MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 340         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 18 mai 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 370 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 si art. 29 din Legea serviciilor comunitare de utilităti publice nr. 51/2006

 

Decizia nr. 374 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit-b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată si ale art. 186 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Decizia nr. 380 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate Agentiei Domeniilor Statului de către partenerii contractuali

 

Decizia nr. 382 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1), (3) si (7) si ale art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 384 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20, art. 21 si art. 22 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

432. - Hotărâre pentru aprobarea organizării Conferintei de lansare în România a programelor de cooperare teritorială la granitele interne ale Uniunii Europene, Bucuresti, 14-15 iunie 2007

 

440. - Hotărâre privind plata contributiei voluntare a României pentru participarea la cea de-a 2-a expeditie multinatională privind monitorizarea calitătii apelor fluviului Dunărea de la izvor până la vărsare

 

441. - Hotărâre privind suplimentarea bugetului Ministerului Culturii si Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, pentru organizarea, în perioada 6-8 iunie 2007, a summitului sefilor de stat din tările Europei de Sud-Est

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 370

din 17 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 si art. 29 din Legea serviciilor comunitare de utilităti publice nr. 51/2006

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale invocate în motivarea exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate ia prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. <1), art. 15-17 si art. 22 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Apă Canal” - S.A din Onesti în Dosarul nr. 4.976/1/2005 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

La apelul nominal răspunde Consiliul Local al Municipiului Onesti, prin consilier juridic, lipsă fiind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Consiliului Local al Municipiului Onesti solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, depunând la dosar note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 31 mai 2006, pronuntată în Dosarul nr. 4.976/1/2005, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1), art. 15-17 sl art. 22 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Apă Canal” - S.A. Onesti.

În motivarea exceptiei autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 45 privind libertatea economică si ale art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) referitoare la libertatea comertului si protectia concurentei loiale. În acest sens, arată că „prevederile legale care permit autoritătilor publice să decidă exercitarea serviciilor de gospodărie comunală prin gestiune directă blochează accesul tuturor celorlalti agenti economici la aceste activităti, în conditiile în care serviciile de gospodărie comunală reprezintă un segment semnificativ al activitătii economice”.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială nu si-a exprimat opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că Legea nr. 571/2003, care reglementează în prezent taxa pe valoarea adăugată, nu a preluat solutia legislativă a art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992, criticată de autorul exceptiei, iar în ceea ce priveste art. 186 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, consideră că dispozitiile constitutionale invocate nu sunt incidente, în spetă fiind vorba despre stricta aplicare a legii.

Avocatul Poporului arată că Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 a fost expres abrogată, iar solutia legislativă din art. 2 alin. 1 lit. b) nu este păstrată în actul normativ în vigoare care reglementează domeniul respectiv, si anume Legea nr. 571/2003. Astfel, exceptia privind acest text de lege este inadmisibilă. În ceea ce priveste dispozitiile art. 186 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, arată că acestea constituie norme de procedură si nu încalcă prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 12 alin. (1), art. 15-17 si ale art. 22 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 4 iulie 2001. Din motivarea exceptiei rezultă că, în realitate, critica de neconstitutionalitate priveste doar dispozitiile art. 16 si 17 din lege, referitoare ia una dintre modalitătile de gestiune a serviciilor publice de gospodărie comunală, si anume gestiunea directă.

Totodată, se constată că, ulterior sesizării Curtii Constitutionale, prin dispozitiile art. 55 din Legea serviciilor comunitare de utilităti publice nr. 51/2006, legea initial criticată a fost integral abrogată, însă prevederile art. 16 si 17 din aceasta au fost, în principiu, preluate de dispozitiile art. 23 si 29 din noua lege în materie.

Ca atare, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie în prezent dispozitiile art. 23 si 29 din Legea serviciilor comunitare de utilităti publice nr. 51/2006, publicată în Monitorul Oficial al Romantei, Partea I, nr. 254 din 21 martie 2006 (în vigoare din data de 21 martie 2007), al căror continut este următorul:

- Art. 23: „(1) Gestiunea serviciilor de utilităti publice reprezintă modalitatea de organizare, functionare si administrare a serviciilor de utilităti publice în scopul furnizării/prestării acestora în conditiile stabilite de autoritătile administratiei publice locale.

(2) Gestiunea serviciilor de utilităti publice se organizează si se realizează în următoarele modalităti:

a) gestiune directă;

b) gestiune delegată.

(3) Modalitatea de gestiune a serviciilor de utilităti publice se stabileste prin hotărâre a consiliilor locale, a consiliilor judetene, a Consiliului General al Municipiului Bucuresti ori a asociatiei de dezvoltare comunitară, după caz, în functie de natura si starea serviciului, de necesitatea asigurării celui mai bun raport pret/calitate, de interesele actuale si de perspectivă ale unitătilor administrativ-teritoriale, precum si de mărimea si complexitatea sistemelor de utilităti publice.

(4) Desfăsurarea activitătilor specifice oricărui serviciu de utilităti publice, indiferent de forma de gestiune aleasă, se realizează pe baza unui regulament al serviciului si a unui caiet de sarcini elaborat si aprobat de autoritătile administratiei publice locale sau de asociatiile de dezvoltare comunitară, după caz, în conformitate cu regulamentul-cadru si cu caietul de sarcini-cadru ale serviciului.

(5) Se interzic orice întelegeri sau acorduri de asociere si Orice practici concertate dintre operatori, indiferent de modul de organizare, forma de proprietate sau modalitatea de gestiune adoptată, care conduc la accentuarea caracterului de monopol al serviciilor de utilităti publice, la restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata serviciilor de utilităti publice.”

- Art. 29: „(1) Gestiunea directă este modalitatea de gestiune în care autoritătile administratiei publice locale sau asociatiile de dezvoltare comunitară, după caz, îsi asumă, în calitate de operator, toate sarcinile si responsabilitătile ce le revin, potrivit legii, cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor de utilităti publice si la administrarea si exploatarea sistemelor de utilităti publice aferente.

(2) Gestiunea directă se realizează prin structuri proprii ale autoritătilor administratiei publice locale sau ale asociatiilor de dezvoltare comunitară, înfiintate prin hotărâri ale consiliilor locale, ale consiliilor judetene, ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau ale asociatiilor de dezvoltare comunitară, după caz, care pot fi:

a) compartimente de specialitate, fără personalitate juridică, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliului local ori judetean al unitătii administrativ-teritoriale;

b) servicii publice sau directii de specialitate, fără personalitate juridică, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliului local ori judetean al unitătii administrativ-teritoriale, având autonomie financiară si functională;

c) servicii publice sau directii de specialitate, cu personalitate juridică, organizate în subordinea consiliului local ori judetean al unitătii administrativ-teritoriale sau a asociatiei de dezvoltare comunitară, având patrimoniu propriu, gestiune economică proprie si autonomie financiară si functională.

(3) Operatorii organizati ca servicii publice de specialitate cu personalitate juridică sunt subordonati autoritătilor administratiei publice locale, posedă un patrimoniu propriu, functionează pe bază de gestiune economică si se bucură de autonomie functională si financiară; acesti operatori întocmesc, în conditiile legii, buget de venituri si cheltuieli si situatii financiare anuale.

