MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 346         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 22 mai 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 333 din 3 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei

 

Decizia nr. 363 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 si art. 581 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 365 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1, 3 si 4 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 366 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă si art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Decizia nr. 375 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 402 din 3 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 413 din 3 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 151/1996 pentru sanctionarea unor încălcări ale regimului valutar

 

Decizia nr. 417 din 3 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 418 din 3 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 333

din 3 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă – procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, exceptie ridicată de Valer-Vasile Bică în Dosarul nr. 7.562/2/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că prin textul de lege criticat se aduce atingere principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constitutie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 31 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 7.562/2/2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei.

Exceptia a fost ridicată de Valer-Vasile Bică într-o actiune în contencios administrativ având ca obiect solutionarea plângerii sale împotriva unor ordine ale procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie prin care s-a stabilit că beneficiază de o majorare a indemnizatiei de încadrare într-un procent corespunzător vechimii sale „numai în functiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casatie si Justitie sau de personal asimilat judecătorilor si procurorilor.”

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale criticate sunt contrare dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1). În acest sens, arată, în esentă, că „introducerea sintagmei «numai» în textul art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006” constituie o încălcare a principiului egalitătii si nediscriminării. Aceasta deoarece o interpretare restrictivă a specialistilor în salarizare a condus, în cazul său, la aplicarea unui tratament diferentiat în ce priveste majorările salariate prevăzute de textul de lege criticat.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că „dispozitia criticată nu aduce atingere principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor, întrucât nu creează vreo discriminare între categorii de persoane aflate în aceeasi situatie juridică. Instituirea sporului prevăzut la art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 este un beneficiu acordat de către legiuitor judecătorilor si procurorilor de carieră si celor asimilati acestora, pentru stimularea stabilitătii în magistratură, deci în considerarea activitătii desfăsurate numai ca magistrat, în raport cu perioada efectiv lucrată în această functie.”

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Astfel, critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 fată de art. 16 alin. (1) din Constitutie nu poate fi retinută, deoarece principiul egalitătii în fata legii nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situatii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 45/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 9 martie 2007, care are următorul continut:

- Art. 4 alin. (1): „Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora si magistratii-asistenti beneficiază, în raport cu vechimea numai în functiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casatie si Justitie sau de personal asimilat judecătorilor si procurorilor, de o majorare a indemnizatiei stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizatia de încadrare brută lunară, după cum urmează:

- de la 3 la 5 ani - 10%;

- de la 5 la 10 ani - 15%;

- de la 10 la 15 ani - 20%;

- de la 15 la 20 de ani - 25%;

- peste 20 de ani - 30%.” Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

Examinând exceptia, Curtea Constitutională retine următoarele:

Textul de lege criticat instituie un tratament juridic identic pentru persoanele aflate în aceeasi situatie, astfel că nu aduce atingere prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie. În acest sens, Curtea observă că prevederile art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 se coroborează cu dispozitiile de asimilare în functiile de judecător, procuror si magistrat-asistent la Înalta Curte de Casatie si Justitie, reglementate prin legi speciale.

Criticile formulate de autorul exceptiei cu privire la modul în care specialistii în salarizare au aplicat textul de lege criticat în ceea ce priveste drepturile lui salariale constituie aspecte ce nu pot forma obiectul controlului exercitat de Curtea Constitutională, si, în consecintă, nu pot fi analizate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, exceptie ridicată de Valer-Vasile Bică în Dosarul nr. 7.562/2/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 363 din 17 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 si art. 581

din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 si art. 581 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Indian England NV” din Amsterdam, Olanda, în dosarele nr. 8.046/2006 si nr. 8.258/2006 ale Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 2.192D/2006 si nr. 2.330D/2006 au continut identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

În temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 2.330D/2006 la Dosarul nr. 2.192D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 4.144 din 27 septembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 8.046/2006, si încheierea din 2 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 8.258/2006, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 si art. 581 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Indian England NV din Amsterdam, Olanda, cu ocazia solutionării unor cauze civile ce au ca obiect suspendarea provizorie a executării silite.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 581 din Codul de procedură civilă îngrădesc dreptul părtilor de a-si sustine pozitia asupra problemelor de fapt si de drept incidente în cauză, precum si asupra probatoriilor pe care le apreciază ca fiind adecvate pentru sustinerea pretentiilor si apărărilor lor. De asemenea, prin reglementarea procedurii ordonantei presedintiale, care poate fi dată fără citarea părtilor, se creează riscul unei vădite defavorizări a uneia din părti în raport cu cealaltă, fiind încălcate astfel si prevederile art. 24 din Constitutie. Autorul exceptiei consideră că dispozitiile art. 403 alin. 4 si cele ale art. 581 din Codul de procedură civilă, care permit judecătorului să dispună suspendarea unei executări silite pornite în temeiul unor titluri executorii, fără ca aceste texte legale să indice vreun criteriu în functie de care magistratul să aprecieze necesitatea adoptării unei astfel de măsuri, contravin prevederilor constitutionale care prevăd dreptul persoanei la un proces echitabil. În consecintă, apreciază că, în lipsa stabilirii unor conditii stricte de admisibilitate a cererii de suspendare, art. 403 alin. 4 si art. 581 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3) si art. 24 alin. (1).

