MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 429         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 27 iunie 2007

 

SUMAR

 

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            53. - Ordonantă de urgentă pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitătii de consultantă fiscală

 

            595. - Hotărâre privind functionarea si atributiile Comitetului pentru finante publice locale

 

            615. - Hotărâre privind modificarea anexei nr. 3 la Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 269/2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achizitionării de calculatoare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2004

 

            623. - Hotărâre privind aprobarea încadrării în categoria functională a drumurilor judetene a unui drum comunal situat în judetul Constanta

 

            625. - Hotărâre privind trecerea unui teren aflat în domeniul public al statului din administrarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale - Agentia Domeniilor Statului în administrarea Ministerului Economiei si Finantelor - Agentia Natională de Administrare Fiscală - Autoritatea Natională a Vămilor

 

            626. - Hotărâre privind transmiterea unei părti dintr-un imobil, aflat în domeniul public al statului, din administrarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale - Directia pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală Alba în administrarea Administratiei Nationale a îmbunătătirilor Funciare

 

ACTE ALE CORPULUI EXPERTILOR CONTABILI SI CONTABILILOR AUTORIZATI DIN ROMÂNIA

 

            07/80. - Hotărâre privind aprobarea Codului etic national al profesionistilor contabili

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

            Hotărârea din 12 octombrie 2006 în cauza Sebastian Taub împotriva României

 

            Rectificări la:

            - Hotărârea Guvernului nr. 257/2007

 

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitătii de consultantă fiscală

 

            Având în vedere statutul României de membru al Uniunii Europene, în contextul asigurării liberei circulatii a serviciilor, în scopul reglementării conditiilor de exercitare în România a profesiei de consultant fiscal de către consultantii fiscali care au obtinut calificarea profesională în alt stat membru al Uniunii Europene, ceea ce constituie o situatie a cărei reglementare nu poate fi amânată,

            în temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicată,

 

            Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

 

            Art. I. - Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitătii de consultantă fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 198/2002, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Articolul 3 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - (1) Activitatea de consultantă fiscală constă în:

a) acordarea de servicii profesionale în domeniul fiscal;

b) acordarea de servicii si asistentă de specialitate pentru întocmirea declaratiilor de impozite si taxe;

c) asistentă si servicii pe probleme de procedură fiscală;

d) asistentă privind întocmirea documentatiei pentru exercitarea căilor de atac împotriva titlurilor de creantă si a altor acte administrative fiscale;

e) asistentă privind creantele bugetului general consolidat, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;

f) asistentă si reprezentare în fata organelor fiscale, inclusiv acordarea de asistentă de specialitate pe parcursul derulării inspectiei fiscale;

g) realizarea de expertize fiscale la solicitarea organelor judecătoresti, organelor de cercetare penală, organelor fiscale sau a altor părti interesate;

h) asistentă fiscală în cauzele aflate pe rolul unei autorităti jurisdictionale.

(2) Pentru exercitarea activitătii de consultantă fiscală este obligatorie asigurarea pentru răspunderea profesională.”

2. La articolul 4, litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

„b) să aibă o experientă de minimum 5 ani după obtinerea licentei, în una dintre următoarele activităti:

- elaborarea, avizarea, aprobarea sau aplicarea legislatiei fiscale;

- servicii de administrare a legislatiei fiscale;

- elaborarea sau aplicarea reglementărilor contabile;

- activitate financiar-contabilă.”

3. Articolul 5 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 5. - La depunerea documentelor care atestă îndeplinirea conditiilor prevăzute la art. 4 lit. a)-d), candidatul plăteste în contul Camerei Consultantilor Fiscali taxa pentru înscrierea la examen. Nivelul taxei se stabileste prin hotărâre a Consiliului superior al Camerei Consultantilor Fiscali.”

4. Articolul 6 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - Examenul pentru atribuirea calitătii de consultant fiscal se organizează de Camera Consultantilor Fiscali, în baza unui regulament aprobat de Consiliul superior al Camerei Consultantilor Fiscali.”

5. Articolul 7 se abrogă.

6. Articolul 8 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 8. - (1) Persoana care a promovat examenul de consultant fiscal este obligată să se înregistreze în Registrul consultantilor fiscali si al societătilor comerciale de consultantă fiscală în termen de 60 de zile de la comunicarea rezultatului examenului.

(2) Conditiile privind înscrierea în Registrul consultantilor fiscali si al societătilor comerciale de consultantă fiscală se stabilesc prin Regulamentul de organizare si functionare al Camerei Consultantilor Fiscali.

(3) Activitatea de consultantă fiscală poate fi desfăsurată numai de persoanele înscrise în Registrul consultantilor fiscali si al societătilor comerciale de consultantă fiscală la sectiunea «persoane active».

(4) Carnetul profesional va fi vizat anual.”

7. Articolul 9 se modifică si va avea următorul cuprins: „Art. 9. - (1) Consultantii fiscali pot să îsi desfăsoare activitatea ca persoane fizice independente sau se pot asocia în societăti comerciale care au în obiectul de activitate consultantă fiscală. Societatea comercială trebuie să aibă cel putin un asociat/actionar si administrator care să aibă calitatea de consultant fiscal.

(2) Pentru exercitarea activitătii de consultantă fiscală, societătile comerciale trebuie să fie autorizate de Camera Consultantilor Fiscali.

(3) În vederea obtinerii autorizatiei de functionare, societătile comerciale plătesc o taxă în contul Camerei Consultantilor Fiscali. Cuantumul taxei se stabileste prin hotărâre a Consiliului superior al Camerei Consultantilor Fiscali.”

8. Articolul 10 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 10. - (1) Camera Consultantilor Fiscali este organizatie profesională de utilitate publică, persoană juridică fără scop lucrativ, cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Apolodor nr. 17, sectorul 5. Sediul respectiv este acordat de Guvern în folosintă gratuită până la data la care veniturile Camerei Consultantilor Fiscali permit achizitionarea unui sediu propriu, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2012.

(2) Camera Consultantilor Fiscali, denumită în continuare Camera, se organizează si functionează în baza unui regulament de organizare si functionare propriu, aprobat prin hotărâre a Consiliului superior al Camerei.

            (3) Camera îsi poate constitui unităti teritoriale, conform regulamentului propriu de organizare si functionare.”

            9. La articolul 11, după litera a) se introduce o nouă literă, litera a1), cu următorul cuprins:

„a1) organizează examenul pentru atribuirea calitătii de consultant fiscal;”.

10. La articolul 11, litera e) se modifică si va avea următorul cuprins:

„e) tine Registrul consultantilor fiscali si al societătilor comerciale de consultantă fiscală;”.

11. La articolul 11, după litera l) se introduc două noi litere, literele m si n), cu următorul cuprins:

„m) elaborează si aprobă Codul privind conduita etică si profesională în domeniul consultantei fiscale;

n) elaborează si aprobă Normele privind pregătirea si perfectionarea consultantilor fiscali.”

12. Articolul 13 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 13. - Camera îsi acoperă cheltuielile din venituri proprii care se constituie din:

a) taxa de autorizare a societătilor comerciale de consultantă fiscală;

b) taxa de înscriere în evidenta Camerei;

c) cotizatiile membrilor Camerei;

d) încasări din vânzarea publicatiilor proprii;

e) donatii si sponsorizări;

f) taxa de înscriere la examenul pentru atribuirea calitătii de consultant fiscal;

g) alte venituri din activitatea Camerei.”