(4) Operatorii care îsi desfăsoară activitatea în regim de gestiune directă furnizează/prestează un serviciu de utilităti publice prin exploatarea si administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestuia, pe baza hotărârii de dare în administrare a serviciului, adoptată de consiliile locale, de consiliile judetene, de Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau de asociatia de dezvoltare comunitară, după caz, precum si pe baza licentei eliberate de autoritatea de reglementare competentă.

(5) Operatorii care îsi desfăsoară activitatea înr regim de gestiune directă se organizează si îsi desfăsoară activitatea pe baza unui regulament de organizare si functionare, elaborat si aprobat de autoritătile administratiei publice locale sau de asociatiile de dezvoltare comunitară, după caz.

(6) Excedentele anuale rezultate din executia bugetelor serviciilor publice de specialitate, cu personalitate juridică, care gestionează un serviciu comunal de utilităti publice, rămase la finele exercitiului bugetar, se reportează în anul următor cu aceeasi destinatie. Disponibilitătile provenite din fonduri externe nerambursabile sau împrumuturi destinate cofinantării acestora se administrează si se utilizează potrivit acordurilor de finantare încheiate.

(7) Operatorii care furnizează/prestează servicii de utilităti publice în regim de gestiune directă au obligatia calculării, înregistrării si recuperării amortismentelor mijloacelor fixe aferente acestor servicii prin tarif sau prin pret.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 45 privind libertatea economică si ale art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) referitoare la libertatea comertului si protectia concurentei loiale.

Examinând exceptia ridicată, Curtea retine că Legea serviciilor comunitare de utilităti publice nr. 51/2006 creează un cadru juridic unitar, îmbunătătit fată de vechea reglementare, în consonantă cu principiile generale statuate la nivel european - universalitatea, continuitatea, calitatea serviciului, accesibilitatea tarifară, protectia utilizatorilor -, dar si cu regulile esentiale ale înfiintării, functionării si gestionării serviciilor publice, în contextul cărora autoritătilor publice le revin obligatii si responsabilităti precise pentru satisfacerea, cu celeritate, a intereselor si a nevoilor cetătenilor.

Cât priveste critica de neconstitutionalitate a art. 23 si 29 din Legea nr. 51/2006 fată de art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) din Constitutie, Curtea constată că instituirea competentei exclusive a autoritătilor administratiei publice locale în ceea ce priveste înfiintarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea si controlul functionării serviciilor de utilităti publice, precum si gestiunea propriu-zisă a acestor servicii prin compartimentele de specialitate sau servicii publice înfiintate prin hotărâri ale consiliilor locale, care să asigure această competentă, nu este contrară economiei de piată si libertătii comertului. De altfel, conform art. 23 alin. (5) din lege sunt interzise orice întelegeri sau acorduri de asociere si orice practici concertate dintre operatori, indiferent de modul de organizare, forma de proprietate sau modalitatea de gestiune adoptată, care conduc la accentuarea caracterului de monopol al serviciilor de utilităti publice, la restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata serviciilor de utilităti publice.

Dispozitiile art. 23 si 29 din Legea nr. 51/2006 nu contravin, asa cum sustine autorul exceptiei, nici prevederilor art. 45 din Constitutie privind libertatea economică. Dimpotrivă, textul constitutional consacră accesul liber al oricărei persoane la o activitate economică, care însă este garantat dacă aceasta, ca si libera initiativă, se exercită în conditiile legii.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 si art. 29 din Legea serviciilor comunitare de utilităti publice nr. 51/2006, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Apă Canal” - S.A. din Onesti în Dosarul nr. 4.976/1/2005 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

Definitivă si generat obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 374

din 17 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată sl ale art. 186 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Vroret Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată si art. 186 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială „General Transilvania Exim” - S.R.L. din Orăgănesti în Dosarul nr. 705/1/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă avocatul Cristian Pustin pentru autorul exceptiei de neconstitutionalitate. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, autorul exceptiei arată că, desi Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 nu mai este în vigoare, solutia legislativă criticată a fost preluată de actul abrogator, respectiv Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 17/2000, si solicită Curtii să se pronunte fată de art. 2 afin. 1 lit. b) din acest act normativ. În ceea ce priveste art. 186 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, arată că redactarea acestui text de lege permite interpretări ce contravin dispozitiilor constitutionale.

Reprezentantul Ministerului Public arată că Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 nu mai este în vigoare, iar reglementarea actuală a taxei pe valoarea adăugată, cuprinsă în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu mai cuprinde solutia legislativă criticată. În ceea ce priveste art. 186 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, consideră că acesta nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei si pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 decembrie 2006, Înalta Curta de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată si art. 186 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „General Transilvania Exim” - S.R.L. din Drăgănesti cu prilejul solutionării recursului formulat împotriva Sentintei nr. 338/CA/2005-PI din 28 noiembrie 2005, pronuntată de Curtea de Apel Oradea - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal în Dosârut nr. 5.976/CA/2004.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992, prin formularea lor ambiguă permit interpretări eronate, precum aceea că includ „si operatiunile strict contabile cu bunuri efectuate în cadrul asociatiei în participatiune care de facto si de jure nu presupun un transfer de proprietate”, încălcându-se astfel prevederile constitutionale referitoare la libertatea economică, la asezarea justă a sarcinilor fiscale, la garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate si la obligatia statului de a asigura valorificarea tuturor factorilor de productie. Art. 186 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, prevăzând posibilitatea desfiintării si înlocuirii actului administrativ fiscal, permite efectuarea unor controale repetate la nesfârsit, ceea ce este de natură să bulverseze activitatea operatorului de comert controlat si să creeze o stare de incertitudine în ceea ce priveste situatia obligatiilor sale fată de stat până când se vor recunoaste rezultatele noului control fiscal.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia ridicată nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că Legea nr. 571/2003, care reglementează în prezent taxa pe valoarea adăugată, nu a preluat solutia legislativă a art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992, criticată de autorul exceptiei, iar în ceea ce priveste art. 186 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, consideră că dispozitiile constitutionale invocate nu sunt incidente, în spetă fiind vorba despre stricta aplicare a legii.

Avocatul Poporului arată că Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 a fost expres abrogată, iar solutia legislativă din art. 2 alin. 1 lit. b) nu este păstrată în actul normativ în vigoare care reglementează domeniul respectiv, si anume Legea nr. 571/2003. Astfel, exceptia privind acest text de lege este inadmisibilă. în ceea ce priveste dispozitiile art. 186 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, arată că acestea constituie norme de procedură si nu încalcă prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art 146 lit. d) din Constitutie, aie art, 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Conform încheierii de sesizare, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 12 decembrie 1995, si art. 186 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial ai României, Partea 1, nr. 863 din 26 septembrie 2005. În ceea ce priveste acest din urmă text de lege, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstitutionalitate priveste doar dispozitiile alin. (3).

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992: „În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operatiunile cu plată, precum si cele asimilate acestora, potrivit prezentei ordonante, efectuate de o manieră independentă de către persoane fizice sau juridice, privind: [...]

b) transferul proprietătii bunurilor imobiliare între agentii economiei, precum si între acestia si institutii publice sau persoane fizice;";

- Art. 186 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003: „Prin decizie se poate desfiinta total sau partial actul administrativ atacat, situatie în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de solutionare."