Judecătoria Râmnicu Vâlcea arată că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, arată că aceasta este întemeiată, deoarece excluderea folosirii căii de atac, asociată lipsei citării părtilor la solutionarea cauzei, precum si inexistenta unor criterii obiective de admisibilitate a cererii sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil si dreptul la apărare.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arată că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză dejudecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 403 alin. 4 si ale art. 581 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut:

- Art. 403 alin. 4: „În cazuri urgente, dacă s-a plătit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin încheiere si fără citarea părtilor, suspendarea provizorie a executării până la solutionarea cererii de suspendare de către instantă, încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cautiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cautiunea depusă este deductibilă din cautiunea stabilită de instantă, dacă este cazul. “;

- Art. 581: „Instanta va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonantă presedintială se va introduce la instanta competentă să se pronunte asupra fondului dreptului.

Ordonanta va putea fi dată si fără citarea părtilor si chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgentă si cu precădere. Pronuntarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face în cel mult 48 de ore de la pronuntare.

Ordonanta este vremelnică si executorie. Instanta va putea hotărî ca executarea să se facă fără somatie sau fără trecerea unui termen.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii de lege autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (2), potrivit cărora „nimeni nu este mai presus de lege”, art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, si art. 24 alin. (1), care prevăd că „dreptul la apărare este garantat”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 403 alin. 4 si art. 581 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie.

Astfel, prin Decizia nr. 669 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, Curtea a retinut că împrejurarea potrivit căreia „împotriva încheierii instantei prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării, până la solutionarea cererii de suspendare, nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispozitiile constitutionale referitoare la accesul liber la justitie, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constitutie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situatii juridice, iar, pe de altă parte, prevederile constitutionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.”

De asemenea, prin Decizia nr. 8 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 17 februarie 2006, Curtea a retinut că dispozitiile mai sus mentionate nu contravin prevederilor art. 24 din Constitutie, „având în vedere, pe de o parte, urgenta care impune suspendarea provizorie a executării silite - urgentă care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii instantei -, iar pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de presedintele instantei nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretentiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile si garantiile procedurale, fiind apărat prin instituirea unei cautiuni de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani, cautiune menită să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării silite”.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 759 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, Curtea a retinut că prin procedura de urgentă instituită de acest text de lege nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului oricărei persoane de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justitiei, prin cerere de ordonantă presedintială, si aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonantei presedintiale, ca si cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 si art. 581 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Indian England NV” din Amsterdam, Olanda, în dosarele nr. 8.046/2006 si nr. 8.258/2006 ale Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 365

din 17 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1,3 si 4

din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1, 3 si 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Mariana Onofrei si Gheorghe Onofrei în Dosarul nr. 20.778/245/2006 al Judecătoriei lasi si de Societatea Comercială „Babos Holding” - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.318/337/2006 al Judecătoriei Sălaj.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 2.276D/2006 si nr. 2.437D/2006 au acelasi continut, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

În temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 2.437D/2006 la Dosarul nr. 2.276D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune copcluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 20.778/245/2006, Judecătoria lasi a sesizat

Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor aii. 403 alin. 1,3 si 4 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Mariana Onofrei si Gheorghe Onofrei cu ocazia solutionării unei cauze civile ce are ca obiect o contestatie la executare si suspendarea executării silite.

Prin încheierea din 26 septembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 5.318/337/2006, Judecătoria Sălaj a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si 4 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Babos Holding” - S.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauză civilă având ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că textul de lege criticat conditionează accesul liber la justitie de achitarea unor sume de bani al căror cuantum este raportat la valoarea obiectului executării. De asemenea, apreciază că se încalcă si principiul egalitătii în drepturi, „având în vedere că accesul la justitie este permis în mod diferentiat, plata cautiunii fiind raportată la valoarea obiectului contestatiei, chiar dacă este sesizat unui si acelasi motiv de nelegaiitate al formelor de executare”.