13. Articolul 14 se abrogă.

14. Articolul 15 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 15. - Membrii Camerei sunt:

a) persoanele cărora li s-a eliberat carnetul profesional si s-au înregistrat în Registrul consultantilor fiscali si al societătilor comerciale de consultantă fiscală;

b) societătile comerciale care au obtinut autorizatia de functionare eliberată de Cameră si s-au înregistrat în Registrul consultantilor fiscali si al societătilor comerciale de consultantă fiscală.”

15. Articolul 18 se abrogă.

16. Articolul 19 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 19. - Carnetul profesional de consultant fiscal, respectiv autorizatia de functionare, se retrage consultantilor fiscali în următoarele situatii:

1. În cazul persoanelor fizice:

a) când atribuirea calitătii de consultant fiscal a fost obtinută ca urmare a săvârsirii infractiunii de fals si uz de fals;

b) când consultantul fiscal încalcă prevederile Codului privind conduita etică si profesională în domeniul consultantei fiscale;

c) în caz de neplată a cotizatiei timp de 12 luni consecutive.

2. În cazul persoanelor juridice, în situatia în care:

a) societatea comercială s-a dizolvat;

b) după data de înregistrare la Cameră se constată că nu mai îndeplinesc conditiile legale de functionare potrivit prezentei ordonante si Regulamentului de organizare si functionare al Camerei;

c) în caz de neplată a cotizatiei timp de 12 luni consecutive.”

17. Articolul 20 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 20. - (1) În cazul retragerii carnetului profesional de consultant fiscal sau a autorizatiei societătilor comerciale de consultantă fiscală se interzic acestora practicarea profesiei si utilizarea titlului de consultant fiscal sau a denumirii de societate comercială de consultantă fiscală.

(2) Împotriva deciziei de retragere a carnetului profesional de consultant fiscal sau a autorizatiei de functionare se poate formula plângere în justitie, în conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.”

18. Articolul 21 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 21. - (1) Membrii Camerei vor fi înscrisi în Registrul consultantilor fiscali si al societătilor comerciale de consultantă fiscală ca membri activi sau inactivi. Registrul consultantilor fiscali si al societătilor comerciale de consultantă fiscală se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va fi actualizat anual cu modificările intervenite.

(2) În Registrul consultantilor fiscali si al societătilor comerciale de consultantă fiscală vor fi mentionate următoarele date referitoare la membrii Camerei:

a) pentru persoanele fizice:

- numele si prenumele;

- numărul carnetului profesional;

- localitatea de domiciliu;

- alte date de identificare a persoanei;

b) pentru societătile comerciale de consultantă fiscală:

- denumirea si sediul social;

- numele si prenumele, numărul carnetului profesional si localitatea de domiciliu ale persoanelor fizice care efectuează consultantă fiscală în numele societătii comerciale de consultantă fiscală;

- numele si prenumele asociatilor/actionarilor, administratorilor care au calitatea de consultant fiscal;

- alte date de identificare.

            (3) Membrii Camerei sunt obligati să anunte orice modificare a datelor înscrise în Registrul consultantilor fiscali si al societătilor de consultantă fiscală, în termen de 30 de zile.

(4) Consultantii fiscali vor depune o declaratie pe propria răspundere pentru a fi înregistrati la sectiunea «persoane inactive» din Registrul consultantilor fiscali si al societătilor comerciale de consultantă fiscală.”

19. După capitolul V se introduce un nou capitol, capitolul V1, intitulat „Exercitarea în România a profesiei de către consultantii fiscali care au obtinut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene si ale Spatiului Economic European”, cuprinzând articolele 211- 219, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL V1

Exercitarea în România a profesiei de către consultantii fiscali care au obtinut calificarea profesională în unul

dintre statele membre ale Uniunii Europene si ale Spatiului Economic European

            Art. 211. - Dispozitiile prezentului capitol se aplică consultantilor fiscali care au obtinut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene si ale Spatiului Economic European, care îsi exercită profesia pe teritoriul României în una dintre următoarele forme:

            a) în mod independent sau în asociere;

            b) consultanti fiscali salariati în România;

            c) prin prestarea de servicii, în conditiile art. 219.

            Art. 212. - (1) În sensul prezentului capitol, termenii si expresiile de mai jos se definesc astfel:

a) consultant fiscal - orice persoană provenind dintr-un stat membru ai Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European, care este autorizată să îsi desfăsoare activitatea profesională de consultant fiscal într-un stat membru;

b) stat membru de origine - statul membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European în care consultantul fiscal a obtinut dreptul de a desfăsura activitatea de consultant fiscal înainte de a practica profesia în România;

c) grupare - orice entitate cu sau fără personalitate juridică, organizată potrivit legislatiei unui stat membru, în cadrul căreia consultantii fiscali îsi desfăsoară activitatea de consultantă fiscală împreună, sub nume comun.

(2) Consultantii fiscali care profesează în România sub titlul profesional din statul de origine pot desfăsura activităti profesionale potrivit art. 3, cu respectarea legislatiei din România.

Art. 213. - Persoana provenită dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European, care doreste să desfăsoare activitatea de consultant fiscal în România în forma prevăzută la art. 211 lit. a), este obligată să obtină autorizarea Camerei pe baza unei evaluări.

Art. 214. - Camera va stabili componenta Comisiei de evaluare, precum si continutul si modul de desfăsurare a examenului pentru consultantii fiscali din statele membre, care vor desfăsura activitate în România.

Art. 215. - Comisia de evaluare va verifica în prealabil dacă experienta dobândită în calitate de consultant fiscal este de natură să acopere în tot sau în parte diferentele existente între legislatia fiscală românească si cea a statului membru de origine în care a fost obtinută atestarea de consultant fiscal.

Art. 216. - Prevederile prezentului capitol se completează cu dispozitiile Legii nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate în România, cu modificările ulterioare.

Art. 217. - În conditiile prezentului capitol, oricare dintre consultantii fiscali care desfăsoară activitatea potrivit art. 211 lit. a) poate desfăsura pe teritoriul României, cu caracter permanent, activitătile prevăzute la art. 3, numai după sustinerea examenului de atribuire a calitătii de consultant fiscal.

Art. 218 - (1) La Comisia de evaluare a Camerei solicitantii care urmează să se prezinte la examen trebuie să facă dovada îndeplinirii conditiilor prevăzute la art. 4 cu documente eliberate de statul membru de origine.

(2) Cunostintele si experienta profesională sunt evaluate pe baza unui interviu sustinut în fata Comisiei de evaluare a Camerei.

Art. 219. - (1) În conditiile prezentului capitol, consultantii fiscali provenind din statele membre ale Uniunii Europene si ale Spatiului Economic European pot desfăsura activităti de consultant fiscal în România sub forma prestării de servicii.

(2) Activitatea de prestare de servicii prevăzută la art. 211 lit. c) se exercită în România prin asigurarea serviciilor de asistentă fiscală pentru persoanele fizice sau persoanele juridice în fata organelor fiscale sau în fata autoritătilor jurisdictionale, în conditiile stabilite în statul membru de origine pentru consultantii fiscali, fără a fi necesară înscrierea în Registrul consultantilor fiscali si al societătilor comerciale de consultantă fiscală.

(3) Pentru exercitarea activitătii de consultant fiscal sub forma prestării de servicii, consultantul fiscal trebuie să respecte conditiile si regulile de conduită profesională ale statului membru de origine, precum si legislatia română privind profesia, în special cu privire la incompatibilităti si la secretul profesional.

(4) Consultantul fiscal care prestează servicii în România este obligat să dovedească autoritătilor române calitatea de consultant fiscal dobândită într-un stat membru din Uniunea Europeană sau al Spatiului Economic European.”