În opinia autorului exceptiei, textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi constitutionale: art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza întâi care se referă la garantarea si ocrotirea proprietătii private; art. 45 privind libertatea economică; art. 56 alin. (2) si (3) privind asezarea justă a sarcinilor fiscale si stabilirea acestora numai prin lege; art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligatia statului de a asigura cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie si art. 139 alin. (1) referitoare la stabilirea numai prin lege a impozitelor, taxelor si a altor venituri ale bugetului de stat.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, anterior sesizării sale, Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 a fost expres si integral abrogată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 15 manie 2000. Aceasta, la rândul ei, a fost abrogată si înlocuită prin Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 15 septembrie 2003, care, de asemenea, a fost integral si expres abrogată prin art. 298 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.

În prezent taxa pe valoarea adăugată este reglementată în titlul VI al Codului fiscal, respectiv art. 126 stabileste sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, iar art. 128 determină operatiunile impozabile. în redactarea acestor noi texte de lege nu este preluată esenta solutiei legislative anterioare, considerată de autorul exceptiei ca fiind neconstitutională.

De altfel, Curtea constată că autorul exceptiei critică în special Normele de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 3/1992, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 512/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 344 din 11 septembrie 1998, dispozitii a căror formulare poate determina aplicarea abuzivă a textului de lege.

În conformitate cu dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nici dispozitiile unui act normativ care nu mai este în vigoare si nici normele de aplicare aprobate printr-o hotărâre a Guvernului nu pot constitui obiectul controlului de constitutionalitate exercitat în temeiul art. 146 lit d) din Constitutie. Astfel, în privinta art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992, exceptia de neconstitutionalitate urmează â fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 186 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, Curtea constată că acest text de lege face parte din reglementarea modului de solutionare de către organele finantelor publice a contestatiilor formulate împotriva actelor de constatare si a dispozitiilor fiscale. Textul criticat are în vedere situatia în care se constată că actul administrativ fiscal a fost gresit întocmit, contestatia fiind întemeiată. în consecintă, aceasta prevede că, prin decizia de solutionare a contestatiei, actul administrativ initial poate fi desfiintat integral sau în parte, întocmindu-se un nou act administrativ fiscal, cu respectarea întocmai a dispozitiilor deciziei.

Din acest text de lege nu rezultă însă că întocmirea noului act administrativ fiscal ar implica neconditionat efectuarea unui nou control fiscal si cu atât mai putin sirul nesfârsit al controalelor. Oricum, efectuarea controalelor de către organele competente ale administratiei financiare la agenti economici cu privire la respectarea legislatiei si a disciplinei financiare nu poate fi considerată ca fiind contrară principiului constitutional al libertătii economice, întrucât si această libertate trebuie să se manifeste cu respectarea cadrului legal.

Prevederile art. 56, art. 135 si art. 139 din Constitutie nu au incidentă în cauză, întrucât nu vizează efectuarea controalelor fiscale, stabilirea si valorificarea rezultatelor acestora si nici procedura de solutionare a contestatiilor împotriva actelor administrative fiscale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si at art. 147 alin. (4) din Constitutie, at art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „General Transilvania Exim” - S.R.L. din Drăgănesti în Dosarul nr. 705/1/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 186 alin. (3) din Ordonanta Guvernutui nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de aceiasi autor în acelasi dosar al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 380

din 17 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate Agentiei Domeniilor Statului de către partenerii contractuali

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate Agentiei Domeniilor Statului de către partenerii contractuali, exceptie ridicată de Societatea Agricolă „Zimbrul” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 38.871/2/2005 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 146D/2007 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, prin avocat Ovidiu Bulai cu delegatie depusă la dosar. Lipseste partea Agentia Domeniilor Statului, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 222D/2007 si nr. 252D/2007 având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de acelasi autor în dosarele nr. 33.711/2/2005 si nr. 7.770/2/2006 ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

În ambele cauze răspunde, pentru autorul exceptiei, acelasi avocat ca si în primul dosar, lipsind cealaltă parte, fată. ele care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent informează Curtea că la aceste dosare partea Agentia Domeniilor Statului a depus note scrise prin care solicită respingerea exceptiei ca nefondată.

Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus­mentionate, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul legal al autorului exceptiei este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 252D/2007 si nr. 222D/2007 la Dosarul nr. 146D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii dă cuvântul apărătorului autorului exceptiei. În esentă, acesta sustine că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 64/2005 contravine, în integralitatea sa, principiului neretroactivitătii legii civile, principiului egalitătii în fata legii si dreptului de proprietate, deoarece aceasta modifică efectele juridice ale unor contracte încheiate sub imperiul legii vechi. De asemenea, actul normativ criticat situează Agentia Domeniilor Statului pe o pozitie privilegiată fată de partenerii săi contractuali, impunând acestora executarea unor obligatii contractuale fără exercitarea unui control judecătoresc prealabil si derogând, astfel, de la normele de drept comun. În concluzie, arată că ordonanta criticată deschide calea unor abuzuri din partea Agentiei Domeniilor Statului, prin crearea în mod artificial de creante, titluri executorii si executări silite, blocând activitatea partenerului contractual si afectându-i patrimoniul. Ca atare, solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că textele criticate nu contin mentiuni exprese cu privire la aplicarea lor retroactivă, ca atare nu se poate retine contrarietatea fată de prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si art 44 alin. (1) si (2) din Constitutie. Mai mentionează ca eventualele derogări, pretinse de autorul exceptiei, nu reprezintă insă. o problemă de constitutionalitate, astfel că solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 16 ianuarie 2007, 31 ianuarie 2007 si 16 februarie 2007, pronuntate în dosarele nr. 38.871/2/2005, nr. 33.711/2/2005 si nr. 7.770/2/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate Agentiei Domeniilor Statului de către partenerii contractuali. Exceptia a fost ridicată de Societatea Agricolă „Zimbrul” - S.A. din Bucuresti în cauze având ca obiect solutionarea unor recursuri împotriva unor sentinte comerciale prin care s-au admis contestatii la executare formulate de autorul exceptiei si s-au anulat somatii, precum si toate actele de executare efectuate de Agentia Domeniilor Statului împotriva acestuia.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate având un continut identic, autorul acesteia sustine că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 64/2005 este contrară prevederilor art. 15 afin. (2), art. 16 alin. (1) si art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, precum si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Astfel, apreciază că dispozitiile art. 1 alin. (1) din ordonanta criticată sunt retroactive prin aceea că instituie aplicabilitatea Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 si Agentiei Domeniilor Statului, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. Art. 1 alin. (2) din actul normativ atacat încalcă prevederile art. 16 alin. (1) si ale art. 44 alin. (2) din Constitutie, întrucât reprezintă „o ingerintă în libertatea individuală de a contracta potrivit lectii, o modalitate de schimbare unilaterală, în folosul unei părti contractante, a prevederilor unui contract comercial”. Dispozitiile art. 2 din aceeasi ordonantă „confirmă fără echivoc încălcările prevederilor Legii fundamentale” deja invocate, fiind contrare, totodată, si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Aceasta, deoarece dispozitiile criticate instituie modalităti extrajudiciare de executare, sustrag controlului judecătoresc valabilitatea unui act juridic, consideră în mod unilateral un contract ca reprezentând titlu executoriu si urmează să se aplice contractelor deja încheiate, cu încălcarea libertătii contractuale a părtilor exprimată la momentul semnării contractului, a dreptului la un proces echitabil si a dreptului la apărare. De asemenea, articolul final al ordonantei criticate „reprezintă chintesenta încălcării Constitutiei”, confirmând retroactivitatea actului normativ si nesocotirea principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a dreptului la garantarea proprietătii private si ocrotirea prin lege a acesteia.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială, făcând referire la considerentele si solutia Deciziei Curtii Constitutionale nr. 719/2006, apreciază ca exceptia ridicată nu este întemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 64/2005 sunt constitutionale, invocând în acest sens Decizia nr. 719/2006, prin care Curtea Constitutională a statuat, pentru argumentele acolo expuse, că textele legale criticate nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie. Arată, de asemenea, că dispozitiile examinate nu instituie privilegii sau discriminări între cetăteni, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeasi situatie, fără nicio deosebire pe criterii arbitrare, astfel că nu poate fi retinută critica de neconstitutionalitate fată de prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie. Cât priveste dispozitiile art. 44 alin. (2) din Constitutie, invocate, consideră că nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar punctele de vedere ale Guvernului au fost înregistrate la Curtea Constitutională după data pronuntării prezentei decizii.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate Agentiei Domeniilor Statului de către partenerii contractuali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 4 iulie 2005, aprobată prin Legea nr. 368/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 1.140 din 16 decembrie 2005. Textele criticate prevăd următoarele:

„Art. 1. - (1) Dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmărire a executării obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societătilor comerciale, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 506/2002, cu modificările si completările ulterioare, se aplică si Agentiei Domeniilor Statului în calitate de institutie implicată în procesul de privatizare.

(2) Dispozitiile cap. VIII, IX si X din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată, cu modificările si completările ulterioare, se aplică si Agentiei Domeniilor Statului în calitate de institutie implicată în procesul de privatizare.

Art. 2. - Contractele de vânzare-cumpărare de actiuni încheiate de Agenpa Domeniilor Statului constituie titluri executorii.

Art. 3. - Procedurile cuprinse în dispozitiile legale mentionate la art. 1 alin. (2) se aplică si în cazul contractelor încheiate de Agentia Domeniilor Statului cu partenerii contractuali, având ca obiect orice formă de exploatare eficientă a terenurilor cu destinatie agricolă.”

În motivarea exceptiei, autorul acesteia invocă prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitătii legii civile, art. 16 alin. (1) consacrat principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări si ale art. 44 alin. (1) si (2) referitor la garantarea si ocrotirea proprietătii private, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, norme privind accesul liber la justitie si dreptul părtilor la un proces echitabil.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că sustinerile de neconstitutionalitate se axează, în esentă, pe aspectul aplicării dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societătilor comerciale si a unor prevederi din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare si Agentiei Domeniilor Statului, în cantate de institutie implicata în procesul de privatizare. În opinia autorului exceptiei, aplicarea dispozitiilor mentionate unor contracte deja încheiate este de natură să contravină principiilor neretroactivitătii legii si a egalitătii cetătenilor în fata legii, precum si dreptului la un proces echitabil si dreptului la apărare.

Sub acest aspect, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat, răspunzând astfel unor critici asemănătoare. Prin Decizia nr. 719 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr, 952 din 27 noiembrie 2006, Curtea a constatat că dispozitiile art. 1 alin. (2) si aie art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 64/2005 nu contin nicio referire expresa cu privire la aplicarea lor asupra actelor juridice încheiate înaintea intrării în vigoare a ordonantei de urgentă în discutie, fiind asadar în concordantă cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie.

În plus, în prezenta cauză sunt invocate si dispozitiile art. 16 alin. (1) si ale art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Fată de aceste critici de neconstitutionalitate, Curtea constată că cele 3 articole ale ordonantei de urgentă prevăd aplicabilitatea unor norme speciale de procedură pentru recuperarea datoriilor fată de Agentia Domeniilor Statului, în calitatea sa de institutie implicată în procesul de privatizare. Acestea se aplică în mod egal tuturor debitorilor aflati în ipoteza normei, fără privilegii si fără discriminări. De asemenea, scopul reglementării legale criticate fiind recuperarea debitelor stabilite pe baza obligatiilor contractuale, nu se poate retine încălcarea dreptului de proprietate.

De altfel, Curtea observă că, în realitate, critica de neconstitutionalitate, constituind în caracterul retroactiv al dispozitiilor de lege examinate, se întemeiază pe modul de interpretare si aplicare a acestora, si nu pe continutul lor normativ. Or, interpretarea si aplicarea reglementărilor legale în cadrul unor litigii sunt atributii ce revin în exclusivitate instantelor de judecată si nu Curtii Constitutionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate Agentiei Domeniilor Statului de către partenerii contractuali, exceptie ridicată de Societatea Agricolă „Zimbrul” - S.A. din Bucuresti în dosarele nr. 38.871/2/2005, nr. 33.711/2/2005 si nr. 7.770/2/2006 ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

praf. univ. dr. LOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 382

din 17 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1), (3) si (7) si ale art. 11 din Leoea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1), (3) si (7) si ale aii. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Alex Society” - S.R.L din comuna Popesti-Leordeni în Dosarul nr. 5.827/2/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei prin avocat Mădălin Barbu cu împuternicire avocatială depusă la dosar, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legat îndeplinită.

Partea prezentă învederează Curtii, cu titlu de chestiune prealabilă, lipsa de procedură în cazul citării părtii Societatea Comercială „Danubiana” - S.A. din Popesti-Leordeni, întrucât, ulterior invocării exceptiei, împotriva acesteia s-a declansat procedura insolventei, astfel că ar trebui citată la sediul lichidatorului judiciar, sens în care depune documente doveditoare la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că în cauză nu este necesară refacerea procedurii de citare cu partea mentionată.

Deliberând, Curtea, în temeiul art. 98 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea de acordare a unul nou termen de judecată în vederea efectuării unei noi citări a părtii lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acorda cuvântul reprezentantului legal al autorului exceptiei, care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitâte. Arată, în esentă, că obligatia parcurgerii procedurii prealabile în cazul unui act administrativ nul absolut împiedică accesul la instantă al părtii vătămate, lezează dreptul său la apărare si dreptul de petitionare, întrucât până la constatarea nulitătii absolute de către instantă acel act continuă să-si producă efectele.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, sustinând în acest sens că termenele si conditiile referitoare la exercitarea dreptului la actiune în contencios administrativ, astfel cum sunt reglementate de textele de lege criticate, corespund întru totul prevederilor art. 52 din Constitutie, referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 13 decembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 5.827/2/2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitâte a dispozitiilor art. 7 alin. (1), (3) si (7) si ale art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Alex Society” - S.R.L. din comuna Popesti-Leordeni într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în contencios administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitâte se sustine, în esentă, că procedura prealabila instituită de art. 7 din Legea nr. 554/2004 este o procedură inutilă, care, prin amânarea solutionării cauzei peste limitele unui termen rezonabil, nu face decât să îngrădească flagrant accesul liber la justitie, fără o ratiune economică, socială si politică, contrar prevederilor art. 21 din Constitutie. Stabilirea unor termene de prescriptie sau de decădere prea scurte, de 6 luni sau 1 an, după caz, conduce, de asemenea, si la încălcarea art. 52 alin. (1) din Legea fundamentală, fiind inacceptabil ca, în situatia unui act administrativ prin care se atribuie un drept real imobiliar, dreptul la actiune să fie prescriptibil. Arată că dezideratul asigurării stabilitătii circuitului civil nu apare ca o justificare a acestor restrictii, în conditiile în care ritmul modificărilor legislative împiedică practic stabilitatea institutională. În opinia sa, persoanele juridice de drept public sunt favorizate atât prin obligatia parcurgerii procedurii prealabile de către persoana vătămată printr-un act administrativ, cât si prin instituirea acestor termene nerezonabile, care permit emiterea unor «acte nule absolute, dar anulabile”, ceea ce contravine principiului egalitătii în fata legii, statuat de art. 16 din Constitutie.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că prevederile art. 7 alin. (1), (3) si (7) si ale art. 11 din Legea nr. 554/2004 nu încalcă egalitatea în drepturi a cetătenilor, accesul liber la justitie si nici dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Dimpotrivă, textele criticate prevăd reguli speciale, stabilite de legea contenciosului administrativ în conformitate cu dispozitiile art. 52 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora conditiile si limitele exercitării dreptului la actiune al persoanei vătămate într-un drept ori interes legitim de o autoritate publică se stabilesc prin lege organică.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitâte este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, prin care aceasta a constatat că dispozitiile art. 7 alin. (1), (3) si (7) si ale art. 11 din Legea nr. 554/2004 nu contravin prevederilor art. 16, 21 si ale art. 52 alin. (1) din Constitutie.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Arată, în esentă, că acestea nu aduc atingere principiului constitutional al egalitătii în fata legii, fiind aplicabile oricărei persoane aflate în situatiile mentionate în ipoteza normei juridice, neavând caracter discriminatoriu pe considerente arbitrare. Totodată, textele criticate sunt în deplină concordantă cu prevederile art. 21 si ale art. 51 alin. (1) din Constitutie, precum sl cu jurisprudenta Curtii Europene a Dreptunlor Omului, care a statuat, de exemplu, în Cauza Stubbings si altii împotriva Regatului Unit, 1996, că instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, termenele de prescriptie si cele de decădere sau sanctiunile pentru nerespectarea acestora nu aduc atingere dreptului la un tribunal în substanta sa. De altfel, în sensul constitutionalitătii dispozitiilor criticate, Curtea Constitutională s-a pronuntat prin deciziile nr. 569/2006 si nr. 638/2006.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitâte ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-râportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitâte ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitâte îl constituie dispozitiile art. 7 alin. (1), (3) si (7) si ale art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Textele criticate prevăd: următoarele:

- Art. 7. - Procedura prealabilă: „(1) Înainte de ase adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autoritătii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, daca acesta există.(...)

(3) Este îndreptătită să introducă plângere prealabilă si persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunostintă, pe orice cale, de existenta acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).(...)

(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, si peste tennenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescriptie.”;

- Art. 11, - Termenul de introducere a actiunii:

„(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii;

b) data expirării termenului legal de solutionare a cererii, fără a depăsi termenul prevăzut la alin. (2);

c) data încheieriiprocesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă si peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.

(3) În cazul actiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agentia Natională a Functionarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existenta actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile alin. (2).

(4) Ordonantele sau dispozitiile din ordonante care se consideră a fi neconstitutionale, precum si actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.

(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescriptie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere.”

În motivarea exceptiei autorul invocă prevederile constitutionale ale art.16, privind principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, ale art. 21 referitor la accesul liber la Justitie si ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum si prevederile tratatelor internationale la care România este parte - Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, fără a face însă referire la un text anume.

Analizând critica de neconstitutionalitate, Curtea retine că aceasta vizează, în esentă, procedura plângerii prealabile, instituită de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum si stabilirea, prin art. 11 din lege, a unor termene pentru introducerea actiunii în contencios administrativ. In opinia autorului exceptiei, procedura prealabilă este inutilă si de natură a tergiversa solutionarea pricinii de către instanta judecătoreasca, fiind îngrădit astfel accesul liber la justitie, iar termenele de prescriptie sau de decădere, care sunt de 6 tuni sau de un an, după caz, sunt prea scurte, nerezonabile, astfel încât aduc atingere dreptului persoanei vătămate de o autoritate publica de a se adresa justitiei pentru a cere anularea actului administrativ sau recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei.

Curtea constată că textele de lege criticate, raportate la aceleasi prevederi constitutionale si la aceleasi critici, au mai fost analizate în jurisprudentâ sa. De exemplu, prin Decizia nr. 39 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si ale art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, retinând că „Nicio dispozitie constitutională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdictional, cum este de exemplu procedura recursului administrativ gratios sau a celui ierarhic.” Prin Decizia nr. 220/2004 s-â arătat, de asemenea, că instituirea recursului prealabil sau gratios reprezintă o modalitate simplă, rapidă si scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obtine recunoasterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent. Se realizează astfel, pe de o parte, protectia persoanei vătămate si a administratiei, iar pe de altă parte, degrevarea instantelor judecătoresti de contencios administrativ de acele litigii care pot fi solutionate j>e cale administrativă, dându-se expresie principiului celeritătii.

Cât priveste problema termenelor reglementate de art. 11 din Legea nr. 554/2004, înăuntrul cărora persoana vătămată trebuie să exercite dreptul la actiune în contencios administrativ, Curtea, prin Decizia nr. 123/2006, a retinut că „stabilirea unor conditionări pentru introducerea actiunilor în justitie nu constituie o încălcare a dreptului la accesul liber la justitie si la un proces echitabil”, iar „legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, ca si modalitătile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, în formele si în modalitătile instituite de lege”. În considerentele Deciziei nr. 534/2006, Curtea a arătat totodată că „textul de lege supus controlului de constitutionalitate [art. 11 alin. (1) afin Legea nr. 554/2004] nu contine nicio dispozitie prin care s-ar crea privilegii sau discriminări. Alin. (1) al art. 11 prevede regula generală potrivit căreia termenul pentru introducerea cererii ta instanta de contencios administrativ este de 6 luni, iar alin. (2) stabileste exceptia, în sensul că pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă si peste acest termen, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului. Aceste reglementări se aplică deopotrivă tuturor persoanelor care se consideră vătămate prin actul administrativ si vor să-l atace”.

Curtea constată că cele retinute în jurisprudentâ mentionată îsi păstrează valabilitatea si în această cauza.

Curtea observă că nu poate fi retinută nici critica de neconstitutionalitate referitoare la încălcarea art. 52 alin. (1) din Legea fundamentală, privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Potrivit alin. (2) al textului constitutional invocat, „conditiile si limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică”. Or, dispozitiile legate criticate cuprind reguli privind anumite conditii si termene în limitele cărora persoana vătămată în drepturile sale de o autoritate publică îsi poate exercita dreptul la actiune împotriva actelor administrative emise de aceasta, astfel că nu există contradictie între art. 7 alin. (1), (3) si (7) si art. 11 din Legea nr. 554/2004, pe de o parte, si art. 52 alin. (1) din Constitutie, pe de altă parte.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ,

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1), (3) si (7) si ale art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Alex Society” - S.R.L. din comuna Popesti-Leordenî în Dosarul nr. 5.827/2/2006 al Curtii de Apei Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 384

din 17 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20, art. 21 si art. 22 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20, 21 si 22 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Avirad” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 32.022/2/2005 (nr. vechi 3.097/2005) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, prin administrator si asistat de avocatul Camelia Leceanu, precum si consilierul juridic Carmen-Elena Tatu pentru partea Serviciul Roman de Informatii. Lipseste partea Inspectoratul General al Politiei Române - Directia politie de ordine publică, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, avocatul autorului exceptiei solicită admiterea exceptiei, sens în care arată că textele de lege criticate nu prevăd obligatia ca Serviciul Român de informatii să motiveze refuzul acordării avizului necesar fiecăruia dintre conducătorii societătii pentru eliberarea licentei de functionare a societătilor specializate de pază si protectie si nici nu prevede anumite criterii pentru emiterea acestui aviz care să poată fi verificate de instanta de judecată. Astfel, se aduce atingere dreptului la un proces echitabil si dreptului la apărare ale celui care contestă pe calea justitiei acest refuz si îi sunt restrânse, fără justificare constitutională, drepturi fundamentale. De asemenea, sustine că este încălcat si dreptul la muncă al celorlalti asociati ai societătii de pază si protectie care au obtinut avizulsi este îngrădită libertatea comertului, întrucât societatea nu îsi poate desfăsura activitatea în lipsa acestui aviz. Conchide arătând că nu există stat de drept atât timp cât o institutie a statului poate face ceea ce doreste fără posibilitatea de a fi controlată de instanta de judecată.

Administratorul Societătii Comerciale „Avirad” - S.A. din Bucuresti solicită, de asemenea, admiterea exceptiei, arătând că textele de lege criticate produc efecte neconstitutionaJe.

Reprezentantul Serviciului Român de Informatii solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, arată că dispozitiile privind nemotivarea refuzului de eliberare a avizului de către Serviciul Român de informatii sunt prevăzute de Normele metodologice din 25 iunie 2004 privind eliberarea, reînnoirea, suspendarea si anularea licentelor de functionare pentru societătile specializate de pază si protectie, avizarea conducătorilor si atestarea agentilor de pază, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.010/2004, astfel că autorul exceptiei fie solicită controlul acestei hotărâri a Guvernului, fie completarea prevederilor Legii nr. 333/2003, ceea ce este, în ambele cazuri, inadmisibil. Mai arată că textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.

În replică, avocatul autorului exceptiei arată că Legea nr. 333/2003 creează posibilitatea ca prin normele de aplicare să fie dată o asemenea interpretare textelor de lege criticate, întrucât nu are prevederi exprese în ceea ce priveste obligatia motivării refuzului de a elibera avizul si nici nu prevede criteriile pe baza cărora se emite acest aviz.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, sens în care arată că prevederile exprese privind nemotivarea refuzului de emitere a avizului sunt cuprinse în normele de aplicare a Legii nr. 333/2003, iar nu în însusi cuprinsul legii. Astfel, consideră că în realitate autorul exceptiei critică o omisiune legislativă, aspect ce nu cade însă în competenta instantei de contencios constitutional.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 decembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 32.022/2/2005 (nr. vechi 3.097/2005), Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20, 21 si 22 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Avirad” - S.A. din Bucuresti în cadrul actiunii în contencios administrativ în care a solicitat constatarea nelegalitătii refuzului de emitere a avizului Serviciului Român de Informatii, necesar pentru emiterea licentei de functionare a societătii.

În motivarea exceptiei autorul acesteia sustine, în esentă, că art. 20 din Legea nr. 333/2003, coroborat cu prevederile normelor metodologice de aplicare a legii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.010/2004, sunt neconstitutionale, întrucât prevăd că Serviciul Român de Informatii nu va motiva refuzul de acordare a avizului necesar conducătorilor societătilor de pază si protectie sau reprezentantilor persoanelor juridice în vederea obtinerii licentei de functionare, în situatia în care acest refuz este fundamentat pe date si informatii ce privesc siguranta natională a României. Astfel, persoanele interesate si instanta judecătorească nu vor putea să cunoască motivele pentru care nu se acordă avizul si temeinicia acestora. De asemenea, consideră că refuzul de acordare a avizului împiedică dreptul asociatilor de a desfăsura liber o activitate comercială si aduce atingere dreptului la muncă al acestora, precum si al angajatilor societătii. În consecintă, apreciază că dispozitiile de lege criticate aduc o restrângere nejustificată a drepturilor fundamentale, ceea ce contravine dispozitiilor art. 53 din Constitutie.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia ridicată nu este întemeiata, întrucât dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate. Mai arată că posibilitatea nemotivării de către Serviciul Român de Informatii a refuzului de a-si acorda avizul nu este prevăzută de Legea nr. 333/2003, ci de normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.010/2004, însă acest act normativ nu poate constitui obiect al exceptiei de neconstitutionalitate, astfel că a respins exceptia de neconstitutionalitate cu privire la acesta ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatul Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că solutia legislativă criticată, referitoare la nemotivarea refuzului de acordare a avizului de către Serviciul Român de Informatii, nu este prevăzută de Legea nr. 333/2003, ci de normele de aplicare a acestei legi, aprobate printr-o hotărâre a Guvernului ce nu poate constitui obiect al controlului de constitutionalitate. În ceea ce priveste art. 20, 21 si 22 din Legea nr. 333/2003, arată că acestea nu contin prevederi de natură să încalce dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Avocatul Poporului consideră că niciuna dintre criticile formulate de autorul exceptiei nu este întemeiată. Astfel, arată că dispozitiile de legecriticate nu îngrădesc în niciun fel dreptul oricărei persoane de a se adresa justitiei si de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instantă independentă într-un termen rezonabil. De asemenea, arată că libertatea comertului nu poate fi asigurată decât prin impunerea unui climat de disciplină economică la care agentii economici trebuie sa se conformeze si, în consecinta, legiuitorul are competenta de a stabili conditiile si regulile necesare asigurării libertătii comertului. În sfârsit, consideră că nu este restrâns exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti fundamentale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. <J) din Constitutie, ale art. 1 alin. {2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 20, 21 si 22 din Legea nr. 333/2003, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, cu modificările aduse prin art. II pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2005 pentru modificarea lit. h) a art. 17 din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate si pentru modificarea si completarea Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 205 din 10 martie 2005, ordonantă aprobată prin Legea nr. 151/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 25 mai 2005.

Dispozitiile de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 20: „(1) Societătile specializate de pază si protectie sunt societăti comerciale private care se constituie si functionează potrivit legislatiei comerciale si prevederilor prezentei legi, având ca obiect de activitate paza obiectivelor, bunurilor sau valorilor, paza transporturilor de bunuri si valori importante, în condipi de maximă sigurantă a acestora, precum si protectia persoanelor.

(2) Societătile specializate de pază si protectie functionează în baza licentei eliberate de inspectoratul General al Politiei Române, cu avizul prealabil al Serviciului Român de Informatii, pentru cel putin unul dintre obiectele de activitate prevăzute la afin. (4), care poate fi reînnoită la fiecare 3 ani. Retragerea avizului prealabil al Serviciului Român de Informatii poate constitui temei pentru anularea licentei de functionare.