Judecătoria lasi apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1, 3 si 4 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Judecătoria Sălaj apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si 4 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, invocă deciziile Curtii Constitutionale nr. 671/2005 si nr. 579/2005.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de judecătorii-raportori, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 403 alin. 1, 3 si 4 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:

„Până la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanta competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cautiune în cuantumul fixat de instantă, în afară de cazul în care legea dispune altfel. [...]

Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 si 2, instanta, în toate cazurile, se pronuntă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.

În cazuri urgente, dacă s-a plătit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin încheiere si fără citarea părtilor, suspendarea provizorie a executării până la solutionarea cererii de suspendare de către instantă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cautiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cautiunea depusă este deductibilă din cautiunea stabilită de instantă, dacă este cazul.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii de lege, autorii exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi si ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie ca si în prezenta cauză si cu motivări asemănătoare, solutia adoptată fiind de fiecare dată aceeasi, si anume că acestea sunt constitutionale.

În acest sens, este si Decizia Curtii Constitutionale nr. 800 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.012 din 20 decembrie 2006.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în această decizie îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1, 3 si 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Mariana Onofrei si Gheorghe Onofrei în Dosarul nr. 20.778/245/2006 al Judecătoriei lasi si de Societatea Comercială „Babos Holding” - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.318/337/2006 al Judecătoriei Sălaj.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 366 din 17 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă si art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă si ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Protector Company” - S.R.L. si Societatea Comercială „AzoMures” - S.A. din Târgu Mures în Dosarul nr. 1.947/102/2006 al Tribunalului Mures - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 31 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 1.947/102/2006, Tribunalul Mures - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă si art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

Din examinarea încheierii de sesizare si a notelor scrise depuse de autorii exceptiei, Curtea observă că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă a fost ridicată de Societatea Comercială „Protector Company” - S.R.L. si Societatea Comercială „AzoMures” - S.A. din Târgu Mures cu ocazia solutionării unui litigiu de muncă, iar cea a dispozitiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 de către instanta de judecată, din oficiu, cu acelasi prilej.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate autorii acesteia sustin că dispozitiile art. 581 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 21 alin. (3), art. 24 si ale art. 44 alin. (1) din Constitutie. În acest sens, arată că aceste dispozitii de lege contravin dreptului la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, „atâta timp cât partea este în imposibilitatea de a-si exprima pozitia cu privire la dreptul material aplicabil, precum si la interpretarea acestuia”. Totodată, apreciază că posibilitatea acordată discretionar instantei de a cita sau de a nu cita părtile încalcă si dreptul la apărare, întrucât, spre deosebire de reclamant, care îsi poate sustine punctul de vedere atât în scris, cât si prin posibilitatea de a anexa înscrisuri în probatiune, pârâtul se află în imposibilitatea de a aduce la cunostinta instantei punctul său de vedere, precum si de a-l sustine cu probe. În final, apreciază că „prin admiterea, pe calea ordonantei presedintiale, a unei măsuri vremelnice de suspendare a efectelor transferului colectiv, se aduce o gravă încălcare dreptului de proprietate privată al societătii.”

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanta de judecată apreciază că acestea contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constitutie, în măsura în care se referă si la suspendarea cauzelor care au ca obiect cereri ce se solutionează potrivit legii de urgentă, chiar si fără citarea părtilor si fără ca instanta să se pronunte asupra fondului dreptului, precum cererile de ordonantă presedintială, de asigurare a dovezilor sau de luare a măsurilor asigurătorii. Asa fiind, instanta arată că, prin aceste dispozitii de lege, se legitimează abuzul de drept procesual al părtii pârâte, care are dreptul de a obtine suspendarea judecătii si de a pune, astfel, partea adversă în imposibilitatea de a i se aplica procedura de urgentă prevăzută de lege, cu consecinta producerii unor prejudicii iminente si ireparabile.

Tribunalul Mures - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, cu privire la dispozitiile art. 581 din Codul de procedură civilă, este invocată jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, iar, în ceea ce priveste dispozitiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Guvernul arată că acestea sunt constitutionale, ele reglementând modalitatea de pronuntare a instantei asupra cererii de sesizare a Curtii Constitutionale. În sensul constitutionalitătii acestui text de lege, în întregul său, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 329/2006.

Avocatul Poporului arată că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, fiind în deplină conformitate cu prevederile Legii fundamentale invocate în sustinerea exceptiei. În acest sens, se face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 581 din Codul de procedură civilă si ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.

Textele de lege criticate au următorul continut:

- Art. 581 din Codul de procedură civilă: „instanta va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonantă presedintială se va introduce la instanta competentă să se pronunte asupra fondului dreptului.