20. Articolul 22 se abrogă.

21. După articolul 24 se introduce un nou articol, articolul 241, cu următorul cuprins:

„Art. 241. - (1) La solicitarea Camerei, Ministerul Economiei si Finantelor va promova spre adoptare proiectele de acte normative pentru completarea si/sau modificarea prezentei ordonante.

(2) La solicitarea Camerei, ministrul economiei si finantelor poate desemna prin ordin specialisti din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor care să facă parte din comisia de examinare.

(3) Remunerarea membrilor comisiilor de examinare se stabileste prin hotărâre a Consiliului superior al Camerei.”

22. Articolul 25 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 25. - (1) Constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 15.000 lei la 25.000 lei utilizarea titlului de consultant fiscal sau a denumirii societătii comerciale de societate de consultantă fiscală în alte conditii decât cele prevăzute de prezenta ordonantă, precum si utilizarea termenilor de «consilier fiscal» sau altora asemănătoare, dacă nu a fost săvârsită în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infractiune.

(2) Se sanctionează în conditiile alin. (1) exercitarea activitătilor de consultantă fiscală prin folosirea sintagmei «fiscal» de către o persoană fizică sau persoană juridică care nu a dobândit calitatea de consultant fiscal potrivit prezentei ordonante sau care nu este membru al Camerei.

(3) Prevederile prezentului articol se completează cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, cu exceptia art. 28 si 29.

(4) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de către persoanele împuternicite de Cameră.

(5) Membrii Camerei care desfăsoară activitatea de consultantă fiscală fără viza anuaiă se sanctionează disciplinar, potrivit Regulamentului de organizare si functionare al Camerei.

(6) Neînregistrarea în Registrul consultantilor fiscali si al societătilor comerciale de consultantă fiscală în termenul de 60 de zile prevăzut la art- 8 alin. (1) se sanctionează astfel:

a) cu amendă de 1.000 lei dacă se solicită înregistrarea în termen de până la un an de la data comunicării rezultatului examenului;

b) cu retragerea dreptului de a se mai înscrie în Registrul consultantilor fiscali si al societătilor comerciale de consultantă fiscală atât la sectiunea «persoane active», cât si la sectiunea «persoane inactive».”

23. După articolul 26 se introduce un nou articol, articolul 261, cu următorul cuprins:

„Art. 261. - Hotărârile adoptate de Conferinta natională sau de Consiliul superior al Camerei se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

Art. II. - Societătile comerciale de consultantă în domeniul fiscal, expertiză contabilă si audit financiar, care la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă au înscrisă în actul lor constitutiv si activitatea de consultantă fiscală pe care o desfăsoară în alte conditii decât cele prevăzute în prezenta ordonantă de urgentă, sunt obligate ca, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia, să se înregistreze în Registrul consultantilor fiscali si al societătilor comerciale de consultanta fiscală.

Art. III. - (1) Disponibilitătile din veniturile proprii ale Ministerului Economiei si Finantelor provenite din taxa de participare la examenele pentru atribuirea calitătii de consultant fiscal rămase neutilizate în contul deschis la Trezoreria Statului se virează în contul Camerei Consultantilor Fiscali în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.

(2) Se autorizează Ministerul Economiei si Finantelor să introducă modificările ce decurg din aplicarea prevederilor art. 5 în volumul si în structura bugetului sumelor alocate pentru activităti finantate integral din venituri proprii pe anul 2007, pe baza protocolului de predare-preluare.

(3) Camera Consultantilor Fiscali va prelua de la Ministerul Economiei si Finantelor toate drepturile si obligatiile acestuia cu privire la activitatea de organizare'si exercitare a activitătii de consultant fiscal.

(4) Protocolul de predare-preluare se încheie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă si cuprinde prevederile bugetare, executia bugetară până la data preluării, precum si drepturile si obligatiile prevăzute la alin. (3).

Art. IV. - (1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, Camera Consultantilor Fiscali va aproba Regulamentul de organizare si functionare al Camerei Consultantilor Fiscali.

(2) Pe data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Regulamentului de organizare si functionare al Camerei Consultantilor Fiscali, în conditiile alin. (1), Hotărârea Guvernului nr. 1.052/2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare al Camerei Consultantilor Fiscali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 28 august 2006, se abrogă.

Art. V. - Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitătii de consultantă fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 198/2002, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu modificările si completările aduse de prezenta ordonantă de urgentă, după aprobarea prin lege a acesteia, se va republica în Monitorul Oficial al României, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 20 iunie 2007.

Nr. 53.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind functionarea si atributiile Comitetului pentru finante publice locale

 

            În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 12 alin. (3) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 76 alin. (4) din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Comitetul pentru finante publice locale, denumit în continuare Comitet, structură de tip partenerial, fără personalitate juridică, este un organism cu rol consultativ în procesul de elaborare a unor reglementări cu caracter financiar, care privesc în mod direct bugetele locale si de stabilire a sumelor pentru echilibrare ce se alocă anual de la bugetul de stat pentru bugetele locale.

Art. 2. - (1) Comitetul are următoarele atributii: a) analizează propuneri privind limitele sumelor pentru echilibrare ce se alocă anual de la bugetul de stat la bugetele locale, precum si modul de fundamentare si repartizare a acestora pe judete si face recomandări pentru îmbunătătirea sistemului de repartizare;

b) analizează propunerile privind modificarea criteriilor si formulei de alocare a sumelor pentru echilibrare ce vor fi repartizate pe judete si, respectiv, pe unităti administrativ-teritoriale si face recomandări pentru îmbunătătirea sistemului de echilibrare;

c) formulează propuneri asupra proiectelor de acte normative ce cuprind reglementări cu caracter financiar si fiscal privind unitătile administrativ-teritoriale, atunci când consideră necesar;

d) analizează disfunctionalitătile semnalate de către reprezentantii unitătilor administrativ-teritoriale determinate de modificările legislative, precum si impactul acestora asupra finantelor publice locale si formulează recomandări pentru îmbunătătirea cadrului legal;

e) analizează modul de aplicare a prevederilor art. 33 din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale si face recomandări pentru îmbunătătirea prevederilor legale;

f) analizează evolutia veniturilor si cheltuielilor bugetelor locale si formulează propuneri de îmbunătătire a cadrului legal;

g) formulează propuneri pentru standarde si conditii minimale pe care să le îndeplinească aplicatiile informatice utilizate de administratia publică locală si face demersuri pentru compatibilizarea sistemelor informationale si informatice destinate gestionării datelor privind bugetele locale;

h) analizează propunerile de standarde de cost si de calitate pentru prestarea serviciilor publice către populatie elaborate de ministere si face recomandări pentru ajustarea acestora;

i) analizează propunerile privind descentralizarea financiară si fiscală elaborate de ministere si formulează recomandări în acest sens.

(2) Comitetul prezintă Guvernului, anual, un raport privind activitatea acestuia.

(3) În exercitarea atributiilor sale Comitetul adoptă hotărâri, care se semnează de către presedinte.

(4) Pentru fundamentarea propunerilor pe care le efectuează Comitetul poate solicita date de la ministere si servicii publice deconcentrate ale ministerelor, iar acestea au obligatia transmiterii în termenul prevăzut prin solicitarea respectivă.

Art. 3. - (1) Comitetul este compus din câte un reprezentant desemnat de:

a) Parlamentul României, prin hotărâre a acestuia;

b) Ministerul Internelor si Reformei Administrative, prin ordin al ministrului, la nivel de secretar de stat;

c) Ministerul Economiei si Finantelor, prin ordin al ministrului, la nivel de secretar de stat;

d) Asociatia Comunelor din România, prin dispozitia presedintelui acesteia;

e) Asociatia Oraselor din România, prin dispozitia presedintelui acesteia;

f) Asociatia Municipiilor din România, prin dispozitia presedintelui acesteia;

g) Uniunea Natională a Consiliilor Judetene din România, prin dispozitia presedintelui acesteia.