(3) Pentru obtinerea licentei de functionare este necesară întrunirea următoarelor conditii:

a) prezentarea regulamentului de organizare si functionare a societătii;

b) prezentarea listei cu mijloacele materiale, tehnice, de transport, de comunicatii, cu mijloacele audio-video, aparatura de recunoastere si identificare, sistemele de alarmă împotriva efractiei, sistemele de cronometrară si numărare, cu centrele de supraveghere si dispeceratele, tehnica de calcul si softul utilizat, cu armamentul si alte mijloace tehnice care vor face parte din dotarea societătii, în functie de obiectul de activitate;

c) prezentarea dovezilor de înregistrare cu denumirea societătii si a însemnelor distinctive înregistrate la Oficiul de Stat pentru Inventii si Mărci;

d) prezentarea notificării prin care se încunostintează consiliul judetean sau, după caz, Consiliul General al Municipiului Bucuresti despre faptul că societatea va avea sediul social în zona de responsabilitate a acestora;

e) prezentarea dovezii de achitare a taxei pentru obtinerea licentei de functionare;

f) prezentarea atestatului profesional pentru persoanele care execută activităti de pază si protectie.

(4) Societătile specializate de paza si protectie pot avea unul sau mai multe dintre următoarele obiecte de activitate:

a) servicii de pază a obiectivelor, bunurilor si valorilor, precum si servicii de consultantă în domeniu;

b) servicii de pază a transporturilor de bunuri si valori importante, precum si servicii de consultantă în domeniu;

c) servicii de protectie personală specializată, denumită gardă de corp, si servicii de consultantă în domeniu.

(5) Prin servicii de pază se întelege:

a) paza proprietătii împotriva accesului neautorizat sau a ocupării abuzive;

b) paza proprietătii împotriva furturilor, a distrugerilor, incendiilor, precum si a altor actiuni producătoare de pagube materiale;

c) detectarea substantelor, armelor, explozibililor sau a materialelor de orice natura care pot provoca o pagubă;

d) paza proprietătii intelectuale;

e) paza mediului înconjurător;

f) furnizarea către autoritătile competente a informatiilor legate de incidentele apărute în timpul activitătii de pază.

(6) Prin servicii de pază a transporturilor de bunuri si valori importante se întelege:

a) organizarea si asigurarea pazei transportului terestru, pe apă sau aerian al unor bunuri de importantă deosebită, valori sau al oricărui alt obiect pe care beneficiarul serviciului îl denumeste astfel;

b) organizarea si asigurarea pazei transportului unor date si informatii, indiferent de suportul pe care acestea se află si de modalitatea aleasă pentru transmitere;

c) organizarea si asigurarea, potrivit legislatiei în vigoare, a protejării mijloacelor de comunicatii;

d) organizarea si asigurarea transportului pentru persoanele care solicită să fie transportate în conditii de maxima sigurantă;

e) furnizarea către autoritătile competente a datelor despre incidentele apărute în timpul activitătii de transport.

(7) Prin serviciu de protectie specializată a persoanei - garda de corp - se întelege:

a) protejarea vietii si integritătii corporale a persoanei aflate sub protectie;

b) protejarea persoanei aflate sub protectie împotriva hărtuirii, pedepsita de lege;

c) protejarea persoanei aflate sub protectie în timpul transportului;

d) furnizarea către autorităple competente a informatiilor legate de incidentele apărute în timpul activitătii de protectie.

(8) Prin serviciu de consultantă se întelege:

a) asistentă cu privire la activitătile care fac obiectul prevederilor alin. (5)-(7);

b) Întocmirea de analize, evaluări si rapoarte asupra riscurilor la adresa securitătii persoanei, proprietătii sau mediului.

(9) Conducătorul societătii specializate de pază si protectie trebuie să obtină avizul inspectoratului de politie judetean sau al Directiei generale de politie a municipiului Bucuresti, după caz, îna cărei rază teritorială îsi are sediul societatea respectivă.

(10) Unitatea de politie competentă poate acorda avizul persoanei prevăzute la alin. (9), care are cetătenie română sau cetătenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spatiului Economic European, a împlinit vârsta de 21 de ani, posedă pregătire corespunzătoare atributiilor ce îi revin, este cunoscută ca având o bună conduită cetătenească si nu a suferit condamnări pentru infractiuni săvârsite cu intentie.”;

- Art. 21: „(1) Personalului din societătile specializate de pază si protectie îi este interzis să culeagă date si informatii.

(2) În situatia în care intră în posesia unor date si informatii care vizează siguranta natională, personalul mentionat la alin. (1) are obligatia să informeze, de îndată, autoritătile competente cu atributii în domeniul sigurantei nationale. “;

- Art. 22: „(1) Conducătorii societătilor specializate de pază si protectie sunt obligati să asigure respectarea prevederilor legale si a regulamentelor proprii în organizarea si functionarea acestei forme de pază, în angajarea, pregătirea si controlul personalului, portul uniformei si al însemnelor distinctive, precum si în dotarea cu mijloace de interventie si apărare individuală, conform legii.

(2) Plata serviciilor de paza si protectie prestate de către societătile specializate se face pe baza contractelor încheiate cu beneficiarii.

(3) Societătile specializate de piază si protectie au obligatia de a păstra evidenta contractelor în registre speciale,

(4) Societătile specializate de pază si protectie nu pot adopta însemne, uniforme, legitimatii, accesorii de echipament sau denumiri identice, asemănătoare sau de natură să conducă la confuzii între acestea, precum si cu cele ale autoritătilor publice ori ale organismelor internationale la care România este parte.

(5) Modelul echipamentului personalului de pază si protectie se stabileste prin hotărâre a Guvernului si de inscriptionează cu denumirea si sigla societătii, aprobate cu ocazia acordării licentei. Pe autovehicule/e din dotarea societăti/or specializate se inscriptionează numai denumirea, sigla, obiectul de activitate pentru care s-a emis licentă de către politie si numerele de telefon ale societătii. Montarea si folosirea de mijloace de semnalizare luminoasă sau acustică pe autovehiculele societătilor de pază si protectie sunt interzise.

(6) Societătile specializate de pază si protectie se pot asocia cu societăti sau firme străine de profil, cu respectarea prevederilor legii.”

În opinia autorului exceptiei, dispozitiile legale criticate sunt contrare următoarelor prevederi constitutionale: art. 21 privind accesul liber la justitie; art. 24 privind dreptul la apărare; art. 41 privind dreptul de muncă si la protectia socială a muncii; art. 45 privind libertatea economică; art. 51 privind dreptul de petitionare; art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică; art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si art. 135 privind economia, precum si art. 20 dih Constitutie, cu raportare la art. 2, 7 si 11 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului; art. 14 si 18 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 1 din Protocolul aditional nr. 12 la Conventie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că necesitatea avizului Serviciului Român de Informatii la care se referă în exclusivitate obiectia de neconstitutionalitate este prevăzută numai în alin. (2) al art. 20 din Legea nr. 333/2003. În acest text de lege se prevede că societătile specializate de pază si protectie pot functiona pe baza licentei eliberate de Inspectoratul General al Politiei Române, cu avizul prealabil al Serviciului Român de Informatii. Teza a doua a acestui alineat prevede posibilitatea anulării licentei de functionare în cazul retragerii avizului Serviciului Român de Informatii.