Ordonanta va putea fi dată si fără citarea părtilor si chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgentă si cu precădere. Pronuntarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face în cel mult 48 de ore de la pronuntare.

Ordonanta este vremelnică si executorie. Instanta va putea hotărî ca executarea să se facă fără somatie sau fără trecerea unui termen.”;

- Art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992: „Pe perioada solutionării exceptiei de neconstitutionalitate judecarea cauzei se suspendă.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii de lege, autorii exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum si ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 581 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 60 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, Curtea a retinut că prin procedura de urgentă instituită de acest text de lege nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului oricărei persoane de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justitiei prin cerere de ordonantă presedintială, si aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonantei presedintiale, ca si cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea a retinut că acestea sunt norme de procedură care instituie un caz de suspendare legală a judecătii în intervalul de timp cuprins între pronuntarea încheierii de sesizare a Curtii Constitutionale de către instanta de judecată sau de arbitraj comercial, si repunerea pe rol a cauzei, după solutionarea exceptiei de către instanta de contencios constitutional. Acest fapt nu aduce însă atingere dreptului la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

De altfel, asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, în întregul său, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 329 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 12 mai 2006.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă si art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Protector Company” - S.R.L. si Societatea Comercială „AzoMures” - S.Â. din Târgu Mures, în Dosarul nr. 1.947/102/2006 al Tribunalului Mures - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 375 din 17 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Cristiana Aneta Buzea si Cornelia Stefania Vlăsceanu în Dosarul nr. 878/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspund personal autorii exceptiei, asistati de avocat cu delegatie la dosar, precum si apărătorul părtilor Florin Alexandrescu, Ileana Constantin si Sorin Constantin. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul autorilor exceptiei solicită admiterea acesteia, arătând că legiuitorul are libertatea de a stabili conditiile de exercitare a căilor de atac, fără a aduce însă atingere substantei dreptului sau fără a-l lipsi de efectivitate. În acest sens a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Airey contra Irlandei (1979) si Artico contra Italiei (1980). Or, instituirea sanctiunii nulitătii pentru neîndeplinirea cerintelor de continut în cuprinsul cererii de recurs, înăuntrul termenului legal, înlătură, fără nicio justificare rezonabilă, posibilitatea exercitării acestei căi de atac.

Apărătorul părtilor Florin Alexandrescu, Ileana Constantin si Sorin Constantin solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, arată că textul de lege criticat este o normă procedurală reglementată de legiuitor în temeiul competentei sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constitutie. Lipsa de diligentă a autorilor exceptiei cu privire la motivarea cererii de recurs nu constituie un argument pentru declararea neconstitutionalitatii art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, apreciind că se solicită de fapt completarea prevederilor legale supuse controlului de constitutionalitate, aspect ce excedează competentei Curtii.

Având cuvântul în replică, reprezentantul autorilor exceptiei arată că nemotivarea în termen a recursului nu s-a datorat culpei acestora, ci împrejurării că această cale de atac a fost calificată initial drept apel.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 11 decembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 878/3/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Cristiana Aneta Buzea si Cornelia Vlăsceanu, reclamante într-o cauză având ca obiect constatarea nulitătii unui contract de vânzare-cumpărare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale criticate sunt contrare dispozitiilor art. 21 alin. (3) si ale art. 24 din Constitutie, precum si celor ale art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Astfel, constatarea nulitătii recursului în cazul nemotivării lui în termen îl privează pe recurent de dreptul la un proces echitabil si de dreptul de a-si apăra interesele într-o cale de atac efectivă. Totodată, autorii exceptiei mai arată că, în situatia recursului declarat împotriva unei hotărâri pronuntate fără drept de apel, ar trebui să se aplice procedura prevăzută în art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în sensul ca motivele de recurs să poată fi depuse până la prima zi de înfătisare.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă apreciază că textul de lege criticat este constitutional.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, în acest sens statuând Curtea în jurisprudenta sa.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile apărătorului autorilor exceptiei si ale reprezentantului părtilor Florin Alexandrescu, Ileana Constantin si Sorin Constantin, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu exceptia cazurilor prevăzute în alin. 2.”

Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionale în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil si art. 24 privind dreptul la apărare din Constitutie, precum si cu dispozitiile art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia, Curtea observă că asupra constitutionalitătii textului de lege criticat s-a pronuntat prin Decizia nr. 312 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 4 mai 2006, statuând, în esentă, următoarele:

În privinta conditiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declaratia, continutul său, instanta la care se depune, competenta si modul de judecare, solutiile ce pot fi adoptate si altele de acelasi gen, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului în substanta sa sau principiilor si textelor constitutionale de referintă.