(2) Presedintele Comitetului este reprezentantul Ministerului Economiei si Finantelor.

(3) Pentru crearea unui cadru operativ privind asigurarea cvorumului necesar organizării sedintelor Comitetului si, implicit, pentru adoptarea hotărârilor de către acesta, entitătile prevăzute la alin. (1) vor desemna si câte un supleant ca înlocuitor de drept al reprezentantului.

Art. 4. - Componenta nominală a Comitetului, stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (1) si (3), se aprobă prin ordin comun al ministrului economiei si finantelor si al ministrului internelor si reformei administrative, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 5. - (1) Comitetul se întruneste trimestrial, în sedinte ordinare, sau ori de câte ori este necesar, în sedinte extraordinare.

(2) Comitetul poate constitui grupuri de lucru formate din specialisti din cadrul autoritătilor publice reprezentate.

Art. 6. - Pentru realizarea atributiilor sale, Comitetul poate colabora cu ministere, autorităti si institutii publice, precum si cu organizatiile neguvernamentale interesate.

Art. 7. - (1) Ministerul Internelor si Reformei Administrative si Ministerul Economiei si Finantelor, prin structurile de specialitate, asigură împreună secretariatul tehnic al Comitetului.

(2) Desemnarea persoanelor care asigură secretariatul tehnic al Comitetului se face prin ordin comun al ministrului economiei si finantelor si al ministrului internelor si reformei administrative.

Art. 8. - (1) Convocarea membrilor Comitetului în sedinte ordinare se face la initiativa presedintelui cu cel putin 7 zile lucrătoare înainte de data organizării acesteia.

(2) Convocarea membrilor Comitetului în sedinte extraordinare se face la initiativa presedintelui sau a cel putin 3 dintre structurile asociative prevăzute la art. 3, cu cel putin 5 zile lucrătoare înainte de data organizării acesteia. Initiativa de convocare a Comitetului în sedinte extraordinare se trimite în mod obligatoriu presedintelui.

(3) Fiecare membru al Comitetului are dreptul să introducă o problemă pe agenda întâlnirii ordinare sau extraordinare.

(4) Hotărârile Comitetului se iau în unanimitate. în cazul în care nu se ajunge la unanimitate în aprobarea unei hotărâri, se vor propune solutii alternative, hotărârea finală amânându-se pentru sedinta următoare. Luarea unei decizii nu poate fi amânată de mai mult de două ori, în caz contrar hotărârea finală urmând a fi luată prin majoritatea simplă a membrilor prezenti, pe baza alternativelor mentionate.

(5) Convocarea membrilor Comitetului, procesele-verbale încheiate cu ocazia sedintelor, precum si alte materiale se trimit, în format electronic, prin grija secretariatului tehnic, tuturor membrilor Comitetului.

(6) Secretariatul tehnic îndeplineste si alte însărcinări stabilite de Comitet sau de presedintele acestuia.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul internelor si reformei administrative,

Cristian David

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 13 iunie 2007.

Nr. 595.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea anexei nr. 3 la Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 269/2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achizitionării de calculatoare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2004

 

            În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

            Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

            Articol unic. - Anexa nr. 3 la Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 269/2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achizitionării de calculatoare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 27 august 2004, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul educatiei, cercetării si tineretului,

Cristian Mihai Adomnitei

Ministrul internelor si reformei administrative,

Cristian David

Ministrul interimar al comunicatiilor si tehnologiei informatiei,

László Borbély

 

Bucuresti, 20 iunie 2007.

Nr. 615.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 3 la normele metodologice)

 

MODELUL1)

bonului valoric pentru acordarea unui ajutor financiar în vederea achizitionării de calculatoare*)

 


*) Culoarea fundalului bonului valoric pentru anul 2007, este portocaliu deschis.

 

NOTĂ:

Conform art. I pct. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 403/2006 privind modificarea si completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 269/2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achizitionării de calculatoare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2004, modelul bonului valoric se completează pe verso cu următorul text:

„a) beneficiarul acestui bon valoric este obligat să îl utilizeze până la data finală pentru achizitionarea de calculatoare stabilită prin calendarul pentru acordarea unui ajutor financiar în vederea achizitionării de calculatoare, aprobat prin hotărâre a Guvernului;

b) furnizorul de calculatoare este obligat să transmită bonul valoric către comisiile judetene/comisia constituită la nivelul municipiului Bucuresti, cât si către comisiile constituite la nivelul institutiilor de învătământ superior, până la data finală de depunere, stabilită prin calendarul pentru acordarea unui ajutor financiar în vederea achizitionării de calculatoare, aprobat prin hotărâre a Guvernului.”

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea încadrării în categoria functională a drumurilor judetene a unui drum comunal situat în judetul Constanta

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 12 si 13 din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă încadrarea în categoria functională a drumurilor judetene a unui drum comunal situat în judetul Constanta, conform anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Anexele nr. 2 si 3 la Hotărârea Guvernului nr. 540/2000 privind aprobarea încadrării în categorii functionale a drumurilor publice si a drumurilor de utilitate privată deschise circulatiei publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 si 338 bis din 20 iulie 2000, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează în mod corespunzător.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul internelor si reformei administrative,

Cristian David

p. Ministrul transporturilor,

Septimiu Buzasu,

secretar de stat

Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor,

László Borbély

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 20 iunie 2007.

Nr. 623.

 

ANEXA

 

ÎNCADRAREA

în categoria functională a drumurilor judetene a unui drum comunal situat în judetul Constanta

 

Indicativul drumului propus

Traseul drumului propus

Pozitii kilometrice (origine-destinatie)

Lungimea - km -

Provenienta

DJ 383

Techirghiol-Eforie Nord

- 0+000 Techirghiol - 5+900 Eforie Nord

5,900

DC 2A

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind trecerea unui teren aflat în domeniul public al statului din administrarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale - Agentia Domeniilor Statului în administrarea Ministerului Economiei si Finantelor - Agentia Natională de Administrare Fiscală - Autoritatea Natională a Vămilor

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă trecerea unui teren din domeniul public al statului, în suprafată de 35 m2, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din administrarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale - Agentia Domeniilor Statului în administrarea Ministerului Economiei si Finantelor - Agentia Natională de Administrare Fiscală - Autoritatea Natională a Vămilor.

Art. 2. - Predarea-preluarea terenului prevăzut la art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale,

Decebal Traian Remes

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 20 iunie 2007.

Nr. 625.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a terenului aflat în domeniul public al statului, care se transmite din administrarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale - Agentia Domeniilor Statului în administrarea Ministerului Economiei si Finantelor - Agentia Natională de Administrare Fiscală - Autoritatea Natională a Vămilor

 

Locul unde este situat

terenul care se transmite

Persoana juridică

de la care se transmite terenul

Persoana juridică

la care se transmite terenul

Caracteristicile tehnice

ale terenului

Municipiul Galati, intersectia

drumului national 2B cu canalul magistral Lunca, judetul Galati

Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale - Agentia Domeniilor Statului

Ministerul Economiei

si Finantelor - Agentia Natională de Administrare Fiscală - Autoritatea Natională a Vămilor

Suprafata = 35 m2

(împărtită în două zone a 17,5 m2 fiecare)

Tarlaua 141

Parcela 570/3-0.046%

Număr de identificare 145.481 - partial

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unei părti dintr-un imobil, aflat în domeniul public al statului, din administrarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale - Directia pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală Alba în administrarea Administratiei Nationale a îmbunătătirilor Funciare

 

            În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

            Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

            Art. 1. - Se aprobă transmiterea unei părti dintr-un imobil, aflat în domeniul public al statului, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din administrarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale - Directia pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală Alba în administrarea  dministratiei Nationale a Îmbunătătirilor Funciare, în scopul asigurării unui spatiu adecvat pentru sediul administrativ al Administratiei Nationale a Îmbunãtãtirilor Funciare – Sucursala Teritoriala Mures – Olt Mijlociu.

