copie de pe încheierea de intabulare si un extras de carte funciară pentru informare.

13.6. Pentru intabularea imobilelor care au fost expropriate înainte de intrarea în vigoare a prezentelor norme metodologice, adresa emisă de primăria unitătii administrativ-teritoriale care certifică faptul că parcela ce face obiectul exproprierii se află situată într-o tarla care a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, va fi înlocuită cu un tabel cuprinzând toate imobilele expropriate pe raza unitătii administrativ-teritoriale respective, identificate pe baza numerelor cadastrale atribuite de oficiile de cadastru si publicitate imobiliară, care va cuprinde si mentiunea că acestea se află situate în tarlale care au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

12. Art. 15 din lege:

(1) Serviciile privind avizarea si înregistrarea documentatiilor cadastral-juridice sunt scutite de la plata taxelor, iar taxele aferente procedurii de intabulare pentru terenurile necesare realizării lucrărilor de reabilitare si

extindere a infrastructurii feroviare publice sunt scutite de la plată.

(2) Nu sunt scutite de la plată taxele pentru activitătile notariale si activitătile desfăsurate de expropriator atunci când se subrogă în drepturile proprietarului. Aceste din urmă sume vor fi deduse din despăgubirile acordate, fără a putea depăsi cuantumul total al despăgubirii.

Norme metodologice:

15.1. Scutirea de la plată, în conformitate cu prevederile legii, se referă la:

15.1.1. eliberarea certificatului de urbanism, a avizelor si a autorizatiei de construire, precum si pentru începerea executiei lucrărilor, conform prevederilor legale;

15.1.2. alte taxe prevăzute de lege si datorate bugetului de stat si bugetelor locale în legătură cu operatiunile efectuate în conformitate cu prevederile Legii nr. 407/2005.

15.2. Următoarele activităti desfăsurate de Agentia Natională de Cadastru si Publicitate Imobiliară si de unitătile subordonate se efectuează, potrivit legii, cu plata tarifelor în vigoare:

a) eliberarea avizului de începere a executiei lucrărilor datorată oficiilor de cadastru sau oficiilor de cadastru si publicitate imobiliară, după caz;

b) avizarea planurilor cadastrale (în cazul terenurilor cu o suprafată mai mare de 1 ha în intravilan si 10 ha în extravilan);

c) obtinerea de planuri si coordonate de puncte geodezice;

d) atribuirea numărului cadastral;

e) efectuarea operatiunilor de publicitate imobiliară.

 

ANEXĂ

la normele metodologice

 

CONTINUTUL

documentatiei tehnico-economice

 

1. Date generale:

- denumirea lucrării;

- amplasarea în teritoriu a lucrării;

- numărul contului bancar aferent lucrării, deschis de Compania Natională de Căi Ferate „C.F.R.” - S.A., din care se vor plăti despăgubirile aferente procedurii de expropriere prevăzute de lege.

2. Memoriu justificativ, care va contine:

- descrierea lucrării;

- date care să justifice avantajele economico-sociale, ecologice sau de orice altă natură, care sustin necesitatea lucrării.

3. Extras din documentatia de amenajare a teritoriului aprobată (si de urbanism, unde este cazul) În ale cărei prevederi se înscrie lucrarea, însotită de copia actului (actelor) de aprobare, conform legii, a respectivei documentatii.

4. Modul de stabilire a ofertelor de despăgubire pe categorii de imobile de către persoane autorizate în evaluare, cu precizarea sumelor oferite.

5. Evaluarea costurilor lucrării (mii lei):

- total: .........., din care costuri legate de realizarea exproprierii......................

6. Evaluarea duratei de realizare a lucrării (luni):

- total: ................. din care durata procedurii de expropriere...............

7. Planul de situatie al lucrării, vizat de Agentia Natională de Cadastru si Publicitate Imobiliară.

8. Evidentierea imobilelor propuse pentru expropriere, cu indicarea titularului/titularilor dreptului de proprietate sau al altui drept real, asa cum rezultă din documentatiile tehnico-cadastrale întocmite pentru fiecare imobil.

9. Documentatiile cadastrale, care vor fi regularizate de către expropriator pe baza proiectului tehnic si a detaliilor de executie, cu respectarea reglementărilor în vigoare.

10. Datele de identificare a imobilelor supuse exproprierii, care vor face obiectul unei anexe la hotărârea Guvernului prevăzută la art. 4 alin. (1) din lege, cuprinzând:

 

Nr. crt.