Astfel, Curtea de la Strasbourg, în Cauza Belăs si altii contra Cehiei din 12 noiembrie 2002, a constatat că dreptul de acces la un tribunal nu este absolut si se pretează la limitări implicit admise, în special în ceea ce priveste conditiile de admisibilitate a unui recurs, având în vedere că presupune reglementarea din partea statului, care se bucură, în această privintă, de o anumită marjă de apreciere.

Pentru aceste motive nu poate fi retinută critica privind încălcarea dispozitiilor art. 21 alin. (3) si ale art. 24 din Constitutie, precum si celor ale art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Pe de altă parte, Curtea nu poate să constate, asa cum solicită autorul exceptiei, incidenta dispozitiilor art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în locul celor ale art. 306 alin. 1 din acelasi cod. Recalificarea căii de atac din apel în recurs si, în consecintă, respingerea recursului ca fiind lovit de nulitate din cauza nemotivării acestuia în termenul prevăzut de lege constituie o problemă de interpretare si de aplicare a legii ce tine de resortul instantelor judecătoresti, iar nu de cel al instantei de contencios constitutional.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Cristiana Aneta Buzea si Cornelia Stefania Vlăsceanu în Dosarul nr. 878/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 aprilie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 402

din 3 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a prevederilor art. 52 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie invocată de Societatea Comercială „Rafinăria Dărmănesti” - S.A., prin lichidator judiciar Societatea Comercială „Profesional Tenarus” - S.R.L. din Onesti, în Dosarul nr. 805/C/R/2005 al Curtii de Apel Brasov - Sectia comercială.

La apelul nominal răspund părtile Societatea Comercială „Termoelectrica” - S.A. Bucuresti - sucursala Electrocentrale Borzesti, precum si Agentia Natională de Administrare Fiscală, reprezentati prin consilieri juridici, cu delegatie la dosar. Lipsesc celelalte părti si autorul exceptiei. Procedura de citare este legal îndeplinită. În privinta părtii Balkan Petroleum Limited Bucuresti, magistratul-asistent informează că pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare figurează mentiunea „destinatar mutat de la domiciliu”. Citarea s-a făcut la acelasi sediu la care a fost îndeplinită procedura de citare în cadrul procesului în fata instantei de judecată care a sesizat Curtea Constitutională.

Curtea constată incidenta dispozitiilor art. 98 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora sanctiunea neaducerii la cunostinta instantei si a părtilor a schimbării domiciliului este neluarea în considerare a acestei schimbări. În consecintă, constată că procedura de citare a fost legal îndeplinită fată de partea Balkan Petroleum Limited Bucuresti.

Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentantul părtii Agentia Natională de Administrare Fiscală solicită mentinerea jurisprudentei anterioare în materie, în sensul respingerii exceptiei ca neîntemeiată.

Reprezentantul părtii Societatea Comercială „Termoelectrica” - S.A. Bucuresti - sucursala Electrocentrale Borzesti depune note scrise în sensul admiterii exceptiei.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 decembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 805/C/R/2005, Curtea de Apel Brasov - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 52 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Rafinăria Dărmănesti” - S.A., prin lichidator judiciar Societatea Comercială „Profesional Tenarus” - S.R.L. din Onesti, într-o cauză având ca obiect judecarea recursurilor declarate de creditorii Directia Generală a Finantelor Publice Bacău, Societatea Comercială „Termoelectrica” - S.A. s.a. Împotriva încheierilor de sedintă pronuntate de judecătorul-sindic în Dosarul nr. 2.821/2004 al Tribunalului Bacău, prin care s-a dispus, între altele, compensarea datoriilor reciproce între Societatea Comercială „Rafinăria Dărmănesti” - S.A. si Societatea Comercială „Rafo” - S.A. Onesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textul de lege criticat încalcă principiile constitutionale ale egalitătii în drepturi si protectiei proprietătii private, deoarece posibilitatea realizării compensării creantei unui creditor cu cea a debitorului afectează drepturile celorlalti creditori, prin micsorarea sumei ce se distribuie în cadrul procedurii falimentului. De asemenea, se arată că prin compensarea creantelor se diminuează cuantumul sumei cuvenite creditorilor bugetari, ceea ce echivalează cu afectarea intereselor nationale în activitatea economică si financiară.