            Art. 2. – Predarea-preluarea pãrtii din imobil prevãzute la art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale,

Decebal Traian Remes

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 20 iunie 2007.

Nr. 626.

 

ANEXA

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a părtii din imobilul aflat în domeniul public al statului, care se transmite din administrarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale - Directia pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală Alba în administrarea Administratiei Nationale a Îmbunătătirilor Funciare

 

Locul

unde este situat

imobilul

Persoana juridică

de la care se transmite

imobilul

Persoana juridică

la care se transmite

imobilul

Număr

de identificare

M.E.F.

Caracteristicile tehnice

ale imobilului

care se transmite

Municipiul Alba Iulia, str. Alexandru Ioan Cuza

nr. 4, judetul Alba

Statul român, din administrarea

Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale - Directia pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală Alba

Statul român,

în administrarea

Administratiei Nationale

a Îmbunătătirilor

Funciare

36.603

partial

Suprafata utilă desfăsurată = 167,41 m2

Suprafata construită

desfăsurată = 216,31 m2

Suprafata curtii = 390 m2

Regim de înăltime: P+1

Structura imobilului: prefabricate din beton, sarpantă din lemn, învelitoare din tiglă

 

ACTE ALE CORPULUI EXPERTILOR CONTABILI SI CONTABILILOR AUTORIZATI DIN ROMÂNIA

 

CORPUL EXPERTILOR CONTABILI

SI CONTABILILOR AUTORIZATI DIN ROMÂNIA

CONSILIUL SUPERIOR

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Codului etic national al profesionistilor contabili

 

            În temeiul art. 19 lit. d) si al art. 26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activitătii de expertiză contabilă si a contabililor autorizati, aprobată cu modificări prin Legea nr. 42/1995, cu modificările si completările ulterioare, precum si al pct. 18, 25 si 152 din Regulamentul de organizare si functionare a Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din România, republicat,

            Consiliul superior al Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din România emite următoarea hotărâre:

            Art. 1. - Se aprobă Codul etic national al profesionistilor contabili, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

            Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Corpului Expertilor Contabili

si Contabililor Autorizati din România,

Marin Toma

 

Bucuresti, 25 mai 2007.

Nr. 07/80.


*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 bis în afara abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI SECTIA A III-a

 

HOTĂRÂREA din 12 octombrie 2006

în cauza Sebastian Taub împotriva României

(Cererea nr. 58.612/00)

 

            În cauza Sebastian Taub împotriva României,

            Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia a III-a), statuând în cadrul unei camere formate din domnii J. Hedigan, presedinte, C. Bîrsan, V. Zagrebelsky, doamna A. Gyulumyan, domnii E. Myjer, David Thor Bjorgvinsson, doamna I. Ziemele, judecători, si V. Berger, grefier de sectie,

            după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 21 septembrie 2006, pronuntă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

            1. La originea cauzei se află cererea (nr. 58.612/00) îndreptată împotriva României, prin care domnul Nicolae Lucien Sebastian Taub (reclamantul) a sesizat Curtea la data de 28 februarie 2000 în temeiul art. 34 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (Conventia).

            2. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat prin agentul său, doamna Roxana Rizoiu, apoi de către doamna Beatrice Ramascanu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

            3. Reclamantul a pretins în special că vânzarea unui apartament din imobilul său unor terti, validată prin hotărâri definitive ale instantelor, care nu a fost urmată de nicio despăgubire, a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1.

            4. La data de 31 august 2004, presedintele Sectiei a II-a a hotărât să comunice cererea Guvernului. Invocând prevederile art. 29 § 3 din Conventie, acesta a hotărât să se analizeze în acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.

            5. Atât reclamantul, cât si Guvernul au depus observatii scrise pe fondul cauzei (art. 59 § 1 din Regulament).

            6. La data de 1 noiembrie 2004, Curtea a modificat compunerea sectiilor sale (art. 25 § 1 din Regulament). Cererea de fată a fost atribuită Sectiei a III-a astfel remaniată (art. 52 § 1). În cadrul acesteia, camera însărcinată să analizeze cauza (art. 27 § 1 din Conventie) a fost constituită conform art. 26 § 1 din Regulament.

 

ÎN FAPT

 

I. Circumstantele cauzei

7. Reclamantul s-a născut în anul 1914 si locuieste în Bucuresti.

8. Mama reclamantului a construit în perioada interbelică un imobil compus din mai multe apartamente, situat în Bucuresti, str. Romniceanu nr. 36. În anii 1945 si 1948 ea a vândut unor terti două dintre aceste apartamente. în anul 1945 ea a donat reclamantului două apartamente.

9. În anul 1950, în temeiul Decretului de nationalizare nr. 92/1950, statul a intrat în posesia imobilului. în listele anexate la Decretul nr. 92/1950, reclamantul figura ca proprietar al întregului imobil, cu exceptia celor două apartamente vândute unor terti.

10. La decesul mamei sale, în anul 1983, reclamantul a fost declarat mostenitorul său.

1. Actiunea în revendicare

11. La data de 28 august 1996, reclamantul, arătând că în temeiul Decretului nr. 92/1950 imobilele ce apartineau anumitor categorii sociale erau exceptate de la nationalizare si că el făcea parte din aceste categorii, a introdus în fata Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti o actiune în revendicare a imobilului, cu exceptia apartamentelor vândute în anii 1945 si 1948, îndreptată împotriva Consiliului Local al Municipiului Bucuresti si împotriva întreprinderii C, administrator al bunurilor imobiliare ale statului.

12. La data de 30 septembrie 1996, în temeiul Legii nr. 112/1995, întreprinderea C. i-a vândut chiriasei A.S.L. apartamentul nr. 3, compus din 4 camere, pe care îl ocupa în imobilul în discutie.

13. La data de 8 mai 1997, A.S.L. a formulat, în cadrul actiunii în revendicare, o cerere de interventie principală, în calitate de proprietar al apartamentului nr. 3. Pretinzând că ar fi încheiat contractul cu bună-credintă, ea a solicitat respingerea actiunii în ceea ce priveste acest apartament.

14. Luând în considerare această interventie, reclamantul sustine că a depus la dosar, la data de 26 iunie 1997, un înscris prin care s-a opus cererii de interventie si a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare.

15. Prin sentinta din data de 2 septembrie 1999, instanta a respins actiunea pe motivul că, la momentul nationalizării, reclamantul era proprietarul mai multor apartamente si că, prin urmare, prevederile Decretului nr. 92/1950 referitoare la nationalizarea apartamentelor „exploatatorilor spatiilor locative” îi erau aplicabile.

16. De asemenea, instanta a statuat că actiunea în revendicare referitoare la apartamentul nr. 3 era inadmisibilă din cauza lipsei calitătii procesuale active a reclamantului în litigiul cu consiliul local, deoarece acesta nu mai era proprietarul apartamentului în litigiu.

Instanta nu a răspuns la cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare, pe care reclamantul pretinde că ar fi formulat-o la data de 26 iunie 1997. Totusi, ea a apreciat că A.S.L. era un cumpărător de bună-credintă.

17. Reclamantul a introdus apel împotriva acestei sentinte, solicitând restituirea imobilului si anularea contractului de vânzare-cumpărare.

18. Prin Hotărârea din 21 septembrie 1998, Tribunalul Municipiului Bucuresti a admis partial actiunea sa în revendicare.

Acesta a constatat nulitatea nationalizării imobiliului pe motiv că reclamantul făcea parte dintr-o categorie socială exceptată de la nationalizare.

El a dispus ca părtile pârâte să-i restituie reclamantului imobilul, cu exceptia celor două apartamente vândute în anii 1945 si 1948 si a apartamentului nr. 3. Pentru a respinge cererea de restituire a acestuia din urmă, tribunalul a statuat, după exemplul judecătoriei, că reclamantul nu avea calitate procesuală activă în litigiul cu consiliul local.

19. Tribunalul nu s-a pronuntat asupra cererii de anulare a contractului de vânzare-cumpărare, apreciind că este tardivă, deoarece reclamantul a formulat-o în motivarea apelului său si nu în cursul procedurii de primă instantă.

20. În urma recursului reclamantului, prin Hotărârea din 26 mai 1999, Curtea de Apel Bucuresti a confirmat hotărârea tribunalului.

21. Reclamantul a introdus o contestatie în anulare ce a fost respinsă printr-o hotărâre a Curtii de Apel Bucuresti pronuntată la data de 2 septembrie 1999.

2. Actiunea în constatarea nulitătii contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 3

22. La data de 9 februarie 2001, printr-o actiune introdusă împotriva A.S.L., Primăriei Bucuresti si întreprinderii C, reclamantul i-a solicitat Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti să constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 3, pe motivul că părtile contractante au fost de rea-credintă, deoarece au încheiat contractul în timp ce actiunea în revendicare era în curs de desfăsurare. De asemenea, el a solicitat evacuarea A.S.L.

23. Prin sentinta din 19 iunie 2001, instanta a admis argumentele reclamantului si i-a admis partial actiunea. Ea a anulat contractul de vânzare-cumpărare, apreciind că A.S.L. fusese de rea-credintă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

24. La apelul si recursul introduse de reclamant si de părtile pârâte, prin două hotărâri din 15 ianuarie 2002 si din 20 mai 2003, Tribunalul Municipiului Bucuresti si Curtea de Apel Bucuresti au confirmat această sentintă, apreciind că A.S.L. fusese de rea-credintă în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

25. A.S.L. a introdus în fata aceleiasi curti de apel o contestatie în anulare împotriva celor două hotărâri mentionate mai sus, arătând că contractul fusese încheiat de bună-credintă.

26. Prin Hotărârea din 9 februarie 2004, Curtea de Apel Bucuresti a admis contestatia, a casat sentinta judecătoriei si a confirmat contractul de vânzare-cumpărare. Ea a statuat că A.S.L. fusese de bună-credintă, deoarece, înainte de cumpărarea apartamentului, cumpărătorul făcuse demersurile necesare pentru a afla situatia juridică a imobilului si nu fusese informat despre existenta actiunii în revendicare.

II. Dreptul si practica internă pertinente

27. Prevederile legale si jurisprudenta internă pertinente sunt descrise în hotărârile Brumărescu împotriva României ([GC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII, pp. 250-256, §§ 31-44), Străin si altii împotriva României nr. 57.001/00, §§ 19-26, 21 iulie 2005), Păduraru împotriva României nr. 63.252/00, §§ 38-53, 1 decembrie 2005) si Porteanu împotriva României nr. 4.596/03, §§ 23-25, 16 februarie 2006).

 

ÎN DREPT:

 

I. Asupra pretinsei încălcări a art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie

28. Reclamantul pretinde că vânzarea apartamentului nr. 3 locatarei A.S.L., validată prin Hotărârea Curtii de Apel Bucuresti din 9 februarie 2004, a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede următoarele:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor.”

A. Asupra admisibilitătii

29. Guvernul ridică o exceptie de inadmisibilitate pentru nerespectarea termenului de 6 luni pentru introducerea cererii. El apreciază că termenul de 6 luni a început să curgă de la data la care reclamantul a luat cunostintă de Hotărârea din 26 mai 1999 a Curtii de Apel Bucuresti si nu de la data Hotărârii aceleiasi curti de apel din 2 septembrie 1999, pe motivul că contestatia în anulare, cale extraordinară de atac, nu constituie un recurs ce trebuie epuizat.

30. Curtea consideră că exceptia de tardivitate a cererii ridică întrebări referitoare la definirea ingerintei în dreptul de proprietate al reclamantului. Aceste întrebări sunt strâns legate de fondul cauzei. De asemenea, Curtea apreciază că ele trebuie analizate din perspectiva articolului invocat de către reclamant (vezi, în special, Airey împotriva Irlandei, Hotărârea din 9 octombrie 1979, seria A nr. 32, Gnahoré împotriva Frantei, nr. 40.031/98, § 26, CEDO 2000-IX, si Issaïeva împotriva Rusiei, nr. 57.950/00, § 161, 24 februarie 2005). Asadar, ea reuneste această exceptie cu fondul.

31. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit neîntemeiat în sensul art. 35 § 3 din Conventie. Mai mult, ea observă că nu este afectat de niciun alt motiv de inadmisibilitate si, prin urmare, îl declară admisibil.

            B. Asupra fondului

            32. Guvernul consideră că reclamantul nu dispunea de un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, deoarece dreptul său de proprietate nu a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă înainte de vânzarea bunului unor terti. El invocă în această privintă cauzele Molhous împotriva Republicii Cehe (dec), nr. 33.071/96, CEDO 2000-XII si Constandache împotriva României (dec.), nr. 46.312/99, 11 iunie 2002. El arată că imobilul în discutie fusese nationalizat conform Decretului nr. 92/1950, astfel încât el nu se afla în patrimoniul reclamantului la momentul introducerii actiunii sale în revendicare imobiliară în fata Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti, la data de 28 august 1996. Mai mult, actiunea în revendicare a reclamantului a fost respinsă, iar acestuia nu i s-a recunoscut niciodată vreun drept de proprietate asupra apartamentului nr. 3. Constatarea nulitătii nationalizării nu genera o sperantă legitimă, ci o simplă sperantă de a obtine restituirea bunului. Prin urmare, reclamantul avea cel mult o „sperantă” si nu un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.

33. În subsidiar, Guvernul consideră că actiunea în constatarea nulitătii contractului de vânzare-cumpărare nu are nicio incidentă asupra dreptului de proprietate al reclamantului, deoarece nici titlul său de proprietate, nici sansele sale de a intra în posesia bunului nu au fost afectate. Constatarea bunei-credinte a cumpărătorului nu echivala nici cu o negare a titlului de proprietate al reclamantului, nici cu o confirmare a titlului achizitorului. Astfel, procedura litigioasă nu a adus atingere dreptului de proprietate al reclamantului. El ar fi avut mai multe sanse de a i se restitui bunul dacă ar fi formulat o nouă actiune în revendicare. Chiar dacă hotărârea litigioasă constituie o ingerintă în dreptul de proprietate al reclamantului, aceasta era prevăzută de lege, urmărea un scop legitim si era proportională.

34. În fine, Guvernul apreciază că reclamantul ar fi putut obtine o despăgubire în temeiul Legii nr. 10/2001, dar el nu a urmat procedura prescrisă de legea respectivă.

35. Reclamantul contestă acest argument. El consideră că bunul său a devenit în mod ilegal proprietatea statului si că tertul achizitor nu era de bună-credintă în momentul încheierii contractului respectiv. în fine, contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu A.S.L. ar fi trebuit anulat de instantele interne.

1. Asupra existentei unui bun

36. Curtea observă că părtile au păreri divergente asupra chestiunii de a sti dacă reclamantul era sau nu titularul unui bun susceptibil de a fi protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1. Prin urmare, Curtea este chemată să stabilească dacă situatia juridică în care s-a aflat persoana în cauză tine sau nu de domeniul de aplicare a art. 1.

37. Ea observă că reclamantul a introdus o actiune în revendicare imobiliară pentru constatarea ilegalitătii nationalizării bunului său si pentru a i se restitui. în Hotărârea sa definitivă din 26 mai 1999, Curtea de Apel Bucuresti a stabilit că bunul în discutie fusese nationalizat prin încălcarea Decretului de nationalizare nr. 92/1950, a declarat că reclamantul a rămas proprietarul legitim al bunului si a dispus restituirea bunului. Desigur, Curtea de Apel Bucuresti a refuzat să dispună restituirea apartamentului nr. 3. Cu toate acestea, dreptul de proprietate astfel recunoscut - cu efect retroactiv - asupra bunului, inclusiv asupra apartamentului nr. 3, nu era revocabil; de altfel, el nu a fost infirmat sau contestat până în prezent. Prin urmare, Curtea apreciază că reclamantul avea un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 (Străin si altii împotriva României, citată mai sus, §§ 37 si 38).

2. Asupra existentei si justificării unei ingerinte

38. Curtea reaminteste că, în cauza Străin citată mai sus (§§ 39 si 59), ea â considerat că vânzarea de către stat a unui bun ce apartine altcuiva unor terti de bună-credintă, chiar si atunci când este anterioară confirmării definitive în justitie a dreptului de proprietate al altcuiva, combinată cu lipsa totală de despăgubire, constituie o privare contrară art. 1 din Protocolul nr. 1. în spetă, Curtea constată că ingerinta în dreptul la respectarea bunurilor reclamantului provine din combinatia dintre vânzarea apartamentului nr. 3 si validarea acestei vânzări prin Hotărârea din 9 februarie 2004 a Curtii de Apel Bucuresti. Prin urmare, termenul de 6 luni nu a început să curgă decât de la data la care reclamantului i s-a adus la cunostintă hotărârea definitivă si irevocabilă prin care actiunea sa în constatarea nulitătii a fost respinsă. Asadar, exceptia de tardivitate ridicată de Guvern trebuie respinsă.

39. Mai mult, în cauza Păduraru citată mai sus (§ 112), Curtea a constatat că statul nu îsi respectase obligatia sa pozitivă de a reactiona în timp util si cu coerentă fată de chestiunea de interes general pe care o constituie restituirea sau vânzarea imobilelor trecute în proprietatea sa în temeiul unor decrete de nationalizare. De asemenea, ea a considerat că incertitudinea generală astfel creată se repercutase asupra reclamantului, care s-a găsit în imposibilitate de a-si recăpăta întregul său bun, în conditiile în care el dispunea de o hotărâre definitivă ce dispunea ca statul să i-l restituie.

40. În spetă, Curtea nu distinge niciun motiv de a se abate de la jurisprudenta citată mai sus, deoarece situatia de fapt este aproximativ aceeasi. După exemplul cauzei Păduraru citate mai sus, în cauza de fată terte persoane au devenit proprietari înainte ca dreptul de proprietate al reclamantului asupra acestui bun să facă obiectul unei confirmări definitive. La fel ca si în cauza Străin citată mai sus, reclamantul în spetă a fost recunoscut ca fiind proprietar legitim, instantele considerând incontestabil titlul său de proprietate, tinând seama de caracterul abuziv al nationalizării.

41. Curtea observă că vânzarea bunului reclamantului, în temeiul Legii nr. 112/1995, îl împiedică să se bucure de dreptul său de proprietate si că nu i-a fost acordată nicio despăgubire pentru această privare.

42. Curtea observă că la data de 22 iulie 2005 Legea nr. 247/2005 a fost adoptată, modificând Legea nr. 10/2001. Această nouă lege acordă dreptul la despăgubire, la valoarea comercială a bunului ce nu poate fi restituit persoanelor care se află în aceeasi situatie ca reclamantul. Curtea observă că legea mai sus mentionată propune, în cazul persoanelor care nu au posibilitatea de a obtine restituirea bunului lor în natură, acordarea unei despăgubiri ce constă într-o participare, ca actionari, la un organism de plasare a valorilor mobiliare „Proprietatea”, organizat sub forma unei societăti pe actiuni. în principiu, persoanele care au dreptul de a primi o despăgubire pe această cale vor primi titluri de valoare ce vor fi transformate în actiuni, odată ce societatea va fi cotată la bursă.

43. Curtea observă că, la data de 29 decembrie 2005, societatea pe actiuni „Proprietatea” a fost înregistrată la Registrul Comertului din Bucuresti. Pentru ca actiunile emise de această societate pe actiuni să poată face obiectul unei tranzactii pe piata financiară, trebuie urmată procedura de agreare de către Comisia Natională a Valorilor Mobiliare (CNVM). Conform calendarului previzional al societătii pe actiuni „Proprietatea”, operatiunea de conversie a titlurilor în actiuni trebuia să aibă loc în luna martie 2006, iar intrarea efectivă în bursă în luna decembrie 2006.

44. Chiar dacă reclamantul nu a respectat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, Curtea observă că societatea pe actiuni „Proprietatea” nu functionează în prezent într-un mod susceptibil de a ajunge la acordarea efectivă a unei despăgubiri.

Prin urmare, Curtea consideră că privarea reclamantului de dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 3, situat în Bucuresti, str. Romniceanu nr. 36, combinată cu lipsa totală de despăgubire, l-au făcut să suporte o sarcină disproportionată si excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunului săli, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

45. În spetă, admiterea contestatiei în anulare, cale extraordinară de atac, constituie un argument suplimentar în sensul încălcării art. 1 din Protocolul nr. 1.

46. Curtea reaminteste că, în ciuda tăcerii art. 1 din Protocolul nr. 1 în materie de cerinte procedurale, procedurile aplicabile în spetă trebuie să ofere persoanei în cauză ocazia adecvată de a-si expune cauza în fata autoritătilor competente pentru a contesta în mod efectiv măsurile ce aduc atingere drepturilor garantate de această dispozitie (Jokela  împotriva Finlandei, nr. 28.856/95, § 45, CEDO 2002-IV). în ceea ce priveste introducerea căilor de recurs extraordinare, Curtea a considerat că instantele superioare nu trebuie să-si folosească puterea de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept si erorile judiciare si nu pentru a proceda la o nouă analiză. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere diferite asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când o cer motive substantiale si imperioase (Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, § 52, CEDO 2003-IX).

47. Or, în spetă, contestatia în anulare introdusă de A.S.L. a fost admisă de Curtea de Apel Bucuresti (paragraful 22 de mai sus) care a apreciat, spre deosebire de instantele anterioare, că A.S.L. fusese de bună-credintă în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Asadar, Curtea de Apel Bucuresti a anulat o hotărâre definitivă si irevocabilă, trecută în puterea lucrului judecat, pentru unicul motiv că avea un punct de vedere diferit asupra aprecierii faptelor de cel al instantelor precedente, fără niciun element de dovadă suplimentară care să poată justifica această diferentă de apreciere.

48. Prin urmare, a avut loc încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1.

II. Asupra aplicării art. 41 din Conventie

49. Conform art. 41 din Conventie,

„În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei părti contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă”.

A. Prejudiciu

50. Reclamantul solicită restituirea apartamentului vândut către A.S.L. si subliniază faptul că nu acceptă daune-interese pentru această privare de proprietate. El refuză orice formă de evaluare a bunului. De asemenea, el solicită 100.000 euro cu titlu de despăgubiri morale pentru „traumatismele psihice”.

51. Guvernul se opune restituirii apartamentului nr. 3 pe motiv că reclamantul nu are niciun drept de proprietate asupra acestuia. El nu oferă nicio estimare în ceea ce priveste valoarea comercială a apartamentului. Guvernul consideră că eventualul prejudiciu moral al reclamantului ar fi suficient compensat prin constatarea încălcării art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.

52. Curtea reaminteste că o hotărâre ce constată o încălcare atrage pentru statul pârât obligatia juridică, în ceea ce priveste Conventia, de a pune capăt încălcării si de a-i corecta consecintele. Dacă dreptul intern nu permite decât corectarea partială a consecintelor acestei încălcări, art. 41 din Conventie conferă Curtii puterea de a acorda o reparatie părtii lezate de actul sau omisiunea fată de care a fost constatată o încălcare a Conventiei.

53. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când statuează în materie, se numără prejudiciul material, adică pierderile efective suportate ca o consecintă directă a pretinsei încălcări, si prejudiciul moral, adică reparatia de către stat pentru îngrijorarea, neplăcerile si incertitudinile cauzate de această încălcare, precum si alte prejudicii nemateriale (cum ar fi, printre altele, Ernestina Zullo împotriva Italiei, nr. 64.897/01, § 25, 10 noiembrie 2004).

54. Mai mult, acolo unde diferitele elemente ce constituie prejudiciul nu pot fi calculate exact sau atunci când distinctia dintre prejudiciul material si prejudiciul moral se dovedeste a fi dificilă, Curtea le poate analiza global [Comingersoll împotriva Portugaliei (GC), nr. 35.382/97, § 29, CEDO 2000-IV].

55. În circumstantele spetei, Curtea apreciază că restituirea apartamentului nr. 3 situat în Bucuresti, str. Romniceanu nr. 36, vândut către A.S.L., l-ar pune pe reclamant, pe cât posibil, într-o situatie echivalentă cu cea în care s-ar afla dacă cerintele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost încălcate. Dacă statul pârât nu procedează la această restituire în cel mult 3 luni de la data la care prezenta hotărâre va rămâne definitivă, Curtea, constientă de refuzul reclamantului de a accepta plata unei despăgubiri, dispune ca statul pârât să-i plătească persoanei în cauză, cu titlu de daune materiale, o sumă corespunzând valorii actuale a apartamentului.

56. În spetă, fiind necesară stabilirea cuantumului acestei sume, Curtea observă că reclamantul refuză orice formă de evaluare a valorii comerciale a bunului. Guvernul nu a formulat observatii în această privintă.

57. Tinând cont de informatiile de care dispune despre piata imobiliară locală, Curtea apreciază valoarea comercială actuală a bunului la 125.000 euro.

58. Pe deasupra, Curtea consideră că evenimentele în discutie au adus prejudicii grave dreptului reclamantului de a i se respecta bunul, pentru care suma de 5.000 euro reprezintă o reparatie echitabilă pentru prejudiciul moral suportat.

B. Cheltuieli de judecată

59. Reclamantul solicită 100.000 euro cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat, cheltuieli si taxe judiciare, telefon, fotocopii, notar etc).

60. Guvernul afirmă că pretentiile reclamantului sunt excesive.

61. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil. Cheltuielile nu sunt justificate decât partial, reclamantul nespecificând detaliat toate sumele angajate pentru onorariile de avocat achitate, taxele judiciare, curier, telefon, fotocopii făcute la toate documentele. Asadar, Curtea va stabili în echitate o sumă cu acest titlu.

62. Tinând cont de elementele aflate în posesia sa si de criteriile mentionate mai sus, Curtea apreciază ca rezonabilă suma de 500 euro, cu toate cheltuielile incluse, si i-o acordă reclamantului.

C. Dobânzi moratorii

63. Curtea consideră potrivit ca rata dobânzii moratorii să se bazeze pe rata dobânzii facilitătii de pret marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

CURTEA

HOTĂRĂSTE ÎN UNANIMITATE:

            1. declară cererea admisibilă;

2. hotărăste că a avut loc încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1;

3. hotărăste:

a) ca statul pârât să-i restituie reclamantului apartamentul nr. 3 situat în Bucuresti, str. Romniceanu nr. 36, în cel mult 3 luni de la data la care hotărârea va rămâne definitivă conform art. 44 § 2 din Conventie;

b) ca, în lipsa acestei restituiri, statul pârât să-i plătească reclamantului, în acelasi termen de 3 luni, 125.000 euro (unasutădouăzecisicincimii euro) cu titlu de daune materiale, plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit;

4. hotărăste ca statul pârât să-i plătească reclamantului, în acelasi termen de 3 luni, 5.000 euro (cincimii euro) cu titlu de daune morale;

5. hotărăste ca statul pârât să-i plătească reclamantului, în acelasi termen de 3 luni, 500 euro (cincisute euro) drept cheltuieli de judecată;

6. hotărăste ca sumele în discutie să fie convertite în moneda statului pârât la cursul de schimb valabil la data plătii;

7. hotărăste ca, începând de la expirarea termenului mentionat mai sus si până la efectuarea plătii, aceste sume să se majoreze cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilitătii de pret marginal a Băncii Centrale Europene, valabilă în această perioadă, majorată cu 3 puncte procentuale;

8. respinge cererea de satisfactie echitabilă pentru rest.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la data de 12 octombrie 2006 în conformitate cu art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.

 

John Hedigan,

presedinte

Vicent Berger,

grefier

 

RECTIFICĂRI

            La Hotărârea Guvernului nr. 257/2007 privind darea unor imobile, proprietate publică a statului, în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor, pentru Unitatea Specială de Aviatie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 19 martie 2007, se fac următoarele rectificări (care nu apartin Redactiei „Monitorul Oficial, Partea I”):

            1. La articolul 1 alineatul (1), în loc de: „Art. 1. - (1) Se aprobă darea în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor, pentru Unitatea Specială de Aviatie, a unor imobile - terenuri - situate în municipiul Cluj-Napoca, str. Traian Vuianr. 149-151, judetul Cluj,...” se va citi: „Art. 1. - (1) Se aprobă darea în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor, pentru Unitatea Specială de Aviatie, a unor imobile - terenuri - situate în municipiul Cluj-Napoca, str. Traian Vuianr. 149, judetul Cluj...”.

            2. În anexă:

            a) în fiecare dintre cele două pozitii ale coloanei întâi „Denumirea si adresa terenului care se transmite”, în loc de: „Municipiul Cluj-Napoca, str. Traian Vuia nr. 149-151, judetul Cluj” se va citi: „Municipiul Cluj-Napoca, str. Traian Vuia nr. 149, judetul Cluj”;

            b) în coloana a patra „Caracteristicile tehnice ale terenului care se transmite”, la prima pozitie, în loc de: „- suprafata = 28.440,89 m2, cu nr. cadastral 1.786/2” se va citi: „- suprafata = 28.440,89 m2, cu nr. cadastral 1.486/2”;

            c) în coloana a patra „Caracteristicile tehnice ale terenului care se transmite”, la pozitia a doua, în loc de: „- suprafata = 1.904,17 m2, cu nr. cadastral 1.786/3”se va citi: „- suprafata = 1.904,17 m2, cu nr. cadastral 1.486/3”.