 

Judetul

 

Unitatea

administrativ-teritorială

 

Nr. cadastral

 

Suprafata terenului

Suprafata construită

 

Numele proprietarului

 

Rezultată din acte

Rezultată din măsurători

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea realizării de către Secretariatul General al Guvernului, prin Institutul National de Statistică, în colaborare cu Serviciul de Telecomunicatii Speciale, a retelei securizate de comunicatii de arie extinsă

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă realizarea de către Secretariatul General al Guvernului, prin Institutul National de Statistică, în colaborare cu Serviciul de Telecomunicatii Speciale, a retelei securizate de comunicatii de arie extinsă pentru sediul central si directiile teritoriale de statistică.

Art. 2. - Institutul National de Statistică are obligatia să utilizeze reteaua constituită potrivit art. 1, în conformitate cu normele tehnice ce vor fi emise, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, de Institutul National de Statistică si directiile teritoriale de statistică, cu consultarea Serviciului de Telecomunicatii Speciale, si de a plăti serviciile de buclă locală de care beneficiază.

Art. 3. - Se autorizează Serviciul de Telecomunicatii Speciale să achizitioneze serviciile de buclă locală, în conformitate cu prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006, pentru Institutul National de Statistică si să gestioneze reteaua constituită potrivit cerintelor beneficiarului.

Art. 4. - (1) Modul de recuperare a costurilor pentru serviciile de buclă locală, precum si orice alte detalii se stabilesc prin protocol încheiat între Secretariatul General al Guvernului, Institutul National de Statistică si Serviciul de Telecomunicatii Speciale, potrivit atributiilor acestuia din urmă de a administra, exploata si dezvolta retelele de telecomunicatii speciale.

(2) Clauzele protocolului se pot renegocia anual, la cererea uneia dintre părti.

Art. 5. - (1) Costurile pentru serviciile achizitionate potrivit art. 3 se recuperează de către Serviciul de Telecomunicatii Speciale din bugetul Institutului National de Statistică si al directiilor teritoriale de statistică.

(2) Cu sumele rezultate potrivit alin. (1), încasate în cadrul aceluiasi exercitiu financiar, Serviciul de Telecomunicatii Speciale reconstituie creditele bugetare utilizate în acest scop.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul delegat pentru coordonarea

Secretariatului General al Guvernului,

Radu Stroe

Presedintele Institutului National de Statistică,

Vergii Voineagu

Directorul Serviciului de Telecomunicatii Speciale,

Marcel Opris

Ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiei,

Zsolt Nagy

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 7 martie 2007.

Nr. 249.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului Cancelariei Primului-Ministru, din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, pentru Agentia Natională pentru Sport

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare, precum si al art. 11 lit. a) din Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr. 486/2006,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Cancelariei Primului-Ministru pentru Agentia Natională pentru Sport cu suma de 558 mii lei din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, la capitolul 67.01 „Cultură, recreere si religie”, titlul „Alte cheltuieli”, în vederea finantării cheltuielilor de participare la Campionatul mondial de viteză pe circuit „Moto Grand Prix” 2007, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Ministerul Finantelor Publice este autorizat să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat si în volumul si structura bugetului Cancelariei Primului-Ministru pe anul 2007.

Art. 3. - Cu sumele rămase neutilizate până la data de 10 decembrie 2007, la propunerea ordonatorului principal de credite, se reîntregeste Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007.

Art. 4. - Agentia Natională pentru Sport răspunde de modul de utilizare a sumei alocate potrivit prezentei hotărâri, în conformitate cu prevederile legale.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Ion-Mircea Plângu

p. Presedintele Agentiei Nationale pentru Sport,

Valentin Vasilescu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 7 martie 2007.

Nr. 251.

 

ANEXĂ

 

DEVIZ ESTIMATIV DE CHELTUIELI

al actiunii „Participarea delegatiei sportive a României la Campionatul Mondial de Viteză pe Circuit - «Moto Grand Prix» 2007, la clasa 125 cc”

 

1.

Drepturi de televiziune 2007

17 etape x 650 euro x 3,5 lei

39 mii lei

2.

Anvelope DUNLOP

55 seturi x 180 euro x 3,5 lei

35 mii lei

3.

Închiriere auto 8 etape x 1.000 euro x 3,5 lei

28 mii lei

4.

Transport, cazare, masă 4 persoane, 8 etape

71 mii iei

5.

Contravaloare partială cheltuieli servicii pilotaj

110.000 euro x 3,5 lei

385 mii lei

 

TOTAL GENERAL:

558 mii lei

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL JUSTITIEI

 

ORDIN

privind planificarea si monitorizarea obiectivelor de investitii si a lucrărilor de interventie

 

Având în vedere prevederile:

- art. 22 alin. (2) lit. f), art. 39 si 44 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările si completările ulterioare;

- pct. 3 lit. d) din Normele metodologice privind criteriile de evaluare si selectie a obiectivelor de investitii publice, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 980/2005;

- art. 76 alin. (1) lit. c) si p) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instantelor judecătoresti;

- art. 127 lit. f) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

luând în considerare Referatul Directiei buget-investitii nr. 7.131 din 17 ianuarie 2007,

în temeiul prevederilor art. 4 paragraful X pct. 4 si ale art. 6 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 83/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Justitiei, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul justitiei emite următorul odin:

Art. 1. - (1) În vederea dezvoltării unui program multianual de investitii pentru întreg sistemul de justitie si pentru aplicarea unei metodologii unitare, toti ordonatorii de credite vor utiliza formularele si calendarele din manualul privind „Planificarea si bugetarea multianuală a investitiilor”, elaborat în cadrul Proiectului IDF Grant nr. TF 051246.

(2) Dispecerul zonal verifică dacă fisele de proiect primite de la ordonatorii aflati în aria sa de coordonare sunt fundamentate corespunzător, sunt corecte si complete.

(3) Selectarea fiselor de proiect este realizată de un grup de lucru format din 3-5 membri din cadrul Directiei buget-investitii, condus de directorul adjunct al Directiei buget-investitii. Colectivul analizează fiecare proiect în parte si hotărăste prin vot majoritar selectarea sau respingerea proiectelor pentru etapa de prioritizare.

(4) Prioritizarea este realizată de un grup de lucru format din 5-7 membri, condus de secretarul general al Ministerului Justitiei. Secretariatul colectivului de prioritizare este asigurat de seful serviciului investitii.

Art. 2. - În vederea îndeplinirii obligatiei legale de monitorizare a obiectivelor de investitii ce revine Ministerului Justitiei, ordonatorii secundari si tertiari de credite vor întocmi următoarele tipuri de documente:

1. Planificarea valorică a lucrărilor (anexa nr. 1) si Planificarea executiei lucrărilor (anexa nr. 2). Aceste documente se întocmesc o singură dată pe an, în luna ianuarie, pentru anul în curs.

2. Raport privind cheltuielile aferente investitiilor (anexa nr. 3) si Stadiul fizic al executiei lucrărilor (anexa nr. 4). Aceste rapoarte se întocmesc lunar.

3. Raport privind NCS si NR (anexa nr. 5). Acest raport se întocmeste în luna următoare producerii evenimentului ce face obiectul raportării (încheierea unui contract etc).

Art. 3. - Circuitul rapoartelor la care se face referire la art. 2 se face astfel:

1. pentru documentele mentionate la alin. (1), de la ordonatorul tertiar către ordonatorul secundar, până pe data de 12 ianuarie, iar de la ordonatorii secundari către ordonatorul principal, până pe data de 25 ianuarie. Transmiterea documentelor se va face atât în format electronic, cât si pe suport hârtie, în original;

2. pentru documentele mentionate la alin. (2) si (3):

a) de la ordonatorii tertiari către ordonatorul secundar, până pe data de 15 a lunii, în format electronic, si până pe data de 18 a lunii următoare lunii de raportare, pe suport hârtie, în original;

b) de la ordonatorii secundari către ordonatorul principal, până pe data de 22 a lunii, în format electronic, si până pe data de 25 a lunii următoare lunii de raportare, pe suport hârtie, în original.

Art. 4. - Directia buget-investitii din cadrul Ministerului Justitiei si ordonatorii secundari (curtile de apel) si tertiari (tribunalele) de credite vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 5. - Anexele nr. 1-5*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul justitiei,

Katalin-Barbara Kibedi,

secretar de stat

 

Bucuresti, 14 februarie 2007.

Nr. 478/C.

 

ANEXE

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE Sl JUSTITIE

- SECTIILE UNITE –

 

DECIZIA Nr. XXVII

din 18 septembrie 2006

 

Dosar nr. 15/2006

Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele înaltei Curti de Casatie si Justitie,

Înalta Curte de Casatie si Justitie, constituită în Sectii Unite, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. 1 lit. h) teza a II-a din Codul de procedură penală, referitoare la exprimarea acordului de vointă al părtilor de a se împăca, în cazurile prevăzute de lege.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenti 81 de judecători din totalul de 112 în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, cerând să fie admis, în sensul de a se stabili că încetarea procesului penal în cazul infractiunilor pentru care împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instantă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de vointă al inculpatului si al persoanei vătămate de a se împăca total, neconditionat si definitiv, exprimat în sedinta de judecată de aceste părti, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În aplicarea dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. b), cu referire la art. 10 alin. 1 lit. h) teza a II-a din Codul de procedură penală, instantele judecătoresti nu au un punct de vedere unitar, constatându-se că în cazul infractiunilor pentru care împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală au fost pronuntate solutii diferite.

Astfel, unele instante au considerat că se poate lua act de vointa de împăcare a părtii vătămate, manifestată prin cerere, dispunând încetarea procesului penal în lipsa inculpatului si a părtii vătămate de la dezbateri.

Alte instante s-au pronuntat în sensul că încetarea procesului penal, ca urmare a împăcării părtilor, poate avea loc si în lipsa inculpatului, considerându-se că acesta a achiesat în mod tacit la actul de vointă al părtii vătămate.

În fine, alte instante s-au pronuntat în sensul că pentru încetarea procesului penal părtile trebuie să-si exprime în mod valabil acordul de vointă cu privire la împăcarea totală si neconditionată.

Aceste din urmă instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

Potrivit dispozitiilor art. 132 din Codul penal, „împăcarea părtilor în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală si stinge si actiunea civilă”.

Pe de altă parte, prin art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală se prevede că actiunea penală nu poate fi pusă în miscare, iar dacă a fost pusă în miscare nu mai poate fi exercitată dacă a fost retrasă plângerea prealabilă ori dacă părtile s-au împăcat.

Din textele de lege mentionate rezultă, deci, că împăcarea părtilor, pe lângă faptul că înlătură răspunderea penală, stinge si actiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, care constituie un accesoriu al celei penale.

Spre deosebire de retragerea plângerii prealabile, care este un act unilateral de vointă, împăcarea părtilor constituie un act bilateral, implicând în mod necesar acordul de vointă al persoanei vătămate si al inculpatului.

În această privintă, este de observat că împăcarea are caracter personal si trebuie să fie definitivă.

De aceea, ea nu poate fi echivocă, fiind necesar să contină în mod clar acordul de vointă al persoanelor care s-au hotărât să se împace.

Ca urmare, spre deosebire de cazul plângerii prealabile, unde retragerea operează în rem si produce efecte fată de toti participantii, împăcarea operează în personam, înlăturând răspunderea penală numai cu privire la inculpatul cu care persoana vătămată s-a împăcat.

Sub acest aspect, este de retinut că, potrivit prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. 1 lit. h) teza a II-a din Codul de procedură penală, încetarea procesului penal poate fi dispusă numai atunci când instanta ia act nemijlocit de acordul de vointă al inculpatului si al părtii vătămate de a se împăca, exprimat în sedinta de judecată, personal sau prin persoane cu mandat special, ori când acesta rezultă din înscrisuri autentice.

În consecintă, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, si ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie si a se decide în sensul că încetarea procesului penal în cazul infractiunilor pentru care împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instantă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de vointă al inculpatului si al persoanei vătămate de a se împăca total, neconditionat si definitiv, exprimat în sedinta de judecată de aceste părti, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.

În aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b), cu referire la art. 10 alin. 1 lit. h) teza a II-a din Codul de procedură penală, stabilesc:

Încetarea procesului penal în cazul infractiunilor pentru care împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instantă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de vointă al inculpatului si ai persoanei vătămate de a se împăca total, neconditionat si definitiv, exprimat în sedinta de judecată de aceste părti, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice.

Obligatorie potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 septembrie 2006.

 

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE Sl JUSTITIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei

 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE Sl JUSTITIE

- SECTIILE UNITE –

 

DECIZIA Nr. XXVIII

din 18 septembrie 2006

 

Dosar nr. 16/2006

Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele înaltei Curti de Casatie si Justitie

Înalta Curte de Casatie si Justitie, constituită în Sectii Unite, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la întelesul notiunii „pedeapsă prevăzută de lege”, în acceptiunea prevederilor art. 160h alin. 1 din Codul de procedură penală, în cazul arestării preventive a minorului între 14 si 16 ani.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenti 81 de judecători din totalul de 112 în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, punând concluzii de admitere a acestuia, în sensul de a se stabili că, prin pedeapsa prevăzută de lege în cazul arestării minorului între 14 si 16 ani, conform art. 160h alin. 1 din Codul de procedură penală, se întelege pedeapsa prevăzută de textul de lege care incriminează fapta de care este învinuit, iar nu cea redusă în temeiul art. 109 din Codul penal.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instantelor judecătoresti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar referitor la întelesul notiunii de pedeapsă prevăzută de lege în cazul arestării preventive a minorului între 14 si 16 ani, conform art. 160h alin. 1 din Codul de procedură penală.

Astfel, unele instante s-au pronuntat în sensul că, în cazul inculpatilor minori, prin „pedeapsă prevăzută de lege” se întelege pedeapsa rezultată din aplicarea dispozitiilor de reducere la jumătate a limitelor prevăzute pentru infractiunea săvârsită, conform art. 109 alin. 1 din Codul penal.

Alte instante, dimpotrivă, au decis că, într-un asemenea caz, prin pedeapsă prevăzută de lege se întelege numai pedeapsa mentionată în textul de lege care incriminează fapta, iar nu cea aplicabilă minorului potrivit art. 109 din Codul penal.

Aceste din urmă instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

Este adevărat că prin art. 109 alin. 1 din Codul penal se prevede că pedepsele ce se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda prevăzută de lege pentru infractiunea săvârsită, limitele acestor pedepse reducându-se la jumătate, fără însă ca minimul pedepsei să poată depăsi 5 ani.

Prin alin. 2 al aceluiasi articol se mai prevede că, atunci când legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa detentiunii pe viată, minorului i se aplică închisoarea de la 5 la 20 de ani.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispozitiile art. 160h alin. 1 din Codul de procedură penală, arestarea preventivă a minorului între 14 si 16 ani poate fi dispusă numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este învinuit este detentiunea pe viată sau închisoarea de 10 ani ori mai mare.

Rezultă deci că în cuprinsul textelor de lege mentionate este dată aceeasi acceptiune întelesului expresiei „pedeapsa prevăzută de lege”, dar, în raport cu specificul institutiilor la care se referă, prin art. 109 din Codul penal este reglementat modul de aplicare a pedepsei în cazul minorului, iar prin art. 160h alin. 1 din Codul de procedură penală sunt stabilite conditiile ce trebuie îndeplinite pentru a putea fi dispusă măsura arestării preventive fată de minorul între 14 si 16 ani.

În această privintă, este de observat că prin art. 160h alin. 1 din Codul de procedură penală se precizează că „minorul între 14 si 16 ani nu poate fi arestat preventiv decât dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este învinuit este detentiunea pe viată sau închisoarea de 10 ani ori mai mare si o altă măsură preventivă nu este suficientă”.

Or, prin art. 109 din Codul penal, reglementându-se pedepsele pentru minori, nu este prevăzută posibilitatea de a se aplica minorului pedeapsa detentiunii pe viată la care se face referire în cuprinsul art. 160h alin. 1 din Codul penal, ci se mentionează doar că, atunci „când legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa detentiunii pe viată, se aplică minorului închisoarea de la 5 la 20 de ani”.

Ca urmare, se impune să se constate că au procedat corect numai instantele care au considerat că atât prin art. 109 din Codul penal, cât si prin art. 160h din Codul de procedură penală se are în vedere pedeapsa prevăzută în textul de lege ce incriminează fapta, astfel că este exclus ca al doilea text de lege să se refere la limitele de pedeapsă determinate conform art. 109 alin. 1 din Codul penal, cât timp, ca efect al aplicării prevederilor acestui din urmă articol, nici nu ar fi posibil să fie stabilită minorului pedeapsa detentiunii pe viată la care se referă art. 160h alin. 1 din Codul de procedură penală.

Asa fiind, dacă s-ar considera că prin expresia „pedeapsă prevăzută de lege”, în acceptiunea art. 160h alin. 1 din Codul de procedură penală, s-ar întelege pedeapsa ce se poate stabili minorului în raport cu criteriile înscrise în art. 109 alin. 1 si 2 din Codul penal, ar însemna ca aplicarea dispozitiilor referitoare la luarea măsurii arestării preventive fată de minorul între 14 si 16 ani să fie restrânsă în mod artificial.

De altfel, în art. 1411 din Codul penal, introdus prin art. I pct. 50 din Legea nr. 278/2006, se precizează că prin „pedeapsă prevăzută de lege” se întelegea pedeapsa prevăzută de textul de lege care incriminează fapta săvârsită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepselor.

În consecintă, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 si ale art. 414^ din Codul de procedura penală, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că, în acceptiunea reglementării date în art. 160h alin. 1 din Codul de procedură penală, prin „pedeapsă prevăzută de lege” în cazul învinuitilor sau inculpatilor minori între 14 si 16 ani se întelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârsită în forme consumate, fără luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei la care se referă art. 109 din Codul penal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.

În aplicarea prevederilor art. 160h alin. 1 din Codul de procedură penală, stabilesc:

În cazul învinuitilor sau inculpatilor minori între 14 si 16 ani, prin pedeapsă prevăzută de lege în acceptiunea reglementării din articolul mentionat se întelege pedeapsa prevăzută în textul care incriminează fapta săvârsită în forme consumate, fără luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de dispozitiile art. 109 din Codul penal.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 septembrie 2006.

 

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

prof. univ. dr. NJCOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei

 

REPUBLICĂRI

 

LEGEA Nr. 130/1999*)

privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă

 


*) Republicată In temeiul art. II din Legea nr. 450/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 130/1999 privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.004 din 18 decembrie 2006, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 130/1999 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 27 iulie 1999 si, ulterior, a mai fost modificată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 136/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 130/1999 privind uneie măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 23 septembrie 1999, aprobată cu completări prin Legea nr. 322/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, prin Legea nr. 577/2003 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2004, si prin Legea nr. 403/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 130/1999 privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2006.

Limitele amenzilor contraventionale prevăzute de Legea nr. 130/1999 au fost majorate prin Hotărârea Guvernului nr. 238/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 26 martie 2002.

 

CAPITOLUL I

Măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă

 

Art. 1. - Contractele individuale de muncă încheiate de următoarele categorii de angajatori vor fi înregistrate, în termen de 20 de zile de la data încheierii lor, la inspectoratele teritoriale de muncă:

a) persoanele fizice;

b) societătile comerciale cu capital privat;

c) asociatiile cooperatiste;

d) asociatiile familiale;

e) asociatiile, fundatiile, organizatiile sindicale si patronale;

f) orice alte organizatii care sunt constituite si functionează potrivit legislatiei române.

Art. 2. - (1) Carnetele de muncă ale salariatilor încadrati la angajatorii prevăzuti la art. 1 se păstrează si  se completează de către inspectoratele teritoriale de muncă în a căror rază teritorială îsi are sediul angajatorul.

(2) Angajatorii sunt obligati să depună la inspectoratele teritoriale de muncă la care se păstrează si se completează carnetele de muncă ale salariatilor:

a) actele privind executarea, suspendarea, modificarea si încetarea contractelor individuale de muncă, în termen de 5 zile de la perfectarea acestora;

b) lunar, dovezile de calculare a drepturilor salariate, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata acestora.

(3) Angajatorii care au înfiintat sedii secundare în alte judete decât în cel unde angajatorul îsi are sediul pot solicita ca păstrarea si completarea carnetelor de muncă ale salariatilor care prestează munca în cadrul sediilor secundare să se facă de către inspectoratele teritoriale de muncă în a căror rază teritorială îsi desfăsoară activitatea acestea. În acest caz, angajatorii au obligatia de a înregistra contractele individuale de muncă ale salariatilor si de a depune documentele mentionate la alin. (2) la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îsi desfăsoară activitatea sediul secundar si de a detine la sediul secundar o copie a acestor documente.

Art. 3. - (1) La solicitarea unor angajatori care au posibilitatea de a păstra si completa carnetele de muncă ale salariatilor, inspectoratele teritoriale de muncă pot aproba ca aceste operatiuni să fie efectuate de către acesti angajatori.

(2) Angajatorii prevăzuti la alin. (1) au următoarele obligatii:

a) să depună lunar la inspectoratul teritorial de muncă dovezile de calculare a drepturilor salariale, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata acestora;

b) să prezinte carnetele de muncă ale salariatilor la inspectoratele teritoriale de muncă, la încetarea contractelor individuale de muncă ale acestora, în vederea certificării înscrierilor efectuate.

(3) Angajatorii care au înfiintat sedii secundare în alte judete decât în cel unde angajatorul îsi are sediul pot solicita ca păstrarea si completarea carnetelor de muncă ale salariatilor care prestează munca în cadrul sediilor secundare să se facă de către acestea. În acest caz, angajatorii au obligatia de a înregistra contractele individuale de muncă ale salariatilor si de a depune documentele prevăzute la alin. (2) la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îsi desfăsoară activitatea sediul secundar.

Art. 4. - (1) Contractele individuale de muncă încheiate de cetătenii români cu misiunile diplomatice si cu oficiile consulare străine cu sediul în România, precum si cu reprezentantele din România ale unor firme, asociatii, fundatii sau organizatii cu sediul în străinătate se înregistrează la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului Bucuresti, respectiv la inspectoratele teritoriale de muncă unde îsi au sediul misiunile diplomatice, oficiile consulare străine cu sediul în România, precum si reprezentantele din România ale unor firme, asociatii, fundatii sau organizatii cu sediul în străinătate.

(2) Carnetele de muncă ale cetătenilor români mentionati la alin. (1) se păstrează si se completează de Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului Bucuresti, respectiv de inspectoratele teritoriale de muncă.

Art. 5. - (1) Pentru prestarea serviciilor prevăzute în prezenta lege, inspectoratele teritoriale de muncă vor percepe un comision stabilit după cum urmează:

a) 0,75% din fondul lunar de salarii, angajatorilor cărora le păstrează si le completează carnetele de muncă;

b) 0,25% din fondul lunar de salarii, angajatorilor cărora le prestează serviciile prevăzute la art. 3, constând în verificarea si certificarea legalitătii înregistrărilor efectuate de către acestia.

(2) Angajatorii prevăzuti la art. 2 si 3 au obligatia să calculeze comisionul si să depună lunar la inspectoratul teritorial de muncă o declaratie fiscală privind stabilirea comisionului. Plata comisionului si depunerea declaratiei se vor efectua până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care este datorat.

(3) Au obligatia să calculeze comisionul si să depună lunar la inspectoratul teritorial de muncă o declaratie fiscală privind stabilirea comisionului si sediile secundare ale angajatorilor, în situatia în care păstrarea si completarea carnetelor de muncă ale salariatilor, respectiv verificarea si certificarea înscrierilor efectuate în carnetele de muncă, se fac de către alt inspectorat teritorial de muncă decât cel unde îsi are sediul angajatorul.

(4) Modelul declaratiei fiscale prevăzute la alin. (2), precum si instructiunile de depunere si completare a acesteia se aprobă prin ordin al ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Sumele reprezentând comisionul prevăzut la alin. (1) constituie venituri proprii ale Inspectiei Muncii, se păstrează la Trezoreria Statului si sunt purtătoare de dobândă.

Art. 6. - (1) Inspectia Muncii si inspectoratele teritoriale de muncă exercită controlul asupra modului în care sunt aplicate prevederile prezentei legi.

(2) Angajatorii au obligatia de a permite efectuarea controlului si de a pune la dispozitie organelor abilitate toate documentele si actele solicitate.

(3) Împotriva actelor de control referitoare la modul de calcul al comisionului datorat si al penalitătilor aferente acestuia, stabilite potrivit prevederilor prezentei legi, se poate formula contestatie, care se solutionează de către organul emitent.

(4) Prin derogare de la prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 252/2003 privind registrul unic de control, în cazul controalelor care au ca obiectiv depistarea muncii fără forme legale, registrul unic de control se completează după efectuarea acestora.

 

CAPITOLUL II

Răspunderea juridică

 

Art. 7. - Nerespectarea de către angajator a prevederilor art. 1, 2, ale art. 3 alin. (2) si ale art. 5 alin. (2) constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.

Art. 8. - Constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 4.500 lei la 9.000 lei refuzul angajatorului de a permite intrarea în incinta unitătii a organelor de control prevăzute la art. 6 ori de a pune la dispozitie acestora documentele solicitate.

Art. 9. - (1) Constatarea si sanctionarea contraventiilor prevăzute de prezenta lege se fac de către inspectorii de muncă.

(2) Prevederile prezentei legi, referitoare la contraventii, se completează cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii ori comunicării procesului-verbal jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege, corespunzător faptei pentru care a fost sanctionat, agentul constatator făcând mentiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

Art. 10. - (1) Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amendă penală fapta persoanei care în mod repetat stabileste pentru angajatii încadrati în baza contractului individual de muncă salarii sub nivelul salariului minim brut pe tară garantat în plată, prevăzut de lege.

(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sanctionează si infractiunea constând în refuzul repetat al unei persoane de a permite, potrivit legii, accesul inspectorilor de muncă în oricare dintre spatiile unitătii sau de a pune la dispozitia acestora documentele solicitate, potrivit legii.

(3) Constituie infractiune si se sanctionează cu închisoare de la 1 la 2 ani sau cu amendă penală fapta persoanei care în mod repetat utilizează persoane care desfăsoară activităti salarizate, fără respectarea dispozitiilor legale ce reglementează încheierea contractului individual de muncă.

(4) Răspunderea penală, în conditiile alin. (1) -(3), revine, după caz, directorului, directorului executiv, administratorului, reprezentantului legal al angajatorului-persoană juridică, respectiv altei persoane împuternicite de către angajatorul-persoană juridică, angajatorului-persoană fizică ori reprezentantului legal sau altei persoane împuternicite de către angajatorul-persoană fizică.

Art. 11. - Sanctiunile prevăzute la art. 7, 8 si 10 din prezenta lege se aplică persoanelor care se fac vinovate de încălcarea prevederilor respective.

Art. 12. - (1) Neplata sumelor reprezentând comisionul prevăzut la art. 5 alin. (1) la termenul stabilit potrivit art. 5 alin. (2) se sanctionează potrivit prevederilor legale în materie de colectare a creantelor fiscale.

(2) Pentru recuperarea creantelor reprezentând comisionul neachitat la termenul stabilit potrivit art. 5 alin. (2), precum si a dobânzilor si penalitătilor de întârziere datorate, potrivit legii, Inspectia Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă, este abilitată să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii si să efectueze procedura de executare silită, potrivit dispozitiilor legale în vigoare în materie de colectare a creantelor fiscale.

(3) Dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător, cu exceptia cazului în care prin lege specială se dispune altfel.

 

CAPITOLUL III

Dispozitii finale

 

Art. 13. - Inspectia Muncii poate utiliza sumele reprezentând comisionul prevăzut la art. 5 în conditiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Art. 14. - În aplicarea prezentei legi Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei si Ministerul Finantelor Publice, ca organe de specialitate ale Guvernului, pot emite norme metodologice care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 15. - La data intrării în vigoare a prezentei legi*) se abrogă Legea nr. 83/1995 privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 31 iulie 1995.

Art. 16. - Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

NOTĂ:

Reproducem mai jos prevederile art. II si III din Legea nr. 403/2005, care nu sunt încorporate în textul republicat al Legii nr. 130/1999 si care se aplică, în continuare, ca dispozitii proprii ale Legii nr. 403/2005.

„Art. II. - (1) Plătitorii de comision prevăzuti la art. 8**) din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă, cu modificările si completările ulterioare, care înregistrează la data intrării în vigoare a prezentei legi obligatii restante si neachitate reprezentând comision datorat inspectoratului teritorial de muncă, au obligatia să depună o declaratie-inventar ce va cuprinde comisionul datorat, pe ani fiscali, împreună cu dobânzile si penalitătile de întârziere, sume stabilite pe propria răspundere, conform evidentei contabile. Declaratia-inventar constituie si înstiintare de plată.

(2) Modelul declaratiei-inventar se aprobă prin ordin al ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Ordinul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Declaratia-inventar se depune în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a ordinului privind aprobarea modelului declaratiei-inventar la inspectoratele teritoriale de muncă în a căror rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul angajatorilor. Declaratia-inventar devine titlu de creantă la data depunerii la inspectoratul teritorial de muncă.

(4) Termenele de prescriptie a dreptului de a stabili comisionul datorat, dobânzile si penalitătile de întârziere aferente, supuse prevederilor prezentului articol, se întrerup la data intrării în vigoare a prezentei legi, după această dată urmând să curgă un nou termen de prescriptie.

(5) Nerespectarea de către angajator a prevederilor alin. (1)-(4) constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.

Art. III. - (1) Documentele prevăzute la art. 9 alin. (2)***) si la art. 10 alin. (2) lit. a)****) din Legea nr. 130/1999, cu modificările si completările ulterioare, pot fi depuse de către angajatori la inspectoratul teritorial de muncă si în format digital, cu respectarea prevederilor legale referitoare la semnătura electronică.

(2) Procedura de transmitere în format digital a documentelor prevăzute la art. 9 alin. (2)***) si la art. 10 alin. (2) lit. a)****) se aprobă prin decizia inspectorului general de stat din cadrul Inspectiei Muncii si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”


*) Legea nr. 130/1999 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 27 iulie 1999.

**) Art. 8 a devenit, în forma republicată a Legii nr. 130/1999, art. 1.

***) Art. 9 alin. (2) a devenit, în forma republicată a Legii nr. 130/1999, art. 2 alin. (2).

****) Art. 10 alin. (2) lit. a) a devenit, în forma republicată a Legii nr. 130/1999, art. 3 alin. (2) lit. a).

 

RECTIFICĂRI

 

În Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 80/2007 pentru modificarea Regulamentului privind organizarea si desfăsurarea concursului de admitere în magistratură, precum si procedura de numire în functiile de judecător si procuror, fără concurs, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 21 februarie 2007, se fac următoarele rectificări (care nu apartin Redactiei „Monitorul Oficial” Partea I):

- la art. I pct. 2 cu privire la art. 31, la alin. (5), în loc de: „Nota probei scrise teoretice si practice este media aritmetică a notelor acordate de membrii comisiei de corectare pentru fiecare dintre materiile prevăzute la alin. (1).” se va citi: „Nota probei scrise teoretice si practice este media aritmetică a notelor acordate de membrii comisiei de corectare pentru fiecare dintre materiile prevăzute la alin. (1) si (2).”;

- la alin. (6), în loc de: „Nota generală a probei scrise este rezultatul mediei aritmetice a notelor obtinute la materiile prevăzute la alin. (1).” se va citi: „Nota generală a probei scrise este rezultatul mediei aritmetice a notelor obtinute la materiile prevăzute la alin. (1) si (2).”