Curtea de Apel Brasov - Sectia comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat garantează dreptul de creantă al unui creditor asupra patrimoniului debitorului.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia este neîntemeiată, arătând că posibilitatea compensării creantelor, prevăzută de textul de lege criticat, este o solutie echitabilă, ce vizează cu prioritate interesele creditorilor, în situatia în care creditorul si debitorul au creante si datorii reciproce, născute anterior deschiderii procedurii, si nu este în contradictie cu dispozitiile constitutionale invocate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă prevederile art. 52 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, potrivit cărora: „Deschiderea procedurii de insolventa nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când conditiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.”

În opinia autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 - egalitatea în drepturi, în art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea si ocrotirea proprietătii private si în art. 135 alin. (2) lit. b) referitor la obligatia statului de a asigura protejarea intereselor nationale în activitatea economică, financiară si valutară.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constitutionalitate, prin raportare la dispozitii constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea si ocrotirea proprietătii private.

Astfel, prin Decizia nr. 286 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 6 iulie 2005, Curtea a statuat că prevederile art. 54 din Legea nr. 64/1995, devenit art. 52 din Legea nr. 85/2006, instituie posibilitatea invocării de către un creditor a dreptului său de a cere compensarea creantei sale cu cea a debitorului atunci când sunt îndeplinite cerintele prevăzute de art. 1143 si 1144 din Codul civil în materie de compensare legală. Prin această prevedere se garantează dreptul de creantă al creditorului asupra patrimoniului debitorului. Astfel, prin indisponibilizarea averii debitorului se urmăreste evitarea diminuării masei credale a creditorilor înscrisi în adunarea creditorilor. În acest sens, dispozitiile art. 1718 din Codul civil stabilesc, cu valoare de principiu, că patrimoniul unei persoane reprezintă gajul general al creditorilor acesteia pentru asigurarea îndeplinirii obligatiilor sale.

Cele statuate în această decizie îsi mentin valabilitatea, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei.

Pentru aceste considerente, în prezenta cauză, Curtea nu poate retine nicio contradictie între prevederea legală criticată si dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) si în art. 135 alin. (2) lit. b), cu atât mai mult cu cât textul de lege criticat nu contine dispozitii discriminatorii, ci se aplică în mod egal tuturor categoriilor de persoane care se încadrează în ipoteza normei legale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie invocată de Societatea Comercială „Rafinăria Dărmănesti” - S.A., prin lichidator judiciar Societatea Comercială „Profesional Tenarus” - S.R.L. din Onesti, în Dosarul nr. 805/C/R/2005 al Curtii de Apel Brasov - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 mai 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 413 din 3 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 151/1996 pentru sanctionarea unor încălcări ale regimului valutar

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 151/1996 pentru sanctionarea unor încălcări ale regimului valutar, exceptie ridicată de Yang Xiangying în Dosarul nr. 32.641 /3/CV/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei, lipsă fiind cealaltă parte, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită. De asemenea, se prezintă domnul Ioan Budura, interpretul autorizat de limba chineză.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul exceptiei de neconstitutionalitate solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că în anul 2005, aflându-se în vamă, i s-a confiscat suma de bani pe care o avea asupra lui. Personalul vamal nu i-a pus la dispozitie traducător de limba chineză. De asemenea, a fost obligat să semneze anumite acte în limba română, desi nu cunostea continutul lor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 22 ianuarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 32.641/3/CV/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 151/1996 pentru sanctionarea unor încălcări ale regimului valutar, exceptie ridicată de Yang Xiangying.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia sustine că dispozitiile criticate încalcă prevederile art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie si art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională decide numai asupra exceptiilor privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autoarei exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2),

ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 151/1996 pentru sanctionarea unor încălcări ale regimului valutar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 26 martie 1996.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (2) referitoare la dreptul de proprietate privată. De asemenea, invocă dispozitiile art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Potrivit prevederilor art. 146 lit. d) teza întâi din Constitutie, Curtea Constitutională „hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial”.

În aplicarea acestei prevederi constitutionale, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede că instanta de contencios constitutional „(...) decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, care are legătură cu solutionarea cauzei în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia”.

