MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul 175 (XIX) - Nr. 190
LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Marti, 20 martie 2007
SUMAR
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 91 din 13 februarie 2007 referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4) si (5) si art. 15
alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind
gestionarea deseurilor industriale reciclabile
Decizia nr. 133 din 20 februarie 2007 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de
procedură penală
Decizia nr. 134 din 20 februarie 2007 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 54 alin. (2) din Legea
nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie
penală
Decizia nr. 138 din 20 februarie 2007 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 166 din Codul de
procedură civilă
Decizia nr. 172 din 27 februarie 2007 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 si art. 68 din Legea
nr. 59/1934 asupra cecului
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
242. - Hotărâre pentru aprobarea Normelor metodologice
de aplicare a Legii nr. 407/2005 privind unele măsuri prealabile
lucrărilor de reabilitare si extindere a infrastructurii feroviare publice
249. - Hotărâre privind aprobarea realizării de
către Secretariatul General al Guvernului, prin Institutul National de
Statistică, în colaborare cu Serviciul de Telecomunicatii Speciale, a
retelei securizate de comunicatii de arie extinsă
251. - Hotărâre privind suplimentarea bugetului
Cancelariei Primului-Ministru, din Fondul de rezervă bugetară la
dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, pentru
Agentia Natională pentru Sport
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
478/C. - Ordin al ministrului justitiei privind planificarea
si monitorizarea obiectivelor de investitii si a lucrărilor de interventie
ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE Sl JUSTITIE
Decizia nr. XXVII din 18 septembrie 2006 privind recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea
dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. 1 lit. h) teza a
II-a din Codul de procedură penală, referitoare la exprimarea
acordului de vointă al părtilor de a se împăca, în cazurile
prevăzute de lege
Decizia nr. XXVIII din 18 septembrie 2006 privind recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la întelesul
notiunii „pedeapsă prevăzută de lege”, în acceptiunea
prevederilor art. 160h alin. 1 din Codul de procedură
penală, în cazul arestării preventive a minorului între 14 si 16 ani
REPUBLICĂRI
Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protectie a
persoanelor încadrate în muncă
Rectificări la:
- Hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 80/2007
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 13 februarie 2007
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4) si (5) si art. 15
alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind
gestionarea deseurilor industriale reciclabile
Ioan
Vida - presedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia
Cojocaru - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Kozsokár
Gábor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Tudorel
Toader - judecător
Antonia
Constantin - procuror
Valentina
Bărbăteanu - maqistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei
de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4) si (5) si ale art. 15
alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind
gestionarea deseurilor industriale reciclabile, exceptie ridicată de
Societatea Comercială „Danseta 2004” - S.R.L. din Constanta în Dosarul nr.
4.043/2006 al Judecătoriei Ploiesti.
La
apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza
fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul
reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca
neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7
alin. (4) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001,
arătând că sunt în deplin acord cu prevederile din Legea
fundamentală invocate de autorul exceptiei. În ceea ce priveste exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (3) din aceeasi
ordonantă, apreciază că este inadmisibilă, întrucât textul
de lege criticat nu are legătură cu solutionarea cauzei în cadrul
căreia a fost invocată exceptia.
CURTEA,
având în
vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
încheierea din 21 iunie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 4.043/2006, Judecătoria
Ploiesti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4) si (5) si ale art. 15
alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind
gestionarea deseurilor industriale reciclabile, exceptie ridicată de
Societatea Comercială „Danseta 2004” - S.R.L. din Constanta într-o
cauză civilă având ca obiect solutionarea plângerii formulate
împotriva unui proces-verbal de contraventie întocmit de agentul constatator al
Inspectoratului Judetean de Politie Prahova.
În motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate se sustine, în esentă,
că dispozitiile de lege criticate limitează, în mod indirect, dreptul
de proprietate. În acest sens, se arată că obligativitatea
completării tuturor datelor de identificare a vânzătorului de
către cel care achizitionează deseuri industriale reciclabile -
impusă de dispozitiile art. 7 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 16/2001 - instituie anumite limitări care conduc la
imposibilitatea exercitării prerogativelor dreptului de proprietate.
Aceasta deoarece pentru ipoteza amintită se prevede sanctiunea
confiscării bunurilor achizitionate, cu toate că nu se face dovada
dobândirii ilicite a acestora. În continuare, arată că textele de
lege criticate înfrâng principiile constitutionale care garantează
libertatea comertului si dreptul de liber acces la o activitate economică,
la liberă initiativă si la exercitarea acestora.
Judecătoria
Ploiesti apreciază că prevederile art. 7 alin. (4)
si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 nu încalcă
prevederile constitutionale la care autorul exceptiei îsi raportează
critica. Precizează că instituirea prin textele de lege criticate a
anumitor obligatii este de natură să permită institutiilor
statului să controleze provenienta si circulatia deseurilor industriale
reciclabile, fără să se opereze vreun transfer de proprietate
sau să se prevadă vreo sanctiune. În ceea ce priveste dispozitiile
art. 15 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001,
mentionează că acestea nu au relevantă în spetă, întrucât
prin procesul-verbal nu s-a dispus si confiscarea vreunor bunuri.
Potrivit
prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a
fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul
apreciază că exceptia de neconstitutionalitate
este neîntemeiată. Precizează că legiuitorul a înteles să
limiteze si să controleze derularea deseurilor industriale reciclabile,
sanctiunile prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
16/2001 fiind reglementate în considerarea interesului public general cu
privire la circuitul acestor deseuri, conform normelor de protectie a mediului
si a sănătătii populatiei. Arată că activitatea de
dobândire a deseurilor reciclabile nu se poate desfăsura într-o libertate
absolută, fără niciun control din partea societătii,
liberul acces la o activitate economică fiind garantat de Constitutie în
conditiile legii. Mentionează că, în sensul celor arătate,
Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 158 din 22 martie
2005.
Avocatul
Poporului consideră că prevederile art. 7 alin. (4)
si (5) si cele ale art. 15 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului
nr. 16/2001 sunt constitutionale. În
opinia sa, textele de lege criticate sunt în deplină
concordantă cu prevederile art. 44 alin. (2) si (8), art. 45 si ale art.
135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală. Referitor la
dispozitiile art. 57 din Constitutie, invocate de autorul exceptiei,
apreciază că nu sunt incidente în cauză.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă,
potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (4)
si (5) si art. 15 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104
din 7 februarie 2002. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art.
7 alin. (4) si (5): „(4) Agentii economici prevăzuti la alin. (1) sunt
obligati să reintroducă în circuitul productiv deseurile industriale
reciclabile colectate prin predarea către agentii economici specializati,
autorizati pentru activitatea de valorificare a acestora, în conditiile
prezentei ordonante de urgentă.
(5)
Agentii economici care colectează deseuri industriale reciclabile de la
persoane fizice sunt obligati să elibereze detinătorilor adeverinta
de primire si plată, care va contine în mod obligatoriu următoarele
elemente:
a)
denumirea agentului economic colector;
b)
datele de identificare a detinătorului:
-
numele si prenumele;
- actul
de identitate, seria si numărul, codul numeric personal;
- domiciliul;
c)
deseul reciclabil predat si definirea naturii acestuia;
d)
cantitatea, pretul, valoarea;
e)
provenienta deseului, declarată de detinător pe propria
răspundere;
f)
semnătura agentului colector si a persoanei fizice detinătoare.”;
- Art.
15 alin. (3): „(3) Deseurile industriale reciclabile a căror provenientă
nu poate fi dovedită ca fiind legală sau care fac obiectul
valorificării ori al unor acte sau fapte de comert neconforme cu
prevederile legale se confiscă si se valorifică în conditiile legii,
contravaloarea acestora făcându-se venit la bugetul local al
localitătii în a cărei rază teritorială s-a făcut
constatarea faptică, dacă acestea nu au fost returnate celor în
drept.”
În opinia autorului exceptiei de
neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor
dispozitii din Legea fundamentală: art. 44 alin. (2) fraza întâi, potrivit
căreia proprietatea privată este garantată si ocrotită de
lege indiferent de titular, art. 44 alin. (8), privind prezumtia dobândirii
licite a averii, art. 45 care consacră libertatea economică, art. 57,
privind exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si a
libertătilor, si art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a), referitoare la
economia României si la obligatia statului de a asigura libertatea comertului,
protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de productie.
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că
instituirea în sarcina agentilor economici care realizează activităti
de colectare a deseurilor industriale reciclabile de la persoane fizice a
obligatiei de a le reintroduce în circuitul productiv, prin predarea către
agentii economici specializati, nu contravine principiului constitutional
conform căruia economia României este economie de piată, bazată
pe libera initiativă si concurentă. De asemenea, nu se poate sustine
nici că, prin edictarea textului de lege criticat, legiuitorul ar fi
nesocotit obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia
concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de productie, statuată la art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea
fundamentală. Dimpotrivă, stabilirea unor reguli care
disciplinează desfăsurarea activitătii de colectare a deseurilor
industriale dă expresie obligatiei statului prevăzute de textul
constitutional amintit. Asa cum s-a retinut în Decizia Curtii Constitutionale
nr. 158 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 379 din 5 mai 2005, din întreaga economie a Ordonantei de urgentă
a Guvernului nr. 16/2001 rezultă că, în interesul general al unei
circulatii controlate a deseurilor industriale reciclabile, atât pentru
evitarea poluării mediului, cât si pentru prevenirea săvârsirii
infractiunilor de sustragere care au ca obiect deseuri industriale, legiuitorul
a stabilit în sarcina agentilor economici ce desfăsoară
activităti specifice în domeniul reglementat de ordonantă unele
obligatii, printre care si cea prevăzută de art. 7 alin. (4).
În ceea ce priveste dispozitiile
art. 7 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001, se
observă că, prin decizia anterior mentionată, Curtea
Constitutională a respins exceptia de neconstitutionalitate, retinând
că textul criticat nu încalcă, prin el însusi, nici principiul
protectiei dreptului de proprietate privată, prevăzut de art. 44
alin. (1) si (2) din Constitutie, nici prezumtia dobândirii licite a averii,
prevăzută de art. 44 alin. (8) din aceasta, ci instituie obligatia
întocmirii de către agentul economic a unui document pentru detinătorul
deseurilor, persoană fizică, document de natură să
permită institutiilor statului să controleze provenienta si
circulatia deseurilor industriale reciclabile. S-a mai retinut, prin aceeasi
decizie, că, reglementând o astfel de obligatie, textul respectiv nu
operează însă niciun transfer de proprietate si nici nu prevede vreo
sanctiune.
Cu
acelasi prilej, Curtea a constatat că invocarea prevederilor art. 57 din
Constitutie referitoare la buna-credintă nu sunt incidente în cauză,
concluzie a cărei valabilitate se păstrează si în prezenta
spetă.
În fine, Curtea constată
că din continutul dosarului de fond si, în special, al procesului-verbal
de constatare si sanctionare a contraventiei rezultă că prevederile
art. 15 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 nu au
legătură cu solutionarea cauzei. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, „Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor
[...] care are legătură cu solutionarea cauzei [...]”.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge,
ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7
alin. (4) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind
gestionarea deseurilor industriale reciclabile, exceptie ridicată de
Societatea Comercială „Danseta 2004” - S.R.L. din Constanta în Dosarul nr.
4.043/2006 al Judecătoriei Ploiesti.
II. Respinge,
ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15
alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind
gestionarea deseurilor industriale reciclabile, exceptie ridicată de
acelasi autor în dosarul aceleiasi instante.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 13 februarie 2007.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu
din 20 februarie 2007
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de
procedură penală
Ioan
Vida - presedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia
Cojocaru - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Kozsokár
Gábor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Tudorel
Toader - judecător
Iuliana Nedelcu – procuror
Afrodita
Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol
se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată
de Stefan Marian Machedon, Costel Soare si Măricel Marian Palimariciuc în
Dosarul nr. 837/2005 al Tribunalului Brasov - Sectia penală.
La
apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă
jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
încheierea din 20 septembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 837/2005, Tribunalul
Brasov - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia
de neconstitutionalitate a prevederilor art. 52 alin.' 6 din Codul de
procedură penală, exceptie ridicată de Stefan Marian
Machedon, Costel Soare si Măricel Marian Palimariciuc în dosarul de mai
sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale.
În motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că
prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale
art. 21 alin. (3) referitoare la dreptui părtilor la un proces echitabil,
precum si ale art. 129 referitoare la Folosirea căilor de atac, deoarece
prin imposibilitatea formulării unei căi de atac împotriva încheierii
prin care s-a respins cererea de recuzare este afectat dreptul la un proces
echitabil, cauza continuând a fi dezlegată de un judecător care, în
opinia autorilor, este incompatibil.
Tribunalul
Brasov - Sectia penală opinează că exceptia
de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale
criticate nu numai că nu încalcă dreptul la un proces echitabil, ci
dau un plus de consistentă cerintei referitoare la solutionarea cauzei
într-un termen rezonabil. De altfel, încheierea prin care s-a respins cererea
de recuzare poate fi atacată odată cu fondul, si în cazul în care
este admisă recuzarea, instanta este datoare, potrivit art. 52 alin. 4 din
Codul de procedură penală, să stabilească în ce
măsură actele sau măsurile dispuse se mentin.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul
Poporuiui consideră că exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece faptul că o
încheiere prin care nu se solutionează cauza nu poate fi supusă
separat unei căi de atac se explică prin necesitatea evitării
unei prelungiri abuzive a procesului.
În plus, potrivit art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie,
legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de
judecată, precum si căile de atac si conditiile exercitării
acestora. Procedura de solutionare a cererilor de
abtinere sau de recuzare face parte integrantă din procedura de
judecată, fiind reglementată în conformitate cu prevederile
constitutionale mentionate.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile
legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională constată că a fost legal sesizată si este
competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale
art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 52 alin. 6
din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Procedura
de solutionare în cursul judecătii, referitoare la abtinere si
recuzare, care au următorul continut: „încheierea prin care s-a admis
sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt
supuse niciunei căi de atac.”