Curtea constată că acest text de lege nu prevede nicio situatie în care neacordarea sau retragerea avizului Serviciului Român de Informatii nu ar trebui motivată, iar motivele nu ar putea fi aduse la cunostinta pârtii interesate ori instantei judecătoresti învestite cu solutionarea unui eventual litigiu. O asemenea prevedere există doar în Normele metodologice privind eliberarea, reînnoirea, suspendarea si anularea licentelor de functionare pentru societăjile specializate de pază si protectie, avizarea conducătorilor si atestarea agentilor de pază, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.010 din 25 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 10 august 2004, act normativ cu privire la care Curtea de Apel Bucuresti, în conformitate cu dispozitiile art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, a respins exceptia de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

Art. 21 si 22 din Legea nr. 333/2003 prevăd obligatiile personalului si ale conducătorului societătii specializate de pază si protectie, plata serviciilor, evidenta contractelor, însemnele si uniformele, modelul echipamentului si dreptul de asociere cu societăti străine de profil, fără nicio referire la Serviciul Român de Informatii si la acordarea avizului acestuia.

În concluzie, Curtea retine că art. 20, 21 sl 22 din Legea nr. 333/2003 nu contravin dispozitiilor constitutionale ori reglementărilor internationale invocate, întrucât nu contin acele prevederi considerate a fi neconstitutionale. Faptul că aceste texte de lege nu fac anumite precizări, asa cum si-ar dori autorul exceptiei, astfel încât să nu mai fie posibile interpretări precum cele cuprinse în normele metodologice de aplicare a legii, reprezintă un aspect ce nu poate fi solutionat de către Curtea Constitutionala, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului de constitutionalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul ărî. 146 fit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ ,

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20, art. 21 si art. 22 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Avirad” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 32.022/2/2005 (nr. vechi 3.097/2005) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOANVIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea organizării Conferintei de lansare în România a programelor de cooperare teritorială la granitele interne ale Uniunii Europene, Bucuresti, 14-15 iunie 2007

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 4 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritătile administratiei publice si institutiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă organizarea Conferintei de lansare în România a programelor de cooperare teritorială la granitele interne ale Uniunii Europene (programul de cooperare transfrontalieră România-Butgaria, programul de cooperare transfrontalieră Ungaria-România, programul de cooperare transnatională „Sud-Estul Europei” si programele de cooperare interregională URBACT 2007-2013, INTERACT IJ, ESPON 2013 si Interreg IV C), Bucuresti, 14-15 iunie 2007.

Art. 2. - Finantarea cheltuielilor pentru organizarea manifestărilor prevăzute la art. 1, în sumă totală de 64.748 lei, se asigură din prevederile bugetare aprobate Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuintelor, în limita sumelor aprobate pe anul 2007, la capitolul „Autorităti publice si actiuni externe”, titlul „Bunuri si servicii”, cu respectarea prevederilor legale, conform devizului estimativ prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor,

László Borbély

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 9 mai 2007.

Nr. 432.

 

ANEXĂ

 

BUGETUL ESTIMAT

pentru organizarea Conferintei nationale pentru lansarea programelor de cooperare teritorială cu statele membre UE, în care România este partener „Challenges for a new Europe”, Bucuresti, 14-15 iunie 2007

 

1. Cheltuieli pentru închirieri de săli de conferinte si hol oficial = 18.285 lei

 

2. Cheltuieli pentru translatie

A. Cheltuieli pentru echipamente de translatie = 2.936 lei

B. Cheltuieli pentru translatori = 1.680 lei

TOTAL = 4.616 lei

 

3. Cheltuieli de protocol

A. Asigurarea protocolului necesar (apă minerală si cafea)

350 persoane x 1 zi x 2,5 lei = 875 lei

300 persoane x 1 zi x 2,5 lei = 750 lei

TOTAL = 1.625 lei

B. Asigurarea meselor de lucru în cele două zile

350 persoane x 1 zi x 40 lei = 14.000 lei

300 persoane x 1 zi x 40 lei = 12.000 lei

TOTAL s 26.000 lei

TOTAL cheltuieli de protocol = 27.625 lei

 

4. Cheltuieli pentru materiale promotionale si consumabile (mape, carnete foi, coperte CD-uri personalizate, ecusoane, 4 bannere, flip chart-uri, seturi coli pentru flip chart-uri, markere permanente) = 12.722 lei

 

5. Cheltuieli neprevăzute = 1.500 lei

 

TOTAL GENERAL: 64.748 lei

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind plata contributiei voluntare a României pentru participarea la cea de-a 2-a expeditie multinatională privind monitorizarea calitătii apelor fluviului Dunărea de la izvor până la vărsare

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al ari. 2 alin. (1), (2) si (3) si al art. 9 alin. (1) si (2) din Conventia privind cooperarea pentru protectia si utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (Conventia pentru protectia fluviului Dunărea), semnată la Sofia la 29 iunie 1994, ratificată prin Legea nr. 14/1995,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă plata contributiei voluntare a României pentru participarea la cea de-a 2-a expeditie multinatională privind monitorizarea calitătii apetor fluviului Dunărea de la izvor până la vărsare.

Art. 2. - (1) Contributia voluntară a României pentru participarea ia expeditia multinatională prevăzută ta art. 1, în sumă totală de 80.000 euro, se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Mediului si Dezvoltării Durabile pe anul 2007, la capitolul 74.01 „Protectia mediului”, cu respectarea prevederilor legale.

(2) Echivalentul în lei at sume! prevăzute la alin. (1) se va calcula pe baza raportului de schimb leu/euro în vigoare la data efectuării plătii.

(3) Suma prevăzută la alin. (t) va fi transferată în contul Secretariatului Comisiei Internationale pentru Protectia Fluviului Dunărea pentru actiunea prevăzută la art. 1.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul mediului si dezvoltării durabile,

Attila Korodi

Ministrul afacerilor externe,

Adrian Mihai Cioroianu

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 16 mai 2007.

Nr. 440.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului Ministerului Culturii si Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, pentru organizarea, în perioada 6-8 iunie 2007, a summitului sefilor de stat din tările Europei de Sud-Est

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 30 alin! (2) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare, precum si al art. 11 lit. a) din Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr. 486/2006, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Culturii si Cultelor pe anul 2007 din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, cu suma de 2.528 mii lei, după cum urmează:

a) la capitolul 67.01 „Cultură, recreere si religie”, titlul 20 „Bunuri si servicii”, cu suma de 2.228 mii lei;

b) la capitolul 67.01 „Cultură, recreere si religie”, titlul 51 „Transferuri între unităti ale administratiei publice”, cu suma de 300 mir tel.

Art. 2. - Suma alocată potrivit prevederilor art. 1 va fi utilizată pentru finantarea organizării, în perioada 6-8 iunie 2007, a summitului sefilor de stat din tările Europei de Sud-Est, precum si a manifestărilor culturale si a actiunilor aferente acestei reuniuni.

Art. 3. - Cu sumele rămase neutilizate se reîntregeste Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, până la data de 15 iulie 2007.

Art. 4. - Se autorizează Ministerul Economiei si Finantelor să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat si în volumul si structura bugetului Ministerului Culturii si Cultelor pe anul 2007.

Art. 5. - Ministerul Culturii si Cultelor si organele abilitate de lege vor controla modul de utilizare a sumei alocate potrivit prezentei hotărâri, în conformitate cu prevederile legale.

 

PRIM-MIMSTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul culturii si cultelor,

Adrian Iorgulescu

Ministrul afacerilor externe,

Adrian Mihai Cioroianu

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 16 mai 2007.

Nr. 441.