Asa fiind, hotărârile Guvernului nu pot constitui obiect al controlului de constitutionalitate, astfel că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 151/1996 este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 151/1996 pentru sanctionarea unor încălcări ale regimului valutar, exceptie ridicată de Yang Xiangying în Dosarul nr. 32.641 /3/CV/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 mai 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 417 din 3 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2006, exceptie ridicată de Confederatia Natională Sindicală „Cartel Aifa” în Dosarul nr. 10.212/2/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, prin consilier juridic, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiata, deoarece art. I pct. 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2006 respectă dispozitiile constitutionale referitoare la garantarea dreptului la muncă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată, arătând că dispozitiile criticate nu încalcă niciuna din prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 5 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 10.212/2/2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2006, exceptie ridicată de Confederatia Natională Sindicală „Cartel Alfa” în cauza ce are ca obiect judecarea actiunii de contencios administrativ formulate împotriva Guvernului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că art. I pct. 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2006 aduce atingere dreptului ia muncă garantat de art. 41 alin. (1) din Constitutie, „prin faptul că elimină reglementarea expresă si limitativă a cazurilor de încetare a contractului individual de muncă din initiativa angajatorului, lăsând libertatea acestuia să concedieze salariatul oricând, după bunul său plac, pentru motive lăsate la libera sa apreciere”.

Consideră, totodată, că acelasi text din ordonanta de urgentă încalcă si prevederile art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie. Autorul exceptiei îsi motivează însă această sustinere numai în raport de alin. (4), în sensul că modificarea art. 65 din Codul muncii nu a fost impusă de existenta unei situatii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată, întrucât prin adoptarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2006 dreptul la muncă nu a fost afectat, ci consolidat, iar măsurile prevăzute protejează salariatii.

În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Adoptarea ârdonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2006 corespunde cerintelor imperative impuse de art. 115 alin. (4) din Constitutie, fiind justificată de existenta unei situatii extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată, creată de necesitatea îndeplinirii angajamentelor asumate de România. Se mai arată că dispozitiile art. 65 din ordonanta de urgentă, criticate de autorul exceptiei, nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 41 cu privire la muncă si protectia socială a muncii.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, acestea fiind în deplină concordantă cu prevederile art. 41 alin. (1) din Constitutie, iar adoptarea ordonantei de urgentă a fost justificată de motivele arătate în cuprinsul ei, referitoare la îndeplinirea angajamentelor asumate pentru armonizarea legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozitiile art. I pct. 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 18 septembrie 2006.

Examinând aceste dispozitii legale, Curtea constată că ele prevăd modificarea art. 65 din Legea nr. 53/2003 -

Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Asadar, în realitate, obiectul exceptiei îl constituie art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii.

Art. 65 din Codul muncii, în redactarea sa modificată, prevede următoarele: „(1) Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiintarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

(2) Desfiintarea locului de muncă trebuie să fie efectivă si să aibă o cauză reală si serioasă.”

În opinia autorului exceptiei, dispozitiile legale criticate sunt în neconcordantă cu prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (1) privind interdictia îngrădirii dreptului la muncă si a libertătii alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de muncă, si ale art. 115 alin. (4) privind conditiile în care Guvernul poate emite ordonante de urgentă si alin. (6) referitoare la domeniile în care nu pot fi adoptate ordonante de urgentă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, cu raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea constată următoarele:

Referitor la sustinerea neconstitutionalitătii art. 65 din Legea nr. 53/2003, Curtea retine că. acest text face parte din capitolul V al Codului muncii „încetarea contractului individual de muncă”, sectiunea a 4-a „Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului”. În redactarea sa initială, art. 65 prevedea că această formă de concediere „reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiintarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultătilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activitătii.”

Prin Decizia nr. 379 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 25 octombrie 2004, Curtea Constitutională a respins, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în forma anterioară modificării.

Noul text modificat diferă de cel anterior numai prin aceea că desfiintarea locului de muncă trebuie să se producă „din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana salariatului”. Rezultă că acesta nu este mai putin precis decât cel anterior, întrucât nici existenta unor dificultăti economice nu constituie determinarea exactă a motivelor ce justifică încetarea contractului individual de muncă.

Tinând seama însă de alin. (2) al art. 65, care prevede si în actuala redactare că „Desfiintarea locului de muncă trebuie să fie efectivă si să aibă o cauză reală si serioasă”, conditii a căror îndeplinire poate fi cenzurată de instanta judecătorească, Curtea retine că textul de lege nu permite încetarea contractului individual de muncă din vointa unilaterală a angajatorului pentru motive invocate arbitrar sau în mod abuziv, astfel încât prin asemenea măsuri să poată fi îngrădit exercitiul dreptului la muncă.

Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că prevederile legale criticate corespund exigentelor prevăzute de art. 24 lit. a) din Carta socială europeană, text citat în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, care mentionează „dreptul lucrătorilor de a nu ficoncediati fără un motiv întemeiat”.

Analizând critica de neconstitutionalitate prin invocarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, care vizează Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2006, Curtea constată că este neîntemeiată. Existenta situatiei extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, prevăzută de textul constitutional, se referă la adoptarea ordonantei de urgentă în integralitatea sa si, în consecintă, nu se impune ca toate dispozitiile acesteia să fie determinate de situatia respectivă sau să satisfacă aceeasi urgentă de reglementare. Or, autorul exceptiei critică sub acest aspect numai un singur text, si anume art. 65 din Legea nr. 53/2003, iar nu ordonanta de urgentă în integralitatea sa.