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile
art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală au mai fost supuse
controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare la aceleasi
dispozitii din Legea fundamentală invocate si în prezenta cauză si cu
motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 302 din 9 iunie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786
din 30 august 2005, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de
neconstitutionalitate pentru considerentele acolo arătate.
Deoarece
până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mentionate
mai sus îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de
procedură penală, exceptie ridicată de Stefan Marian Machedon,
Costel Soare si Măricel Marian Palimariciuc în Dosarul nr. 837/2005 al
Tribunalului Brasov - Sectia penală.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 20 februarie 2007.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
CURTEA CONSTITUTIONALA
din 20 februarie 2007
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr.
302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie
penală
Ioan
Vida - presedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia
Cojocaru - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Kozsokár
Gábor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Tudorel
Toader - judecător
Iuliana
Nedelcu - procuror
Afrodita
Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol
se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internatională în materie penală, exceptie ridicată de Aurica
Bardasu în Dosarul nr. 1.143/32/2006 al Curtii de Apel Bacău - Sectia
penală.
La
apelul nominal se prezintă, pentru autorul exceptiei, apărătorul
ales, cu delegatie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul
ales arată că autorul exceptiei este internat în spital, sens în care
formulează o cerere de acordare a unui nou termen de judecată pentru
a putea oferi acestuia din urmă posibilitatea de a se prezenta personal în
fata Curtii.
Reprezentantul
Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată,
apreciind că, prin prezenta apărătorului ales, autorului
exceptiei i s-a respectat dreptul la apărare.
Curtea,
în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 si al art. 156 din Codul de
procedură civilă, dispune respingerea cererii formulate.
Cauza
se află în stare de judecată.
Apărătorul
ales al autorului exceptiei solicită admiterea acesteia, deoarece
dispozitiile legale criticate nu conferă suficiente garantii în vederea
respectării dreptului la un proces echitabil. În opinia sa, pentru a se
putea dispune de către instanta română măsura arestării
preventive în vederea extrădării, ar trebui să existe probe
temeinice de vinovătie si indicii potrivit cărora lăsarea în
libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca
neîntemeiată. În acest sens, arată că nu există identitate
institutională între arestarea preventivă dispusă în temeiul
Codului de procedură penală român si arestarea preventivă
dispusă în vederea extrădării potrivit Legii nr. 302/2004.
Absenta verificării de către statul român a temeiniciei
arestării preventive dispuse ca urmare a existentei unei hotărâri
judecătoresti de condamnare de către un stat al Uniunii Europene nu
este o chestiune aleatorie, ci reprezintă expresia firească a
bunei-credinte, în scopul cooperării judiciare internationale în materie
penală. De aceea, controlul formal exercitat de instanta română se
rezumă la conditiile de regularitate a arestării, persoana
extrădată urmând să îsi exercite dreptul la apărare si
eventual să conteste legalitatea si temeinicia măsurii privative de
libertate în fata instantei din statul care a dispus-o.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
încheierea din 5 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 1.143/32/2006, Curtea
de Apel Bacău - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională
cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 54 alin. (2) din Legea
nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie
penală, exceptie ridicată de Aurica Bardasu în dosarul de mai sus
având ca obiect solutionarea unei cereri de extrădare pasivă.
În motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate autorul acesteia sustine
că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale
ale art. 17 referitoare la cetătenii români în străinătate si
ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părtilor la un proces
echitabil, deoarece instanta judecătorească din România se supune
fără niciun fel de cenzură unui mandat de arestare emis în
străinătate în lipsa si fără citarea resortisantului.
Curtea
de Apel Bacău - Sectia penală opinează
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece
dispozitiile legale criticate sunt în concordantă cu prevederile art. 19
din Legea fundamentală si cu conventiile internationale la care România este
parte.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul
Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate
este neîntemeiată, deoarece, dacă instanta de judecată
competentă să se pronunte asupra îndeplinirii conditiilor de
extrădare s-ar pronunta si asupra temeiniciei urmăririi penale sau a
condamnării ori asupra oportunitătii luării acestei măsuri,
s-ar aduce atingere prevederilor art. 19 alin. (2) din Constitutie, potrivit
cărora, „Prin derogare de la prevederile alineatului (1),
cetătenii români pot fi extrădati în baza conventiilor internationale
la care România este parte, în conditiile legii si pe bază de
reciprocitate.”
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, sustinerea apărătorului
autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
următoarele:
Curtea
Constitutională constată că a fost legal sesizată si este
competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale
art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 54 alin. (2)
din Legea nr. 302/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 594 din 1 iulie 2004, modificată si completată prin Legea nr.
224/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534
din 21 iunie 2006, care au următorul continut:
„Curtea
de apel nu este competentă să se pronunte asupra temeiniciei
urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină
cere extrădarea, nici asupra oportunitătii extrădării.”
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine
următoarele: Procedura extrădării pasive prevăzută în
Legea nr. 302/2004 este expresia firească a normei constitutionale potrivit
căreia cetătenii români pot fi extrădati în baza conventiilor
internationale la care România este parte, în conditiile legii si pe bază
de reciprocitate - art. 19 alin. (2). Asa fiind, reglementarea procedurii
de judecată a unui astfel de incident este, în conformitate cu art. 126
alin. (2) din Legea fundamentală, în sarcina legiuitorului român, evident
cu respectarea drepturilor si libertătilor fundamentale care implică,
între altele, si dreptul la un proces echitabil. De altfel, art. 241
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 instituie motive obligatorii de refuz
al extrădării, potrivit cărora:
„(1)
Extrădarea va fi refuzată dacă:
a) nu a
fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Conventiei europene
pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale,
încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument
international pertinent în domeniu, ratificat de România.”
Aceasta este însă o problemă ce
tine de aplicarea legii, fiind de resortul instantei de judecată de drept
comun, competentă să solutioneze cererea de extrădare, si nu
intră în sfera de competentă a instantei de contencios
constitutional.
În sfârsit, ca urmare a
apartenentei la statul român, cetătenii români din străinătate,
în temeiul art. 17 din Constitutie, se bucură de protectia statului.
Aceasta presupune existenta unor acorduri si conventii care permit o colaborare
juridică conformă cu normele general admise ale dreptului
international. Altfel spus, protectia invocată de autorul exceptiei nu poate
fi convertită într-o cauză de impunitate pentru faptele antisociale
comise pe teritoriul unui stat străin, instanta română fiind datoare
să verifice numai dacă sunt întrunite conditiile extrădării
si nicidecum să se pronunte cu privire la temeinicia urmăririi sau
condamnării dispuse de autoritatea străină si nici asupra
oportunitătii extrădării. În caz contrar, s-ar aduce atingere
principiului referitor la recunoasterea reciprocă a hotărârilor
penale. Aceasta presupune, pentru România, că, după aderarea la
Uniunea Europeană, mandatul european de arestare este cheia de
boltă a cooperării judiciare care implementează principiul
recunoasterii reciproce a hotărârilor represive. De altfel, ca urmare a
Deciziei-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002, s-a
urmărit, pe de o parte, instituirea unei proceduri simplificate care să
înlocuiască procedura formală si greoaie de extrădare
prevăzută de documentele internationale, iar, pe de altă parte,
transformarea Uniunii Europene într-o zonă liberă a securitătii
si justitiei.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 54 alin. (2) din Legea
nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie
penală, exceptie ridicată de Aurica Bardasu în Dosarul nr.
1.143/32/2006 al Curtii de Apel Bacău - Sectia penală.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 20 februarie 2007.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 20 februarie 2007
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 166 din Codul de procedură
civilă
Ioan
Vida - presedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia
Cojocaru - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Kozsokár
Gábor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Tudorel
Toader - judecător
Ion
Tiucă – procuror
Claudia-Margareta
Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol
se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 166 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de
Societatea Comercială „AII Cars Corn Service” - S.R.L. din Bucuresti în
Dosarul nr. 17.994/2/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a
contencios administrativ si fiscal.
La
apelul nominal răspunde autorul exceptiei, prin administrator Darie
Mihail, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Cauza
fiind în stare de judecată, se acordă cuvântul reprezentantului
autorului exceptiei, care solicită respingerea acesteia ca
inadmisibilă, sens în care a depus, în prealabil, note scrise la dosarul
cauzei.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca
neîntemeiată, arătând că exceptia puterii de lucru judecat,
reglementată de art. 166 din Codul de procedură civilă, nu are
semnificatia unei îngrădiri a accesului liber la justitie, garantat de
art. 21 din Constitutie.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin
încheierea din 4 mai 2006, pronuntată în Dosarul nr. 17.994/2/2005, Curtea
de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a
sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art 166 din Codul de procedură civilă. Exceptia a
fost ridicată de Societatea Comercială „AII Cars Corn Service” -
S.R.L. din Bucuresti într-o cauză privind solutionarea unui recurs
împotriva unei sentinte prin care s-a dispus anularea unor hotărâri ale
Consiliului Local al Comunei Frumusani.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate
autorul acesteia sustine că textul legal criticat
contravine art. 21 din Constitutie si art. 6 pct. 1 din Conventia pentru
apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, raportat
la dispozitiile art. 20 din Legea fundamentală, deoarece acesta aduce
atingere dreptului de acces la instanta de judecată, fără a
evidentia însă în ce constă pretinsa contradictie.
Curtea
de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că dispozitiile art. 166 din Codul de procedură
civilă sunt constitutionale. Exceptia autoritătii de lucru judecat pe
care textul legal o reglementează urmăreste un scop legitim - acela
al protejării sigurantei raporturilor juridice în materie civilă -,
astfel că este firesc ca, prin norme imperative, să se consacre
posibilitatea oricărei părti interesate, inclusiv a instantei de
judecată, de a invoca această exceptie în orice fază
procesuală, inclusiv în cadrul căii de atac a recursului.
Potrivit
dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a
fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu
privire la exceptia de neconstitutionalitate.
Avocatul
Poporului consideră că dispozitiile art. 166 din
Codul de procedură civilă sunt constitutionale. Astfel, exceptia
puterii de lucru judecat este unul dintre instrumentele juridice menite să
servească institutiei puterii de lucru judecat, care apare ca fiind cel
mai important efect al hotărârii judecătoresti. Aspectul negativ al
exceptiei autoritătii de lucru judecat, reprezentat de faptul că
partea care a pierdut procesul nu mai poate repune în discutie dreptul său
într-un alt litigiu, nu este de natură să aducă atingere dispozitiilor
constitutionale privind accesul liber la justitie.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente,
concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă,
potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 166 din
Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Exceptia puterii
lucrului judecat se poate ridica, de părti sau de judecător, chiar
înaintea instantelor de recurs”.
În motivarea exceptiei, autorul
acesteia invocă dispozitiile art. 21 din Constitutie si ale art. 6
paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul de acces la
instantă.
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată
următoarele:
Potrivit
dispozitiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, „sesizările trebuie făcute în
formă scrisă si motivate”. Totodată, conform art. 29 alin. (1)
din aceeasi lege, Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor privind
neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o
lege sau ordonantă în vigoare, care are legătură cu solutionarea
cauzei, în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acesteia.
Analizând
însă exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată,
Curtea constată că cerintele prevăzute de textele de lege
mentionate nu sunt îndeplinite. Aceasta deoarece autorul exceptiei se rezumă
numai la a indica textele din Constitutie (art. 21) si din Conventia pentru
apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (art. 6
paragraful 1), fără a formula o reală critică de
neconstitutionalitate, în cadrul căreia să evidentieze si să
sustină contrarietatea pretinsă. Or, asa cum a arătat în mod
constant în jurisprudenta sa, Curtea, în exercitarea controlului de
constitutionalitate, nu se poate substitui autorului în motivarea exceptiei.
Mai
mult, Curtea constată că între dispozitiile de lege criticate prin
prezenta exceptie de neconstitutionalitate si solutionarea litigiului în cadrul
căruia a fost ridicată nu există nicio legătură. De
altfel, prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, autorul exceptiei a
solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă, dovedind totodată,
prin continutul acestora, că face o confuzie între notiunile juridice
privind exceptia de neconstitutionalitate si exceptia puterii de lucru judecat,
reglementată de art. 166 din Codul de procedură civilă.
Având
în vedere cele arătate, Curtea constată, în temeiul art. 29 alin. (6)
din Legea nr. 47/1992, că exceptia de neconstitutionalitate este
inadmisibilă.
Pentru
considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si
al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge,
ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
166 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de
Societatea Comercială „AII Cars Corn Service” - S.R.L. din Bucuresti în
Dosarul nr. 17.994/2/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a
contencios administrativ si fiscal.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 20 februarie 2007.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 27 februarie 2007
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 si art. 68 din Legea nr.
59/1934 asupra cecului
Ioan
Vida - presedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia
Cojocaru - judecător
Kozsokár
Gábor - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Serban
Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel
Toader - judecător
Antonia
Constantin - procuror
Doina
Suliman - magistrat-asistent-sef
Pe rol
se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 67 si 68 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, exceptie ridicată de
Societatea Comercială „Roty Impex” - S.R.L. din Panciu în Dosarul nr.
1.112/121/2006 al Tribunalului Galati - Sectia comercială, maritimă
si fluvială si de contencios administrativ.
La
apelul nominal se prezintă avocatul Vasile Cătălin Sava, pentru
autorul exceptiei, si avocatul Cătălin Panturu, pentru partea
Societatea Comercială „George Company” - S.R.L. din Galati. Lipseste
partea Banca Romexterra - S.A. din Galati, fată de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Cauza
se află în stare de judecată.
Avocatul
autorului exceptiei solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate
în fata instantei de judecată.
Avocatul
părtii prezente solicită respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate. În acest sens, face referire la deciziile Curtii
Constitutionale nr. 1/1994 si nr. 312/2006.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
încheierea din 18 decembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr.
1.112/121/2006, Tribunalul Galati - Sectia comercială, maritimă si
fluvială si de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
67 si 68 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului.
Exceptia
a fost ridicată de Societatea Comercială „Roty Impex” - S.R.L. din
Panciu cu ocazia solutionării cererii de opozitie formulate împotriva
Sentintei nr. 2.304 din 28 martie 2006, pronuntată de Judecătoria
Galati în Dosarul nr. 3.335/2006, în contradictoriu cu Societatea
Comercială „George Company Impex” - S.R.L. din Galati.
În motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate autorul acesteia sustine
că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale
ale art. 21 alin. (3) si ale art. 24. În acest sens, arată că art. 67
din Legea nr. 59/1934 este neconstitutional, „în conditiile în care restrânge
în mod vădit nejustificat sfera persoanelor care participă la judecată,
respectiv doar cel care a formulat cererea de anulare”. Cât priveste art. 68
din aceeasi lege, autorul exceptiei consideră că este „mai presus de
orice evidentă caracterul inechitabil al acestei proceduri”, care „produce
consecinte în ceea ce priveste termenul de exercitare a opozitiei si motivele
căii de atac”, deoarece hotărârea de anulare a cecului este
publicată în Monitorul Oficial al României si nu este comunicată
direct persoanelor care au drepturi sau obligatii derivând din cec.
Instanta
de judecată apreciază că exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Potrivit
prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a
fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei si ale părtii
prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate
la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă,
potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu-tionalitate.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 67 si 68 din
Legea nr. 59/1934 asupra cecului, publicată în Monitorul Oficial nr. 100
din 1 mai 1934. Art. 67 din lege a fost modificat prin art. 3 pct. 16 din
Ordonanta Guvernului nr. 11/1993 pentru modificarea Legii nr. 58/1934 asupra
cambiei si biletului la ordin si a Legii nr. 59/1934 asupra cecului,
ordonantă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201
din 23 august 1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 14 octombrie 1994.
În urma acestor modificări,
dispozitiile de lege criticate au următoarea redactare:
- Art.
67: „În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a cecului, posesorul va
putea înstiinta despre aceasta pe tras si să solicite anularea titlului
printr-o cerere adresată presedintelui judecătoriei de la locul de
plată a cecului.
Cererea
va trebui să arate mentiunile esentiale ale cecului.
Presedintele
judecătoriei, după examinarea cererii si a elementelor produse, ca si
a dreptului posesorului, va pronunta în cel mai scurt timp posibil o
ordonantă prin care, specificând datele cecului, îl va declara nul în
mâinile oricui s-ar găsi si va autoriza a se face plata cecului după
15 zile de la publicarea ordonantei în Monitorul Oficial al României, dacă
între timp detinătorul cecului nu a făcut opozitie.
Ordonanta
trebuie să fie notificată atât trăgătorului, cât si
trasului si publicată în Monitorul Oficial al României, la cererea si pe
cheltuiala petitionarului.
Cu
toată înstiintarea, plata cecului făcută detinătorului mai
înainte de notificarea ordonantei liberează pe tras de obligatia de
plată.”;
- Art.
68: „In termen de 15 zile de la publicarea ordonantei în Monitorul Oficial
detinătorul cecului va putea face opozitie în contra acestei ordonante,
opozitie ce se va comunica petitionarului, trasului si trăgătorului,
odată cu citarea lor înaintea tribunalului locului de plată.”
În sustinerea neconstitutionalitătii
acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea
prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul la
un proces echitabil, si ale art. 24, referitoare la dreptul la apărare.
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că textele de lege
criticate reglementează o procedură specială, aplicabilă
numai în cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii cecului. Într-o atare
împrejurare, instanta de judecată este obligată să dispună
notificarea si publicarea ordonantei prin care se declară nul cecul în
mâinile oricui s-ar găsi.
Instituirea
acestei proceduri este de competenta exclusivă a legiuitorului, care,
potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, poate institui, în considerarea
unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, precum si
modalităti de exercitare a drepturilor procedurale.
Solutia
legislativă adoptată de legiuitor nu relevă niciun fine de
neconstitutionalitate, drepturile si garantiile procesuale pentru realizarea
accesului liber la justitie, a dreptului la un proces echitabil si a dreptului
la apărare nefiind înfrânte.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29
din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 si art. 68 din Legea
nr. 59/1934 asupra cecului, exceptie ridicată de Societatea
Comercială „Roty Impex” - S.R.L. din Panciu în Dosarul nr. 1.112/121/2006
al Tribunalul Galati - Sectia comercială, maritimă si fluvială
si de contencios administrativ.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 27 februarie 2007.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-sef,
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 407/2005 privind unele măsuri
prealabile lucrărilor de reabilitare si extindere a infrastructurii
feroviare publice
În temeiul art. 108 din
Constitutia României, republicată, si al art. 17 din Legea nr. 407/2005
privind unele măsuri prealabile lucrărilor de reabilitare si
extindere a infrastructurii feroviare publice,
Guvernul
României adoptă prezenta hotărâre.
Articol
unic. - Se aprobă Normele metodologice de aplicare a
Legii nr. 407/2005 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de
reabilitare si extindere a infrastructurii feroviare publice, prevăzute în
anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
p. Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,
Constantin Dascălu,
secretar de stat
Ministrul administratiei si internelor,
p. Ministrul apărării,
Corneiiu Dobritoiu,
secretar de stat
Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,
Ministrul finantelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu
Bucuresti, 7 martie
2007.
Nr. 242.
ANEXĂ
NORME METODOLOGICE
de aplicare a Legii nr. 407/2005 privind unele măsuri prealabile
lucrărilor de reabilitare si extindere a infrastructurii feroviare publice
1. Art. 2 din lege:
(1)
Prin prezenta lege se declară de utilitate publică toate
lucrările de reabilitare si extindere a infrastructurii feroviare publice,
expropriator fiind statul român prin Compania Natională de Căi Ferate
„C.F.R.” - SA., denumită în continuare C.F.R.,
aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si
Turismului.
(2) In
sensul prezentei legi, prin lucrări de reabilitare si
extindere a infrastructurii feroviare publice se întelege: lucrări de
construire, dezvoltare, modernizare, reparare ori, după caz, extindere a
elementelor infrastructurii feroviare publice.
(3) Elementele
care compun infrastructura feroviară publică sunt prevăzute la
art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 12/1998 privind
transportul pe căile ferate române si reorganizarea Societătii
Nationale a Căilor Ferate Române, republicată, aprobată si
modificată prin Legea nr. 89/1999.
Norme
metodologice:
2.1.
Domeniul de aplicare prevăzut în Legea nr. 407/2005 privind unele
măsuri prealabile lucrărilor de reabilitare si extindere a
infrastructurii feroviare publice, denumită în continuare lege, este
stabilit numai pentru realizarea lucrărilor publice de interes national
privind infrastructura feroviară publică, ale cărui elemente
sunt stabilite potrivit legii.
2. Art.
3 din lege:
Expropriatorul
întocmeste o documentatie tehnico-economică în confonnitate cu prevederile
Legii cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, cu
modificările si completările ulterioare, pentru fiecare lucrare.
Documentatia tehnico-economică va cuprinde si date privind încadrarea
lucrării în planurile de urbanism si amenajare a teritoriului,
documentatii cadastrale care contin amplasamentul lucrării, delimitarea
suprafetelor si a constructiilor propuse spre expropriere, cu evidentierea
suprafetelor si a constructiilor rezultate în urma exproprierii si cu indicarea
numelor proprietarilor, stabilite de persoane autorizate în întocmirea
documentatiilor cadastrale, precum si a ofertelor de despăgubire pe
categorii de imobile, stabilite de persoane autorizate în evaluare.
Documentatiile cadastrale ale lucrării se vizează de oficiul de
cadastru si publicitate imobiliară sau de Agentia Natională de
Cadastru si Publicitate Imobiliară, după caz.
Norme
metodologice:
3.1.
Continutul documentatiei tehnico-economice este prevăzut în anexa care
face parte integrantă din prezentele norme metodologice.
3.2.
Documentatia tehnico-cadastrală se execută pentru fiecare imobil
afectat de expropriere la solicitarea expropriatorului sau a proprietarului si se întocmeste
după cum urmează:
3.2.1.
Dacă imobilul a fost deja intabulat în cartea funciară, la cererea
expropriatorului, oficiul de cadastru si publicitate imobiliară va pune la
dispozitia acestuia, cu prioritate, o copie a întregului dosar cadastral pe
baza căruia s-a făcut intabularea si/sau a informatiilor existente în
baza grafică de date, iar biroul de cadastru si publicitate
imobiliară, un extras de carte funciară pentru informare, conform
tarifelor stabilite prin Ordinul ministrului de stat, ministrul administratiei
si internelor, nr. 456/2004 pentru aprobarea tarifelor privind activitătile
desfăsurate de Agentia Natională de Cadastru si Publicitate
Imobiliară si unitătile sale subordonate, cu modificările si
completările ulterioare.
Pe baza
acestor documente si a limitei de expropriere, persoana autorizată va
întocmi documentatia de alipire/dezlipire a parcelei/parcelelor, care va/vor
face obiectul exproprierii.
Documentatia
pentru lucrările de reabilitare si extindere va cuprinde următoarele
documente:
a)
cererea de receptie a documentatiei cadastrale si cererea de înscriere în
cartea funciară;
b)
declaratia proprietarului privind identificarea si individualizarea limitelor
imobilului;
c)
extras de carte funciară pentru informare;
d)
memoriu tehnic;
e)
planurile de amplasament si delimitare a bunului imobil, vechi si noi;
f)
fisele imobilului, vechi si noi;
g) plan
de încadrare în zonă;
h)
copie după titlul de proprietate eliberat în baza Legii fondului funciar
nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările
ulterioare, vizată pentru conformitate de oficiul de cadastru si publicitate
imobiliară, sau, după caz, copii legalizate ale altor acte de
proprietate;
i)
copie după actele de identitate ale proprietarului.
În cazul în care expropriatorul
nu detine documentele mentionate la lit. h), documentatia se va completa cu o
copie de pe partea nedetasabilă a titlului de proprietate obtinută de
la oficiul de cadastru si publicitate imobiliară si vizată pentru
conformitate de către acesta.
3.2.2.
Dacă imobilul are întocmită documentatia cadastrală, dar nu a
fost anterior înscris în cartea funciară, oficiul de cadastru si
publicitate imobiliară va pune, cu prioritate, la dispozitia
expropriatorului o copie a întregului dosar cadastral, iar persoana
autorizată întocmeste documentatia cadastrală, în vederea dezmembrării,
care cuprinde documentele mentionate la pct. 3.2.1, cu exceptia celor de la
lit. c).
3.2.3.
Dacă imobilul nu are întocmită documentatie cadastrală, atunci
persoana autorizată, la solicitarea expropriatorului, va întocmi o
documentatie cadastrală referitoare la imobil care cuprinde si parcela de
expropriat, care va contine următoarele documente:
a)
cererea de receptie a documentatiei cadastrale;
b)
declaratia proprietarului privind identificarea si individualizarea limitelor
imobilului;
c)
copie după titlul de proprietate si procesul-verbal de punere în posesie
eliberate în baza Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările si
completările ulterioare, planuri parcelare vizate de primarul
localitătii, care vor fi vizate pentru conformitate de oficiul de cadastru
si publicitate imobiliară, sau, după caz, copii legalizate ale altor
acte de proprietate;
d)
memoriu tehnic;
e) plan
de amplasament si delimitare a bunului imobil;
f) fisa
imobilului;
g) plan
de încadrare în zonă;
h)
copie după actele de identitate ale proprietarului.
În cazul în care expropriatorul
nu detine documentele mentionate la lit. c), documentatia se va completa cu o
copie de pe partea nedetasabilă a titlului de proprietate, obtinută
de la oficiul de cadastru si publicitate imobiliară, vizată pentru
conformitate cu originalul.
3.2.4.
Dacă există motive independente de vointa expropriatorului, cum ar
fi: imobile aflate în litigiu, lipsa titlurilor de proprietate, refuzul
titularilor de drepturi reale de a colabora sau orice alte situatii,
expropriatorul, prin persoana autorizată, va întocmi o documentatie
cadastrală, care va cuprinde următoarele documente:
a)
cererea de receptie a documentatiei cadastrale si cererea de înscriere în
cartea funciară;
b)
declaratia proprietarului ori a posesorului sau, după caz, a reprezentantului
primăriei privind identificarea si individualizarea limitelor imobilului;
c)
copie după titlul de proprietate, eliberat în baza Legii nr. 18/1991,
republicată, cu modificările si completările ulterioare, care va
fi vizată pentru conformitate de oficiul de cadastru si publicitate
imobiliară, sau copii legalizate ale altor acte de proprietate;
d)
memoriul tehnic.
În cazul în care expropriatorul
nu detine documentele mentionate la lit. c), documentatia se va completa cu o
copie de pe partea nedetasabilă a titlului de proprietate obtinută de
la oficiul de cadastru si publicitate imobiliară, vizată pentru
conformitate cu originalul.
3.2.5.
În toate cazurile, în zonele în care s-a aplicat regimul de carte funciară
reglementat de Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor
referitoare la cărtile funciare, se va întocmi o documentatie
cadastrală care va cuprinde următoarele documente:
a)
cererea de receptie a documentatiei cadastrale;
b)
declaratia proprietarului privind identificarea si individualizarea limitelor
imobilului;
c)
extras de carte funciară pentru informare;
d)
copie de pe harta de carte funciară veche, cu suprapunerea parcelelor
propuse pentru expropriere, în baza căreia s-a făcut identificarea de
carte funciară si număr topografic vechi;
e) În
zonele unde există atât evidentă de carte funciară veche, cât si
evidentă de carte funciară nouă (nedefinitivă), la dosar se
va atasa si o adeverintă emisă de către primarul unitătii
administrativ-teritoriale, care va certifica faptul că parcela care
urmează să fie expropriată nu a făcut obiectul legilor
proprietătii;
f)
memoriu tehnic;
g)
planul de încadrare în zonă;
h)
copie de pe actele de proprietate ale proprietarului;
i)
copie de pe actele de identitate ale proprietarului;
j)
declaratie din partea coproprietarilor, în cazul în care sunt în indiviziune,
pentru limitele parcelei care este supusă exproprierii;
k) În
fisa imobilului se trec toti proprietarii aflati în indiviziune.
Pentru
imobilele situate în extravilan, în zonele care fac obiectul Legii nr. 18/1991,L
republicată, cu modificările si completările ulterioare, si al
Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu
modificările si completările ulterioare, se vor întocmi documentatii
cadastrale conform Legii cadastrului si a publicitătii imobiliare nr.
7/1996, republicată, cu atribuire de numere cadastrale, realizându-se
obligatoriu identificarea cu numerele topografice din vechile cărti funciare existente.
Constructiile existente în vechile cărti funciare se vor transcrie în
noile cărti funciare. În situatia în care parcelele au fost intabulate
prin suprapunere pe vechile numere topografice, se va atribui număr
cadastral nou si se va deschide o carte funciară, în conditiile Legii nr.
7/1996, republicată, cu mentiunea numărului topografic din care
provine.
Imposibilitatea
identificării imobilelor, asupra cărora sunt înscrise constructii, pe
baza datelor de carte funciară existente, va fi confirmată de oficiul
de cadastru si publicitate imobiliară. În acest caz se vor deschide
cărti funciare, în conditiile legii.
3.2.6.
Oficiile de cadastru si publicitate imobiliară vor verifica, cu
prioritate, documentatia de alipire/dezlipire a parcelelor expropriate si vor
atribui numere cadastrale provizorii.
3.2.7.
Toate documentatiile tehnico-cadastrale vor fi întocmite si avizate în 5
(cinci) exemplare.
3.2.8.
În situatia prevăzută la pct. 3.2.1, la cerere, biroul de cadastru si
publicitate imobiliară va nota exproprierea.
3.2.9.
Oficiul de cadastru si publicitate imobiliară va elibera expropriatorului,
la cererea acestuia si în măsura în care detine, în baza proprie de date,
planurile parcelare, copii de pe titlurile de proprietate eliberate în baza
Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările
ulterioare, certificate conform cu originalul, extrase de carte funciară
pentru informare, precum si orice alte date necesare expropriatorului în
vederea identificării titularilor drepturilor reale si/sau întocmirii
documentatiilor cadastrale de expropriere.
3.3.
Orice documentatie tehnică sau de evaluare realizată anterior
intrării în vigoare a Legii nr. 407/2005, întocmită în temeiul Legii
nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică,
se consideră valabilă.
3. Art.
5 din lege:
În
termen de 15 zile de la publicarea hotărârii Guvernului prevăzute la
art. 4 alin. (1), expropriatorul va demara următoarele actiuni:
a) va
depune la consiliul local al comunei, orasului sau municipiului pe al
cărui teritoriu sunt situate imobilele ce urmează să fie
expropriate planurile cuprinzând terenurile si constructiile propuse spre
expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor, precum si a ofertelor de
despăgubire, în vederea consultării de către cei interesati;
b) va
notifica persoanelor fizice sau juridice titulare de drepturi reale propunerile
de expropriere, împreună cu ofertele de despăgubire, si va fixa data
negocierii în maximum 30 de zile de la data notificării.
Norme
metodologice:
5.1. La
fiecare sediu al consiliului local al unitătii administrativ-teritoriale
pe teritoriul căruia se află imobilele supuse exproprierii se
afisează si vor rămâne afisate, până la finalizarea procedurilor
de acordare a despăgubirilor, următoarele:
a)
lista imobilelor propuse spre expropriere aferente teritoriului administrativ
respectiv, cuprinzând datele de identificare a acestora, precum si lista cu
numele proprietarilor, conform pct. 10 din anexă, document care a
constituit anexă la hotărârea Guvernului emisă în conditiile
art. 4 alin. (1) din lege;
b)
planul cu amplasamentul lucrării aferent teritoriului administrativ
respectiv, cuprinzând terenurile si constructiile propuse spre expropriere,
realizat pe baza datelor din documentatiile cadastrale ale imobilelor propuse
spre expropriere, elaborat la scara 1:1.000, având obligatoriu anexat
coordonate ale punctelor de contur, în sistem de proiectie Stereografică
1970;
c)
ofertele de despăgubire a imobilelor supuse exproprierii.
5.2.
Expropriatorul va notifica fiecărui titular de drepturi reale, în scris,
cu privire la imobilul propus spre a fi expropriat, cu privire la oferta de
despăgubire, stabilită cu respectarea legislatiei în vigoare, precum
si data negocierii, care nu va depăsi ca termen 30 de zile de la data
notificării.
4. Art. 6 din lege:
(1) In
termen de 5 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii
Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1), se constituie o comisie de
constatare a dreptului de proprietate si a oricăror alte drepturi reale si
de negociere a cuantumului despăgubirii, de comun acord cu proprietarul
sau cu titularii altor drepturi reale.
(2)
Comisia de constatare a dreptului de proprietate si a oricăror alte
drepturi reale si de negociere a cuantumului despăgubirii este
compusă din 3 reprezentanti ai expropriatorului, la care se adaugă,
în fiecare comună, oras sau municipiu pe al cărui teritoriu sunt
situate imobilele ce urmează să fie expropriate, primarul
localitătii si un proprietar de imobile din localitatea respectivă,
ales conform prevederilor art. 15 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea
pentru cauză de utilitate publică.
(3)
Comisia de constatare a dreptului de proprietate si a oricăror alte
drepturi reale si de negociere a cuantumului despăgubirii,
constituită în conditiile prezentei legi, se întruneste în termen de
maximum 30 de zile de la constituire si analizează documentele prezentate
de persoanele fizice sau juridice reprezentând proprietarii si titularii altor
drepturi reale.
(4)
Oferta expropriatorului, pretentiile proprietarilor si ale titularilor altor
drepturi reale, precum si sustinerile acestora se vor formula si se vor depune
în scris, consemnându-se într-un proces-verbal.
(5)
Comisia de constatare a dreptului de proprietate si a oricăror alte
drepturi reale si de negociere a cuantumului despăgubirii consemnează
în procesul-verbal, dacă este cazul, si învoiala dintre părti, sub
semnătura acestora. In procesul-verbal se vor consemna numele persoanelor
fizice sau juridice reprezentând proprietarii si titularii altor drepturi reale
care nu acceptă oferta expropriatorului si al celor care nu s-au prezentat
la comisia de constatare a dreptului de proprietate si a oricăror alte
drepturi reale si de negociere a cuantumului despăgubirii.
Norme
metodologice:
6.1.
Comisia de constatare a dreptului de proprietate si a oricăror alte
drepturi reale si de negociere a cuantumului despăgubirii va fi
constituită, în conditiile legii, prin grija expropriatorului.
Expropriatorul va stabili cu această ocazie atributiile comisiei si modul
de lucru al acesteia.
6.2. La
solicitarea expropriatorului, primarul unitătii administrativ-teritoriale
pe raza căreia se află imobilele supuse exproprierii pune la
dispozitie o listă de minimum 25 de proprietari de imobile din unitatea
administrativ-teritorială respectivă. Din această listă nu
pot face parte proprietarii imobilelor afectate de expropriere, rudele si
afinii lor până la gradul al patrulea inclusiv, persoanele care detin
functii în administratia publică locală sau centrală si care au
interes în executarea lucrărilor. Proprietarul de imobile care va fi numit
în comisie urmează a fi stabilit de către expropriator prin tragere
la sorti din lista pusă la dispozitie de către primar.
6.3.
Comisia se întruneste pe baza notificării trimise de expropriator, fiecare
membru semnând de luare la cunostintă, si îsi va desfăsura activitatea la sediul consiliului
local pe raza căruia va fi efectuată exproprierea, în spatii
corespunzătoare puse la dispozitie prin grija autoritătilor locale în
termen de maximum 30 de zile si analizează documentele prezentate de
proprietarii si titularii altor drepturi reale în cauză, redactând în
final Procesul-verbal privind drepturile asupra proprietătilor.
6.4.
Sedintele comisiei se vor tine săptămânal sau ori de câte ori va fi
necesar, până la data la care toate sumele reprezentând despăgubirile
imobilelor supuse exproprierii vor fi plătite titularilor de drepturi
reale.
6.5.
Comisia este legal întrunită si îsi poate desfăsura lucrările în
prezenta a cel putin 3 membri, prezenta reprezentantilor expropriatorului fiind
obligatorie. La fiecare sedintă a comisiei, membrii prezenti vor desemna
un presedinte care va conduce lucrările acesteia.
6.6.
Oferta expropriatorului, pretentiile proprietarilor si ale titularilor altor
drepturi reale se formulează în scris si se consemnează într-un
proces-verbal. Proprietarii si titularii altor drepturi reale vor prezenta acte
în sustinerea pretentiilor.
6.7.
Cererea pentru plata despăgubirilor va contine numele si prenumele
titularilor drepturilor reale, adresa de domiciliu, actele doveditoare
referitoare la existenta drepturilor reale asupra bunului imobil expropriat.
Cererea împreună cu documentele doveditoare, originale si/sau copii
legalizate, vor fi depuse, în termen de maximum 30 de zile de la notificare, la
sediul consiliului local pe raza căruia se află imobilul.
6.8. Se
consideră cerere si orice manifestare de vointă scrisă a
titularului dreptului de proprietate sau al altor drepturi reale ori a
persoanelor care justifică un interes legitim, făcută în temeiul
Legii nr. 33/1994, precum si răspunsul la notificările trimise deja
de expropriator în temeiul acestei legi, din care să rezulte acordul
acestuia cu privire la cuantumul despăgubirii propuse.
6.9.
Notificarea trimisă de comisie proprietarilor si titularilor altor
drepturi reale va cuprinde data, ora si locul sedintei în cadrul căreia va
fi discutată cererea depusă, elementele de identificare a imobilului
propus spre expropriere, valoarea despăgubirii determinată pe baza
raportului de evaluare si eventualele acte pe care titularul cererii trebuie
să le depună la comisie în completarea celor anexate la cerere.
6.10.
Comisia va consemna într-un proces-verbal si învoiala dintre părti sub
semnătura acestora.
6.11.
În cazul în care există mai multi titulari de drepturi reale cu privire la
imobilul supus exproprierii, cererea va fi semnată de către toti,
personal sau prin mandatar împuternicit cu procură specială autentică,
iar o copie legalizată a procurii se va atasa la cerere.
6.12.
În situatia în care titularul dreptului de proprietate a înstrăinat
imobilul prin simpla traditiune a titlului sau prin traditiunea titlului
însotită de acte sub semnătură privată, comisia,
împreună cu cel putin una dintre părti, va încheia un proces-verbal
în care se va consemna situatia de fapt existentă si va indica
părtilor să procedeze la întocmirea formalitătilor legale de
înstrăinare. Pe baza acestor formalităti legale, comisia va recunoaste
dreptul de proprietate pe numele părtilor.
6.13.
Oferta propusă de expropriator, pretentiile proprietarilor si ale
titularilor altor drepturi reale, precum si sustinerea acestora, formulate în
scris, se consemnează într-un proces-verbal. În toate cazurile,
procesele-verbale se consemnează si se păstrează într-un
registru unic, numerotat si sigiiat.
6.14.
Comisia va constitui registre în care se vor înregistra cererile
proprietarilor, procesele-verbale ale comisiei, cât si arhive speciale în care
se vor păstra toate actele primite si emise de comisie pentru plata
despăgubirilor, copiile certificate ale documentelor atasate acestora.
Registrele vor cuprinde si mentiuni privitoare la:
a) data
înregistrării cererii;
b)
numele si prenumele titularului/titularilor cererii;
c)
elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită
despăgubirea (numărul cadastral, suprafata, unitatea
administrativ-teritorială în care se situează, proprietarul sau
titularul altui drept real);
d)
actele care însotesc cererea.
6.15.
Comisia fixează si negociază oferta de despăgubire în termen de
maximum 30 de zile de la notificarea persoanelor fizice sau juridice titulare
de drepturi reale, datele fiind consemnate în procesul-verbal.
6.16.
În toate cazurile prevăzute de lege si în prezentele norme metodologice,
comisia va emite un proces-verbal de stabilire a despăgubirilor, care va
cuprinde mentiuni privitoare la:
a) data
emiterii si componenta comisiei;
b)
elementele de identificare a imobilului afectat (numărul cadastral,
suprafata, unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia este
situat);
c)
datele de identificare a titularului cererii (dacă a fost formulată
cererea) si numele si prenumele persoanelor îndreptătite să
primească despăgubiri sau mentiunea conform căreia nu a fost
depusă nicio cerere întemeiată pe dispozitiile legii;
d)
pozitia titularului cererii/persoanelor îndreptătite să
primească despăgubiri cu privire la cuantumul despăgubirilor,
exprimată în cuprinsul procesului-verbal, sau mentiunea referitoare la
neprezentarea acestuia în fata comisiei;
e)
valoarea despăgubirilor si modul de plată a acestora;
f)
actele avute în vedere la emiterea procesului-verbal;
g)
concluzia comisiei si textul de lege pe care se întemeiază;
h)
consemnările privind neacceptarea ofertei sau neprezentarea pentru
negociere a proprietarilor notificati conform art. 5 din lege; termenul în care
expropriatorul se adresează instantelor, potrivit art. 8 din lege si
conform prevederilor Legii nr. 33/1994, în aplicarea art. 44 alin. (6) din
Constitutia României, republicată, urmând ca asupra situatiilor respective
să hotărască aceste instante, potrivit competentelor legale.
6.17.
Procesele-verbale ale comisiei vor fi emise în 4 exemplare originale si vor
purta semnăturile membrilor prezenti ai comisiei.
6.18.
Procesele-verbale ale comisiei pot fi revocate/rectificate pentru motive
temeinice, în conditiile legii. În acest caz, titularul cererii va fi
notificat.
6.19.
Procesele-verbale se comunică în original titularului cererii prin scrisoare
recomandată cu confirmare de primire sau pot fi ridicate personal de
titularul cererii ori de mandatarul acestuia cu procură specială
autentică, cu semnătură de primire.
6.20.
În situatia în care persoanele fizice sau juridice reprezentând proprietarii si
titularii altor drepturi reale asupra imobilelor supuse exproprierii nu
acceptă oferta expropriatorului, între proprietarii prezenti si comisie se
va încheia un proces-verbal în care se va consemna acest fapt.
În cazul în care proprietarii
prezenti refuză semnarea procesului-verbal, se va face mentiune despre
aceasta în cuprinsul
acestuia, urmând ca expropriatorul să se adreseze instantelor
judecătoresti, potrivit legii.
6.21.
În aplicarea corespunzătoare a Legii nr. 407/2005, expropriatorul poate
solicita accesul membrilor comisiei la registrele si arhivele institutiilor
abilitate, din care rezultă drepturile de proprietate si alte drepturi
reale asupra imobilelor supuse exproprierii, si se bucură de sprijinul
nemijlocit al institutiilor detinătoare ale înscrisurilor oficiale
(consiliile locale, oficiile de cadastru si publicitate imobiliară,
Agentia Natională de Cadastru si Publicitate Imobiliară, arhivele
statului etc.) care pot conduce la stabilirea drepturilor de proprietate si a
altor drepturi reale asupra imobilelor supuse exproprierii, conform legislatiei
în vigoare.
6.22.
După finalizarea procedurilor de acordare a despăgubirilor,
registrele si arhivele comisiei vor fi păstrate de expropriator, conform
reglementărilor în vigoare.
5. Art. 7 din lege:
În termen de 5 zile, dar nu mai
târziu de 15 zile de la data întrunirii comisiei de constatare a dreptului de
proprietate si a oricăror alte drepturi reale si de negociere a
cuantumului despăgubirii, pentru toate cazurile în care s-a consemnat în
procesul-verbal acordul părtilor, acesta fiind semnat de ambele
părti, expropriatorul efectuează plata despăgubirilor pentru
imobilele expropriate, în orice mod convenit între părti.
Norme
metodologice:
7.1. -
În termen de 5 zile, dar nu mai târziu de 15 zile de la data întrunirii
comisiei si încheierii procesului-verbal, expropriatorul efectuează, prin
transfer bancar sau numerar, plata despăgubirilor, conform învoielilor
consemnate în procesul-verbal, către titularii drepturilor reale asupra imobilelor
expropriate.
7.2. În
cazul în care plata se va face în numerar, persoanele îndreptătite se vor
prezenta la sediul expropriatorului sau în alt loc indicat de acesta pentru
ridicarea despăgubirilor. Plata în numerar a despăgubirilor se face
pe baza actului de identitate si a procesului-verbal al comisiei, în original
sau în copie legalizată.
7.3. În
cazul în care există mai multe persoane îndreptătite să
primească despăgubiri pentru acelasi imobil supus exproprierii, plata
se va face cu respectarea legislatiei în vigoare.
6. Art.
8 din lege:
Pentru
toate cazurile în care, în urma întrunirii comisiei de constatare a dreptului
de proprietate si a oricăror alte drepturi reale si de negociere a
cuantumului despăgubirii, nu s-a ajuns la învoială între părti
asupra cuantumului despăgubirii si pentru cazurile în care persoanele
notificate nu s-au prezentat pentru negociere, expropriatorul se adresează
instantelor judecătoresti, conform prevederilor Legii nr. 33/1994.
Judecarea cauzelor ce au ca obiect exproprierile pornite în temeiul prezentei
legi se face cu precădere, iar termenele stabilite în cursul
judecătii, de către instantele învestite, nu pot fi mai mari de 7
zile.
7. Art. 9 din lege:
(1) În
cazul în care, în termen de 60 de zile de la notificare, posesorii imobilelor
ce urmează să fie expropriate în conditiile prezentei legi nu au
obtinut înscrisurile care atestă dreptul de proprietate si celelalte
drepturi reale, prin derogare de la prevederile Legii nr. 7/1996 expropriatorul
va actiona pe seama si în numele posesorilor sau persoanelor îndreptătite,
în vederea obtinerii înscrisurilor care atestă dreptul de proprietate.
(2)
Pentru situatiile prevăzute la alin. (1), după obtinerea
înscrisurilor care atestă dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile
ce urmează să fie expropriate pentru cauză de utilitate
publică, procedura de stabilire a cuantumului despăgubirii si de
expropriere se desfăsoară conform prevederilor prezentei legi.
Norme
metodologice:
9.1. În
situatia în care, ca urmare a procesului de identificare, rezultă că
titularul dreptului este decedat, iar procedura succesorală nu a fost
deschisă sau în cazul în care comisia este sesizată de către o
persoană în calitate de succesibil al defunctului, dar care nu detine
certificat de mostenitor, comisia consemnează aceasta în procesul-verbal,
iar un reprezentant împuternicit al expropriatorului, în calitate de
persoană interesată, se va adresa unui notar din circumscriptia în
care si-a avut ultimul domiciliu defunctul, solicitându-i deschiderea procedurii
succesorale, potrivit legii.
8. Art. 10 din lege:
(1)
După primirea notificării si până la definitivarea exproprierii,
orice act de transmitere a drepturilor reale aferente imobilului supus
exproprierii către altă persoană decât expropriatorul este lovit
de nulitate absolută, indiferent de forma de proprietate, publică sau
privată, a vechiului proprietar.
(2)
După primirea notificării de către proprietarul ce urmează
să fie expropriat, orice constructie aflată în curs de realizare pe
terenul respectiv trebuie să înceteze, dacă expropriatorul nu îsi
dă acordul la continuarea constructiei explicit, în scris. In cazul în
care constructia se realizează de altă persoană decât
proprietarul, acesta trebuie să anunte expropriatorul cu prilejul primirii
notificării, dar nu mai târziu de data stabilită pentru negocierile
referitoare la cuantumul despăgubirilor si, pe cheltuiala
expropriatorului, să notifice imediat constructorul. Constructorul, atunci
când nu este proprietarul imobilului supus exproprierii, are dreptul la dezdăunare
de către expropriator pentru prejudiciul suferit, pe calea unei actiuni
distincte si care nu afectează transferul proprietătii. Nerespectarea
acestor dispozitii îl decade pe cel culpabil din dreptul de a fi dezdăunat
pentru cheltuielile efectuate pentru continuarea constructiei, iar demolarea
acelei părti va fi făcută pe cheltuiala sa, răspunzând si
pentru eventualele prejudicii cauzate de întârzieri sau orice alte asemenea
probleme apărute din această cauză.
Norme
metodologice:
10.1.
După transmiterea notificării, expropriatorul va solicita de
îndată biroului de carte funciară în a cărui rază
teritorială se află imobilul notarea în cartea funciară a
situatiei juridice în care se află imobilul, conform art. 10 alin. (1) din
lege, astfel încât atât potentialul cumpărător, cât si notarul public
instrumentator să aibă cunostintă de existenta acestei situatii;
10.2.
În cazul în care pentru imobilul care va face obiectul exproprierii nu
există deschisă cartea funciară, expropriatorul va solicita
Directiei impozite si taxe, în circumscriptia căreia este situat imobilul,
notarea exproprierii în evidentele fiscale ale imobilului, pentru ca atât
potentialul cumpărător, cât si notarul public, atunci când
solicită certificatul fiscal al imobilului, să poată lua cunostintă
despre această situatie.
10.3. După
primirea notificării, orice constructie aflată în curs de realizare
pe terenul ce urmează a fi expropriat încetează, dacă
expropriatorul nu îsi dă acordul explicit, în scris, pentru continuarea
lucrării.
9. Art. 11 din lege:
(1)
Autorizatia de construire pentru lucrări, în toate cazurile, se emite
imediat, potrivit art. 7 alin. (16) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de constructii, republicată, cu
modificările ulterioare.
(2) Pe
terenurile expropriate este interzisă începerea ori continuarea
constructiilor si a instalatiilor, cu sau fără autorizatie, de
către expropriat.
Norme
metodologice:
11.1.
Ansamblul de lucrări necesare în vederea începerii lucrărilor de
reabilitare si extindere a infrastructurii feroviare publice - constând în
delimitarea amprizei, pichetarea, defrisarea, îndepărtarea stratului
vegetal si altele asemenea - constituie măsuri de pregătire
prealabilă a executării lucrărilor.
11.2.
Autorizarea executării lucrărilor, în toate cazurile, are ca obiect
si lucrările prevăzute la pct. 11.1, în conditiile legii.
11.3.
La prima solicitare de emitere a autorizatiei de construire formulată de
expropriator pentru executia lucrărilor de reabilitare si extindere a
infrastructurii feroviare publice, autorizatia de construire se emite imediat
pentru toată lucrarea, urmând ca proiectul de autorizare să fie
completat pe măsură ce se realizează transferul de proprietate
ca urmare a exproprierilor.
11.4.
În conditiile prevăzute la pct. 11.3, în aplicarea corespunzătoare a
procedurii de autorizare, cererea în vederea emiterii autorizatiei de executie
va fi însotită de următoarele documente:
a)
hotărârea Guvernului prevăzută la art. 4 din lege;
b)
memoriul justificativ, cu descrierea lucrărilor si încadrarea acestora în
documentatiile de urbanism si de amenajare a teritoriului aprobate;
c)
planurile cu amplasamentul lucrării;
d)
certificatul de urbanism;
e)
dovada proprietătii statului asupra imobilelor detinute de expropriator la
momentul primei solicitări, în copie legalizată.
11.5.
Începerea/continuarea oricăror lucrări de constructii, altele decât
cele care fac obiectul prezentei legi, pe terenuri expropriate în acest scop
este interzisă. În aceste conditii, autoritătile competente vor aplica
măsurile legale necesare anulării autorizatiilor de construire emise
anterior exproprierii, luând si orice alte măsuri prevăzute de
legislatia în vigoare.
10. Art.
12 din lege:
(1)
Ocuparea definitivă sau temporară a terenurilor agricole ori silvice,
necesare pentru lucrări de reabilitare sau extindere a infrastructurii
feroviare publice, se exceptează de la plata taxelor prevăzute la
art. 92 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu
modificările si completările ulterioare, respectiv a taxelor si a
celorlalte sume datorate potrivit art. 55, 56 si 58 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, cu modificările si completările ulterioare, si
art. 24 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea
regimului silvic si administrarea fondului forestier national,
republicată, cu modificările si completările ulterioare.
(2)
Sumele echivalente contravalorii pierderii de crestere a arboretului, dacă
terenul este acoperit cu pădure, cheltuielilor de instalare a vegetatiei
forestiere si de întretinere a acesteia până la realizarea stării de
masiv, a despăgubirilor datorate pentru terenul scos definitiv din fondul
forestier, valorii
obiectivelor
dezafectate, precum si sumele echivalente garantiilor si chiriilor datorate
pentru scoaterea temporară din circuitul agricol sau silvic, după
caz, se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului
Transporturilor, Constructiilor si Turismului.
(3)
Defrisarea de vegetatie forestieră a terenurilor prevăzute la alin.
(1) este permisă, prin derogare de la prevederile Legii nr. 570/2003
privind interzicerea exploatării de masă lemnoasă din fondul
forestier national si din afara acestuia, pentru o perioadă de 3 ani, în
judetele Brăila, Călărasi, Constanta, Dolj, Galati, Giurgiu,
Ialomita, Olt, Tulcea si Teleorman, si în cazul terenurilor forestiere din
judetele care fac obiectul Legii nr. 570/2003.
Norme
metodologice:
12.1.
La solicitarea expropriatorului înaintată Ministerului Transporturilor,
Constructiilor si Turismului, pe bază de programe anuale se asigură
de la bugetul de stat sumele pentru lucrările prevăzute la art. 12
alin. (2) din lege.
12.2.
Plata se efectuează de Compania Natională de Căi Ferate „C.F.R.”
- S.A., în calitate de expropriator în numele statului.
11. Art. 13 din lege:
Transferul
imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a
statului si în administrarea expropriatorului operează de drept la data
plătii despăgubirilor pentru expropriere.
Norme
metodologice:
13.1.
Transferul imobilelor expropriate din proprietatea privată în proprietatea
publică a statului si în administrarea expropriatorului operează de
drept de la data plătii despăgubirilor pentru expropriere, plată
dovedită prin unul dintre următoarele documente:
a)
dovada plătii în numerar;
b)
copia ordinului de transfer al despăgubirilor în contul
titularului/titularilor de drepturi reale, în cazul plătii prin transfer
bancar.
13.2.
Intabularea dreptului de proprietate publică a statului si a dreptului de
administrare al Companiei Nationale de Căi Ferate „C.F.R.” - S.A. asupra
imobilelor expropriate în cărtile funciare speciale se face în baza
cererii expropriatorului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996,
republicată.
13.3.
Prealabil depunerii cererii de intabulare, expropriatorul, prin persoana
autorizată, va proceda la alipirea imobilelor alăturate expropriate
de pe raza unei unităti administrativ-teritoriale, realizând un singur
imobil si solicitând oficiului de cadastru si publicitate imobiliară
atribuirea unui singur număr cadastral.
În caz de dezlipire, dacă o
parcelă de teren trece dintr-o carte funciară în alta, se vor efectua
transcrieri. În cazul în care se transcrie o parte dintr-o parcelă într-o
altă carte funciară, se va forma un imobil distinct cu număr
cadastral nou, iar restul se înscrie în vechea carte funciară, cu
mentionarea noului număr cadastral si a suprafetei imobilului, în
conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1) si (2) din Legea nr. 7/1996,
republicată.
13.4.
Cererea de receptie a documentatiei de alipire si cererea de intabulare vor fi
însotite de următoarele documente:
a)
memoriu tehnic;
b)
planurile de amplasament si de delimitare a bunurilor imobile alipite;
c)
planul de amplasament al imobilului nou-constituit;
d) fisa
imobilului;
e) plan
de încadrare în zonă;
f)
procesele-verbale ale comisiei, în original;
g)
dovada plătii despăgubirilor imobilelor expropriate.
13.5.
După intabularea dreptului de proprietate al statului si a dreptului de
administrare al Companiei Nationale de Căi Ferate „C.F.R.” - S.A. asupra
imobilelor expropriate, oficiile de cadastru si publicitate imobiliară vor
elibera expropriatorului o copie de pe încheierea de intabulare si un extras de
carte funciară pentru informare.
13.6.
Pentru intabularea imobilelor care au fost expropriate înainte de intrarea în
vigoare a prezentelor norme metodologice, adresa emisă de primăria
unitătii administrativ-teritoriale care certifică faptul că
parcela ce face obiectul exproprierii se află situată într-o tarla
care a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, republicată, cu
modificările si completările ulterioare, va fi înlocuită cu un
tabel cuprinzând toate imobilele expropriate pe raza unitătii
administrativ-teritoriale respective, identificate pe baza numerelor cadastrale
atribuite de oficiile de cadastru si publicitate imobiliară, care va
cuprinde si mentiunea că acestea se află situate în tarlale care au
făcut obiectul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările
si completările ulterioare.
12. Art.
15 din lege:
(1)
Serviciile privind avizarea si înregistrarea documentatiilor cadastral-juridice
sunt scutite de la plata taxelor, iar taxele aferente procedurii de intabulare
pentru terenurile necesare realizării lucrărilor de reabilitare si
extindere
a infrastructurii feroviare publice sunt scutite de la plată.
(2) Nu
sunt scutite de la plată taxele pentru activitătile notariale si
activitătile desfăsurate de expropriator atunci când se subrogă
în drepturile proprietarului. Aceste din urmă sume vor fi deduse din
despăgubirile acordate, fără a putea depăsi cuantumul total
al despăgubirii.
Norme
metodologice:
15.1.
Scutirea de la plată, în conformitate cu prevederile legii, se referă
la:
15.1.1.
eliberarea certificatului de urbanism, a avizelor si a autorizatiei de
construire, precum si pentru începerea executiei lucrărilor, conform
prevederilor legale;
15.1.2.
alte taxe prevăzute de lege si datorate bugetului de stat si bugetelor
locale în legătură cu operatiunile efectuate în conformitate cu
prevederile Legii nr. 407/2005.
15.2.
Următoarele activităti desfăsurate de Agentia Natională de
Cadastru si Publicitate Imobiliară si de unitătile subordonate se
efectuează, potrivit legii, cu plata tarifelor în vigoare:
a)
eliberarea avizului de începere a executiei lucrărilor datorată
oficiilor de cadastru sau oficiilor de cadastru si publicitate imobiliară,
după caz;
b)
avizarea planurilor cadastrale (în cazul terenurilor cu o suprafată mai
mare de 1 ha în intravilan si 10 ha în extravilan);
c)
obtinerea de planuri si coordonate de puncte geodezice;
d)
atribuirea numărului cadastral;
e) efectuarea
operatiunilor de publicitate imobiliară.
ANEXĂ
la normele metodologice
documentatiei tehnico-economice
1. Date
generale:
-
denumirea lucrării;
-
amplasarea în teritoriu a lucrării;
-
numărul contului bancar aferent lucrării, deschis de Compania
Natională de Căi Ferate „C.F.R.” - S.A., din care se vor plăti
despăgubirile aferente procedurii de expropriere prevăzute de lege.
2.
Memoriu justificativ, care va contine:
-
descrierea lucrării;
- date
care să justifice avantajele economico-sociale, ecologice sau de orice
altă natură, care sustin necesitatea lucrării.
3.
Extras din documentatia de amenajare a teritoriului aprobată (si de
urbanism, unde este cazul) În ale cărei prevederi se înscrie lucrarea,
însotită de copia actului (actelor) de aprobare, conform legii, a
respectivei documentatii.
4.
Modul de stabilire a ofertelor de despăgubire pe categorii de imobile de
către persoane autorizate în evaluare, cu precizarea sumelor oferite.
5.
Evaluarea costurilor lucrării (mii lei):
-
total: .........., din care costuri legate de realizarea
exproprierii......................
6.
Evaluarea duratei de realizare a lucrării (luni):
-
total: ................. din care durata procedurii de
expropriere...............
7.
Planul de situatie al lucrării, vizat de Agentia Natională de
Cadastru si Publicitate Imobiliară.
8.
Evidentierea imobilelor propuse pentru expropriere, cu indicarea
titularului/titularilor dreptului de proprietate sau al altui drept real, asa
cum rezultă din documentatiile tehnico-cadastrale întocmite pentru fiecare
imobil.
9.
Documentatiile cadastrale, care vor fi regularizate de către expropriator
pe baza proiectului tehnic si a detaliilor de executie, cu respectarea
reglementărilor în vigoare.
10.
Datele de identificare a imobilelor supuse exproprierii, care vor face obiectul
unei anexe la hotărârea Guvernului prevăzută la art. 4 alin. (1)
din lege, cuprinzând:
|
Nr. crt. |
Judetul |
Unitatea administrativ-teritorială |
Nr. cadastral |
Suprafata terenului |
Suprafata construită |
Numele proprietarului |
|
|
Rezultată din acte |
Rezultată din măsurători |
||||||
GUVERNUL ROMÂNIEI
privind aprobarea
realizării de către Secretariatul General al Guvernului, prin
Institutul National de Statistică, în colaborare cu Serviciul de Telecomunicatii
Speciale, a retelei securizate de comunicatii de arie extinsă
În temeiul art. 108 din
Constitutia României, republicată,
Guvernul
României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. - Se aprobă realizarea de către Secretariatul General al
Guvernului, prin Institutul National de Statistică, în colaborare cu
Serviciul de Telecomunicatii Speciale, a retelei securizate de comunicatii de
arie extinsă pentru sediul central si directiile teritoriale de
statistică.
Art. 2. - Institutul National de Statistică are obligatia să utilizeze
reteaua constituită potrivit art. 1, în conformitate cu normele tehnice ce
vor fi emise, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a
prezentei hotărâri, de Institutul National de Statistică si
directiile teritoriale de statistică, cu consultarea Serviciului de
Telecomunicatii Speciale, si de a plăti serviciile de buclă
locală de care beneficiază.
Art. 3. - Se autorizează Serviciul de Telecomunicatii Speciale să
achizitioneze serviciile de buclă locală, în conformitate cu
prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind
atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune
de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii,
aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006,
pentru Institutul National de Statistică si să gestioneze reteaua
constituită potrivit cerintelor beneficiarului.
Art. 4. - (1) Modul de recuperare a costurilor pentru serviciile de buclă
locală, precum si orice alte detalii se stabilesc prin protocol încheiat
între Secretariatul General al Guvernului, Institutul National de
Statistică si Serviciul de Telecomunicatii Speciale, potrivit atributiilor
acestuia din urmă de a administra, exploata si dezvolta retelele de
telecomunicatii speciale.
(2)
Clauzele protocolului se pot renegocia anual, la cererea uneia dintre
părti.
Art. 5. - (1) Costurile pentru serviciile achizitionate potrivit art. 3 se
recuperează de către Serviciul de Telecomunicatii Speciale din
bugetul Institutului National de Statistică si al directiilor teritoriale
de statistică.
(2) Cu
sumele rezultate potrivit alin. (1), încasate în cadrul aceluiasi exercitiu
financiar, Serviciul de Telecomunicatii Speciale reconstituie creditele
bugetare utilizate în acest scop.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul delegat pentru coordonarea
Secretariatului General al Guvernului,
Radu Stroe
Presedintele Institutului National de Statistică,
Directorul Serviciului de Telecomunicatii Speciale,
Marcel Opris
Ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiei,
Zsolt Nagy
Ministrul finantelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu
Bucuresti, 7 martie
2007.
Nr. 249.
GUVERNUL ROMÂNIEI
privind suplimentarea
bugetului Cancelariei Primului-Ministru, din Fondul de rezervă
bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe
anul 2007, pentru Agentia Natională pentru Sport
În temeiul art. 108 din
Constitutia României, republicată, al art. 30 alin. (2) din Legea nr.
500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare, precum si
al art. 11 lit. a) din Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr. 486/2006,
Guvernul
României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Cancelariei Primului-Ministru
pentru Agentia Natională pentru Sport cu suma de 558 mii lei din Fondul de
rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul
de stat pe anul 2007, la capitolul 67.01 „Cultură, recreere si religie”,
titlul „Alte cheltuieli”, în vederea finantării cheltuielilor de
participare la Campionatul mondial de viteză pe circuit „Moto Grand Prix”
2007, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta
hotărâre.
Art. 2. - Ministerul Finantelor Publice este autorizat să introducă, la
propunerea ordonatorului principal de credite, modificările
corespunzătoare în structura bugetului de stat si în volumul si structura
bugetului Cancelariei Primului-Ministru pe anul 2007.
Art. 3. - Cu sumele rămase neutilizate până la data de 10 decembrie
2007, la propunerea ordonatorului principal de credite, se reîntregeste Fondul
de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în
bugetul de stat pe anul 2007.
Art. 4. - Agentia Natională pentru Sport răspunde de modul de utilizare
a sumei alocate potrivit prezentei hotărâri, în conformitate cu
prevederile legale.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Seful Cancelariei Primului-Ministru,
Ion-Mircea Plângu
p. Presedintele Agentiei Nationale pentru Sport,
Valentin Vasilescu
Ministrul finantelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu
Bucuresti, 7 martie
2007.
Nr. 251.
ANEXĂ
DEVIZ ESTIMATIV DE CHELTUIELI
al actiunii „Participarea delegatiei sportive a României la Campionatul
Mondial de Viteză pe Circuit - «Moto Grand Prix» 2007, la clasa 125 cc”
|
1. |
Drepturi
de televiziune 2007 17
etape x 650 euro x 3,5 lei |
39 mii lei |
|
2. |
Anvelope
DUNLOP 55
seturi x 180 euro x 3,5 lei |
35 mii lei |
|
3. |
Închiriere
auto 8
etape x 1.000 euro x 3,5 lei |
28 mii lei |
|
4. |
Transport,
cazare, masă 4 persoane, 8 etape |
71 mii iei |
|
5. |
Contravaloare
partială cheltuieli servicii pilotaj 110.000
euro x 3,5 lei |
385 mii lei |
|
|
TOTAL
GENERAL: |
558 mii lei |
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE
ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL JUSTITIEI
privind planificarea si
monitorizarea obiectivelor de investitii si a lucrărilor de interventie
Având
în vedere prevederile:
- art.
22 alin. (2) lit. f), art. 39 si 44 din Legea nr. 500/2002 privind finantele
publice, cu modificările si completările ulterioare;
- pct. 3 lit. d) din Normele metodologice
privind criteriile de evaluare si selectie a obiectivelor de investitii
publice, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 980/2005;
- art.
76 alin. (1) lit. c) si p) din Hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine
interioară al instantelor judecătoresti;
- art.
127 lit. f) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată, cu modificările si completările ulterioare,
luând
în considerare Referatul Directiei buget-investitii nr. 7.131 din 17 ianuarie
2007,
în temeiul prevederilor art. 4
paragraful X pct. 4 si ale art. 6 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 83/2005
privind organizarea si functionarea Ministerului Justitiei, cu
modificările si completările ulterioare,
ministrul
justitiei emite următorul odin:
Art. 1. - (1) În vederea dezvoltării unui program multianual de investitii
pentru întreg sistemul de justitie si pentru aplicarea unei metodologii
unitare, toti ordonatorii de credite vor utiliza formularele si calendarele din
manualul privind „Planificarea si bugetarea multianuală a investitiilor”,
elaborat în cadrul Proiectului IDF Grant nr. TF 051246.
(2)
Dispecerul zonal verifică dacă fisele de proiect primite de la
ordonatorii aflati în aria sa de coordonare sunt fundamentate
corespunzător, sunt corecte si complete.
(3)
Selectarea fiselor de proiect este realizată de un grup de lucru format
din 3-5 membri din cadrul Directiei buget-investitii, condus de directorul
adjunct al Directiei buget-investitii. Colectivul analizează fiecare
proiect în parte si hotărăste prin vot majoritar selectarea sau
respingerea proiectelor pentru etapa de prioritizare.
(4)
Prioritizarea este realizată de un grup de lucru format din 5-7 membri,
condus de secretarul general al Ministerului Justitiei. Secretariatul
colectivului de prioritizare este asigurat de seful serviciului investitii.
Art. 2. - În vederea îndeplinirii obligatiei legale de monitorizare a
obiectivelor de investitii ce revine Ministerului Justitiei, ordonatorii secundari
si tertiari de credite vor întocmi următoarele tipuri de documente:
1.
Planificarea valorică a lucrărilor (anexa nr. 1) si Planificarea
executiei lucrărilor (anexa nr. 2). Aceste documente se întocmesc o
singură dată pe an, în luna ianuarie, pentru anul în curs.
2.
Raport privind cheltuielile aferente investitiilor (anexa nr. 3) si Stadiul
fizic al executiei lucrărilor (anexa nr. 4). Aceste rapoarte se întocmesc
lunar.
3. Raport privind NCS si NR (anexa nr.
5). Acest raport se întocmeste în luna următoare producerii evenimentului
ce face obiectul raportării (încheierea unui contract etc).
Art. 3. - Circuitul rapoartelor la care se face referire la art. 2 se face
astfel:
1.
pentru documentele mentionate la alin. (1), de la ordonatorul tertiar
către ordonatorul secundar, până pe data de 12 ianuarie, iar de la
ordonatorii secundari către ordonatorul principal, până pe data de 25
ianuarie. Transmiterea documentelor se va face atât în format electronic, cât
si pe suport hârtie, în original;
2.
pentru documentele mentionate la alin. (2) si (3):
a) de
la ordonatorii tertiari către ordonatorul secundar, până pe data de
15 a lunii, în format electronic, si până pe data de 18 a lunii
următoare lunii de raportare, pe suport hârtie, în original;
b) de
la ordonatorii secundari către ordonatorul principal, până pe data de
22 a lunii, în format electronic, si până pe data de 25 a lunii
următoare lunii de raportare, pe suport hârtie, în original.
Art. 4. - Directia buget-investitii din cadrul Ministerului Justitiei si ordonatorii
secundari (curtile de apel) si tertiari (tribunalele) de credite vor duce la
îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 5. - Anexele nr. 1-5*) fac parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
p. Ministrul justitiei,
Katalin-Barbara Kibedi,
secretar de stat
Bucuresti, 14 februarie 2007.
Nr. 478/C.
ANEXE
ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE
ÎNALTA CURTE DE CASATIE Sl JUSTITIE
- SECTIILE UNITE –
din 18 septembrie 2006
Dosar
nr. 15/2006
Sub
presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele înaltei
Curti de Casatie si Justitie,
Înalta Curte de Casatie si
Justitie, constituită în Sectii Unite, în conformitate cu dispozitiile
art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii,
declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit.
b) raportat la art. 10 alin. 1 lit. h) teza a II-a din Codul de procedură
penală, referitoare la exprimarea acordului de vointă al părtilor
de a se împăca, în cazurile prevăzute de lege.
Sectiile
Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr.
304/2004, fiind prezenti 81 de judecători din totalul de 112 în functie.
Procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a
fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si
Justitie a sustinut recursul în interesul legii, cerând să fie admis, în
sensul de a se stabili că încetarea procesului penal în cazul
infractiunilor pentru care împăcarea părtilor înlătură
răspunderea penală poate fi dispusă de instantă numai
atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de vointă al
inculpatului si al persoanei vătămate de a se împăca total,
neconditionat si definitiv, exprimat în sedinta de judecată de aceste
părti, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri
autentice.
SECTIILE UNITE,
deliberând
asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În aplicarea dispozitiilor art.
11 pct. 2 lit. b), cu referire la art. 10 alin. 1 lit. h) teza a II-a din Codul
de procedură penală, instantele judecătoresti nu au un punct de
vedere unitar, constatându-se că în cazul infractiunilor pentru care
împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală au
fost pronuntate solutii diferite.
Astfel,
unele instante au considerat că se poate lua act de vointa de
împăcare a părtii vătămate, manifestată prin cerere,
dispunând încetarea procesului penal în lipsa inculpatului si a părtii
vătămate de la dezbateri.
Alte
instante s-au pronuntat în sensul că încetarea procesului penal, ca urmare
a împăcării părtilor, poate avea loc si în lipsa inculpatului,
considerându-se că acesta a achiesat în mod tacit la actul de vointă
al părtii vătămate.
În fine, alte instante s-au
pronuntat în sensul că pentru încetarea procesului penal părtile
trebuie să-si exprime în mod valabil acordul de vointă cu privire la
împăcarea totală si neconditionată.
Aceste
din urmă instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.
Potrivit
dispozitiilor art. 132 din Codul penal, „împăcarea părtilor în
cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală
si stinge si actiunea civilă”.
Pe de
altă parte, prin art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură
penală se prevede că actiunea penală nu poate fi pusă în
miscare, iar dacă a fost pusă în miscare nu mai poate fi
exercitată dacă a fost retrasă plângerea prealabilă ori dacă
părtile s-au împăcat.
Din
textele de lege mentionate rezultă, deci, că împăcarea
părtilor, pe lângă faptul că înlătură răspunderea
penală, stinge si actiunea civilă exercitată în cadrul
procesului penal, care constituie un accesoriu al celei penale.
Spre
deosebire de retragerea plângerii prealabile, care este un act unilateral de
vointă, împăcarea părtilor constituie un act bilateral,
implicând în mod necesar acordul de vointă al persoanei vătămate
si al inculpatului.
În această privintă,
este de observat că împăcarea are caracter personal si trebuie
să fie definitivă.
De
aceea, ea nu poate fi echivocă, fiind necesar să contină în mod
clar acordul de vointă al persoanelor care s-au hotărât să se
împace.
Ca
urmare, spre deosebire de cazul plângerii prealabile, unde retragerea
operează în rem si produce efecte fată de toti participantii,
împăcarea operează în personam, înlăturând
răspunderea penală numai cu privire la inculpatul cu care persoana
vătămată s-a împăcat.
Sub
acest aspect, este de retinut că, potrivit prevederilor art. 11 pct. 2
lit. b) raportat la art. 10 alin. 1 lit. h) teza a II-a din Codul de
procedură penală, încetarea procesului penal poate fi dispusă
numai atunci când instanta ia act nemijlocit de acordul de vointă al
inculpatului si al părtii vătămate de a se împăca, exprimat
în sedinta de judecată, personal sau prin persoane cu mandat special, ori
când acesta rezultă din înscrisuri autentice.
În consecintă, în temeiul
dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară, republicată, si ale art. 4142 din Codul de
procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul
legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casatie si Justitie si a se decide în sensul că încetarea
procesului penal în cazul infractiunilor pentru care împăcarea părtilor
înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de
instantă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de
vointă al inculpatului si al persoanei vătămate de a se
împăca total, neconditionat si definitiv, exprimat în sedinta de
judecată de aceste părti, personal sau prin persoane cu mandat
special, ori prin înscrisuri autentice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit
recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.
În aplicarea prevederilor art.
11 pct. 2 lit. b), cu referire la art. 10 alin. 1 lit. h) teza a II-a din Codul
de procedură penală, stabilesc:
Încetarea procesului penal în
cazul infractiunilor pentru care împăcarea părtilor
înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de
instantă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de
vointă al inculpatului si ai persoanei vătămate de a se
împăca total, neconditionat si definitiv, exprimat în sedinta de judecată
de aceste părti, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin
înscrisuri autentice.
Obligatorie
potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 18 septembrie 2006.
PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE Sl JUSTITIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
ÎNALTA CURTE DE CASATIE Sl JUSTITIE
- SECTIILE UNITE –
din 18 septembrie 2006
Dosar
nr. 16/2006
Sub
presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele înaltei Curti
de Casatie si Justitie
Înalta Curte de Casatie si
Justitie, constituită în Sectii Unite, în conformitate cu dispozitiile
art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată, s-a întrunit pentru examinarea recursului în interesul legii
declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casatie si Justitie cu privire la întelesul notiunii „pedeapsă
prevăzută de lege”, în acceptiunea prevederilor art. 160h
alin. 1 din Codul de procedură penală, în cazul arestării
preventive a minorului între 14 si 16 ani.
Sectiile
Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr.
304/2004, fiind prezenti 81 de judecători din totalul de 112 în functie.
Procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a
fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentantul
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si
Justitie a sustinut recursul în interesul legii, punând concluzii de admitere a
acestuia, în sensul de a se stabili că, prin pedeapsa prevăzută
de lege în cazul arestării minorului între 14 si 16 ani, conform art. 160h
alin. 1 din Codul de procedură penală, se întelege pedeapsa
prevăzută de textul de lege care incriminează fapta de care este
învinuit, iar nu cea redusă în temeiul art. 109 din Codul penal.
SECTIILE UNITE,
deliberând
asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În practica instantelor
judecătoresti s-a constatat că nu există un punct de vedere
unitar referitor la întelesul notiunii de pedeapsă prevăzută de
lege în cazul arestării preventive a minorului între 14 si 16 ani, conform
art. 160h alin. 1 din Codul de procedură penală.
Astfel,
unele instante s-au pronuntat în sensul că, în cazul inculpatilor minori,
prin „pedeapsă prevăzută de lege” se întelege pedeapsa
rezultată din aplicarea dispozitiilor de reducere la jumătate a
limitelor prevăzute pentru infractiunea săvârsită, conform art.
109 alin. 1 din Codul penal.
Alte
instante, dimpotrivă, au decis că, într-un asemenea caz, prin pedeapsă
prevăzută de lege se întelege numai pedeapsa mentionată în
textul de lege care incriminează fapta, iar nu cea aplicabilă
minorului potrivit art. 109 din Codul penal.
Aceste
din urmă instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.
Este
adevărat că prin art. 109 alin. 1 din Codul penal se prevede că
pedepsele ce se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda
prevăzută de lege pentru infractiunea săvârsită, limitele
acestor pedepse reducându-se la jumătate, fără însă ca
minimul pedepsei să poată depăsi 5 ani.
Prin
alin. 2 al aceluiasi articol se mai prevede că, atunci când legea prevede
pentru infractiunea săvârsită pedeapsa detentiunii pe viată,
minorului i se aplică închisoarea de la 5 la 20 de ani.
Pe de
altă parte, în conformitate cu dispozitiile art. 160h alin. 1
din Codul de procedură penală, arestarea preventivă a minorului
între 14 si 16 ani poate fi dispusă numai dacă pedeapsa
prevăzută de lege pentru fapta de care este învinuit este detentiunea
pe viată sau închisoarea de 10 ani ori mai mare.
Rezultă
deci că în cuprinsul textelor de lege mentionate este dată aceeasi
acceptiune întelesului expresiei „pedeapsa prevăzută de lege”, dar,
în raport cu specificul institutiilor la care se referă, prin art. 109 din
Codul penal este reglementat modul de aplicare a pedepsei în cazul minorului,
iar prin art. 160h alin. 1 din Codul de procedură penală
sunt stabilite conditiile ce trebuie îndeplinite pentru a putea fi dispusă
măsura arestării preventive fată de minorul între 14 si 16 ani.
În această privintă,
este de observat că prin art. 160h alin. 1 din Codul de
procedură penală se precizează că „minorul între 14 si 16
ani nu poate fi arestat preventiv decât dacă pedeapsa prevăzută
de lege pentru fapta de care este învinuit este detentiunea pe viată sau
închisoarea de 10 ani ori mai mare si o altă măsură
preventivă nu este suficientă”.
Or,
prin art. 109 din Codul penal, reglementându-se pedepsele pentru minori, nu
este prevăzută posibilitatea de a se aplica minorului pedeapsa
detentiunii pe viată la care se face referire în cuprinsul art. 160h
alin. 1 din Codul penal, ci se mentionează doar că, atunci „când
legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa detentiunii pe
viată, se aplică minorului închisoarea de la 5 la 20 de ani”.
Ca urmare,
se impune să se constate că au procedat corect numai instantele care
au considerat că atât prin art. 109 din Codul penal, cât si prin art. 160h
din Codul de procedură penală se are în vedere pedeapsa
prevăzută în textul de lege ce incriminează fapta, astfel
că este exclus ca al doilea text de lege să se refere la limitele de
pedeapsă determinate conform art. 109 alin. 1 din Codul penal, cât timp,
ca efect al aplicării prevederilor acestui din urmă articol, nici nu
ar fi posibil să fie stabilită minorului pedeapsa detentiunii pe
viată la care se referă art. 160h alin. 1 din Codul de
procedură penală.
Asa
fiind, dacă s-ar considera că prin expresia „pedeapsă
prevăzută de lege”, în acceptiunea art. 160h alin. 1 din
Codul de procedură penală, s-ar întelege pedeapsa ce se poate stabili
minorului în raport cu criteriile înscrise în art. 109 alin. 1 si 2 din Codul
penal, ar însemna ca aplicarea dispozitiilor referitoare la luarea măsurii
arestării preventive fată de minorul între 14 si 16 ani să fie
restrânsă în mod artificial.
De
altfel, în art. 1411 din Codul penal, introdus prin art. I pct. 50
din Legea nr. 278/2006, se precizează că prin „pedeapsă
prevăzută de lege” se întelegea pedeapsa prevăzută de
textul de lege care incriminează fapta săvârsită în forma consumată,
fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a
pedepselor.
În
consecintă, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 si ale art. 414^ din Codul de procedura penală, urmează a se
admite recursul în interesul legii si a se stabili că, în acceptiunea
reglementării date în art. 160h alin. 1 din Codul de
procedură penală, prin „pedeapsă prevăzută de lege” în
cazul învinuitilor sau inculpatilor minori între 14 si 16 ani se întelege
pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta
săvârsită în forme consumate, fără luarea în considerare a
cauzei de reducere a pedepsei la care se referă art. 109 din Codul penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit
recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.
În aplicarea prevederilor art.
160h alin. 1 din Codul de procedură penală, stabilesc:
În cazul învinuitilor sau
inculpatilor minori între 14 si 16 ani, prin pedeapsă prevăzută
de lege în acceptiunea reglementării din articolul mentionat se întelege
pedeapsa prevăzută în textul care incriminează fapta
săvârsită în forme consumate, fără luarea în considerare a
cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de dispozitiile art. 109 din Codul
penal.
Obligatorie,
potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 18 septembrie 2006.
PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,
prof. univ. dr. NJCOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
privind unele măsuri
de protectie a persoanelor încadrate în muncă
*) Republicată In
temeiul art. II din Legea nr. 450/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 130/1999
privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1.004 din 18 decembrie 2006, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 130/1999 a fost
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355
din 27 iulie 1999 si, ulterior, a mai fost modificată prin Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 136/1999 pentru modificarea si completarea Legii
nr. 130/1999 privind uneie măsuri de protectie a persoanelor încadrate în
muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461
din 23 septembrie 1999, aprobată cu completări prin Legea nr.
322/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342
din 27 iunie 2001, prin Legea nr. 577/2003 privind aprobarea Ordonantei de
urgentă a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea si completarea Legii
nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de
asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 1 din 5 ianuarie 2004, si prin Legea nr. 403/2005 pentru modificarea si
completarea Legii nr. 130/1999 privind unele măsuri de protectie a
persoanelor încadrate în muncă, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I,
nr. 16 din 9 ianuarie 2006.
Limitele amenzilor
contraventionale prevăzute de Legea nr. 130/1999 au fost majorate prin
Hotărârea Guvernului nr. 238/2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I,
nr. 204 din 26 martie 2002.
CAPITOLUL I
Măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă
Art. 1. - Contractele individuale de muncă încheiate de următoarele
categorii de angajatori vor fi înregistrate, în termen de 20 de zile de la data
încheierii lor, la inspectoratele teritoriale de muncă:
a)
persoanele fizice;
b)
societătile comerciale cu capital privat;
c)
asociatiile cooperatiste;
d)
asociatiile familiale;
e)
asociatiile, fundatiile, organizatiile sindicale si patronale;
f)
orice alte organizatii care sunt constituite si functionează potrivit
legislatiei române.
Art. 2. - (1) Carnetele de muncă ale salariatilor încadrati la angajatorii
prevăzuti la art. 1 se păstrează si se completează de către inspectoratele teritoriale de
muncă în a căror rază teritorială îsi are sediul
angajatorul.
(2)
Angajatorii sunt obligati să depună la inspectoratele teritoriale de
muncă la care se păstrează si se completează carnetele de
muncă ale salariatilor:
a)
actele privind executarea, suspendarea, modificarea si încetarea contractelor
individuale de muncă, în termen de 5 zile de la perfectarea acestora;
b)
lunar, dovezile de calculare a drepturilor salariate, până la data de 25 a
lunii următoare celei pentru care se face plata acestora.
(3) Angajatorii
care au înfiintat sedii secundare în alte judete decât în cel unde angajatorul
îsi are sediul pot solicita ca păstrarea si completarea carnetelor de
muncă ale salariatilor care prestează munca în cadrul sediilor
secundare să se facă de către inspectoratele teritoriale de
muncă în a căror rază teritorială îsi desfăsoară
activitatea acestea. În acest caz, angajatorii au obligatia de a înregistra
contractele individuale de muncă ale salariatilor si de a depune
documentele mentionate la alin. (2) la inspectoratul teritorial de muncă
în a cărui rază teritorială îsi desfăsoară activitatea
sediul secundar si de a detine la sediul secundar o copie a acestor documente.
Art. 3. - (1) La solicitarea unor angajatori care au posibilitatea de a
păstra si completa carnetele de muncă ale salariatilor,
inspectoratele teritoriale de muncă pot aproba ca aceste operatiuni
să fie efectuate de către acesti angajatori.
(2)
Angajatorii prevăzuti la alin. (1) au următoarele obligatii:
a)
să depună lunar la inspectoratul teritorial de muncă dovezile de
calculare a drepturilor salariale, până la data de 25 a lunii
următoare celei pentru care se face plata acestora;
b)
să prezinte carnetele de muncă ale salariatilor la inspectoratele
teritoriale de muncă, la încetarea contractelor individuale de muncă
ale acestora, în vederea certificării înscrierilor efectuate.
(3)
Angajatorii care au înfiintat sedii secundare în alte judete decât în cel unde
angajatorul îsi are sediul pot solicita ca păstrarea si completarea
carnetelor de muncă ale salariatilor care prestează munca în cadrul
sediilor secundare să se facă de către acestea. În acest caz,
angajatorii au obligatia de a înregistra contractele individuale de muncă
ale salariatilor si de a depune documentele prevăzute la alin. (2) la
inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază
teritorială îsi desfăsoară activitatea sediul secundar.
Art. 4. - (1) Contractele individuale de muncă încheiate de cetătenii
români cu misiunile diplomatice si cu oficiile consulare străine cu sediul
în România, precum si cu reprezentantele din România ale unor firme, asociatii,
fundatii sau organizatii cu sediul în străinătate se înregistrează
la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului Bucuresti, respectiv
la inspectoratele teritoriale de muncă unde îsi au sediul misiunile
diplomatice, oficiile consulare străine cu sediul în România, precum si
reprezentantele din România ale unor firme, asociatii, fundatii sau organizatii
cu sediul în străinătate.
(2)
Carnetele de muncă ale cetătenilor români mentionati la alin. (1) se
păstrează si se completează de Inspectoratul Teritorial de
Muncă al Municipiului Bucuresti, respectiv de inspectoratele teritoriale
de muncă.
Art. 5. - (1) Pentru prestarea serviciilor prevăzute în prezenta lege,
inspectoratele teritoriale de muncă vor percepe un comision stabilit
după cum urmează:
a)
0,75% din fondul lunar de salarii, angajatorilor cărora le
păstrează si le completează carnetele de muncă;
b)
0,25% din fondul lunar de salarii, angajatorilor cărora le prestează
serviciile prevăzute la art. 3, constând în verificarea si certificarea
legalitătii înregistrărilor efectuate de către acestia.
(2)
Angajatorii prevăzuti la art. 2 si 3 au obligatia să calculeze
comisionul si să depună lunar la inspectoratul teritorial de
muncă o declaratie fiscală privind stabilirea comisionului. Plata
comisionului si depunerea declaratiei se vor efectua până la data de 25 a
lunii următoare celei pentru care este datorat.
(3) Au
obligatia să calculeze comisionul si să depună lunar la
inspectoratul teritorial de muncă o declaratie fiscală privind
stabilirea comisionului si sediile secundare ale angajatorilor, în situatia în
care păstrarea si completarea carnetelor de muncă ale salariatilor,
respectiv verificarea si certificarea înscrierilor efectuate în carnetele de
muncă, se fac de către alt inspectorat teritorial de muncă decât
cel unde îsi are sediul angajatorul.
(4)
Modelul declaratiei fiscale prevăzute la alin. (2), precum si
instructiunile de depunere si completare a acesteia se aprobă prin ordin
al ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei, care se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5)
Sumele reprezentând comisionul prevăzut la alin. (1) constituie venituri
proprii ale Inspectiei Muncii, se păstrează la Trezoreria Statului si
sunt purtătoare de dobândă.
Art. 6. - (1) Inspectia Muncii si inspectoratele teritoriale de muncă
exercită controlul asupra modului în care sunt aplicate prevederile
prezentei legi.
(2)
Angajatorii au obligatia de a permite efectuarea controlului si de a pune la
dispozitie organelor abilitate toate documentele si actele solicitate.
(3)
Împotriva actelor de control referitoare la modul de calcul al comisionului
datorat si al penalitătilor aferente acestuia, stabilite potrivit
prevederilor prezentei legi, se poate formula contestatie, care se
solutionează de către organul emitent.
(4)
Prin derogare de la prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 252/2003 privind
registrul unic de control, în cazul controalelor care au ca obiectiv depistarea
muncii fără forme legale, registrul unic de control se
completează după efectuarea acestora.
CAPITOLUL II
Răspunderea juridică
Art. 7. - Nerespectarea de către angajator a prevederilor art. 1, 2, ale
art. 3 alin. (2) si ale art. 5 alin. (2) constituie contraventie si se
sanctionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.
Art. 8. - Constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la
4.500 lei la 9.000 lei refuzul angajatorului de a permite intrarea în incinta
unitătii a organelor de control prevăzute la art. 6 ori de a pune la
dispozitie acestora documentele solicitate.
Art. 9. - (1) Constatarea si sanctionarea contraventiilor prevăzute de
prezenta lege se fac de către inspectorii de muncă.
(2)
Prevederile prezentei legi, referitoare la contraventii, se completează cu
dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea
nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.
(3)
Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la
data încheierii ori comunicării procesului-verbal jumătate din
minimul amenzii prevăzut de lege, corespunzător faptei pentru care a
fost sanctionat, agentul constatator făcând mentiune despre această
posibilitate în procesul-verbal.
Art. 10. - (1) Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni
la 1 an sau cu amendă penală fapta persoanei care în mod repetat stabileste
pentru angajatii încadrati în baza contractului individual de muncă
salarii sub nivelul salariului minim brut pe tară garantat în plată,
prevăzut de lege.
(2) Cu
pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sanctionează si infractiunea
constând în refuzul repetat al unei persoane de a permite, potrivit legii,
accesul inspectorilor de muncă în oricare dintre spatiile unitătii
sau de a pune la dispozitia acestora documentele solicitate, potrivit legii.
(3)
Constituie infractiune si se sanctionează cu închisoare de la 1 la 2 ani
sau cu amendă penală fapta persoanei care în mod repetat
utilizează persoane care desfăsoară activităti salarizate,
fără respectarea dispozitiilor legale ce reglementează
încheierea contractului individual de muncă.
(4)
Răspunderea penală, în conditiile alin. (1) -(3), revine, după
caz, directorului, directorului executiv, administratorului, reprezentantului
legal al angajatorului-persoană juridică, respectiv altei persoane
împuternicite de către angajatorul-persoană juridică,
angajatorului-persoană fizică ori reprezentantului legal sau altei
persoane împuternicite de către angajatorul-persoană fizică.
Art. 11. - Sanctiunile prevăzute la art. 7, 8 si 10 din prezenta lege se
aplică persoanelor care se fac vinovate de încălcarea prevederilor respective.
Art. 12. - (1) Neplata sumelor reprezentând comisionul prevăzut la art. 5
alin. (1) la termenul stabilit potrivit art. 5 alin. (2) se sanctionează
potrivit prevederilor legale în materie de colectare a creantelor fiscale.
(2)
Pentru recuperarea creantelor reprezentând comisionul neachitat la termenul
stabilit potrivit art. 5 alin. (2), precum si a dobânzilor si
penalitătilor de întârziere datorate, potrivit legii, Inspectia Muncii,
prin inspectoratele teritoriale de muncă, este abilitată să
ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii si să efectueze
procedura de executare silită, potrivit dispozitiilor legale în vigoare în
materie de colectare a creantelor fiscale.
(3)
Dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, republicată, cu modificările si completările
ulterioare, se aplică în mod corespunzător, cu exceptia cazului în
care prin lege specială se dispune altfel.
CAPITOLUL III
Dispozitii finale
Art. 13. - Inspectia Muncii poate utiliza sumele reprezentând comisionul
prevăzut la art. 5 în conditiile stabilite prin hotărâre a
Guvernului.
Art. 14. - În aplicarea prezentei legi Ministerul Muncii, Solidaritătii
Sociale si Familiei si Ministerul Finantelor Publice, ca organe de specialitate
ale Guvernului, pot emite norme metodologice care vor fi publicate în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Art. 15. - La data intrării în vigoare a prezentei legi*) se abrogă
Legea nr. 83/1995 privind unele măsuri de protectie a persoanelor
încadrate în muncă, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 166 din 31 iulie 1995.
Art. 16. - Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data
publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
NOTĂ:
Reproducem
mai jos prevederile art. II si III din Legea nr. 403/2005, care nu sunt
încorporate în textul republicat al Legii nr. 130/1999 si care se aplică,
în continuare, ca dispozitii proprii ale Legii nr. 403/2005.
„Art. II. - (1)
Plătitorii de comision prevăzuti la art. 8**) din Legea nr. 130/1999
privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă,
cu modificările si completările ulterioare, care înregistrează
la data intrării în vigoare a prezentei legi obligatii restante si
neachitate reprezentând comision datorat inspectoratului teritorial de
muncă, au obligatia să depună o declaratie-inventar ce va
cuprinde comisionul datorat, pe ani fiscali, împreună cu dobânzile si
penalitătile de întârziere, sume stabilite pe propria răspundere,
conform evidentei contabile. Declaratia-inventar constituie si înstiintare de
plată.
(2)
Modelul declaratiei-inventar se aprobă prin ordin al ministrului muncii,
solidaritătii sociale si familiei, în termen de 30 de zile de la data
intrării în vigoare a prezentei legi. Ordinul se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
(3)
Declaratia-inventar se depune în termen de 60 de zile de la data intrării
în vigoare a ordinului privind aprobarea modelului declaratiei-inventar la
inspectoratele teritoriale de muncă în a căror rază
teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul
angajatorilor. Declaratia-inventar devine titlu de creantă la data
depunerii la inspectoratul teritorial de muncă.
(4)
Termenele de prescriptie a dreptului de a stabili comisionul datorat, dobânzile
si penalitătile de întârziere aferente, supuse prevederilor prezentului
articol, se întrerup la data intrării în vigoare a prezentei legi,
după această dată urmând să curgă un nou termen de
prescriptie.
(5)
Nerespectarea de către angajator a prevederilor alin. (1)-(4) constituie
contraventie si se sanctionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000
lei.
Art.
III. - (1) Documentele prevăzute la art. 9 alin. (2)***) si la art. 10
alin. (2) lit. a)****) din Legea nr. 130/1999, cu modificările si
completările ulterioare, pot fi depuse de către angajatori la
inspectoratul teritorial de muncă si în format digital, cu respectarea
prevederilor legale referitoare la semnătura electronică.
(2)
Procedura de transmitere în format digital a documentelor prevăzute la
art. 9 alin. (2)***) si la art. 10 alin. (2) lit. a)****) se aprobă prin
decizia inspectorului general de stat din cadrul Inspectiei Muncii si se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
*) Legea nr. 130/1999 a
fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355
din 27 iulie 1999.
**) Art. 8 a devenit, în
forma republicată a Legii nr. 130/1999, art. 1.
***) Art. 9 alin. (2) a
devenit, în forma republicată a Legii nr. 130/1999, art. 2 alin. (2).
****) Art. 10 alin. (2)
lit. a) a devenit, în forma republicată a Legii nr. 130/1999, art. 3 alin.
(2) lit. a).
În Hotărârea Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 80/2007 pentru modificarea Regulamentului privind
organizarea si desfăsurarea concursului de admitere în magistratură,
precum si procedura de numire în functiile de judecător si procuror,
fără concurs, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 126 din 21 februarie 2007, se fac următoarele rectificări
(care nu apartin Redactiei „Monitorul Oficial” Partea I):
- la
art. I pct. 2 cu privire la art. 31, la alin. (5), în loc de: „Nota probei
scrise teoretice si practice este media aritmetică a notelor acordate de
membrii comisiei de corectare pentru fiecare dintre materiile prevăzute la
alin. (1).” se va citi: „Nota probei scrise teoretice si practice este
media aritmetică a notelor acordate de membrii comisiei de corectare
pentru fiecare dintre materiile prevăzute la alin. (1) si (2).”;
- la
alin. (6), în loc de: „Nota generală a probei scrise este rezultatul
mediei aritmetice a notelor obtinute la materiile prevăzute la alin. (1).”
se va citi: „Nota generală a probei scrise este rezultatul mediei
aritmetice a notelor obtinute la materiile prevăzute la alin. (1) si (2).”