În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei referitoare la încălcarea, prin ordonanta de urgentă criticată, a prevederilor alin. (6) al art. 115 din Constitutie, Curtea retine că este, de asemenea, neîntemeiată.

Dispozitia constitutională prevede că ordonantele de urgentă nu pot afecta drepturile, libertătile si îndatoririle prevăzute de Constitutie, chiar dacă numai un singur articol din cuprinsul acesteia încalcă asemenea drepturi, libertăti sau îndatoriri. Or, având în vedere aspectele constatate, modificarea art. 65 din Codul muncii nu este de natură să producă astfel de efecte.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Confederatia Natională Sindicală „Cartel Alfa” în Dosarul nr. 10.212/2/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 mai 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 418 din 3 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. 16 aliri. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Forekit Trade” - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 13/R/CA/111/2007 al Tribunalului Bihor - Sectia comercială si contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca nefondată, arătând că dispozitiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 nu îngrădesc sub nici o formă dreptul la muncă al cetătenilor.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 12 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 13/R/CA/111/2007, Tribunalul Bihor- Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Forekit Trade” - S.R.L. din Oradea în cauza ce are ca obiect judecarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 16 alin. (1) din Codul muncii contravin prevederilor art. 41 din Constitutie, deoarece, instituind pentru angajator obligativitatea încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă, îngrădeste dreptul la muncă al cetătenilor.

Tribunalul Bihor - Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât reglementările legale criticate nu aduc atingere libertătii de a munci, de a alege munca si profesia sau activitatea prestată.

În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, constată următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 65/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 iulie 2005, aprobată prin Legea nr. 371/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.147 din 19 decembrie 2005. Aceste dispozitii legale au următorul continut:

- Art. 16 alin. (1): „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimtământului părtilor, în formă scrisă, în limba română. Obligatia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată să desfăsoare o activitate independentă, precum si asociatia familială au obligatia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.”

În opinia autorului exceptiei, dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (i) din Constitutie, potrivit cărora: „Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de muncă este liberă.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, cu raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea constată următoarele:

Desfăsurarea raporturilor juridice de muncă în conditiile reglementate, în deplină cunostintă a drepturilor si îndatoririlor părtilor, siguranta si stabilitatea acestor raporturi prezintă interes general pentru întreaga societate, iar, în particular, atât pentru angajatori, cât si pentru salariati. Un rol deosebit de important pentru asigurarea acestor cerinte îl reprezintă contractul individual de muncă.

Contractul individual de muncă este conventia prin care se materializează vointa angajatorului si a viitorului salariat de a stabili un raport juridic de muncă. In această conventie, negociată si liber consimtită, sunt prevăzute, în limitele stabilite de legislatie si de contractele colective de muncă, toate elementele necesare pentru cunoasterea conditiilor de desfăsurare si de încetare a raportului de muncă, drepturile, obligatiile si răspunderile ambelor părti.

Întrucât contractul individual de muncă reprezintă cea mai concludentă dovadă a ceea ce au convenit părtile, documentul pe baza căruia se poate verifica în ce măsură si-a îndeplinit obligatiile oricare dintre părti, ce drepturi poate revendica si ce răspunderi are, inclusiv în cadrul solutionării unor eventuale litigii, încheierea lui, chiar înainte de începerea raporturilor de muncă si în formă scrisă, este în interesul ambelor părti.

Răspunderea pentru încheierea contractului individual de muncă revine în mod firesc angajatorului. Existenta contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar si atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Încadrarea în muncă doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de muncă, asigură atât cunoasterea, cât si exercitarea obligatiilor legale ce le revin celor care folosesc fortă de muncă salarială.

În consecintă, prevederea, prin art. 16 alin. (1) din Codul muncii, â obligatiei încheierii contractului individual de muncă, în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă, nu îngrădeste în nici un fel dreptul la muncă sau libertatea alegerii locului de muncă.

În acest sens s-a mai pronuntat Curtea Constitutională prin deciziile nr. 448 din 15 septembrie 2005 si nr. 655 din 5 octombrie 2006, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 septembrie 2005, respectiv nr. 907 din 8 noiembrie 2006. Solutia si considerentele acestor decizii sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Forekit Trade” - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 13/R/CA/111/2007 al Tribunalului Bihor - Sectia comercială si contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 mai 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta